Călătoria în timp este conceptul de mișcare între diferite momente în timp într-un

mod analog cu mișcarea unui obiect sau a unei persoane între diferite puncte în spațiu,
de obicei prin utilizarea unui dispozitiv ipotetic cunoscut drept mașină a timpului.
Călătoria în timp este un concept larg cunoscut în filozofie și ficțiune. Ideea de mașină a
timpului a fost popularizată prin romanul din 1865 al lui H.G. Wells, Mașina timpului[1].

Oricine poate călători în timp. O faci indiferent dacă vrei sau nu într-un ritm
constant de o secundă pe secundă. Ai putea crede că nu există nicio
asemănare între călătoritul într-unul dintre cele trei spații dimensionale cu,
să zicem, un metru pe secundă, cu călătoritul în timp.

Însă, potrivit teoriei relativității lui Einstein, trăim într-un continuum patru
dimensional - spațiu-timp- în care spațiul și timpul sunt interschimbabile.
Einstein a descoperit că viteza de deplasare în spațiu o afectează pe cea cu
care te miști în timp; mai exact: cu cât te miști mai repede în spațiu, cu atât
mai lent o faci în timp. Cu alte cuvinte, îmbătrânești mai lent.
VITEZA LUMINII

Una dintre ideile cheie din teoria relativității este că nimic nu se poate
deplasa mai repede decât viteza luminii de aproximativ 300.000 de kilometri
pe secundă sau un an-lumină pe an.
Însă te poți apropia foarte mult de ea.
Dacă o navă spațială ar zbura cu 99% din viteza luminii ai vedea-o
călătorind o distanță de un an-lumină într-o perioadă de timp de puțin peste
un an.Asta este evident foarte rapid dar aici intervine partea ciudată: pentru
astronauții de la bordul navei călătoria ar dura doar 7 săptămâni, o
consecință a relativității numită dilatarea timpului.

În practică asta înseamnă că astronauții au „sărit” cu aproximativ 10 luni în

viitor.
Însă nu doar deplasarea cu viteze foarte rapide poate provoca dilatarea
timpului. Câmpurile gravitaționale produc un efect similar - chiar și câmpul
relativ slab al Pământului.
Noi nu observăm asta fiindcă ne petrecem toată viața aici însă la o înălțime
de peste 20.000 de kilometri gravitația este măsurabil mai slabă și timpul
trece mai încet, cu aproximativ 45 de microsecunde pe zi.
OBIECTE “MAGICE”
Însă pentru efecte mai dramatice trebuie să ne uitâm la câmpuri
gravitaționale mai puternice, precum cele din jurul găurilor negre care care
pot distorsiona spațiu-timpul atât de mult încât acesta se pliază înapoi asupra
sa.
Rezultatul este o așa numită gaură de vierme (wormhole), un concept
familiar fanilor filmelor sci-fi dar care de fapt își are originea în teoria
relativității lui Einstein.
O gaură de vierme este o scurtătură între două puncte ale timp-spațiului.
Intri într-o gaură neagră și ieși din alta altundeva.
Iar întrucât vorbim despre spațiu-timp, nu doar spațiu, ieșirea găurii de
vierme ar putea fi într-o instanță mai timpurie decât intrarea; asta înseamnă
că ai ajunge în trecut în loc de viitor.
Traiectoriile din spațiu-timp care se întorc în trecut sunt numite „curbe
temporale închise”
Dar în realitate aceste curbe temporale despre exact asta sunt - călătoritul în
timp.
Mai există o modalitate de a crea o curbă temporală închisă care nu implică
lucruri atât de exotice precum o gaură neagră sau o gaură de vierme: ai
nevoie doar de un simplu cilindru rotativ făcut dintr-un material super-dens.
Așa numitul Cilindru Tipler este cel mai apropiat lucru pe care fizica din
lumea reală îl poate propune care să aducă a mașină a timpului veritabilă.
Dacă legile fizicii permit călătoritul în timp, atunci ne putem imagina o
întreagă gamă de scenarii paradoxale. Unele din acestea par atât de lipsite de
logică încât este greu să ne imaginăm că ele ar putea avea loc vreodată.

Conjectura protecției cronologice

Astfel de gânduri l-au făcut pe Stephen Hawking, care mereu a fost sceptic
cu privire la ideea de călătorit în timp, să formuleze „conjectura protecției
cronologice” - noțiunea că o lege a fizicii încă nedescoperită împiedică
formarea curbelor temporale închise.
Însă conjectura este doar o supoziție și până când ea nu va fi susținută de
dovezi puternice putem trage o singură concluzie: călătoritul în timp este
posibil.
SAGEATA TIMPULUI
Unul dintre lucrurile distinctive cu privire la timp este că acesta are o
direcție - din trecut înspre viitor.

O cană de cafea fierbinte lăsată la temperatura camerei se va răci mereu; nu

se încălzește niciodată. Bateria telefonul tău smart se descarcă atunci când îl
folosești; ea nu se încarcă niciodată (dacă nu folosești încărcătorul,
evident).Entropia unui sistem închis crește întotdeauna și ea este un factor
cheie pentru a stabili săgeata timpului. De fapt, entropia este singurul lucru
care face o distincție clară între trecut și viitor.
Însă în alte domenii ale fizicii precum relativitatea sau teoria cuantică,
timpul nu are o direcție preferată. Nimeni nu știe de unde vine săgeata
timpului.

Paradoxuri ale călătoritului în timp

Dacă este posibil să călătorim înapoi în trecut - chiar și teoretic - acest lucru
naște o serie de paradoxuri care îi lasă perplecși chiar și pe cei mai renumiți
oamenii de știință și filozofi.
Uciderea lui Hitler. Un călător în timp ar putea decide să se întoarcă în
trecut să îl ucidă înainte de a deveni conducătorul Germaniei naziste. Însă
dacă reușește să facă asta, cărțile de istorie nici măcar nu l-ar menționa pe
Hitler, așadar care ar fi motivația sa de a se întoarce în timp pentru a-l
ucide?

In concluzie, teoretic este posibil sa va intoarceti in timp,dar nu ati putea

schimba istoria.