IZVOARE ALE MUZICII ROMÂNEßTI

Vol. XII B

SEBASTIAN BARBU-BUCUR

MIHALACHE MOLDOVLAHUL,
compozitor de Muzic` Bizantin` 
[i precursor al 
reformei chrisantice – sec. XVIII

II
ANASTASIMATAR

Bucure[ti – xxxx
EDITURA MUZICALå
Muntele Athos
 MIHALACHE MOLDOVLAHUL, 
COMPOZITOR DE MUZICå BIZANTINå ßI PRECURSOR
AL REFORMEI CHRISANTICE – SEC. XVIII

ANASTASIMATAR-II

În prefa]a Irmologhionului, Macarie Ieromonahul citim: „Mul]i din psal]ii

cei des`vârşi](i) din neamul nostru s-au ar`tat cu râvn` în vremi, ca s` fac` câte ceva
în limba noastr`, precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozianul, Ca-
list Protopsaltul Sfi(n)tei Mitropoli a Bucureştilor şi Ş`rban protopsaltul Cur]ii dom-
neşti, carii, nu numai Anastasimatariul melos, Stihirariul melos, Heruvicile, Pricesnele
toate, Catavasiile, Irmoasele toate şi altele, dar` şi partea cea mai mult` a Papadichiei
a au pref`cut româneşte, cu toat` des`vârşita alc`tuire, minuna]ii dasc`li şi alc`tuitorii
vremii lor stând în acea veche musichie”1.
Însuşi Macarie, în prefa]a aceluiaşi Irmologhion (Viena 1823), spune c` şi
în „sistema cea veche” nu pu]ine cânt`ri în limba noastr` a pref`cut.2
Toate aceste manuscrise con]inând cânt`ri româneşti în nota]ie cucuzelian`,
alc`tuite sau t`lm`cite de Arsenie Cozianul, Calist Protopsaltul, Ş`rban Protopsaltul,
Mihalache Moldovlahul, Ianuarie Protosinghelul şi Macarie Ieromonahul, nu se
g`sesc pe teritoriul României, ele trebuind c`utate în alte biblioteci şi arhive de peste
hotare.
1
Macarie Ieromonahul, Irmologhion sau Catavasieriu musicesc, Viena, 1823, p. IV.
2
Referindu-se la Mitropolitul Dionise Lupu, Macarie Ieromonahul, zice: „Deci, Prea O Sfin]ia sa, şti-
indu-m` pre mine smeritul întru Ieromonahi, des`vârşit întru amândoua sistimile, îndestulat cu iscusin]a cea
de mul]i ani şi cu dreapta socoteal` de a preface şi a le aduce pre acestea în graiul patriei în cea mai cuviincioas`
şi nestr`mutate a lor fiin]are şi aprins cu râvna, cu unul ce şi pe sistema cea veche nu pu]ine c`r]i în limba
noastr` am pref`cut şi cânt`ri am alc`tuit (subl. n.) chemându-m` mi-au poruncit ca toate c`r]ile sistimii cei
nou` s` le prefac româneşte...” (Irmologhion... op. cit., p. VI).
5
 SebAStiAn bArbu-bucur

Într-o comunicare întitulat` Manuscrise psaltice româneşti în biblioteci

str`ine ]inut` cu prilejul zilelor Academiei de Arte «George Enescu», Iaşi 29 mai
19953, citându-l pe înv`]atul rus A. Sobolevscki4 ar`tam c` „o mul]ime de manuscrise
româneşti sunt împr`ştiate prin bibliotecile Londrei, Parisului, Vienei, Prag`i, Zagre-
bului şi Lvovului” la care am ad`ugat c` manuscrisele psaltice româneşti sunt risipite
în tot Orientul ortodox, şi mai ales prin m`n`stirile din Athos.
Exist` indica]ii la Macarie şi Anton Pann c` în afar` de manuscrisele psaltice
româneşti sau greco-româneşti pe care le cunoaştem au mai existat şi altele.
În m`n`stirile Athosului se p`streaz` cea mai bogat` colec]ie de manuscrise,
dintre care cele mai multe – câteva zeci de mii – sunt manuscrise liturgice: Octoice, Mi-
neie, Trioade, Penticostare, Liturghiere, Ceasloave, Molitfelnice şi codice de muzic` bi-
zantin`, scrise de vie]uitorii acestor m`n`stiri sau aduse de pretutindeni şi p`strate aici.
Referindu-se la Mihalache Moldovlahul, Anton Pann spune: „... Cel dintâi5
care a t`lm`cit Anastasimatarul este Mihalache Moldovlahul precum singur scrie:
Anastasimatar românesc alc`tuit acum întâiu de mine (subl. n.) Mihalache Moldov-
lahul, la anul 1767“.6
Cu privire la Mihalache Protopsaltul prea multe date nu avem pân` în prezent.
Este cunoscut îns` faptul c` în a doua jum`tate a secolului al XVIII-lea, când se în-
tâlnesc forme mai închegate de predare a muzicii, în oraşe mai importante din ]`rile
române apar, pe lâng` diferite şcoli, dasc`li, având ca îndeletnicire predarea muzicii.
Printre aceştia îl g`sim consemnat în acte şi manuscrise şi pe Mihalache Moldovlahul,
român din Moldova a c`rui activitate – dup` cum vom vedea – se desf`şoar` mai
mult în Bucureşti.
Când şi unde a ucenicit întru cele ale musichiei nu ştim. Nişte indica]ii
pre]ioase avem totuşi.
În ms. rom. nr. 4015 din BAR fol.5 (cca 1860–1870) citim: „Pasapnoarios
facere a lui Kir Mihalache, ucenic a lui Petru Lampadarie cel vestit (subl. n.), glas III
Ga ca de la Ni“.
3
Sebastian Barbu-Bucur, Manuscrise psaltice româneşti în biblioteci str`ine, în: Byzantion, Revist` de
Arte Bizantine, vol. II, Academia de Arte George Enescu, Iaşi, 1996, p. 10–16.
4
А.С. Соболевский, Румыны среди словянскихъ народовъ, Petrograd, 1917, p. 70.
5
Cel dintâi traduc`tor al cânt`rilor psaltice este Filothei sin Ag`i Jipei (1688–1713) despre care nici Ma-
carie şi nici A. Pann nu pomeneşte.
6
Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau Gramatica metodic`, Bucureşti, 1845, p.
XXIX.
6
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

În literatura de specialitate cunoaştem patru mari psal]i greci din sec. XVIII–
XIX cu numele de Petru şi anume: Petru Berechet (1701–+1778), Petru Peloponesiu
λαμπαδάριος τh́ς Μεγαχhς ´Eκhσιας (1730 +1778), Petru Vizantios (Moraitul)
Protopsaltul Marii Biserici din Constantinopol, care a fost adus de Veniamin Costache
la Iaşi în anul 1805 „s` paradoseasc` muzica” şi Petru Efesiu (+1840) care înfiin]eaz`
în anul 1816 o şcoal` de psaltichie la Biserica Sfântul Nicolae din Şelari pentru
înv`]area nota]iei Hrisantice. Dintre aceştia, Petru Lampadarie Peloponesiu este cel
la care a ucenicit Mihalache.
Nu avem nici o ştire pân` acum dac`, printre grecii care îşi c`utau în Princi-
patele Române o soart` mai bun`, a fost şi Pentru Lampadarie Peloponesiu. Credem
îns` c` Mihalche a c`l`torit la Constantinopol şi a ucenicit la Petru Lampadarie .
Într-un manuscris de la Schitul Lacu-Athos (cercetat de noi în anul 1982 şi
notat cu nr. 12, la fol. 27v exist` o însemnare cu totul senza]ional` şi anume: „Toat`
suflarea gl. III facerea lui Mihalache român, protopslatul Sf(i)tei Biserici cei Mari a
Constantinopolii” (subl. n.).7
Ierom. Isihie P(etrescu) Cârje din Prodromu-Athos scrie manuscrisul
men]ionat mai sus „fiind în România la M`n`stirea Gorovei jud. Dorohoi anul 1903”.
De unde a luat Isihie aceast` informa]ie nu ştim. În ]ar` fiind, poate a cu-
noscut manuscrisul 4013 care la vremea aceea nu era la BAR, ci la Iaşi în biblio-
teca lui Iosif Naniescu.8 Ucenic direct al lui Nectarie Schimonahul – care era
cunoscut oficial ca cel mai bun protopsalt al Muntelui Athos – Isihie, cunoscând
întâmplarea cu otr`virea ui Nectarie, poate voit, a ciuntit textul mai sus citat în
ms. 4013 ca s` arate c` un român (Mihalache Moldovlahul) a fost „Protopsaltul
Sfintei Biserici cei mari a Constantinopolului, eliminând fragmentul „ucenicul lui
Petru Lampadarie”.
D`m totuşi ca o prezum]ie neverosimil` faptul c` la 1778 Petru Peloponesiu
moare şi pentru o scurt` vreme ucenicul s`u Mihalache ar fi putut s`-i ia locul.
Dar şi numai faptul c` a fost ucenic al celui mai mare protopsalt din Con-
stantinopol este de mare importan]` pentru promovarea muzicii bizantine în ¥ara Ro-
mâneasc` şi Moldova.
7
Arhd. Sebastian Barbu-Bucur, Manuscrisele muzicale româneşti de la Muntele Athos, Editura Muzical`,
Bucureşti, 2000, p. 297.
8
Din Arhiva Mitropolitului Iosif Naniescu, intrat în colec]ia Academiei Române dup` moartea sa. A se vedea
Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, BAR, 3101–4413, vol. III, Bucureşti, 1987, p. 298.
7
 SebAStiAn bArbu-bucur

Întrucât în literatura de specialitate nu se ştie aproape nimic despre „Petru

Lampadarie cel vestit” vom face aici o degresiune mai mare pentru a afla de ce Mi-
halache Moldovlahul a ales s` uceniceasc` la cel mai mare protopsalt al vremii de la
Constantinopol.
Petru Lampadarie Peloponesiu este considerat un adev`rat Mozart al culturii
muzicale bizantine. Numele lui Petru Peloponesiu,9 Lampadarul Marii Biserici, con-
stituie o perioad` proprie a muzicii bizantine. A fost un mare muzician al secolului
XVIII-lea, considerat pe bun` dreptate un excelent profesor de muzic` şi scriitor clasic,
ale c`rui lucr`ri şi tomuri muzicale simple, neprenten]ioase şi clericale r`mân întot-
deauna ca un ghid pentru cânt`re]i şi un monument clasic al muzicii noastre sacre. A
beneficiat din belşug de arta sacr` prin folosirea unui sistem nou de nota]ie pentru no-
tarea melodiilor în locul caracterilor muzicale vechi şi complicate. Prin aceast` munc`,
el a simplificat nota]iile Sfântului Ioan Cucuzel şi ale profesorului s`u Ioan de Trape-
zont, exighisind nota]iile mai multor melodii antice. Petru a fost dat exemplu de con-
temporanii s`i pentru puterea sa excelent` de a în]elege şi a reproduce muzica, ca şi
cum ar fi putut cu exactitate s` reproduc` prin nota]ia sa orice melodie chiar dac` o
asculta o singur` dat` de la altcineva. Din acest motiv, turcii l-au numit Hirsiz (ho]ul)
şi Hotza (profesorul) deoarece, indiferent ce ei ar fi compus cu mult efort, Petru doar
odat` ascultând ar fi putut s`-l fure notându-l ca pe un dictat muzical, iar dup` o mic`
înfrumuse]are, îl putea înapoia ca o presupus` crea]ie a sa.10 Petru este considerat un
binef`c`tor al muzicii armene, deoarece i-a predat Arhonului Bisericii Patriarhiei Ar-
mene la Kontoskalion, Teretzoun Hambarzoun metoda not`rii melodiilor.
Petru s-a n`scut în jurul anului 1730 în Pelopones (dup` cum o arat` şi numele)
şi a studiat înc` din copil`rie al`turi de mari muzicieni: Hieromonk din Smirna, iar
mai târziu cu Ioan al Trapezuntului, Arhonul11. Cu el, Petru a cântat ca Domestic se-
cund. Dup` moartea lui Ioan de Trapezunt, Petru a fost numit Lambadar al Marii Bi-
serici, în timp ce Daniil era Protopsalt. El a de]inut aceast` func]ie pân` în 1778, când
a murit de ciuma care s-a instalat în centrul comercial şi financiar al reginei oraşelor,
Constantinopol. A avut mul]i studen]i (greci, turci şi europeni – printre care şi pe pro-
9
O succint` prezentare biografic` precum şi date despre activitatea componistic` şi pedagogic` a lui Petru
Lampadarie poate fi urm`rit` pe site-ul oficial al Patriarhiei ecumenice www.ec-patr.net.
10
Vezi D. Stefanović and M. Velimirović, Peter Lampadarios and Metrapolitan Serafim of Bosnia, Studies
in Eastern Chant, Ed. M. Velimirović, London, 1966, p. 57–88.
11
203 Arhonul condacelor (c. gr. ´O αρχων τών κον τακίωυ, O arhmton kontachion) conducea cântarea
condacelor la s`rb`tori.
8
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

