LERCA MIHAITA COSMIN Facultatea de Teologie Ortodoxa Iasi Sectia: Teologie Practica si Pastoral Misionara REPREZENTANTI DE SEAMA AI MUZICII

AUTOHTONE ROMANESTI SI APORTUL LOR LA DEZVOLTAREA MUZICII BISERICESTI

Ceea ce face ca astazi sa se vorbeasca, atat pe plan national, cat si international, de muzica bisericeasca romaneasca si sa se arate un interes pentru cercetarea si cunoasterea ei cat mai deplina este, in primul rand, vechimea ei, care in pofida fortelor centrifuge, a reusit sa reziste veacuri la rand, pastrandu-si nealteralta esenta si robustetea. Inceputurile muzicii bisericesti la noi sunt strans legate de aparitia si raspandirea crestinismului oriental pe aceste meleaguri, consemnat in multe documente arheologice si istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici stravechi, cimitire, martiri, obiecte si inscriptii crestine, ori chiar existenta unei episcopii in sec. IV, la Tomis (Constanta). Ca o consecinta a evolutiei muzicii bisericesti, la inceputul secolului al XIX-lea s-a oficializat la Constantinopol si imediat in Tarile Romane o reforma radicala, care rupea legatura, intr-un anumit sens, cu vechile melodii bizantine. Aceastase intrezarea din a doua jumatate a secolului precedent, fiind inceputa de Petru Lampadarie (+ 1777), cel care a compus intr-un stil nou toata gama decantari bisericesti necesare cultului divin. Ideile acestuia sunt aplicate mai departe in practica de ucenicii sai: Agapie Paliermul si Gheorghe Cretanul, care la un moment dat, derutati oarecum de aceasta intorsatura radicala, au cautat o alta solutie in inventarea notatiei alfabetice, dar n-au reusit, deoarece traditia neumelor era foarte puternica. Protagonistii oficiali ai acestui nou sistem de cantare sunt: Chrysant de Madit, Grigorie Lampadarul (Levitul) si Hurmuz Gheorghiu (Chartofilax). Noua reforma a muzicii psaltice sau "sistema cea noua", cum este cunoscuta de toata lumea, s-a aplicat la Constantinopol, in scoala de muzica bisericeasca, infiintata, se pare, in mod special, in 1814, ca sa predea cei trei muzicieni amintiti, noul sistem. Dupa majoritatea muzicologilor, aceasta reforma a stabilit urmatoarele: -a inlocuit ftongurile polisilabice (acestea desemnau un fel de formule melodice, un fel de aide-memoire pentru fiecare glas sau eh) cu altele monosilabice (ex.: ananes -pa, neanes-vu, nana -ga, haghia -di; aneanes -ke; aanes -zo; neaghie -ni). -a stabilit felurile tonurilor la trei : mari -4 sferturi de ton (ton mare), mijlocii -3 sferturi de ton (ton mic) si mici -2 sferturi de ton (ton mai mic). - genurile au ramas aceleasi : diatonic, cromatic si enarmonic. -s-a adoptat in stilul cantarilor tempoul sau tactul: irmologic, stihiraric si papadic.

