Biserica Jui Mateiu Basarab �i a Jui Varlaam, maica spirituaJii a neamuJui romanesc,

care a niiscut unitatea Jimbei �i unitatea etnicii a poporuJui.

Arhanghelul
(M. Eminescu)

Revista trimestrială de cultură �i religie rurală, editată de Asociația „Arhanghelul” din Birda, 2024, an XIII, nr. 1(49)

Editorial:

Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2023

Parohia Birda face parte din parohiile În cazul praznicelor și sărbătorilor
arondate Protopopiatului Deta și este o parohie de bisericești a fost oficiată Slujba Privegherii
categoria a II-a rural, cu biserică parohială, capelă (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și Sfânta
filială, casă parohială, capelă mortuară, două Liturghie. Iar în Duminici a fost oficiată Vecernia în
cimitire confesionale și teren arabil. Conform Ajun, urmată de Utrenie, Sfânta Liturghie și
Conscripției parohiale, comunitatea creștin- Vecernie (seara).
ortodoxă din parohie numără 208 familii, 159 în Pe timpul Postului Paștilor au fost săvârșite
parohie și 49 în filie cu 450 credincioși, din care în slujbe religioase după cum urmează: Canonul cel
parohie sunt 343 persoane și în filie, 107 persoane. Mare (în prima săptămână a Postului), Liturghia
Planul cadru al activităților Darurilor mai înainte sfințite
religioase, culturale și filantropice a (miercurea și vinerea),
fost dedicat Anului omagial al pomenirea morților și slujba
persoanelor vârstnice și Anul Deniilor (în Săptămâna a V-a
comemorativ al imnografilor și din Post și în Săptămâna Mare).
cântăreților bisericești, și a presupus În Postul Adormirii
desfășurarea de activități în biserică și Maicii Domnului a fost oficiat
on-line prin blogul Parohiei și pagina zilnic slujba Acatistului /
destinată catehezei intitulată ,,Hristos Paraclisului Maicii Domnului, în
împărtășit copiilor”. Ajun a fost săvârșit Prohodul
Maicii Domnului după Vecernie
Activitatea religios-pastorală: și înainte de Utrenie.
Sărbătorirea hramului
În cursul anului, atât în biserica bisericilor a fost un moment
parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii deosebit, la Nașterea Maicii
Domnului”, cât și în capela filială cu Domnului (8 septembrie) și
hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Soborul Sfinților Arhangheli
Gavriil” au fost oficiate slujbe în Mihail și Gavriil (8 noiembrie).
Duminici și sărbători, fie cu prilejuri La aceste prilejuri de îndoită
speciale cum a fost Noaptea de Anul sărbătoare a fost oficiată în Ajun,
Nou (1 ianuarie); Ziua Culturii Române (15 Slujba Privegherii, urmată în ziua de prăznuire de
ianuarie), Ziua Unirii Principatelor Române (24 Acatist, sfințirea apei, Sfânta Liturghie și ritualul
ianuarie), Deportarea în Bărăgan (5 iunie), Ziua Tăierii colacului.
națională de conștientizare a violenței împotriva Sfintele Taine au fost oficiate la cererea
creștinilor (15 august), Duminica românilor credincioșilor.
migranți (22 august), Începutul anului bisericesc (1 Pr. Valentin Bugariu
septembrie) și Ziua Națională a României (1
decembrie); comemorarea victimelor Revoluției din (Continuare în p. 4)
1989 (17 decembrie).

