6.b.

Simbolism baroc si simbolism european

Modelul semiotic-cel mai clar ,dar se ajunge greu. Pune in opozitie aspectul formei , al concretului, al materialului si
sensul, semnificatul, semnul, continutul-abstract(mai puternic, mai adanc)
Formele se doresc eterne, marturie a unui moment.
Arh. simbolica se bazeaza pe un semn tare, rec. de toata lumea, mesaj univ. caruia I se subordoneaza intreaga gandire.
Exista perioade cand arhitectura pune in valoare anumite parti neglijandu-le pe celelalte-cele mai mari exagerari se
produc in per. Ecletismului, sau in per. 50 60, cand functionalismul duce la exagerari.
Baroc
-importanta formei devine aproape mai importanta decat continutul, prin desprinderea formei de continut.
-foloseste ambiguitatea ca limbaj,simbolurile si metaforele.
-foloseste in egala masura forme inspirate din lumea vegetala, animala, antropomorfe etc.
-Barocul renunta la dogme., la orice formula, regula formata:frontoanele se curbeaza, ferestrele elipsoidale,treptele devin
curbate, nu mai exista nici un fel de critici a expresiei formale.
-revolutionarea gandirii spatiale care urmareste o interactiune viguroasa intre spatiul interior si exterior .
-folosirea curenta a perspectivelor false si utilizarea perspectivei pt. sublinierea dinamicii spatiale
-ex: Francesco Boromini
-Biserca San Carlo alle Quatro Fontane
(compozitie spatiala revolutionara-plan oval, in care unduiesc curbe si contra curbe, este de fapt reluarea in spirit
baroc a motivului din Renastere-de cruce greaca inscrisa -
-Bis. San Ivo della Sapienza, Bis. Santa Agnesse din p-ta
Navona

Barocul a fost utilizat in tarile catolice , in per. Contrareformei ca mijloc de propaganda a bis. Catolice, exprimat printr-o arta cu
caracter grandilocvent, menita sa impresioneze afectiv, in timp ce in tarile protestante si Franta, a urmat o linie clasicista care a
coincis cu ideologia din per. absolutismului regal

7.a.Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand, Lupascu

-imaginea ca forma de traire: proprietatile ei din punct de vedere a patru savanti (fenomenolog, genetician,
antropolog, filosof) care ajung la o ordine triadica a imaginarului
Sartre - imaginarul este stare de constiinta
-imaginarul este un datum imediat
-spontaneitatea imaginii
Piaget -unitati

Durand - ocularitatea imaginii

-profunzimea imaginii
-ubicuitatea imaginii
Lupascu - imaginarul = simultan si subiect
-libertatea imaginii
-imaginea este simultan reala si normala (ideala)
J.P. Sartre - fenomenolog existentialist, structura triadica a imaginarului
1.starea de constiinta: un mod de a fi, de a trai prin transpunerea individului in altul pentru observarea reactiilor,
ipostazelor
2.imaginarul = datum imediat: cubul intregit in imaginar, desi in realitate are fete nevazute
3.spontaneitatea imaginii = capacitatea imaginarului de a face sa fiinteze forma ceruta forma poate sa
dispara si sa reapara, vizualizarea este indusa, sugerata, aspectul de a fi sau a nu fi, este instrumentul marilor
magicieni: Fakiri, Isus (? really?)
Jean Piaget - genetician, etapizarea procesului imaginar (tentativa de analiza a dezvoltarii procesului in etape:
copil-adult)
1.ochiul percepe entitatile spatiale spatiul destructurat
2.ochiul construieste rapoarte structuri asociative, relatia dintre entitati
3.imaginarul construieste analogii, similitudini, duce la intelegerea spatiului, reduce pluralitatea la o identitate
Gilbert Durand - critic de arta, antropolog ca formatie
1
Proprietatile imaginii
1.ocularitatea = capacitatea omului de a transforma orice fel de senzatie in imagine (cinematograful mut, arta
vizuala, desenul simplifica, transmite informatii)
-relatie inversa: vizualizarea muzicii sinestezie
2.profunzimea relatie puternic condusa de realitate, presupune un anumit tip de reprezentativitate pentru a
sugera o directie.
-conduce la necunoscut, genereaza starile si presiunile interne
-perspectiva italiana (Leonardo, Rafael, Michelangelo) - este o exceptie in modul de abordare a profunzimii
-celelalte culturi (egipteana, chineza, africana) nu cunosteau profunzimea, marcarea imp. (ierarhiei) prin
diferentieri de scara, dimensiuni
3.ubicuitatea = capacitatea psihicului uman de a se plasa in diferite planuri in acelasi timp sincron
-caract. uman - contextul devine mai cuprinzator
-ubicuitatea spirituala: D-zeu este peste tot
-ubicuitatea axialitatii: stalpul casei (sacru) - axis mundi
-animalele construiesc (baraj, cuib, stup)
Stefan Lupasco - filosof roman, doctorat la Sorbona
1.obiect si subiect - simultan: imaginea interioara - patrat
"cine vede patratul" o alta constiinta care priveste constiinta patratului, rezulta o stare care defineste
ambiguitatea imaginarului
2.libertatea: in formarea imaginii intervin doi termeni: actualitate - potentialitate, intr-un fenomen prin care
imaginea este actualizata ca fiind anterior o stare potentiala
3.simultan reala-normala - imaginea stie ca nu este realitate, dar constiinta constiintei (?) o traieste ca pe o
realitate.
Lupasco: "Logica dinamica a contradictoriului"
-tensiunea in sine reprezinta un pol, fara acesta ceilalti poli s-ar distruge, nu ar mai exista, are cel putin aceeasi
importanta ca si polii tensiunii: energii psihice.

