Noi directii in creatia compozitorului Gyorgy Ligeti

,,Muzica inseamna prin definitie traire emotionala complexa, expresivitate,

comunicativitate in oricare dintre cele mai mari ipostaze ale actului artistic:creatie,interpretare
si receptare a operei de arta”-Victor Giuleanu

S-a afirmat pe buna dreptate ca muzica este cel mai fidel insotitor al omului,de la
nastere pana la moarte.De-a lungul veacurilor au fost formulate cele mai deferite pareri despre
acest insotitor al omului,in viata morala,religioasa,civica,sociala fiind considerat un mijloc de
prima importanta in cultivarea spirituala a omului.Daca vom analiza istoria muzicii,vom
deslusii etape mari in care modalitatile de organizare a materialului sonor,s-au dezvoltat in
timp si astfel s-a ajuns la momentul de criza,facand loc altora.Daca polifonia medievala a
dainuit cinci secole,in Renastere stilul minunat al polifoniei a dominat viata muzicala doar
putin mai mult de un secol.Limbajul muzical clasic nu a rezistat mai mult de opt decenii,iar
procesul de destramare a organizarii tonale traditionale a inceput sa se afirme numai dupa o
jumatate de veac de limbaj romantic.

In cultura muzicala a secolului al-XX-lea s-au perindat diferite orientari

stilistice.Muzica ultimului secol prezinta spectaculoase innoiri de limbaj si arhitectonica
sonora.Multi compozitori de renume din secolul al-XX-lea si au motivat arta pe traditie,si au
aplicat inovatiile pe trunchiul vechii culturi muzicale,inovatia venind sa se integreze fara a
nega tot ceea ce a fost anterior.Strans legat de continutul pe care l transmite,limbajul muzical
contemporan nu a ramas pe loc ci s-a innoit conform noilor conceptii estetice.

