Claud

e
Debus
sy –
“Dans
atoar
ele
din
Delphi
”
 Claude Debussy este cel mai mare dintre muzicienii impresionisti, desi i s-
ar potrivi mai bine termenul de simbolist. Lui Debussy ii displacea asocierea
muzicii lui cu impresionismul. De fapt, preferintele lui in materie de pictura
mergeau mai degraba catre Whistler si Turner decat spre impresionisti. Poetii
impresionisti Mallarme, Verlaine, Rimbaud si Maeterlinck insemnau mai mult
pentru Debussy decat pictura. Dar impresionismul si Debussy sunt definitiv legati
unul de altul, si pe buna dreptate. Prin analogie cu pictorii impresionisti care au
dezvoltat noi teorii despre lumina si culoare, Debussy a facut acelasi lucru in
mizica incercand sa surprinda o impresie sau o stare sufleteasca trecatoare, si-a
propus sa sintetizeze exact esenta unui gand, cu cat mai multa economie.

Lucrarile lui Debussy reflecta cu acuratete aspecte ale muzicii sale si

reprezinta un excelent punct de plecare in orice investigatie muzicala.

Un alt aspect muzical ce isi gaseste rezonante considerabile pe parcursul lucrarilor

lui Debussy este reprezentat de Seriile lui Fibonacci. Aceasta formula numerica
simbolica urmareste secventa 0-1-1-2-3-5-8-13-21-34-55-89-144 care continua la
infinit. Seriile Fibonacci apartin matematicianului italian Leonardo din Pisa.

O alta schema numerica importanta este Sectiunea de Aur. Acesta este un concept
important, atat in designul muzical clasic cat si in cel modern. Acest Numar de Aur
pare sa fie determinant in multe preludii. Debussy a avut ocazia sa invete despre
Sectiunea de Aur datorita asocierii constante cu pictori si alti artisti. Acest interes
pentru Sectiunea de Aur si Numarul de Aur era endemi in artele vizuale ale
timpului. Se poate spune, deci, ca numarul si proportia erau idei foarte apreciate de
catre artistii simbolisti francezi care l-au influentat pe Debussy in anii sai de
formare ca artist.

Lucrarea “Dansatoarele din Delphi” prezinta un acord imediat si direct intre

motiv si masura, ceea ce este analog simplitatii organizarii diatonice intunecate.
Motivul de trei note in patrimi este completat in a treia patrime si concluziile
metrice la care se ajunge sunt confirmate in repetarea usor variata a masurii a doua.
Mai putin comune in muzica lui Debussy, in general, sunt schimbarile (la 4/4 in
masurile a 4-a si a 9-a).

Cu toate ca in muzica impresionista melodia reiese din armonie, se pot distinge

cateva motive melodice reprezentative pentru intreaga piesa. O ritmica extrem de
atent aleasa, ce da senzatii schimbatoare ascultatorului, pe alocuri, ca lucrarea
pluteste liber, in afara masurii, prin formulele largi si masurile alternative, dar si ca
este un dans.

Forma ABA asimetric. A-10 masuri; B-14masuri; A variat-6 +1 masuri

A tine de la masura 1 pana la masura 10, formata din doua fraze simetrice (F1
masurile 1-5 si F2 masurile 6-10); debuteaza cu o introducere de doua masuri
(motiv cromatic Sib-Si-Do-Do# dublu expus care se repeta in masurile 3,4 ) ;
motivul melodic din masura a treia nascut din motivul cromatic, atat din punct de
vedere ritmic cat si (mai putin) melodic; urmeaza un motiv melodic nou cu mers
melodic preponderent descendent ; F2 este, in linii mari reproducerea F1, cu mici
variatii armonice si ritmice.

B alcatuit din doua fraze, F1-7 masuri (masurile 11-17) + F2-7 masuri (masurile
18-24); din punct de vedre ritmic motivul cu care debuteaza B-ul este inspirat din
primele doua motive din A iar din punct de vedere melodic este (oarecum)
recurenta celui de-al treilea motiv din A (motivul din A era : 3M desc, 4p desc, 3M
desc, 2M asc, 3m desc, 2M desc; iar motivul de aici : 2M desc, 3m desc, 2M desc,
2m Desc, 3M desc, 2M desc), acesta este construit invers motivelor 2 si 3 din A,
mers descendent urmat de mers ascendent. F1 este construita pe modelul intrebare-
raspuns (cate doua masuri fiecare)urmat de o inversare de roluri, registrul grav
„preluand melodia” iar cel acut fiind acompaniator; F2 da senzatia unei punti care
vine in contrast cu atmosfera din F1.

Odata cu masura 25 revine A cu motiv melodic initial, care, insa, nu mai are parte
de amplificare, ca in expozitie.