SINTAXA FRAZEI

Tipuri de subordonate
Participiale Completive Relative Circumstanţiale
- relativă; - infinitivală; - reală/atributivă (+ ind.); - finală
- absolută - conjunctivală; - consecutivă + conjunctiv
(ablativ absolut); - cu quod (+ ind.) - circumstanţială (+ conj.):
- interogativa  cauzală; - cauzală
indirectă (+ conj.)  condiţională; - condiţională
 concesivă; - comparativă + ind./conj.
 consecutivă; - concesivă

 finală. - temporală

CONSECUTIO TEMPORUM (CONCORDANŢA TIMPURILOR)

* Toate subordonatele care se construiesc cu conjunctivul respectă concordanţa timpurilor.

în subordonată verbul se pune la:

Când în regentă se află
SIMULTANEITATE ANTERIORITATE POSTERIORITATE
conjugarea perifrastică
I. un timp prezent sau viitor: conjunctiv prezent conjunctiv perfect activă, conjunctiv prezent

Nescio (Nu ştiu) quid agas quid egeris quid acturus sis
Nesciam (Nu voi şti) (ce faci) (ce ai făcut) (ce vei face)
Nescivero (Nu voi fi ştiut)

conjunctiv conjugarea perifrastică

II. un timp trecut conjunctiv imperfect mai-mult-ca-perfect activă, conjunctiv imperfect

Nesciebam (Nu ştiam) quid ageres quid egisses quid acturus esses
Nescivi (Nu am ştiut) (ce făceai) (ce ai făcut/ce făcuseşi) (ce vei face)
Nesciveram (Nu ştiusem)

* nescio,-ire,-ivi,-itum = a nu şti;
* ago, agěre, egi, actum = a face.

Valorile conjuncţiilor ut şi cum

+ indicativ temporal - când

conj. imperfect – pe când
Volorile conjuncţiei temporal
conj. mai-mult-ca-perfect – după ce
CUM
+ conjunctiv cauzal deoarece, fiindcă
concesiv deşi

+ indicativ comparativ cum, după cum

temporal când, îndată ce
Volorile conjuncţiei completiv să, ca să
UT
concesiv deşi
+ conjunctiv
final să, ca să
consecutiv încât
1
 CONSTRUCŢIILE PARTICIPIALE

Construcţia participială absolută (Ablativul absolut)

Participiala absolută  participium absolutum = participiul „dezlegat" (absolvere = a desface, a dezlega).

• Este o propoziţie subordonată, cu funcţie circumstanţială. • De obicei este separată prin virgule de restul frazei.
• Nu are element introductiv subordonator.
• Are predicatul exprimat printr-un verb la participiu în cazul ablativ şi subiectul tot în ablativ.
• Se foloseşte participiul prezent activ pentru acţiune simultană cu cea din regentă;
participiul perfect pasiv pentru acţiune anterioară celei din regentă.
Participiul prezent activ Participiul perfect pasiv
- Tema supinului (obţinută prin îndepărtarea
- conj. I, II: – tema prezentului +-ns (N.), -ntis (G.) + des. terminaţiei –um de la forma a IV-a a verbului din
decl. a III-a parisilabice; dicţionar) + us, -a, -um şi se declină ca un adjectiv
Ex.: laudo,-are  laudans,-ntis (care laudă, lăudând) de clasa I cu trei terminaţii:
- conj. III, IV: – tema prezentului + e + -ns (N.), -ntis (G.) + - laudo, -are, -avi, laudatum  laudatus,-a,-um
des. decl. a III-a parisilabice (lăudat,-ă)
lego,-ěre  legens,-ntis (care citeşte, citind); laudatus – masc., decl. a II-a;
audio,-ire  audiens,-ntis (care aude, auzind) laudata – fem., decl. I;
laudatum – neutru, decl. a II-a.

Modalităţi de traducere a participialei
absolute:
1. printr-o propoziţie subordonată cu
conjuncţia subordonatoare respectivă;
2. printr-un gerunziu;
3. redând în româneşte participiul
printr-un substantiv precedat de o
prepoziţie, iar substantivul în
ablativ, printr-un substantiv în genitiv.
I. Redeunte vere, redeunt aves migrantes. (redeo,-ire – a se întoarce)
Traducerea ablativului absolut:
1. Când se întoarce primăvara, se întorc păsările călătoare.
2. Reîntorcându-se primăvara,...
3. La întoarcerea primăverii,...
II. Capto monte, milites abiverunt.
(capio,-ěre, cepi, captum) - a lua, a cuceri, a ocupa.
1. După ce muntele a fost ocupat, soldaţii au plecat.
2. Muntele fiind ocupat,...
3. După ocuparea muntelui,...

