Manuil Hrisafi

Manuil Hrisafi (perioada de creație cca. 1440-1463), compozitor și teoretician

bizantin. Singurele mărturii biografice despre acest compozitor provin din manuscrisele
muzicale. Din ms. IL-Jp 31 (c. 1440) rezultă că a deținut funcția de lampadar în palatul
bizantin. Autograful său apare într-un manuscris de tip Akolouthia (ms. care conține cântări
pentru un anumit tip de serviciu religios), anume GR-ATS Iviron 1120, datat 1458. Ultima
dată înregistrată cu privire la Hrisafi este conținută într-un manuscris semnat, TR-Itks 15,
terminat de scris la 29 iulie 1463. Un număr de surse indică faptul că unele din compozițiile
sale au fost comandate de împărații bizantini Ioan al VIII-lea Paleologul (1428-1448) și
Constantin al XI-lea Paleologul (1449-1453). Se știe de asemenea despre Hrisafi că a petrecut
câtva timp în Creta și că a călătorit chiar până în Serbia, unde a compus muzică liturgică.
Tratatul său, Despre teoria și arta cântului și despre viziunile greșite pe care unii le
au asupra acesteia, conținut în ms. GR-ATS Iviron 1120, la filele 11r-28v, conține mărturii
importante care nu se mai găsesc în alte surse, cu privire la teoria modală și practica muzicală;
de asemenea oferă informații importante cu privire la cântarea bizantină în secolele 14-15.
Hrisafi deplânge practica unor cântăreți care erau mulțumiți să cânte doar linia melodică de
bază, fără să ia în considerare formulele ornamentale (thesis-urile) care au fost introduse de
compozitori la începutul secolului al 14-lea. Cea de-a doua parte a tratatului debutează cu
explicarea ftoralelor, simboluri care se referă la transpozițiile modale.
Compozițiile lui Hrisafi apar în mod inegal în manuscrisele de muzică bizantină scrise
după cea de-a doua jumătate a secolului 15. Ca și predecesorii săi - Ioan Glykis, Nikifor
Ethikos, Ioan Cucuzel - Manuil Hrisafi a aderat la noile tendințe ale Renașterii din timpul
Paleologilor, caracterizată prin predominanța cântării calofonice. Creația sa cuprinde imnuri
și compoziții psaltice pentru cor și soliști, cântări înfrumusețate, cratime, mathime,
anagratismί etc. Aceste cântări au fost cunoscute și interpretate timp de 4 secole, nu numai în
biserica greacă, dar și în cea slavonă și românească.