Imnul Acatist

3. Imnul Acatist, singurul condac păstrat întegral

Apoi, odată cu dezvoltarea cultului sărbătorilor duce apariția unei noi creații imnografice,
condacul. Cel mai mare alcătuitor de condace a fost Sf. Roman Melodul (sec. V). De la el ne-a
rămas și vestitul condac „Fecioara astăzi”, care, dupa cum știm din tradiție, i-a fost revelat
Sfântului Roman Melodul de cître Duhul Sfânt atât textul cât și melosul cântării. Părerea unori
cercetători ar fi că și condacul Imnul Acatist al Maicii Domnului, singurul condac păstrat integral
până astăzi, ar fi tot creația Sf. Roman Melodul 1, dar, despre originea Imnului Acatist şi despre
autorul său ieromonahul Makarios Simonopetritul în lucrarea „Triodul explicat-mistagogia
timpului liturgic” că multă vreme sinaxarele i-au atribuit redactarea patriarhului Serghie însuşi,
lui Gheorghe din Pisidia, secretarul său, sau chiar patriarhul Gherman, deşi acesta din urmă n-a
făcut altceva decât să expliciteze şi mai mult legătura imnului cu Buna-Vestire. Iar despre
origine , sinaxarul atribuie originea sărbătorii Acatistului eliberării miraculoase pe 7 august 626
a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor și avarilor. În timp ce împăratul Heraclie
era atunci cu armata sa departe în Orient , patriarhul Serghie a făcut procesiuni pe zidurile
capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hhristos și veșmântul Maicii
Domnului. El a înconjurat tot poporul la luptă și a organizat rugăciuni de implorare a Născătoarei
de Dumnezeu. Râvna locuitorilor a fost atât de intensă, încât au reușit să stingă inamicul,
permițând astfel răsturnarea delicatei situații în care se găseau bizantinii și sprijinind astfel
decisiv contraatacul lui Heraclie, care avea să meargă din victorie în victorie, până la recucerirea
tuturor provinciilor luate de perși. În semn de mulțumire, întreg poporul capitalei și-a petrecut
noaptea victoriei cântânnd în picioare imnul Acatist în sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne. Ziua
de 7 august a rămas de atunci o zi de comemorare solemnă a „ajutorului pe care ni l-a da Hristos
împotriva vrăjmașilor ce ne împresurau pe pământ și pe mare...”Diferitele etape ale fixării
Acatistului evidenţiază în fond o ezitare datorată polarității semnificației sale. El este în acelaşi
timp un oficiu votiv pentru eliberarea cetății şi un imn centrat în principal pe Buna-Vestire. Este
sigur că Acatistul exista cu mult timp înainte de victoria din anul 626 şi că el a fost cântat atunci
pentru că erq deja extrem de popular. Probabil cu aceastā ocazie, sau ulterior, i s-a adăugat

1
„proimion”-ul „Apărătoarei Doamne”, pentru a explicita caracterul său votiv şi legătura
Actistuluincu ocrotirea oraşului de către Maica Domnului.2

Imnul acatist şi canonul lui Iosif imnograful legat de el folosesc din belşug prefigurările
scripturistice, ca şi canonul, Mare. Dar, în timp ce în acesta din urmă figurile din Vechiul
Testament erau legate de căință, în Acatist ele sunt prezentate mai degrabă drept profeţii ale
Întrupării. Tot ieromonahul Makarios Simonopetritul scrie despre structura Imnului Acatist si
spune că se împarte în două părți distincte: prima e o reprezentare a Evangheliei copilăriei; ea
începe cu vizita îngerului și tema Bunei-Vestiri (condacele 1, 2, 3), după care descrie vizita
Elisabetei (icos 3), tulburarea lui Iosif (condac 4), vestirea Nașterii Domnului păstorilor (icos 4)
și magilor (condac 5, icos 6, condac 6), fuga în Egipt și episodul apocrif al surpării idolilor (icos
6), terminându-se cu întâlnirea cu dreptul Simeon (condac 7). Partea a doua (începând cu
condacul 8) nu se mai desfășoară în plan cronologic, ci dezvoltă o meditație asupra consecințelor
apirituale ale Întrupării. Această a doua dimensiune corespunde, sub o formă diferită, salutărilor
propriu-zise care desfășoară încă de la începutul imnului o serie de expresii antinomice a căror
funcție e aceea de a arăta că în Logosul întrupat se frâng limitele rațiunii: „Bucură-te, cea care ai
adunat lucruri potrivnice într-una! Bucura-te ceea ce ai unit fecioria și nașterea”!3

2
Ieromonah Makarios Simonopetritul, tread. Diac. Ioan I. Ică jr., Triodul explicat-mistagogia timpului, ed. Deisis,
Sibiu 2000, pg. 371
3
Ibidem