Signo dato,1/ impetum fecerunt.2/

temporală
Semnalul fiind dat (după ce semnalul a fost dat),1/ au făcut un atac.2/

Illo recusante,1/ ego reum defendam.2/

cauzală
Acela refuzând (deoarece acela refuză),1/ eu voi apăra acuzatul.2/
Valori ale
construcţiilor Natura duce,1/ errari nullo pacto potest.2/
participiale absolute condiţională Natura fiind călăuză,(dacă natura este călăuză),1/ nu se poate greşi cu
niciun chip.2/

Urbe capta, 1/ cives non desperaverunt. 2/

concesivă Oraşul fiind cucerit (deşi oraşul a fost cucerit),1/ cetăţenii nu şi-au pierdut
speranţa.2/

Nota bene!
Dacă propoziţia de exprimat prin ablativ absolut are predicat nominal, acesta va fi reprezentat numai prin numele
predicativ (în cazul ablativ, la fel cu subiectul). Verbul copulativ lipseşte deoarece esse nu are participiu.
Ex.: Cicerone consule (cum Cicero consul esset),1/ Augustus natus est.2/
Cicero fiind consul (în timp ce Cicero era consul),1/ s-a născut Augustus.2/
Me puero,1/ cives magna aedificia Romae struebant.2/
Eu fiind copil (pe când eu eram copil), cetăţenii construiau mari edificii în Roma.

2
 Construcţia participială relativă (Participium coniunctum)

 Construcţia participiala relativă are ca predicat un verb la participiu acordat în gen, număr şi caz cu un substantiv
sau un pronume din regentă. Denumirile participială relativă şi participium coniunctum ( coniungo,-ěre = a lega;
participiu „legat") evidenţiază relaţia ei strânsă, deci acordul cu un element nominal din regentă. Astfel, se distinge net
de participiala absolută.
 Nu are element introductiv subordonator.
 Poate substitui subordonatele circumstanţiale: temporală, cauzală, condiţională, concesivă şi finală.
(Primele patru pot fi substituite şi prin ablativ absolut.)
acord: masc., pl., Ac.

temporală Hostes aliquos1/ ex oppido egredientes2/ conspexerunt.1/

Duşmanii au zărit pe unii ieşind (când ieşeau) din cetate.
acord: masc., sg., N.

cauzală Dux,1/ insidias timens,2/ in castris exercitum continuit.1/

Comandantul, temându-se de o cursă (care/deoarece se temea de o cursă), a
ţinut armata în tabără.

Valori ale Haec lex in amicitia sanciatur,1/ ut neque rogemus res

construcţiilor turpes,2/ nec faciamus3/ rogati. 4/
condiţională
participiale Această lege să fie consfinţită în prietenie, să nu cerem lucruri
relative nedemne şi nici rugaţi (dacă suntem rugaţi), să nu le facem.

acord: masc., pl., N.

concesivă Romani,1/ compluribus proeliis victi,2/ de salute non desperaverunt.1/

Romanii, învinşi (deşi au fost învinşi) în mai multe bătălii, nu şi-au pierdut
speranţa de salvare.
acord: masc., pl., Ac.
finală
Dux legatos1/ pacem petentes2/ mittit. 1/
Comandantul trimite soli care să ceară pace.

