Verbele auxiliare

Verbele auxiliare (ajutătoare) ajută la formarea modurilor, a timpurilor compuse și

a diatezei pasive. Verbe auxiliare sunt:  a fi, a avea, a vrea (a
voi).
MODURI, TIMPURI COMPUSE ȘI DIATEZA PASIVĂ FORMATE CU AJUTORUL
VERBELOR AUXILIARE
A AVEA A FI A VREA
 perfect compus (modul  viitor anterior (indicativ)  viitor
indicativ) am scris  perfect (conjunctiv)  viitor anterior
 viitor (modul indicativ)  perfect (condițional optativ)
 prezent (modul condițional-  perfect (infinitiv)
optativ) as manca  timpurile și modurile diatezei
 perfect (modul condițional- pasive
optativ)  conjunctiv (prezent)
 conjunctiv (perfect)
 condițional-optativ
 imperativ
 infinitiv (prezent)
 infinitiv (perfect)
Verbele copulative
Verbele copulative formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire
cu funcția sintactică de nume predicativ. Verbul copulativ are rolul unui instrument
gramatical, face legătura între predicatul nominal și subiect, fiind purtător de categorii
gramaticale (mod, timp, diateză, persoană, număr).

Cel mai întâlnit verb copulativ este verbul a fi. Verbe copulative sunt și: a
deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a
părea, a însemna, a se naște, a se chema, a se
numi. Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit doar ca verb copulativ,
toate celelalte verbe pot fi copulative sau predicative, în funcție de context.

 S-a născut într-o zi cu noroc. (verb predicativ)

 Niciun om nu se naște priceput. (verb copulativ)
 Va rămâne la serviciu până târziu. (verb predicativ)
 Au rămas împreună până la adânci bătrânețe. (verb copulativ)
Există situații în care verbul copulativ poate lipsi.