-s-a redus foarte mult numarul semnelor notatiei neumatice, ramanand la zece vocale simple, care, sprijinite unele de altele si combinate intre ele, indica toate intervalele suitoare si coboratoare ; patru timporale cu dublarile sau triplarile lor; optsprezece ftorale (semne de alteratie), dintre care opt diatonice (cate una pentru fiecare treapta a scarii diatonice); cinci cromatice, dintre care doua pentru glasul 2, doua pentru glasul 6 si una pentru scaramustar; cinci enarmonice : nisabur, hisar, agem, general diez si general ifes; cinci semne consunante : varia, psifistonul, antichenoma, omalonul si eteronul. Cauzele reformei de la 1814-1815 sunt puse de multi muzicologi pe seama influentelor reciproce, pe care le exercitau atunci Orientul si Occidentul, unul asupra altuia, nu numai in muzica ci in mai toate artele si, in general, in toata cultura. Reforma sau noul sistem muzical bisericesc s-a impus foarte repede in lumea ortodoxa de atunci, gasindu-si numerosi adepti aici in tarile romane. La 6 iunie 1817, se deschide oficial o scoala pentru deprinderea sistemei celei noi pe langa biserica Sf. Nicolae -Selari din Bucuresti. Aici va fi "asezat" profesor Petru Emanoil Efesiu, grec de origine, care insusi se "desavarsise" la scoala din Constantinopol. Prin el s-a raspandit la noi noua notatie muzicala si tot el pune bazele primei tipografii de note muzicale psaltice din lumea ortodoxaorientala (1820). Din cauza evenimentelor de la 1821 nu va apuca sa-si tipareasca intreaga gama de cantari necesare stranei, ci numai doua volume:1. Noul Anastasimatar, si 2. Doxastarul pe scurt. Printre primii elevi au fost Macarie Ieromonahul, Panaiot Enghiurliu (mai apoi, Pangratie pe numele de calugarie) si Anton Pann. De acestia se leaga indeplinirea unui mai vechi ideal - romanirea definitiva a cantarii bisericesti - ideal propus cu o suta de ani mai inainte, de catre autorul primei "Psaltichii romanesti", Filotei Ieromonahul din Sf. Mitropolie, la 1714, dar care acum devine o realitate sigura. Este remarcabil faptul ca atat scoala cat si tipografia au avut roluri foarte importante in aplicarea reformei: primul este acela ca a format primii specialisti in noua notatie iar al doilea este faptul ca profesionalismul acestora a oferit Mitropolitului Dionisie Lupu posibilitatea infiintarii primei scoli de muzica bizantina in limba romana, si a unei comisii care sa se ocupe de traducerea cantarilor bisericesti. Macarie Ieromonahul, unul dintre reprezentantii de seama ai muzicii bisericesti romanesti a urmat exemplul lui Petru Efesiu de a tipari muzica. Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucureti, a fost cel mai vestit dascl de musichie", la nceputul secolului trecut i un mare ctitor al muzicii noastre bisericeti. Era originar din satul Periei, Ialomia, nscut n jurul anului 1770. Fiind nzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biseric i cu darul cntrii, a deprins muzica psaltic din mica sa copilrie". Apoi, mpreun cu sora sa, au intrat n nevoina clugreasc. El s-a clugrit la Mnstirea Cldruani, iar sora sa, Iustina, la Mnstirea Viforta. Auzind de numele i talentul su, mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) 1-a adus la mitropolie i l-a dat s nvee carte la Colegiul Sfntul Sava din Bucureti. Apoi l-a hirotonit preot.

n anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, vznd c ieromonahul Macarie era cntre desvrit i cunosctor profund al sistemelor de psaltichie veche i nou", l-a numit director (epistat) al colii de muzic bisericeasc, nfiinat de el la mitropolie. n aceast coal se pregteau grmticii i candidaii la preoie. Cuviosul Macarie era totodat un clugr smerit i sporit n cele duhovniceti, bun slujitor al Bisericii lui Hristos i distins orator. Att cntarea, ct i predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfnt i se svreau cu toat evlavia i dreapta socoteal". La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a nceput opera de traducere din limba greac a cntrilor bisericeti n grai curat romnesc, acomodndu-le cu sufletul i cntarea poporului nostru. Renunnd la sistema veche" i greoaie, el transcrie muzica psaltic pe notaie nou, n graiul patriei, uor de nvat pentru toi. n acest scop a tiprit la Viena, ntre anii 1822-1823, trei cri de cntri bisericeti dup noua sistem" i anume: Teoreticonul, Anastasimatarul, dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, i Irmologhionul. Dup ntoarcerea sa n ar, ca un apostol rvnitor" ce era, s-a ostenit s rspndeasc peste tot noua cntare bisericeasc, mergnd din loc n loc, prin orae, prin biserici i mnstiri. Pn n anul 1829, toate oraele din judeele rii Romneti aveau coli de muzic n limba poporului, dup metoda ieromonahului Macarie; iar crile sale au ajuns la toate seminariile i mnstirile vremii, din Moldova, Transilvania i Banat. nsui mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, protectorul su, l numete dasclul coalelor romneti de musichie". Cuviosul Macarie Ieromonahul era i un bun compozitor de cntri bisericeti i un patriot rvnitor". El este cel dinti compozitor de imnuri colare romneti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cntrile Sfintei Liturghii i ndeosebi axioanele nchinate Maicii Domnului. Melodia cntrilor lui este linitit, nesilit i potrivit. Ea curge lin, ca un izvor curat de ap. Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat ntemeietorul" i fondatorul muzicii psaltice romneti. El a naionalizat" muzica psaltic, fr a se deprta de textul original. Adic a curat-o de influenele strine, orientale, i i-a dat vemnt nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primit, nici limba romneasc. El a tradus (romanit) intregul Anastasimatar care a fost tiparit de Efesiu la Bucuresti, precum si multe alte carti necesare serviciilor divine( Irmologhion, Tomul al doilea al Antologiei, Prohodul Domnului ). n anul 1829, o dat cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dasclul, a fost nevoit i ieromonahul Macarie s plece din Bucureti. Poposind n Moldova, mai nti ajunge egumen la Mnstirea Brnova. Apoi se duce la Mnstirea Neam, unde, timp de trei ani de zile, nva pe clugri noua cntare bisericeasc. n anul 1833, ieromonahul Macarie Dasclul se ntoarce n ara Romneasc la Mnstirea Cldruani. Apoi, mbolnvindu-se, este luat n ngrijire de sora sa, Iustina, starea Mnstirii Viforta. n toamna anului 1836, Cuviosul Macarie Ieromonahul se strmut din viaa aceasta la ceretile lcauri, pentru a cnta nencetat cu ngerii mririle lui Dumnezeu. Alaturi de Macarie Ieromonahul, Anton Pann a fost cu adevarat omul unui inceput de veac nou in muzica noastra psaltica. Pann tia din copilrie trei limbi: greaca, bulgara i turca, iar de la 12 ani a nvat i limbile romn i rus. 3