7.b.Consecintele modelului semiotic

8.a.Superizare, structurare-regim itinerant

-regimul itinerant surprinde fiinta umana in actiune, contactul cu mediu = comportamentul uman in stare
extatica, de punere in afara, de orientare a constiintei spre exterior
-atitudinile eului: adaptarea (1)Autoplastica+(2)Aloplastica
(1) cu continut biologic foarte puternic, corporalitatea se modeleaza dupa caracteristicile ambientului
(2)omul plasticizeaza, organizeaza mediul (allo=altul)
Consecinte:
Superizarea = operatiune mentala adoptiva, o actiune de organizare din partea eului, reducerea unei cantitati
uriase de informatii la una mai redusa concentrat (nu redus calitativ) deci multul, pluralul, diversul se
transforma in foarte putin dar bogat in informatii
fenomen invers al depresurizarii (fizic) - presurizare, condensare
-valoarea informatiei nu dispare - concentrare
-superizarea vizuala: reprezentarea pomului printr-o sfera
-superizarea mentala: figura construita in plan psihic starea pomilor din plan este transmisibila prin emiterea
unui concept structural, subiectul putand retine numai structura informationala
-explicarea fenomenului: legata de modelul de functionare a celulei nervoase, aceasta avand o pluralitate de
intrari dar o singura iesire o transmitere selectiva a informatiei = sintetizare reductia nu inseamna
saracirea informatiei, rezulta un anumit tip de gandire - superizarea
Structurarea = consecinta a superiorizarii, presupune detectarea formei si a relatiei dintre element prin imagini
care relationeaza diversi constituenti o structura imuabila, care nu se deformeaza. Aceasta proprietate a
structurii de a se mentine in conditii in care constituentii sunt modificati, se numeste izomorfism (nodurile,
legaturile copacii triunghiul suporta modificari topologice fara sa=si piarda prezenta structurala
invariatie)
-prin structura ceea ce este eterogen, discontinuu, se transforma in sistem coerent, in continuitate
Diversitatea de figuri posibile este reductibila la 2 tipuri fundamentale:
2
 structuri - dendromorfice (ideea de copac)
- retimorfice (retele inchise)
Structura dendromorfica - in forma de arbore, deschise, in care legaturile ierarhizeaza si sintetizeaza, fiecare
entitate avand un rol relational si structural bine precizat, pe principiul functionarii univoce.
Structuri retimorfice - in retea. Le este caracteristica forma inchisa, bucla, motiv pentru care relatia de
univocitate nu mai este posibila. Exista posibilitatea de iesire
In domeniul arhitecturii: pentru asocierea a 4 parti, arhitectul are nevoie de un spatiu de legatura(1),(2) - spatii
specifice de mediere retimorfism

Rezulta ca exista doua tipuri de aranjament spatial - retimorfe (specifice in Europa) si dendromorfe (Asia,
Africa)
-arhitectura rezolva cu acestea diferite moduri de viata, instrumente care confera si caracter acestora
-comparatie cu circuitele - in serie (dendromorf)
-in paralel (retimorf)
Permisivitatea spatiului - analiza preromanica - forma limitei
-modelul de viata desfasurat intre limite
-structura dendromorfa = expresia spatiului unic
-in orice structura retimorfa exista insule de opacitate (singura sau multipla)
-acces in orice structura a a casei, transit, placa turnnta, tranzit

