Timpul

Timpul este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care

survin într-o succesiune după toate constatările ireversibilă din trecut, prin prezent, spre
viitor.Timpul este unul din conceptele fundamentale ale fizicii și
filosofiei. Este o măsură a duratei evenimentelor și are diferite
înțelesuri în funcție de contextul în care este definit. În fizică,
timpul este o dimensiune a naturii și poate fi văzută ca o măsură a
schimbării. În accepția fizicii clasice, timpul este un continuu.
Fizica modernă (mai precis, teoria mecanicii cuantice) dispută
însă această calitate, sugerând că ar exista doar continuu spațiu-
timp. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt,
ireversibil, care nu poate curge decât într-un singur sens. Este deci
un continuu în care evenimentele se succed de la trecut, prin
prezent spre viitor și în cadrul căruia se desfășoară toate procesele
din natură. Definirea cu exactitate a timpului este o sarcină
dificilă, atât în filozofie cât și în știință.

Sensul curgerii timpului (săgeata timpului)

Există fenomene reversibile, care se desfășoară
la fel indiferent de sensul în timp, de exemplu
mișcarea punctelor materiale sub efectul
gravitației. Dacă am avea un film cu mișcarea
planetelor în jurul Soarelui și am rula filmul
înainte și înapoi, nu am putea să determinăm care
sens este înainte și care înapoi — derularea
filmului înapoi nu ar prezenta fenomene
incompatibile cu legile fizicii.
Pe de altă parte, există fenomene ireversibile, în
raport cu care timpul „curge” într-un sens bine
1
determinat, dinspre trecut spre viitor: de exemplu, amestecarea spontană a două lichide.
Dacă am avea un film reprezentând amestecarea unei picături de cerneală într-un pahar
cu apă și am rula filmul înainte și înapoi, am determina ușor sensul corect — derularea
înapoi prezintă fenomene contrare celui de-al doilea principiu al termodinamicii.
Există cel puțin trei lucruri care definesc un sens al curgerii timpului:
 sensul termodinamic, sensul în care crește entropia
 sensul psihologic, determinat de faptul că ne amintim trecutul și nu ne amintim
viitorul
 sensul cosmologic, cel în care Universul este în expansiune
Sensul termodinamic și sensul psihologic sunt probabil îndreptate în același sens
deoarece memorarea unei informații în memoria unui calculator, și probabil și în
memoria umană, este un proces în cursul căruia entropia crește.

Istoric
Dintotdeauna timpul a fost un subiect important
al filozofiei, artei, poeziei și științei. Există multe
divergențe în legatură cu însemnătatea lui, din
acest motiv este dificil de oferit o definiție a
timpului care să nu ducă la controvese. Multe
domenii folosesc o definiție operativă în care
unitățile timpului sunt definite. Academicienii au o
opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea
timpului de a fi măsurat sau incadrat într-un sistem
de măsurare.
Dicționarul Oxford definește timpul ca fiind
„procesul indefinit și continuu al existenței
evenimentelor în trecut, prezent și viitor, privit ca
o unitate”. O altă definiție de dicționar standard
este „Un continuum nonspațial linear în care
evenimentele apar într-o ordine aparent
ireversibilă”.
Măsurarea timpului a ocupat de asemenea
savanți și tehnicieni, și a fost o primă motivație in astronomie. Timpul este de asemenea
o problemă de o mare importanță socială, având valoare economică („timpul înseamna
bani”), precum și o valoare personală datorită timpului limitat din fiecare zi și din viețile
noastre. Unitățile timpului au fost făcute prin acord pentru a cuantifica durata
evenimentelor și intervalele dintre ele. Evenimentele care se produc regulat și obiectele
cu mișcare aparent periodică au servit dintotdeauna ca standard pentru unitățile timpului.
Exemple sunt aparenta mișcare a soarelui pe cer si fazele lunii.

2
3