Sunteți pe pagina 1din 19

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL DE ARTĂ CARMEN SYLVA – PLOIEȘTI

Viața și creația compozitorului


Agustín Barrios Mangoré

ABSOLVENT:
MADAN MIHNEA GABRIEL
ÎNDRUMĂTOR:
CIOCEANU BOGDAN ALEXANDRU

SESIUNEA IUNIE 2020

1
2
CUPRINS

MUZICA MODERNĂ ÎN SEC. XX....................................................................................................5


VIAȚA COMPOZITORULUI.............................................................................................................9
CREATIA LUI AGUSTÍN BARRIOS MANGORÉ..........................................................................11
CONCLUZIE.....................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................14
ANEXE..............................................................................................................................................15

3
ARGUMENT

Am ales acest subiect pentru că Augustin Barrios Mangore este un model


pentru mine, iar lucrările lui m-au inspirat pe parcursul celor patru ani de liceu. Am
studiat lucrările Un Sueño en la Floresta și la Catedral, acestea fiind lucrari
foarte importante in repertoriul meu. Ele m-au ajutat să mă dezvolt din punct de
vedere tehnic, dar și muzical. Am deprins atât ritmurile muzicii paraguayene cât și
diferite procedee tehnice specifice muzicii Sud-Americane. De asemenea, citind
despre Augustin Barrios Mangore, am descoperit viața acestuia și am înțeles mai bine
cum să interpretez acest tip de muzică.

