Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Madrigalul (fr.madrigal, it.madrigale, latina populara - matriale "cantec"). Este o poezie lirica cu caracter idilic ori galant, fiind la
origine un cantec pastoral compus pentru mai multe voci. In
secolul al XIV-lea apare in Italia, la Petrarca, iar in Franta secolului
al XVII-lea, la Vicent Voiture, autor de versuri ocazionale,
spirituale si galante, cu reminiscente din poetii baroci spanioli.
Continutul sentimental si forma aproape fixa i-au atras si pe unii
simbolisti romani, indeosebi Cincinat Pavelescu. Specia lirica
presupune spirit si virtuozitate, deoarece autorul face
complimente femeii iubite, dovedind ingeniozitate in continut si
pretiozitate in expresie.
Romanta a aparut in Spania secolelor al XIV-lea si al XV-lea, la
origine fiind un cantec popular dedicat eroilor unor intamplari
extraordinare sau unor povesti de dragoste
pilduitoare.Echivalentele speciei sunt liedul german, songul
englez, pesnia ruseasca, mawwalul arab, etc. In cultura
romaneasca a fost preferata de romanticii intarziati de la sfarsitul
secolului al XIX-lea (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu), dupa
exemplul carora au cultivat romanta si simbolistii.
Cantecul si madrigalul erau compuse pentru mai multe voci iar versurile
variau de la povestiri sentimentale de dragoste la descrieri mai prozaice ale
vietii la tara .Compozitorii de cantece incercau sa ilustreze atmosfera de
poezie cu o muzica corespunzatoare pastrand cat se poate de simpla linia
melodica a vocalistului. Asa s-a nascut madrigalul, scris pentru patru sau
cinci voci avand o structura poetica libera.
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea compozitorii au considerat ca madrigalul
duce lipsa de acea intensitate ceruta de vechii greci si romani de la oamenii
de arta si au incercat reinvierea vechii game muzicale grecesti. Schimbarile
contrastante, violente ale starii si emotiei au fost ilustrate prin alternarea
melodiilor repezi si incete.Aceasta a dus la o zugravire prin cuvinte in care
imaginile erau inlocuite cu forme muzicale.De exemplu, ascensiunea
(inaltarea gamei) indica un munte,in timp ce coborarea (caderea gamei) indica
o vale.Puteau fi recunoscute in muzica starile si emotiile bine definite.
Tristetea era exprimata printr-o muzica lenta,iar lipsa armoniei (discordanta si
iritanta pentru ureche) indica durerea.Bucuria putea fi exprimata de o muzica
rapida in acelasi timp armonioasa si placuta la ureche.Muzica ce pana atunci
tindea spre o unitate a fost inlocuita de o diversitate de contraste ce reda si
oglindea o serie de sentimente.Muzicii i-au fost date profunzime si
personalitate.
Clasa a X-a F
Colegiul Spiru Haret