Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Henry Purcell (1659-1695)
Arcangelo Corelli a fost influent pentru realizările sale în celălalt domeniu al tehnicii muzicale
- acela de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica
instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso.[18] În
vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă
muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe
contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și
cele interpretate de un grup mai restrâns. Printre elevii săi s-au numărat Antonio Vivaldi, care
mai târziu a compus sute de lucrări bazate pe principiile de sonată trio și concert ale lui
Corelli.[18]
În perioada barocului mijlociu Anglia l-a dat pe Henry Purcell care, în ciuda faptului că a murit
la doar 36 de ani, a devenit foarte cunoscut în timpul vieții sale. El cunoștea inovațiile lui
Corelli și al altor compozitori italieni. Totuși, patronii săi erau diferiți iar lucrările sale erau
prodigioase. În loc să fie un creator sârguincios, Purcell a fost un compozitor fluid care era
capabil să compună de la imnuri simple și muzică utilă precum marșuri până la lucrări
grandioase precum lucrări vocale și pentru scenă. Catalogul său numără peste 800 de
lucrări. De asemenea, a fost unul dintre primii compozitori importanți pentru claviatură,
lucrările sale fiind și astăzi studiate.
În contrast cu acești compozitori, Dieterich Buxtehude nu era un compozitor de curte ci un
angajat în slujba bisericii, deținând posturile de organist și Werkmeister la Marienkirche
din Lübeck. Printre sarcinile sale de Werkmeister se numărau acelea de secretar, trezorier și
manager de afaceri al bisericii, în vreme ce postul său de organist includea interpretarea la
toate slujbele importante, uneori în colaborare alți instrumentiști sau soliști vocali, de
asemenea plătiți de biserică. În afara sarcinilor sale pentru biserică se ocupa de organizarea
unor serii de concerte cunoscute sub numele de Abendmusik, care includea interpretarea de
muzică sacră dramatică considerată de contemporani ca fiind echivalentă cu operele.
[19]
Lucrările sale nu sunt numeroase sau diversificate deoarece nu se apela la el pentru a
compune muzică pentru o anumită ocazie. Lucrările sale erau fie în construcție liberă,
mergând adesea pe improvizații, fie secțiuni contrapunctuale rigide. Această procedură a
influențat mai târziu numeroși compozitori, cum ar fi Bach, care au dus contrastul dintre
secțiunile libere și stricte la noi culmi.
Poate cel mai important compozitor asociat cu patronajul regal a fost Georg Friedrich
Händel, care s-a născut în Germania, a studiat timp de trei ani în Italia și s-a mutat la Londra
în 1711, oraș care a fost baza sa de operațiuni pentru o carieră lungă și profitabilă care a
inclus opere produse independent și comenzi pentru nobilime. Händel era într-o permanentă
căutare a formulelor comerciale de succes în operă, apoi în oratoriile în limba engleză. Un
compozitor prolific, Händel împrumuta de la alții și își recicla adesea propriul material. Era
cunoscut și pentru adaptarea unor piese precum celebrul oratoriu Mesia, ce a avut premiera
în 1742, pentru cântăreții și muzicienii disponibili.
La momentul morții sale era unul dintre cei mai cunoscuți compozitori din Europa iar muzica
sa a fost studiată de către muzicienii perioadei clasice. Händel, datorită puternicelor sale
ambiții publice, și-a bazat mare parte din lucrările sale pe resurse melodice combinate cu
tradiție bogată de interpretare cu improvizație și contrapunct.
Johann Sebastian Bach a ajuns, în timp, să fie considerat o figură importantă a barocului
muzical. În timpul vieții sale a devenit cunoscut mai degrabă ca pedagog, administrator și
interpret decât ca și compozitor, fiind mai puțin celebru decât Händel sau Telemann. Născut
în Eisenach în 1685 într-o familie de muzicieni, a primit o educație importantă de la o vârstă
mică și s-a considerat că avea o voce sopran excelentă. A deținut o varietate de posturi de
organist, devenind celebru pentru virtuozitatea și abilitatea sa. În 1723 a primit postul cu care
a fost asociat pentru restul vieții sale, acela de cantor și director muzical în Leipzig.
Experiența sa variată i-a permis să devină cea mai importantă personalitate muzicală a
orașului atât pentru muzica sacră și seculară cât și ca pedagog pentru elevii săi. Și-a început
mandatul la Leipzig compunând o cantată de biserică pentru fiecare zi de duminică și pentru
sărbătorile din anul liturgic, ce au avut ca rezultat cicluri anuale de cantate, aproximativ 200
dintre acestea existând și astăzi.