3
 Completiva infinitivală

Este o subordonată specifică limbii latine, numită – de obicei - acuzativ cu infinitiv. Caracteristici:
• nu are element introductiv (de legătură);
• are subiectul exprimat printr-un nume (substantiv, pronume, adjectiv) în cazul acuzativ (rareori în
nominativ, după verb la diateza pasivă, cu sens impersonal);
• are ca predicat un verb la modul infinitiv;
• completează sensul regentei, având adesea rol de complement direct sau, mai rar – de subiect aşadar, se
traduce cu o completivă directă (uneori, indirectă, în funcţie de natura verbului regent) sau o subiectivă.
Verbe regente
verba dicendi dico,-ěre (a zice); trado,-ěre (a transmite); scribo,-ěre (a scrie); narro,-are (a
(verbe ale zicerii) povesti);
verba sentiendi video,-ēre (a vedea); audio,-ire (a auzi), sentio,-ire (a simţi); cogito,-are (a se
(verbe ale simţirii) gândi); intellego,-ěre (a înţelege); puto,are (a socoti), credo,-ěre (a crede)
volo,velle, volui (a vrea);
verba voluntatis nolo, nolle, nolui (non+volo) – a nu vrea;
(verbe ale voinţei) malo, malle, malui (magis+volo) a vrea mai mult, a prefera;
cupio,-ěre; opto,-are (a dori); iubeo, -ēre (a porunci)
gaudeo, -ēre, gavisus sum (a se bucura)
verba affectuum
doleo,-ēre (a durea, a suferi); miror,-ari (a se mira), spero,-are (a spera)
verbe şi expresii oportet (se cuvine); bene est (este bine); fama est (se spune);
impersonale facile/difficile est (este uşor/este greu), opus est (e necesar, trebuie).
Infinitivul
Activ Pasiv
Tema prezentului + re (forma a II-a a - conjugările I, a II-a şi a IV-a: tema prezentului + ri:
verbului din dicţionar) I: amo,-are  amari (a fi iubit, că este iubit);
amo, amare , amavi, amatum II: moveo, ēre  moveri (a fi mişcat, că este mişcat);
Prezent  amare (a iubi, că iubeşte) IV: audio,-ire  audiri (a fi auzit, că este auzit);
- conjugarea a III-a: radicalul verbului + i:
trado, -ěre  tradi (a fi transmis, că este transmis);
lego,-ěre  legi (a fi citit, că este citit).
Tema perfectului + isse sg.: tema supinului + -um, -am, -um + esse
amo,-are, amav[i  amavisse pl.: tema supinului + -os, -as, -a + esse
Perfect (a fi iubit, că a iubit ) amo, amare , amavi, amat[um
sg.: amatum, -am, -um esse (că a fost iubit,-ă)
pl.: amatos, -as, -a esse (că au fost iubiţi/iubite)
Tema supinului+ur+-um,-am,-um + esse Supin (forma a IV-a a vb. din dicţ.) + iri
sg.: amaturum, -am, -um esse amatum iri (că va fi iubit,-ă; că vor fi iubiţi/iubite)
Viitor
(că va iubi)
pl.: amaturos, -as, -a esse (că vor iubi)
Diateza activă Diateza pasivă
Exemple

Magister credit1/ discipulos Scio1/ carmina discita esse/ disci/ discitum iri a
didicisse/discere/discituros esse carmina.2/ discipulis.2/
Profesorul crede / că elevii au învăţat/ învaţă/ Ştiu / că poeziile au fost învăţate/ sunt învăţate/ vor fi
1 1

vor învăţa poeziile.2/ învăţate de elevi.2/

NOTA BENE!
 Când completiva infinitivală are acelaşi subiect cu regenta, subiectul subordonatei se exprimă prin pronumele
reflexiv „se": • Credit1/ se esse beatum.2/ - Crede1/ că el este fericit.2/
 Nominativul cu infinitiv, o variantă a completivei infinitivale, apare după verbe la diateza pasivă, cu valoare
impersonală: videtur (se pare), dicitur (se spune), traditur (se povesteşte); nuntiatum est (s-a anunţat).
 Numele predicative se acordă cu subiectul în Ac. sau N.:
Ac.: Volo1/ te esse clementem.2/ = Vreau1/ ca tu să fii îngăduitor.2/
N.: Dicitur1/ Homerus caecus fuisse.2/ = Se spune1/ că Homer a fost orb.2/

4
 Subordonata relativă

Definiţie Propoziţia relativă este subordonata care îndeplineşte rolul unui atribut pe lângă un
substantiv sau pronume din regentă.
Elemente - pronumele relative: qui, quae, quod (care, cine, ce)
introductive * Pronumele relativ se acordă în gen şi număr cu substantivul (pronumele) determinat;
cazul este cerut de funcţia sintactică a pronumelui în propoziţie.
- adverbe relative: ubi (unde), unde (de unde), quo (încotro), quando (când).
- relativă reală Romulus urbem1/ quam condit2/ Romam vocat. 1/
(atributivă/ Romulus numeşte oraşul1/ pe care îl întemeiază,2/ Roma.
determinativă) Helvetii in fines1/ unde erant profecti2/ revertunt.1/
+ INDICATIV Helveţii se întorc în ţinuturile1/ de unde plecaseră.2/
- nuanţă finală:
Milites venerunt1/ qui auxilium darent.2/
Au venit soldaţi1/ care (ca) să dea ajutor.2/

