Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A efectuat:Bostan Doina
A controlat:Iachim Sergiu
Chisinau 2011
Planul referatului:
1.Notiune de traditie
8.Babele
9.Concluzie
Scopul:
Am ales pe baza acestei teme sa caut informatii pentru ca consider ca traditiile sun cele
mai sfinte pentru fiecare popor.Ele sunt transmise din mosi stramosi si datoria noastra
este de a le duce mai departe.Doresc sa arat insemnatatea fiecarei traditii,fiecarui
obicei.Traditiile-semne viguroase ale existentei noastre.Datinile,povestile,muzica si poezia
sint arhivele popoarelor si doresc sa arat ca cu ele se poate oricind reconstitui trecutul
intunecat. Multe din obiceiurile si traditile noastre au ramas fara continut si, cel mai
adesea, nimeni nu-si aminteste sau nu stie ce semnificatie au avut la inceputuri.
Tradiția (lat. traditionem, acc. traditio = a inmâna, a da mai departe) înseamnă
transmiterea continuă a unui conținut cultural de-alungul istoriei de la un eveniment
generator sau un trecut imemorabil. Aceast patrimoniului intangibil poate fi vectorul
identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee,
într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a
transmite mai departe și a îmbogății. Cu articolul nedefinit, o tradiție poate însemna totodată
o mișcare religioasă, sau mai degrabă, o anumită practică simbolică cum ar fi tradițiile
populare.
Interesul oamenilor s-a indreptat in ultimii ani spre obiceiurile folclorice. Fenomenul
acesta se datoreste incarcaturii valorice pe care le au obiceiurile, precum si interesului
omului pentru ele. Obiceiurile sint, fara indoiala, pitoresti manifestari folclorice, mari
spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu
lumea inconjuratoare. Astfel obiceiurile prezinta viata sociala, diverse aspecte ale
rinduielii ei.
Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15
noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri,
diferite de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestine praznuite in aceasta
perioada. Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou,
Boboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.
Din istoricul sarbatorilor de iarna
Folcloristica a grupat, in general, obiceiurile calendaristice in patru cicluri care corespund
celor patru anotimpuri: obiceiuri de primavara, de vara, de toamna si de iarna.
Obiceiurile care se mai practica si azi pe teritoriul folcloric romanesc si care prezinta
forme interesante de integrare in cultura contemporana sint cele din ciclul Anului Nou,
deosebit de ample si pline de semnificatii pentru cultura noastra populara.
Craciunul:etimologie si desfasurare
Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a
colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta
pregnant in ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pilda la Calus. La
baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii
colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.
Borita-personajul principal al cetei
Personajul cel mai interesant al cetei era borita sau turca. Numele acesta se dadea unei
masti care avea o infatisare compozita:”barza cu coarne” sau”cerb cu cioc de barza”, cum
se spunea de obicei, dar care se putea asemana tot asa de bine cu alte pasari sau cornute.
Masca se tragea pe cap, incit omul care o purta disparea complet sub ea, afara de
picioare, de la glrzne in jos.
Colindatul copiilor
Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai
vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate,
implicind participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Craciunul
concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in
toata frumusetea si prospetimea sa, colindatul copiilor.
Sorcova si semanatul
in dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu
Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il
regasim raspandit si in restul tarii. El este practicat de copii de la 3-4
ani pina la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg
numai baietii, iar in altele numai fete. Adesea copiii merg cite doi,
alteori merge doar unul singur, colindindu-se doar membrilor familiei
sau unui grup de vecini.
Plugusorul
Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei
agrar prin excelenta, care se practica si azi, mai cu seama in Moldova. in ajunul Anului Nou, in
multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pina la douazeci de
flacai sau barbati insuratei de curind, pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa
“haiasca”, cum se spune in Moldova. Cu Plugusorul ureaza astazi si copiii.
Floriile
Sub cuvintul Florii si Duminica Floriilor, dupa cum spune pretutindeni in Bucovina, sau
Duminica Florilor si Staurile Florii, dupa cum se spune in unele locuri din Transilvania, se
intelege duminica cea de pe urma din Paresimi sau Postul mare.
Pastele
Cea mai mare, si cea mai insemnata, mai sfinta si mai imbucuratoare sarbatoare de
peste an, este sarbatoarea Pastelui, Pastele sau invierea Domnului, deoarece in
aceasta zi “Hristos a inviat din morti cu moarte pre moarte calcind si celor din
morminte viata daruindu-le”, iar pe cei vii rascumparindu-i de sub jugul pacatului
stramosesc si impacindu-i cu Dumnezeu; si al doilea, pentru ca ea cade totdeauna la
inceputul primaverii, anotimpul cel mai frumos si mai placut, cind toata natura invie.
Istoricul Sfintelor Pasti. Originea si datarea Pastelui evreesc si a celui
crestin
Cuvintul ebraic pasa’h inseamna trecere scapare, eliberare. Grecii au preluat cuvintul
dindu-i forma Pascha ,latinii Paschae si de aici, in romaneste Pasti. Fiind un nume plural,
se poate folosi si vechea forma de Pasti in loc de Paste, forma care s-a incetatenit.
Cununa grîului
Ceremonial agrar la trecerea spiritului grîului din ciclul vieţii (plantă) în ciclul morţii
(sămînţa). Drumul spre nemurire al spiritului grîului intersectează trei adăposturi (lumi)
succesive: preexistenţa, de la sămînţa semănată la sămînţa încolţită.
Boboteaza
Boboteaza, ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin
de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în
special a apelor, de forţele malefice. După unele prorociri şi indicaţii biblice, teologii
au ajuns la concluzia că lisus s-a născut şi a murit în aceleaşi zile în care s-a născut
şi a murit Adam.
Blagoveştenie
Blagoveştenie, ziua cînd Biserica creştină celebrează vestea adusă Fecioarei Maria de
Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, sinonimă cu Buna-
Vestire. Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, cînd
sosesc rîndunelele şi începe cucul a cînta este numită în Calendarul Popular şi Ziua
Cucului.
Andreiu de Iarna
Sărbătoare populară cu dată fixă (30 noiembrie), sinonimă cu Cap de larnă şi Sîntandrei,
dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor, care a preluat din calendarul ortodox
numele şi data de celebrare a Apostolului Andrei (30 noiembrie). Ciclul de sărbători
populare de la sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie.
BABELE
1 martie: baba de primavara (baba semanatului)
2 martie: baba de vara (baba muncii de vara)
3 martie: baba de toamna (baba culesului) Cum vor fi cele 3 zile, asa vor fi si cele trei
anotimpuri.
Bibliografia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tradiție
http://www.travelworld.ro/romanesc/traditii_obiceiuri/traditii_obic
eiuri.php
http://www.moldova.org/page/traditii-si-obiceiuri-in-moldova-60-
rom.html
http://patratosu.wordpress.com/2007/11/28/e-rea-traditia/