topsaltul român Mihalache Moldovlahul12, c`rora le-a predat muzica bizantin` şi cea
arabo-persan`. De asemenea a predat muzica împreun` cu Daniil Protopsaltul, apoi
cu Iacob Peloponesiul la Şcoala patriarhal` de Muzic`, a doua şcoal` de muzic` dup`
Fall, care a fost fondat` în 1776, în timpul patriarhului Sofronie din Ierusalim13.
Ca lampadar, Petru a exighisit în maniera sa multe lucr`ri scrise de melozi
vechi, cum ar fi de exemplu kekragaria lui Ioan Damaschin, marea Eotinal` a lui Ioan
cel Blând, Marile anixandare ale diverşilor compozitori, câteva Pasapnorii lente, Ma-
time şi alte cânt`ri ale Oikematarionului şi Mathematarionului. A compus de asemenea
c`r]i întregi cu con]inut muzical bizantin şi anume: Sticheharionul lung şi scurt, Heir-
mologhionul, Kratematarionul, Ikematarionul, Papadikia, Mathematarionul şi multe
altele14. De asemenea a compus Anastasimatarul irmologic şi stihirar, Irmologhionul
catavasiilor, Doxastarionul şi un nou Sticherarion scurt. A scris trei serii de imnuri he-
ruvimice lente, o serie de câteva heruvice scurte, trei serii de chinonice pentru duminici
şi alte imnuri heruvimice şi de împ`rt`şanie pentru s`rb`torile Împ`r`teşti şi ale Maicii
Domnului pe 8 glasuri; Evloghitaria în tacturile papadic, stihiraric şi irmologic, Po-
lieleul, Doxologia irmologic` şi stihiraric` pe glasuri diferite, Pasapnoarii lente de la
utrenie dintre care trei în ehul II plagal, Irmosul calofonic, Kratemata şi diferite com-
pozi]ii cântate la Vecernia mic` şi Vecernia Mare, Privegheri, Utrenii, la Sfânta Li-
turghie, înmormânt`ri, hirotonisiri, botezuri, cununii, la c`lug`rii etc. Pe lâng` toate
acestea el a compus şi în spiritul şi stilul makamurilor otomane.
Petru a avut o bun` reputa]ie şi s-a bucurat de mult respect din partea a doi
muzicieni contemporani cu el, unul creştin ortodox şi altul turc, datorit` abilit`]ilor
sale muzicale excelente şi iste]imii lui. Acest fapt este eviden]iat de urm`toarele dou`
anecdote istorice15. În anul 1770, trei muzicieni turci din Persia au ajuns la Constan-
tinopol aducând cu ei câteva compozi]ii muzicale pe care au vrut s` le cânte prima
dat` în fa]a Sultanului Hamit I, la s`rb`toarea Bairami. Şi pentru c` acest lucru deranja
pozi]ia muzicienilor imperiali şi ai altor muzicieni din oraş, l-au întrebat pe Petru ce
12
Sebastian Barbu-Bucur, Mihalache Moldovlahul, I Anastasimatar, Ed. Mizical`, Bucureşti, 2008, pp. 6–7
13
Christos Patrinelis, Protopsaltae, Lampadarii, and Domestikoi of the Great Church during the post –
Byzantine Period (1453–1821), Studies in eastern chant, Athens, Greece, pg. 162, apud Athanasios Comnenos
Hypsilantis Ta1 meta1 th1n Alwsin, ed. G. Aphthonides (Constantinople, 1870), pg. 555.
14
Athanasios Comnenos Hypsilantis Τά μετά τh́ν Αλωσιν, Ed. G. Aphthonides, Constantinople, 1870,
p. 555, apud Christos Patrinelis, Lampadarii, and Domestikoi of the Great Church during the post – Byzantine
Period (1453–1821), Studies in eastern chant, Londra, Ed. M. Velimirović, p. 162.
15
Informa]ia a fost preluat` de pe site-ul Patriarhiei Ecumenice www.ec-patr.net, iar traducerea în limba
român` ne apar]ine.
9
 SebAStiAn bArbu-bucur

s` fac`. El a aranjat s` aib` loc cântarea cu urm`torul truc: Guvernatorul Tekkei la

Peran i-a invitat pe cei trei muzicieni la cin`, dup` care împ`r]indu-i în trei clase dup`
gradele lor, le-a cerut s` interpreteze câteva din cântecele lor populare şi apoi o pies`
ce urma s` fie cântat` în fa]a sultanului la ziua s`rb`torii lor. Cererea guvernatorului
a fost respectat`, iar Petru care st`tea ascuns într-un loc apropiat a scris cântecul în
nota]ia sa. Aceeaşi rug`minte a fost adresat` atât celei de-a doua clase cât şi celei de-
a treia, rug`minte de asemenea respectat` spre încântarea asisten]ei, ocazie cu care
Petru a mai notat înc` de dou` ori respectivul cântec ce urma s` fie interpretat cu
mare fast înaintea sultanului. Dup` aceea Petru a venit în camera unde se desf`şura
respectiva întrunire, iar guvernatorul s-a gr`bit s`-l întâmpine spunând în turc` «vine
profesorul». Dup` protocolarele prezent`ri, cântecul a mai fost interpretat din nou de
c`tre muzicienii str`ini spre încântarea profesorului roman al guvernatorului de data
aceasta de c`tre cei trei muzicieni laolalt`, iar la final Petru a sus]inut c` melodia este
compozi]ia lui proprie care cu siguran]` fusese r`spândit` de nişte studen]i ai lui din
Arabia sau Persia, dar nu cu exactitate şi nici integral. Cei trei str`ini l-au asigurat pe
guvernator c` acea cântare era compozi]ia lor proprie rezultat al unui studiu amplu,
îns` Petru şi-a scos manuscrisul şi a interpretat respectiva melodie într-un mod mult
mai amplu. A urmat apoi o ceart` serioas` între cei prezen]i, iar unul dintre cei trei
muzicieni persani a rupt manuscrisul lui Petru. Un altul, care probabil în]elesese trucul
l-a atacat pe Petru încercând s`-l omoare. Datorit` acestui comportament, guverna-
torul i-a prins pe str`ini şi i-a întemni]at. Dup` câteva zile, ei au fost excomunica]i
fiind considera]i bastarzi şi cu aceast` ocazie reputa]ia muzicienilor imperiali a fost
salvat` datorit` în]elegerii incredibile a muzicii şi impresionantei imita]ii a marelui
muzician Petru de Pelopones. Din acest motiv numele Hirsiz Petros a fost încadrat
într-o list` sacr` a înf`]iş`rii glorioase a şeicilor otomani şi a celui de-al doilea mau-
soleu care era în interiorul cet`]ii Tekke. Trebuie notat c`, faima lui Petru a ajuns
pân` la urechile sultanului, care a ordonat s` fie liber s` intre în palat, îns` acest pri-
vilegiu a fost ulterior pierdut datorit` incidentului ce va fi redat mai jos.
Într-o zi, sultanul p`r`sind palatul bizan]ului s-a dus la Yeni Tzami din ba-
zarul Palouk. Dup` cin`, el a stat în timpul nop]ii în chioşcul moscheei. În mod acci-
dental, în aceeaşi sear`, Petru l-a vizitat pe cantorul acelei moschei şi s-au osp`tat
împreun`. În timpul cinei Petru a cântat rug`ciunea de diminea]` Selak într-un mod
diferit fa]` de celelalte dou` ce erau folosite la acea vreme. Cantorul turc, l`sând la o
10
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

parte orice motiv religios l-a for]at pe Petru profesorul s` cânte Selakul din minaret
de la asfin]itul soarelui şi pân` la r`s`rit lucru care s-a şi întâmplat. Sultanul a auzit
cântecul interpretat şi diminea]a a vrut s` afle cine a f`cut aceast` nou` melodie a Se-
lakului. Aflând adev`rul s-a sup`rat foarte tare şi a ordonat la doi persecutori s`
mearg` la patriarh şi s` informeze Marea Biseric` despre purtarea lui Petru Lampa-
darie . Petru a fost arestat şi adus în fa]a cur]ii regale unde s-a purtat ca şi cum ar fi
fost nebun, iar judec`torii crezând c` Petru a înnebunit au ordonat s` fie internat în
clinica na]ional` de la Egrikapi. La ordinul sultanului, totul i-a fost adus cu excep]ia
cernelii şi a hârtiei. Dar inteligentul Petru a g`sit o cale s` scape de aceast` lips`, de-
oarece primea hârtie de la studen]ii din vecin`tatea şcolii Egrikapi şi din fructele
s`lbatice aduse a f`cut cerneal`. Folosind acestea, el a scris un Pasapnoarion lent al
Utreniei în ehul II plagal, care este cunoscut şi sub denumirea de fructul scris. La
ieşirea din clinic`, dup` patruzeci de zile în care se presupune c` s-a vindecat şi-a
continuat îndatoririle în Marea Biseric` şi la palatul regal.
La înmormântarea lui Petru, care a avut loc în catedrala patriarhal` s-a produs
urm`torul incident. Trimisul din Tekkede a venit şi a cerut permisiunea patriarhului
Sofronie al II-lea s` poat` interpreta cântecele lor funerare r`posatului, ca semn de
respect fa]` de profesorul lor. Patriarhul a r`spuns: «Şi eu simt de asemenea marea
voastr` triste]e care ne-a fost cauzat` tuturor prin moartea binecuvântatului profesor.
Eu nu v` spun nu, dar dac` guvernul nu va în]elege am`r`ciunea v` rog pe to]i s` ne
urma]i la mormânt şi acolo s` v` face]i datoria fa]` de el». Trimisul din Tekkede a
ascultat aceste cuvinte ale Patriarhului şi a izbucnit în lacrimi, iar înainte de a fi cântat
Trisaghionul şi s` fie aşezat r`posatul în mormânt, ei şi-au cântat cântecele funebre
într-un mod impresionant. Unul dintre ei a coborât în mormânt ]inând în mâini flautul
s`u şi a zis în turc`: «O profesor binecuvântat primeşte din partea noastr` studen]ii
t`i orfani, acest ultim cadou astfel încât cu el s` po]i cânta în rai cu îngerii.» Şi punând
flautul în mâinile r`posatului a ieşit afar` plângând. Apoi creştinii l-au înmormântat
pe Petru ca pe un ales al Domnului16.
Acest profesor de muzic` eminent s-a bucurat de respectul Patriarhiilor Sa-
muel (1763–1768 şi 1773–1774) şi Sofronie al II-lea (1774–1789) şi de respectul sul-
tanilor Hamid I şi Selim al III-lea şi a fost iubit de mul]imea de studen]i.

16
P. Georgiou, Petros ho Peloponnēsios, Thrēskeutikē kai ēthikē enkyklopaideia [Encyclopedia of religion
and ethics], Athens, 1967, pp. 318-324.
11
 SebAStiAn bArbu-bucur

Prima men]iuni având leg`tur` cu opera muzical` a lui Petru Lampadarie Pe-
loponesiu se g`seşte în manuscrisul Hierosol. 597, un Irmologhion care con]ine
«Καταβασίαι τών δεσποτιχών χαί Θεομhτορικών έορτών συντεθεισαι χατά
¨φος τh́ς Μεγάλhς ´Eχχhσίας παρά τού μουσικολογιωτάτου κύρ Πετρου
τό ύ
λαμπαδαρι´ ου τού Πελοποννhσίοί » (Catavasiile S`rb`torilor Împ`r`teşti şi ale
Maicii Domnului, prescurtate dup` ifosul Marii Biserici de înv`]atul muzician kir
Petru Lampadarie Peloponesiul)17.
Opera muzical` autentic` a lui Petru Peloponesiu cuprinde un însemnat
num`r de cânt`ri psaltice, dedicate slujbelor Bisericii Ortodoxe (Sfinte Taine, Ierurgii
şi cânt`ri la Sfânta Liturghie), incluzând o serie complet` de Heruvice şi Chinonice
pe toate cele opt ehuri şi de asemenea, cânt`ri la botez, cununie, înmormântare, pre-
cum şi o serie de cânt`ri cu scop didactic. În ciuda vie]ii sale scurte, el a fost cel mai
prolific compozitor al întregii perioade post-bizantine, opera sa circulând în cadrul a
numeroase Antologii psaltice din secolele XVIII–XIX. Muzician complex, Petru
Lampadarie a st`pânit în egal` m`sur` arta muzicii bizantine şi pe cea a muzicii orien-
tale (armene şi turceşti), compunând şi melodii bazate pe maqamuri orientale.

