Cuviosul protopsalt Eustatie de la Putna

Data: 17 Septembrie 2023

După ctitorirea Mănăstirii Putna de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare,
acesta s-a îngrijit în mod special ca monahii de acolo să se ocupe cu activități
care împodobesc biserica și aduc folos sufletesc obștii și poporului credincios.
Astfel, în perioada ștefaniană, la Putna au funcționat un scriptoriu, în care au
fost copiate și ornamentate tetraevanghele, cărți de slujbă și de învățătură
duhovnicească, un atelier de broderie, de la care au rămas o serie de icoane
brodate unice, și o școală muzicală care a hrănit duhovnicește pe viețuitorii
mănăstirilor Moldovei și pe închinătorii lor.

Monahul putnean Eustatie (în manuscrise Evstathie) a fost cel mai cunoscut protopsalt din
Moldova secolului al XVI-lea, primul mare compozitor român de muzică bisericească,
totodată caligraf și criptolog, ctitor și dascăl al unei școli de psaltichie greco-slavă aflată, pe
de o parte, în continuitate de netăgăduit cu tradiția muzicală constantinopolitană și athonită,
iar, pe de altă parte, păstrând și răspândind această tradiție a muzicii sacre ortodoxe din Țările
Române până în Ucraina, Rusia și Bulgaria.

Timpul viețuirii sale a fost o perioadă istorică în care Biserica din Țările Române, în general,
și mănăstirile, în particular, se organizau cu sprijinul material al domnitorilor și boierilor
evlavioși, dar și prin jertfa unor ierarhi și monahi cu viață sfântă. Această perioadă a coincis
cu răspândirea isihasmului în Țara Românească prin ucenicii Sfântului Nicodim de la
Tismana, iar în Moldova prin sihaștrii care au stat la originea întemeierii marilor mănăstiri,
între care Cuviosul Daniil Sihastrul, la sfatul căruia Sfântul Voievod Ștefan a ctitorit
mănăstirile Putna și Voroneț.

Vieţuirea Cuviosului Eustatie

Cuviosul Eustatie s-a născut în localitatea Cristești (probabil cea din jud. Botoșani), pe la
mijlocul ori în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, beneficiind de educația vremii și
lucrând, de bună seamă, în Cancelaria domnească. În această calitate a învățat scrierea cifrată,
manuscrisele sale dovedind că folosea patru alfabete cifrate deja uzitate și că a inventat alte
două. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, unde a deprins muzica psaltică (unii
biografi presupun un stagiu athonit, în care va fi învățat psaltica și limba greacă). După
ctitorirea Mănăstirii Putna, unde Sfântul Voievod Ștefan a adunat pe cei mai aleși monahi ai
Moldovei, Eustatie este adus la Putna împreună cu primul stareț, Ioasaf, și el cunoscător al
muzicii psaltice. Anul morții Sfântului Voievod Ștefan îl prinde pe Eustatie ca domestikos,
titlu înțeles ca adjunct al protopsaltului și maestru de cor, calitate în care conduce cântările la
prohodirea voievodului ctitor, în anul 1504. La scurt timp devine protopsalt al Mănăstirii
Putna. Pe lângă acest titlu, manuscrisele îl numesc ritor, termen care desemna, poate, darul
omiletic, dar mai ales calitatea de profesor ori dascăl. În calitate de compozitor, a alcătuit mai
ales cântări lungi (papadice), destinate privegherilor monahale (Vecernie, Utrenie), ceea ce
arată dragostea pentru sfintele slujbe și nevoințe monahale, precum și preocuparea isihastă,
știut fiind că, în cadrul privegherilor, monahii îngemănează atenția la textele cântate cu
practica rugăciunii lui Iisus. Cântările Liturghiei (Trisaghioane, Heruvice, Axioane,
Chinonice) sunt mărturia vieții sacramentale și euharistice intense, împletite cu asceza și
trezvia. De la Cuviosul Eustatie s-au păstrat, în manuscrise, 186 de compoziții, dintre care 100
în greacă și 86 în slavonă, printre care și un imn în cinstea Sfântului Ioan cel Nou de la
Suceava. A trecut la cele veșnice pe la mijlocul veacului al XVI-lea. Potrivit însemnărilor din
manuscrise, el a rămas simplu monah până la sfârșitul zilelor sale.