Gyorgy Ligeti,compozitor de origine ungara, nascut Tarnaveni,in Romania in

1923,studiaza la Budapesta si apoi lucreaza un timp la ,,Studioul electronic”al lui Eimert din
Koln.Din 1959 traieste la Viena,de unde se va muta la Hamburg.La inceput este atras de
muzica lui Debussy,Stravinsky si Bartok,iar apoi de tehnica electronica.Se poate spune ca a
facut cariera dintre cele mai solide si mai vrednice de stima: a fost mai intai elevul a doi mari
maestrii de prestigiu ai disciplinelor clasice si se cunoaste faptul ca ucenicia clasica nu a
daunat niciodata unui compozitor modern,dimpotriva;a intreprins apoi,urmand marele
exemplu al lui Bartok,cercetari aprofundate in domeniul muzicii populare,si in sfarsit,a
predat,incepand din 1950.Nu avea inca treizeci de ani la Conservatorul din Budapesta
,armonia,contrapunctul si analiza formelor.In aceeasi epoca a publicat un important tratat de
compozitie,bazat pe scriitura muzicala traditionala ,urmand in aceasta marele exemplu al lui
Schonberg,cand a publicat,in 1911,atunci cand compunea deja muzica atonala,un ,,Tratat de
armonie clasica”.Daca Ligeti nu a compus muzica avansata si foarte putina muzica in
general,cu exceptia unui prim Cvartet de coarde,din 1953,pe care,de altfel,compozitorul nu-l
renega.totusi se preocupa aproximativ inca din 1953,de noile posibilitati tehnice si
expresive,mai intai pe plan pur teoretic.Mai tarziu,la Koln acest punct fierbinte al muzicii de
avangarda s-a initiat bineinteles in tehnica electronica,incepand totodata sa aprofundeze
muzica seriala si mai ales lucrarile lui Webern.Odata cu prezentarea primelor sale lucrari de
dupa 1956, ,,Aparitii”pentru orchestra mare,creata pentru un festival in anul 1960,la Koln,si
mai cu seama,,Atmosfere”,tot pentru orchestra mare,dar fara percutie,creata la
Donaueschingen in 1961,noul lui limbaj personals se manifesta cu o forta nebanuita,un limbaj
care il aminteste pe acel al lui Penderecki,a carui,,Anaklasis”fusese creata la acelasi festival
de la Donaueschingen in 1960.Nu cred ca se poate vorbi despre o influenta intr un sens sau
altul.Noua lui obsesie intorcea cu totul spatele super-serialitatii muzicii punctuale si,prin
reactie si prin contrast,aspira la imbatatoarea exploatare simultana a spatiului sonor,prin
intermediul micro-intervalelor,de o scriitura polifonica foarte stransa si de o utilizare a
culorilor care ,cat de diferentiata si minutioasa ar fi,ajungea la acea tesatura fermecatoare de
leganari sonore pe care opere ulterioare ca,,Lontano”pentru orchestra mare,din 1967,ca si
,,Ramificatii”pentru orchestra cu coarde,din 1969, ,,Continum”pentru clavecin,din 1968,cele
doua,,Studii”pentru orga:,,Armonii”si,, Curgere”aveau s o perfectioneze si sa o
depaseasca.Intr-adevar,evolutia care din 1962-1963 se observa la Ligeti avea sa ajunga repede
la depasirea si la imbogatirea primelor experiente sonore,in vederea integrariilor intr un limbaj
mai larg si mai direct expresiv.Tot aici evolutia lui Ligeti prezinta puncte de analogie cu aceea
a lui Penderecki.Insa Ligeti a reusit mai bine decat acesta sa isi pastreze continuitatea si
unitatea stilului.Cu ,,Lukas-passion” Penderecki si a atras din partea pretentiosilor aparatori ai
templului avangardei acuzatia de ,,neohoneggerism”,ceea ce,nu avea nimic defavorabil, caci
Honegger va dainui pe cand avangardisti anilor 60 dispareau pentru totdeauna.Totusi,o
asemenea acuzatie era nejustificata impotriva lui Ligeti,compozitorul ,,Recviemului” din
1965, una din lucrarile cele mai puternice si mai rascolitoare ale muzicii secolului XX,al
acelui Recviem care, in planul tehnicii pure prezinta totusi un proces incomparabil fata de
scriitura,,Atmosferelor”.Acest progres, contrar cu ce s-a produs la Panderecki,este in
intregime organic;totul se afla in ,,Atmosfere”, totul reiese de aici si se trage de aici,totul insa
are o deschidere spre noi orizonturi :orizonturile posibilitatii de aperceptie imediata a
semnificatiei inovatiilor folosite.Cu toate indraznelile scriiturii, ,,Recviemul” a devenit o
lucrare pe care marele public o intelege si care-l impresioneaza imediat.Este foarte
impresionant,caci vor supravietui numai operele timpului nostru care,in pofida scriiturii
lor,vor emotiona un mare public,altul decat acel al snobilor si neconditionalilor.Lucrarile
Aparitii,Atmosfera au la baza un limbaj microserial,in Volumina inaltimea sunetelor si tempo
ul suntnedeterminate, in Lux aeterna foloseste tehnica punctualista,iar in Aventuri(pentru trei
solisti si sapte instrumentisti,sugereaza spatialitatea sonora prin diferite combinatii timbrale).
Lucrarile sale intrumentale: Concert pentru violoncel,Concert de camera, Ramificatii