tia perfect turcete iar literatura popular turc i era cunoscut mai temeinic dect unui savant orientalist. Tot att de familiar i era literatura popular balcanic. Pann nu numai c a nvat corect romnete, dar i-a nsuit limba romn n toat expresivitatea i subiimea ei, mnuind ndeosebi limba popular ca nimeni altul din vremea lui. A. Pann i-a furit o limb romneasc colorat i vie, variat, bogat i expresiv, pe care i-a netezit-o i nfrumuseat-o cu vorba aleas i cumpnit a preotului i a mpodobit-o cu vechea i frumoasa limb romneasc din crile sfinte pe care le citea la stran n fiecare duminic. Aciunea de traducere a crilor de cult n romnete ncepuse cu secole nainte. Dar, dei textul crilor de cult era romnesc, cntrile religioase se pstrau n limba greac, deoarece transpunerea lor se izbea de mari dificulti. Nu era uoar potrivirea silabelor romneti cu notele. Anton Pann a avut deplin succes n adaptarea muzicii psaltice la textul romn, contribuind n cea mai mare msur la progresul muzicii psaltice romneti. El, cel dinti, a romnit cu adevrat aceste cntri pzind drumul i ifosul vechilor sfini munteni (aghiorii) i mai ales al patriei, pentru c muzica bisericeasc de mult ia dobndit caracterul naional i numai ifosul de arigrad a rmas apropiat de cel asiatic, cum spunea el nsui. Fost elev al colii de muzichie, nfiinat la biserica Nicolae elari de Petru Manuil Efesiu, n 1818 Anton Pann devine directorul celei dinti tipografii de muzic bisericeasc nfiinate aici. n 1819 tiprete pentru ntia oar un Axion n romnete, fiind cea dinti lucrare muzical tiprit din lista tipriturilor lui Pann: douzeci i dou de Axioane, dou tomuri de Heruvico-Chinonicar, Catavasierul, Tipic bisericesc etc. Un aport substantial il aduce prin reunirea cantarilor bisericesti, realizand concordanta dintre muzica si noul text romanesc. Din opera muzicala bisericeasca a lui Anton Pann mai amintim: Noul Doxastar, Bazul teoretic si practic al muzicii bisericesti sau Gramatica melodica, Heruvico-Chinonicar, Paresimier, Noul Anastasimatar. n septembrie 1854, Pann a pornit n una din obinuitele sale cltorii n Oltenia pentru a cpta sprijin n vederea tipririi unor lucrri de muzic bisericeasc. La ntoarcere, se mbolnvi de un tifos aprig. Neobositul protopsalt, dascl de muzic i scriitor popular, al crui trup istovit de munc i sleit de tot felul de suferine n-a putut rezista bolii, muri n ziua de 2 noiembrie 1854, fiind ngropat la biserica Lucaci. Meritele lui Anton Pann pentru dezvoltarea muzicii bisericeti i a culturii romne sunt mari. El a trit ntr-o societate romneasc n formare, cu deprinderi primitive, care nzuia spre lustrul civilizaiei. Pann a fost cum l-a caracterizat I.L. Caragiale, n Epoca din anul 1896, un excelent cntre i cunosctor al Psaltichiei, un vestit poet popular, un minunat poet i povestitor. Muzica bisericeasc romneasc i datoreaz lui Anton Pann orientarea sntoas pe care urmaii si au desvrit-o. Lozinca Cnt mi frate romne, pe graiul i limba ta, i-a patronat att activitatea de compozitor i prelucrtor al melodiilor i cntrilor bisericeti, ct i pe aceea de scriitor.