1
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024

Psalmii 10
Aș dori să visez că înot,
în fluviul Tău sfânt. Că nu pot
(nici nu vreau) să-nțeleg, să socot
ce se-ntâmplă cu infimul grăunte
8 sau cu marele munte,
Mă îndrept spre altarele sau cu marele tot.
Tale. Să înot și atât.
Ochii mei – două izvoare de jale. Să nu-mi pară cuprinsul nici
Sufletul meu, sufletul meu, frumos, nici urât,
cum să-l închipui? să nu-mi pară nici bine, nici
El n-are chip. Poate rău
chipul Tău este chipu-i. că mă aflu în inima chiar a
De aceea, în sine-mi, Edenului Tău.
e-o mare informă de cuvinte nespuse, Să nu-ntreb, să nu știu
ca niște dacă-s mort, dacă-s viu,
cadavre de inimi. să simt numai cum curg
Nu le rostesc, nu le plâng, dinspre mine-nspre Tine, ca
le las nespuse, răpuse. un râu în amurg.
Tăcându-le adânc, tot mai adânc, Eu să curg și tot eu să
poate dau de urmele Tale, Iisuse. înot,
(02.10.1996) pe sub frunze de lotus,
unde-și află culcuș
Behemoth1.
9 (21.09.1997)
Sunt mai liber
acum
decât firul de pulbere, 11
decât firul de fum, Răsare soarele.
sunt mai liber Moartea-și potrivește, grijulie,
decât însumi eram, cântarele.
demult, prea demult, când Viața, de-asemeni, alege
priveam, vietățile-ntregi, dintre cele
prunc fiind, betege.
fulgii liberi la geam. Toate le ține în mână
N-am orar, n-am stăpân. Cel ce-a făcut pe Adam din
Lumea-și leagănă trupul departe, țărână.
între viață și moarte, Toate-s gândite, croite cu dreaptă
ca un șir de căruțe cu fân. măsură.
Trupul tăiat, retezat, stivuit, Chiar și cafeaua cu zaț. Chiar
zi de zi, de al nopții și felia – ce mestec – de zgură.
cuțit. (28.09.1997)
Pe când eu
stau pe pajiștea tânără, în
otava cerească. Mereu.
Eu – nimicul, eu, Eugen Dorcescu
visul,
eu, paraclisul
lui Dumnezeu.
(06.11.1996)
1
Ebr. Behemoth, ‫ )בְּ הֵ מ וֹת‬pluralul augmentativ al lui behemah
„fiară”), animal terestru monstruos, invocat, în Cartea lui Iov
,răsucit ,încolăcit „,‫ ן ָתֹ ו יִ בִ ל‬,Leviatanul cu împreună 15-24, 40,
șarpe care fuge, șarpe încolăcit” (Cartea lui Iov 41, 1-10; Isaia
27, 1), monstru acvatic, marin: crocodil, balenă. Behemoth
este asociat cu Hipopotamul (uneori și cu Elefantul).
2
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024
aceștia, bătrânii manifestau rezervă privind alegerea
lor ca gineri. Ilustrativ în acest sens mi se pare un
Restituiri: înțelept dialog din acele vremuri din care se
desprinde o fină ironie cu care erau taxați
respectivii. –Apăi, făcut-ai armată, mă copile? –Nu,
Din amintirile unui colonist din Gătaia. n-am fost la cătănie, uico,...să-ți spun drept, m-am
(XIX) învârtit, rostea flăcăul cu o vădită mândrie. –Ei, de
aia nu ești pregătit să dai piep cu viața și ți se pare
că totul se poate obține cu învârteala. Chiar și
studenților, care se specializau în amfiteatrele
„Nimeni nu este om până când nu a fost soldat”
universităților, cele câteva luni de pregătire militară
Louis de Bernieres
din vacanțe nu le afectau nivelul de împlinire
profesională, ci dimpotrivă le întărea simțul
apartenenței la țară, limbă și neam. Milităria de
Am ales voit acest citat, selectat dintre
atunci, cu scăderile ei, cu dorul de casă, de mândră
cugetările cunoscutului romancier englez,
și de frați, de părinți și de ortaci
nominalizat mai sus, deoarece
rămâne totuși un fel de masterat al
consider că se mulează de minune
maturității
cu sentimentele pe care le simte
Dar stagiul militar
un senior ce a trăit în vremurile
obligatoriu este activ, în condiții
când desăvârșirea tânărului ca om
diferite însă, și acum în multe țări
se încheia prin serviciul militar.
din Europa ( Austria, Danemarca,
Și, dacă mi-amintesc bine de toate
Finlanda, Grecia, Norvegia,
provocările și sacrificiile, dar și de
Rusia, Elveția Ucraina, Turcia
avantajele din acea perioadă, deși
etc.). Țara noastră, unde este
au trecut 60 de ani bătuți pe
desființat serviciul militar
muchie, m-am conformat
obligatoriu de câțiva ani, astăzi,
regulamentelor, ordinii și
când este atâta nesiguranță în zonă
disciplinei cătăniei, am suportat
și în lume, are pregătit un proiect
duritatea antrenamentelor și chiar
legislativ prin care tinerii între 18
umilința gradaților și a ofițerilor,
și 35 de ani pot opta pentru un
m-am bucurat deseori de ce am
stagiu plătit de instruire militară,
învățat, dar nu-mi pare rău nici
deci un act voluntar. Însă e greu
acum de timpul consumat pentru
de recrutat astfel, întrucât flăcăii
împlinirea mea umană. Ba eram
de acum nu mai au simțul civic,
fălos și mă simțeam un tânăr
nici patriotic, de vreme ce sunt
împlinit, iar bărbații mă luau în
educați în spiritul globalizării, fără
seamă și mă respectau, chiar și
granițe.
fetele mă priveau cu alți ochi.
Dar să revin la firul narativ
Bucura-m-aș tare dacă și
al evocărilor mele, dragii mei.
contemporanii ar crede că
Rogu-vă, iertați-mă pentru pledoaria privind rolul
milităria acelor ani era acceptată de majoritate ca
armatei în maturizarea tânărului. Este opinia mea și
ceva necesar în demersul formării individului, iar
cred că e argumentată destul de convingător. Și mai
vârstnicii (unii au fost și în război) chiar o vedeau
convingătoare sunt secvențele relatate până acum
atunci ca pe o adevărată școală superioară a vieții.
despre viața de militar, uneori aspră, dar
Pe vremea tinereții mele, era o rușine dacă
suportabilă, de care am avut parte eu. La Cluj, după
nu ai trecut prin acest filtru al maturizării depline.
înviorarea de dimineață, după echiparea rapidă
Până și artistul Elvis Presley vedea pozitivă
pentru sala de specialitate sau pentru instrucția de la
necesitatea milităriei, afirmând : „Armata îi învață
câmp, serveam dejunul în ordine și disciplină, totul
pe băieți să gândească ca bărbații”. Iată de ce
în mod exemplar. Zilele de pregătire la sală erau
patriotismul românului, de la sat mai ales, îl
chiar deconectante. Te simțeai încă elev pe băncile
învrednicea să fie drept și aspru cu cei care „se
școlii de ieri. Instruirea și antrenamentul se făceau
descurcau” și evitau această obligație. Tinerii
deseori de către gradați. Fiecare doream să devenim
respectivi nu erau pregătiți să devină bărbați și capi
radiotelegrafist de clasă. Să avem încă o
de familie, fiind considerați incapabili să-și
specializare, încă o oportunitate în viață. Ne
întemeieze un cămin trainic. De aceea, față de
3
Arhanghelul
așteptau pe masă, în față, caietul de radiograme,
manipulatorul, simulatorul, căștile pentru urechi, și,
de acum buni cunoscători ai alfabetului Morse, în
încăpere, răpăitul sacadat al manipulatoarelor putea
spulbera liniștea. Mâna, încheietura, urechea și
atenția erau marile secretele ale acestei profesiuni
noi. Ne închipuiam că undeva departe suntem
recepționați de planșetiștii adevărați din stațiile
radar. Aceștia erau deseori colegi militari care
stăteau în picioare în spatele unei planșete uriase din
sticlă, așezate pe verticală, pe care era conturată
harta țării, care, la rândul ei, era încadrată în
pătrățele egale. Marginile orizontale și cele verticale
ale acestor rânduri geometrice erau numerotate.
Planșetistul primea de la radiotelegrafiști sau
radiolocatoriști coordonatele unui avion, iar ei, cu o
cretă, scriau cifrele invers, uneau punctele și, astfel,
ofițerul din fața hărții urmărea traseul țintei.
După o zi de studiu și de antrenament la
sală, deși beneficiasem și de gustarea de la 10,
(introdusă chiar în acel an), un prânz cald și destul
de consistent ne prindea bine. Apoi, fumătorii își
trăgeau porția de nicotină, eu însă din soldă și din
economiile adunate, îmi cumpăram mereu de la
chioșcul din unitate câte un ecler sau o eugenie. Ne
rămânea timp și să ne odihnim, două ore, iar, după
masa, obligatoriu program sportiv: alergări, sărituri,
aruncarea greutății și chiar exerciții la bară simplă
sau paralele. Fortificarea organismului și sănătatea
soldatului, pe lângă instruire, erau și atunci criterii
de bază în serviciul militar.
(continuarea în numărul următor...)
Prof. Iosif Marius Circa
(Continuare din p. 1)
Astfel în parohie a fost oficiată Taina
Sfântului Maslu de obște, bianual și o dată în
biserica din Sângeorge.
Au fost săvârșite 19 Botezuri, 15 în parohie
și 4 în filie și 7 Cununii, din care 5 în parohie și 2 în
filie. Tainele Mărturisirii și Împărtășirii au fost
oficiate cu precădere în cele patru posturi din timpul
anului, dar și de câte ori credincioșii au simțit
această nevoie.
În cadrul ierurgiilor amintim cele legate de
sfârșitul trupesc al omului. Au fost prohodiți 11
credincioși, 7 în parohie și 4 în filie. A fost oficiată
ierurgia sfințirii apei la Bobotează și Izvorul
Tămăduirii. Cu prilejul Praznicului Înălțării
Domnului au fost pomeniți eroii locali la
Monumentele din Birda și Sângeorge. În 17
4
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
decembrie au fost pomeniți eroii Revoluției Române
de la Timișoara.
Slujbă de Tedeum au fost oficiate cu prilejul
începerii anului școlar (15 septembrie), de
mulțumire la începutul anului bisericesc și civil, și
Tedeumul la sărbători bisericești cu prilejul Zilelor
dedicate Unirii românilor.
Pastorația individuală a fost realizată prin
intermediul Tainei Spovedanii, dar și prin cele patru
vizite pastorale: de Bobotează, Sfintele Paști,
Înălțarea Sfintei Cruci și Nașterea Domnului nostru
Iisus Hristos.
Activitatea cultural-educativă:
Educația religioasă a fost prezentă la fiecare
serviciu religios prin intermediul predicii (omilie,
predică tematică și ocazională) dar și prin cateheză
ilustrată cu ajutorul calculatorului.
La bisericile din Birda și Sângeorge au fost
distribuite ,,Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române și
revista ,,Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei. Tot
pentru credincioșii din cele două comunități a fost
dăruită publicația ,,Arhanghelul, revistă de cultură
și religie rurală” în 4 numere. Ultimul număr a adus
credincioșilor și un calendar creștin-ortodox de
buzunar.
Au fost realizate momente culturale și
educative prin prezentări și expoziții de carte,
expoziție de costum popular, poezie, cântec religios
și patriotic și film documentar la Ziua Culturii
Române, Ziua Unirii Principatelor, Ziua Universală
a Iei și Ziua Națională a României. La Birda și
Sângeorge s-a desfășurat recitalul de colinde
destinat copiilor ,,Vin colindătorii cum veneau
odată…” ajuns la cea de-a VII-a ediție.
În perioada lunilor decembrie 2022-martie
2023 s-a desfășurat în parohie și în filie Concursul
Național Catehetic Proiectul propus de Parohia
Birda a obținut, în urma jurizării, Premiul al III-lea
la nivel județean. La Concursul Județean de Creație
,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, Parohia Birda a
obținut Premiul I (secțiunea Desen) și Premiul al
III-lea (Secțiunea Poezie) la faza zonală desfășurată
la Deta.
La nivel de parohie au fost organizate
activități religios-culturale concretizate în oficierea
Sfintei Liturghii în sobor, împărtășirea copiilor,
acțiuni filantropice, cateheze susținute atât în
parohie, cât și în filie.
(Continuare în p. 6)
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024
ortodoxă română solicitând ca fundaţia să fie
Fundațiile școlare și rolul lor în împărţită în două, pentru a-şi administra fiecare
biserică, cea sârbă şi cea română separat partea ei.
formarea intelectualității românești
Curtea de Justiţie nu a dat dreptate bisericii române,
bănățene (IV) pe motiv că o fundaţie ca parsoană juridică este
indivizibilă.
1865-1918 Deci, Mitropolia ortodoxă română a rămas
doar cu dreptul asupra veniturilor reieşite de pe
Printre tinerii studioşi din Episcopia urma celor 20000 cor. pe an3.
Caransebeşului, care s-au bucurat de stipendii ale Documentele atestă sprijinul acordat de
