Periodizarea muzicii postbizantine1

Perioada Turkokratiei
Perioada care urmează căderii Constantinopolului sub turci (1453), stă sub semnul
stăpânirii otomane, fiind cunoscută sub numele de perioada Turkokratiei (1453-1821). Cu
toate că a fost considerată de mulţi ca fiind o perioadă de decădere şi de înstrăinare faţă de
tradiţie2, Turkokratia a reprezentat, în fapt, momentul de renaştere a artei, fiind „păstrătorul
credincios al tradiţiei”3. În evoluţia sa, Turkokratia cunoaşte cinci perioade, conform
concepţiei istoriografului grec Manouil Hatzigiakoumis4:
1. 1453-1580 - supravieţuirea şi continuitatea vechii tradiţii – Manuil Hrisafi
(cel Bătrân);
2. 1580-1650 - perioadă de prefaceri şi înnoiri stilistice şi repertoriale; Panaiotis
Hrisafi cel Nou;
3. 1650-1720 - prima perioadă de înflorire; Gherman Neon Patron; Balasie
Preotul;
4. 1720-1770 - perioadă de stagnare;
5. 1770-1820 - a doua perioadă de înflorire: Daniil Protopsaltul, Ioan
Protopsaltul, Iacov Protopsaltul, Petru Lampadarie5.

1
Extras din studiul lui Răzvan Ștefan, Stihirile dogmatice ale Vecerniei Sâmbetelor Octoihului în tradiţia
manuscrisă muzical-liturgică, în ,,Bzyantion romanicon” vol. 8-9, Iaşi, Ed. Artes, 2012.
2
Otavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor, Bucureşti, 1974, vol. II p. 71; Florin Bucescu, Pregătirea reformei hrisantice. Înnoiri muzicale
în creaţia precursorilor reformei, în ,,Acta Musicae Byzantinae”, vol. II, Iaşi, nr. 1, aprilie 2000.
3
Μανόλης Χατζηγιακούμης, Χειρόγραφα εκκλησιαστικής μουσικής. 1453-1821. Συμβολή στὴν ἔρευνα τοῦ νέου
ἐλληνισμοῦ (Manuscrise ale Muzicii bisericeşti. 1453-1821. Contribuţia la cercetarea neoelenismului), Ἐθνική
Τράπεζα τῆς Ἐλλάδος, Ἀθήνα, 1980, p. 18.
4
Μανόλης Χατζηγιακούμης, Χειρόγραφα..., op. cit., p. 24.
5
Perioadele 3, 4, 5 alcătuiesc perioada numită prehrisantică.