Perioada antichității creștine (secolele I-VII)

Creștinismul a fost practicat în bazinul intracarpatic din secolul I și a fost un factor considerabil în
etnogeneza românilor.
Este atestat prin dovezi arheologice, printre care:
 donariul de la Biertan, obiect din bronz cu inscripție creștină, din secolul al IV-lea, păstrat
la Muzeul Brukenthal
 gema de la Potaissa (astăzi: Turda) cu reprezentări creștine, din onix, din secolul al IV-lea
(piesă descrisă în anul 1847, dispărută)
 bisericile din ruinele castrului roman Porolissum (astăzi: Zalău)
 urmele unei biserici antice la Morisena (astăzi: Cenad).
Practicarea paleocreștinismului implică existența unui repertoriu muzical de cult, cu circulație orală.

Perioada medievală (700-1400)

Caracterizare generală
Evul Mediu transilvan a fost o perioadă istorică de mare instabilitate politică, marcată de cucerirea
teritoriilor de către Regatul Ungar, apoi de confruntările cu popoarele migratoare (pecenegi,
cumani, tătari, turci).
Astfel, cultura muzicală păstrează în uz monodiile medievale liturgice mai târziu decât alte culturi
europene, până în jur de 1700.
Muzica cultă a fost practicată în biserici, mai întâi în mănăstiri, apoi și în parohii.
Muzica bizantină, cântată de români, a avut o circulație orală în tot spațiul ortodoxiei transilvane.
Primele documente transilvane păstrate cu notație muzicală bizantină datează din secolul al XVI-
lea.
Creștinismul de rit roman (latin) a fost practicat aici odată cu impunerea administrativă a Regatului
Ungar.
Documentele transilvane de muzică gregoriană, datând din secolele XIV-XVIII, atestă tradiții
distincte ale muzicii de cult catolic: maghiară, săsească (Arhiva Bisericii Negre din Brașov;
Biblioteca Brukenthal din Sibiu), monastice: dominicană și franciscană (precedate de tradiția
benedictină, fără documente păstrate).

1
Aceste tradiții se deosebesc între ele prin detalii ale calendarului liturgic, mai ales, cele referitoare
la sfinții celebrați, precum și prin notațiile muzicale neumatice: notația maghiară, notația gotică,
respectiv, neume cvadrate.
În Transilvania, nu s-au păstrat documente cu scriitură organum, din care există câteva în Ungaria
– pe baza cărora se poate presupune că asemenea tehnici polifonice nu ar fi fost complet
necunoscute la noi.
Situația social-politică a determinat cultivarea transilvană a liturghiei Missa contra
paganos/Contra turcos, originară din Muntenegru (LINDER), de la mijlocul secolului al XV-lea.
În aceeași sferă de conținut se încadrează celebrarea liturgică a lui Joannes da Capestrano, călugăr
franciscan, preot de campanie al voievodului Iancu de Hunedoara, sanctificat în 1724, despre care
s-au păstrat câteva melodii cu texte într-o sursă foarte târzie, Graduale de la Vințu de Jos, din anul
1730.
Din cauza opresiunii exercitate asupra românilor, nu s-au realizat/păstrat documente medievale
transilvane de muzică bizantină până în secolul al XVI-lea.
Moștenirea documentară de manuscrise gregoriene a fost diminuată semnificativ de distrugerile
provocate de atacurile tătarilor și turcilor, apoi în urma Reformei. Circa 40 de codice autohtone de
tradiție romano-catolică (sub 1% din fondul epocii) sunt păstrate predominant la:
 Arhiva Bisericii Negre din Brașov
 Biblioteca Brukenthal din Sibiu – ex. Ms. 759, Graduale.
 Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.

Perioada renascentistă (1400-1600)

Căderea Constantinopolului (1456) a determinat creșterea pericolului turcesc, astfel încât
instabilitatea politică și conflictele armate nu au permis, cu puține excepții, dezvoltarea unei culturi
muzicale de nivel european.
Reformele protestante au dus la conflicte sângeroase, până în 1568, când Dieta de la Turda a fost
primul parlament european care a proclamat toleranța religioasă față de protestanții transilvăneni
(nu și față de ortodocși): reformați sau calvini (îndeosebi, etnici maghiari), evanghelici sau luterani
(îndeosebi, etnici germani), unitarieni (îndeosebi, etnici maghiari).

2
Confesiunea unitariană este de origine transilvană, fiind promovată de clericul clujean Franz David
Hertel, proclamat episcop în 1568. Denumirea de „unitarian” vine de la doctrina antitrinitară,
proclamând unitatea lui Dumnezeu și negând natura divină a lui Cristos.
Promovarea limbilor naționale a fost unul dintre aspectele favorabile ale Reformei, care a
determinat inclusiv cultivarea limbii române. Răspândirea tiparului a contribuit, de asemenea, la
cultivarea limbilor română, maghiară și germană, inclusiv prin muzică.
În muzica cultă transilvană, predomină monodia bisericească bizantină și gregoriană, mult mai
îndelungat practicate decât în Europa Apuseană, unde se dezvoltă polifonia.
Limba română în ritul bizantin începe să se răspândească datorită activității tipografice desfășurate
de diaconul CORESI (?-1583) la Șcheii Brașovului. Originar din Târgoviște, unde și-a început
activitatea de traducător și tipograf, el s-a mutat la Brașov, deoarece folosirea limbii române în
biserică nu era îngăduită în Țara Românească, dar în Transilvania, pentru a contracara influența
calvinilor, limba română a început să fie favorizată și de ortodoxie. A tipărit circa 20 de titluri,
majoritatea în română, inclusiv psaltiri, evangheliare, liturghiere și octoihuri, în câte 200-400 de
exemplare fiecare, contribuind astfel în mod semnificativ la crearea limbii literare.
Polifonia renascentistă a fost practicată la curtea din Alba Iulia și foarte rar în biserici, fiind
păstrată o singură sursă – Sibiu, Biblioteca Brukenthal, Ms. 759, anexă cu motete la un gradual
monodic.
Muzica practicată de comunitățile protestante a evoluat pe două direcții:
 traducerea și adaptarea textelor maghiare pe monodia gregoriană, direcție la care s-a
renunțat aproape în totalitate pe parcursul secolului al XVII-lea, exceptând genul de Patimi,
 configurarea noului gen al cântecelor simple, accesibile, cu texte versificate, în limbi
naționale, inspirate mai ales din Psalmi și din Noul Testament, gen adoptat pe parcurs
secolelor următoare și de către catolici.
În orașele importante (Sibiu, Cluj, Brașov ș. a.), se tipăresc cărți de cântări, cu sau fără melodii,
mai ales pentru uzul protestanților, cum ar fi:
 cartea de cântări reformate a tipografului Hoffgreff din Cluj (~1555), cu piese strofice, cu
note muzicale, cântate monodic cu acompaniament de lăută, eventual și cu un instrument
melodic, nu numai în biserici, ci și ca rugăciuni de grup în ambient laic;
 cartea de cântări unitariană a lui Francisc David, tipărită probabil la Cluj, după 1575, cu
imnuri și psalmi în limba maghiară, fără melodii.