8.b.Arhitectura ca metalimbaj dupa Heidegger si Schulz

The philosophy of Martin Heidegger and his followers offers such a possibility.[9] In our context, Heidegger's
concept of thing is of particular interest. Rather than the reflection of an idea (which may never be grasped as
such), Heidegger understands the thing as the 'gathering of a world'.[10] The meaning of a thing, thus consists
in what it 'gathers'. In order to comprehend this definition, it is necessary to take a closer look at the words
'world' and 'gathering'. For Heidegger, 'world' does not simply mean what is present, that is, the subject-matter
of traditional metaphysics, but what is given together with what is 'withhold'. It is a commonplace that we can
never 'have' the whole thing; when one aspect of something conies into presence, other aspects withdraw into
oblivion. Therefore, any phenomenon simultaneously consists in a giving and a withholding. This basic fact
was expressed by the Greeks in their concepts of lethe (concealment), and a-letheia (un-concealment)
reappeared in Kant's characterisation of the ground of things as an 'abyss'. To Heidegger, however, the abyss
does not imply that there are `no-things-in-themselves'. Any thing in the world in its particular way, and
remains the same through its indefinite manifestations. To understand what that means, it is necessary to arrive
at a more structured conception of 'world', and Heidegger has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer.
The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities, and on more than one occasion Heidegger defined
each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he wanted to arrive at a concrete understanding of the
world, in accordance with the events of everyday life. Although events are temporal, the things 'remain', and
can therefore be given a name. As examples, Heidegger 'analyses' nameable things such as the jug and the
bridge, showing how each of them gathers a world. The 'saying' of the liking is possible because names form
part of a language which 'contains' the Fourfold. Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal
things as they 'are'.[13] certain sense, any revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of
something, rather than an instrument to be thrown away after use.
In Heidegger',s saying of jug and bridge, as well as in his discussions of poems and works of art, language is
used in a new way. Heidegger does not pretend to write poetry, and certainly he does not offer scientific
analyses. What he does is rather to investigate the phenomenological properties of the thing, using language not
only as a means of expression, but also as a source of information. What results is a semi-poetic saying, as in
his The Thinker as Poet (Aus Der Epphrung des Denkew): Forests spread/Brooks plunge/Rocks persist/Mist
diffuses/Meadows wait/Springs well/Winds dwell/Blessing muses.[14] Here Heidegger's closeness to nature
3
and life comes forth, repudiating those who interpret his thinking as another kind of nihilism.[15] At the same
time the importance of the work of art is explained. To Heidegger, art is the 'setting-into-work of truth' as
aletheia, that is, the disclosure of something that so far had remained 'hidden'.
The word 'gathering' explains the nature of the thing. It neither denotes a 'sign' nor a 'symbol', since the function
of a sign is indication, and of a symbol representation. The thing and the work) does not represent anything
(that is, something sent somewhere else), but as a gathering of a world, it is an identity in its own right, at the
same time as it brings the world closed to man'.[16] It may be considered an image, since it make something
'invisible', come into presence. Any work of art, therefore, is an imago mundi. Poetry speaks in images,
Heidegger says, and 'the nature of the image is to let something be seen.'[17] Poetry therefore serves life. It
reveals things as they are, and enables man to realise the scope of his being-in-the-world: to dwell
poetically'.[18]
Although poetry is the original art, it does not exhaust the disclosure of truth. In poetic language truth is
brought 'to word', but it also has to be 'set-into-work'. Human life takes place between earth and sky, and
architecture as an art is the means to make this condition 'visible'. In his Hebel essay Heidegger shows what that
means: 'The buildings bring the inhabited landscape close to man and at the same time place the nearness of
neighbourly dwelling under the expanse of the sky'.[19] Again we recognise the concrete point of departure of
Heidegger's thinking, as well as his understanding of architecture as a manifestation of man's being-in-the-
world. Architecture, thus is not a series of arbitrary 'codes', but has an existential foundation. Man's being is
temporal as well as timeless. When Heidegger characterises human beings as 'mortals', he refers to the temporal
aspect, whereas his 'divinities' recall the `measure' which remains, and which we have to take our hearts'.[20]
In the thinking of Heidegger, the metaphysical split between the a priori and the a posteriors is overcome, as
well as nihilistic negation of any foundation. The world is recovered as the inhabited 'between' (Zwischen) of
Earth and Sky, and the abstract quantification which governed man's understanding in the past gives way to a
qualitative, poetical approach.
Any thing in the world in its particular way, and remains the same through its indefinite manifestations. To
understand what that means, it is necessary to arrive at a more structured conception of 'world', and Heidegger
has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer. The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities,
and on more than one occasion Heidegger defined each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he
wanted to arrive at a concrete understanding of the world, in accordance with the events of everyday life.
Although events are temporal, the things 'remain', and can therefore be given a name. As examples, Heidegger
'analyses' nameable things such as the jug and the bridge, showing how each of them gathers a world. The
'saying' of the liking is possible because names form part of a language which 'contains' the Fourfold.
Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal things as they 'are'.[13] certain sense, any
revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of something, rather than an instrument to be
thrown away after use
Metalimbajul la Heidegger si Schulz
Heidegger:
- arhitectura are un mesaj adanc, mai mare decat ceea ce poti tu observa (atitudine, istorie, limbaj, trairi...)
- cuvantul e acasa a fiintei, cu ajutorul limbajului poti sa te dezvalui
- arhitectii au sansa sa ramana in lume un semnificat