Manuscrise rămase

În prezent se păstrează în întregime două manuscrise ale protopsaltului Eustatie:

Antologhionul din 1511 și Antologhionul din 1515, ambele aflate astăzi în biblioteci din
Rusia. Ambele volume conțin cântări scrise în limbile slavonă și greacă. Dar activitatea sa de
compozitor a fost mai amplă, așa cum arată descoperirea, în ultimii ani, a unor fragmente din
alte două manuscrise ale sale. După trecerea sa la cele veșnice, cântările sale au fost folosite și
în alte catedrale și mănăstiri din Moldova, dar și din spațiul rutean și rus. Compozițiile lui
Eustatie se găsesc și în manuscrisele ucenicilor săi din școala de la Putna, păstrându-se în
prezent 20 de antologhioane care au aparținut acestei școli muzicale, răspândite în biblioteci
din Germania, Rusia, Grecia, Ucraina, Bulgaria și Cehia. Acest tezaur al artei psaltice a fost
remarcat de o serie de cercetători români (Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu,
R. Pava) și străini (Anne Elizabeth Pennington, Emil Kaluzniacki, A. I. Iațimirskii), care s-au
aplecat asupra acestui volum impresionant de compoziții medievale românești.

Cuviosul Eustatie a fost dăruit de Dumnezeu cu darul interpretării muzicii psaltice, cu darul
compunerii ei și cu darul formării ucenicilor psalți. El a însemnat pentru Moldova ceea ce a
reprezentat Sfântul Ioan Cucuzel, protopsaltul Marii Lavre, pentru Sfântul Munte Athos.
Numeroasele cântări compuse de el au devenit modele și sursă de inspirație pentru mulți
autori de cântări bisericești în epocile următoare.

Continuatori ai școlii muzicale de la Putna

Cuviosul Eustatie a adunat în jurul său ucenici și i-a format. Dintre discipolii săi au făcut parte
monahul Pafnutie, cel de-al doilea protopsalt al Putnei, și ieromonahul Macarie de la Do-
brovăț. Din a doua generație de monahi ai acestei școli, formați de ucenicii Cuviosului
Eustatie, menționăm pe ieromonahul Antonie de la Putna, care în 1545 scrie un Antologhion
de strană, și pe protopsaltul Isachie de la Râșca, amintit într-o însemnare din 1548. O a treia
generație de psalți putneni a viețuit la sfârșitul secolului al XVI-lea, din ea făcând parte
ieromonahul Vasilie de la Mănăstirea Slatina, care a copiat un Minei în anul 1588, și
Teodosie Zotica, protopsalt și compozitor, pe care unii cercetători îl consideră identic cu
Sfântul Cuvios Teodosie de la Maniava, din Pocuția, apărător al Ortodoxiei în fața uniației. În
ceea ce privește importanța școlii inițiate de protopsaltul Eustatie, este grăitor faptul că marile
mănăstiri ale Moldovei din acea vreme aveau protopsalți formați la școala sa, precum cei deja
enumerați, și că antologhioanele putnene au circulat în mănăstiri importante din Moldova,
precum Secu și Dragomirna, dar și din străinătate, cum sunt Bacikovo din Bulgaria sau
Limonos din Grecia.

Protopsalt isihast

Trăind viață isihastă, Cuviosul Eustatie a alcătuit cântări lungi și împodobite cu multă
frumusețe, care dau monahilor prilejul de a practica rugăciunea lui Iisus în timpul slujbelor și,
mai ales, al privegherilor. Viața sa, atât cât este cunoscută, ne oferă prilejul să-i apreciem
Ortodoxia neîndoielnică a credinței, pe care a păstrat-o și a mărturisit-o până la moarte,
precum și puterea de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri duhovnicești, prin
depunerea voturilor monahale și respectarea lor până la sfârșitul vieții, voturi pentru care a
renunțat la viața de confort de la Curtea domnească sau la o carieră lumească accesibilă unei
astfel de persoane înzestrate cu inteligență și talent. Din slujirea de protopsalt a continuat și
îmbogățit tradiția muzicii bisericești bizantine pe pământ românesc și, prin ucenicii ieșiți din
școala condusă de el, a răspândit-o și în alte țări. Se poate constata un respect profund față de
persoana sa în scrierile generațiilor următoare. El este amintit în Patericul românesc și se
poate vorbi de o cinstire locală a sa în obștea Mănăstirii Putna, al cărei grup psaltic îi poartă
numele.

Material realizat de Mănăstirea Putna în colaborare cu arhim. Chiril Lovin