Franz-Joseph Haydn

Franz-Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un mare compozitor austriac si face parte din randul marilor personalitati muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenti maestri ai traditiei muzicale din Europa apuseana. Joseph Haydn s-a nascut la 31 martie 1732 in Rohrau an der Leitha, un sat la rasarit de Viena, provenind dintr-o familie modesta. Tatal lui, Mathias Haydn, era rotar iar mama, Anna Maria Koller, fusese, inainte de a se casatori, bucatareasa la familia contelui Karl Anton Harrach. La varsta de opt ani, Joseph Haydn este admis in corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde canta pana la varsta de 17 ani, cand - fiind in schimbare de voce - este concediat. Fratele sau mai tanar, Michael Haydn, preia in 1745 conducerea capelei si corului. Va face o cariera stralucita de compozitor. In perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn isi castiga existenta ca muzician liber. Studiaza ca autodidact teoria muzicala si contrapunctul si primeste ocazional lectii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. In acest timp incepe sa compuna diverse bucati muzicale. In 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Frnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 functioneaza ca director muzical in serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin in Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Ceha), in apropiere de orasul Pilsen. Aici se casatoreste in 1760 cu Maria Anna Keller.Anul 1761 reprezinta un punct de cotitura in viata lui Joseph Haydn, fiind angajat in calitate de conducator muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea caruia, in 1766, Haydn ii va prelua pozitia de Kapellmeister principal) la curtea printului Nikolaus Joseph Esterhazy, o persoana cultivata, iubitor pasionat al muzicii. Haydn diversifica si mareste componenta orchestrei la cca. 30 de instrumentisti si, cu toate obligatiile ce decurgeau din functia avuta, se bucura de suficienta libertate sa experimenteze cu orchestra, sa-si dezvolte si sa-si perfectioneze propriul sau stil, asa cum marturiseste el insusi intr-o convorbire cu primul sau biograf, Georg August Griesinger. In aceasta izolare creatoare, Haydn pune bazele a doua genuri importante ale muzicii clasice: simfonia si cvartetul de coarde. Pe langa indatoririle sale de profesor de muzica al unora din membrii familiei princiare, bibliotecar si dirijor al orchestrei, compune un mare numar de piese muzicale simfonice, opere, messe si muzica de camera. Prin dese calatorii la Viena, pastreaza legatura cu cercurile muzicale din capitala imperiului austriac si este la curent cu manifestarile artistice de acolo. Dupa moartea printului Nikolaus Joseph Esterhazy in anul 1790, urmasul acestuia desfiinteaza orchestra. Haydn primeste o pensie permanenta de 1.400 guldeni si se muta la Viena. Aici, independent financiar si compozitor renumit, reinoieste prietenia ce il lega de Mozart si - la propunerea acestuia - este admis in

loja masonica "Zur wahren Eintracht" ("Spre adevarata armonie"). Accepta oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra in stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford ii acorda titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernarii, Haydn multumeste cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obtinut in metropola engleza ii aduce o a doua invitatie pentru stagiunea 1794 / 1795. In Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - si sase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creatii ale sale. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile Londoneze sunt: "Simfonia Surpriza" (Hob. I:94) Simfonia cu "lovitura de timpan" (Nr. 103), Simfonia Militara (Nr. 100) si Simfonia "Ceasornicul" (Nr. 101). Intre cele doua calatorii la Londra, Haydn traieste la Viena unde are ca elev, printre altii, pe tanarul Ludwig van Beethoven. Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809. Importanta lui Haydn in istoria muzicii consta, mai ales, in dezvoltarea simfoniei si cvartetului de coarde, precum si in pefectionarea formei de sonata. In perioada 1774 - 1783, dupa ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfectioneaza acest gen in forma care se va numi "simfonia clasica vieneza". La cvartetele sale de coarde a lucrat timp de peste 30 de ani, desi aceasta forma muzicala nu facea parte din indatoririle sale. In 1782 apar cele sase cvartete op. 33 (Hob. III:37-42), care reprezinta un punct culminant al genului si care vor influenta in mod covarsitor creatiile lui Mozart si Beethoven. In ambele genuri Haydn a introdus menuetul ca miscare de sine statatoare. Desi recunoscut inca din timpul vietii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele sau a scazut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe masura cresterii pretuirii creatiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea "Tata Haydn" (Papa Haydn), se sublinia prin aceasta - mai ales in spatiul de limba germana - desuetudinea si, in parte, naivitatea muzicii sale, in timp ce in Anglia, dupa prezenta sa concertistica la Londra, pretuirea lui a ramas in permanenta nestirbita. Abia in cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reinceput sa creasca, fiind recunoscut la adevarata sa valoare. Totalitatea compozitiilor lui Joseph Haydn au fost reunite in anul 1957 de catre Antony von Hoboken in "Catalogul Hoboken" (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.).