3
Biblioteca parohială evanghelică din Brașov deținea tratate muzicale și partituri de referință ale
epocii: Zarlino, Glareanus, Crüger, respectiv Lassus, A. Gabrieli, Jannequin, Widmann, Cecchi.
Didactica umanistă a versificației latine beneficiază de manualul de metrică muzicală cu scriitură
omofonă la 4 voci al lui Johannes HONTERUS (1498-1549, cleric, reformator, filolog, profesor,
la Brașov): Odae cum harmoniis (1548).
De la Curtea din Alba Iulia, există indicii ale unei vieți artistice înfloritoare, atât în domeniul
religios, cât și în cel laic. Sunt menționați muzicieni refugiați din fața persecuțiilor religioase, ca
Johannes Tesselius din Erfurt; care fugeau de creditori, ca maestrul de dans și organizatorul de
ceremonii al principelui Gabriel Bethlen, Don Diego de Estrada sau de pedepse juridice, ca
Antonetto Romanini din Veneția, precum și compozitori italieni bine plătiți la curtea lui Sigismund
Bathory, ca Giovanni Battista MOSTO (~1550-1596, decedat la Alba Iulia) și Pietro BUSTO.
Muzica otomană – cu modalismul și instrumentația sa specifică – pătrunde în viața muzicală
ungară, în urma cuceririi Regatului Ungar (1526); în mai mică măsură, ea este practicată și în
Principatul Transilvaniei.

Personalități muzicale
Lăutistul Valentin BAKFARK (1507?-1576), originar din Brașov, este una din puținele
Personalități muzicale ale istoriei muzicale transilvane care a dobândit faimă europeană. A fost
educat la Curtea din Oradea a regelui Ioan Zápolya. În calitate de improvizator virtuoz, a trăit la
mai multe curți: italiene, franceză, poloneză, lituaniană, cea de la Alba Iulia (1570>71). A publicat
trei volume cu fantezii originale pentru lăută și transcrieri de motete, madrigale și chansonuri de
Josquin Desprez, Clemens non Papa, Nicolas Gombert, Orlando di Lasso.
Lăutistul Sebestyén TINÓDI LANTOS (c. 1510-1556), cu activitate pe tot teritoriul ungar, este
creatorul genului epic de cântec istoric maghiar, în care relatează bătăliile timpului său, purtate
îndeosebi împotriva turcilor, prin versuri cântate, acompaniate de lăută. Textele sale foarte ample, în
limba maghiară, au valoare documentară de cronici. A cutreierat prin Banat și Transilvania în
perioada 1552>55 și a tipărit la Cluj o culegere din lucrările sale, intitulată Cronica (1554), în care
sunt notate și melodii.
Un caz aparte îl reprezintă compozitorul italian Girolamo DIRUTA (1561-1610), care a dedicat
prima parte a metodei sale de orgă, Il Transilvano (Veneția, 1593), voievodului Ștefan Báthory.
Metoda conține piese de mai mulți compozitori ai epocii, piese cu limbaj modal și dezbate – sub

4
forma unui dialog, având ca interlocutor pe diplomatul transilvan István Jósika – deosebirile de
cântat la orgă față de cel de la clavecin și probleme de teorie a muzicii.

Perioada barocă (secolul al XVII-lea)

Secolul al XVII-lea transilvan este dominat de ideologia protestantă, implicând cultivarea limbilor
naționale, inclusiv în școli și cântarea religioasă.
Întrucât protestantismul a fost adoptat de principii transilvani, dezvoltarea repertoriului muzical
bisericesc în limbile naționale este sprijinită spiritual și material. Principii protestanți sprijină
cultura bisericească și învățământul inclusiv în limba română. Astfel, la Alba Iulia au fost tipărite:
 Gradualul Öreg (1636), care conține melodii gregoriene adaptate la textele liturgice în
limba maghiară
 Noul Testament de la Bălgrad (1648), prima traducere în limba română a Evangheliilor,
Epistolelor, Faptelor Apostolilor și Apocalipsei, pentru uz ortodox, contaminată cu
influențe calvine.
Din actele administrative ale Curții princiare de la Alba Iulia și alte surse documentare, se cunosc
amănunte cantitative, precum acelea că la festivitățile de instalare a lui György Rákoczi al II-lea
ca principe (1642), au fost angajați până la șapte muzicieni din Polonia, iar la nunta sa cu Zsófia
Báthory (1643), au fost până la 17 muzicanți aduși din Viena.
Secolul al XVII-lea este o perioadă în care instruirea școlară transilvană se dezvoltă intens. Astfel,
principele Gabriel Bethlen înființează la Alba Iulia Academicum Collegium seu Gymnasium
Illustre, școală care cuprindea toate nivelele de studiu: primar, mediu și superior, care a funcționat
la Alba Iulia (1622>58), apoi la Aiud (din 1662 până în zilele noastre). La colegiu erau invitați să
predea profesori germani, printre care a fost și Martin Opitz (1622>23), care a scris aici Zlatna
Oder Getichte Von Ruhe deβ Gemüthes („Zlatna sau poem despre odihna sufletului”) și un studiu
istoric pierdut, Dacia antiqua.
Gradualul Öreg (1636), conține, alături de repertoriul liturgic adaptat în limba maghiară, formule
didactice latine de învățare a formulelor modale.