- nuanţă consecutivă:
Nemo est1/ qui pacem non cupiat.2/
Nu este nimeni1/ care (încât) să nu dorească pacea.2/

Clasificare - nuanţă condiţională:

- relativă Qui videret,1/ urbem captam esse2/ diceret.1/
circumstanţială Acela1/ care (dacă) l-ar vedea,2/ ar spune că oraşul a fostcucerit.1/
+ CONJUNCTIV
- nuanţă concesivă:
Urbs1/ quam duo milia militum defenderent,2/ tamen capta est. 1/
Oraşul1/ pe care (deşi) îl apărau două mii de soldaţi,2/, totuşi a
fost cucerit.1/

- nuanţă cauzală:
Caesar milites1/ qui hostium impetum sustinerent laudavit.
Caesar a lăudat soldaţii1/ care (pentru că) au respins atacul
duşmanilor. 2/

Completiva cu quod (+ ind.)

Cerută de verbe regente care exprimă Conjuncţia Modul verbului
- evenimentul: accidit, evenit, fit (se întâmplă);
- adaosul/omiterea: addo,-ěre; omitto,-ěre;
- sentimentul: doleo,-ēre (a durea); gaudeo,-ēre (a quod - că indicativul
se bucura); indignor,-ari (a se indigna).
Exemple:
Accidit / quod tarde venimus. / = S-a întâmplat că am ajuns târziu.
1 2

Dominus omittit1/ quod servi homines sunt.2! = Stăpânul trece cu vederea că sclavii sunt oameni.
Gaudeo1/ quod mater venit.2/ = Mă bucur că vine mama.

5
 Completiva conjunctivală

Predicatul este un verb la conjunctiv. Ca orice subordonată construită cu modul conjunctiv,

subordonata conjunctivală respectă concordanţa timpurilor.
- a cere, a ruga: oro,-are; peto,-ěre; rogo,-are;
- a împiedica, a opri: impedio,-ire;
- a porunci: impero,-are; a hotărî: decerno,-ěre;
obsto,-are; retineo,-ēre;
statuo,-ěre;
- a îndemna: hortor,-ari,-atus sum;
- a se teme: metuo,-ěre; timeo,-ēre;
- a sfătui: moneo,-ēre; suadeo,-ēre; -
- a permite: concedo,-ěre;permitto,-ěre; sino,-ěre;
a convinge: persuadeo,-ēre ;
Verbe - a vrea, a dori: volo,velle, volui;
- se întâmplă: accidit, evenit, fit etc.
regente - a nu vrea: nolo, nolle, nolui (non+volo)
- a vrea mai mult, a prefera: malo, malle, malui
- verbe şi expresii impersonale:
(magis+volo)
licet (este permis), mos est (este
- a dori: cupio,-ěre; opto,-are;
obiceiul), verum est (este adevărat)
- a face: facio,-ěre;
etc.
- a avea grijă: curo,-are
ut = să, ca să;
ne = să nu, că nu; ca să nu;
Conjuncţii ne... non/ut = că nu, să nu, ca nu cumva să, (după verbe ale temerii) – când acţiunea
(Elemente completivei este dorită
introductive) ne = să nu (după verbe ale temerii) – când acţiunea completivei este nedorită
quin, quominus = că, să (după verbe care exprimă îndoiala sau piedica – la formă negativă
sau interogativă)
Cura, mi frater,1/ ut valeas. = Ai grijă, dragă frate,1/ să fii sănătos.2/
Metuo1/ ne sero veniam.2/ = Mă tem1/ să nu vin târziu.2/
Exemple Timeo1/ ut (ne non) pater veniat.2/ = Mă tem1/ că nu vine tata. (Vreau să vină)
Timeo1/ ne pater venit.2/ = Mă tem1/ să nu vină tata. (Nu vreau să vină.)
Non dubito1/ quin me ames.2/ = Nu mă îndoiesc1/ că mă iubeşti.2/

