Darurile Duhului Sfant

Ungerea cu Sf. Mir este însoţită de cuvintele: „Pecetea darului Duhului

Sfânt”. Mirul cu care sunt unse mădularele principale ale trupului celui
botezat şi organele simţurilor este o fluiditate care se îmbibă şi persistă mai
mult decât apa în făptura celui botezat. Referindu-se la acest act, Sf. Chiril al
Ierusalimului zice: „Mai întâi aţi fost unşi pe frunte, ca să priviţi cu faţa
descoperită slava Domnului. Apoi aţi fost unşi la urechi, ca să dovândiţi
urechi în stare să audă tainele dumnezeieşti. Tot astfel aţi fost unşi la piept,
ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului după ce aţi îmbrăcat platoşa
dreptăţii”. Prin Mirungere, Duhul Sfânt pătrunde şi Se imprimă în aceste
mădulare şi organe şi produce un dar special în fiecare membru al Bisericii
şi o întărire a tuturor mădularelor. Astfel, prin diferite daruri ale Duhului se
pune în lucrare harul cel unul al Botezului şi se dezvoltă în credincios daruri
deosebite, potrivit cu dispoziţiile sale naturale. „Darurile sunt felurite, iar
Duhul este acelaşi…Iar fiecăruia Duhul, în arătarea Lui, îi dă un dar spre
folosul tuturor, căci noi toţi ne-am botezat într-un singur Duh, ca să fim un
singur trup” (I Cor. 12, 4-7, 13-14; Rom. 12, 4-6). Cu ajutorul Duhului
primit, începem să activăm calitatea noastră de învăţători-prooroci ai
Împărăţiei lui Dumnezeu, de împăraţi peste natura noastră şi natura lumii, ca
să nu mai fim stăpâniţi de ea spre o folosire pătimaşă a puterilor firii noastre.
Prin darurile primite în Taina Mirungerii, creştinii devin preoţie generală
activă pentru edificarea Bisericii şi pentru misiunea ei în lume.
O însuşire mai remarcabilă a unui membru al Bisericii se numeşte „dar”
nu numai pentru că e dăruit de Duhul Sfânt, şi pentru că e destinată să
slujească altora, să se facă un dar altora. Prin „darul” unuia, Duhul Se
adresează altora. „Darul” nu are numai o adresă verticală, ci şi una
orizontală, unificatoare. Prin „dar”, Duhul uneşte pe un om cu altul, îi uneşte
pe mai mulţi întreolaltă, căci e Duhul tuturor, e Duhul comuniunii. Astfel,
Duhul e prezent ca ipostas unitar şi unificator în toată Biserica, ceea ce
înseamnă că şi în fiecare mădular în parte, întrucât respectivul rămâne
mădular în Biserică. Din cauza aceasta, prin fiecare „dar”, o persoană
săvârşeşte nu numai o lucrare pentru sine, ci şi pentru întreg, sau o lucrare
comună cu ceilalţi prin unirea darului său cu al altora, după cuvântul Sf. Ioan
Gură de Aur, care zice: „Căci fiecare din mădularele noastre are în acelaşi
timp o lucrare proprie şi o lucrare comună; şi de asemenea în noi e o
frumuseţe proprie (a fiecărui mădular) şi o frumuseţe comună”.
Nu e greşit să se atribuie darurile Însuşi Duhului Sfânt. Totuşi darul nu e
numai o „lucrare” a Duhului Sfânt, ci şi efectul acestei lucrări, în firea
omului, care nu poate exista fără o însuşire, deci fără o colaborare a omului.
Efectul se menţine puternic până când există această colaborare.