Gabriel REILICH (c. 1640-1677), organist și compozitor, activ la Bistrița (unde a ajuns probabil
ca refugiat protestant, din Imperiul Habsburgic) și la Sibiu (1665-77); din creația sa, au fost
păstrate (cf. TÜRK 1984, 202-209):

5
  Vesperae brevissime, șase piese în manuscris (Arhivele Statului Sibiu, cota JJ 674)
 Ein Neu-Musikalisches Wercklein, tipărită la Sibiu, 1665, reeditată în 1929
 35 de concerte ecleziastice (1668), știme în manuscris (loc de păstrare necunoscut;
fotocopii la Biblioteca AMGD)
 101 de motete germane pentru anul bisericesc, știme în manuscris (1673; Arhivele Statului
Sibiu, cota JJ 675 a.b.c.)
 colecția de miniaturi de monodie acompaniată Geistlich-Musikalischer Blum- und Rosen-
Wald. Anderer Theil, 1677/„Pădure spiritual-muzicală cu flori și trandafiri. Partea a doua.
1677” (partea I, din 1673, s-a pierdut).
Daniel SPEER (1636-1707), scriitor și compozitor german, călător prin Principatele Române, a
publicat:
 Ungarischer oder Dacianischer Simplicissimus. f. l., 1683
 Musikalisch-Türckischer Eulen-Spiegel. Ulm, 1688, conține dansuri (baletta) poloneze,
ungare, valahe, cazace, moscovite.
Ioan CĂIANU (c. 1629-1687) Natus valachus sum
- activitate, în calitate de călugăr franciscan (din 1647, la mănăstirile franciscane de la Șumuleu
Ciuc, Călugăreni, Lăzarea), de muzician, traducător, tipograf, editor, botanist
- continuă redactarea manuscrisului Codex Caioni, începută de Matthias Seregély (1634>71)
- 1667, redactează manuscrisul Organo Missale
- ?, redactează manuscrisul Sacri Concentus
-1675>76, tipărește Cantionale Catholicum, cu cântece religioase de popularitate, în limbile latină și
maghiară (247, respectiv 545 piese, inclusiv două versiuni de patimi în maghiară, precum și trei
piese cu text mixt).
Manuscrisul Codex Caioni, în tabulatură germană de orgă, conține:
 piese religioase și laice
 dansuri de epocă transilvane și europene
 piese vocale și vocal-instrumentale cu texte în latină, germană, italiană, maghiară,
țigănească
 piese anonime și de compozitori germani și italieni din jurul anului 1600: Adriano Banchieri,
Alessandro Grandi, Marco da Gagliano, Melchior Franck, Jacob Handl, Hans Leo Hassler,
Hieronymus Praetorius, Heinrich Schütz, Lodovico Grossi da Viadana

6
  are piese comune sau similare cu alte surse din Ungaria istorică: Codex Vietoris (c. 1680),
respectiv cu Manuscrisul muzical Apponyi (1730), ambele surse din Slovacia de astăzi.
Daniel CRONER (1656-1740), preot evanghelic și muzician, Brașov
- studii la Rupea, Brașov, Breslau (azi: Wroclaw, Polonia), Leipzig, Wittenberg
- documente muzicale păstrate:
 caiete de teorie muzicală copiate de el, la Brașov, cu noțiuni de bas cifrat, cânt vocal,
tabulatură germană (Schlandt 2009, 174)
 o colecție cu 84 de piese în tabulatură de orgă, redactată la Breslau și Wittenberg aflată în
Arhiva Bisericii Negre din Brașov, I F 37, conținând o singură piesă proprie: o fugă
(Schlandt 2009, 174)
 o colecție alcătuită la Brașov, Tabulatura Fugarum et Praeludiorum, 1685-1704 (1709?),
majoritatea pieselor (având cel mult câte 34 de măsuri) fiind probabil compuse de el, la
trei voci, la Arhiva Bisericii Negre, I F 37a; „piesele sunt grupate dupã principiul
tonalitãților, în ordine ascendentã, începând cu tonalitatea Fa. Acest caiet este mult mai
omogen din punct de vedere stilistic. Lipsesc din pãcate piesele 17-44, care au fost smulse
din original, și astfel, din cele 101, au rãmas 73 de piese. Toate piesele aparținând
tonalitãții Sol au fost îndepãrtate”, pentru orgă cu „un singur manual” deoarece
instrumentele din zonă aveau „rar un pedalier sau un alt manual” ((Schlandt 2009, 176)
Alte documente muzicale din această perioadă
Codicele de cântece bisericești evanghelice din Brașov (Arhiva Bisericii Negre, I.F.78; Szöcs
2009).

Perioada iluministă (secolul al XVIII-lea)

În Transilvania secolului al XVIII-lea, principiile iluministe se îmbinau cu activitatea culturală
intensă promovată de toate confesiunile, la care se va fi adăugat Biserica Greco-Catolică Unită cu
Roma.
Se poate constata diversificarea stilurilor și genurilor muzicale, în funcție de apartenența etnică și
confesională:
 muzica liturgică bizantină (deopotrivă în cultul ortodox și cel greco-catolic) continuă
tradiția monodică, dar în proces de românire a textelor;

7
  muzica de cult romano-catolic începe să se racordeze, de la jumătatea secolului al XVII-
lea încolo, la stilul galant vienez, îndeosebi la Oradea (până la desființarea orchestrei
episcopale, în 1769, potrivit directivelor împărătesei Maria Tereza pentru austeritate);
 muzicile cultelor protestante practică, pe de o parte, repertoriul de cântece de popularitate,
care devine tradițional, pe de altă parte, în comunitățile săsești, apare literatura muzicală
autohtonă de tip vest-european, în stilurile baroc, galant și sensibil; se achiziționează, de
asemenea, partituri europene reprezentative, ca de exemplu, la Biserica Neagră din Brașov,
după 1784: Telemann, C. Ph. Em. Bach, Wagenseil, dar și ale multor compozitori-cantori
din orașe germane;
 viața muzicală profană practică, pe de o parte, literatura muzicală italiană și germană, pe
de altă parte, muzica urbană semicultă.
Se construiesc zeci de orgi.
Surse documentare
1729, Manuscrisul de la Sf. Gheorghe conține repertoriul instrumental european practicat local,
între care predomină sonatele lui Telemann.
1719-1736, Cartea de cântece a lui János Bocskor, Leliceni-Ciuc, manuscris, (piese de folclor
urban, similare ca funcționalitate cu cele din colecția lui Anton Pann, „Spitalul amorului sau
Cântătorul dorului”, șase broșuri, tipărite în 1850).
1738, Manuscrisul lui Josephus Fazakas Krisbacensis, păstrat la Arhivele Statului Sibiu, Fondul
Brukenthal, 50 file cu piese pentru orgă: corale protestante, dansuri, piese de tip improvizatoric, o
sonată de vioară și bas continuu, identificată a fi de Corelli, cu ultimele pagini având conținut
didactic, referitor la regulile de bas cifrat și de preludiere la clavir (Philippi 2012, 5).
1768, broșura anonimă tipărită Kintyets Kimpenyesty („Cântece câmpenești”), care conține folclor
urban românesc, numai texte.

