Hanul Ancutei

Cea de a doua particularizare a povestirii ce ne atrage atenția, este aparitia motivului ochiului.
Cuvântul „ochi”, apare pe parcursul povestirii de peste douazeci de ori în diferite expresii (ca de
exemplu: „ochiu-i crescu, rotund şi aţintit”, „dar îmi erau dragi ochii negri ”, „zâmbind, cu
coada ochiului”, „cu mâna streşină la ochi”, „ca un ochi de spaimă”). În majoritatea expresiilor
cuvântul „ochi” denumește pur și simplu unul din cele doua organe ale vederii(„coada ochiului”,
„Strainul își intoarse ochiul”, „ochiul teafar”, „intre ochi”, „ochiul atins”), însă pe lângă aceasta
semnificatie fizico-anatomica, „ochiul” poate reprezenta ochiul cunoasterii, creator de viziune
capabil să se conecteze cu trecutul. Momentul în care Neculai Isac își începe interesanta istorisire
este marcat prin indicatia: ”zâmbetul călăreţului pieri şi ochiu-i crescu, rotund şi aţintit”. Aici,
„ochiul” reprezentând cu siguranța ochiul interior iar expresia indicand o rascolire a
evenimentelor de mult apuse.

Simbolistica fantanii poate fii moartea,simbolul mortii,simbolul tristetii deoarece acolo a fost
omorata Marga dar si simbolul bucuriei si al dragostei deoarece acolo s-au intalnit cei doi
indragostiti.  Simbolistica apei este viata, regenerarea.

Considerat arborele singuratatii, copac blestemat, desemneaza locul de intalnire al celor doi:
"Fantana dintre plopi". Numarul plopilor din jurul fantanii - patru, sugereaza tot
moartea,prezenta locului sugerand predestinarea pentru un loc tragic, tainic, singuratic.