Completiva interogativă indirectă

nescio, nescire= a nu şti;
Verbe
rogo,-are; interrogo,-are; quaero,-ěre, quaesivi, quaesitum = a întreba;
regente
- verbe care arată întrebarea implicită.
Modul
conjuctiv (+ concordanţa timpurilor)
verbului
pronume quis, quae, quid - care, cine, ce;
interogative
pronume aliquis, aliqua, aliquid (cineva, ceva); quidam, quedam,quiddam (un
Elemente de nehotărâte oarecare); quisquis (oarecare), quisnam (cineva), quivis (oricine);
relaţie adverbe ubi – unde; quo – încotro; unde - de unde; quantum - cât de;
interogative quomodo – cum; quando – când;
particule simple: an = dacă; nonne = oare nu; an, num = oare; -ne = oare;
interogative duble: utrum... an = dacă...sau; -ne... an = dacă... sau.
Quaero1/ quid agas.2/ = Te întreb1/ ce faci.2/
Nescio1/ unde veneris.2/ = Nu ştiu1/ de unde ai venit. 2/
Exemple Dic mihi1/ sitne frater meus in urbe.2/ = Spune-mi1/ dacă fratele meu este în oraş.2/
Cogito1/ utrum Romam veniam2/ an domi maneam.3/= Mă gândesc1/ dacă să vin la
Roma2/ sau să rămân acasă. 3/

6
 SUBORDONATE CIRCUMSTANŢIALE

Subordonata circumstanţială condiţională

Exprimă o condiţie sau o ipoteză de îndeplinirea căreia depinde realizarea acţiunii din
Definiţie
regentă. (Cu ce condiţie?)

si = dacă; ni, nisi, si non, sin = dacă nu (+ ind./conj.)

Conjuncţii
dum, dummodo = numai să, numai dacă (+ conjunctiv)

Condiţională reală + indicativ:

Si venis,1/ laetus sum.2/ = Dacă vii,1/ sunt'fericit.2/ (este sigur că vii)

Condiţională potenţială + conjunctiv prezent sau perfect:

Clasificare Si venias,1/ laetus sum.2/ = Dacă ar fi să vii1/, aş fi fericit.2/ (este posibil să vii)

Condiţională ireală + conjunctiv imperfect sau mai-mult-ca-perfect:

Si venires,1/ laetus essem.2/ = Dacă ai veni,l/aş fi fericit.2/ (dar nu vii)
Si venisses,1/ laetus fuissem.2/ = Dacă ai fi venit,l/aş fi fost fericit.2/ (dar nu ai venit)

Ablativ absolut: Sublata causa, tollitur effectus.2/

Substituirea Cauza fiind înlăturată - dacă este înlăturată cauza1/, este înlăturat efectul.2/
propoziţiei
condiţionale
Propoziţia relativă circumstanţială: Qui videret,1/ urbem captam esse2/ diceret.3/
Acela2/ care - dacă - l-ar vedea,1/ ar spune2/ că oraşul a fost cucerit.3/

Subordonata circumstanţială concesivă

Definiţie Exprimă piedica în ciuda căreia se realizează acţiunea din regentă.

Adverbe
tamen = totuşi; at = dar; certe = cu siguranţă.
corelative
quamquam = deşi, oricât de indicativ (acţiune reală)
Conjuncţii etsi, etiamsi, tametsi = chiar dacă, deşi indicativ (acţiune reală) sau
Clasificare (concesivă-condiţională) conjunctiv (acţiune ireală)
ut, ne, cum, quamvis, licet = deşi, oricât conjunctiv

Etsi senex erat,1/ Cato tamen Graecam linguam didicit.2/

Deşi era bătrân,1/ Cato a învăţat totuşi limba greacă.2/
Exemple
Ut desint vires1/, tamen est laudanda voluntas. 2/ (Ovidius)
Chiar dacă lipsesc forţele,1/ totuşi trebuie lăudată voinţa. 2/

Ablativul absolut: Duce occiso,1/ milites non desperaverunt.2/

Deşi comandantul a fost ucis,1/ soldaţii nu şi-au pierdut speranţa.2/
Substituirea
propoziţiei Participiala relativă: Cives1/ a militibus rogati,2/ non auxilium miserunt.1/
concesive Cetăţenii,1/ deşi fuseseră rugaţi de către soldaţi2/ nu au trimis ajutor 1/

Propoziţia relativă circumstanţială: Cato1/ qui senex esset,2/ Graecam linguam didicit.1/
Cato1/ care (deşi) era bătrân,2/ a învăţat limba greacă.1/