Personalități muzicale
Johann SARTORIUS-tatăl (1680/1682-1756), Brașov, monodie acompaniată în stil baroc
Johann SARTORIUS-fiul (1712–1787), Brașov, stil galant și sensibil
Martin SCHNEIDER (1748-1812), Brașov
- studii la Bratislava
- cantor al Bisericii Negre (1772>92), profesor și preot la Brașov

8
- compoziții: cantate, Patimi după Matei (1774), piese pentru orgă (listă detaliată: Schlandt 2010,
242-243) – lucrări în stil baroc, galant și sensibil
- o nouă carte de corale, 1779 (în uz în zonă până în 1900; Schlandt 2010, 243)
- un tratat de compoziție, manuscris, 4 volume, 1803, păstrat la Arhivele Statului Sibiu: Grundlage
zur Praktische Tonkunst für jeden Liebhaber, insonderlich für den angehenden Violinspieler,
Singer, Klavierspieler und Orgelspieler, der zugleich die Musikalische Composition lernen will,
care include piese pentru orgă: preludii, fugi, sonate, prelucrări de coral (Schlandt 2010, 242-244)
- a dat concerte cu formația Collegium Musicum, înființată la Brașov, în 1767, repertoriu: Hasse,
Dittersdorf, Telemann, C. Ph. E. Bach, Graun, Bernasconi, Paganelli, Thessarini ș. a. (Schlandt
2010, 244).
Johann KNALL (?-1794), Sibiu (cantor, 1763>85)
- compoziții: dicta, motete, coruri, arii cu bas general, în stil galant;
- lucrările sale au fost cântate în epocă și în alte orașe transilvane.
Anton HUBATSCHEK (1763-1813, Sibiu)
- originar probabil din Boemia
- a condus un ansamblu de operă, cu care a prezentat spectacole la Brașov și Sibiu, inclusiv „Flautul
fermecat” (Sibiu, 1798)
- compoziții bisericești catolice
Michael HAYDN (1737-1806), angajat ca violonist și capelmaestru la Episcopia Catolică din
Oradea (1757-62), unde a compus primele sale simfonii și lucrări bisericești și unde orchestra
număra, potrivit unei liste din anul 1761, 26 de instrumentiști salariați.

Carl DITTERS von DITTERSDORF (1739-99) capelmaestru tot la Oradea (1762/64-69), unde
orchestra a crescut până la 34 de salariați și s-au adăugat coriști și soliști vocali, cu care și-a
prezentat în premieră creațiile: opera Amore in Musica (1767), oratoriul Isacco figura del
Redentore (1766), concerte instrumentale, simfonii.

9
Perioada romantică, înainte de Monarhia Austro-Ungară (1800-1867)
Se constată aceeași particularizare a domeniilor muzicale în funcție de etnie și confesiune, ca și în
perioada anterioară, asociată cu efervescența racordării la viața muzicală vest-europeană.
Viața muzicală continuă cu aceleași domenii ca în secolul anterior, cu transformări stilistice doar
în mediul orașelor mai importante.
Sunt construite orgi, între care:
- cele de Samuel MAETZ (inclusiv orga din biserica evanghelică clujeană), apoi cele ale fiilor săi.
La Muzeul din Sighișoara se află un clavicord (1825), despre cae se presupune că ar fi tot marca
Maetz;
- cele ale descendenților lui Martin SCHNEIDER: fiul Petrus și nepotul Carl (Schlandt 2010, 245).
Muzica este o preocupare îndrăgită și pentru oamenii de știință, cum ar fi matematicienii Farkas
BOLYAI (1775, Buia-1856, Târgu Mureș) și János BOLYAI (1802, Târgu Mureș-1860, Cluj).
János BOLYAI a fost nu numai profesor de matematică, ci și de muzică; el cânta bine la vioară,
frecventa concerte locale și vieneze. În scrierile sale de teorie muzicală, s-a ocupat de sistemul
temperat egal, pe care l-a considerat „nenatural”, dar „util” (Benkö 1975…….).
Un alt exemplu în acest sens a fost profesorul universitar polihistor Sámuel BRASSAI (c. 1800,
Rimetea?-1890, Cluj) organiza serate camerale în salonul său, cânta la violă, violoncel, pian sau
harmoniu, călătorea la Pesta, Viena sau Berlin pentru a asculta un concert important, publica critici
muzicale în presa locală sau din capitala ungară. A publicat eseul Magyar vagy czigány zene.
Elmefuttatás Liszt Ferencz: Czigányokról irt könyvére (Cluj, 1860), în care tratează, pornind de la
o scriere a lui Liszt, problema muzicii „maghiare sau țigănești”.
Tineri muzicieni născuți în Ungaria își încep adesea cariera în orașele transilvane, stabilindu-se
sau nu, după caz, pe aceste meleaguri.
József RUZITSKA (1775-după 1823) a activat la Aiud ca muzician militar, la Oradea, în calitate
de compozitor de muzică pentru teatru, la Cluj, ca dirijor la teatru, la Beclean, ca dirijor al
ansamblului țigănesc al contelui Bethlen. La Cluj a compus și i-au fost reprezentate două creații
muzicale scenice, considerate primele opere istorice maghiare: Béla futása („Fuga lui Béla”, 1822)
și Kemény Simon, avagy dicsőség a hazáért meghalni („Simon Kemény sau este glorios să mori
pentru patrie”, 1822), după care a plecat din Transilvania.
Ferenc ERKEL (1810-1893), creatorul operei romantice maghiare, a petrecut o perioadă la Cluj
(1828/28>1834), fiind angajat ca profesor particular de pian, apoi ca dirijor. Îl instruiește și pe

10
polihistorul Samuel Brassai, care îi atrage atenția pentru melodiile populare și îl încurajează
referitor la primele compoziții. În această perioadă, a fost invitat să susțină un concert la Oradea.
Muzicieni europeni, ca J. STRAUSS-fiul sau LISZT, au efectuat turnee transilvane.
Turneul lui LISZT în Principatele Române (iarna 1846-47) a prilejuit audierea și notarea unor
melodii populare, din care a rezultat Rapsodia română (cunoscută anterior ca „Rapsodia maghiară
nr. 21”), denumită ca atare în urma demonstrării originii surselor sale melodice, repusă în circulație
de recitalurile pianistei Aurelia Cionca (începând cu anul 1931) și editată la Viena (1936) de
aceasta și profesorul Octavian Beu. Dintre sursele lui Liszt: melodii auzite de la Barbu Lăutaru (c.
1780-1858) la Iași, un dans de la Sibiu (Hermannstädter)……….
Surse documentare
- 1855, Cartea de corale de la Toarcla1, copie manuscrisă a Cărții de corale a lui Philipp
CAUDELLA, cu o anexă cuprinzând 17 piese pentru orgă, în toate tonalitățile cuprinse între fa
minor și mi major, care se cântau în deschiderea și la sfârșitul serviciului bisericesc evanghelic;
manuscris păstrat astăzi la Arhiva Centrală a Bisericii Evanghelice din Sibiu (Philippi 2012, 8);
- m. XIX, Manuscrisul de la Archita2, incomplet, conținând șase miniaturi pentru orgă, cântate în
deschiderea și închiderea serviciului bisericesc evanghelic (Philippi 2012, 9).

