Traditii si obiceiuri despre incondeierea oualor

Inainte de a fi aliment, oul este un simbol al perfecțiunii și belșugului

Obiceiul încondeierii ouălor, păstrat până astăzi, a fost preluat de creştinism
Constituia pentru lumea antică un simbol al primăverii“
Ouăle sugerează renaşterea naturii, a omului, precum şi Învierea lui Iisus Hristos
Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale,
reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.

Deoarece oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de învierea
lui Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu
ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe.

Oul văzut ca un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și
încondeiat în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroșirii
ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor.

Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împacare, pentru că în

ornamentația lui, de fapt, se operează cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu
modele din natură (plante, animale, obiecte) și cu modele de țesături populare, cu tot
repertoriul lor de semne sacre.

Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza și ca o reconfirmare a

creștinătății românești, crucea.

În Muntenia și Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puține

culori.

În județul Olt se remarcă centrul de la Obaga unde această îndeletnicire

populară a fost adusa la nivel de artă.

În Transilvania și Banat se distinge încondeierea printr-o mare varietate de

modele și culori, iar Țara Bârsei este renumită pentru desenul și compoziția
ornamentală și cromatică de o mare finețe.

Oamenii au simțit nevoia de a decora, prin diferite metode oul (cu ceară colorată, cu
vopsele, cu mărgele, etc).

linia dreaptă verticală = viața;

• linia dreaptă orizontală = moartea;
• linia dublă dreaptă = eternitatea;
• linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea;
• linia ușor ondulată = apa, purificarea;
• spirala = timpul, eternitatea;
• dubla spirală = legatura dintre viața și moarte.
Dintre cele mai utilizate motive amintim:

• Crucea – semnul creștinătății – în jud. Muscel apare o cruce mică în punctul de

încrucișare a două bețe și în cele patru compartimente câte o figură, care pe alte ouă,
se numește „argeșeancă” sau „goangă”;

• Crucea Paștelui – crucea cu care creștinii împodobesc pasca pe care aceștis o duc
la biserică, în noaptea Învierii, numit în unele zone și „Ziua Paștelor”;

• Crucea românească și crucea rusească sau crucea moldovenească este

reprezentată printr-o cruce cu alte cruciulițe la capete;

• Crucea nafurei – crucea încrestată pe pâinea din care se împarte nafura la slujba
bisericească;

• Steaua – este un motiv răspândit, întalnit mai ales în Bucovina și în tot vechiul Regat.
În Vâlcea și Rm. Sărat, acest motiv este întâlnit și cu numele de „floarea stachinei” sau
„steaua ciobanului”;

• Mănăstirea – tot un simbol al creștinătății;

• Regnul animal: albina, broasca, șarpele, mielul;

• Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul grâulu;

• Unelte casnice și de câmp: grebla, lopata, fierul plugului;

Decorarea ouălor de Paște este o îndeletnicire întâlnită la toate popoarele

europene, care își are originea în diferite ritualuri străvechi ce aveau legătură cu
echinocțiul de primăvară sau întâmpinarea unui nou an. Coji de ouă colorate găsite în
diferite situri arheologice și morminte din Europa și Asia atestă importanța oului, simbol
al fecundității, al vieții și reînnoirii.

Obiceiul păgân al vopsirii ouălor a fost preluat de creștinism și asociat cu un fapt

istoric, crucificarea lui Iisus Hristos. Prin vopsirea ouălor în roșu, tradiția creștină
reamintește jertfa Mântuitorului, al cărui sânge se spune că a înroșit ouăle aflate într-
un coș lângă crucea pe care își dădea ultima suflare. Ca rememorare a morții care a
adus Viața și ca omagiu al jertfei supreme, oul de Paște este colorat și împodobit cu
diferite simboluri și motive ornamentale.