Tarantela

Este un dans popular provenit din sudul Italiei, mai exact din regiunile
italiene Puglia , Basilicata , Calabria , Abruzzo , Molise , Campania și Sicilia . 
Este un dans de origine napolitană care are o mișcare plină de viață, însoțit de o
muzica dinamica și foarte accentuata. Cel mai probabil, numele său derivă din
orașul Taranto din Apulia , deși în mod popular se spune că provine de la tarantula ,
un păianjen din regiunea mediteraneană. Ba mai mult, legendele spun ca în trecut se
credea că dansul solo de tarantelă, prin dinamica sa extraordinara și ritmurile
specifice, induce o stare de transa prin care s au produs anumite vindecări
miraculoase. Se spune ca a vindecat inclusiv un tip de nebunie cauzată de mușcatura
celui mai mare păianjen european, așa-numitul păianjen lup sau tarantula.
Prima documentație scrisă se găsește în Athanasius Kircher .
În cea mai obișnuită formă modernă, tarantela este un dans de curte executat de
cupluri, însoțit de o muzica scrisa într-o măsură de șase-opt optimi, și care își crește
treptat viteza de execuție. Muzica este însoțită și de instrumente de percuție precum
castanete și tamburine . Are două părți bine diferențiate: o parte scrisa într o
tonalitate minora și cealaltă în una majoră.
În secolul al XIX-lea, odată cu romantismul , muzica instrumentală și-a asumat această
formă. Mulți compozitori și au dedicat o parte din creația lor instrumentala acestui gen, ,
printre alții, Franz Schubert , Gioachino Rossini , Franz Liszt , Sergei Rajmáninov , William
Henry Squire, Aleksandr Borodín , Piotr Ilich Chaikovski , Frédéric Chopin și Louis Moreau
Gottschalk ( „Grand Tarantelle for Piano & Orchestra” ) . De asemenea, a doua mișcare a
primei simfonii dinJohn Corigliano (1990) se numește Tarantela , iar Elliot
Goldenthal folosește o tarantelă de 14 minute în baletul său Othello (1998), pentru a
reprezenta planul lui Yago împotriva lui Othello .