Personalități muzicale
Philipp CAUDELLA (1771-1827), Sibiu
- culegere de cântece populare românești
- compoziții: bisericești și piese pian
- prima metodă de pian tipărită în Transilvania (Sibiu, 1822)

Georg RUZITSKA (1786, Viena-1869, Cluj)

- în Transilvania, din 1810, ca profesor particular pe moșia Banffy, din Nușfalău
- la Cluj din 1819, la teatru și la conservatorul pe care l-a înființat (1835)
- tratat de canto, publicat postum Énekiskola a kolozsvári zene-conservatorium növendékei
számára. 1880

1
Sat din comuna Cincu, județul Brașov, cu o biserică săsească, în stil romanic, datând din secolul al XIII-
lea, fortificată ulterior.
2
Sat din comuna Vânători, județul Mureș, lângă Saschiz, cu o biserică săsească datând de la sfârșitul
secolului al XIII-lea, fortificată ulterior.

11
- compoziții: opera Alonso (premieră: Pesta, 1829), muzică de salon, muzică de orgă, mise, Te
Deum

Carl FILTSCH (1830, Sebeș-1845, Veneția)

- copil-minune, pianist și compozitor
- studii la Viena; la Paris, cu Chopin și Liszt
- compoziții: miniaturi pentru pian, Concert pentru pian și orchestră, în si minor; cadență la
Concertul în do minor de Beethoven.

Perioada romantică premodernă, dinaintea Unirii cu România (1867-1918)

Se menține particularizarea domeniilor muzicale în funcție de etnie și confesiune, însă din punct
de vedere componistic, stagnarea în maniera romantismului german clasicizant, de la Iacob
MUREȘIANU la Augustin BENA, dar și la majoritatea compozitorilor maghiari și germani, are
un efect stilistic unificator.
Viața muzicală
ASTRA Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, 1861
(Sibiu)>1948
Au fost înființate zeci de coruri orășenești și sătești, laice și bisericești
- serate culturale cu muzica compozitorilor români
- publicații:
 Transilvania (Brașov, Sibiu)
 Tribuna (Sibiu, Cluj)
 Analele Societății Academice Române (București)
- prima enciclopedie română (3 vol., 1895-1904)
- „Dicționar de muzică” de Timotei POPOVICI
- a activat și în Bucovina (parte a Imperiului Austro-Ungar)
- compozitori:
 Dimitrie CUNȚANU, preot și muzician bisericesc, a sistematizat glasurile cântării
bisericești, comune ortodoxiei și greco-catolicismului
 Timotei POPOVICI (1870-1950), profesor de muzică, activ la Lugoj, Brașov, Sibiu, preot,
dirijor, creații muzicale bisericești și didactice de mare răspândire

12
  Guilelm ȘORBAN (1876-1923), om politic și compozitor, a studiat la Blaj cu Iacob
Mureșianu, la Viena și Budapesta; a compus piese pentru pian, coruri, cântece pe versuri
de Eminescu și Goga, care s-au folclorizat – ex. Mai am un singur dor;
- spiritul culturii de mase propagate de ASTRA a fost continuat și după Unire.
Cei mai receptați poeți români în muzica vocală din această perioadă sunt Vasile Alecsandri
(1821-1890) și Mihai Eminescu (1849-1889).
Ciprian PORUMBESCU (1853-1883, originar din Bucovina, cu studii la Viena) a fost profesor
de muzică și dirijor la Brașov (1881-82), unde a avut loc premiera operetei sale, pe text după
Alecsandri, Crai nou (1882), spectacol prezentat și la Oravița.
Etnicii maghiari și germani au, de asemenea, asociații cultural-muzicale, îndeosebi corale, cum
ar fi:
 Erkel-társaság („Societatea Erkel”) la Cluj

Construcția de orgi beneficiază de noi instrumente, ample, romantice, ale unor constructori
europeni reputați, precum:
 Wilhelm Hörbiger – ex.: biserica evanghelică și biserica reformată din Făgăraș,
 Carl Hesse – ex.: Biserica Neagră din Brașov, renovarea orgii din Bistrița
 István Kolonics – ex.: orga catedralei catolice din Alba Iulia
Compozitori
Iacob MUREȘIANU (1857-1917), profesor de muzică la Blaj, compozitor, publicist muzical
- studii la Viena și Leipzig
- profesor de muzică la Năsăud, Brașov, Blaj, unde a fost creator de școală (discipoli: T.
BREDICEANU, G. ȘORBAN, A. BENA)
- miniaturi pianistice de salon
- lucrări simfonice – ex. uvertura „Ștefan cel Mare” (p.a.a. Viena; cântată de Capela Imperială
vieneză și în turneu în SUA; cântată la Radio București, la Opera din Cluj)
- lucrări vocal-instrumentale – ex. baladele Mănăstirea Argeșului, Erculeanul, Brâncoveanu
Constantin
- revista muzicală Musa Română
Gheorghe DIMA (1847-1925)
- studii la Leipzig

13
- compoziții:
 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, elemente modale
 lieduri pe versuri de Eminescu, publicate bilingv (română și germană), predomină tiparul
strofic variat – ex. Și dacă ramuri bat în geam…
 lieduri pe versuri de Alecsandri – ex. Curcile
 lieduri pe versuri de Carmen Sylva – ex. Cerul meu
 lieduri pe versuri de Coșbuc – ex. A venit un lup din crâng (Coșbuc)
 lieduri pe versuri de poeți germani – ex. Vioreaua
 cântece pentru copii
 coruri – ex. Ziua ninge (Alecsandri), stil personal: disonanțe de secunde
 limbaj tonal-cromatic – ex. axionul Cuvine-se cu adevărat

Bertha von BRUKENTHAL (1846-1908), Sibiu (1865>72)

- studii la Viena
- ajunge la Sibiu prin căsătoria cu baronul Hermann von Brukenthal
- compoziții:
 muzică bisericească catolică
 piese pentru pian, duouri instrumentale, lieduri
- stil romantic, clasicizant în muzica bisericească.