17
Christos Patrinelis, Op. cit., p. 162.
12
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

În afara operelor muzicale originale, Petru Peloponesiu r`mâne important în

istoria muzicii de tradi]ie bizantin` prin numeroasele exighisiri muzicale asupra re-
pertoriului cu nota]ie cucuzelian` compus de predecesorii s`i. Sistemul exegetic ini]iat
de el a fost ulterior dezvoltat de Petru Vizantie (elevul s`u) şi a stat la baza reformei
ini]iate de Chrisant de Madyt, Grigorie Protopsaltul şi Hurmuz Hartofilax. Este cu-
noscut un manuscris (GR – Aok e 103) de la finele secolului al XVIII-lea, care con]ine
exighisirile lui Petru Lampadarie asupra unor cânt`ri apar]inând muzicienilor din se-
colul al XIV-lea Ioan Glykys şi Ioannes Koukouzeles.
Date privind via]a şi opera lui Petru Lampadarie g`sim şi la Gheorghiu I.
Papadopulu18 şi la Gr. Th. Slathi19.
George Papadopulos în 1890 d` ca an de naştere 1730 şi 1777 de deces, iar
Gr. Stathis dup` alte studii şi cercet`ri d` ca an al naşterii 1735 sau 1740 (pe discul–
portret şi muzic`) iar ca an al mor]ii 1778 dat` cert` întrucât în acest an Constantino-
polul a fost cuprins de cumplit` cium`.

*
* *

Exemplul lui Filothei Ieromonahul (1713) de a aşeza cânt`rile de psaltichie

greceasc` pe cuvinte româneşti a fost luat şi de al]i psal]i şi protopsal]i. Astfel, în
acelaşi an când Constantin ftori psalt prescria la Râmnic Antologhionul prescurtat
dup` manuscrisul lui Filothei, Mihalache Moldovlahul, îndemnat de sentimentul
patriotic, ca şi românul s` aud` cântându-se în biseric` în graiul lui, a „alc`tuit“
Anastasimatarul grecesc pe limba româneasc` la anul 1767. Acest manuscris,
men]ionat de A. Pann, era considerat „pierdut” sau nedescoperit ori mai degrab`
„înstr`inat” de vreun c`lug`r grec sau român athonit20. Aceast` oper` a fost trans-
cris` îns` de diferi]i cânt`re]i români. Constantin Erbiceanu, ne vorbeşte de un astfel
18
Γεωργίου Ι. Παπαδοπουλου Ιστορικh επιτκοπhσις τhς Βγζαντινhς άπο τών αποτιολικων
χρόνων μέχρι τών καθ-hχας (1–1900 Μ. Χ. Eν. ´Αθhναις 1904 p. 116–124 şi idem, Σγμβολαι είς τh́ν
´Ιστοριαν τh́ς Παρ hχιυ εκκλhσιαρτικhς Μουσικhς Αθhνα 1977 p. 319–324.
19
Βυζαντινοι και μεταντινοι μελονργοι Πετρος Λαμπαδαριος ό Πελοπουνhσιος, Κείμενα καί
φοτογραφίες Γρ. Θ. Στάθh. Θ-Μουζικολόγου έπιστhμονικού συνεργάτου βυζαντινh́ς Μοσικολογίας.
20
Anton Pann, op. cit., p. XXIX. Sebastian Barbu-Bucur. Ac]iunea de „Românire” a cânt`rilor psaltice
şi determin`rile ei social-patriotice. Filothei sin Ag`i Jipei şi al]i autori din secolul al XVIII-lea, în BOR, nr.
7–8/1980, p. 845.
13
 SebAStiAn bArbu-bucur

de exemplar ca aflându-se în biblioteca seminarului din Iaşi, dar nici acest manus-
cris n-a fost depistat21.
Preocup`rile noastre pentru opera muzical` a lui Mihalache Moldovlahul au
început în urm` cu peste trei decenii când într-un studiu22 am publicat un nr. de 41 de
manuscrise româneşti şi bilingve, opt dintre acestea23 (nr. VII, XVIII, XX, XXI,
XXXI. XXXIV BAR şi XV BCU–Iaşi) cuprinzând şi cânt`ri de ale lui Mihalache iar
dou` dintre cele opt fiind Auastasimatare româneşti identice, nr. 551 BAR scris la
Botoşani în anul 1798 de Vasile ucenicul dasc`lului Mihalache Eftimivici24 şi nr. 578
BAR provenit „de la C. Munteanu din F`lticeni” scris de un anonim în primul sau
cel de-al doilea deceniu al secolului XIX25.
În anul 1999. Alexie Al. Buzera26 descoper` înc` un Anastasimatar românesc
la Biblioteca Na]ional` Român` din Bucureşti cu nr. 4556, re]inând trei date codico-
logice: anul – 1827, dimensiuni – 185x129 mm şi file – 186. În anul 2002 Florin Bu-
cescu descrie minu]ios manuscrisul ca fiind un „Octoih” care cuprinde cânt`rile
„Învierii” alc`tuite cu psaltichie /.../ de protopsaltul Mihail Iftimivici /.../ prescris de
/.../ Ps(altul) D(imitrie) K(rucer) S(`p`torul) de pe cartea dasc`lului Iachint /.../ la
1827 /.../ la Sf. M(`n`stire) Dumbr`vele din ]inutul Neam]ului”.
Cercet`ri îndelungate, m-au ajutat s` identific pe Mihalache Moldovlahu, cel
care a alc`tuit Anastasimatarul la 1767 şi care a func]ionat ca protopsalt la Biserica
Domneasc` şi dasc`l de musichie în Şcoala de la Sf. Sava şi la metocul episcopiei de
Râmnic din Bucureşti, – începând cu anul 1786 – cu Mihalache Eftimivici – cum îl
numeşte Vasile, ucenicul s`u care scrie ms. rom. nr. 551; cu „Κύρ Μιχαλάκε
21
În acest exemplar se g`seşte (zice C. Erbiceanu) scris` urm`toarea noti]` scris` de îns`şi mâna Mitro-
politului Veniamin:
„Aceast` psaltichie, ce se numesce Anastasimatar este cump`rat` de P.S. Kir Veniamin Mitropolitul Mol-
dovei de la dasc`lul Constantin, pe care a dat-o dasc`lului Pavel s-o prescrie şi dup` ce o va prescrie s` r`mân`
dasc`lului Gheorghe pe care s-a pus şi pecetea P.S. Sale”
Din aceast` noti]` se vedea c` Mitropolitul Veniamin, a cump`rat acest Anastasimatar de la psaltul Con-
stantin de la Mitropolie şi a d`ruit-o dasc`lului Gheorghe care era profesor de psaltichie la Seminarul din
M`n`stirea Socola, ca s` o predea la elevi. (A se vedea Revista Teologic`, an IV. p. 150).
22
Sebastian Barbu-Bucur, Manuscrise psaltice romaneşti şi bilingve în nota]ie cucuzeliun`, în Studii de
muzicologie, vol. XII. Bucureşti. 1976. p. 118–181.
23
BAR; mss. gr. rom. 158; rom. 551; gr. rom. 1229; gr. rom. 783; rom. gr. 1879; gr. rom. 1355; rom. 578
şi BCU–Iaşi, 1/21.
24
Sebastian Barbu-Bucur. Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în nota]ie cucuzelian` în marile bi-
blioteci din România, în: BOR. nr. 9–12/1976, p. 17–18, extras.
25
Ibidem. p. 28 extras.
26
Alexie Al. Buzera, Cultura muzical` româneasc` de tradi]ie bizantin` dun sec. al XIX-lea. 1999, p. 178.
14
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Mold(ovlahul)“ din ms. gr. rom. nr. 119, f. 125v – Biblioteca M`n`stirii Neam],27 cu
Κύρ Μhχ(α)λάκε Ιασιότh (Mihalache Ieşeanul) din ms. gr. nr. 158, f. 151v–155r
BAR28 şi Κύρ Μhχ(α)λάκε din ms. gr. nr. 159, f. 292v BAR29 (de unde vedem c`
Ienache – fiul popei David din episcopia Buz`ului – la vârsta de 40 de ani, era elev
pentru specializare la Mihalache Ieşeanul în anul 1788); cu Mihalache Cânt`re]ul
Sfin]ilor 40 de M(u)cenici din ms. gr. rom. nr. 1229, f. 10r BAR30; cu Μh́χαλάκε31
Moldovlahu, din ms. rom. gr. nr. 1879, f. 305–306v din BAR32 cu Mihail Iftimivici
din ms. rom. nr. 4557 din Bibl. Na]ional` Român`33.
Deseori am fost întrebat: Cum de am ajuns s` studiez manuscrisele muzicale
de la Athos?
Înc` din copil`rie mi-am surprins sufletul şi auzul vibrând pentru muzic` şi
îndeosebi pentru cea psaltic`, ceea ce mi-a format convingerea c` patima aceasta pen-
tru frumosul artistic ar putea s` alc`tuiasc` miezul existen]ei mele p`mânteşti şi dru-
27
Ms. gr. rom. 119 din Bibl. M`n`stirii Neam], scris în pragul secolului al XIX-lea în Moldova are în
limba român` mai multe cânt`ri printre care (la fol. 124v-126v) un heruvic al lui „Kir Mihalache Mold(ovlah)“.
A se vedea Sebastian Barbu-Bucur, Ac]iunea de „românire“ a cânt`rilor psaltice şi determinn`rile ei social-
patriotice. Filothei sin Ag`i Jipei şi al]i autori din secolul al XVIII-lea, în: BOR, an XCVIII, nr. 7–8 (iul.-
aug.), 1980, p. 845. În ms gr. nr. 1 din Bibl. M`n`stirii Neam] fol. 109–112v se afl` un heruvic Παρά του
Κύρ Μhχαλάκε Μολδοβάν πρότο(psalt) h́χος» I. În ms. rom. nr. 10 fol. 45v–47v (Bibl. M`n`stirii Neam])
g`sim un heruvic de Mihalache Moldovlah, iar la f. 65–67 citim: Kir Mihalache. În ms. rom. nr. 17, fol. 266r–
269 g`sim pasapnoariile gl. VIII Ποιhμα Κύρ Μhχαλακh Βλαχου του προτοψλτου.
28
Ms. gr. rom. nr. 158 din BAR este un Anastasimatar + Liturghier scris în ultimele trei sau patru decenii
ale sec. XVIII. Provine din Biblioteca Episcopului Dionisie de la Buz`u. A se vedea: Sebastian Barbu-Bucur,
Ac]iunea de „românire“…p. 845; Idem, Înv`]`mântul psaltic pân` la reforma ui Hrisant. Şcoli şi propedii, în:
BOR, Bucureşti, an XCVIII (1980), nr. 3-4 (mart.-apr.) p. 494; Idem, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve
în nota]ie cucuzelian`, în: Studii de Muzicologie, vol. XII, Bucureşti, 1976, Extras, p. 13.
29
În ms. gr. nr. 159 (fol. 292v) din Biblioteca Academiei Române, provenit` din Biblioteca´ Episcopului
Dionisie de la Buz`u d`ruit` de Ministerul Cultelor şi Instr. Publice seria E. nr. 56872, 17 sept. 1897. „Eίλφε
τέλος τό παρόν ασματομελιρρhτόφθογγομ βιβλιον ανομαζομενον στιχιράριον διά χειρός τού ¨ τά
πεινου εμού καί απαίδεύτου Ιιανάκhγου του παπά Δαβιδ τού ευτh επισκοπh Μπουζαίου ιερατε
ουντος μαθhτου τού ¨ διδασκαλου Μhχαλάχh Ιιασιώτh εh έτh αψπh́ μαρτιου κξ“. A luat sfârşit aceast`
carte /…/ numit` Stihirar, din mâna mea a smeritului şi ne înv`]atului Ienache – fiul popei David care este
preot în episcopia Buz`u, elev al dasc`lului Mihalache Ieşeanu, în anul 1788, martie 27. (A se vedea: Sebastian
Barbu-Bucur, Înv`]`mântul psaltic…, p. 498).
30
Sebastian Barbu-Bucur, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve, în nota]ie cucuzelian`, în BOR, an
XCIV, nr. 9-12 (sept.-dec.), 1976, extras p. 32-33.
31
Alfabet amestecat: grecesc şi slavon.
32
Ms. rom. gr. nr.1879 BAR este, dup` con]inut, un Heruvico-Kinonicar cu nota]ie cucuzelian`, scris în
primul deceniu al sec. XIX în Moldova şi are în limba român` şi greac` mai multe cânt`ri de Mihalache. A se
vedea Sebastian Barbu-Bucur, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în nota]ie cucuzelian`, în: Studii de
Muzicologie, vol. XII, 1976, extras p. 41-44.
33
A se vedea nota 25.
15
 SebAStiAn bArbu-bucur