4
MUZICA MODERNĂ ÎN SEC. XX
Trecerea spre secolul XX nu este bruscă şi nici forţată, dimpotrivă, ea se realizează prin
tranziţii pe care le putem desluși, prin ecouri sesizabile ale trecutului (cum ar fi neoclasicismul,
postromantismul). Ea răspunde unor necesităţi complexe ale limbajului artistic, implicit cel muzical,
în care perioadele revolute se înlocuiesc treptat cu înnoiri. În ce priveşte drumul muzicii, acesta este
supus marilor evenimente care au marcat istoria unui secol XX, în cuprinsul căruia clipele de
acalmie, de armonie socială, au fost foarte puţine în comparaţie cu flagelul războaielor mondiale,
revoluţiilor şi regimurile dictatoriale. Toate sunt, într-un fel sau în altul, reflectate şi în muzică, ceea
ce este firesc.1
Aşa cum spunea Nikolaus Harnoncourt,
„limbajul muzical a fost întotdeauna considerat
ca fiind în mod absolut legat de timpul său” (Le
discours musical). Aceasta este o simplă
formulare a ideii de continuă actualitate a artei
muzicale. Ca urmare a varietății stilistice
existente, perioada stilistică a secolului trecut a
fost numită generic „Modernismul”. Într-o
sumară înşiruire de curente şi direcţii, în secolul XX putem enumera: Impresionismul, Verismul,
Expresionismul, Noile şcoli naţionale, precum şi tehnici legate de sistemele sonore sau de noi surse
şi modalităţi de producere a sunetului, depăşind utilizarea instrumentelor istorice şi descoperind
universul electronicii.2
Problema Impresionismului, ca asimilare în muzica franceză a trăsăturilor curentului
provenit din artele plastice, afirmat de o întreagă pleiadă de artişti în ultimele decenii ale secolului
XIX, a suscitat numeroase interpretări „pro şi contra”. În fapt, există unele similitudini legate de
trăirea stărilor afective sensibile în contact cu realitatea, iar ceea ce a sugerat muzica, începând cu
Fauré şi Duparc, apoi continuând cu Debussy şi Ravel, poate îngădui asemenea acceptări pe plan
estetic şi de limbaje. 3
Totuşi, compozitorii menţionaţi nu au fost de acord cu cuprinderea lor în ecoul
Impresionismului plasticienilor, declarându-şi opţiunile doar spre înnoirea expresiei şi comunicării,
ca reacţie de refuz în privinţa continuării epigonice a romanticilor. Prudenţa constatării
1
CONSTANTINESCU, Grigore. BOGA, Irina, O călătorie în istoria muzicii, Editura Didactica şi pedagogica,
Bucureşti 2007, pag 263
2
idem
3
idem
5
Impresionismului, ca un curent estetic muzical în muzică, este subliniată şi de existenţa, în aceeaşi
perioadă – final de secol XIX, primele decenii de secol XX –, a unei mişcări de orientare creatoare
ce a cuprins toată lumea artelor şi vizualului, cunoscute sub mai multe denumiri, dintre care cea mai
răspândită este cea de Art nouveau (Secession, Jugend Stil, Coup de fouet etc.). Regăsim în
trăsăturile acestui curent de dinaintea Primului Război Mondial atât trăsăturile muzicii aşa-numiţilor
impresionişti, cât şi vocaţia de universalitate şi interes multietnic. Totodată, în favoarea aceleiaşi
precauţii, de a nu absolutiza acceptarea Impresionismului asimilat de muzică, pledează faptul că, în
perioada tranzitorie de la Romantism spre Modernism, au existat numeroşi compozitori francezi
care au avut alte direcţii, conforme propriei lor personalităţi. 4
Mersul spre o nouă concepţie privind organizarea sunetelor este deja posibil de intuit după
excesul de cromatism la Wagner, libertăţile de modulaţii la contemporanii săi, dorinţa de a inova a
unor compozitori, spre direcţia libertăţilor asumate faţă de sistemul tonal (Liszt semnase la sfârşitul
vieţii sale o piesă subintitulată semnificativ Bagatelle sans tonalité, Chopin, Grieg, Musorgski sau
Dvorák evadează, fiecare în maniera sugerată de folclorul poporului respectiv, spre modalism).
Chiar Schumann, în Carnavalul op. 9, indica segmente intonaţionale care ar fi virtuale serii
(Sfinxes). Treptat, s-a concretizat astfel tendinţa de a se părăsi legile sistemului tonal tradiţional în
favoarea unei autonomii intonaţionale, proprii Atonalismului (mod de organizare sonoră,
identificabil şi în epoci anterioare configurării sistemului tonal, în creaţii străvechi, populare sau
culte).
De la Atonalism, căutările evoluează adiţional şi logic spre anumite reguli privind
organizarea sistemului celor douăsprezece semitonuri ale octavei, astfel făcându-şi în tehnica de
compoziţie apariţia Dodecafonismul. Păstrându-şi autonomia, fiecare dintre sunetele gamei
cromatice intră, după reguli stricte, în formarea unei structuri anume construite, numită Serie.
Serialismul ca sistem se extinde, de-a lungul etapei următoare, spre ritmică şi timbralitate,
devenind astfel Serialism integral. Un alt aspect al expansiunii acestor noutăţi este cel geografic,
deoarece aceste procedee vor fi asimilate de numeroşi compozitori ai secolului în culturi diferite. O
a treia orientare, care poate fi asimilată începutului de secol, provine dintr-o interesantă cuplare a
direcţiilor estetice cu elementele de limbaj de-abia prezentate.5
Expresionismul are implicaţii sociale şi tematice pe care artiştii primului deceniu al
secolului le configurează în imagini plastice şi viziuni ale scrisului literar. Nume ilustre ale epocii se
reunesc la Viena în celebrul, la acea vreme, cerc „Der blaue Ritter”. Omul problematic este
subiectul principal al comunicării cu realitatea în condiţii ce depăşesc cotidianul, căutând excepţia şi
patologicul. Din anumite puncte de vedere, orientarea află mijloace potrivite în tehnica muzicală a