Fundaţiei Gojdu pentru a urma studii universitare, această fundaţie mai ales tinerilor capabili care
se numără: Ştefan Velovan, Patriciu Drăgălina2, solicitau stipendii pentru a se specializa într-un
George Dobrin, Aurel Popovici, Ştefan Lipovan, anumit domeniu la nivel superior (studii
Cornel Demeter, Valeriu universitare).
Branişte, Mihai Brediceanu, Este interesant
Constantin Daicoviciu şi alţii. anunţul făcut de „Foaia
Fundaţia „Emanoil Diecezană” în 1912,
Gojdu” şi-a continuat publicând Concursul
activitatea şi după 1918, dar pentru trei burse a 1000
odată cu desăvârşirea unităţii cor. din „Fundaţia
statale a poporului român, ea a Trandafil”. Cererile nu se
încheiat un capitol de luptă trimit Consistoriului
care rămâne conturat cu Mitropolitan, trebuie să
trăsăturile sale specifice în fie scrise de tineri (elevi
istoria culturii moderne sau studenţi), nu de
româneşti. părinţii lor, „ca să poată
O altă fundaţie administrată de judeca dacă respectivii
Mitropolia de la Sibiu, de ştiu scrie româneşte, şi
stipendiile căreia s-au bucurat cum”4 .
şi tineri din Episcopia Direcţiunea şi
Caransebeşului, este corpul profesoral al
„Fundaţiunea Ioan şi Maria Institutului Pedagogic
Trandafil”. Diecezan Caransebeş
Trandafil, locuitor în solicită, în 1913,
Neoplanta nu departe de Consistoriului
Carlovitz, neavând copii, şi-a Mitropolitan să acorde,
lăsat în anul 1842 întreaga avere Mitropoliei gr. or. din „Fundaţiunea Trandafil”, un stipendiu unui
Carlovitz, cu scopul ca după moartea sa şi a soţiei tânăr din episcopia noastră care să urmeze cursurile
să se împartă stipendii tinerilor gr. or. din întreaga unei facultăţi de agronomie sau silvicultură. Ambii
Ungarie. Se înţelegea că puteau să primească tineri, după terminarea facultăţii, vor fi angajaţi ca
stipendii şi tinerii gr. or. români. Patriarhul sârbesc profesori la „Institutul nostru pedagogic”5.
a acordat însă stipendii numai tinerilor de Remarcăm politica şcolară de perspectivă urmată de
naţionalitate sârbă. Conducerea Institutului Pedagogic Caransebeş, de
Congresul naţional bisericesc de la Sibiu, a-şi forma cadre didactice cu calificare superioară,
aflând de existenţa acestei fundaţii şi pentru tinerii pentru pregătirea viitorilor învăţători.
gr. or. români, a încredinţat consistoriul Este semnificativă şi solicitarea Elenei
mitropolitan cu intentarea procesului pentru Streca, absolventă a şcolii comerciale din Panciova,
revendicarea dreptului bisericii gr. or. române pentru obţinerea unui stipendiu din Fundaţia
asupra acestei fundaţii. „Trandafil”6, pentru a-şi perfecţiona studiile
Procesul început în anul 1900 s-a pronunţat economice, cerinţă deosebită pentru această
în favoarea Bisericii Ortodoxe Române şi anume perioadă.
dreptul la jumătatea veniturilor (în sumă de 20.000
cor. anual). Procesele au continuat, biserica 3
FD, 10/1910, p. 6.
4
FD, 31/1912, p. 1.
5
AEC, Fond Şcolar, doc. 4016/1913.
2 6
AEC, Fond Şcolar, doc. 350/1872. AEC, Fond Şcolar, doc. 3150/1915.
5
Arhanghelul
Consiliul eparhial intervine la Consistoriul
mitropolitan cu recomandarea de a aproba un
stipendiu din Fundaţia Trandafil elevului Ioan
Penţia, pentru a continua studiile pedagogice la
Universitate7. Consistoriul mitropolitan acordă un
stipendiu de 1000 coroane clericului Ioan Penţia,
student la Universitatea din Budapesta în anii 1916-
19198.
În general, fundaţiile gestionate de
Mitropolia de la Sibiu erau mai puternice,
favorizând trimiterea la studii universitare a unor
tineri foarte capabili, care, revenind acasă, deveneau
la rândul lor oameni de nădejde pentru Şcoala
românească.
Fundaţii foste comune aparţinând de
episcopiile Aradului şi Caransebeşului
După despărţirea de ierarhia sârbească, cele
două episcopii gr. ort. rom. a Aradului şi a
Caransebeşului, sufragane Mitropoliei ortodoxe
române de la Sibiu, după lungi şi furtunoase
dezbateri9, şi-au administrat împreună averea până
în 1887, când au procedat la împărţirea bunurilor
aparţinând celor două episcopii10.
Fundaţiunea şcolară Balla Ioan şi fondul
seminarial Rajacsics (Fundaţiunea Rajacsics) au
fost administrate în comun de cele două episcopii
până în anul 1884. Valoarea lor după împărţire a
fost următoarea, pentru Episcopia Caransebeş (în
anul 1884):
Fondul şcolar Balla Ioan: 5368 fl. 68 cr.
Fondul Seminarial Rajacsics: 870 fl. 63 cr11
Conform Statutelor, stipendiile Fundaţiunii Balla
trebuiau acordate tinerilor capabili, mai ales pentru
a urma studii superioare şi în special pentru a
deveni profesori12. Epitropia provizorie a fondurilor
comune diecezelor Arad şi Caransebeş informează
Consistoriul caransebeşan că, din Fundaţia Balla,
pentru stipendii pentru 1874 se dau 5 stipendii şi
sunt alocaţi 400 fl13. Senatul Şcolar al
Consistoriului diecezan înaintează Sinodului
eparhial lista stipendiştilor Fundaţiunii Balla, pentru
a decide care dintre ei să urmeze mai departe14,
suma alocată fiind foarte mică. Aceştia sunt:
Romulus Niculescu, Romulus Preda, Nicolae
7
Ibidem, doc. 321/1916; doc. 3058, 6740/1916.
8
Ibidem, doc. 4568/1917; doc. 3607/1918.
9
,,Memorandu în obiectulu administrării fondurilor comune
bisericeşti şi şcolare ale dieceseloru române de Aradu şi
Caransebeşiu”, Caransebeş, 30 III 1874, AEC, Fond Şcolar,
doc. 127/1874.
10
Protocolul Şedinţelor Sinodului eparhial al diecezei române
gr. ort. a Caransebeşului, 1884, p. 49-82.
11
Idem, p. 83.
12
AEC, Fond Şcolar, doc. 87/1876.
13
AEC, Fond Şcolar, doc. 256/1874.
14
Idem, doc. 185/1876.
6
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
Marian, studenţi la drept la Pesta, Dumitru
Velceleanu, student la drept la Viena, Mihai Chiriţă,
elev la gimnaziul din Seghedin, Aurel Micu şi Aurel
Varga, elevi la gimnaziul din Arad15.
Fondul Seminarial Rajacsics: 870 fl. 63 cr16
Conform Statutelor, stipendiile Fundaţiunii Balla
trebuiau acordate tinerilor capabili, mai ales pentru
a urma studii superioare şi în special pentru a
deveni profesori17. Epitropia provizorie a fondurilor
comune diecezelor Arad şi Caransebeş informează
Consistoriul caransebeşan că, din Fundaţia Balla,
pentru stipendii pentru 1874 se dau 5 stipendii şi
sunt alocaţi 400 fl18. Senatul Şcolar al
Consistoriului diecezan înaintează Sinodului
eparhial lista stipendiştilor Fundaţiunii Balla, pentru
a decide care dintre ei să urmeze mai departe19,
suma alocată fiind foarte mică. Aceştia sunt:
Romulus Niculescu, Romulus Preda, Nicolae
Marian, studenţi la drept la Pesta, Dumitru
Velceleanu, student la drept la Viena, Mihai Chiriţă,
elev la gimnaziul din Seghedin, Aurel Micu şi Aurel
Varga, elevi la gimnaziul din Arad20.
Prof. dr. Virginia Ardelean
(Urmare din p. 4)
Au fost realizate și aniversări și omagieri ale
unor zile istorice și personalități: ,,Ziua Educației
religioase” (30-31 ianuarie), ,,Sărbătoarea Unirii
Basarabiei cu România la Birda și Sângeorge” (27
martie); ,,Masă rotundă ,,Vârstnicii în viața
comunității” (31 martie; ,,Anul cultural Ciprian
Porumbescu în parohia Birda” (6 iunie); ,,Ziua
Universală a Iei” (24 iunie); ,,Ziua Națională de
Conștientizare a violenței împotriva creștinilor” (16
august); ,,Timișoara, capitală europeană culturală la
Birda și Sângeorge” (27 septembrie); ,,Anul cultural
Dimitrie Cantemir și comemorarea Părintelui Prof.
Dumitru Stăniloae (24 octombrie); ,,Centenarul
nașterii Mitropolitului Nicolae Corneanu la Birda și
Sângeorge (21 noiembrie); ,,Sărbătorirea Sfântului
Andrei Șaguna la Sângeorge și Birda” (30
noiembrie); ,,Colțul amintirilor de muzica
bisericească bănățeană” (6 decembrie).
(Continuare în p. 9)
15
Ibidem.
16
Idem, p. 83.
17
AEC, Fond Şcolar, doc. 87/1876.
18
AEC, Fond Şcolar, doc. 256/1874.
19
Idem, doc. 185/1876.
20
Ibidem.
Arhanghelul
Documentar:
Ofranda de cântec sau cântecul de pomană
Motto:
,,Dați morților ceea ce li se cuvine, ei sunt oamenii
care au părăsit viața socotiți-i ca ființe vii...”
Din îndepărtate vremi și până în zilele
noastre oamenii au crezut în nenumărate ,,forme de
existență în care morții își duc mai departe viața”
(Julius Lips, Obârșia lucrurilor. O istorie a culturii
omenirii, Editura Științifică, București, 1958, p.
520). În concepția romanilor
,,mortul continuă să aibă
nevoile și pasiunile din
timpul vieții” (C. I. Giulian,
Lumea culturii primitive,
Editura Albatros, București,
1983, p. 88) morții lor erau
supranumiți ,,manes” (cei
buni, cei puri), mai mult
chiar ,,Dii Manes (Zeii cei
buni, cei puri). Cunoscutul
Enea, spre exemplu, a
atribuit tatălui său laudativul
,,santus divinus” (Ibid., p.
89). Zeificarea celor plecați din lumea ,,cu dor” în
cea ,,fără dor” este dovada unei maxi- me venerații.
Sfântul Apostol Pavel a propovăduit duali-
tatea existenței umane, între ,,lu- mea vizibilă
imper-fectă și trecătoare prin păcat și cea invizibilă,
eternă”. Omul ,,atunci când nu poate fi mulțumit de
temporalitate, afirmă Petre Țuțea – a generat
speranța într-o viață viitoare [...]. Existența lumii
viitoare nu este speranța umană, ci singura idee
salvatoare și consolatoare” (Omul. Tratat de
antropologie creștină, vol. 2. Sistemele, Editura
Timpul, Iași, 1993). Socrate însuși și-a pus speranța
în nemurire și Dumnezeu.
Nu ne-am propus să dezbatem aici și acum
despre odă și imn ca ofrandă aduse eroilor neamului
pentru curajul și jertfa lor și nici ,,despre cântările
funebrale” ce alcătuiesc slujbele religioase oficiate.
Se crede, că ei morții au trebuință nu numai
de cele trupești.
Arnold von Gennep este de părere că
,,mijloacele de subzistență pe care morții, le găsesc
în lumea lor trebuie să le procure pe seama celor
vii” (Riturile de trecere, p. 143). Ca atare lărgind
sfera acestor ,,mijloace” materiale prin adaosul
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
celor trebuincioase sufletului, în același mod trebuie
să-și procure cântecele și jocurile populare.
Aceste suflete călătoare sunt permanent
încercate de dorințe, pofte au anumite gusturi, își
exprimă visurile celor vii, unele năzuințe și pasiuni.
Ofranda de cântec este o revărsare a
sufletului ,,celui viu” (static) între sufletul
prietenului, rudei de neam trecut / trecută în neființă
(care posibil să nu-și fi găsit tihna și odihna).
Un exemplu edificator al luării cu sine în
mormânt a dragostei de muzică, de doinele și
jocurile românești, cântate din fluier ori din alte
instrumente muzicale păstorești, este cel al
ciobanului mioritic.
Așa se face că mortul ,,captivul mut” de pe
celălalt mal al Styxului este dăruit de prietenii și
rudele sale, cu ocazia unor sărbători, cu un cântec
sau un joc popular. Iată,
așadar dovada, că nici
pe cealaltă lume nu se
poate trăi fără cântec și
joc. Cântecele și
dansurile macabre sunt
apanajul lumii
transcendentale.
Popoarele africane
încearcă adeseori în
cadrul unor ritualu- ri
magice să anti- cipeze o
astfel de viață artistică
în care masca, mima și
pantonima, logo- sul și melosul au rolul de a-i
pregăti atât pe actanți, cât și pe privitori pentru
momentul Marii Treceri.
Dacă ne raportăm la populația haida după
care ,,Cântările funerare fac ca mortul în satul lui
(satul de dincolo de lume n. a.) să stea cu fruntea
sus atunci când aude cântecele celor vii” și morții
noștri ar putea ,,simții” la fel.
Ofranda de cântec nu este decât o călătorie
muzicală în ,,lumea împiedicare a părăsirii
mormintelor prin străpungerea cu piroane a crinilor
și inimilor acelora care se presupune că vor deveni
strigoi” (Arnold von Gennep, Riturile de trecere, p.
143), cântecul de pomană, asemenea darurilor în
alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, apă și nu în
ultimul rând de lumină, este ritual de agregare, de
aglutinare a celor două lumi.
De reținut este faptul, că revelația aceasta