mul nevoin]elor mele spre mântuire. Idealurile copil`riei la maturitate s-au transfor-
mat în împliniri, dragostea pentru muzica psaltic` fiind aceea care mi-a îndrumat paşii
şi pe c`r`rile Athosului.
Având pasiunea cercet`rilor manuscriselor psaltice din bibliotecile de pe te-
ritoriul României, totdeauna am fost obsedat de faptul c` trebuie s` merg la Sfântul
Munte unde voi g`si adev`ratul tezaur al Muzicii româneşti de tradi]ie bizantin`, ma-
nuscrise pe care deja le descopeream şi în vis f`r` s` le fi v`zut vreodat`.
A trecut exact 100 de ani de când a poposit la Muntele Athos cunoscutul mu-
zicolog, folclorist, etnograf şi istoriograf Teodor T. Burada (1839–1923) autorul cu-
noscutei broşuri O c`l`torie la Muntele Athos: Revista pentru istorie, arhiologie şi
filologie, Bucureşti, 1883. Cu ocazia cercet`rii întreprinse în Turcia în vara anului
1882, muzicologul ieşean a efectuat o investiga]ie istoric`, etnologic` şi etnografic`
asupra acestui teritoriu al monahismului universal care este Muntele Athos, enun]ând
interesante documente şi izvoare pentru cultura româneasc` veche şi propunea atunci
alc`tuirea unei comisii format` din diverşi specialişti al mai multor domenii care s`
investigheze vastul material adunat în vreme şi care ascunde mari taine ale istoriei
universale şi româneşti: citez: „Muntele Athos – zice Teodor Burada – cuprinde în
sine multe izvoare de mare pre] pentru istoria românilor şi ar fi de dorit ca ele s` fie
studiate mai cu deam`nuntul de cum s-a f`cut în c`l`toria mea cea repede şi f`r` mij-
loace necesare pentru a culege tot ce se afl` în acel munte. Am fi de p`rere ca guvernul
nostru s` trimeat` în Muntele Athos o comisie istoric` şi artistic`, care s` cerceteze
documentele şi zidirile ce se afl` acolo, sco]ând planurile, luând inscrip]iunile în fac-
simile, cercetând şi copiind hrisoavele şi pomelnicile care se afl` prin m`n`stiri fo-
tografiind sau desenând de pe pere]ii bisericilor portretele domnilor şi ale boerilor
noştri, mormintele şi odoarele d`ruite de ei, ce se g`sesc la acele m`n`stiri.“
Eram student la Teologie (1953–1957) când am citit demersul lui Teodor
T. Burada şi m` visam în comisia propus` de el. Tot în aceast` perioad` citisem la
C. Erbiceanu şi Nicolae Popescu c` neumele din Psaltichia rum`neasc` a lui Filothei
sin Ag`i Jipei nu pot fi citite, motiv pentru care am şi ucenicit o vreme la primul şi
cel mai mare bizantinolog român, I. D. Petrescu, preot la Biserica Visarion din Bu-
cureşti.
Apoi am început studierea şi transpunerea pe nota]ia liniar` a operei muzicale
a lui Filothei Ieromonahul care con]ine 1193 cânt`ri traduse dup` cele mai curate iz-
16
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

voare ale vremii – unele, pu]ine la num`r, fiind crea]ii personale, oper` pe care am
publicat-o în patru mari volume.
Voiam s` v`d, de la Psaltichia lui Filothei din 1713 pân` la reforma lui Hri-
sant din 1814, care a fost evolu]ia muzicii psaltice; în ce m`sur` tradi]ia şi-a spus cu-
vântul. Cum este muzica psaltic` la Sfântul Munte. Dup` c`derea Constantinopolului,
Bizan]ul cu toat` zestrea s-a mutat la Athos şi în ¥`rile Române numite sugestiv de
c`tre Nicolae Iorga „Bysance apre Bysance”.
Dup` c`derea Bizan]ului (1453) s-au transferat şi ad`postit în Athos cele mai
de pre] tezaure creştine amenin]ate cu distrugerea şi profanarea turcilor. Gra]ie acestui
nou Bizan] – care este muntele Athos – se p`streaz` ast`zi aici cele mai valoroase
documente şi odoare de tot felul printre care şi muzicale.
Tezaur incomensorabil de moaşte, evanghelii şi obiecte de cult ferecate: fe-
loane, stihare, sacoşe şi mitre lucrate în fir de aur şi argint, bibliotec` patristic` f`r`
egal, cu sute de mii de c`r]i: teologice, filosofice, istorice şi literare, cu inestimabile
documente bizantine şi postbizantine şi mai ales cu pre]ioase manuscrise muzicale.
Athosul, patria milenar` a monahismului ortodox, este o adev`rat` cetate a culturii
ortodoxe.
Preluând de la Bizan] frumuse]ea slujbelor de odinioar`, cele peste 300 de
biserici şi paraclise din Athos au p`strat nealterat de influen]e str`ine întregul tezaur
patristic al cultului ortodox: tipicul, c`r]ile de slujbe, tradi]ia, promovând cea mai au-
tentic` muzic` bizantin` care a fost asimilat` întocmai şi de c`tre ¥`rile Române.
Pentru cultura lumii întregi şi pentru istoria patriei noastre Muntele Athos
reprezint` un interes considerabil. Un num`r mare de oameni de cultur`, scriitori, fi-
lologi, pictori, bizantinologi, cercet`tori din toate domeniile din lumea întreag` vin
aici în fiecare an pentru a studia comorile m`n`stirilor athonite.
Prima dat` la Sfântul Munte am fost în lunile iulie-august 1982 cu ajutorul
înalt Prea Sfin]itului Antonie Pl`m`deal` – Mitropolitul Ardealului care mi-a înlesnit
şederea la M`n`stirea Pendeli-Athena pân` la ieşirea paşaportului pentru Athos de la
Guvernatorul Greciei de Nord, care pe vremea aceea se ob]inea foarte greu.
Trebuie s` men]ionez un am`nunt care ulterior mi-a fost de mare folos şi
anume. Fiind în coresponden]` cu P`rintele Petroniu T`nase – Stare] al Chinoviului
românesc Prodromu, absolvent al Facult`]ilor de Teologie, Matematic` şi Filozofie,
socotit ca fiind unul dintre distinşii duhovnicii ai Sfântului Munte – m-a sf`tuit s`
17
 SebAStiAn bArbu-bucur

potrivesc data sosirii la Sf. Munte înainte de 5 iulie pentru a participa la unul dintre
cele mai mari hramuri ale Athosului: Sf. Athanasie, întemeietorul M`n`stirii Marea
Lavr`.
Participarea la aceast` agripnie (priveghere) care a ]inut 14 ore de la orele 17-
7 (primirea mitropoli]ilor, Vecernia, Litia, Utrenia şi Liturghia) a fost foarte benefic`
pentru mine din multe puncte de vedere dar mai ales din cel pe care acum îl voi relata.
Schitul românesc Prodromul este dependent de M`n`stirea Marea Lavr`. P`rintele Pe-
troniu ştia bine scopul principal al venirii mele la Athos – cercetarea manuscriselor.
Teodor T. Burada a putut p`trunde în Bibliotecile m`n`stirilor din Athos cu 100 de ani
înainta mea cântându-le la vioar` grecilor c`lug`ri şi promi]ându-le c` unchiul s`u,
mare avocat, le va rezolva problema moşiilor din România pierdute dup` secularizarea
lui Cuza. Eu nu puteam s` cap`t bun`voin]a grecilor decât printr-o interpretare autentic`
a cânt`rilor psaltice. P`rintele Petroniu cunoştea performan]ele mele de psalt înc` de
când eram elev la Seminarul Teologic din M`n`stirea Neam] (1948-1952) iar Sfin]ia
sa profesor, şi a dorit ca s` vad` grecii c` şi românii ştiu s` interpreteze bine muzica
psaltic`, motiv pentru care l-a rugat insistent, de câteva ori, pe protopsaltul principal s`
m` lase şi pe mine s` cânt o parte solistic`. Troparul de la Litie N`sc`toare de Dumnezeu
(Θεοτόκε Παρθένε) se cânt` pe opt glasuri foarte pe larg cu tereremuri la fiecare glas
de c`tre opt protopsal]i athoni]i invita]i din diferite m`n`stiri. Din respect pentru P`rin-
tele Petroniu sau poate s`-i compromit` pe români – cu care se poart` destul de r`u şi
azi din cauza seculariz`rii lui Cuza – la rug`mintea repetat` a P`rintelui Petroniu am
avut şansa s` mi se repartizeze gl. VI cu care i-am cucerit pe greci, care spre bucuria
mea şi poate mai ales a P`rintelui Petroniu pân` la sfârşitul privegherii m-au rânduit de
mai multe ori s` fiu solist. La numai dou` zile a avut loc o sinax` în care s-a discutat
cererea mea, f`cut` cu câteva zile înainte de hram, în care rugam s` am acces la biblio-
tec` şi aşteptând rezultatul cu fric` ştiind cât de greu am fost acceptat s` cânt şi c` în
bibliotecile lor nu intr` nici un str`in – la sfârşitul sinaxei mi-au comunicat regula, cu
mine fac îns` o excep]ie din cauza „glasului frumos” şi a „stilului bizantin autentic în
cântare”. Dar bucuria mare abia urmeaz`.
Maica Domnului – St`pâna Muntelui Athos – care îmi ajutase s` ajung la
Athos m-a ajutat s` descop`r în Biblioteca M`n`stririi Marea Lavr` originalul Anas-
tasimatarului lui Mihalache Moldovlahul scris la 1767, pe care l-am considerat pier-
dut. Preocup`rile mele pentru Mihalache Moldovlahul au început în urm` cu trei
18
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

decenii când într-un studiu am publicat un nr de 41 manuscrise româneşti şi bilingve,

opt dintre acestea cuprinzând şi cânt`ri de ale lui Mihalache, iar dou` din cele opt
fiind Anastasimatare incomplete scrise cu greşeli de c`tre ucenicii s`i. Aceast` des-
coperire – la care s-a ad`ugat şi multe altele – a îndrept`]it conducerea Uniunii Com-
pozitorilor, în frunte cu Vasile Tomescu şi Octavian Laz`r Cosma, s`-mi ob]in` de
la forurile în drept prelungirea sejurului în Grecia, implicit la Athos pân` la 30 august
1985. Ini]ial am copiat de mân` multe pagini din acest manuscris. Apoi tot printr-o
minune am ajuns în posesia, facsimilelor întregului manuscris.
O prim` descriere a acestui Anastasimatar am f`cut-o în anul 1982 într-un
studiu achizi]ionat – cu nr. 22679 – de Uniunea Compozitorilor. Sper`m c` acest
Anastasimatar s` fie tip`rit în dou` volume: „Documenta” şi „Trascripta” în Colec]ia:
Izvoare ale Muzicii româneşti, volumul XII A şi B. În anul 2008 a ap`rut primul
volum cu glasurile I–IV.
În bibliotecile Sf. Munte sunt multe manuscrise româneşti importante dar cel
mai important este cel de care am mai vorbit şi anume: Anastasimatarul lui Mihalache
Moldovlahul scris în anul 1767 înregistrat cu nr. Z26 la Marea Lavr` men]ionat de
A. Pann (Bazul Teoretic... p XXIX). Importanta acestui Anastasimatar este co-
vârşitoare pentru muzicologia româneasc` şi greceasc` pentru mai multe motive. Mai
întâi pentru c` este cel mai complet Anastasimatar din câte avem, cu nota]ie cucuze-
lian` şi hrisantic`, româneşti şi greceşti. Câteva exemple sunt gr`itoare în acest sens:
Pesnele a III-a, a IV-a, a VIII-a şi a IX-a de la Canonul Învierii a fiec`rui glas, sunt
puse pe neume muzicale; megalinariile – pentru fiecare glas (cu cele şase stihuri)
puse pe note: la Hvalite (Toat` suflarea) psalmii 148 şi 150 şi stihurile sunt puse în
întregime pe note pentru fiecare din cele opt glasuri – caz unic în toata literatura psal-
tic` greceasc` şi româneasc` din secolele XVIII–XX: Psalmul 102 şi 145 de la
Obedni]` în întregime pe note etc.
Petru Lampadarie este considerat primul autor care a introdus stilul Syndo-
mon (scurt) în cânt`rile din antologiile liturgice care, în crea]ia sa vor deveni mai
simple şi mai pu]in ornamentate. El a preluat şi continuat astfel munca lui Ioan din
Trapesunt; dezvoltând un sistem muzical mai simplu şi mai analitic, care a fost însuşit
de cei trei reformatori, fiind uzitat pân` spre finele secolului al XIX-lea. De asemenea
repertoriile pe care el le-a rev`zut, între anii 1765 şi 1775 (Anastasimatarul, Irmolo-
ghionul şi Doxastarul) şi-au rec`p`tat rapid o bun` reputa]ie înlocuind, în scurt timp,
19
 SebAStiAn bArbu-bucur

vechile repertorii apar]inând autorilor din secolul al XVII-lea (Panagiotes Chrysaphes

Neos, Balasios Hiereus şi Ghermanos Neon Patron). Irmologhionul lui Petru Lam-
padarie a fost transcris în noua nota]ie, hrisantic`, împreun` cu Irmologhionul syn-
domon (silabic) al lui Petru Vizantie de c`tre Hourmouzios Hartophilax şi tip`rit în
1825 la Constantinopol, într-una dintre primele c`r]i de psaltichie tip`rite, intrând
astfel în circuitul consacrat al repertoriilor muzicii psaltice. Era firesc, aşa dar, ca şi
ucenicul s`u Mihalache Moldovlahul s` imite pe maestrul s`u şi anume s` treac` de
la stilul arga la stilul sintomon (scurt, concis, silabic).
Când a scris Petru Peloponesiu Anastasimatarul s`u r`mâne o problem` im-
portant` de rezolvat dup` ce avem întreg Anastasimatarul lui Mihalache tip`rit.
Mihalache se putea inspira dup` Anastasimatarul maestrului s`u dar identic
nu putea fi din mai multe puncte de vedere pe care le vom ar`ta mai târziu.
Descoperind originalul acestei opere a lui Mihalache la Marea Lavr` din Mun-
tele Athos şi fiind în posesia facsimilelor, din exigen]` profesional`, am renun]at la
transcrierea f`cut` dup` cele dou` copii (551 şi 578 BAR), pentru a o reface dup` ori-
ginal cu speran]a c`-l vom putea publica în întregime: facsimile, transcriere şi studii.

