Deşi nu este o tendinţă generală, de cele mai multe ori,
creştinii merg la biserică doar pentru că aşa au apucat de la părinţii sau bunicii lor şi pentru că participarea la slujbele bisericeşti este o tradiţie frumoasă care trebuie menţinută. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Mergând la biserică şi asistând la slujbe le divine, inclusiv la Sfânta Liturghie, creştinii participă la cea mai mare jertfă din întreaga istorie a omenirii, care s- a înfăptuit pentru iertarea păcatelor noastre.
În cadrul ortodoxiei, rugăciunea este comunicarea
noastră personală cu Dumnezeu și cu sfinții Lui, care poate fi făcută în orice loc și timp, vom încerca să subliniem aici importanța ei, atunci când este făcută în Biserică, mai ales în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De ce numim astfel Liturghia? Pentru că, în această slujbă foarte importantă se săvârșește Sfânta Taină a Euharistiei, împărtășirea în chip nevăzut a credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este greșit a crede cineva că, credința este doar în suflet și nu este necesară participarea creștinului la sfintele slujbe ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie din zilele de duminică și de sărbători. Credința trebuie realmente trăită. Și diavolul crede, crede în existența lui Dumnezeu, dar nu face voia Lui, ci dimpotrivă luptă până și astăzi împotriva Lui și a omului, care este cununa creației Sale. Creștinii sunt însă cei care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu și nu voia lor proprie (după cum rostim în rugăciunea Tatăl nostru), participând la Sfintele Taine și rânduieli ale Bisericii, cea ,,Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, după cum rostesc în Crez de fiecare dată.
Creştinii din vremea Apostolilor participau la Sfânta
Liturghie nu numai Duminica şi în sărbători, ci în toate zilele. Iată ce ne spune Sfânta Scriptură: ,,Şi în fiecare zi ei stăruiau într-un cuget în templu” (Faptele Apostolilor 11, 46).