7
 Subordonata circumstanţială temporală
Trepte
Conjuncţii Modul verbului
temporale
ut primum, ubi primum, cum primum = de îndată ce;
indicativ
postquam = după ce;
Anterioritate
conjunctiv
cum (historicum) = după ce
mai-mult-ca perfect
ut, ubi, cum = când
indicativ
Simultaneitate dum, donec, quoad = în timp ce
cum (historicum) = pe când conjunctiv imperfect
antequam, priusquam = înainte de a, înainte să indicativ sau conjunctiv
Posterioritate
dum, donec, quoad = până când, până să conjunctiv
Postquam haec dixit, / abiit. / = După ce a spus acestea,1/ a plecat.2/
1 2

Exemple Dum vita est,1/ spes est..2/ = Cât timp există viaţă, 1/ există speranţă.2/
Antequam incipias, 1/ consulta.2/ = Înainte să începi,1/ gândeşte-te.2/

Substituirea subordonatei temporale

Ablativul absolut: Participiala relativă:

Remo occiso,1/ Romulus regnavit.2/ = Dux occisus est,1/ a castris rediens.2/=
Remus fiind ucis - după ce Remus a fost ucis,1/ a Comandantul a fost omorât1/ pe când se întorcea
domnit Romulus.2/ din tabăra militară.2/

Subordonata circumstanţială cauzală

Definiţie Arată motivul sau cauza pentru care se realizează acţiunea exprimată de predicatul din regentă.
Corelative în eo, ideo, propterea = de aceea;
regentă ob eam causam, ob eam rem, qua de causa = pentru acest motiv.
indicativ Amicos fideles habes1/ quia ipse fidelis es.2/=
quod, quia,
- cauzală reală Ai prieteni credincioşi1/ fiindcă tu însuţi eşti credincios.2/
quoniam =
pentru că, conjunctiv
fiindcă, - cauzală
Socrates accusatus est1/ quod iuventutem corrumperet.2/=
deoarece potenţială, ireală
Conjuncţii Socrates a fost acuzat pentru că ar fi corupt tineretul.2/
sau în stil
indirect
Cum vita sine amicis insidiarum et metus plena sit, 1/ ratio
ipsa nos monet2/ ut amicitias comparemus.3/=
cum = fiindcă conjunctiv
Deoarece viaţa fără prieteni e plină de curse şi teamă, 1/
raţiunea însăşi ne îndeamnă2/ să pregătim prietenii. 3/
Propoziţia Caesar milites1/ qui hostium impetum sustinerent2/ laudavit.1/ =
relativă
Caesar i-a lăudat pe soldaţii1/ care (pentru că) - au respins atacul duşmanilor.2/
Substituirea circumstanţială
subordonatei Ablativul Remo occiso,1/ Romulus regnavit.2/ =
cauzale absolut Remus fiind ucis - pentru că Remus a fost ucis1/, a domnit Romulus.2/
Participiala Caesar milites1/ magna audacia pugnantes,2/ laudat.1/ =
relativă Caesar laudă soldaţii1/ care (pentru că) luptă cu mare curaj. 2/

8
 Subordonata circumstanţială comparativă

Arată modul în care se realizează acţiunea din regentă în comparaţie cu cea

Definiţie
Elemente corelative în
regentă:
ita, sic = aşa
talis = aşa, astfel de;
tantus = atât, atât de mare
tantum, tanto = pe atât
tot = atât, aţâţi
din subordonată.
Elemente introductive: Modul verbului
ut, sicut, velut, quomodo, quemadmodum =
cum, precum, după cum.
qualis = precum + indicativul
quantus = cât, cât de mare - comparativa reală -
quantum, quanto = pe cât
quot = cât, câţi
+ conjunctivul
ut si, velut si, quasi = ca şi cum
- comparativă ireală -

quam = decât + indicativ sau conjunctiv

Ut sementem feceris,1/ ita metes.2/ = După cum vei fi semănat,1/ aşa vei culege.2/
Talis filius est,1/ qualis pater.2/ = Aşa este fiul,1/ precum este şi tatăl.2/
Exemple
Quot capita,1/ tot sententiae.2/ = Câte capete,1/ atâtea păreri.2/
Dissimulat,1/ quasi nihil mihi debeat.2/ = Se preface 1/ ca şi cum nu mi-ar datora nimic.2/

Subordonata circumstanţială consecutivă

Exprimă consecinţa, urmarea unei acţiuni din regentă. (Care este consecinţa
Definiţie faptului că?)
consecutivă  consequor, consequi, consecutus sum = a urma, a urmări.

ita - astfel; sic – aşa; atât, tam – aşa de; tantus – atât de mare; adeo – într-atât;
Elemente corelative
tantus,-a,-um – atât de mare; talis,-e – astfel.