20
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Descriem cele trei copii – redând con]inutul glasurilor V–VIII – pentru a le

compara apoi cu Anastasimatarul original din 1767.
Ms. rom. nr. 55134 din Biblioteca Academiei Române (leg`tur` nou` în carton
învelit cu pânz`; dup` vorsatz, se p`streaz` şi coperta veche de piele, lipit` pe un car-
ton sub]ire, dup` care urmeaz` înc` un vorsatz), este un Anastasimatar (numit pe
cotor şi într-o noti]`. Octoih) de 198 fol., (format 40mic). cu nota]ie cucuzelian` de
tranzi]ie spre cea hrisantic` şi text în limba român` cu litere chirilice, scris în Botoşani
la anul 1798 de Vasile ucenicul dasc`lului Mihalache Eftimivici.
Sunt albe filele 107–108. Notele muzicale şi textul sunt scrise cu negru iar
literele mari ini]iale şi m`rturiile cu roşu.
Pe fol. 106v g`sim scris – de alt` mân` – ulterior cu roşu: „Octoihos acesta
iaste din c`r]ile mele. Ioan Dimitriu psalt Bisericei Uspeniei35 din Botoşani.
Pe ultima fil` a manuscrisului (fol. 197r) g`sim însemnarea: „M`rire, cinste,
închin`ciune. Tat`lui şi Fiului şi Sfântului D(u)h celui în troi]` sl`vit, unuia D(u)mne-
zeu Celui ce ne-a îndemnat de am început şi dup` început ne-au ajutat de am şi sfârşit
şi s-au început acest octoih a se scrie la august 20 de zile şi s-au sfârşit la Noiembrie
4 şi s-au scris aciast` sfânt` carte cu a mea mân` de p`mânt, mult p`c`tosul şi cel
smerit între scriitori Vasile ucenicul psaltului Mihalache Eftimivici. Iar din început s-
au scos şi s-au diorthosit de însuşi psaltul Mihalache, precum şi la scar` arat`. Iar cei
ce v` ve]i întâmpla a cânta pe aciast` sfânt` carte, ceale ce ve]i g`si o greşeal`, ori în
fonesuri ori în cuvinte îndrepta]i cu duhul blânde]ilor, nepuind nimic în ponos; c` pre-
cum nu iaste cu putin]` a prinde umbra şi a vedea ceriul f`r` nori şi a face urm` pre
ap` şi a fi omul f`r` de p`cat, aşa nici scriitoriul f`r` greşeal`. Şi s-au scris la lét 1798”.
O bun` parte din acest Anastasimatar (gl. I–III) lipseşte, el începând cu gl.
IV şi acesta f`r` cânt`rile de la Vecernie iar la Utrenie lipsind: Dumnezeu este Dom-
nul, troparul Propoveduirea învierii, Sedelnele şi Anlifoanele.
Manuscrisul începe deci cu gl. IV: (fol. 1r–11v) – Prochimenul „Scoal`-Te
Doamne ..., care se cânt` înaintea evangheliei utreniei. Ceiace eşti mai cinstit`...”, etc.
Fiecare din celelalte glasuri – gl. V (fol. 12r-35v), gl. VI (fol. 36r-57r), gl. VII
(fol. 57v-79r) şi gl. VIII (fol. 79s-106v) – cuprinde toate cânt`rile Vecerniei şi Utreniei
de sâmb`t` seara, precum şi fericirile de la liturghie, dup` cum urmeaz`. La Vecer-
34
Ioan Bianu şi R. Caracas, Catalogul manuscriptelor româneşti, Edi]iunea Academiei Române, Tom II,
Bucureşti, 1913. p. 303.
35
Uspenie = Adormirea Maicii Domnului (S`rb`toare la 15 august).
21
 SebAStiAn bArbu-bucur

nie:Kecragare, strig`ri sau Doamne strigat-am şi S` se îndrepteze: stihurile Pune

Doamne straj` gurii mele – psalm pe note – şapte stihiri, Slav`, Şi acum, dogmatica;
la Stihoavn`: patru stihiri, Slav`. Şi acum bogorodicina; – la Utrenie: Dumnezeu este
Domnul; troparul învierii: sedelnele; antifoanele; prochimenul dinaintea evangheliei;
Ceeace eşti mai cinstit`, cu toate cele şase stihuri puse pe note: Hvalitele (Toat` su-
flarea..., şi L`uda]i, cu opt stihiri, slav`: eotinala sau voscreasna de rând; şi acum Prea
bine cuvântat` pe glasul de rând şi nu gl. VIII ca ast`zi: doxologia (tot pe glasul de
rând); troparul dup` doxologie – Ast`zi mântuirea..., de asemenea pe glasul de rând,
la Liturghie: Fericirile înso]ite de stihurile respective puse şi ele pe note.
Ms. rom. nr. 57836 din Biblioteca Academiei Române (legat în carton
îmbr`cat în pânz` – p`strându-se şi copertele de piele ale leg`turii vechi) este un
Anastasimatar (c`ruia îi lipseşte titlul) de 154 fol. (32x22 cm), cu nota]ie neobizantin`
de tranzi]ie spre cea hrisantic` şi text în limba român` cu litere chirilice, provenit
,.De la C. Munteanu din F`lticeni – 1898 August 20” cum g`sim pe fol. 1r jos.
În „Catalogul manuscriptelor româneşti”, I. Bianu şi R. Caracaş, îl trece ca
fiind din secolul al XIX-lea. Întrucât este scris cu nota]ie cucuzelian` de tranzi]ie spre
cea hrisantic` iar unele cânt`ri sunt scrise în stilul celor imediat de dup` reform`, cre-
dem c` manuscrisul dateaz` din primul sau chiar din cel de al doilea deceniu al seco-
lului al XIX-lea.
Numerotarea este târzie. Sunt albe filele: 19v, 82r, 128v,145v.
Lipsind începutul şi sfârşitul, manuscrisul începe cu ultima stihir` de la Ve-
cernia glasului I-iu Cuvântului Celui împreun` cu Tat`l... şi sfârşeşte cu Stihoavn`
glasului al VIII-lea.
Manuscrisul cuprinde, aşadar, slujba Vecerniei şi Utreniei de sâmb`t`
seara pentru toate cele opt glasuri – cu lipsurile mai sus amintite, fiecare glas având
la Vecernie: Doamne strigat-am şi S` se îndrepteze, stihiri, Slav`. Şi acum dog-
matica şi Stihoavna, iar la Utrenie: Dumnezeu este Domnul, sedelne, svetilna, hva-
litele, eotinala sau voscreasna, slavoslovie sau doxologie şi fericirile de la
liturghie: gl. V fol. 82r-108v; gl. VI fol. 109r-128v; gl. VII fol. 129r-144v şi gl. VIII
fol. 145r-153v.
Aceste dou` manuscrise luate separat sunt incomplete, dar unite se comple-
teaz` cât de cât unul pe cel`lalt.
36
Ioan Bianu şi R. Caracaş, op. cit., p. 334.
22
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Ms. rom. nr. 4557 (Biblioteca Na]ional` a României, Bucureşti) citat de Alexie
Buzera şi descris minu]ios de Florin Bucescu38 dup` care vom lua majoritatea datelor:
37

Formatul III (20/14 cm) învelit în hârtie şi cotor de piele, leg`tur` reconstituit`, coper]ile
din lemn. Numerotare mecanic` de la f. 1-183. Hârtie cu filigrane. Scrisul este realizat
de o singur` mân`, frumos ordonat, rar (câte 8–9 rânduri pe pagin`). Notele, textul şi
frontispiciile executate cu cerneal` neagr`, temporalele şi m`rturiile cu cerneal` roşie.
La început dou` file nenumerotate. Urmeaz` foaia de titlu în care este scris cifrat, între
vi]ele frontispiciului: „Octoih”. În continuare sunt date urm`toarele detalii: „Ce însem-
neaz` H=8 (opt), cânt`ri ale Învierii alc`tuite cu psaltichie, fiind scoase şi alc`tuite de
protopsaltul Mihail Eftimivici... şi s-a prescris de mine psaltul D.K.C., Dimitrie
Cruceri(u) S`p`toriul, de pe cartea dasc`lului Ioachim39 de la carile m-am şi înv`]at în
zilele luminatului şi Prea Îal]atului Domn Ioan Alexandru Sturza Vo(i)evod. obl`duind
turma lui Hristos şi prosl`vind-o preaosfin]itul mitropolit K.K. Veniamin Costache, la
1827, ianuarie 18. La Sf. M(`n`stire) Dumbr`vele din ]inutul Neam]ului. Stihuri în-
demn`toare c`tre cânt`re]i pentru a primi aceast` carte de slove şapte”. Pe f. 1, este
ad`ugat cu creionul „Acest Ms. este din anul 1827”. La f. 180v apare înc` o datare „1828
luna M(a)r(tie)” caligrafiat` m`runt la baza frontispiciului. O alt` însemnare: „S-au în-
ceput la prescris de mine D(umi)t(ru) Cruceri S`p`toriu la 1827 (august) şi s-au g`tit tot
în acest leat în No(i)e(mbrie) 16. Sfârşit şi milostivirii Preacuratei şi pururea Fecioarei
Mariei şi Fiului s`u laud`, m`rire, cinste cu dreapt` credin]` în veci de veci Amin D.K.C.”
Comentând ultimele însemn`ri, Florin Bucescu conchide c` „Ms. 4557 a fost
scris în anul 1827, iar în cel urm`tor, 1828, copistul a mai ad`ugat la sfârşit alte
cânt`ri. Pe foaia de titlu (verso) începe o scar` a cânt`rilor, f`r` titlu, iar în continuare
este dat` o poezie în stilul lui Anton Pann, în care copistul se adreseaz` destinatarilor
manuscrisului pentru a le capta bun`voin]a: ...Stihuri îndemn`toare, c`tr` cânt`re]i
pentru a primi aceast` carte de silabe şapte” (f. 1)*
37
Alexie Al. Busera. Cultura Muzical` Româneasc` de tradi]ie bizantin` din sec. al. XIX-lea, 1999, p.
178, unde d` trei date codicologice: (anul) 1827; 185x120 mm; 180 p.
38
Florin Bucescu, Cântarea psaltic` în manuscrisele molodoveneşti din secolul al XIX-lea. Tez` de doctor
(ms. dactilografiat). Coordonator ştiin]ific Octavian Laz`r Cosma, Bucureşti, 2002. p. 568-570.
39
De unde reiese c` mai exist` un asemenea manuscris care înc` nu a fost descoperit.
*
Primi]i p`rin]i şi fra]i / O cinsti]i musicota]i / Glasuri bine întocmite / Şi frumos alc`tuite / C` precum
zicem pre fire / Aşa le-am scos la ivire / Lucru mai obicinuit / C`ci nu sânt cum au fost / La rând s` cânt` de
rost / Ci sunt pus`-n psaltichie / Cu tonuri şi cu o …. / Cu ifos bisericesc / Cu cuvânt mulduvinesc / Îns` cel
ce va s` cânte / Glasuri tocmite / Trebuieşte întâi s` ştie / Oareşce la Psaltichie / Apoi va cânta frumos / La
dulce şi mângâios / Aste stihuri mici / Din silabe cinci / C`tre ucenici / Vorag ispiti]i / Şi nu v` îndoi]i / De a
23
 SebAStiAn bArbu-bucur

Urmeaz` apoi: .„Scar` de ceale ce cuprinde întru sine aceast` psaltichie prin
stihuri de opt silabe.**