pentru orchestra de coarde, cele doua Cvartete, Autoportret prezinta un stil personal cu
structuri ritmice stenice si agregate sonore difuze.Scrie opera Furtuna dupa Shakespeare si
Marele macabru ,elaborat dupa modelul dansurilor macabre medievale.
O alta lucrare a lui Ligeti a castigat astazi o mare audienta internationala.Este o
lucrare pentru ,,teatru muzical”,gen despre care va mai fi vorba mai departe.Este o lucrare
compusa,,in mod riguros”,caci toate elementele discursului muzical sunt in intregime
integrate unei scriituri de o logica si o dezvoltare impecabila.In acelasi timp,aceste
elemente,care ajung pana la limbajul omenesc largit si generalizat in onomatopee, in semne
sonore pure ajuta desfasurarea unei actiuni scenice care are nu numai o forta comica
irezistibila,dar pe deasupra si indeosebi, o satira incomparabila a automatismului relatiilor
sociale ale timpului nostru si ale tuturor timpurilor.Pentru acestea este nevoie de interpreti de
o congenialitate absoluta cu inventatorul acestei enorme fresce sociale si umane:William
Pearson,Gertie Charlent si Marie Therese Cahn sunt interpreti si au dus pretutindeni,in vechea
si noua lume,aceste ,, Aventuri” de Gyorgy Ligeti.Perioada petrecuta in Ungaria,a dat cea mai
mare lucrare din aceasta perioada,o compozitie de absolvire pentru Academia sin
Budapesta.O lucrare din primele sale piese este Sonata pentru violoncel,o lucrare in doua
miscari contrastante. Lucrarea a fost interzisa de sovietici,asteptand un sfert de secol pentru a
fi data publicului.Operele lui Ligeti sunt adesea o prelungire a limbajului muzical al lui Bela
Bartok.
Gyorgy Ligeti este una dintre figurile seminale in muzica contemporana.Un
compozitor care a fost in fruntea avangardei de peste 40 de ani,el a fugit la Viena,dupa
revolutia maghiara din 1956 si a devenit implicat indeaproape cu unele dintre figurile
importante experimentale,cum ar fi Boulez,Stockhausen si Eimert.In anul 1960 ,el a inceput
sa scrie o serie de lucrari orchestrale si lucrari corale,cum ar fi Requiemul si Lux
Aeterna,piese care l au adus la un public mai larg.Termenii sai muzicali de referinta sunt
incredibili de largi de la Renastere la polifonia individualistilor americani.O lucrare mai
recenta ,este un Concert Cornul si o piesa pentru voce solo si 4 percutionisti si viori.Concertul
Cornul este o lucrare speciala,o combinatie de sunet folosind accente,partiale intr un mod
non-armonic.Gyorgy Ligeti a fost unul dintre compozitorii care a dezvoltat un stil muzical
numit ,,micropolyphony”sau grupuri de sunet el defineste cu propriile sale cuvinte ca
,,polifonia complexa a pieselor individuale este intruchipata intr un flux armonic-muzical,in
care armoniile nu se scrimba brusc,dar fuzioneaza una intr alta.”Una dintre compozitiile sale
majore,in care el a folosit aceasta tehnica este ,,Atmosfere”.A scris muzica intrumentala si
vocala,muzica electronica,opera,schite de pian si lucrari orchestrale.Printre lucrarile sale se
numara ,,Artikulation”, ,,Poeme symphonique”, ,,Aventures”, ,,Nouvelles Aventures”,
,,Concert pentru violoncel”, ,,Ceasuri si nori”, ,,San Francisco”, ,,Concertul pentru pian”,
,,Hamburg concerto” si ,,Le grande Macabre”.Unele dintre lucrarile lui Ligeti au aparut in
mai multe filme,mai ales in filmul: A Space Odyssey” regizat de Stanley Kubrick.
Nu este intamplator ca Ligeti nu a ramas la Koln,ci s-a stabilit pana la urma la
Viena,unde a predat si si a continuatmunca de creatie.Aerul care se respira in fosta capitala a
imperiului austro-ungar este mai inchis decat in capitala citadelelor elecronicii,ale super-
serialismului si catastrofelor aleatorii.Este un aer in care Mozart,Schonberg si Webern sunt in
acelasi timp la ei acasa,unde certurile vechi sunt uitate si unde oamenii inventivi,ai sintezei si
adevarului pot sfarsii sa lucreze.Era ceva in spiritul vremii care inconjura orientarea spre
idealul ordinii si al claritatii in muzica,de parca in acea lume noua,introdusa de bomba
atomica,lumea mecanicii cuantelor si a principiilor incertitudinii enuntate de Heisenberg,a
inceputurilor cuceririi spatiului extraterestru,muzicienii ar fi tanjit dupa un control strict,bazat
pe principii stiintifice.Dintr-odata a inceput sa apara o muzica noua.Era o muzica
abstracta,construita ca un instrument de precizie,bazata adesea pe o teorie matematica Muzica
aceasta se eliberase complet de romantism si de capcanele lui,pornind de la concepte noi
despre sunet si organizarea textului sonor.

Bibliografie
 Muzica din noaptea timpurilor pana in zorile noi. Viata marilor compozitori volumul II
editura Lider Bucuresti
George Pascu şi Melania Boţocan – Carte de istorie a muzicii, vol. II, Editura Vasiliana ’98,
Iaşi, 2003