Succesul lucrrilor sale muzicale i al scrierilor sale i-a fost asigurat de faptul c ele ieeau la lumin din tradiia de veacuri a poporului, din experiena lui milenar, erau pe gustul i puterile poporului. n ceea ce privete muzica bisericeasc, el a curit melodia de orientalisme suprtoare, i-a dat cntrii bisericeti simplitate i elegan. Aceste lucrari in domeniul muzical bisericesc au fost continuate de psalti si compozitori care au avut un aport deosebit in dezvoltarea cantarii bizantine in Romania. Dintre acestia trebuie amintiti: Stefanache Popescu compune cantarile in stilul traditional asemanator cu al inaintasilor sai, Macarie si Anton Pann. El culege, selectioneaza si stilizeazaoarecum cantarile mai scurte, ferindu-se de cele prea larg ornamentate, si tendinta aceasta se va impune. Stefanache Popescu ramane cunoscut si pentru faptul ca introduce in muzica bisericeasca "tactul indoit". Tipareste Colectiuni de cantari bisericesti, Prohodul Domnului, Manual de muzica bisericeasca, Anastasimatarul practico-teoretic prescurtat. Oprea Demetrescu este unul dintre ucenicii cei mai apropiati ai lui AntonPann care si-a facut ucenicia in tipografia acestuia. Acesta urmeaza linia lui Macarie si Anton Pann, dar selecteaza cantarile mai simple, adica mai usor de executat, iar la cele intinse intervine, de la caz, la caz, si mai modifica, prescurteaza; aranjeaza etc. Nu a tiparit decat doua lucrari de muzica bisericeasca: Principii elementare ale muzicii bisericesti si Antologia musicoeclesiastica. Ghelasie Arhimandritul (Basarabeanul) este cunoscut ca mare protopsalt roman, profesor si creator de catari bisericesti. Dintre compozitiile sale datate mentionam: catavasiile grabnice, chinonice duminicale, axioane, heruvice. Ioan Zmeu se mentine in general pe linia traditionala, iar acolo unde nu-I convine cauta sa simplifice lucrarile, facandu-le mai accesibile. A compus si tiparit urmatoarele carti : Utrenier si liturghier, Utrenier, Liturghier, Idiomelar, Teoreticon, Anastasimatar practic, Catavasierul muzical, Slujba sfintirii bisericii. Nicolae Severeanu se remarca prin tendinta indrazneata de innoire, de modernizare a muzicii bisericesti. A cautat sa elimine asimetria si poliritmia, incadrand cantarile intr-o masura binara de 2/4. Era adeptul introducerii si muzicii liniare in scolile de cantareti. Aplica pentru prima oara eliminarea si inlocuirea prin linii a vocalelor ce se repeta sub mai multe note muzicale. Carti tiparite: Gramatica, Anastasimatarul si Irmologhionul, Curs elementar de muzica orientala, Irmologhiono-Catavasier, Noul Anastasimatar, Liturghierul ritmic, Anastasimatarul ritmic, Prohodul. Dimitrie Suceveanu compune melodiile pe un fond melodic bisericesc romanesc. El retipareste mai intai, pentru scoala sa de la Iasi, operele lui Macarie, in 1843, ca dupa aceea, bazat pe aceleasi variante si adaugand si altele specific romanesti, a alcatuit lucrarea sa cea mai importanta: Idiomelarul unit cu Doxastarul . A mai tiparit Prohodul Domnului si a compus multe alte