Con]inutul manuscrisului
Glasul V40 (f. 93-119v) La Vecernie: Doamne strigat-am; S` se îndrepteze;
Pune Doamne straj` (2 stihuri); stihurile (10); Dogmatica: În Marea Roşie; Stihoavna;
Slav`: Şi acuma; Bogorodicina. La Utrenie: Dumnezeu este Domnul; Troparul: Pre
Cuvântul şi Sedelna; Troparele dup`: Ferici]i cei f`r` prihann` (Binecuvânt`rile);
Antifoanele; Irmosul I, VII şi VIII; Ceea ce eşti mai cinstit`; Isaia D`n]uieşte; Sve-
tilna. La Hvalite 3 stihuri şi Stihirile; Stihira Evangheliei: O, prea în]elepte; Doxolo-
gie: 3 stihuri. La Liturghie: Fericirile.
Glasul VI (f. 119v-139v) La Vecernie: Doamne strigat-am; S` se îndrepteze;
Pune Doamne straj` (3 stihuri); Stihurile; Dogmatica: Cine nu te va ferici; Stihoavna:
Dumnezeu este Domnul; Troparul: Puterile îngereşti; Sedelnele; Treimicile (Anti-
foanele); Irmos VIII; Ceea ce eşti mai cinstit`; Irmosul IX: Pre Dumnezeu a-L vedea
nu este cu putin]`; Svetilna; Hvalitele; Stihira Evangheliei Pacea...; Doxologie, 3 sti-
huri; La Liturghie: Fericirile: 2 stihuri, Slav`, Şi acum.
Glasul VII (f. 140-156) La Vecernie: Doamne strigat-am; S` se îndrepteze;
Pune Doamne straj`, 3 stihuri; Stihurile 10; Podobie: Nu vom mai fi opri]i; Slav`, Şi
acum; Dogmatica: Cum s` nu ne mir`m; Stihoavna; La Utrenie: Dumnezeu este Dom-
nul; Bogorodicina: Ca ceea ce este. Sedealna I-a; Antifoanele; Irmosul III şi VIII;
Ceea ce eşti mai cinstit`; Irmosul IX; Svetilna; Hvalitele; Stihira Evangheliei; Doxo-
logie 3 stihuri. La Liturghie: br`jeniile Fericirile, 2 stihiri.
mea osteneal` / Ce-ar`t la iveal` / Pu]in` şi proast` / Din patria noastr` / C` m-au îndemnat / A patriei drag /
De-am îndr`git / Şi-am alc`tuit / Cu nevrednicie / Aceast` psaltichie / Deci, cu omilin]` / Cu bun` credin]` /
Prin trânsa cânta]i / Şi v` disf`ta]i / Binecuvântând / Domnului cântând / Cu glas cu cuvinte / Cu luare-aminte
/ Şi binevoi]i / De m` pomeni]i / Ca nişte fra]i / S` nu m` certa]i / C` sânt vremealnic / aci nimernic / … / vor
s` mor(i) ca mâine / Truda îmi r`mâne / C` via]a-i scurt` / Apoi moartea îi slut` / Ea nu vrea s` ştie / Nici de
psaltichie / Pu]intel îi pas` / Când ne chiam` acas` / Cu acestia cu toate / V` rog s`n`tate / Am îndelunga]i /
Dragoste într` fra]i / Iar`şi f`g`duiesc / S` m` mai ostenesc / Cu vreo Stihirari / La praznice mari / S`-l împo-
dobesc / Dupre cum gândesc.
**
„Are strig`ri, stihiri, stihuri / Podobii şi apostihuri / Slave, bogorodicine / Şi tropare şi troicine /
S`delne cu evloghitare / Trei p`rechi şi … / Ip`cuiuri, antifoane / Prochimene tot în toane / Al cinciz`cilea
cântare / Cu ale sale urm`toare / Câteva din irmoas` / A treia pesn` şi a şasea / A opta şi megalinarie / A
noua şi exapostlarie / Hvalite stihirile / Voscresne preablagoslovite / Tipicul la Liturghie / Fericire s`-mi
r`mâie/.
40
Con]inutul glasurilor I–IV au fost prezentate în vol. I, fol. 3r–93.
24
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Glasul VIII (f. 156v-175v) La Vecernie: Doamne strigat-am; S` se îndrepteze;

Pune Doamne straj`, 3 stihuri; Stihirile; Dogmatica: Împ`ratul cerurilor; Stihoavna:
Dumnezeu este Domnul; Tropar; Sedelna: Pre în]elepciunea; Porunca cu tain`; Anti-
foanele; Irmosul Ceea ce eşti mai cinstit`; Irmosul IX; Svetilna; Hvalitele; Stihira Evan-
gheliei: Lacrimile Mariei; Stihira Evangheliei: Intru anii...; Stihira Evangheliei: Dup`
pogorârea în iad; Stihira Evangheliei: Ar`tându-Te pe Tine; Doxologie, 3 stihuri.

25
 SebAStiAn bArbu-bucur

Psaltichie rom., nr. vechi de inventar <Z 26>, cota Lavrei. Anastasimatar,
sec. XVIII (1767), nota]ie cucuzelian`, text cu liter` kirilic`, scris caligrafic de Mi-
halache Moldo-Vlahul; 305 file, f`r` pagina]ie original`, hârtie. 10 rânduri pe pagin`;
125x210 mm. Legat în carton şi piele maronie învechit` şi înnegrit` de vreme. Pagina
de titlu lipseşte. Pe fol. 1r citim: „începutul cu D(u)mnezeu cel Sfânt al celor opt gla-
suri alc`tuite cu psaltichie pe ifosul grecesc de mine (subl. n.) cel mai mic între psal]i,
Mihalache (Moldovlahul)”.

Con]inutul manuscrisului: (Glasul V–VIII)

Începutul glasului al cincilea (fol. 130–163v) La Vecernie: Doamne strigat-
am; S` se îndrepteze; stihurile: Pune Doamne straj` /.../; Prin cinstita Crucea Ta; Cel
ce au dat; Mare minune; Închin`ciune de sear`; Pre încep`toriul mântuirii; Cei de la
straj`; Doamne, iadul ai pr`dat; Bucur`-te c`mar`; Cuvioase p`rinte; Doamne a greşi
nu încetez; Slav`, Şi acum. În Marea Roşie. Stihoavn`: Pre Tine Mântuitoriul Hristos;
Împungând-s` coasta Ta; Strein` iaste r`stignirea Ta; Cela ce pentru noi; Bis`ric` şi
uş` eşti. La Utrenie. Dumnezeu este Domnul; Cuvântul cel împreun`; Bucur`-te uşa
Domnului. (Sedealnele): Crucea Domnului: Doamne mort Te-au numit: Bucur`-Te
Munte Sfânt; Doamne, dup` învierea Ta; Doamne, în mijlocul celor osândi]i; Neispitit`
de nunt`; De îngereasca vedere. Antifoanele: Când m` nec`jesc; Via]a pustnicilor;
Slav`, Cu Duhul Sfânt; Şi acum. La mun]i suflete; Mâna Ta cea dreapta; Sfântului
Duh; De cei ce mi-au zis mie; În casa lui David; Sfântului Duh; Scoal`-Te Doamne.
Peas(na) a 3-a. Cela ce ai înt`rit. (Peasna) a 6-a, Marea Patimilor. (Peasna) a 8-a. ¥ie
F`c`toriului a toate; Cea ce eşti mai cinstit` (cu cele 6 stihuri pe note). Isaia d`n]uieşte.
Hvalite(le): Toata suflarea; L`uda]i pre El to]i îngerii Lui; L`uda]i pre El soarele şi
luna (tot psalmul pe note); Doamne, pecetluit` fiind groapa; Doamne, încu(i)etorile;
Doamne mu(i)erele; Doamne, pre cum ai ieşit; Doamne Împ`rate; Doamne minunile
Tale; Mironosi]ele mu(i)eri; Strejarii Mormântului T`u; Pre (a) blagoslovit` eşti. Sla-
voslovie. Troparul: Ast`zi mântuire a toat` lumea. Fericirile: T`lhariul raiul pre Cruce;
Pre Cel ce pre lemnul Crucii; Cu moartea ta Hristoase; La Mormântul T`u Hristoase;
R`stignindu-Te Tu Hristoase; La ceata Apostolilor; Slav`. (T)roi]` nedesp`r]it`; Şi
acum, Bucur`-te Bis`rica lui Dumnezeu. „Sfârşitul glasului al cincilea”.
„Începutul glasul al şaselea” (fol. 164–196) La Vecernie: Doamne strigat-
am; S` se îndrepteze; stihurile: Pune Doamne straj` /.../; Biruin]` având Hristoase;
26
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Ast`zi Hristos moartea c`lcând; De Tine Doamne; Cu Crucea Ta Hristoase; Tot-

deauna binecuvântând pre Domnul; M`resc puterile Tale; Îngroparea Ta Doamne;
Toat` n`dejdea; Îngereştile puteri; Din pântece Te-am n`scut; A treia zi din groap`
ai înviat; Poc`in]` ne-am agonisit; Slav`, Şi acum, Cine nu Te va ferici. Stihoavn`:
Învierea Ta Hristoase: Por]ile cele de aram`; Din stric`ciunea cea de demult; R`stig-
nindu-Te precum ai voit; Slav`. Şi acum. F`c`toriul şi Izb`vitoriul meu. (La Utrenie):
Dumnezeu este Domnul; Puterile îngereşti; Cela ce ai numit pe maica Ta. (Sedeal-
nele): Mormântul deschis fiind; Doamne. st`tut-au înainte(a) Mormântului; Mai
nainte au spus Ghedeon; Via]a în mormânt au z`cut; De Dumnezeu N`sc`toare Fe-
cioar`; Împlinind rânduiala; N`dejdea lumii: Cu moartea Ta cea de bun` voie. (An-
tifoanele): La cer ochii mei ridic; Miluieşte-ne pre noi; Slav`, Pre Sfântul Duh; Şi
acum. De n-ar fi c` Domnul; Cu din]ii lor; Prin Sfântul Duh; Cei ce n`d`jdu(i)esc
spre Domnul; Întru f`r`delegi; A Sfântului Duh este st`pânia; Doamne deşteapt` pu-
terea Ta. Peasna a 3-a. Nu este Sfânt. (Peasna) a 6-a, Marea vie]ii; Din v`pa(i)e, Cu-
vioşilor roa(u)` ai izvorât; Ceea ce eşti mai cinstit` (cu cele 6 stihuri pe note). (La
Hvalite); Toat` suflarea; L`uda]i pre El; L`uda]i pre El soarele şi luna (tot psalmul
pus pe note). Crucea Ta Doamne; Îngroparea Ta, St`pâne; Cu Tat`l şi cu Duhul; A
treia zi ai înviat; Doamne, mare şi înfricoşat`; O, c`lc`torilor de lege; La mormântul
t`u; Pre(a) blagoslovit` eşti. Slavoslovie, Fericirile: Pomeneşte-m`. Dumnezeule; Pre
Adam cel prin lemn am`git; Pre Cel ce S-au pironit; Por]ile iadului; Pomeneşte-m`;
Cel ce moartea ai pr`dat; Mironosi]`le la mormânt viind; Slav`. Pre Tat`l şi pre Fiul;
Şi acum. Ceea ce negr`it. „Sfârşitul glasului şaselea!
„Începutul glasului al şaptelea” (fol. 196–227v) (La Vecernie): Doamne stri-
gat-am; S` se îndrepteze; stihurile: Pune Doamne straj` /.../; Veni]i s` ne bucur`m;
Cruce ai r`bdat; Apostolii v`zând învierea; De ai şi fost prins; Prorocia lui David;
Pogor`tu-Te-ai în iad; În groap` Te-ai pus; Nu vom mai fi opri]i; Slav`, Şi acum. Maic`
te-ai cunoscut. (La Stihoavn`): Înviat-ai din mormânt. Celui ce au înviat; Pogorând în
iad Hristoase; Înfricoşat Te-ai ar`tat; Subt acoperemântul T`u. (La Utrenie): Dumnezeu
este Domnul; Stricat-ai cu Crucea Ta mortea; Sedelnele: Ca ceea ce eşti vistieria: Via]a
în mormânt au z`cut; Cel ce cu îngroparea: Pre Cel ce S-au r`stignit; Pecetluit fiind
mormântul; La mormântul mu(i)erile alergând; Bucur`-te ceea ce eşti plin` de dar. (Ipa-
coi), Cela ce pentru mine; Mai luminat decât focul; Cela ce ai luat chipul nostru. (An-
tifoanele): Robia Sionului; Cel ce sam`n` în austru; Slav`, Prin Sfântul Duh; Şi acum.
27
 SebAStiAn bArbu-bucur

