Bârsan Antonia

Partea 1:
Spațiul si timpul la Newton si Einstein

1.Newton: (1643-1727)
Timpul:
Timpul absolut, adevărat și matematic, în sine, și din propria sa natură curge în mod
echivalent, fără a ține cont de nimic din exterior și, printr-un alt nume, se numește durată: timpul
relativ, aparent și comun, este o măsură sensibilă și externă a duratei prin mișcare, care este
frecvent utilizată în locul timpului real. Spre exemplu, pentru cineva care nu cunoaste notiunea
de gestionare a timpului, va considera ca acesta este mult prea scurt si ca niciodata nu va putea
beneficia de avantajul adus de faptul ca, daca acesta este tratat ca atare, va deveni unul relativ,
placut si deloc presant.

Spațiului:
Spațiul absolut, în propria sa natură, fără a ține cont de nimic din exterior, rămâne
întotdeauna similar și inamovibil. Spațiul relativ este o dimensiune mobilă sau o măsură a
spațiilor absolute; pe care simțurile noastre le determină prin poziția sa față de corpuri și care
este luată vulgar pentru spațiu imobil. Spatiul, pe langa faptul ca acesta reprezinta un simplu loc
pentru majoritatea, poate determina totodata, un mediu special pentru cei care se identifica cu
acesta. Este nevoie de o perceptie diferita fata de cea a celor care considera ca spatiul este doar
un loc de desfasurare a anumitor activitati, astfel ca acesta poate reprezenta si o sursa de
inspirtie pentru cei care incearca sa asocieze o anumita experienta placuta cu un mediu favorabil,
care sa le reaminteasca de faptul ca acolo se vor simti bine de fiecare data.

Aceste noțiuni implică faptul că spațiul și timpul absolut nu depind de evenimente fizice, ci
sunt un fundal sau un cadru în care apar fenomene fizice. Astfel, fiecare obiect are o stare
absolută de mișcare în raport cu spațiul absolut, astfel încât un obiect trebuie să fie într-o stare de
repaus absolut , fie să se deplaseze cu o anumită viteză absolută . De asemenea, cele doua
concepte sunt interpretate in diferite moduri.

2.Albert Einstein:(1879-1955)
Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrica a gravitatiei,
publicată de Albert Einstein în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă,
unifică teoria relativitatii restranse cu legea gravitatiei universale a lui Newton, și descrie
gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului.
Asa cum sustine marele fizician,“Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va
părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.“
Citatul prezentat anterior justifica faptul ca totul depinde de cum ne complacem noi, indivizii in
anumite situatii, astfel incat sa realizam ca de fapt, timpul nu este ceva concret, insa ceva care se
reflecta asupra modului de a percepe anumite aspecte ale vietii. De asemenea, timpul nu este dat
de ceas și, cu toate că doar omul îl conștientizează și doar el e capabil să-l monitorizeze, toate
ființele sunt influențate de el. Omul are aroganța de a crede că poate manipula timpul, că îl poate
organiza, dar nimeni și nimic nu este mai presus de acesta și indiferent ce am face, toate ființele
se îndreaptă în aceeași direcție temporală. Timpul este de fapt acelasi pentru toti, insa faptul ca il
percepem mai lung sau mai scurt, tine strict de faptul ca ne raportam diferit la acesta, evident,
totul fiind o impresie.

Concluzii:
Una dintre diferentele majore ale celor doua perspective asupra notiunii de spatiu-timp este
redata de faptul ca, in timp ce Newton era foarte intuitiv, bazandu-se pe experienta cotidiana,
tocmai pentru a dovedi, conform teoriei ca fiecare element este independent de faptul ca exista
sau nu, Einstein promoveaza ulterior ideea conform careia, relativitatea este singura care va face
diferenta, timpul fiind primordial, spatiul reprezentand doar un pretext favorabil pentru cei care
vor sa evadeze din aceasta bula a timpului. Dupa cum a fost mentionat anterior, conform teoriei
lui Einstein, care este una dintre preferatele mele, timpul este acelasi pentru toti, insa faptul ca
stim a ne bucura de el in mod diferit, face diferenta. Intensitatea fiecarui moment este, de fapt
cea care conduce la o impresie, probabil eronata, dar care nu prezinta regrete.