9.a.Modelul transformational -teorie si ex

Modelul transformaional surprinde cel mai bine condiia de creator de art a arhitectului n procesul de
proiectare. Este cel mai simplu model i folosete surse pe care le modeleaz
Arhitectul, in procesul de creaie pleac de la lumea exterioar, real, concret, fizic, pe care o consider
reprezentativ, cu for individualizat numit transformant intrinsec (Tin), ns lumea real nu poate fi
acreditat, validat dect dac i corespunde o for particularizant, o idee, numit transformant extrinsec (Tex)
Transformani intrinseci: (determinani) - fore care condiioneaz proiectul, prin care materia se mic. -

legai de o configuraie formal. Ex ptratitatea

- in de context, de natura fizico-geografic.
Context fizic:- poziie geografic- relief, clim,vegetaie; mediu urban-esut urban, regim de nlime, norme de
construire, reguli, gabarite, condiionri, caracterul zonei(cuantumabil), -spiritual, abstract (necuantumabil)
Context cultural- identitar(tradiii, obiceiuri), profesional (al proiectantului, beneficiarului)
Context istoric- specificitatea locului (ex McDonalds- simbol,fr identitatea locului )
4
 Transformani extrinseci; (operant) este mediat de o idee numit argument. Operantul conine elemente
concrete puternice, n timp ce n argument acestea sunt rarefiate. A crea arhitectur necesit o concepie
proprie, o sum de idei cu caracter de principiu, n cadrul crora se pot crea noi argumente i operani.
Principiul e ncrcat cu materialitate prin argument i operant.(este un sistem triadic de idei ierarhizate)
Pot fi
evocatori (identitate, omologie, omotetie, analogie, asemnare)- procedeul identitii
Variaiuni omoloage.-structur figural invariant,(cu variaie foarte mic i identitate mare)

Variaiuni analoage- se pstreaz identitatea, semnificaia, dar exist libertatea de a-l imagina pe A oricum; se
schimb structura figural (variaie mare-diversitate-, scade ns identitatea)

dac facem o comparaie cu domeniul muzicii, variaiunile omoloage sunt variatiuni pe aceiai
tem, ca n muzica lui Vivaldi, n timp ce variaiunile analoage sunt fugile lui Bach.
Un alt exemplu ar fi tratarea grilei. identitate cu structura figural a plafonului(omologie);

prefigurani -dezvoltare formal (modificarea formei secvenial, de ex de de la ptrat la cerc),

modificare dimensional (secvenial- de ex. Lecturare treptat de la un spaiu mic la unul mare),
sugerare, modificare poziional (prin dezvoltare secvenial se poate trece de la orizontal la vertical)
ex.dancing house, Gehry- bloc arhitectur comunist. Dinamizarea colului treptat. Gsete forme care
prefigureaz acest conflict, ncearc un cmp de mediere ntre arhitectura nou/istoric, prin forme. Trece de la
arh. Grea, care st pe pamnt la una uoar.
Negani prin contrast. Opoziie puternic. Ex contrast lumin/umbr, simplu/complicat. Punerea n
eviden a unui obiect- lecturare dat cu fundalul( ex. Un exponat ataat pe un perete care s-i scoat n
eviden calitie.
Ex.casa de pe cascad, Wright- negare a contextului prin orizontalitate.
Transformanii extrinseci sunt fore interne prin care arhitectul i impune dorina creatoare, prin ei se mic
spiritul. categorisire a creatorilor dup starea lor psihic, fiecare va lua altceva ca motiv de inspiraie.
Ex. Se aleg 3 arh. Care s rezolve pardoseala unei sli festive ce are planeu casetat i un perete deschis spre
parc.
a/evocarea planeului casetat n pardoseal
diminuarea dimensiunilor casetei. Tratare mrunit- omogenizare, difuzie, vibraie lejer. Arhitectur
raional, cartezian, clasic.-evocare ptrat, a ortogonalitii, i un anumit tip de negare(cerc/ptrat). Centralitate
difuz exprimat n noduri.
b/evocarea relaiei interior/ exterior dat de peretele deschis spre parc
felul n care lumina ptrunde n spaiu -> stri psihice de meloman.
gradarea luminii pe pardoseal- opune o structurare delicat. Marmur neagr i alb(~clape pian)
c/evocarea acceselor principale i accentuarea legturii dintre ele
accesele axial- ax evocat de parcurgerea spaiului.
Creaz o centralitate a spatiului, un ax fals
Neag axialitatea, exagereaz centralitatea spaiului.
La toi trei exist prefigurare.