De n-ar zidi Domnul; Cei din road` pântecelui; Prin Sfântul Duh; Cei ce s` tem de
Domnul; Împrejurul mesei Tale; Prin Sfântul Duh; Scoal`-Te Doamne. Pea(sna) a 3-a.
Cel ce ai înt`rit. Peas(na) a 6-a. Pre Cel ce în nor. (Peasna) a 8-a. Rugul cel nears; Ceea
ce eşti mai cinstit` (cu cele 6 stihuri pe note). (Peasna) a 9-a. Ceea ce ai purtat în pântece.
(La Hvalite): Toat` suflarea; L`uda]i pre El; L`uda]i pre El soarele şi luna (psalmul în-
treg pus pe note). Înviat-au Hristos din mor]i; Învierea lui Hristos v`zând; Învierii lui
Hristos închinându-ne; Ce vom r`spl`ti Domnului; Por]ile iadului sf`râmând; Veni]i s`
ne bucur`m; Str`lucind îngerul au ş`zut; Pentru ce n-a](i) socotit; Prea blagoslovit` eşti.
Slavoslovie. Ast`zi mântuirea a toat` lumea. Blaj`nii: Frumos era şi bun la mâncare;
Pre Cruce În`l]`ndu-Te; Pironit-ai pre Cruce; V`rsat-a şarpele veninul; În mormânt ca
un mort ai fost pus; Domnul înviind a treia zi; Slav`. Lumin` este Tat`l; Şi acum.
N`scut-ai pre Fiul. „Stârşitul glasului al şaptelea”.
Începutul glasului al optulea (fol. 228–262v) (La Vecernie): Doamne strigat-
am; S` se îndrepteze; stihurile: Pune Doamne straj` /.../; Cântare de sear`; (D)oamne,
Doamne, nu ne lep`da pre noi; Bucur`-te, Sioane Sfinte; Cuvântul, Cel n`scut; În-
viere(a) Ta din mor]i; M`rire ¥ie Hristoase: Pre Tine Te sl`vim; O, preasl`vit` minune;
Ce v` vom numi; Mucenicii T`i Doamne; Raiul cel din Eden; Slav`. Şi acum.
Împ`ratul certurilor. (La Stihoavn`): Suitu-Te-ai pre Cruce; Pre Hristos, Cel ce au în-
viat; Cu psalmi şi cu cânt`ri; O, St`pânul tuturor; Slav`, Şi acum. Fecioar` nenuntit`.
(La Utrenie): Dumnezeu este Domnul; Dintru în`l]ime Te-ai pogorât; Cela ce pentru
noi. (Sedealnele): Înviat-ai din mormânt; Înviind din mormânt; Pre ceea ce este uş`
cereasc`; Oamenii, Mântuitoriule; Miresme de îngropare; De tine s` bucur`; Pre
în]elepciunea şi Cuvântul; Porunca cea cu Tain`. (Ipacoi). Mironosi]ele stând înaintea
mormântului. (Antifoanele): Din tinere]ile mele; Cei ce ur`sc Sionul; Slav`, Cu Duhul
Sfânt; Şi acum. Inima mea; Spre Domnul; Cu Duhul Sfânt; Strigat-am c`tr` Tine; La
maica Sa; Cu Duhul Sfânt; Iat` acum; De haina Sa; Prin Sfântul Duh; Împ`ra]i-va
Domnul în veac. Peasna a 3-a. Cel ce ai înt`rit. Peasna a 6-a. Cur`]`şte-m` Mântuito-
riule. (Peasna a 8-a). De şapte ori cuptoriul; Ceea ce eşti mai cinstit` (cu cele 6 stihuri
puse pe note). (Peasna a 9-a). Sp`im`ntatu-s-au ceriurile. (La Hvalite): Toat` suflarea;
L`uda]i pre El; L`uda]i pre El soarele şi luna (tot psalmul pus pe note). Doamne, de
ai şi st`tut; Doamne, de Te-au şi pus jidovii; Doamne, arm` asupra diavolului; Îngerul
T`u, Doamne; P`timit-ai pre Cruce; Închinu-m` şi sl`vesc; Mormântul T`u; Mergând
Tu în por]ile iadului; Pre(a) blagoslovit` eşti. (Slavoslovie): Ast`zi este mântuirea. Fe-
28
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

ricirile: Pomeneşte-ne pre noi; Ascult` Adame; Pre lemn pironindu-te; Ast`zi Hristos
au înviat; Bucura]i-v`, în]elepte mu(i)eri; Prieteni ai Lui Hristos; Slav`. Troi]` f`r` de
început Şi acum. Bucur`-te înc`perea lui Dumnezeu (fol. 224-257v).
Anastasimatarul lui Mihalache este mai complet decât toate Anastasimatarele
vechi şi noi.
În Anastasimatarul s`u cele şapte stihiri de la Vecernia Învierii sunt comple-
tate – ca şi la glasurile I-IV – cu trei sau chiar mai multe podobii în stil irmologic
dup` cum urmeaz`:
La glasul V în loc de stihirile 8,9 şi 10 g`sim podobiile: Bucur`-te c`mara;
Cuvioase p`rinte şi Doamne a greşi nu încetez.
La glasul VI g`sim podobiile: Toat` n`dejdea; Îngereştile puteri şi A treia zi
din groap` ai înviat: (stihirile 8, 9 şi 11).
La glasul VII g`sim podobia: Nu vom mai fi opri]i de pomul vie]ii – stihira a 8-a.
La glasul VIII g`sim podobiile: O! Prea sl`vit` minune; Ce v` vom numi;
Mucenicii T`i Doamne şi Raiul cel din Eden (stihirile 8, 9, 10 şi 11).
Este prima dat` în literatura liturgic` existen]a a 11 stihiri la glasul VIII şi
chiar 12 la glasul VI, bineîn]eles – f`r` stih.
La Utrenie în loc de sedelne gl. VIII g`sim: De Tine se bucur` (care de fapt
este şi axionul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare) şi podobia Pre în]elepciunea şi
Cuvântul. Tot la urma sedelnelor este trecut` şi podobia: Porunca cea cu tain`.
Pesnele a III-a, a VI-a, VIII-a şi a IX-a de la Canonul Învierii a fiec`rui glas
sunt puse pe neume muzicale, megalinariile – pentru fiecare glas (cu cele şase stihuri)
puse pe note. La Hvalite (Toat` suflarea) psalmii 148 şi 150 şi stihurile puse în între-
gime pe note pentru fiecare din cele opt glasuri – caz unic în toat` literatura psaltic`
greceasc` şi româneasc` din secolele XVIII-XX; psalmul 102 şi 145 de la Obedni]`
în întregime pe note. Slavoslovii pentru fiecare glas etc.
La sfârşitul glasului opt (fol. 262v) – care se termin` ca şi celelalte glasuri cu
Fericirile – Mihalache scrie (f`r` s` se isc`leasc`): „Sfârşitul celor celor (sic) 8 glasuri
şi lui D(u)mnezeu d`ruit`. 1805 Septembrie 4 (sau 7?).
În continuare (fol. 263–305) Anastasimatarul lui Mihalache Moldovlahul
con]ine şi alte cânt`ri pe care le vom reda în vol. III, dar le vom aminti şi aici în
treac`t: Tradicalele (exact ca cele scrise de Ştefan Popescu) numai 4 stihiri: Cuvine-
se cu adev`rat; Cuvine-se ...; S` l`ud`m cum se cuvine şi Din mor]i v`zând.
29
 SebAStiAn bArbu-bucur

Apoi trei rânduri de binecuvânt`ri: 1) irmologice – Ke tetrafon – aproape

identice cu cele de azi. 2) stihirarice din Pa şi arga cu caden]e finale pe Di.
Psalmul 50 gl. II scris pe neume este premier` absolut` în toat` literatura
psaltic` veche şi nou`.
Dup` Uşile poc`in]ei urmeaz` psalmul 102 de la Sfânta Liturghie aproape
identic cu cel scris de Nectarie Frimu la 1840.
Pe ultimele file (279–281) este scris de alt` mân` – în nota]ie cucuzelian` de
tranzi]ie Polieleul Vavilonul, gl. III.
Aşadar, structura Anastasimatarului lui Mihalache este total diferit` de cea a
tuturor Anastasimatarelor vechi şi noi.*

Glas V Ex. nr. 1-3

*
La subsol am scris destul de des – în transcrierea textului muzical – diferen]ele de diortosire: origina-
lul lui Mihalache comparat cu una din noile diortosiri în cazul de fa]` cu Octoihul mic tip`rit cu binecuvân-
tarea Preasfin]itului P`rinte Andrei Episcopul Alba Iuliei, Alba Iulie 1998.
30
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Podobiile: Bucur`-te c`mara***(stihira nr. 8) la: Mihalache; I. Zmeu, Th.

Stupeanu, N. Severeanu şi V. Ojog; Cuvioase P`rinte (stihira nr. 9) la: Mihalache,
V. Ojog şi variant` uniformizat`; Troparul Învierii: Cuvântul cel împreun`... la: Mi-
halache, Th Stupeanu, M. Severeanu şi V. Ojog.
31
 SebAStiAn bArbu-bucur

Glas VI Ex. nr. 4-6

32
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Podobiile: Toat` n`dejdea (stihira a VIII) la: Mihalache, I. Zmeu, Th. Stu-
peanu şi V. Ojog; Îngereştile puteri... (stihira a IX) la: Mihalache, Th. Stupeanu şi V.
Ojog şi A treia zi din groap` ai înviat, la Mihalache şi V. Ojog.
Glas VII Ex. nr. 7

33
 SebAStiAn bArbu-bucur

Podobiile Nu vom mai fi opri]i de pomul vie]ii (stihira a VIII), identic` la

Mihalache, I. Zmeu, Th. Stupeanu, M. Severeanu şi V. Ojog;

Glas VIII Ex. nr. 8-13

34
Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

35
SebAStiAn bArbu-bucur

36
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Podobiile: O! prea sl`vit` minune; Ce v` vom numi (stihira a IX-a la Miha-

lache, I. Zmeu, Th. Supeanu, M. Severeanu şi V. Ojog; Mucenicii T`i Doamne... (sti-
hira a X-a) la Mihalache şi V. Ojog; Raiul cel din Edem (stihira a XI-a) la Mihalache,
Th. Stupeanu şi V. Ojog; Pre În]elepciunea şi Cuvântul... (Sedeln`) la Mihalache, Th.
Stupeanu, M. Severeanu şi V. Ojog; Porunca cea cu tain` (Podobie) la Mihalache,
Th. Stupeanu şi V. Ojog.
De observat o identitate aproape absolut` între variante de la Mihalache (1767)
pân` la V. Ojog (1943) sau chiar pân` la varianta uniformizat` (1996) pe o întindere
de peste 175 de ani ceea ce înseamn` c` podobiile fiind modele în cântare au o vechime
foarte mare întinzându-se cel pu]in de la clasicii greci Petru Peloponesiu (+1778) şi
Daniil Protopsaltul (+1789). În cazul podobiilor tradi]ia şi-a spus cuvântul din plin.
Nu g`sim aceeaşi identitate şi acolo unde nu este vorba de podobie de model
care a fost p`strat şi transmis cu stricte]e de c`tre tradi]ie.

37
SebAStiAn bArbu-bucur

38
Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

39
 SebAStiAn bArbu-bucur

Glas V Ex. nr. 14-17: Stihuri La Doamne strigat-am, la Mihalache (1757),

P. Efesiu (1820) şi Macarie Ierom. (1823); Strigat-am. Stihuri: Ca grosimea p`mân-
tului, la Mihalache, P. Efesiu şi Macarie – care ar trebui s` fie aproape la fel dou`
sunt dup` Petru Peloponesiu dar Macarie caden]eaz` pe Re (La1) în timp ce Mihala-
che şi Efesiu caden]eaz` pe Pa (Re1); C`dea-vor în mreaja lor p`c`toşii. La Mihalache
şi Macarie care caden]eaz` pe Re (La1) sunt 22 picioare metru în timp ce la P. Efesiu
sunt 29; Ia aminte spre rug`ciunea mea, Mihalache şi P. Efesiu face caden]` pe Re
(La1) iar Macarie pe Pa (Re1); Izb`veşte-m` de cei ce m` izgonesc, Mihalache şi
Macarie caden]eaz` pe Re (La1) în timp ce P. Efesiu care declarat au aceeaşi surs`
ca şi P. Efesiu scrie foarte diferit de amândoi românii caden]ând pe Pa (Re1).

40
Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

41
 SebAStiAn bArbu-bucur

D`m câteva exemple (nr. 18–21) şi din stihirile gl. V de la Doamne strigat-
am. Stihira a III de la Doamne strigat-am, gl. V; Mare minune. Mihalache dep`şeşte
octava (Vu (Mi2) poposind pe Ke (La1) în timp ce P. Efesiu şi Macarie deruleaz` me-
lodia în jurul cvintei poposind pe Pa (Re1); ex. nr. 19 din stihira a IV şi Întunericul cel
de acolo l-ai stricat. P. Efesiu şi Macarie nu dep`şeşte nota Pa (R1) unde se caden]eaz`
prozodia lui Mihalache este mult mai sugestiv` poposind pe Ke (La) din octava mare.
La fel şi în exemplul nr. 21 În Marea Roşie (Dogmatica gl. V, melodia la
Mihalache se desf`şoar` cu totul diferit de P. Efesiu şi Macarie care dup` unele indicii
declarate ar avea aceeaşi surs`: Petru Peloponesiu.
Mai d`m un scurt fragment din Dogmatica gl. VIII pentru a conchide c` for-
mula: Împ`ratul cerurilor scris` de Mihalache sa p`strat dea lungul vremii pân` azi la:
D. Suceveanu (1848), I. Zmeu (1903) şi N. Lungu, Gr. Costea şi Ion Croitoru (1953).