cantari tiparite mai tarziu si chiar atunci in colectiile altor protopsalti, ca: heruvice, axioane, polieleie, anixandare etc. Traditiile stilistice ale traditiei bizantine au fost continuate si in secolul XX de T. V. Stupcanu, Ion Popescu Pasarea, Grigore Pantiru s.a. Acesti oameni, animati de dorinta lor fierbinte de a canta pre limba patriei si cu ei tot romanul, au reusit sa impuna de la inceput acestui mod de cantare o nota specific romaneasca, creand astfel o muzica noua pastrata cu sfintenie si astazi in Biserica noastra. Ei au stabilit tipare precise, dar nu rigide, pentru toate cantarile bisericesti pe cele opt moduri, asa incat chiar atunci cand unii protopsalti de mai tirziu vor incerca sa fie cat mai originali in compozitiile lor psaltice, nu se vor putea abate de la modelele create de corifeii psaltichiei romanesti de la inceputul secolului al XIX-lea. In concluzie, mentionam cateva figuri dintre marii protopsalti compozitori romani din secolele XIX si XX din toate provinciile romanesti: In Muntenia se impun cu preganata marii protopsalti ca: Macarie Ieromonahul (1775-1836), care tipareste la Viena, in 1823, primele carti de muzica bisericeasca in limba romana: Teoreticonul, Anastasimatariul si Irmologhionul; Anton Pann (1797-1854), care in numai patrusprezece ani (1841-1854) a reusit sa dea la lumina, in tipografie proprie, patrusprezece titluri de carti de muzica bisericeasca, la care, daca adaugam numarul volumelor si al retiparirilor, ajungem la o cifra impresionanta; Stefanache Popescu (1824-1910) a continuat munca celor doi, lasand apoi stafeta ilustrului sau ucenic Ion Popescu-Pasarea (1871-1943), care l-a depasit chiar si pe Anton Pann prin numarul tipariturilor muzicale. Tot aici in Muntenia au activat: Varlaam protosinghelul (1808-1894), cu ale sale inspirate axioane (Vrednica esti, Ingerul a strigat) si raspunsuri liturgice pe glasul 5; Ghelasie arhimandritul (Basarabeanul) ( dupa 1854), creatorul frumoasei si atat de popularei Doxologii pe glasul 5; Neagu Ionescu (1837-1917) si Nicolae Severeanu (1864-1941), reprezentantii scolii buzoiene; Amfilohie Iordanescu (cca. 1870-cca. 1934), Anton Uncu (1909-1976) si multi altii. In Moldova se remarca protopsaltii Dimitrie Suceveanu (1813-1898), devenit celebru prin toata activitatea sa muzicala, dar mai ales prin alcatuirea si tiparirea in romaneste a Idiomelosului unit cu Doxastarul, la Neamt in 1856/1857; Nectarie Frimu, devenit arhiereul Nectarie Tripoleos ( dupa 1850); Iosif Naniescu (1818-1902), de la care ne-au ramas celebrele raspunsuri liturgice pe glasul 8, pastrate cu sfintenie si astazi, alaturi de cele ale lui Anton Pann, pe glasul 5, in forma lor neschimbata creatii pur romanesti; Filotei Morosanu (1876-1951), de la manastirea Varatec, alcatuitorul melodiei pe glasul 8 al imnului de la Vecernie Lumina lina, melodie ce cunoaste astazi cea mai larga raspandire la romani; Victor Ojog (1909-1973), care a alcatuit si a tiparit Anastasimatarul Sf. Manastiri Neamt s.a.

In Transilvania si Banat activeaza urmatorii: George Ucenescu (18301896), de la scoala romaneasca din Scheii-Brasovului, student al domnului Anton Pann; Dimitrie Cuntan (1837-1910), Trifon Lugojan (1874-1948), Atanasie Lipovan (1874-1947) si altii, ca unii care au consemnat in scris toate cantarile bisericesti care circulau pe cale orala in aceste parti de tara, unde muzica bizantina se raspandise in egala masura.

BIBLIOGRAFIE:
Clinescu, George ILR- de la origini pn n prezent, ediia aII-a revzut i adugit de Alexandru Piru, Editura Minerva, Bucureti, 1982. Manole, Ion Anton Pann, la o sut de ani de la moartea lui 1854-1954, Bucureti, Editura de Stat pentru Literatur i Art, 1954. Moisescu, Gh.I, diac., Prof O sut de ani de la moartea lui Anton Pann, n revista Biserica Ortodox Romn, nr. 1-2, 1955. Barbu-Bucur, Sebastian - Cultura muzicala de traditie bizantina pe teritoriul ROMANIEI in sec. XVIII si inceputul sec. XIX si aportul original al culturii autohtone; pag. 23-30 Biserica Ortodoxa Romana, Monografie-Album, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1987, pag. 208-226.