4
Idem, pag 264
5
idem
6
„Noii şcoli vieneze” sau în creaţiile altor compozitori ai epocii, fără ca modalitatea expresionistă să
condiţioneze în mod obligatoriu mijloacele. Atitudinea expresionistă a creatorului rămâne, mai apoi,
pe parcursul secolului, o posibilă caracteristică a comunicărilor sale artistice.6
Verismul este, între aceste curente, o opţiune mai mult literară, care se preia, mai ales în
Italia finalului de secol XIX, de la propunerile tinerilor scriitori reuniţi în jurul lui Giovanni Verga.
Iniţial, este vorba de exacerbarea, de sorginte naturalistă, a realităţii fruste, precumpănitor
dramatice. Evitarea edulcorărilor sentimentale, apropierea de situaţii care nu mai sunt împodobite
sentimental a determinat reacţiile „veriste”, mai adevărate decât adevărul care exista în circulaţia
operelor literare. Muzicienii, de fapt moştenitori ai lumii verdiene, descoperă aici noi modalităţi de
manifestare care, finalmente, promovează verismul în teatrul muzical cu mai mult succes, răsunet şi
durată în timp decât literatura. Compozitori din alte şcoli componistice nu-l vor ocoli ca şi în
privinţa expresionismului. 7
Ar mai putea fi menţionate, în această imagine generală a secolului, muzica concretă, care
apelează la zgomote varii, înregistrate pe bandă magnetică şi clasate într-o sonotecă utilizată de
compozitor conform proiectelor sale de realizare a discursului muzical. În ce priveşte muzica
electronică, aceasta se bazează pe un material sonor oferit de surse electro-acustice, sunete
înregistrate şi supuse apoi transformărilor. Majoritatea compozitorilor de muzică electronică nu
refuză întru totul dialogul cu muzica concretă sau cea tradiţională. Sunetul electronic oferă muzicii
sugestii timbrale inedite, asociate unei rigori de elaborare, care pot crea noi mijloace de expresie şi
forme necunoscute, suma lor îmbogăţind în fapt imaginaţia compozitorilor cu un univers sonor
excepţional, pregnant imagistic. În domeniul tehnicilor componistice ale ultimelor decenii din
secolul XX şi începutul secolului XXI, se impun numeroase contribuţii creatoare care, însă,
depăşesc hotarul muzicii moderne, uneori aşteptându-şi confirmarea pe scara timpului. 8

6
Idem, pag 265
7
Idem
8
Idem
7
8
VIAȚA COMPOZITORULUI
Agustín Pío Barrios, cunoscut și sub numele de
Agustín Barrios Mangoré sau Nitsuga (Agustin scris in
oglindă) s-a născut la data de 5 mai 1885 și a decedat la
data de 7 august 1944. A fost un compozitor și chiarst
virtuoz paraguayan, considerat în mare parte drept unul
dintre cei mai mari interpreți și cei mai prolifici
compozitori pentru chitară.9
Marele maestru sud-american al chitarei s-a
născut într-o familie numeroasă cu șapte fii, el fiind al
cincilea, în micul oraș San Bautista de las Misiones din
sudul Paraguayului. Părinții săi au prețuit cultura și
artele, ambii fiind educatori. Barrios va continua să
vorbească atât spaniola, cât și guarania natală, precum și
să citească în limbile engleză, franceză și germană.
Chitara a fost o atracție pentru tânărul Barrios fiind
inspirat de mama sa, luând contact cu muzica populară din țara sa natală, ascultând stiluri precum
Polca Paraguaya, Vals și Zamba.10
A interpretat piese scrise de argentinianul Juan Alais și a compus și el însuși lucrări. La
treisprezece ani a fost introdus în repertoriul de chitară clasică de Gustovo Sosa Escalada, noul său
profesor, și a continuat să studieze lucrările lui Francisco Tárrega, Fernando Sor și Dionisio
Aguado. Părinții lui Barrios au fost convinși de Escalada să-și trimită fiul să studieze la Universidad
Nacional de Asunción, cu ajutorul unei burse de muzică. La vârsta de cincisprezece ani, la acea
vreme, a fost unul dintre cei mai tineri studenți universitari din istoria Paraguayului. În afară de
studiile sale în departamentul de muzică al colegiului, Barrios a fost de asemenea bine apreciat de
membrii departamentelor de matematică, jurnalism și literatură ale colegiului.11
Acest maestru paraguayan și-a dedicat cariera compoziției muzicale și literaturii poetice
după absolvirea universității. A fost faimos pentru spectacolele sale fenomenale, în care timp de
câțiva ani, va fi îmbrăcat în rochia tradițională din Paraguay. El avea să-și asume persoanal
concertul lui Cacique Nitsuga Mangoré, mesagerul rasei Guaraní (Nitsuga fiind „Agustin” inversat).
În ciuda faptului că a trăit bine până în secolul al XX-lea, lucrările sale au fost în mare parte
9
https://en.wikipedia.org/wiki/Agust%C3%ADn_Barrios
10
https://www.classiccat.net/barrios_a/biography.php
11
https://en.wikipedia.org/wiki/Agust%C3%ADn_Barrios
9
caracteristice tardiv-romantice și conținând influențe din muzica populară din America Centrală și
de Sud.
Din 1939, Barrios a locuit în San Salvador și a predat la Conservatorul Național din acea
zona. A murit la 7 august 1944 și a fost înmormântat la Cementerio de Los Ilustres.12
Barrios este încă venerat în Paraguay până în zilele noastre, unde este văzut ca unul dintre
cei mai mari muzicieni din toate timpurile. John Williams a spus despre Barrios: „Ca chitarist
compozitor, Barrios este cel mai bun din generația lui. Muzica lui este foarte apreciata de toți
pasionații de muzică clasică.

