Ce est e t i m pul
pu l ?

Real
Realii zat de
 Adelin Frandeş 
Cls.. a XI I - a H
Cls
 

  Timpul este unul din conceptele fundamentale ale fizicii și filosofiei. Este o
măsură a duratei evenimentelor și are diferite înț elesuri
elesuri în funcț ie
ie de contextul în
care este definit. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt, ireversibil,
care nu poate curge decât într-o
într-o singură direcț ie.
ie. Este deci un continuu în care
evenimentele se succed de la trecut, prin prezent spre viitor și în cadrul căruia se
desfășoară toate procesele din natură. Definirea cu exactitate a timpului este o
sarcină dificilă, atât în filozofie cât și în științ ă.
ă.
Începuturile reflecţiei despre timp stau, aşa cum este firesc, sub zodia
mitologiei: timpul este prezent, într- într-oo formă personificată, în scenariile
cosmogonice care preced încercările de circumscriere filosofică. Odată gândirea
filosofică declanşată, Kronos
declanşată, Kronos,, tatăl lui Zeus, trebuie să cedeze locul lui Chronos,
forţă care stăpâneşte şi cârmuieşte kosmos-ul.
Pentru Pitagora (c.570 î.Hr.) şi adepţii săi, 
săi,  timpul se situează în afara kosmos-
ului, printre celelalte manifestări ale Nelimitatului (lb.gr. apeiron), pe care kosmos-
ul le “inhalează” şi cărora le impune Limita. “Probabil că procesul de inhalare
implică limitarea aspectului brut, de dăinuire veşnică al timpului (dăinuirea veşnică
e o trăsătură timpurie a apeiron-ului) prin reducerea lui la număr ( arithmos),
asociere ce avea să se perpetueze în toate discuţiile ulterioare despre timp”.
Pitagoricii au meritul de a fi introdus o distinc ț iiee valoroasă în discuţiile privitoare
la timp: un timp nelimitat, extracosmic şi un timp numărabil, cosmic. Platon va
 prelua această distincţie şi îi va conferi noi şi valoroase valenţe, pentru a o
suprapune teoriei celor două lumi. 
lumi. 
În momentul în care facem referire la timp, noi vorbim despre perioada scur ssăă
între două evenimente
evenimente, fie ea mai lungă sau mai scurtă. În aceste situaţii timpult impul are
valoare de instrument de măsură
măsură ( Cât timp a trecut! ) sau pentru a marca o
anumită perioadă de timp. 
timp. 
Totuşi, există şi un alt sens pe care i-li -l dăm timpului. Acela de mediu în care
încadrăm un anumit eveniment pe baza momentului în care a avut avut loc, similar cum
facem cu spaţiul în care dorim să  să   localizăm un anumit obiect. Prin urmare, în
momentul
mome ntul în care ne aflăm într -o clinică şi stăm pe scaun uitându-ne
uitându -ne la ceas pentru
a cincea
cincea oară că încă nu
încă nu ne-a
ne-a venit rândul, noi ne încadrăm în timpul de aşteptare
 până în momentul în care suntem primiţi de către doctor. 
doctor. 
Toată lumea poate spune că timpul se manifestă într -un mod continuu şi

uniform, nici un moment fiind mai diferit decât celălalt, toate fiind supuse sub
 

acelaşi forţe. Însă, pe plan subiectiv, fiecare resimte timpul într-un mod diferit. De
câte ori nu vi s-a întâmplat
întâmplat să vă apucaţi să citiţi o carte sau să vă vă  puneţi
puneţi la un joc
un joc
video şi când a-a-ţi citit 
citit  cateva capitole sau a-ţi
a-ţi terminat jocul şi vă uitaţi la ceas
realizaţi că au trecut câ
câteva ore bune, însă vouă vi s- s -a părut că a trecut o jumătate
de oră. Şi desigur şi efectul invers
invers în care o situaţie mmonotonă
onotonă face ca timpul să
treacă incredibil de
incredibil de greu. Acest lucru se întâm plă în funcţie de gradul de interes pe
care îl acordăm unui anumit
anumit eveniment, fixat într-un anumit timp: weekendul trece
mai repede faţă de celelalte. 
celelalte. 
Prin urmare, când vorbim despre timp noi putem face referire la diferite sensuri:
ca interval de timp între doua evenimente, ca mediu în care au loc evenimentele, ca
timp fizic sau ca timp subiectiv. Însă toate au ceva în comun. În fiecare situaţie,
terecerea timpului determină schimbări. Dar trebuie să fim atenţi să deo sebim
timpul ca atare de conţinutul său. 
său. 
Dar ce este timpul? Prin toate afirmaţiile prezentate
prezent ate mai sus noi am elucidat
doar o mică
mică parte a enigmei ce o reprezintă timpul. La o primă vedere am putea
avea impresia că întrebarea “ce este timpul” nu prea are sens, întrucât toţi suntem
familiarizaţi cu această noţiune, toţi suntem afectaţi de timp şi  şi   avem impresia că
semnificaţia lui este una banală. Dar nu este aşa.  aşa.   Dacă punem această întrebare
unei persoane de pe stradă, aceasta ne va da un raspuns foarte vag, însă deşi nu
 poate
 po ate explica cu exactiate ce înseamnă 
înseamnă   timpul, acesta cunoaşte noţiunea de timp 
timp  
când vorbim despre momentul
momentul dintre două eveniment.
Prin urmare în momentul acesta al evoluţiei noastre, noi nu putem găsi o
explicaţie
expl icaţie 100% adevărată când ne gâ g ândim la ce înseamnă timpul. Însă noi putem
observa schimbă
schimbările
rile pe
 pe care acesta le aduce, putem să îl măsurăm şi să îl resimţim
în mod diferit. Mulţi gânditori şi oameni de ştiinţă s-
s -au străduit să dea o definiţie
timpului, dar de cele mai multe ori acesta a rămas un mister. Unul dintre gânditorii
secolelor trecute spunea
spunea “nimic nu mă intrigă mai mult decât spaţiul şi timpul şi
totuşi nimic nu mă nelinişteşte mai puţin deoarece nu mă gândesc la ele”. Adică
deşi noţiunile de timp şi spaţiu sunt interesante şi oarecum de nepătruns, nu
întotdeauna le dăm importanţă, deoarece
deoarece ne-am
ne-am obişnuit cu ele, prin urmare le
considerăm ca fiind ceva firesc. 
firesc.