Conjuncţii ut – încât; (uti – formă veche - încât);

+ conjunctivul
(Elemente introductive) ut non – încât să nu.

Discipuli tam bene discebant,1/ ut magister gauderet. 2/

Exemple
Elevii învăţau atât de bine,1/ încât profesorul se bucura. 2/

Relativa circumstanţială:
Substituirea Nullus dolor est1/ quem longinquitas temporis minuat. 2/
subordonatei Nu există nicio durere1/ pe care – încât – trecerea timpului să n-o micşoreze. 2/
consecutive Nemo tam doctus est1/ qui omnia sciat.2/
Nimeni nu este atât de învăţat care - încât – să le ştie pe toate. 2/

9
 Subordonata circumstanţială de scop/finală
Exprimarea scopului

Definiţie Arată scopul în care se realizează acţiunea din regentă.

ut = să, ca să;
Conjuncţii ne = ca să nu;
quo = ca să (când în finală se află un adjectiv sau adverb la comparativ)

Dux legatos misit1/ ut pacem peterent.2/ = Comandantul a trimis soli1/ ca să ceară pace. 2/
Edo1/ ut vivam. 2/ = Mănânc1/ ca să trăiesc. 2/
Exemple
Fortiter pugnemus1/ ne hostes vincant. 2/ = Să luptăm cu curaj ca duşmanii să nu ne învingă. 2/
Lego1/ quo melius discam.2/ = Citesc1/ ca să învăţ mai bine.2/

1. Relativa circumstanţială:
Dux legatos misit1/ qui pacem peterent.2/ = Comandantul a trimis soli1/ care să ceară pace. 2/

2. Supin Ac. – forma a IV-a a verbului din dicţ. - (după verbe de mişcare),
cu f.s. de complement circ. de scop: peto,-ěre,-ivi, petitum  petitum = pentru a cere
Dux legatos misit pacem petitum. = Comandantul a trimis soli pentru a cere pace.

3. Participiala relativă (particpiul prezent cu f.s. de p.vb. în participiala relativă)

Dux legatos misit1/ pacem petentes.2/ = Comandantul a trimis soli ca să ceară pace.

4. (După verbele de mişcare) - participiu viitor activ (se formează din tema supinului + ur +
us,-a,-um şi se declină ca un adj. de clasa I cu 3 term.: masc. şi neutrul după decl. a II-a, fem.
după decl. I): peto,-ěre,-ivi, petitum  petiturus,-a, um = care va cere.
Dux legatos misit1/ pacem petituros.2/ - p.vb. = Comandantul a trimis soli1/ care vor cere pace.2/

- acord în gen, nr. şi caz: masc., pl., Ac.

Substituirea 5. Infinitiv (cu f.s. de complement circ. de scop ):

subordonatei Dux legatos misit pacem petěre. Comandantul a trimis soli pentru a cere/ca să ceară pace.
finale
6. Construcţii gerunziale
*(la G. + postpoziţia
causa sau gratia =pentru)
Dux legatos misit
G. pacem petendi causa
(pentru a cere pace)
D. pacem petendo
(spre a cere pace)
Ac. ad pacem petendum
(pentru a cere pace)
7. Construcţii gerundivale
Gerundivul (participiu viitor pasiv):
– cj.I şi II: tema prez. + nd + us,-a,-um;
– cj.III şi IV: tema prez. + e + nd + us,-a,-um;
lego,-ěrelegendus,-a,-um – care trebuie citit.
Pentru a transforma o constr. gerunzială în constr. gerundivală:
1. se ia cazul verbului la gerunziu;
2. se iau genul şi nr. de la substantivul cu valoare de complement direct;
3. acordăm cele două cuvinte.
G., fem., sg.; petendus,-a,-um
pacis petendae causa
D., fem., sg.; petendus,-a,-um
paci petendae
Ac, fem., sg.; petendus,-a,-um
ad pacem petendam

10