TEMA 7

FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI

Conf. univ. dr. LIANA TĂUȘAN

Finalitățile educației: ideal, scopuri și obiective educaționale
⚫ Educaţia reprezintă un sistem de acţiuni exercitate în mod conştient şi
sistematic, asupra unor persoane, în vederea transformării acestora potrivit
unor finalităţi.
⚫ Finalităţile educaţiei definesc în mod sintetic, modelul de personalitate
vizat de acţiunea educaţională. În funcţie de gradul de generalitate,
finalităţile educaţiei se exprimă prin: idealul educaţional, scopurile
educaţiei, obiectivele educaţionale.
⚫ Idealul educativ este categoria de o generalitate maximă, ce surprinde:
paradigma de personalitate, oarecum abstractă, şi proiectul devenirii umane
la un moment dat, într-o societate dată. Din idealul educativ decurg norme,
principii, strategii, scopuri, obiective determinate, care direcţionează
procesul de formare a tinerei generaţii. El este funcţional doar în măsura în
care permite concretizări la realităţile şi situaţiile educaţionale.

⚫ Idealul educativ nu este un model standard, impus o dată pentru totdeauna,

ci un model dinamic ce permite redimensionări, în funcţie de câmpul de
posibilităţi în care are loc educaţia.
⚫ Scopurile educaţiei:
reprezintă o ipostază a finalităţilor educaţiei, care realizează acordul
dintre idealul educativ şi obiectivele sale;
dacă idealul educativ este general şi unitar, scopurile ce îl detaliază sunt
variate şi multiple;
între idealul educativ şi scopul educaţiei trebuie să se stabilească o
relaţie de continuitate şi adecvare. Scopurile educaţiei trebuie să
detalieze conţinuturile idealului educativ.

⚫ Obiectivele educaţionale:
reprezintă ipostaza cea mai concretă a finalităţilor şi desemnează tipul de
schimbări pe care procesul de învăţământ le aşteaptă sau le realizează;
Dacă scopul educaţiei vizează evoluţii şi schimbări mai extinse din
punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental, obiectivele
educaţionale au în vedere achiziţii redate în termeni de comportamente
concrete, vizibile, măsurabile şi exprimabile.
Funcţiile obiectivelor educaţionale
1.Funcţia de orientare axiologică
❑ Formularea unui obiectiv nu este un simplu exerciţiu didactic, menit să
ducă la creşterea gradului de organizare a procesului de învăţământ, ci
prin explicitarea obiectivelor se realizează o orientare a elevilor către
valorile educaţionale dezirabile.
❑ Pretinzând unele comportamente de la elevi, ei vor şti că acestea sunt
achiziţii importante şi valoroase pentru existenţa lor.
2.Funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei
❑ Orice obiectiv trebuie să anticipeze o realitate care nu există încă, însă
nu prin formulări generale, ci sub forma rezultatelor concrete, testabile
după o anumită perioadă de timp.
❑ Obiectivele indică performanţele şi capacităţile dorite.
❑ Anticipând rezultatele, obiectivele mobilizează într-o direcţie clară
eforturile elevilor şi cadrelor didactice.
3.Funcţia evaluativă
❑ Aprecierea activităţii elevilor presupune raportarea rezultatelor obţinute
la obiective.
❑ Calitatea obiectivelor, claritatea enunţării şi concretizarea lor sunt
condiţii esenţiale pentru fidelitatea evaluării şi aprecierii şcolare.
❑ Odată cu proiectarea obiectivelor, profesorii vor concepe şi tehnicile de
evaluare, adică felul în care vor şti dacă ceea ce trebuie realizat va fi
realizat.
4.Funcţia de organizare şi autoreglare a proceselor didactice
❑ Obiectivele educaţionale intervin în procesele didactice pentru dirijarea
acţiunilor de predare şi învăţare.
❑ Ele sunt implicate în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea proceselor
educative, având un rol însemnat în controlul şi autoreglarea acţiunilor
instructiv-educative.
❑ Nerealizarea obiectivelor determină activităţi de analiză retrospectivă a
activităţii şi introducerea modificărilor necesare pentru ameliorarea
acesteia.
Obiectivele educaţionale: clasificare, operaţionalizare
⚫ În funcție de nivelul ierarhic de generalitate:
obiective generale (scopuri);
obiective specifice (intermediare);
obiective operaționale, concrete (comportamentale).
(precizarea nivelului de referință: sistem de învățământ, obiect de învățământ,
capitol, lecție)
⚫ În funcție de domeniul activităţii psihice la care se referă:
obiectivele cognitive (asimilarea de cunoştinţe, formarea unor deprinderi şi
capacităţi intelectuale);
obiective afective (asimilarea de norme şi valori, formarea convingerilor,
sentimentelor, atitudinilor);
obiective psihomotorii (formarea unor abilități manuale, conduite motrice,
deprinderi motrice).