,,de prag” dintre vii și orți nu durează decât câțiva
ani atâta vreme cât cei vii își aduc aminte de morții
lor. De aceea arare ori ne este dat să ascultăm unele
dedicații adresate oamenilor a căror vieți s-a stins cu
mai mult de doi ani în urmă, Căci, puntea de
legătură dintre cele două maluri se prăbușește
7
Arhanghelul
asemenea Podului Londrei, posibil reconstituit doar
în jocul de copii intitulat Podul de piatră, ,,atunci /
și nu atunci”.
Darul la care ne referim este oferit din
inițiativa cuiva, spontan și se reazămă pe tradiția
folclorică locală. Momentul interesează nu numai
familia, rudele și prietenii defunctului, ci întreaga
societate rurală.
Sensul acestui mesaj este dinspre un spațiu
real ,,mioritic” înspre unul infinit ,,cosmic”, dinspre
,,aici” înspre ,,neunde”.
Ofranda de cântec se face numai în cadrul
unei suite de dansuri populare, atunci când tempoul
alert, vivace îi poartă pe actanți în sferele înalte ale
trăirii estetice. Subit, un muzicant ori chiar
,,donatorul” rostește cu glas tare ,,acu' cântăm / să
cântă o cântare gi pomană lu... plăcită gi...
(priecenu, văru, cumnatu lui)”. Schimbarea bruscă
de atmosferă este de-a dreptul ucigătoare. Animația
îngheață. Exhuberanța îmbracă haina tristeții. Fețele
îmbujorate iau înfățișarea figurilor de ceară. Iar, cei
de față trec de o dată la o stare psihică asemănătoare
feed-back-ului retrocuplajului sau cvonisiunii
inverse, amintindu-și chipul, faptele și întâmplările
trăite împreună cu cel plecat de curând ,,pe un
drumuț mare / ce' napoi cărare nare”.
Ofranda interpretată vocal sau instrumental,
nu poate fi decât o doină sau un cântec lung de un
patetism înfiorător.
Momentul muzical de mai sus își are
corespondentul, de pildă în lucrarea simfonică a lui
Pietro Mascagni, ,,Cavaleria rusticană” în care după
o scurtă introducere urmează o mișcare care
sugerează galopul cailor, întrupată brusc de o
cântare funebrală intonată în amintirea celor căzuți
pe câmpul de luptă. Se revine apoi la ,,primo
tempo” ca și în cazul nostru, la continuarea suitei
coregrafice populare.
În concepția celor intervievați nu orice
ofrandă de cântec este acceptată de adresant. De
cele mai multe ori solicitantul în persoana unei rude
sau a unui prieten le cere muzicanților un cântec pe
care defunctul la îndrăgit în timpul vieții lui
,,pământene”. ,,Tată' mio – ne-a relatat cunoscutul
rapsod popular Ștefan Isac – o iubit mult cântece cu
‹‹Izvoraș cu apă rășe››. Mi l-o predat mie să-ș zâc și
să-l duc mai geparce cân' îl aud cântându-să mă
ghincesc la el și mă scapă plânsul. Mă duc la al cari
l-o cântat să-i plăcesc fintă l-o zâs ge pomană lu
tata” (Inf. Ștefan Isac, 59 ani, cules 28. 04. 2006,
Caransebeș).
Cel care dedică, pune pe aripile cântecului,
jalea, duioșia și regretul despărțirii de ,,cel pribeag”
o dată cu speranța că mesajul său a fost primit cu
bucurie.
8
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
Dacă ,,zorile”, ,,Cântecul bradului” și
,,bocetul” propriu-zis sunt produse folclorice
ceremoniale, legate fiind de înmormântare,
,,cântecul de pomană” se încadrează în categoria
cântecelor rituale. În schimb asemănarea acestuia cu
creațiile din prima categorie rezidă în remunerarea,
în cele mai multe cazuri a interpreților care
prestează, s zicem, astfel de servicii cu caracter
funebral.
Pentru ca buna intenție a ,,ofertantului”,
darul său muzical să fie bine primit de ,,destinatar”
(de răposat), la încheierea cântecului / melodiei se
rostește bine cunoscuta formulă ,,Dumnezeu să-i
primească”. Numai așa actantul este încredințat, că
spre deosebire de darurile în alimente, obiecte etc.,
cântecul, ca și creație imaterială, trece cu mai mare
ușurință prim și peste ,,vămile văzduhului” dintre
cei care locuiesc într-un spațiu real și cei din lumea
umbrelor. Actul în sine presupune iubirea față de
,,aproapele-depărtat” și comunitate prin intermediul
artei sunetelor cu Creatorul și prin El, cu cel pe
care-l păstorește pe tărâmul celălalt.
În sistemul riturilor de trecere, ofranda de
cântec are drept scop agregarea defectului la lumea
morților, la noua lui societate...
A aduce o ofranda de cântec lumesc unuia
care nu mai există, unui personaj din ,,lumea
umbrelor”, iată o relaționare pasageră a sacrului cu
profanul în lumina artei sonorului.
Și iată cum, cântecul, asemenea fântânii
poate deveni calea de legătură dintre cele două
lumi, diametral opuse, ceea ce aici, naturală, a viilor
și cea supranaturală, de dincolo, cea
transcendentală.
Cântecul de pomană este o practică întâlnită
în mai multe localități din Banat și de aiurea.
Solicitarea unor cântece pentru morți în
perioada doliului, ,,simbol a legării temporare” între
vii și morți nu este interzisă de obște sătească.
A nu se face astfel de daruri înseamnă a încălca un
obicei îndătinat desprins din ,,cultul morților” a te
abate de la morala creștină ortodoxă. Dacă
nesocotești o astfel de cutumă cazi în culpă, iar
după C. I. Giulian ,,culpa devine păcat” (C. I.
Giulian, op. cit.). În fine, a nu oferi cântece de
pomană a celor plecați în cealaltă lume în concepția
oamenilor locului, înseamnă a încălca legile
prieteniei și a legăturilor de neam.
Cei care dăruiesc melodii și cântece morților
nu face din acesta un titlu de glorie (,,big-man”), ci
fac dovada generozității lor.
J. Mbiti, cercetător al conceptelor religioase ale
popoarelor africane afirmă că: ,,Mormântul este un
simbolul despărțirii între morți și vii, ele devine în
chip paradoxal locul de întâlnire dintre cele două
Arhanghelul
lumi” (Mbiti, Africanische Religion und
Weltauschauung, Berlin, 1974, p. 191).
Interesant, cum de cunosc acest lucru
bănățenii care la nunți și nedei cheamă muzicanți la
cimitire, la mormintele celor dragi pentru a le aduce
ofranda de cântec popular.
Multifuncționalitatea monumentului, aspe-
ctul etic și estetic, teologic, social etc. nu le
comentăm acum și aici din lipsă de timp.
La urma urmei ofranda de cântec este un
dar, doar că, în acest caz, parimia cunoscută ,,Darul,
dar așteaptă” nu poate fi acceptată căci ofranda nu
rămâne altceva decât o jertfă adusă răposatului.
Cântecul de pomană este în fond și la urma
urmei un rit funerar, o mică oază de solemnitate
într-o mare acțiune spectaculară în cazul
petrecerilor populare.
Actul în sine nu face corp comun cu
sărbătoarea în contestuc căreia se produce (botez,
hora satului, nedeie, nuntă) ci, dimpotrivă
contravine stării de bună dispoziție a participanților.
Momentul confirmă faptul, că legea contrastului
funcționează nu numai în arta cultă, ci și în creația
populară.
Momentul confirmă faptul, că legea
contrastului funcționează nu numai în arta cultă, ci
și în creația populară.
Prin urmare, actul folcloric respectiv are
șansa de a supraviețui multă vreme căci elementul
ritual-religios este susținut de cel spectacular de
natură laică.
Prof. dr. Dumitru Jompan
(Urmare din p. 6)
Copiii care au participat la realizarea
Concursului Național Catehetic la nivel parohial au
avut prilejul participării la activitățile unei tabere de
creație desfășurată la Muzeul Satului Bănățean din
Timișoara, dar și la două festival de colinde care au
avut loc în parohia Gătaia și Voiteg.
Credincioșii au la dispoziție și o pagină de
internet a parohiei, http://parohiaortodoxabirda.
blogspot.com pe care au fost stocate în cursul anului
152 de materiale reprezentând știri, fotografii de la
activitățile realizate, cuvinte de învățătură,
prezentări de carte și revistă religioasă ș. a..
Tot pentru nevoile credincioșilor au fost
realizate cateheze ilustrate care au fost prezentate
fie în biserică, fie on-line. Colecția acestor
documente poate fi accesată pe site-ul:
https://ro.scribd.com/presentation/607807536/Cateh
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
ez%C4%83-dedicat%C4%83-Anului-comemorativ-
din-Patriarhia-Roman%C4%83-2022;
https://ro.scribd.com/presentation/593243821/Cateh
ez%C4%83-istoric%C4%83.
Preotul Valentin Bugariu a reprezentat
parohia la realizarea unor emisiuni la Radio Trinitas
și la apariția unor publicații eparhiale: ,,revista
,,Învierea” și ,,Almanahul Arhiepiscopiei
Timișoarei”, alte publicații parohiale și rurale din
Banat.
Același autor a publicat câteva studii și articole
după cum urmează: ,,Aspecte din trecutul muzicii
bisericești bănățene, în ,,Almanahul Arhiepiscopiei
Timișoarei”, Timișoara, 2023, p. 230-252; ,,Coruri
bisericești și școlare din zona Deta”, în ,,Învierea,
mai-iunie, 2023, p. 8-12; ,,Istoricul orașului Gătaia
și al satelor aparținătoare (II)”, în ,,Columna”, nr.
93-96 / 2023, p. 135-139; ,,Anton Pann în slujba
literaturii și a muzicii bisericești românești”, în
,,Anghelos”, nr. 66 / 2023, p. 8-9.
Activitatea misionar-filantropică:
Credincioșii parohiei au participat la Taina
Sfântului Maslu oficiate în parohiile vecine la
Berecuța, Gătaia, Pădureni, Ciacova, Liebling și
Voiteg.
La nivel filantropic menționăm faptul că
fiecare activitate culturală desfășurată în parohie a
avut și un moment filantropic. De asemenea,
Parohia Birda a contribuit la toate colectele inițiate
de Arhiepiscopia Timișoarei în diferite ocazii.
Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului
prin sprijinul Parohiei s-au achiziționat și distribuit
100 de pachete cu dulciuri pentru copiii din parohie
și filia Sângeorge.
Activitatea administrativ-gospodărească:
În cursul anului 2023 au fost achiziționate
de la Protopopiat și Depozitul de obiecte bisericești,
materiile necesare cultului și documentele
justificative (vin liturgic, mir, cărbuni, tămâie,
lumânări, candele, chitanțiere, ordonanțier de plată)
și calendarele creștin-ortodoxe (de perete, buzunar,
birou și spirală).
De-a lungul anului au fost efectuate lucrări
capitale la biserica din Sângeorge unde s-a montat
pardoseaua de ceramică. Tot la această biserică au
fost montate opt ferestre pvc în valoare de 6.470 lei.
Au fost finalizate lucrări la magazia lăcașului de
cult, care a fost anvelopată cu tablă cutată. Lucrarea
s-a ridicat la suma de 2.831 lei.
(Continuare în p. 12)
9
Arhanghelul
Corul din Babșa
Localitatea Babşa este un sat aşezat în
apropierea râului Bega, pe un promontoriu, teren
care geografic vorbind constituie începuturile
dealului Lipovei; la o depărtare de circa 8 km.
spre Nord de Belinţ (comuna de care aparţine), la
15 km. Nord-Vest de Lugoj şi faţă de Timişoara la
vreo 52 km. Satul Babşa este atestat documentar
în jurul anului 1488, conform unei Diplome
nobiliare.
După realizarea unităţii naţionale, locuitorii
satului Babşa au fost antrenaţi din plin pe tărâm
cultural la organizarea de activităţi, în fruntea lor
aflându-se intelectualii satului şi cei care s-au
întors de pe front, unde au participat ca voluntari.
Băbşenii au participat la toate manifestările
organizate în acea vreme, fie în grup, fie
individual, din proprie iniţiativă.
O delegaţie masivă, în mare parte alcătuită din
corişti a participat
în anul 1919 la
Adunarea
naţională de la
Lugoj, iar la 3
August 1919 când
în Banat sosesc
trupele româneşti,
în întimpinarea
lor, tot aici, sunt
prezenţi şi
băbşenii. Florile
culese de ei aveau
să se întâlnească
în braţele ostaşilor
români cu cele ale
muncitorilor şi
meşteşugarilor
lugojeni.
În viaţa spirituală a satului Babşa corul ocupa
un loc de cinste. De fapt, aproape toată activitatea
culturală din localitate s-a axat pe cea a coriştilor,
ei ne fiind numai cântăreţi, ci şi actori de teatru
sătesc, dansatori populari, cititori de carte din
biblioteca satului, instrumentişti în fanfară sau
taraf, participând de bună voie la acţiunile şi
manifestările culturale ale satului. Documentele
vremii ne demonstrează efervescenţa vieţii
culturale bănăţene şi ne dovedeşte încă o dată, că
