Preotia sacramentala

Aceasta jertfa n-o poate aduce orice credincios, caci in acest caz nu s-ar mai arata
ca ea e adusa “pentru toti”, ci fiecare ar aduce-o pentru sine.Ea trebuie sa fie adusa de
unul pentru toti, reprezentand pe Hristos, Care, ca unul, Se aduce jertfa pentru toti.Acesta
e preotul, slujitor al Bisericii ,cu raspundere pentru o comunitate.Prin aceasta se arata in
acelasi timp constiintei credinciosului ca el are nevoie de Hristos ca Mijlocitor.Preotul
simbolizeaza pe Hristos ca Mijlocitor,simbolizeaza faptul ca omul nu poate intra prin sine
in relatia iubitoare nesfarsita cu Dumnezeu.
Deci slujirea preoteasca, invatatoreasca si imparateasca generala,cu caracter
individual,are nevoie de preotia slujitoare a Bisericii sau a comunitatii ca baza a ei.
Si precum Hristos nu Si-a luat preotia de la Sine, asa nu si-o pot lua de la ele nici
persoanele randuite la aceasta preotie slujitoare si nu le-o poate da nici comunitatea.
Pe de alta parte, Hristos ca Mijlocitormijloceste catre Dumnezeu Tatal, avand ca
scop sa obtina ca om iertarea pentru oameni de la Dumnezeu.Ca atare El nu-Si ia singur
preotia, ci e randuit in slujba de Mijlocitor da catre Dumnezeu Tatal:”Si nici nu-si ia de la
Sine slujba aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu, dupa cum si Aaron; asa si Hristos
nu S-a preamarit pe sine Insusi, ca sa se faca Arhiereu,ci Cel ce a grait catre El: “Tu esti
preot in veac,dupa randuiala lui Melchisedec”
De aceea nici cel prin care se simbolizeaza Hristos, ca preot deosebit de
credinciosi,nu-si poate lua preotia de la sine,caci in acest caz si-ar lua-o fiecare credincios
de la sine si nu s-ar mai respecta adecarul ca preotul e chemat de Dumnezeu si nu s-ar
mai recunoaste faptul ca prin preot este simbolizat Hristos,ca deosebit de fiecare
credincios si de toti laolalta, ca Mijlocitor al lor. De aceea preotul nu poate primi preotia
lui nici de la comunitate, caci comunitatea e compusa din membrii ei care nu sunt
preoti.Comunitatea trebuie sa recunoasca si ca intreg sau ca Biserica, faptul ca Hristos,in
calitate de Cap al ei,este altceva decat ea ca trup al Lui,ca ea insasi are nevoie de Hristos
ca Mijlocitor, iar faptul acesta trebuie sa se faca vizibil prin preotul slujitor si
mijlocitor.Atat credinciosii ca persoane individuale, cat si comunitatea trebuie sa se
refere la Hristos ca la Mijlocitorul deosebit de ei si de ea,prin preotii care nu sunt randuiti
preoti de comunitate, ci sunt randuiti de Dumnezeu asemenea lui Hristos, ca chipuri
vizibile ale lui Hristos, sau ca organe ale Lui.
Preotia ca activare in planul sensibil a preotiei nevazute a lui Hristos,sau a
mijlocirii Lui catre Dumnezeu, e un dar a lui Dumnezeu.Credinciosii au mereu nevoie de
preotul vizibil,deosebit de ei, pentru ca au mereu nevoie de Hristos, ca milocitor.
Omul nu-si rapeste mantuirea de la Dumnezeu,cum ar fi in cazul cand s-ar face el insusi
preot. Nici comunitatea nu o poate rapi,ca sa dea preotia de la sine.Precum Hristos a fost
trimis de la Tatal ca Mijlocitor, asa preotii si episcopii sunt trimisi de Hristos ca cei prin
care isi implineste in mod vazut lucrarea Sa mijlocitoare sau mantuitoare. De aceea ei
primesc de la Hristos Duhul Sau, ca Hristos sa savarsesca prin ei lucrarea Sa de
mantuire.”Precum M-a trimis pe Mine Tatal si eu va trimit pe voi…Luati Duh Sfant;
carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi, iar carora le veti tine,tinute vor fi” Sau: “Eu v-
am ales pe voi, ca sa mergeti, si roada sa aduceti si roada voastra sa ramana”
Respingand preotia slujitoare a Bisericii, conceptia protestanta a respins
necesitatea impartasirii noastre de jertfa lui Hristos si deci necesitatea prezentarii ei in
continuare in Biserica, deci si pe Hristos in aceasta stare de jertfa. Aceasta o face insa
Hristos pana azi si de aceea pana azi El trimite pe slujitorii acestei jertfe. Hristos a
chemat prin Apostolii Sai pe urmasii lor, primii episcopi, apoi prin fiecare generatie de
episcopi alti episcopi si prin fiecare episcop, pe preotii Bisericii locale pastorate de El.
Apostolii, ca martorii lui Hristos cel inviat si ca pietre de temelie pe care s-a
intemeiat Biserica, nu au urmasi. Dar ca detinatori ai plenitudinii harului intregii slujiri
mantuitoare in Biserica, au ca urmasi pe episcopi intr-o succesiune neintrerupta.
“Apostolii ne-au binevestit, fiind trimisi de Iisus Hristos. Iar Hristos a fost trimis de
Dumnezeu. Hristos e deci de la Dumnezeu si Apostolii de la Hristos” Hristos a trimis
Apostolilor”toate cate le-a auzit de la Tatal”. In continuare si cei care au urmat
Apostolilor, ”fiind randuiti episcopi in diferite parti,sunt dupa hotararea lui Iisu
Hristos”Ei urmeaza, potrivit Sfantului Ignatie, Apostolilor ”ca Iisus Hristos,
Tatalui”,continuanad lucrarea lor. Dupa Clement Romanul,Apostolii perdicand in “tari si
orase…au pus inceputurile Bisericilor, cercand in Duhul pe Episcopi si pe diaconii celoe
ce aveau sa creada…Au asezat pe cei mai inainte pomeniti si le-au randuit ca, de vor
adormi, sa le urmeze in slujba lor sfanta (Liturghia) alti barbate probati”. Astfel episcopii,
urmasii Apostolilor,sunt socotiti partasi ai aceluiasi har arhieresc si ai aceleiasi invataturi
si pazitori ai Bisericii”.
Fiecare episcop e urmasul tuturor Apostolilor, caci fiecare Apostol se afla in
comuniune cu toti ceilalti Apostoli. Iar dupa aceea,fiecare episcope e hirotonit de mai
multi episcopi in numele intregului episcopate, primind acelasi har si aceeasi invatatura
pe care le-au avut toti Apostolii si toti episcopii si odata cu aceasta putand impartasi
preotilor si prin ei credinciosilor eparhiei sale,acelasi har si aceeasi invatatura
neschimbata, care sunt in toata Biserica, sau punandu-i in comuniune cu Acelasi Hristos,
Care, aducandu-Se Tatalui ca jertfa in continuare, Isi tine umanitatea Sa in legatura iubirii
nesfarsite cu Tatal.