Metode si tehnici experimentale – Cursul 7

Studiul experimental al perceptiei

Trecerea de la senzatie la perceptie inseamna trecerea de la analiza, in special
diferentierea excitatiilor, la analiza si sinteza proprietatilor senzoriale ale obiectelor reflectate in
senzatii. Cu alte cuvinte, Rubinstein sustie ca in campul constiintei apar obiectele si fenomenele
aflate in exterior.

1. Diferitele acceptiuni ale notiunii de perceptie

a. Perceptia poate fi perceputa ca o activitate.

Jean Piaget este cel care sustine termenul de activitate perceptiva. “Numim activitate
perceptiva orice punere in relatie a elementelor percepute in campuri diferite” (1963).
Perceptia, ca orice proces psihic are anumite etape sau faze si pornind de la aceasta idee,
putem cu atat mai mult sa consideram ca perceptia reprezinta o activitate.
Forbus (1966) considera ca perceptia este procesul extragerii de informatii si stabilea 5
etape ale perceptiei:
1. Detectia
2. Discriminarea

3. Rezolutia

4. Identificarea

5. Manipularea formelor identificate

Trecerea de la o faza la alta a perceptiei consta si se bazeaza pe extragerea informatiilor

la un mod progresiv. Primele doua faze sunt determinate senzorial, iar ultimele 3 sunt
determinate de invatarea si experienta anterioara a individului. In acest fel putem concluziona
ca actiunea nu este doar un mijloc de realizare a perceptiei, ci devine elementul ei constitutiv
fundamental.
Limite ale acestei acceptiuni sunt subliniate de M. Golu care sustine ca aceasta definitie
naste o serie larga de confuzii. Golu sustine ca perceptia fiind privita strict ca activitate, se
rezuma la activitatea stimulilor asupra organelor de simt. O alta observatie pe care Golu o face
este aceea ca claritatea perceptiei este determinata de intensitatea stimulului. Insa, cercetarile
experimentale demonstreaza faptul ca atunci cand perceptia este rezultatul actiunii excitatoare
a stimulului asupra organelor de simt, calitatea ei este redusa, limitata, eronata si in
neconcordanta cu realitatea. Prin urmare putem concluziona faptul ca perceptia nu este
determinata de intensitatea stimulului, ci mai degraba de gradul de implicare al subiectului in
activitatea perceptiva.

b. Perceptia inteleasa ca deformare a obiectului

La aceasta idee s-a ajuns pornind de la studiile iluziilor perceptive care sunt considerate
perceptii deformate. Studiile experimentale vin sa demonstreze faptul ca iluziile se datoreaza

1
Metode si tehnici experimentale – Cursul 7

interventiei factorilor perturbatori la nivelul obiectului, subiectului si al relatiei dintre obiect si

subiect. De asemenea, tot experimental, s-a demonstrat ca iluziile se corecteaza prin actiune.

c. Perceptia ca expresie a personalitatii

Nouttin in 1955 a emis aceasta idee conform careia perceptia nu desemneaza numai
aspectele ce tin de constiinta imediata, ci faptul ca perceptia este determinata este
determinata de relatia omului cu lumea. Omul traieste intr-o lume pe care o percepe ca o
situatie de viata, astfel incat comportamentul lui este influentat nu doar de lumea in sine ci si
de felul in care ea este perceputa.

2. Legile perceptiei

Legi gestaltiste:
1. Legea proximitatii. Consta in faptul ca elementele apropiate sunt percepute apartinand
aceluasi corp.
2. Legea similaritatii. Elementele asemanatoare sunt percepute ca apartinand aceleiasi
forme.

3. Legea continuitatii. Elementele orientate in aceeasi directie, tind sa se organizeze in

aceeasi forma.

4. Legea simetriei. Figurile care au una sau doua axe simetrice sunt percepute ca fiind
forme bune si implicit sunt percepute mult mai usor.

5. Legea inchiderii. Perceptia evita pe cat posibil interpretarile echivoce sau care conduc la
trasee incomplete, ea avand tendinta de fapt de a suprprinde o configuratie bine inchisa,
bine determinata, dovedind o mare stabilitate.

Legile perceptiei in psihologia moderna:

1. Legea integralitatii perceptive. Exprima faptul ca perceptia creaza constiinta unitatii si
integralitatii obiectului, adica ea opereaza cu obiecte unitare.
2. Legea structuralitatii sustine faptul ca insusirile obiectului numai ierarhizate, organizate
impreuna creaza efectele perceptiei.

3. Legea selectivitatii perceptive sustine faptul ca nu toate insusirile obiectelor sunt

percepute, ci doar unele, determinanti fiind pentru perceptie forta senzoriala a stimulilor
si semnificatia acestora pentru individ.

4. Legea constantei perceptive arata faptul ca mentine o invarianta a imaginilor ca si atunci

cand exista variatii ale obiectului perceput.

5. Legea semnificatiei arata ca sunt percepute mai cu seama obiectele care reprezinta pt
subiect ceva, spre deosebire de celelalte care sunt indiferente.

2
Metode si tehnici experimentale – Cursul 7

3. Experimente legate de perceptie

Protectia perceptuala. Operatiile convergente reprezinta un set de doua sau mai multe
operatii care elimina conceptele alternative ce ar putea explica un set de rezultate
experimentale. Garner, Heik, Eriksen au studiat fenomenul protectiei perceptuale experimental,
care consta in prezentarea unui subiect cuvinte vulgare, cuvinte obisnuite si cuvinte fara sens.
S-a observat ca in cazul cuvintelor vulgare timpul de expunere este mai mare decat atunci cand
cuvintele sunt fara sens. Refacand experimentul, cercetatorii au folosit doua cuvinte vulgare si
doua obisnuite. Si de aceasta data timpul de expunere a fost mai mare pentur cuvintele
vulgare.

Explicatia
1. Prin implicarea sistemului perceptiv este nevoie de mai mult timp pentru perceperea
cuvintelor vulgare.
2. Prin implicarea sistemului de raspuns, se inhiba vocalizarea cuvintelor vulgare.

Insa intrebarea de baza pentru a alege una din cele doua explicatii consta in identificarea
operatiilor convergente pentru a ne permite sa gasim un raspuns. Atat cercetatorii cat si Zajong
in 1962 au gandit replici la experimentul initial in sensul in care au imperecheat cuvinte vulgare
cu normale, obtinand ca rezultate faptul ca era nevoie de un timp mai mare cand raspunsul era
un cuvand tabu, decat atunci cand in locul cuvantului vulgar subiectul trebuia sa pronunte un
cuvant neutru.

Impreuna, aceste experimente vin sa dezvolte explicatiile mai sus mentionate in sensul ca
1. Stimulii obisnuiti au nevoie de un timp mai lung pentru a fi perceputi prin implicarea
sistemului perceptiv, ceea ce inseamna ca subiectii ar fi trebuit sa citeasca mai repede
cuvintele neutre decat cele vulgare;
2. Prin implicarea sistemului de raspuns, raspunsurile vulgare sunt inhibate.

Prin urmare, efectul protectiei perceptuale este influentat de sistemul de raspuns, cele
doua experimente descrise anterior functionand ca operatii convergente, adica avem nevoie de
doua operatii convergente pentru explicarea fenomenului protectiei perceptuale.