Ludwig van Beethoven (1770-1827)

Istoria muzicii universale cunoate muli compozitori mari, ale cror lucrri au supravieuit veacurilor, dar singur Beethoven, dintre toi , a fost supranumit Titanul. Titan, ca artist i ca om deopotriv, fiindc n art, ca i n via a nvins prejudecile timpului su, a ncurajat nzuinele spre libertate ale popoarelor ce se trezeau din lungul somn al unei istorii vitrege, a nlturat destoinic piedicile ce i s-au ridicat n cale i s-a nlat, asemenea unui vultur, deasupra amrciunilor care l-au nsoit pn n cel din urm ceas. Ludwig van Beethoven s-a nscut n ajunul unei epoci cnd Europa era strbtut de la un capt la altul de ideile noi ale schimbrii ornduirii feudale. Ideile acestea acionau ca un ferment asupra gndirii tuturor, deteptnd n popoarele asuprite energii proaspete. Pentru felul cum a tiut, prin muzica sa, s naripeze sufletele, s devin un ecou al frmntrilor timpului cnd a trit, Beethoven a fost socotit un artist revoluionar. Revoluionar, ntr-adevr, deoarece a neles s-i poat exprima nestnjenit gndurile i desctua puterile ce mocneau ntr-nsul, n vederea furirii unei societi noi, a unei lumi libere i drepte. Acestea le-a cntat Beethoven n muzica sa. El spunea c: arta este o republic, unde fiecare e dator s fac tot binele de care este n stare, pn i n cele mai vitrege condiii. Condiiile n care Beethoven a trit i a creat o oper pe ct de vast pe att de important, au fost cum nu se poate mai vitrege. A vzut lumina zilei ntr-o familie mpovrat de griji fr numr, a trebuit s se zbat mereu spre a studia muzica i a-i ctiga existena, fiina cea mai apropiat un nepot de frate, n care i pusese toat ndejdea- l-a dezamgit prin purtrile sale, ba a trebuit s ndure i lovitura cea mai cumplit unui muzician, pierderea auzului. - Un muzician surd? a gemut el ndurerat. Cum ar rde lumea de mine! E ca i cum un pictor ar fi orb, un atlet n-ar avea brae, un dansator ar rmne fr picioare. A umblat luni i ani n ir pe la medici n sperana c-i va recpta auzul. - Cnd voi auzi din nou? ntreba el, cu o raz de speran n priviri. Nu citea sau nu voia s citeasc pe buzele lor rspunsul groaznic: niciodat, niciodat nu vei mai auzi! Cnd, ntr-un trziu, sa convins c nimeni nu-l poate ajuta, a exclamat cutremurat: - Doamne, de ce nu mi-am pierdut picioarele sau ochii? A ndura orice, numai s pot iar auzi! Oricare altul ar fi fost zdrobit sub povara unei astfel de nenorociri. Dar Beethoven era un titan, care i-a nvins durerea i descurajarea. Vreau s deprind curajul rbdrii, a notat el pe un caiet. Dac