12
https://www.classiccat.net/barrios_a/biography.php
10
CREATIA LUI AGUSTÍN BARRIOS
MANGORÉ

Compozițiile lui Barrios pot fi împărțite


în trei categorii de bază: folclorică, imitativă și
religioasă. Barrios a adus un omagiu muzicii și
oamenilor din țara sa natală compunând piese
modelate după cântece populare din America de
Sud și America Centrală. Imitarea stilului și
tehnicilor compoziționale din perioadele baroce
și romantice a fost o altă latură a măiestriei sale.
„La Catedral” poate fi privit ca un tribut al lui
Barrios pentru Bach. Se crede că „La Catedral”
a fost inspirat de o experiență religioasă pentru Barrios; prin urmare, piesa poate fi clasificată și sub
religie. Credințele și experiențele religioase au jucat de asemenea un rol important în procesul
compozițional al lui Barrios. Una Limosna por el Amor de Dios (Pomană pentru dragostea lui
Dumnezeu) este un alt exemplu de lucrare inspirată din punct de vedere religios. Împărțirea operelor
lui Barrios în aceste trei categorii îi ajută pe pasionatul de chitară să înțeleagă intenția muzicală a lui
Barrios.13
La Catedral, inspirată de Johann Sebastian Bach, din 1921, este considerată pe scară largă
drept opusul lui Barrios, chiar câștigând aprecierea lui Andrés Segovia, care a spus: „În 1921, la
Buenos Aires, am concertat în sala La Argentina, remarcată pentru acustica acesteia, unde Barrios
concertase cu doar câteva săptămâni înaintea mea. Mi-a fost prezentat de secretarul său Elbio
Trapani. La invitația mea, Barrios m-a vizitat la hotel și a cântat pentru mine chiar la propria mea
chitară câteva dintre compozițiile sale, dintre care cea care m-a impresionat cu adevărat a fost o
piesă de concert magnific „la Catedral” a cărei primă mișcare este un andante, precum o introducere
,a doua parte se remarcă prin virtuozitatea sa, opera fiind ideală pentru repertoriul oricărui chitarist
concertant. Barrios mi-a promis că îmi va trimite imediat o copie a lucrării (îmi mai rămăseseră
zece zile înainte de a-mi continua călătoria), dar nu am primit niciodată o copie. ”14
Un Sueño en la Floresta (Un vis în pădure), cunoscută în edițiile europene și sub
denumirea Souvenir d’un Rève, a fost scrisă în 1918 și este una dintre cele mai elaborate lucrări ale
13
https://www.classiccat.net/barrios_a/biography.php
14
https://en.wikipedia.org/wiki/Agust%C3%ADn_Barrios
11
lui Barrios care folosește procedeul de tremolo specific chitarei, fiind prima lui lucrare care
abordează acest procedeu. În această lucrare geniul componistic al lui Barrios depășește limitările
instrumentului, adăugând tasta cu numărul 20 pentru a putea cânta un pasaj care ajunge la nota do 6.
Această lărgire a ambitusului instrumentului se datorează lui Barrios, abordarea sa fiind una
asemănătoare lui Franz Liszt (1811-1886) sau Niccolò Paganini (1782-1840), care au extins
posibilitățile tehnice și expresive ale pianului și respectiv viorii. 15
Barrios foloseșe în această lucrare o scordatură specifică stilului său, însă rar întâlnită: re,
sol, re, sol, si și mi. Acest acordaj îi oferă o sonoritate deschisă și folosește corzile libere pentru a