5
Exemple istorice ale modelului transformaional.
Walter Gropius- Fagus werk
Caracteristica esenial a socio-culturii din acel timp, a fost exprimarea lui cu vigoarea dat de accentuarea
plinurilor de ntoarcere. Gropius neag aceast caracteristic pentru a-i individualiza proiectul
Tin 1-colonada clasic
Tex 1-evocare,prin acuzarea verticalelor pe 3 nivele, amintind de ordinul paladian.
Tin a-antichitatea greceasc. Masivitatea coloanei de col
Tin b- ev mediu- contrafori n trepte.
Tin c-renatere - accentuarea colului pe primul registru
Tex a,b,c- negarea arhitecturii colului nchis-uurarea colului.
Funcional n colul cldirii e rezolvat scara. Plecnd de la un transformant intrinsec Tin 2- realitatea fizic a
scrii, Intrit de un transformant extrinsec Tex 2-ideea de ntoarcere a colului, susinute de dorina de a
individualiza volumul de arhitectur printr-un procedeu diferit de cel general acceptat, arh. Gsete soluia
colului liber, transparent
Marcel Breuer- sediul U.N.E.S.C.O., Paris
Oraul axelor, piaa Fontny, pe un teren nvecinat cu academia militar i o cldire realizat n spirit neoclasic.
Cldire nou, corespunztoare unei teme noi, ntr-un context clasicizant
Tin forma pieei, academia militar, cldirea neoclasic. Breuer neag
socio-arhitectura academic front la front, i pe a celei neoclasice. Crearea
unei disimetrii, o diversitate prin opoziie cu pstrarea identitii locului.
Tin 1- simetrie- 2 axe Tex 1- evocare-centralitate pia
Tin 2-forma cldiri neoclasice Tex 2 -evocare, un Y imens p+2
Tin 3-masivitatea volumelor, forme nchise Tex 3 negare. Arhitectur
uoar, deschis. Nu st pe teren
Tin 4-materiale, structur clasic/istoric-zidrie. Tex 4-negare, opune
materialului clasic unul din moda timpului, beton armat.

Robert Venturi- casa de pe plaj, manifest

Cas de vacan obinuit, cu funciunile uzuale =>reacie plastic a crui rezultat e o arh. manifest.
Tin 1-nlnuire funcional clasic(living teras plaj ap, la
parter, iar laetaj dormitoare
Tex 1-negare (dormitoare la parter i living la etaj pentru a oferi o
mai bun perspectiv, mai larg spre peisaj.
Tin 2-acces direct living plaj Tex 2-scar ampl
exterioar(opoziie)
Tin 3-dispunerea perpendicular a casei n raport cu plaja. Tex 3-
dispunere paralel(opoziie)
Disproporia dintre cas i scar, opoziia dintre rotund i axialitate. n baroc, luneta e un element de
acompaniament. Venturi face ca toat casa s i se subordoneze

9.b.Formele semnificatiei (filigran, de baza, iconice)

-formele pe care le vedem scaune, case, orase, sunt continuturile lor superficiale, dar constituie mediul
perceput zilnic;
forme filigran designul lor investeste in energie (ex : auto );
forme de baza ascunse, abstracte; arhitectura, arta in general prezinta forme uneori intangibile pentru
imaginatie;
- poate fi discutata numai in termeni abstracti- abordata in jurul rationamentului, poate fi prezentata si
demonstrata prin fotografii;
6
intre forma de baza si cea filigran sunt etape diferite de forme intermediare, de dezvoltare a formei de baza spre
filigran;
forme adaptate semnificatiile sunt adaptate formei prin coduri (norme, standarde, reguli, teorii sau preferinte
estetice);
- forma actioneaza la decodarea intelesului cheie, citire;
regulile conform carora se aleg formele sunt foarte interesante pentru ca prin ele se manifesta semnificatia;
regulile in arhitectura apar din cerinte geografice,sociale obiective, artistice- subiective.