Ödön FARKAS (1851-1912), Cluj (din 1879)

- studii la Budapesta
- compoziții:
 cinci opere, între care Balassi Bálint (1896)
 cvartete de coarde
 muzică pentru pian
 muzică simfonică
- profesor la Conservatorul maghiar
 a predat teoria muzicii și canto
 tratat de canto (1907)

14
- dirijor la Teatrul Maghiar clujean/

Rudolf LASSEL (1861-1918), Brașov

- studii la Leipzig (cu Salomon JADASSOHN)
- dirijor: cor de elevi (1894) și cor bărbătesc (1889), promovează creația lui Bach (la șapte decenii
după redescoperirea sa la Leipzig)
- a concertat la castelul Peleș, la pian și orgă
- romantic târziu – stil similar cu Mendelssohn Bartholdy
- compoziții
 simfonice
 de orgă, inclusiv „Cartea de corale”, Sibiu, 1900
 Patimile după Matei (neterminate)
 lieduri (două, pe versuri de Carmen Sylva)

Compozitori din Banat:

Conrad Paul WUSCHING (1827-1900), Lugoj (din 1848)
1852, a înființat la Lugoj, Reuniunea de Cântări maghiaro-germană, cu o activitate de 96 de ani,
integrată în 1948 în Corul „Ion Vidu”
1857, a primit Medalia de argint a Statului Papal pentru compozițiile sale bisericești
1883, Crucea de Aur a Imperiului Habsburgic pentru activitatea sa muzicală.
Ion VIDU (1863-1931), compozitor, profesor și dirijor, Lugoj
- studii la Iași, cu Gavriil MUSICESCU
- compoziții:
 coruri laice: Din șezătoare, Ana Lugojana, Răsunetul Ardealului, Preste deal, Negruța,
Moartea lui Mihai eroul, Ștefan și Dunărea
 coruri bisericești ortodoxe: liturghii, cântări funebre, pricesne, tropare, axioane, imnuri.
Antoniu SEQUENS (1865-1938), compozitor, profesor și dirijor, Caransebeș (din 1888).
Iosif VELCEANU (1874-1937), compozitor, profesor și dirijor, Reșița, Timișoara.

Perioada modernă, între Unirea cu România și instaurarea comunismului

(1919-1948)

15
Avântul cultural interbelic este oprit de instaurarea politică a Comunismului și a culturii proletare.
Instituțiile culturale nou înființate după Unirea cu România vor marca viața muzicală transilvană
în următoarele decenii.
Opera Națională Română din Cluj se deschide cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi pe 25
mai 1920, promovând repertoriul italian (Verdi și Puccini) și cel romantic francez (Gounod,
Massenet, Bizet).
Repertoriul românesc este cultivat, printre premierele din perioada la care ne referim aflându-se:
 opera Luceafărul de Nicolae BRETAN (după poemul de Eminescu; 1921)
 opera-feerie Făt-Frumos de Hermann KLEE (după basmul de Victor Eftimiu; 1924)
 „scena lirică” Seara mare de Tiberiu BREDICEANU (1924)
 „opereta națională” Crai nou de Ciprian PORUMBESCU (1927)
 „icoana de la țară” La șezătoare de Tiberiu BREDICEANU (1927)
 „drama muzicală populară” Năpasta de Sabin DRĂGOI (după drama de Caragiale; 1929
 drama muzicală Zobail de Constantin BOBESCU (1933)
 opera Păcat boieresc de Marțian NEGREA (după nuvela de Sadoveanu; 1934)
 opera La drumul mare de Constantin C. NOTTARA (1934)
 opera Strigoii de Mihail ANDREESCU-SKELETTY (după poemul lui Eminescu; 1935)
 „poemul liric” Fata de la Cozia de Emil MONȚIA (1936)
 opera Trandafirii roșii de Constantin BOBESCU (după piesa lui Zaharia Bârsan; 1937)
 opera Horia de Nicolae BRETAN (1937)
 opera Străinul de Max SĂVEANU (1938)
 opera Kir Ianulea de Sabin DRĂGOI (după nuvela fantastică de Caragiale; 1939)
 tripticul de balet format din Icoane de la sat de Sabin DRĂGOI (pe muzica
Divertismentului rustic) – Ivan Turbincă de Vasile IJAC (după povestea de Ion Creangă)
– Icoană strămoșească (muzică adaptată de George Pavel), prezentat în perioada de refugiu
de la Timișoara (1943)
 baletul Priculiciul de Zeno VANCEA (Timișoara, 1945)
 opera istorică Alexandru Lăpușneanu de Alexandru ZIRRA (după nuvela de Costache
Negruzzi; 1946).

16
Dintre artiștii Operei clujene din această perioadă:
 soprane: Ana Rozsa, Lya Hubic, Stella Simonetti, Livia Liseanu
 mezzosoprane: Lya Pop, Florica Cristoforeanu, Suzana Bosica
 tenori: Constantin Pavel, Traian Grozăvescu, Tomel Spătaru, Octav Arbore, Dinu Bădescu
 baritoni: Dimitrie Popovici-Bayreuth, Petre Ștefănescu-Goangă, Constantin Ursulescu
 bași: Constantin Ujeicu, Gheorghe Folescu
 dirijori: Anatol Chisadji, Anton Ronai, Jean Bobescu, Gheorghe Pavel, Leontin Anca,
Eugen Lazăr, Constantin Bugeanu
 regizori: Nicolae Bretan, Constantin Pavel, Jean Bobescu, Victor Papilian

Alte instituții muzicale fondate în această perioadă:

 1921, Societatea Filarmonică din Timișoara
 1923, Societatea Filarmonică din Oradea
 1928, Conservatorul Astra din Brașov (astăzi: Școala Populară de Arte și Meserii „Tiberiu
Brediceanu)
 Societatea Filarmonică „Gheorghe Dima” (Opera clujeană I, 337)
 1931, înființarea Corului „Bach” Sibiu (Dressler)
 1933, înființarea Corului „Bach” din Brașov, dirijor Victor Bickerich

Turneele lui Enescu în Transilvania și Banat erau evenimente primite cu entuziasm..

Muzicianul atotprezent pe scenele europene și din SUA își asuma în mod conștient, misiunea de a
educa publicul autohton; de exemplu:
 1927, primul său recital la Reghin
 1931 și 1937, ca dirijor de concerte simfonice, cu orchestra Operei clujene
 1912-1943, peste 10 turnee la Lugoj, Oravița, Caransebeș, Timișoara, Arad, cântând la
vioară alături de acompaniatorul său constant, pianistul Nicolae Caravia, sau, printre alții,
de profesoara lugojeană Clara Peia.

Cât despre turneele lui Bartòk, Brediceanu protestează împotriva celebrării colegului
maghiar la împlinirea vârstei de 50 de ani (1931), inițiativă lansată la SCR de Constantin Brăiloiu.