în pofida grelelor condiţii social- economice şi
politice, activităţile cultural –muzicale ale
corurilor din Chizătău, Lugoj şi alte localităţi ale
Banatului au avut menirea să răspândească
(alături de alte asociaţii similare de dincolo de
10
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
Carpaţi) ideile de unitate naţională şi să militeze pentru
unirea românilor din Transilvania şi Banat cu patria
mamă. Purtând aceleaşi năzuinţe, plugarii din Babşa,
oameni dăruiţi artei şi încrezători în rolul şi menirea ei,
au înfiinţat corul la care ţin cu sfinţenie şi azi, în anul
1883.
În Comitetul de conducere al corului au activat
oameni destoinici şi au lăsat urmaşi pe măsură, ce au
transmis generaţiilor următoare dragostea faţă de artă,
de cântecul şi jocul bănăţean, ca: Dimitrie Radu, Ion
Savescu, Filip Petriţi, Ioan Curescu, Ioan Sorescu,
George Petriţi, Ion Jivan, Constantin Jivcoviciu, Petre
Lalescu, Ioan Gavri, Dimitrie Goilă, preot Fortunat
Mureşan, preot Gheorghe Damaschin, Ioan Radu,
Laichici Ştefan. Mulţi din cei nominalizaţi au ţinut
bagheta de dirijor. Pentru o mai bună instruire a corului
din Babşa s-au adus instructori speciali, precum
Dimitrie Voichescu din Coştei, în iarna anului 1883.
Din declaraţia lui Trifu Jivan, agricultor în etate de
86 de ani reiese că instructorul a fost plătit pe sezonul
de iarnă(trei luni) pentru a instrui coriştii, a alcătui un
repertoriu muzical şi a
lăsa dirijori instruiţi în
continuare. Repetiţiile
aveau loc cu
regularitate, cântându-
se după partituri
individuale scrise de
către instructorul
corului. În realitate,
oamenii nu cunoşteau
notele muzicale, dar li
se dădea totuşi o
partitură pentru ca să-şi
însuşească textul literar
şi să se familiarizeze cu
notele muzicale. De
abia mai târziu, după ce
câţiva corişti s-au
dovedit interesaţi de a învăţa „citirea” muzicală,
dirijorul a început cu ei o pregătire suplimentară. Astfel
s-au format instructorii locali, din care amintim: Ilie
Radu, Ioan Jivan, Ilie Crişovan, Ioan Gavri, care deşi
ţărani, au reuşit să ajute dirijorii „titulari” la instruirea
corului băbşean. Din afirmaţiile unor săteni mai în
vârstă(Trifu Jivan, Petru Coşari) rezultă că acest cor din
Babşa exista înainte de 1883. Cu doi ani mai devreme
activa un cor de elevi şi tineri condus de învăţătorul
şcolii, Damaschin Micu. În lucrarea manuscris a
istoricului N. Ilieşu, aflată la Muzeul Banatului se arată:
„ În anul 1870 preotul Dumitru Morariu din Babşa
organizează un cor.”
Corul condus de Dimitrie Voichescu era bărbătesc
şi cânta pe patru voci: tenor I, tenor II, bariton şi bas.
Lista aproximativă în primul an de activitate:
Arhanghelul
- tenor I: Trifu Jivan, Constantin Laichici, Ion
Bot, Nicolae Miuţ, Petru Seleac, Ion Jivan,
Pavel Petruţ, Vasile Miuţ.
- tenor II: Avram Gavri, Trandafir Laichici,
Ion Laichici, Trandafir Laichici (2)
- bariton: Ilie Crişovan, Ion Bogdan, Ion
Popescu, Trifu Crişovan, Ion Petriţi,
Constantin Jivcovici.
- bas: Moise Iovicescu Crişan, Ion Radu, Ilie
Radu, Ioan Sorescu, Moise Sorescu, Petre
Curescu, Trifu Bogdan, Petru Bogdan, Ion
Laichici, Damaschin Micu.
În perioada 1896-1903 corul l-a avut ca
dirijor pe învăţătorul Nicolae Hamza – bun
violonist şi priceput dirijor. În perioada 1903-
1906, corul a fost transformat în cor mixt, condus
de învăţătorul Gheorghe Băran, (cu mare
autoritate de dirijor). În perioada 1910-1913 corul
a fost condus de dascălul devotat, Mihai Bocşa, pe
timpul său s-au întreprins mai multe deplasări la
activităţi în satele limitrofe.
În perioada ce precede Marea Unire de la
Alba-Iulia cât şi după, funcţia de dirijor al corului
este asigurată de preotul Fortunat Mureşan, fiind
ajutat de învăţătorul mai tânăr Dumitru Goilă şi de
plugarul Ioan Gavri. De numele acestora este
legată reorganizarea corului pe principii moderne.
La 21 Septembrie 1922 se constituie la
Chizătău din iniţiativa lui Ion Vidu şi Iosif
Velceanu, Asociaţia corurilor şi fanfarelor române
din Banat. Printre cele 28 de delegaţii a fost şi cea
de la Babşa. Sub noul nume de - Societatea corală
„ Plugarul Român” corul din Babşa participă la
toate acţiunile şi manifestaţiile iniţiate de
Asociaţie, răspunde la invitaţiile oficiale de la
Timişoara şi Lugoj şi se manifestă solidar cu
românii bănăţeni în demonstraţiile politice de
interes naţional.
La 8 Septembrie 1926, corul din Babşa este
prezent la Chizătău, participând la Olimpiada
corală organizată de Asociaţie. Juriul este alcătuit
din: Sabin Drăgoi, Filaret Barbu, Ion Bacău şi dr.
Emil Grădinaru. Corul din Babşa obţine Premiul I
şi Steagul trofeu al Olimpiadei, steag care
conform Regulamentului va rămâne în posesia
acelui cor care în decurs de 10 ani va primi de 3
ori premiul întâi.
În anul 1927, corul este din nou la Chizătău,
la o nouă ediţie a Olimpiadei. La sfârşitul
concursului prof. Velceanu a oferit Diploma şi
Premiul I tot corului din Babşa şi pentru a doua
oară Steagul. Despre dirijorul corului Iosif
Velceanu spunea: „ D-l Dumitru Goilă este un
bun instructor şi va deveni un isteţ conducător de
cor. Cântăreţii s-au purtat brav, executând piese
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
cu emulare, cu tot elanul ce-l putem aştepta de la un cor
bun de ţărani.”
La data de 13 Mai 1928, corul din Babşa ia parte la
sărbătorile de inaugurare a Teatrului comunal din
Timişoara, primind o Diplomă Comemorativă pentru
colaborare rodnică şi entuziasmul manifestat.
La 8 Septembrie 1928, corul din Babşa este din nou
prezent la Chizătău, unde în urma concursului i se
decerne pentru a treia oară Premiul I şi obţine definitiv
mult râvnitul drapel al Olimpiadei. El se păstrează şi în
prezent ca un trofeu valoros ce aparţine corului
băbşean. Tot în acelaşi an se finalizează construcţia „
Casei Naţionale” începută cu un an înainte de meşterii
lemnari Ion Savescu, Petru Laichici, Nicolae Savescu.
Pe frontispiciul clădirii era scris: „NAŢIA
VEGHEAZĂ. ÎNAINTE BRAVI PLUGARI! VIRTUS
ROMANA REDIVIVA. CASA NAŢIONALĂ.” În
prezent localul cultural se află în rezervaţia de
arhitectură populară bănăţeană a Muzeului Banatului
din Timişoara, prin efortul muzeografului Cico Vasile,
fost dascăl în satul Babşa. Inaugurarea locaşului
cultural a avut loc la data de 23 August 1983.
În anul 1934 corul din Babşa se afla prezent la
Lugoj cu ocazia dezvelirii bustului doinitorului
Banatului, Ion Vidu cât şi la inaugurarea internatului
liceului „Coriolan Brediceanu.” În anul 1936 corul
participă la grandioasele Serbări Jubiliare ale cântecului
bănăţean ce au avut loc în data de 13-14 Octombrie.
Iată cum au fost salutaţi de presa vremii cântăreţii de pe
tot cuprinsul Banatului: „Bine aţi venit, cântăreţi
bănăţeni în metropola înâlţării voastre.” În anul 1937,
corul din Babşa participă la Festivalul muzical de la
Recaş, organizat cu ocazia inaugurării pieţei, unde
primeşte drept răsplată pentru frumoasa contribuţie
artistică un premiu de 500 de lei.
După cel de-al doilea război mondial la cârma
corului din Babşa se afla preotul Damaschin Gheorghe,
înfiinţând un cor de elevi şi tineret de circa 80 de
persoane. La acest cor se alătură şi coriştii reîntorşi de
pe front, astfel că numărul lor ajunge la aproape o sută
de persoane. Ulterior, corul a fost condus de Ion Radu
şi Laichici Ştefan.
Concursurile pe ţară ale formaţiilor de amatori
organizate în anul 1950 prilejuiesc noi ocazii de
valorificare a potenţialului artistic al corului din Babşa.
În 1057, corul participă la marea sărbătoare prilejuită de
serbarea Centenarului corului din Chizătău. În 1072, la
7 Mai, corul din Babşa se afla prezent la Timişoara, la
„Sărbătoarea Cântecului Coral,” zi memorabilă în
istoria corului băbşean şi de asemenea manifestându-se
pe scenele mai multor localităţi învecinate: Belinţ,
Gruni, Paniova, Secaş, Ghizela, Hitiaş, Coştei,
Tîrgovişte, Balint, Şanoviţa etc. în cadrul Festivalului
Naţional „Cântarea României.” Repertoriul coral a fost
bogat şi variat, cuprinzând alături de creaţia înaintaşilor
11
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024
muzicii corale româneşti şi cele mai noi lucrări
militant-patriotice. Iată câteva frumoase partituri: Comunitatea din Bazoșu Vechi -
„Tata moşu, Hora Griviţei, Privirea, Spiritul,
arc peste timp
Junimea pariziană, Ana Lugojana, Răsunetul,
Vânătorul român, Marşul armatei române.”
În prezent băbşenii sunt vitregiţi de acest cor
care le-a adus faimă în judeţ şi chiar în ţară, Satul Bazoșu Vechi apare atestat documentar în
datorită situaţiei social-materiale şi a lipsei de anul 1723 pe harta istorică a contelui Mercy. Satul a
interes şi preocupare faţă de aceste manifestări fost locuit de români, dar harta din 1761 îl declară
culturale; iar cei care mai au în suflet şi păstrează pustiu, deci nelocuit. Această afirmație, ,,nelocuit”, nu e
memoria anilor glorioşi se desfată privind doar adevărată și-și găsește explicația în politica partinică a
Simbolul culturii corale băbşene, respectiv Casa statului. Iată pe scurt cum au decurs lucrurile: Statul
Naţională ce se află în rezervaţia bănăţeană de la austriac avea nevoie de un document oficial cu ,,satele
Muzeul Satului, Timişoara. nepopulate”, pentru a fi ,,repopulate”. Repopularea s-a
Băbşenii se făcut bineînțeles cu șvabii aduși
mândresc cu corul de din Imperiul Austriac pe cele mai
altădată din satul lor, care bune și fertile pământuri. Nu mult
în zile de grea restrişte a timp după această dată au fost
sădit în sufletul lor aduși coloniștii pe aceste locuri.
optimismul, tăria morală, La început trăiau împreună cu
setea nepotolită de românii prin cătunele satului:
frumos a locuitorilor, Gârcenaș (unde erau mai mulți),
dragostea pentru valorile Casa vierge, Orniț, Șatra, Râtu
spirituale în care doreau Roșu, Inculeasa etc.
să găsească noi valenţe Nu se știe exact care-i
morale, descoperind în motivul, dar multă conviețuire cu
atmosfera cântecului românii n-au avut, deoarece nu
viaţa autentică, sufletul peste mult timp și-au trasat o nouă
minunat al omului, trăind vatră a satului, unde să locuiască
într-o lume adevărată, ,,numai ei dă ei”, așa cum spuneau
nealterată. bătrânii. Au trasat planul satului
cu străzi bine aliniate, cinci pe axa
Bibliografie: nord-sud, întretăiate de alte
1 Prin Banat în satul 5 străzi est-vest.
Babşa, Ioan Ionescu, Alte argumente care atestă
Editura Brumar,Timişoara, 2007 existența unui sat locuit de autohtoni este harta realizată
2 Un secol de cântare corală la Babşa, 1883- de Francesco Griselini între anii 1774-1777, în care
1983, Vasile Cica Bazoșu Vechi apare ca unul din cele mai mari sate din
județul Timiș. Ultimele două argumente le aduc în
Ioan Ionescu această privință sunt în primul rând: inscripția pe un
(Ionuţ Păsulă de la Babşa) Penticostar datat 1767 (Penticostarul de la Râmnic) și în
care se arată toți sătenii care au contribuit cu bani
pentru cumpărarea acestei cărți. Printre donatori se află
(Urmare din p. 9)
și unul din preoții satului, popa Grigore Popovici, care
apare ca preot în sat încă din 1779. Ultimul argument
S-au efectuat lucrări capitale la capela pentru dezmințirea afirmației hărții din 1761 este acela
mortuară din Birda care au presupus: lucrări de că la anul 1779, an de când se păstrează cel mai vechi
consolidare, de reamenajare interioară (turnat document al bisericii din Bazoșu-Vechi.
planșă de beton armat și gresie). Confecționat un
foișor în două ape la intrarea în capelă.
Materialele au costat: 11.281,5 lei proveniți din Pr. Cristian Gabriel Băican
donații și din bugetul parohiei. (Parohia Bazoșu Vechi, jud. Timiș)
La biserica parohială s-a achiziționat un
nou aparat de aer condiționat, care împreună cu
montajul acestuia a costat 2400 lei.