trupul meu e nevolnic, spiritul trebuie s biruiasc. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui s ghiceasc. Voi sfrma ctuele pe care mi le-a pus destinul vreau s cnt, s cnt pentru toi. Omule! Ajut-te singur, odat ce i-a fost druit puterea s-o faci! Si Titanul a nvins cu adevrat, crend o oper nemuritoare, ale crei sunete strbat lumea de la un capt la altul, ca nite chemri la ncredere, la lupt nentrerupt mpotriva rului, la nfrirea tuturor oamenilor. Beethoven a cunoscut nc din tinree succesul ce i se cuvenea unui artist adevrat. Dar recunoaterea public a geniului su creator a ntrziat timp ndelungat, nct abia pe cnd mplinea patruzeci de ani lucrrile lui se cntau n marile orae ale Europei, unde era socotit unul din cei mai de seam compozitori ai vremii, avea adepi nflcrai n rndurile muzicienilor tineri, Academia din Amsterdam l alesese printre membrii si, editorii i cumprau i publicau lucrrile. Odat, prin anul 1823, ca s-i odihneasc capul dup o munc ndelungat, iei din cas fr plrie, n hainele sale de lucru. In Wiener-Neustadt, la o destul de mare distan de cas, fu vzut spre sear un vagabond acoperit de praf, cu prul vlvoi, pe care l-au arestat fiindc se oprea la ferestrele luminate i arunca priviri curioase nuntru. Inchis ntr-o carcer a postului de poliie, necunoscutul cu nfiare de vagabond fcu un trboi asurzitor, pretinznd c este Beethoven. Eti o haimana, asta eti, fiindc domnul Beethoven e mbrcat ca un artist, nu ca un ceretor! A ncercat s-l amueasc gardianul. Arestatul ns nu s-a lsat, ci a pretins s fie chemat de urgen directorul muzical al oraului. Acesta veni n grab i recunoscu n adevr, n vagabondul din celul, pe celebrul compozitor. Beethoven a fost eliberat ndat, cu scuzele cuvenite, iar a doua zi primarul i-a pus la dispoziie caleaca oficial, cu care s-a napoiat la Baden, lng Viena, unde locuia pe vremea aceea. Numai unui artist cu suflet de copil, liber de eticheta pretenioas a burgheziei, putea s i se ntmple una ca asta. Pe el nu-l preocupa dect muzica pe care o scria i cu care vroia s trezeasc n oameni sentimente de demnitate, de solidaritate cu cei muli, dragoste de libertate. A fcut-o cu geniul su fr seamn, i n Simfonia a IX-a, cu cor, n care a folosit versurile din Oda bucuriei lui Friederich Schiller. Ideea ei l-a urmrit ani ntregi, ca s-o realizeze n 1824. Este una din cele mai mree opere simfonice din ntreaga muzic universal a tuturor timpurilor. In ea, Ludwig van Beethoven i-a exprimat ncrederea n victoria omului care lupt pentru binele tuturor.

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart s-a nscut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui arhiepiscopat ce fcea parte din Sfntul Imperiu Roman de Naiune German (dup 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist n orchestra de la curtea prinului arhiepiscop din Salzburg, i era apreciat pentru aptitudinele sale pedagogice. n registrul de botez noul nscut a fost nregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolgangus Theophilus. Mai trziu, n Italia, i-a luat numele de "Amadeus", traducerea latin a lui Theophilus (iubitorul de Dumnezeu). nc de mic copil, Wolfgang d dovada geniului su muzical. La vrsta de 5 ani, nainte de a ti s scrie, compune cteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatl su. n ianuarie 1762, Leopold Mozart obine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei sptmni, pentru "a arta lumii acest miracol". Acest turneu va dura 9 ani ! Prima apariie are loc la Mnchen, unde Wolfgang execut muzic la clavecin n faa prinului elector de Bavaria, dup care familia Mozart pleac la Viena, tnrul Wolfgang concertnd n faa familiei imperiale. Urmeaz un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris i Versailles. Rmne un an la Londra, apoi se ntoarce n Austria, trecnd prin Frana, Elveia i Bavaria. ntre decembrie 1769 i martie 1771 ntreprinde un lung turneu n Italia: Verona, Milano, Florena, Roma i Neapole au fost principalele staiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, ntre timp devenit adolescent. Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang mplinete 16 ani i este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de ctre noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceeace constituia o sum apreciabil. n aceast funcie rmne timp de ase ani, dei relaiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratndu-l de servitor i interzicndu-i s prseasc oraul Salzburg. Nemaiputnd suporta umilinele, Wolfgang i d demisia n 1777 i pleac, nsoit de mama sa, la Mnchen, unde solicit un angajament la curtea prinului elector Maximilian III. Acesta ns l refuz. Dup o alt tentativ nereuit la Mannheim, se hotrte s-i ncerce soarta la Paris, unde - n timpul turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul parisian nu-i mai amintea ns de copilul minune de atunci i Mozart se lovete de multe greuti. La toate acestea se adaug moartea mamei, care l nsoise peste tot. Starea lui moral se amelioreaz cu greu, compoziiile sale ncep s fie apreciate. Lipsurile materiale l constrng totui s prseasc Parisul i iat-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rmne doi ani. ntre timp compune opera Idomenea, cu care nregistreaz un mare succes. Se decide