17
Enescu îl omagiază pe Bartòk pentru colecția sa de cântece românești, spunând că: Am aflat, din
contra, că în Ungaria, Bartók este ținut printre români“.

Muzica bisericească ortodoxă dezvoltă un nou gen, pricescenele, gen asociat cu mișcarea
numită „Oastea Domnului” (1923, interzisă de regimul comunist), piese cu forme libere și
versificate strofice.

Paul RICHTER (1875-1950, Brașov), compozitor, pedagog, dirijor, discipol al lui Lassel.
Romantic târziu.
Compoziții: Concert pentru pian, 3 Fantezii românești pentru orchestră, 3 Simfonii.

Tiberiu BREDICEANU (1877, Lugoj – 1968, București)

Studiază la Blaj cu Iacob Mureșianu, la Sibiu și Brașov cu Paul Richter.
Culegător de folclor.
Participă la înființarea Teatrului Național, Operei Române din Conservatorului din Cluj.
Compoziții:
 creații scenice: Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în
port, joc și cântec (1905)
 „poemul național-etnografic” La șezătoare, armonizare predominant tonală, stil sămănătorist
(1908)
 Învierea (Lucian Blaga; 1936)
 muzică simfonică: dansuri de popularitate și românești
 prelucrări pentru pian, între care Colinde pentru voce și pian sau piano solo (1924)
 cvartete vocale cu pian (stil Brahms)
 cântece pentru voce și pian, îndeosebi prelucrări populare

Nicolae BRETAN, (1887-1968, Cluj)

A studiat la Cluj, Viena, Budapesta.
Compoziții: Recviem, creații scenice: Horia, Golem, lieduri – ex. Stelele-n cer (evolutiv).
Francisc HUBIC (1883-1947, Oradea), preot greco-catolic, profesor, dirijor, compozitor
Compoziții: liturghii, coruri religioase și laice

18
Augustin BENA (1880-1962, Sibiu, Năsăud, Cluj), teolog, filolog, dirijor, compozitor, profesor
A studiat la Sibiu, Berlin (cu Max BRUCH) și București (cu D. G. KIRIAC și Alfonso
CASTALDI). A înființat la Năsăud primul teatru stabil din Transilvania. A fost profesor și rector
al Conservatorului clujean. A scris tratate de teoria muzicii și dirijat coral.
Compoziții: liturghii, pricesne, lieduri, coruri, muzică instrumentală.

Mihail ANDREESCU-SKELETTY (1892, Iași – 1965, Cluj)

A studiat la Iași și Paris, cu WIDOR și DUKAS. A fost profesor la Conservatorul clujean.
Creația:
 opere: Copilul haiducilor (1914), Strigoii/Regina dunăreană (1934/1964), Katalina Varga,
Lazăr Cernescu de la Rusca, Ghemul fermecat (1958), Misterele nopții (neterminată).
 poeme simfonice
 câte un concert pentru vioară, respectiv pian și orchestră
 muzică instrumentală de cameră
 lieduri, majoritatea pe versuri de Eminescu.

Norbert von HANNENHEIM (1898-1945, Sibiu, Berlin)
Câștigă mențiune la concursul de compoziție Enescu, 1925 și premiul Mendelssohn (Germania,
1932). Este un discipol al lui Schoenberg, abordând diverse stiluri, inclusiv serial.
Majoritatea compozițiilor sale au fost nimicite în Al Doilea Război Mondial.
Compoziții:
 piese vocale pe texte germane de Rainer Maria Rilke, Friedrich Hölderlin, Max
Dauthendey, Hermann Hesse, Friedrich Nietzsche ș. a.

Franz Xaver DRESSLER (1898-1981, Sibiu, Cluj)

19
Originar din Boemia, studiază la Leipzig (cu Max Reger). Activează ca organist și dirijor la Sibiu
(1922-55), unde a înființat corul de băieți al Liceului Brukenthal (1922), Corul Bach (1931),
Orchestra Filarmonică (1943) și la Cluj (1955>76), unde a fost mentorul lui Dieter ACKER.
Compoziții: coruri și cântece, îndeosebi prelucrări din tradiția sașilor, muzică simfonică, vocal-
simfonică, de cameră, de orgă.

Marțian NEGREA (1893-1973, Cluj, București)

A urmat studii la Sibiu, Viena, Budapesta.
Polistilismul muzicii lui Marțian NEGREA include elemente de:
- romantism târziu – ex.: corul mixt Păstorița (versuri de Coșbuc), Psalmul 123, care urmează
tradiția lui Gh. DIMA, precum și unele lieduri și piese pentru pian;
- postromantism – ex.: suita Prin Munții Apuseni, p. a III-a, Ghețarul de la Scărișoara (piesă având
conținut de caracter, inspirat din peisajul transilvan, cu o structură simetrică ce îmbină principiul
binar și proporțiile secțiunii de aur);
- folclorism modernist, propriu școlilor naționale din secolul XX – ex.:
 Suita pentru pian Impresii de la țară, op. 6 (Preludiu; A fost odată; Fusul; Jocul ielelor;
Sara-n poartă; Alunelul; 1921);
 Suita simfonică Povești din Grui, op. 15
 Rapsodiile române op. 14 (1935) și op. 18 (1950)
 suita simfonică Prin Munții Apuseni, op. 20 (1952, utilizată ca muzică de film în 1958),
partea a III-a, Ghețarul de la Scărișoara, prin secțiunile unison, reliefarea clarinetului,
modalismul cromatic; partea a IV-a, Isbuc. Tarantella (cu o structură similară cu
„Boleroul” de Ravel, prin prezența unui material tematic redus, tratat evolutiv, pe ritm
ostinato și bogăția coloristică a orchestrației);
 Suita pentru clarinet (1962), p. I, Cântec de leagăn
- neoclasicism
 preludii și fugi pentru pian, respectiv, cvartet de coarde
 canoane duble în secțiunea mediană a Tarantellei (Dimoftache, 2003, 212-213)
- impresionism – ex.: liedul Melancolie (Blaga)
- eclectism – ex.:

20
  Requiemul-parastas (1957), care sintetizează melos bizantin (citate, modalism cromatic
specific, parlando specific, procedee retorice baroce (saltus duriusculus, passus
duriusculus), armonii și orchestrație de tip postromantic.
Alte compoziții:
 opera Păcat boieresc (1933, redenumită în comunism, Marin Pescarul), bazată pe nuvela
de Mihail Sadoveanu;
 muzică de film: „Prin Munții Apuseni” (1958) ș. a.
Muzicologie: studiu despre CAIONI: Un compozitor român din secolul al XVII-lea: Ioan Căianu
(1629-1687), Scrisul Românesc, Craiova, (1941)
A fost profesorul de compoziție al lui Sigismund TODUȚĂ și Cornel ȚĂRANU.