12
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024

Pagini de literatură: Autorul surprinde foarte fin izbucnirea iubirii

dintre cei doi şi analizează profund trăirile lor afective.
După numai patru zile se logodesc şi se căsătoresc.
Luli avea preocupări literare; prietena ei
Monografia existenței umane în Gabriela, citindu-i găndurile artistice, o “botezase
romanul românesc interbelic Lorelei”. Luli nu îi spusese lui Tani despre acest talent
al ei din modestie. Gabriela era îndrăgostită de Tani
dar, văzând că el s-a îndrăgostit de Luli, nu a mai spus
IONEL TEODOREANU nimic. Luli şi Tani vor pleca într-o călătorie timp de un
an. Fiind absorbit de Luli, Tani numai poate scrie
LORELEI (1935) nimic. Acesta se reapucă de un nou roman, izbucnind
între cei doi un “conflict” literar, deoarece Luli critică
Romanul Lorelei atrăgând, iniţial, prin un paragraf. Tani îşi reia vechile lui tabieturi: tutun şi
numele de rezonanţă muzicală şi amintind de cafea; Luli este lăsată singură de mai multe ori. Luli va
celebra legendă de origine germană, apare scrie Gabrielei rânduri poetice, pe care prietena ei
posterior Medelenilor. Acest fapt îi procură aura trebuia să le trimită lui Tani cu semnătura L sau
maturităţii creatoare, făcând din creator un Lorelei. Tani e frapat de talentul necunoscutei,
mânuitor neîntrecut “în strălucirea strai de neştiind că aceasta e chiar Luli; chiar face o pasiune
purpură şi aur care este stilul ascunsă pentru Lorelei. Luli va muri
artei”1. în urma unei intervenţii chirurgicale
Romanul aduce un de apendicită. Tani crede că Gabriela
plus de originalitate prin este Lorelei şi se căsătoreşte cu ea.
faptul că este liric, poetic, Dar aceasta e falsă şi superficială.
descriptiv; asistăm la o Tani descoperă în pod srisorile lui
adevărată poezie a iubirii Luli spre Gabriela, descoperind că
dintre Catul Bogdan “Tani” Lorelei a fost Luli.
şi Lucia Nooleanu “Luli” sau Sfârşitul sugerează nefericirea
“Lorelei”. eroului.
Personajele sunt
măşti ale autorului: Catul GARABET IBRĂILEANU
Bogdan. Tudor Vianu
numeşte acest procedeu ADELA (1935)
“lirism mascat” sau “al
rolurilor”. Deşi este una din cele mai
Originalitatea lui frumoase construcţii romaneşti, Adela
Teodoreanu nu stă în a fost terminată în 1925, dar din cauza
voluptatea expresiei, ci în unei scrupulozităţi critice a autorului a
faptul că pictează splendorile fost ţinută în sertar aproape un
verbale. Nimic căutat, forţat, deceniu. Asemeni romanului Lorelei,
contrafăcut. Din cauza Adela povesteşte o iubire “lirică” cu
faptului că avea harul rădăcini paterne.
gândirii în imagini, prietenii Subiectul romanului este
îl porecliseră “Metaforel”. Subiectul romanului nu simplu, structurat, punându-se accent pe relaţia dintre
este foarte complicat, dar este prezentat poetic. În Emil Codrescu şi Adela, prin tehnica narativă a
centrul romanului stă iubirea dintre scriitorul şi jurnalului, procedeu întâlnit şi la Camil Petrescu în
profesorul universitar Tani – 38 ani şi eleva lui Ultima noapte… şi Patul lui Procust.
Luli – 18 ani. Ei se întâlnesc în tren, mergând Când Emil era student medicinist, Adela era un
amândoi la Galaţi pentru bacalaureat: Tani ca copilaş frumos, “un îngeraş blond”. Adela creşte sub
preşedinte al comisiei şi Luli ca elevă care trebuia ochii lui, el descoperă că fetiţa s-a transformat în
să treacă examenele. Prima impresie a celor doi adolescentă, apoi în femeie. El chiar o mai consideră
este foarte puternică: Luli este atrasă de Tani; fetiţă, adolescentă fiind. Deşi diferenţa de vârstă de ei
îngrijindu-l atunci când îi vine rău în este de douăzeci de ani între ei se înfiripă un sentiment
compartiment. suav, foarte greu de definit. Prietenia dintre ei este
frumoasă, dar în urma unor răceli de relaţie, ea nu-l
1
Idem, p. 756 anunţă decât printr-o simplă fellicitare că se căsătoreşte.