totui n 1781 s plece la Viena, capitala imperiului. Viena era n acea epoc capitala mondial a muzicii. Mozart se simte n sfrit independent i i creeaz un cerc de relaii, contient de faptul de a fi un virtuos fr egal al pianului. nregistreaz primul mare succes cu opera Rpirea din serai, fiind felicitat de nsui mpratul Iosif II cu cuvintele: o muzic prea frumoas pentru urechile noastre. Mozart d numeroase concerte publice i private, executnd din propriile compoziii, improvizeaz spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este n extaz. Redescoper operele lui Bach i Hndel, pe care le face cunoscute publicului vienez. n 1785 este vizitat de tatl su, Leopold, care - pn atunci foarte reticent - constat cu satisfacie reuita lui Wolfgang. Este ncntat s aud din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastr este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfritul unui concert n Burgtheater, dup interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, mpratul Iosif - prezent n sal - se ridic n picioare agitndu-i plria i strignd "Bravo Mozart !". n aceast perioad Mozart compune ntr-un ritm neobinuit, lucreaz cu obstinaie la splendidele cvartete dedicate lui Haydn i la opera Nunta lui Figaro, dup o pies a lui Beaumarchais, oper revoluionar, ca muzic i coninut istoric, reuind s depeasc dificultile din partea nobilimei. n timp ce Wolfgang termina compoziia operei Don Giovanni, tatl su se mbolnvete i moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol capital n educaia muzical a fiului su, instruindu-l nc din copilrie i contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Wolfgang, hrzit de Dumnezeu. Intre 1784 i 1786, Mozart realizeaz n medie o compoziie la fiecare dou sptmni, cele mai multe adevrate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga i este primit de public cu entuziasm. Urmeaz opera Cosi fan tutte, reprezentat cu mai puin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, ntre timp murise i protectorul su, mpratul Iosif II, care l numise compozitor al curii imperiale. n martie 1790 d ultimul su concert public, interpretnd concertul pentru pian KV595. Compune nc opera Flautul fermecat, cu care obine un succes enorm. ntr-una din seri, primete vizita unui personaj misterios - astzi se tie c era vorba de contele Franz von Walsegg - , care i comand compunerea unui Requiem pentru o mess funebr n memoria soiei sale. ncepnd din luna noembrie 1791, sntatea lui Mozart se degradeaz ns progresiv. Speculaiile nu au lipsit, suspectndu-se o otrvire pus la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. La 4 decembrie starea lui se amelioreaz trector, mai lucreaz la compoziia Requiem-lui, pe care nu va reui s-l termine. n ziua de 5 decembrie 1791, viaa scurt a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru totdeauna. Avea numai 36 de ani. Dup un scurt seviciu divin la catedrala Sfntul tefan din Viena, trupul nensufleit al lui Mozart este dus fr un cortegiu de nsoitori (se pare c aa era tradiia la Viena), nici Constanze nu l-a nsoit, la cimintirul Sankt Marx, mormntul su rmnnd anonim pn n zilele noastre. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 i nr. 41 Jupiter.A compus 27 concerte pentru pian i orchestr, 7 concerte pentru vioar i orchestr, concerte pentru clarinet, pentru harp i flaut, pentru corn i orchestr, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.n domeniul muzicii de camer sunt de menionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioar i pian, trios pentru vioar, violoncel i pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glum muzical etc.Pasionat de oper, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate i astzi pe scenele tuturor teatrelor de oper din lume, sunt: Rpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.A mai compus 19 messe, cantate, motette pentru sopran i orchestr, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" i, n fine, "Requiem"-ul n re minor.