❑ Obiective generale (scopuri):

❑ au un caracter global, abstract;
❑ reprezintă principii de orientare pentru nivelele următoare;
❑ prin obiectivele generale se indică tipurile de schimbări educaționale care sunt
în concordanță cu finalitățile învățământului în general.
❑ Obiective specifice (intermediare):
❑ Sunt o parte mai restrânsă a obiectivelor generale;
❑ se definesc în termeni de capacități sau operații mentale.
❑ La acest nivel intermediar se situează obiectivele cadru și obiectivele de
referință.
Obiectivele-cadru: caracterizate printr-un grad înalt de generalitate,
sunt centrate pe formarea unor capacități și atitudini specifice unei
discipline școlare, fiind urmărite pe parcursul mai multor ani de
studiu.
Obiectivele de referință: se referă la progresele înregistrate la nivelul
performanțelor elevilor (capacități, cunoștințe) de la un an de studiu la
altul.
❑ Obiective operaționale:
❑ indică performanţe și sarcini concrete, comportamente vizibile,
măsurabile, care se stabilesc prin prelucrarea materiei de studiu, pornind
de la programa şcolară şi manual;
❑ indică rezultatele măsurabile, observabile și imediate ale instruirii;
❑ prin operaţionalizare se precizează ce va face elevul, performanţa sau
competenţa de care va fi capabil după parcurgerea unei anumite secvenţe
a procesului de predare învăţare;
❑ operaţionalizarea presupune elaborarea obiectivelor educaţionale în
termeni de comportamente observabile şi măsurabile, transpunerea unui
obiectiv în termeni de operaţii, acţiuni, manifestări observabile.

❑ Cerințe în procesul de formulare a obiectivelor operaţionale:

⚫ obiectivele să vizeze activitatea de învăţare a elevului, nu a profesorului;
⚫exemplu corect: “elevii să precizeze…”, “elevii să aplice…”
⚫ exemplu incorect: “să demonstrez elevilor…”, “să transmit
elevilor…”
⚫ obiectivele să fie realizabile, adică să corespundă particularităţilor de
vârstă ale elevilor, experienţei lor anterioare;
⚫ obiectivele să descrie comportamente observabile ale elevilor, şi nu acţiuni
sau procese psihice interne;
⚫ exemplu corect: “elevii să identifice…”, “elevii să definească…”
⚫ exemplu incorect: “elevii să simtă…”, “elevii să cunoască…”, “elevii să
sesizeze…”, “elevii să ştie…”, “elevii să înţeleagă…”
⚫ obiectivele să desemneze un rezultat imediat al instruirii, şi nu unul de
perspectivă, neidentificat în timp şi spaţiu;
⚫ în obiective să se enunţe atât condiţiile de realizare a sarcinii, cât şi criteriul
performanţei;
⚫ exprimarea comportamentelor se va face prin verbe de acţiune (exemple: a
recunoaşte, a identifica, a utiliza, a propune, a reda etc.)
⚫ obiectivele să vizeze o singură operaţie sau acţiune;
⚫ să se evite repetarea lor prin reformulări diferite;
⚫ să se evite numărul exagerat de obiective operaţionale pentru o lecţie;
⚫ obiectivele să exprime operaţia logică sau abilitatea mentală activată, şi nu
informaţia, ideea sau problema de rezolvat;
⚫ exemplu corect: “elevii să analizeze…”, “elevii să interpreteze…”
⚫ exemplu incorect: “elevii să spună că…” etc.
⚫ Modele practice ale operaționalizării: procedura lui R. Mager presupune
stabilirea a trei parametrii în elaborarea unui obiectiv operaţional:
specificarea comportamentului final, a rezultatului care se aşteaptă de la
elev la finalul activităţii, luând ca referinţă verbele de acţiune
indicatoare de comportamente. De exemplu: elevul să precizeze rolul
frunzei în viața unei plante...; să recunoască tipurile de frunze...; să
enumere legume de la care se consumă frunzele...etc.
precizarea condiţiilor (prealabile și/sau actuale) în care elevii urmează
să demonstreze că au dobândit performanţa preconizată, prin formule
verbale ca: “având acces la …”, “fiind date…”, “utilizând…”, “pus în
situaţia de…”, “cu ajutorul…”, “după…”, “pe baza…”, “sub forma…”.
precizarea criteriilor de evaluare, specificarea nivelului de reuşită
minimală sau a nivelului la care să se situeze cunoştinţele, deprinderile
elevilor, pentru a decide asupra realizării sau nerealizării obiectivelor.
Exemple: numărul minim de răspunsuri corecte solicitate, numărul
maxim de greşeli tolerate, reuşita estimată în procente, timpul acordat
pentru rezolvarea sarcinilor.
⚫ Obiective operaționale:
să descrie cele patru procese de transformare a stărilor de agregare a corpurilor,
pe baza observațiilor relizate pe parcursul experimentelor;
să explice efectul pe care-l are factorul temperatură asupra stării de agregare a
corpurilor, pe baza informațiilor din manual, dând câte un exemplu de trecere a
corpurilor din stare solidă în stare lichidă și invers;
să manifeste interes față de îngrijirea plantelor, participând la activitățile de
îndepărtare a frunzelor uscate, afânarea pământului și udarea plantelor de la
colțul viu al clasei;
să mânuiască instrumentele de lucru în timpul îngrijirii plantei, respectând
regulile de protecție a muncii;