acompania în tonalitatea sol major.
Caracterul delicat și intim al introducerii este evidențiat prin vibrato și prin evitarea corzii
mi. Temele expuse în această introducere se vor regăsi în secțiunile următoare ale piesei.
Începutul expoziției (măsura 29) se remarcă printr-un mers cromatic al sopranului, într-o
sonoritate mică, realizată printr-un atac perpendicular asupra rozetei. Dezvoltarea începe la măsura
68 când discursul lin al treizecișidoimilor este brusc întrerupt de o pedală armonică pe re în
ostinato. Pentru a realiza contrastul între secțiuni se recomandă un atac mai îndepărtat de rozetă
care să permită realizarea nuanțelor de forte și fortissimo. Barrios readuce melodia lirică de la
început la măsura 72, însă de această dată folosește flajeoletele naturale și artificiale. Pentru a
executa cu claritate flajeoletele elevul trebuie să cânte în zona de ponticello unde coarda rezonează
mult mai precis. Melodia este dezvoltată folosind sonoritatea dulce a corzii a treia (sol) peste care
compozitorul suprapune un acompaniament delicat realizat pe primele două corzi. Contrastul este
obținut prin folosirea sonorității sul tasto împreună cu atacul corzii cu pulpa degetului mare. Un
pasaj cu rol cadențial (măsurile 104-108) pregătește revenirea temei, de această dată în tonalitatea
omonimei. Această expunere a temei face parte din dezvoltarea piesei, însă elevul trebuie să
păstreze articulația și modalitatea de atac folosite în expoziție. Tot în această parte regăsim climaxul
piesei realizat prin urcarea treptată către nota do 6, corespunzătoare tastei cu numărul 20. Măsura
137 marchează începutul reprizei. Revnirea triumfală la tonalitatea sol major trebuie însoțită de o
sonoritate mai puternică realizată atât printr-un atac deschis și drept asupra corzilor cât și prin
plasarea mâinii drepte mai aproape de ponticello. Coda (măsura 159) păstrează caracterul reprizei și
trebuie executată în aceeași manieră. 16
Lucrarea Un Sueño en la Floresta reprezintă una dintre cele mai importante creații pentru
chitară solo care folosește procedeul de tremolo, continuând tradiția unor lucrări celebre precum
Rêverie de Giulio Regondi (1822-1872) sau Recuerdos de la Alhambra de Francisco Tárrega

15
https://www.classiccat.net/barrios_a/biography.php
16
https://en.wikipedia.org/wiki/Agust%C3%ADn_Barrios
12
13
CONCLUZIE
În contextual muzicii sud americane pentru chitară clasica, Augustin Barrios Mangore se
remarcă drept o personalitate remarcabilă atât ca interpret cât și compozitor. Prin turneele sale a
popularizat atât chitara clasică cât și muzica populară paraguayană. Drept dovadă stau cele peste
300 de lucrări scrise a căror valoare este înca apreciată în zilele noastre. Interpreți celebri precum
Andres Segovia, John Williams, Julian Bream au inclus în repertoriul lor lucrări ca Un Sueño en la
Floresta, La Catedral, Danza Paraguaya, Una Limosna por el amor de Dios sau Caazapa.
Deși mai puțin cunoscută este latura sa pedagogică, Augustin Barrios a scris si numeroase
piese cu caracter didactic, menite să îi initieze pe începători în riturile și melodiile populare
paraguayene.