13
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024
În mariaj ea eşuează. După divorţ Emil o însetat de dorinţa de a scrie cât mai autentic, mai direct,
vizitează, ei se plimbă mult, vorbesc pe diferite neînflorit, apropiindu-se prin ideile estetice de Camil
teme. Cei doi se iubesc, dar nici unul nu are Petrescu şi Andre Gide. “Mircea Eliade este cea mai
curajul mărturisirii. Chiar formulele de adresare integrală şi servilă întrupare a gide-ismului în literatura
sunt respectuase: “maître”, “mata”. Spre final, noastră.”
acestea vor deveni “mon cher maître”, “iubitul Romanele sale prezintă personaje însetate de
mei prieten”, semn subtil că ea îl iubea. Adela autocunoaştere, de adevăr, de descifrarea enigmelor din
observă nehotărârea lui Emil: “mata nu vrei lume. Prelucrează magistral mituri rare cum ar fi:
niciodată ceea ce vrei”.Chiar ea afirmă: “fiecare strigoiul, mitul eternei reîntoarceri, mitul regenerării
femeie are ceva matern faţă de bărbatul pentru biologice, yoga. Este unul din cei mai buni
care are afecţiune, când el suferă”. reprezentanţi ai scrierilor fantastice.
În ultima seară, se plimbă împreună de Regăsim în operele sale o seamă de idei ale
mână. Autorul surprinde scrierilor sale ştiinţifice: dialectica
emoţia generată de gestul sacrului şi profanului, timpul
cast: “toată viaţa ei şi toată sacru, mitul coborării în infern,
viaţa mea o simţeam mitul eternei reîntoarceri, motivul
concentrată în micul ei pumn labirintului, teroarea istoriei.
închis în palma mâinii mele”. Mircea Eliade ne
Întrebat de natura impresionează şi prin studiile,
sentimentului faţă de ea, articolele, operele dedicate istoriei
Emil nu are curajul religiei: Numai în deceniul al
dezvăluirii: “mi-am dat patrulea apăruseră peste o mie de
seama bine că e momentul studii, articole şi peste douăzeci
decisiv. Dar n-am avut nici de volume. Trebuie să menţionăm
slăbiciunea de caracter de a-i cursul de Istoria religiilor, ţinut la
spune că o iubesc, nici tăria Universitatea din Bucureşti.
de a-i spune prietenie. I-am Menţionăm o serie de lucrări:
răspuns că ceea ce simt Tratat de istoria religiilor, Istoria
pentru ea e un sentiment credinţelor şi a ideilor religioase,
foarte curios. Adică bun de Sacru şi profan, Mitul eternei
pus în muzeu? a întrebat.” reîntoarceri, De la Zamolxis la
Răspunsul final e “o Gingis-Han. Tezele fundamentale
nesfârşită prietenie pe care le impine sunt:
pasională”2. Păcat, ar fi “fenomenologia sacrului” şi
putut fi fericiţi! “coincidentia oppositorum. Marele tot. Yin şi Yang”.
“Astfel că la sfârşitul liceului înţelesesem că
MIRCEA ELIADE sunt solicitat în acelaşi timp de două-trei vocaţii: pe de-
o parte cercetările obiectivele de la ştiinţele naturale
Mircea Eliade reprezintă spiritul românesc trecusem la orientalism, istoria religiilor şi filosofie; iar
care a pătruns cel mai adânc în cultura pe de altă parte de imaginaţia literară: Fie proza
occidentală. Având preocupări multiple şi fantastică, fie literatura epică, fie analiza psihologică.”3
realizări notabile în mai multe domenii, Mircea Într-adevăr, a reuşit să dea roade valoroase în
Eliade ne aminteşte de Dimitrie Cantemir, Bogdan fiecare domeniu.
Petriceicu-Haşdeu, Mihai Eminescu.
Mircea Eliade a activat timp de şase
decenii, opera sa conţinând nuvele, piese de Prof. Manuela Matits
teatru, literatură memorialistică, mitologie, Director Școala Gimnazială Săcălaz
folclor, etnografie, sociologie, antropologie,
lucrări de istoria religiilor.
Romanele lui Eliade propun teme cum ar
fi: eros, moarte, modă, mitologie, elemente
religioase din diferite confesiuni. Scriitorul este

2
Ibrăilenu, Garabet, Adela, Bucureşti, Ed. Minerva, 1977, 3
p. 190. Mircea Eliade într-un interviu.

14
Arhanghelul
Cateheza:
Exegeza pericopei evanghelice din
Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci
Precizarea pericopei Evanghelice.
Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci are ca temă
luarea Crucii și urmarea lui Hristos. Pericopa din
această zi este scrisă in Evanghelia lui Marcu,
cap. 8, 34-38 și 9, 1. 8
„ 34. Şi chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu
ucenicii Săi, le-a zis: Dacă voieşte cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi
să-Mi urmeze Mie.
35. Căci tot cel ce va voi să-şi scape viața o va
pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine şi
pentru Evanghelie, acela o va mântui.
36. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea
întreagă și sa-și păgubească sufletul?
37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru
sufletul său?
38. Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de
cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va rușina,
când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții
îngeri.”
9. „1 Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt
unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui
Dumnezeu, venind întru putere4”.
Rezumă pericopa folosind cuvintele tale
(sensul literal)
Contextul în care Mântuitorul nostru Iisus
Hristos adresează aceste cuvinte este imediat după
ce le face cunoscut pentru întâia oară, ucenicilor,
despre patimile, defăimările, uciderea pe care El
le va avea de îndurat, dar și învierea Sa după trei
zile. Petru, neînțelegând cele ce vor urma (după
cum vedem în Luc.9, 45), începe să-l dojenească
pe Iisus. De fapt, o reacție pur omenească,
lumească, percepția omului fiind de prezervare,
autoapărare. Reacția Mântuitorului este fermă și
totodată aspră, îl ceartă pe ucenic, spunându-i că
gândirea sa se rezumă la lucruri lumești,
nicidecum la cele ale lui Dumnezeu. Mai mult,
Iisus Hristos asociază această logică omenească
4
Noul Testament, trad. Bartolomeu Valeriu Anania, ediția a
II-a, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române – 1995.
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
cu una satanică adresând lui Petru următoarele vorbe:
„Mergi înapoia Mea, Satano!”.
Atunci, Iisus cheamă la sine nu doar pe ucenici, ci și
mulțimile și le adresează celebra Sa chemare: „Dacă
voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Observăm ca
Mântuitorul folosește expresia „oricine voiește”, care
reflectă respectul Său față de libertatea fiecărui individ.
Nu este o poruncă, o cerință imperativă, ci lasă la
aprecierea fiecăruia pe care drum s-o apuce. Apoi
urmează cele ce sunt necesare pentru acela care voiește:
lepădarea de sine, luarea crucii și urmarea lui Hristos.
Lepădarea de sine înseamnă propriu zis o renunțare
uriașă. În această lume materială, când fiecare se zbate
pentru a-și satisface ego-ul, să aibă grijă de sine,
mentalitatea și logica omenească ne spune să facem
totul pentru noi, pentru că noi (Omul) contăm. Ce se va
întâmpla cu ambițiile noastre, cu idealurile de viață pe
care le-am vânat atâția ani? Dar „plăcerile” vieții
pământești (pe care le știm cu toții, nu le mai enumăr)?
Să-ți abandonezi toată voia și grijile tale lumești și să te
lași în voia Domnului, cam asta ar însemna. Avem
totuși un număr copleșitor de exemple cu cei care au
făcut asta.
Luarea crucii pare o sarcină uriașă deasemenea, mai
ales când știm cu toții care a fost crucea lui Hristos. A
fost grea, cu atât mai mult cu cât El nu s-a făcut vinovat
de absolut nimic. Iar nouă ni se pare și mai grea, deși
am dus o viață nu tocmai virtuoasă, deși am trăit
departe de poruncile lui Dumnezeu și de sfaturile Sale.
Crucea lui Hristos este un altar pe care El s-a dat ca
jertfă pentru noi. Iar noi nu trebuie să urcăm Golgota cu
crucea în spate. Dar trebuie să înțelegem că fiecare
avem o cruce de dus, unii mai grea alții mai ușoară
(depinde și de cum o pricepe fiecare). De exemplu,
călugării își duc crucea pustniciei, a renunțării totale la
viața lumească, văduvele și orfanii duc o cruce prin care
se lipsesc de un soț, părinte, un sprijin important, de
mângâiere. Bolnavii duc o cruce a suferințelor pe care
le aduc acele boli, bătrânii au de dus o cruce a
singurătății și neajunsurilor. Exemplele pot continua.
Iar acum cunoaștem destul încât să ne dăm seama că
urmarea lui Hristos nu se poate fără a-ți duce crucea.
Trebuie să acceptăm încercările vieții fără a cârti, fără
îndoieli, cu multă răbdare. Putem înțelege că nu va fi
nici foarte greu, pentru că nu vom duce singuri această
cruce. Hristos o va duce împreună cu noi.
Urmarea lui Hristos înseamnă de fapt nevoințele
noastre pentru a dobândi asemănarea cu Dumnezeu.
Sau să facem ce a făcut Iisus, să suferim ocări, palme,
să rezistăm ispitelor de tot felul, să ne rugăm pentru toți
indiferent de statut (prieten – dușman). Să căutăm a
dobândi toate virtuțile. Iar la capăt, cum spunea Fer.
Augustin, „să imităm pe tâlharul fericit, care a furat
toată viața, să furăm până la urmă și raiul”.
15
Arhanghelul
La versetul 35, Iisus folosește o figură de stil
prin care arată că, pentru câștigarea sufletului
pentru El și pentru Evanghelie, trebuie să îl pierzi
pentru lumea asta. Sufletul poate fi ușor corupt,
dacă ne gândim la lumea în care trăim azi. Poate fi
și obiectul unui act de negoț pentru că vedem cum
își vând unii sufletul pentru avere, măriri, funcții.
Dar dacă îl păstrăm curat, în credință și fapte
bune, ucidem poftele și luptăm cu patimile, ne
ucidem viața (sufletul) asta și urmăm o viață în
Hristos.
Mai departe vedem că la ce ne-ar folosi
această viață dacă le-am avea pe toate, și sufletul,
zămislit in noi de Dumnezeu, l-am păgubi sau l-
am pierde? Care ar fi finalitatea? Nicidecum
scopul final, Împărăția lui Dumnezeu.
Creștinii autentici sunt „lumina lumii”,
„lumină înaintea oamenilor”, nu se rușinează de
credința lor în Iisus Hristos, îl mărturisesc și
atunci nici El nu se va rușina de ei, adică le va fi
alături până la sfârșit.
În capitolul 9, 1, Iisus vorbește de cei care nu
vor gusta moartea pana nu vor vedea împărăția lui
Dumnezeu venind intru putere. Vorbind
ucenicilor, El se referea la cei trei ucenici pe care
i-a luat cu Sine pe muntele Tabor peste 6 zile,
Petru, Iacob și Ioan, care au fost martorii
Schimbării la față a Mântuitorului. „Fața Lui a
început să strălucească ca soarele iar veștmintele
Sale s-au făcut albe ca lumina.” (Mt. 17, 2). Ba
mai mult, Moise și Ilie stăteau de vorbă cu Iisus.
S-a arătat slava Sa Dumnezeiască, iar ucenicii cei
trei au trăit să o vadă pe deplin!
Precizează minim 2 (două) idei
dogmatice importante care se pot desprinde
din pericopă.
Sigur, sunt mai multe idei dogmatice care se
desprind din cuvintele Mântuitorului. Una ar fi
condițiile mântuirii subiective pe care Hristos le
cere celor care vor să-l urmeze. Lepădarea de
sine, luarea crucii și urmarea lui Hristos nu ar fi
posibile fără credință și fapte bune, condiții de
baza ale mântuirii (care depind în exclusivitate de
noi). Credința implică devotament întreg față de
Cuvântul lui Dumnezeu, iubire. Iar aceasta se
manifestă prin fapte bune. O altă idee ar fi că
această chemare adresată celor care vor să aleagă
în mod liber să-l urmeze pe Hristos este o
chemare la asemănarea cu Dumnezeu –
Îndumnezeire (Theosis), în sensul împărtășirii de
slava lui Dumnezeu (vedem experiența trăită de
cei trei apostoli pe Tabor). Sfântul Maxim
Mărturisitorul spunea ca îndumnezeirea este
16
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
proporțională cu chenoza lui Dumnezeu în întruparea
Sa. Totodată, mai vedem în versetul 38 o idee
eshatologică, chiar două; faptul că Iisus confirmă ca
Fiul Omului va reveni pe pământ „întru slava Tatălui
Sau cu sfinții îngeri”, dar și faptul că Lui îi este dată
judecata, astfel că are puterea de a se „rușina și El de
cel ce se va rușina de Iisus”. Poate fi și un îndemn la
mărturisire, pe care toți cei care l-au ales pe Hristos
sunt datori să o facă.
Precizează minim 2 (două) idei morale
importante care se pot desprinde din pericopă.
La urma urmei, știm cu toții că „Dumnezeu este
iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi
Dumnezeu rămâne întru el”5. Omul se va împlini când
va fi capabil de iubire. El trebuie să iubească, nu să fie
iubit. Când omul iubește, simte ce înseamnă să se
lepede de sine. Cine iubește, nu-i pasă de sine, nici de
trupul său, nici de sufletul său. Iar iubirea este cea mai
importantă virtute creștină. În altă ordine de idei,
morala creștină definește virtutea ca participarea liberă
și conștientă a omului la bunătatea lui Dumnezeu,
împărtășirea de această bunătate în măsura
disponibilității noastre (Dacă voieşte cineva să vină
după Mine), printr-o disciplinare a vieții, pentru a
deveni capabili de împărtășirea continua cu Dumnezeu.
Precizează minim 2 (două) sfaturi/îndrumări
importante care se pot desprinde din pericopă.
După cum spunea și Paul Evdokimov, Iisus nu
dictează, ci sfătuiește; „nu poruncește, ci invită”. Iar
pentru omul obișnuit cu „virtuțile” lumii, aceste invitații
sunt greu de digerat. „Îmi doresc să fiu virtuos, dar oare
nu mi se cere prea mult?” Totuși, de ce n-am îndrăzni,
pentru că îndrăznind, putem birui lumea, așa cum Iisus
a făcut-o6? Biruind lumea pământească, vom redobândi
starea noastră naturală. Cei mai mulți oameni tânjesc,
caută ceva și nu pot explica ce anume, care este
obiectul căutării. O fericire pe care de multe ori nu știm
ce și unde ar putea fi. Trăim cu o nostalgie interioară
care ne macină sufletele. Oare nu e nostalgia
paradisului pierdut, patria cerească, loc al fericirii
veșnice? Ar fi bine să ne dumirim până nu e prea târziu.
„Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi
va deschide ușa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu
Mine“ 7. Poate ar fi bine să deschidem cât mai repede.
Prof. Gavril Ioan Georgiu
5
I Ioan 4, 16.
6
Ioan 16, 33.
7
Apoc. 3, 20.
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024