42
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Care este aportul lui Mihalache (1761) şi al lui Macarie (1823) în aceste
Anastasimatare, care este aportul lui Dimitrie Suceveanu în alc`tuirea Idiomelarului
(1856–1857), cât au copiat şi cât este crea]ia lor este o sarcin` grea care va trebui re-
zolvat` – dup` clasicii greci – de c`tre tinerii noştri bizantinişti: Nicolae Gheorghi]`,
Elena Chireev, Constantin Secar`, Costin Moisil, Constantin-R`zvan Ştefan etc.
Între fol. 263–305, Mihalache adaug` alte cânt`ri pe care le-am amintit, la
sfârşitul c`rora scrie (f`r` s` se isc`leasc`): „Condeiul scrie bine iar` mâna nu
m(ai)...” de unde în]elegem c` Mihalache era b`trân şi nu mai putea scrie.
Dup` aceast` dat` (1805) nu mai avem nicio ştire despre el. Credem c` Mi-
halache Moldovlahul a trecut la cele veşnice pe la începutul secolului al XIX-lea.
Este interesant c` Macarie Ieromonahul – care sigur l-a cunoscut şi poate ia cunoscut
şi opera – nu-l aminteşte pe Mihalache în niciuna din lucr`rile sale cum de altfel nu
pomeneşte nici numele lui Acachie Ieromonahul ot C`ld`ruşani, contemporan şi con-
vie]uitor la aceeaşi chinovie, de la care ne-a r`mas ms. rom. 5497, cota veche 5970,
BAR, care reproduce cu unele omisiuni şi interven]ii nesemnificative Propedia şi
Anastasimatarul din Psaltichia rum`neasc` a lui Filothei sin Ag`i Jipei (BAR, ms.
rom. 61 fol. 68–109v)41.
Când şi-a încetat Mihalache activitatea de protopsalt la Biserica Domneasc` şi
cea de „dasc`l musicos” la Şcoala Sf. Sava şi la Şcoala Sfin]ilor 40 de Mucenici, nu ştim.
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea este men]ionat` clasa de muzic` bizan-
tin` pe care o ]inea în Bucureşti Dimcea protopsaltul, pl`tit fiind din „orânduita leaf`
de la Cutia obştii”. Dimcea continu` s` fie dasc`l al Şcolii de cânt`ri pân` în 1810
când este chemat de Mitropolitul Veniamin al Moldovei ca protopsalt al catedralei
din Iaşi unde r`mâne pân` la moarte.
La 16 iunie 1813 şcoala ia fiin]` cu dasc`lul musicos Gherasie Ieromonahul
la interven]ia lui Caragea Vod`, în dou` od`i dintr-ale şcoalei ot Sfeti Sava, şcoal`
care în august 1814 din nou se desfiin]eaz`42.
Începând cu Anton Pann au fost şi sunt tendin]e s` se cread` c` acest Anas-
tasimatar a fost tradus de Mihalache dup` cel al dasc`lului s`u Petru Peloponesianul
dar, în originalul s`u de la Marea Lavr` „Mihailidis” (Mihalache) spune clar: „alc`tuit
/.../ de mine” şi nu tradus.
Sebastian Barbu-Bucur, FIlothei sin Ag`i Jipei. Psaltichie rum`neasc`, vol. II Anastasimatar, p. 36–38.
41

Sebastian Barbu-Bucur, Înv`]`mântul psaltic pân` la reforma lui Hrisant. Şcoli si Propedii, în BOR, an
42

XCVIII (1980), nr. 3–4, p. 499.

43
 SebAStiAn bArbu-bucur

Confuzia porneşte de la faptul c` începuturile la foarte multe cânt`ri şi mai

ales la checragarii şi chiar la Dogmatici seam`n` la Mihalache, Daniel, Petru Pelo-
ponesiu şi Petre Efesiu pentru c` tradi]ia s-a impus şi s-a transmis.
Manolis Hatzigiakoumis consider` c` Anastasimatarul lui Petros Lampada-
rios a fost scris în circa 1765–1775 în timp ce Grigorios Stathis opteaz` pentru 1770.
Dac` anul scrierii Anastasimatarului lui Mihalache – men]ionat de A. Pann – este
1767 ne-ar putea duce la concluzia c` Mihalache a scris aceast` capodoper` înaintea
dasc`lului s`u şi dup` stilul syntomon, impus de Petru Peloponesiu.
De aceea, am dorit în aceast` etap` s` red`m – documenta şi transcripta –
opera muzical` a lui Mihalache şi în special Anastasimatarul s`u r`mânând ca anali-
zele comparate s` fie f`cute ulterior pe un material vast şi nu numai pe mici fragmente
sau incipituri – adesea neconcludente.
Nici Macarie – care zicea c` a tradus Anastasimatarul dup` cel al lui Efesiu
– implicit al lui Pelopenesiu – n-a fost analizat temeinic de nimeni ca s` se vad` cât
este de la Efesiu (implicit de la Peloponesiu) şi cât este aportul lui original – aşa cum
era şi firesc, structura limbilor greac` şi român` fiind total diferit`.
Şi Dimitrie Suceveanu, la 1856 publicându-şi volumul I din opera sa muzi-
cal` zice: Idiomelariu /.../ unit cu Doxastariul /.../ tradus din greceşte în româneşte.
Dup` titlu, în adresarea sa c`tre Mitropolitul Sofronie Miclescu „Arhiepiscopul Su-
cevei şi Mitropolitul Moldovei...”, Dimitrie Suceveanu spune: „Trebuin]a de a avé
în limba na]ional` toate cânt`rile bisericeşti/, m-au îndemnat potrivit putin]ei şi mij-
loacelor meale (subl. n.) a traduce/ şi a pune sub tiparui Idiomelarul lui Hurmuz şi
Doxastarul lui Petru Lambadariu”.
Nu a f`cut nimeni o analiz` temeinic` comparativ` între opera muzical` a lui
D. Suceveanu şi între cele ale autorilor greci mai sus men]iona]i, dar o analiz` super-
ficial` minim` între aceste cânt`ri ne duce la concluzia c` sunt pu]ine similitudini.
Odat` cu Mihalache Moldoveanu începe cea de-a doua etap` din aceast` faz` a
românirii cânt`rilor, întrucât la el nu mai este vorba de o aşezare a cuvintelor româneşti
în locul celor greceşti sub notele psaltice, de o adaptare a textului la muzic` sau a muzicii
la text, ca pân` acum, când modific`rile muzicii în cele mai multe cazuri erau neesen]iale,
ci este vorba de o linie melodic` prelucrat` şi adaptat` la textul românesc. Mihalache,
ca şi Macarie şi Dimitrie Suceveanu, p`r`seşte prozodia specific` limbii greceşti şi adap-
teaz` melodia la prozodia limbii române, modificând astfel profilul melodic.
44
 Mihalache Moldovlahul – AnAStASiMAtAr

Aşadar, la Mihalache şi la cei mai sus aminti]i nu mai este vorba de prelu-
crarea şi adaptarea liniei melodice; ei p`streaz` scara, caden]ele şi stilul dar linia me-
lodic` le apar]ine. Nepotrivirile dintre text şi melodie, frecvente la Filothei, încep s`
dispar`, melodia psaltic` fiind mulat` din ce în ce mai adecvat la accentele tonice ale
cuvântului. Anastasimatarul lui Mihalache Moldoveanu – cel mai complet Anastasi-
matar din câte avem cu nota]ie cucuzelian` – scris în acelaşi timp συντονόμ (silabic,
scurt, concis), se apropie atât de mult de cel al zilelor noastre, încât dac` n-ar fi datat,
am putea crede c` el a fost scris dup` reforma muzicii psaltice des`vârşit` de Hrisant
în anul 1814.
În muzica lui Filothei, t`lm`cit` dup` manuscrisele greceşti din secolul
XVII, leg`tura strâns` dintre topica originalului şi topica traducerii este v`dit`,
fapt pentru care, de cele mai multe ori, s-au p`strat în melodie accente nepotrivite
cuvântului românesc, întrucât principala dorin]` a autorului era ca poporul s` aud`
şi cânt`rile – nu numai citirile – în limba lui. Dep`şind aceast` prim` etap`, când
se credea c` nu numai textul, ci şi muzica era inspirat` de Duhul Sfânt, Mihalache
reuşeşte, mai ales în Anastasimatar, s` înveşmânteze cuvintele româneşti cu o me-
lodie atât de potrivita, astfel încât ea a putut s` reziste, în foarte multe cazuri pân`
în zilele noastre.
Exemplele ilustreaz` pe de o parte muzicalitatea superioar` a lui Mihalache
– psalt care marcheaz` cea de a doua etap` a acestei faze în procesul românirii
cânt`rilor – iar pe de alt` parte, stadiul avansat şi, apropierea v`dit` de muzicalitatea
cânt`rilor din Anastasimatarul lui Macarie Ieromonahul (1823), Dimitrie Suceveanu
(1848), I. Zmeu (1903), L. Popescu-Pas`rea (1931) şi N. Lungu, Gr. Costea şi I. Croi-
toru (1947). Se înl`turase, aşadar, în bun` parte, veşmântul melodic potrivit cuvintelor
greceşti şi se croise un altul, potrivit cuvintelor şi gustului românesc, motiv pentru
care şi ast`zi, dup` mai bine de dou` veacuri, unele dintre cânt`rile Anastasimatarului
lui Mihalache se apropie foarte mult de cele din vremea noastr`, iar altele fiind absolut
identice, cum sunt podobiile Ce v` vom numi (gl. V–VIII).
Marea asem`nare a tuturor variantelor de la Mihalache pân` la Popescu
Pas`rea (1943) şi Victor Ojog (+1873) se explic` prin vechimea podobiilor şi mai
ales prin p`strarea tradi]iei.
Deosebirile, de multe ori total diferite, demonstreaz` contribu]ia lui Mihala-
che şi eventual dep`rtarea de modelul maestrului s`u Petru Pelopozianul.
45
 SebAStiAn bArbu-bucur

Se poate vedea, de asemenea, c` prozodia muzical` este mult superioar` celei

a lui Filothei, din pana lui Mihalache ieşind o muzic` ml`dioas`, plin` de frumuse]e
şi naturale]e, care se apropie foarte mult de cea din vremea noastr`.
C`utarea continu` de a pune de acord linia melodic` – în cazul traducerilor
– cu prozodia şi topica limbii române, a dus la apari]ia unor tr`s`turi muzicale româ-
neşti, care sunt puse în eviden]` şi de apari]ia calificativelor „cânt`ri moldoveneşti”,
cum g`sim în ms. rom. gr. nr. 576 (f. 133r şi 167r şi gr. rom. nr. 837 (f. 176v-179v)
sau „vlahica” (βλάχικα – cum g`sim în ms. gr. rom. nr. 142).
Grecii dispre]uiau melodiile compuse de psal]ii români dup` principiile mu-
zicii na]ionale, τά βλάχικα χαί τά ρουμαωικα considerându-le lucruri barbare.
Tocmai în aceasta consta, cum spune Macarie Ieromonahul, acuza]ia adus`
de c`tre psal]ii greci, românilor care, îndep`rtându-se de stilul tradi]ional grecesc,
„cânt` Vlahica”, iar Anton Pann, referindu-se de mai multe ori la „ifosul vechi ro-
mânesc”, afirm` c` aceast` muzic` şi-a dobândit de mult caracterul na]ional43.
Ca şi în alte ]`ri de tradi]ie ortodox`, muzica româneasc` de tradi]ie bizantin`
a suferit o localizare prin introducerea caracteristicilor expresive proprii f`r` a se dis-
truge esen]a original` bizantin`, limba fiind aceea care d` specificul expresiv al unei
muzici na]ionale (subl. n.). Specificul na]ional provine atât din elementele structurale
cât şi din stilul de interpretare, ceea ce constituie punctele fireşti de integrare a muzicii
bizantine în cultura româneasc`. În aceast` muzic` s-au contopit o frumoas` tradi]ie
preluat` din Bizan] cu accentele specifice sim]irii româneşti, cristalizându-se astfel
în cântarea psaltic` autohton`. Tr`s`turile stilistice şi de interpretare româneasc` s-
au definitivat în secolul XIX când cultura noastr`, şi odat` cu ea şi muzica, a intrat
în etapa nou` a renaşterii na]ionale, când, muzicalitatea limbii impunându-se, leg`tura
dintre text şi melodie a dus la o unitate indisolubil` şi muzica psaltic` de pe teritoriul
României a dobândit un specific na]ional de neconfundat44.

43
Bucur-Barbu, Sebastian. Cultura muzical`... p. 152.
44
Idem, p. 152.
46
ANASTASIMATAR
Glas V-VIII

DOcuMentA
[i
trAnScriPtA