14
BIBLIOGRAFIE
Cărți
*** Larousse – Dicţionar de mari muzicieni, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
*** The New Grove Dictionary of music and musicians, edited by Stanley Sadie, Macmillan
Publisher Limited 1980
CONSTANTINESCU, Grigore. BOGA, Irina, O călătorie în istoria muzicii, Editura
Didactica şi pedagogica, Bucureşti 2007

Partituri

BARRIOS MANGORE, Agustin – Complete works for guitar (Berta Roja), Editura Ricordi,
2009 (Vol. 1-10)

Webografie

https://www.classiccat.net/barrios_a/biography.php

https://en.wikipedia.org/wiki/Agust%C3%ADn_Barrios

https://www.youtube.com/watch?v=LynLMO2pUc0&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=fwjX-m4LkYk&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=ArEugYJXmcI&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=A5e34_GmmPU&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=sKusTj2LiPE&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=moQc7-Y_c5c&feature=youtu.be

15
ANEXE
Lista lucrărilor lui Agustin Barrios Mangore

Abrí la Puerta Mi China


Aconquija (Aire de Quena)
Aire de Zamba
Aire Popular Paraguayo
Aires Andaluces
Aires Criollos
Aires Mudéjares (fragment)
Aire Sureño (fragment)
Allegro Sinfónico
Altair
A Mi Madre-serenata
Arabescos
Armonías de América
Bicho Feo
Canción de la Hilandera
Capricho Español
Choro da Saudade
Confesión (Confissao de Amor)
Contemplación
Córdoba
Cueca (Danza Chilena)
Danza en Re Menor
Danza Guaraní
Danza Paraguaya no.1
Danza Paraguaya no.2 'Jha,che valle'
Danza Paraguaya (duet version)
Diana Guaraní

16
Dinora
Divagación en Imitación al Violín
Divagaciones Criollas
Don Perez Freire
El Sueño de la Muñequita
Escala y Preludio
Estilo Uruguayo
Estilo
Estudio de Concierto No.1 in A major
Estudio de Concierto No.2 in A major
Estudio del Ligado in A major
Estudio del Ligado in D minor
Estudio en Arpegio
Estudio en Si Menor (solo and duet)
Estudio en Sol Menor
Estudio Inconcluso
Estudio No. 3
Estudio No. 6
Estudio Para Ambas Manos
Estudio Vals
Fabiniana
Gavota al Estilo Antiguo
Habanera
Humoresque
Invocación a Mi Madre
Jha, Che Valle
Julia Florida (barcarola)
Junto a tu Corazón
Jota
La Bananita (tango)
La Catedral: Preludio – Andante – Allegro
La Samaritana
Las Abejas
17
Leyenda de España
Leyenda Guarani
London Carapé
Luz Mala
Mabelita
Madrecita
Madrigal Gavota
Maxixe
Mazurka Apasionata
Medallón Antiguo
Milonga
Minuet in A major
Minuet in A major
Minuet in B major
Minuet in C major
Minuet in C minor
Minuet in E major
Oración (Oración de la Tarde)
Oración por Todos
Pepita
Pericón in F
Pericón in G
Preludio Op. 5, No. 1
Preludio in E major
Preludio in A minor
Preludio in C major
Preludio in C minor
Preludio in D minor
Preludio in E minor
Romanza en Imitación al Violoncello (Página d¹ Album, Fuegos Fátuos)
Sargento Cabral
Sarita
Serenata Morisca
18
Tango No. 1
Tango No. 2
Tarantella (Recuerdos de Nápoles)
Tua Imagem
Una Limosna por el Amor de Dios (Also known as "El ultimo trémolo" or "El último canto")
Un Sueño en la Floresta (Souvenir d¹un Reve)
Vals de Primavera
Vals Op. 8, No. 1 (Junto a tu Corazon)
Vals Op. 8, No. 2
Vals Op. 8, No. 3
Vals Op. 8, No. 4
Vals Tropical
Variaciones sobre un Tema de Tárrega
Variaciones sobre el Punto Guanacasteco
Vidalita con variaciones in A minor
Vidalita in D minor
Villancico de Navidad
Zapateado Caribe (trio)

19