Rudolf WAGNER-RÉGENY (1903, Reghin - 1969, Berlinul de Est)

Studiază la Leipzig. Profesor de compoziție la Rostock și Berlinul de Est.
Compoziții:
 16 lucrări scenic-muzicale, între care: „Regele gol” (după povestea de Andersen; Gera,
1928), „Burghezii din Calais” (Berlin, 1939), Johanna Balk (pe baza unei cronici
transilvane, Viena, 1941), Das Opfer (Sibiu, 1941)
 lucrări vocal-simfonice: Genesis (1956), Jüdische Chronik (1961)
 lucrări simfonice și concertante – ex. Concert pentru pian și orchestră (1935)
 Cvartet de coarde (1948)
 cântece pe texte de Bertold Brecht, Hermann Hesse, Theodor Fontane.
Polistilism: lucrări clasicizante, romantice târzii, neoclasice, seriale, moderniste (influențe
PROKOFIEV sesizabile în Concertul pentru pian și Cvartetul de coarde).

Compozitori din Banat

Sabin DRĂGOI (1894-1968, Timișoara, București)
Studii la Cluj, fiind discipol al lui BENA, și la Praga. Câștigă premiul II la Concursul Enescu
(1922, 1923), premiul I (1928).
Compoziții:
 opera Năpasta (1928; dramă de Caragiale – ex.: Monologul lui Ion)
Modernitate în integrarea componistică a folclorului. Folclorist.

21
Zeno VANCEA (1900-1990, Cluj, Târgu Mureș, Timișoara, București)
Studiază cu Ion VIDU, Iosif WILLER (Lugoj), Gh. DIMA, A. BENA, H. KLEE (Cluj), Ernst
KANITZ (Neues Wiener Konservatorium, Viena). Este laureat multiplu al Premiului „Enescu”.
Integrează stilul Școlii a doua vieneze
Polistilismul muzicii sale include elemente neoclasice, seriale, bizantine, folcloric moderniste.

Hermann KLEE (1883–1970)

Nicolae BRÂNZEU (1907-1983), Arad

Perioada comunistă (1948-1989)

1945-1948 Faza de incertitudine politică

1946 Exilul lui Enescu la Paris
30 decembrie 1947 Abdicarea regelui României
1948-1953 Faza Stalinistă
1948 Reforma educației
1948-1949 Naționalizarea presei, instaurarea oficială a cenzurii
1949 Legea Educației (ca o consecință, profesorii de origini „nesănătoase” erau
înlăturați
1953 Moartea lui Stalin
1953-1964 Faza de „deStalinizare”
1955 Moartea lui Enescu, la Paris
1955 Pactul de la Varșovia
1956 Revoluția Anticomunistă din Ungaria
1964-1971 Faza de relativă liberarizare
1965 Ceaușescu devine conducătorul partidului comunist
1968 Revoluția Anticomunistă de la Praga
1971-1989 Faza de Comunism Naționalist

22
 1976 the Byzantinologist Titus Moisescu, director of the Music Publishing
House, initiated the series „Sources of Romanian Music. Documenta et
transcripta”
1977 Prima ediție a Festivalului Propagandist „Cântarea româniei”
1978 Noua lege a educației omite muzica

Caracterizare generală
În muzică, două etape, marcate de relativa deschidere din jurul anului 1970.
După 1970, creația muzicală din România are valoare universală, în pofida izolării cauzate de
cortina de fier. Creația enesciană este un model creator.
Viața muzicală
Instituțiile culturale existente sunt naționalizate și sunt fondate noi instituții, active până astăzi, ca:
 orchestre filarmonice: Arad (1949), Satu Mare (1949), Sibiu (1949), Târgu Mureș (1950),
Cluj (1947, reînființată în 1955)
 teatre muzicale: Opera Maghiară de Stat Cluj (1948), Teatrul Muzical Brașov (1953)
 Fabrica de Instrumente Muzicale „Hora” din Reghin (1951)
Cântecele patriotice, de partid și de omagiu
Premiere românești la Opera Română clujeană:
 opereta Ana Lugojana de Filaret BARBU (1952)
 opera pentru copii Povestea țapului de Max EISIKOVITS (1954)
 opera istorică Pană Lesnea Rusalim de Paul CONSTANTINESCU (1956)
 opereta Lăsați-mă să cânt de Gherase DENDRINO (1958)
 opera pentru copii Capra cu trei iezi de Alexandru ZIRRA (1959)

Repertoriul Operei Maghiare de Stat clujene s-a axat mai ales asupra genului de operetă, dar
a inclus și toate cele trei creațiile scenice moderniste ale lui Bartók, precum și balete de Ravel,
Stravinski, Gershwin. Dintre premierele românești și ale compozitorilor maghiari din Transilvania,
realizate în această perioadă:
 Vancea: baletul Priculiciul,
 Constantinescu: baletul Nunta în Carpați,
 Jora: baletul Când strugurii se coc

23
  Bentoiu: opera Amorul doctor (după Molière)
 1956, Három nap egy esztendő , operă-basm de Albert Márkos
 1964, Ervin Junger, baletul Találkozás
 1965, Demián Vilmos, opera Kelepce
 1968, Junger, opera A helység kalapácsa (după Petőfi)
 1971, Demián, musicalul Forgóajtó
 1976, Demian, musicalul Pereg a film
 1975 Hary Béla, baletul Sárga rózsa (după Jókai)
 1979, Szarvady Gyula, opera istorică Isztrosz király

Artiști celebri ai Operei Române/Operei Maghiare clujene, din această perioadă:

 soprane: Lucia Stănescu, Niculina Mirea,/ Annamária Albert, Agneta Kriza, Julia Várady
 mezzosoprane: Ana Manciulea, Georgeta Orlovschi/Katalin Simon
 tenori: Ion Piso, Ion Buzea
 baritoni: Octav Enigărescu, David Ohanesian, Mugur Bogdan, Dan Serbac/Ladislau Fogel
 bași: Ionel Pantea
 balerini: Larisa Șorban
 dirijori: George Sbârcea………./Béla Hary, Vasile Mureșan, Gyula Szarvady

Sunt înființate sau reorganizate instituții artistice și de învățământ artistic. Dintre cele nou
înființate, licee de muzică: Cluj (1949)

Compozitori din Banat

Vasile IJAC (1899-1975)
Walter Michael KLEPPER (1929–2008)
Andreas PORFETYE (1927–2011)
Helmut KLIMEK (n. 1941)

24