Anul omagial: care îi erau străine firii lui. S-au produs prin păcat
schimbări majore. Natura nu i s-a mai supus omului. Sf.
Scriptură adeverește acest lucru: ,,Blestemat va fi
De ce sunt eu bolnav?” pământul pentru tine” (Fac. 3, 17), dar și o continuă
Un posibil răspuns din învățătura și luptă în interiorul omului: Nu fac bine pe care îl voiesc,
practica Bisericii∗ - ne spune Sfântul Apostol Pavel – ci răul pe care nu-l
voiesc, pe acela îl săvârșesc [...]. După omul cel
lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu, dar văd în
mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii
Starea ideală a naturii umane este să fie minții mele și făcându-mă rob al păcatului, care este în
îndreptată în chip firesc spre Dumnezeu și este mădularele mele” (Rom. 7, 19-23).
menită să își afle împlinirea în el. de aceea putem Sfântul Nil Ascetul definește boala trupului ca
vorbi despre starea de sănătate a omului doar când fiind ,,o stare contrară firii, cumpăna elementelor din
acesta își îndeplinește trup stricându-se din pricina
menirea și când facultățile covârșirii unuia, ceea ce aduce o
sale lucrează conform stare potrivnică firii”, în timp ce
scopului lor firesc. Sfinții boala sufletului este ,,abaterea lui de
Părinți spun că omul a fost la judecata dreaptă, biruit fiind de
creat de Dumnezeu într-o patimile aducătoare de boală”.
stare perfectă de sănătate Păcatul este, în ultimă
fizică și psihică și analiză, ,,pierderea sensului
spirituală. Sfântul existenței: o viață în întregime
Grigorie al Nyssei scrie: superficială, material, o viață de
,,Faptul că omul poartă în plăcere, egoist, legată de conflictul
el chipul Celui care cu ceilalți și de uitarea lui
stăpânește peste toate Dumnezeu”9. După Sf. Maxim
făpturile nu vrea să Mărturisitorul fazele păcatului
însemne altceva decât că,
sunt: atacul, momeala sau
de la început, firea omului a
poftirea, deprinderea răului sau
fost destinată să se
consimțirea, lucrarea, fapta sau
împărtășească de tot binele săvârșirea.
[...]. Se află deci în noi tot Durerea, adică suferința -
binele, toată virtutea, toată ne încredințează părintele prof. Ioan
înțelepciunea și tot ce se C. Teșu – care însoțește orice necaz
poate gândi ca un bun sau încercare, și moartea au fost
foarte”8. așezate providențial de Dumnezeu
Păcatul a schimbat traiectoria omului, în firea omului, ca piedică în calea păcatului și a
sensul și a adus boala sufletească și trupească și răului.
moartea. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne Din perspectivă culturală mediul social a stat la
spune că omul a ajuns într-o cu totul altă direcție originea multor maladii, influențând astfel starea de
decât cea inițială: ,,Când însă primul om a sănătate a populației, prin interrelațiile dintre factorii
păcătuit călcând porunca, a primit osânda nașterii, demografici, economici, culturali, politici10.
care se susține prin pătimire și păcat, păcatul În Antichitate, lepra11 era boala necruțătoare a
avându-și sursa în trăsătura pătimitoare ivită din umanității. Boala a fost înlocuită în Evul Mediu, de
pricina lui, ca într-o lege a firi. în temeiul acestei
legi, niciun om nu este fără de păcat, fiind supus
fiecare, prin fire, legii nașterii, care s-a introdus
după facere din pricina păcatului”. 9
Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor, Editura Sf. Mina, Iași, 2018,
În starea originară, paradisiacă, omul nu
p. 105.
cunoștea boala, suferința, neputința și moartea 10
Carmen Gabriela Mândrilă Lăzureanu, Asistența socială și
religiozitatea la diferite grupuri de populație vulnerabilă, Editura
Doxologia, Iași, 2014, p. 150 (Se va prescurta în continuare
∗
Meditație susținută în prima zi a Cononului Mare la Birda Asistența socială și religiozitatea…).
11
în 18 martie 2024. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile
8
Dumitru Bogdan Bădiță, Pastorația bolnavilor, Editura tropicale, produsă de un bacil specific și caracterizată prin leziuni
Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere
București, 2012, p. 7-8. etc (DEX).
17
Arhanghelul An XIII, Nr. 1(49) / 2024
ciumă12, mai târziu a apărut sifilisul pus în Revenirea bolnavului la sănătate se poate realiza
legătură cu libertinajul epocii în care activau prin călăuzire duhovnicească care naște convertirea
curtezanele ori prostituatele. Hipocrate din Kos personală, disciplina morală, apartenența la o parohie,
(460-373) menționa între bolile fără leac ftizia evlavia liturgică, etica socială, ospitalitatea pentru cei în
(tuberculoza)13. suferință17.
Teama de moarte incită și susține dorința Societatea contemporană se vrea a fi fără
de a trăi clipa din plin. De aici abuzul sexual, de memorie și absorbită de economie cu o profundă criză a
băuturi alcoolice și de distracție. Egocentrismul calendarului, o izolare în rețea și o societate fără
este și el un efect al neputinței, al fricii de moarte. intimitate și rușine.
Cancerul14 și SIDA15 sunt bolile secolelor Ca antidot ni se oferă Biserica, ca stare de
XX și XXI. rugăciune comunitară, de veghe, de împărtășire din
Boala sau dizabilitatea prezintă trei Sfintele Taine18, de filantropie. Prin caritate, creștinul
stadii generale: acută, cronică și terminală. se apropie mai mult de Dumnezeu, Care este
În funcție de pacient s-au identificat s-au milostiv cu făpturile sale19.
identificat șase tipuri de management al Mântuirea (izbăvirea) depinde de
asistentului social: Singuraticul, care evită comuniunea cu Hristos în Biserică, iar aceasta este
interacțiunile sociale; Activul care se implică în susținută de harul dumnezeiesc împărtășit prin
problemele legate de boală; Tainele Bisericii. Păcatul nu-l
Victima, cu cerințe situează pe om numai împotriva
excesive, o persoană plină lui Dumnezeu, ale cărei porunci
de furie și nemulțumire; el le calcă, ci și împotriva
Cronometrul care își orga- Bisericii a cărei misiune de
nizează viața, așteptând sfințenie el nu o împlinește. Prin
mereu să se întâmple ceva; păcat, creștinul, dacă nu se
Misticul care își petrece situează neapărat într-o stare
timpul citind literatură de separație absolută de
religioasă, meditând sau Biserică, ci la o distanță de
rugându-se16. sursa vieții, apartenența sa la
Din neascultare s-a Biserică încetează de a mai fi
născut păcatul, iar din păcat fructuoasă20.
a luat naștere boala și Rugăciunea comunitară
moartea. Pentru înlăturarea dezvoltă în credincios experiențe
celor două ni se oferă ale trăirii lui Dumnezeu din
Biserica, ca spital în care Sfânta Scriptură, din viața
cei bolnavi își găsesc Sfinților Părinți care pot forma
alinare și vindecare. caractere solide și inițiative
Societatea în care trăim noi filantropice concrete.
se caracterizează prin frica Viața în Hristos începe
de ,,a trăi” (lipsa aici pe pământ, lucru arătat în
motivației, a căldurii familiale, a lipsei Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) unde se face
prietenilor sau a unui post de muncă. pomenirea hainei de nuntă care a fost lucrată încă din
timpul viețuirii pe pământ.
Datorită Sfintelor Taine – ne spune Pr. prof.
12
Boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată Teodor Bodogae – care vestesc moartea și îngroparea
prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc. Domnului - ne naștem și noi la viața duhovnicească,
(DEX). cu ajutorul lor creștem în ea și ajungem să ne unim
13
Boală infecțioasă și contagioasă produsă de localizarea
bacilului Koch la plămâni, la intestine, la oase etc. care
17
poate provoca distrugerea țesutului, supurații etc.; boală Teofil Tia, Elemente de Pastorală misionară pentru o societate
seacă. (DEX). post-ideologică, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, p. 344.
14 18
Termen general care înglobează toate formele de tumori Botez, Mirungerea, Euharistia, Pocăința, Nunta, Preoția și
maligne ce se caracterizează printr-o creștere rapidă și Maslul.
19
atipică, cu tendința de invadare a țesuturilor vecine. (DEX). Antonie Plămădeală, ,,Viziunea doctrinară a Bisericii privind
15
Boală infecțioasă și contagioasă, care se transmite pe cale actul filantropic”, în Constantin Pătuleanu (coord.), Asistența
sexuală sau sangvină, reprezentând faza finală a infectării cu social-filantropică organizată de Biserica Ortodoxă Română în
virusul HIV. (DEX). trecut și astăzi, Editura Basilica, București, 2012, p. 336.
16 20
Carmen Gabriela Mândrilă Lăzureanu, Asistența socială Dumitru Gh. Radu, Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în
și religiozitatea…, p. 161. Hristos, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, p. 141; 143.
18
Arhanghelul
în chip minunat cu Mântuitorul nostru. Căci
prin aceste lucrări viem, ne mișcăm și suntem,
cum spune Sfântul Apostol Pavel (Fapte 17, 28).
A primi Botezul înseamnă să te naști întru
Hristos, să începi o viață nouă sau să fii adus la
viață din nimic, sufletul își ia cu acest prilej forma
și conținutul21.
Căci scufundându-te în apă, – afirmă Sf.
Nicolae Cabasila – îți pierzi urma și lași să se
înțeleagă că ai ajuns să te lipsești de viața din aer.
Iar a te lipsi de viață, e tot una cu a muri. Când,
peste câteva clipe, te-au ridicat iarăși la suprafața
apei, ajungând din nou la lumină, înseamnă că te
dorești fierbinte după altă viață, iar după ce-ai
dobândit-o trăiești numai pentru ea.
Botezul ne scapă de păcat și de
obișnuința lui, făcându-ne în același timp părtași
la binefacerile morții celei de viață făcătoare a lui
Iisus Hristos. Și, fiindcă prin Botez ajungem să
avem parte de înviere.
Roadele Botezului sunt: ștergerea
păcatelor, împăcarea omului cu Dumnezeu,
sălășluirea lui Dumnezeu în om, deschiderea
ochilor sufletului în fața razei celei dumnezeiești,
cu un cuvânt orânduirea vieții în așa fel încât să
privească numai spre viața viitoare. De aceea,
când numim Botezul ,,o nouă naștere”, o facem
cu tot dreptul, fiindcă prin el răsare în sufletul
credincioșilor o adevărată cunoaștere a lui
Dumnezeu.
Mirungerea, a doua Taină încredințează pe
primitor de revărsarea Duhului Sfânt peste tot
trupul (Ioil 3, 1). Prin Botez au fost înlăturate de
Hristos cele două piedici ale mântuirii: firea și
păcatul învinse de Întruparea și Jertfa
Mântuitorului, prin Taina Mirungerii este depășită
și cea de-al treilea obstacol: moartea prin Învierea
Sa.
Euharistia (Împărtășania) presupune
primirea Trupului și al Sângelui Domnului. Cea
mai înaltă dintre cele șapte Taine la care nu se mai
poate adăuga ceva.
Pocăința (Mărturisirea) socotit al doilea
Botez care de astă dată șterge păcatele personale
ale omului. Spovedania este Taina care îl repune
pe om în starea de curăție deplină de după
Taina Botezului. Didahia, o scriere a Părinților
Apostolici ne recomandă: ,,în Biserică,
mărturisește-ți păcatele și nu te prezenta la
rugăciune cu conștiință rea” (IV, 14).
21
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, trad.
Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997,
p. 49; 51.
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
O Taina specială este Taina Sfântului Maslu
numită și taina vindecării. După Înălțarea la Cer a
Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, Mântuitorul a
dat această putere a vindecării Sfinților Apostol, iar prin
ei ierarhiei bisericești sacramentale. Maslul – ne spune
medicul Cornel Jupâneanț – vizează o vindecare
holistică, a sufletului prin iertarea păcatelor și a rănilor
trupului.
Bolnavul este uns în timpul Tainei: la frunte –
pentru luminarea minții întunecate de păcate; la ochi –
pentru deschiderea ochilor spre vederea interioară,
duhovnicească; la urechi – pentru deschiderea auzului
duhovnicesc, al înțelegerii, la nări – pentru dobândirea
mirosului de bună mireasmă; la gură – pentru a dobândi
strajă gurii; la mâini – pentru a lucra cele spre
mântuire; la picioare – pentru a cunoaște căile
Domnului; la piept – pentru a dobândi tăria inimii și
plinătatea nădejdii; la spate – pentru a deschide
despărțire față de păcatele trecute22.
Încălcarea voită a poruncii lui Dumnezeu a adus
cu sine o transformare cosmică, păcatul întinând lumea
înconjurătoare dar și sufletul uman. Viața cea veșnică s-
a preschimbat în temporalitate, trupul omului și sufletul
său a cunoscut și boala și neputința. Hristos însă aduce
izbăvirea (mântuirea) prin Sfintele Taine care reașeză
rânduiala în raportul omului cu Dumnezeu, sănătatea și
viața în Dumnezeu.
Pr. Valentin Bugariu
Cronica parohială:
• Conferință dedidată lui Vasile Voiculescu la
Timișoara. Luni, 4 martie 2023, de la orele 12,00, a
avut loc la sediul filialei ,,Valeriu Braniște”, a Uniunii
Ziariștilor Profesioniști din România, întâlnirea
săptămânală a membrilor filialei de la Timișoara. Cu
acest prilej a fost organizată o activitate care a oferit
participanților o conferință, o prezentare de carte și de
revistă.
În prima parte a întâlnirii, preotul Valentin
Bugariu a susținut conferința cu tema ,,Poezia
religioasă a lui V. Voiculescu, la 60 de ani de la
înveșnicirea poetului”. Comunicarea a fost realizată cu
prilejul împlinirii pe 26 aprilie 2023, a 60 de ani de la
trecerea la cele veșnice a poetului și mărturisitorului
creștin Vasile Voiculescu (1884-1963).
V. Voiculescu s-a născut în Ajunul Sfintei
Parascheva, a fost arestat în Ajunul Praznicului
Schimbării la Față din anul 1958, a participat la
ședințele Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim alături
de alți intelectuali. Lucian Blaga l-a asemănat pe poetul
22
Cornel Jupâneanț, Taina Sfântului Maslu – o interpretare
teologică și medicală, Editura Diecezană, Caransebeș, 2012, p. 13;
31.
19
Arhanghelul
V. Voiculescu cu Evanghelistul Ioan, prin ,,ceva
apocaliptic ce nu se găsește la alți poeți români”.
Între cei care s-au ocupat de editarea și
exegeza operei sale, amintim doi cercetători
timișoreni, profesorii G. I. Tohăneanu și Cornel
Ungureanu de la Universitatea de Vest.
Tot cu acest prilej au fost distribuite
revistele ,,Arhanghelul” (Birda, jud. Timiș), nr. 45
/ 2023; ,,Foaia Săcoșană”, nr. 47 / 2023; ,,Vip.
Seniorii”, nr. 13 / 2023 și a fost cunoscut un nou
volum iscălit de prof. Costel Balint din Timișoara,
o ediție îngrijită a cărții Corneliu Zelea
Codreanu, Jurnal, Timișoara, 2022, 202 p..
• Lansare de carte la Deta. Sâmbătă, 8
prier 2023, a avut loc în orașul Deta, un
eveniment religios-cultural dedicat prof. Iosif
Marius Circa, de către colaboratorii apropiați și a
acestora din urmă către dascălul și publicistul
amintit.
Manifestarea a debutat cu slujba Tedeumului
de mulțumire, oficiată de către P. On. Părinte
Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinți
Ioan Ciprian Blagoe (parohia Deta) și Valentin
Bugariu (parohia Birda), iar răspunsurile liturgice
au fost date de P. C. Părinte Dragan Giorgiev
(parohia Voiteg).
În partea a doua a întâlnirii a fost lansat
volumul Cugetări foarte târzii, 2022, 289 p.,
iscălit de prof. Iosif Marius Circa, redactor-șef
adjunct al revistei ,,Vatra Satului” din Ferendia,
jud. Timiș.
Volumul amintit, însoțit de o generoasă
expoziție de carte, reviste și manuscrise ale
autorului, sau în cuprinsul cărora și-a așternut
contribuțiile a fost cunoscut publicului în sala
mică a Căminului Cultural din orașul Deta.
20
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
Moderatorul aceste întâlniri a fost muzeograful
Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei
Rurale din Banat care a vorbit despre lansarea de carte
ca un eveniment în lumea satului, apreciind faptul că
fără steag de cultură, poporul nu e decât o gloată,
steagul – potrivit lui Nicolae Iorga – unește, edifică.
Ec. Petru Roman, primarul Orașului Deta a rostit
un cuvânt de bun venit participanților și a
apreciat Cugetările... izvorâte din experiența de viață a
autorului și care sunt de apreciat prin argumentarea
textului și naturalețea scrisului.
Preaonoratul Părinte Ciprian Boșca, protopopul
Detei a elogiat elanul prof. Iosif Marius Circa pentru
carte și limba română.
Preotul dr. Valentin Bugariu în intervenția ,,Un
autor statornic într-un nou volum” a prezentat volumul
acum lansat. Cartea oferă celor interesați o solidă
bucată din preocupările și trăirile unui dascăl și
publicist bănățean, o ilustrare a trecerii prin timp,
dublată de o metodologie științifică, în care autorul
citează în sprijinul celor afirmate, se folosește de
genurile stilului publicistic (atât de rar întrebuințate),
dar și de solidele cunoștințe de bază din orizontul limbii
române.
Vorbitorul a oferit din partea Parohiei Birda și a
revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” o
,,Diplomă de Excelență” pentru întreaga activitate
publicistică.
Preotul Dragan Giorgiev, fost paroh în Ferendia,
localitate socotită de prof. Iosif Marius Circa, locul
Nunții mele a apreciat pilda vie oferită de distinsul
dascăl, o veritabilă candelă aprinsă în slujirea Limbii
Române.
În încheiere, prof. Iosif Marius Circa, autorul
volumului a rostit un cuvânt de mulțumire în care a
precizat faptul că Limba este cea mai scumpă carte a
boierimii, iar cărțile odată tipărite nasc oameni și oferă
cititorilor sufletul autorului la vedere.
Au mai vorbit în scurte alocuțiuni prof. Gheorghe
Lungu, col (retr.) Ștefan Tat, apoi participanții au primit
cărți cu autograf și s-au întreținut cu autorul.
• Ruga satului Sângeorge. Străvechea
așezare de pe malurile râului Bârzava, satul Sângeorge
și-a sărbătorit în prima zi a Sfintelor Paști, Ruga
Satului. Un moment de rugăciune oficiat de către P. C.
Părinți Jivoine Maletici de la parohia sârbă Denta și
Valentin Bugariu de la parohia Birda.
Cuvântul de învățătură, ocazionat evenimentului a
fost rostit de părintele Valentin Bugariu care a scos în
priveliște semnificația Învierii Domnului și importanța
organizării Rugii ca un popas religios și tradițional după
săvârșirea Sfintei Liturghii pascale.
Ruga bănățeană de la Sângeorge a fost organizată
de Primăria și Consiliul Local al Comunei Birda și
Loco DJ. În deschiderea programului artistic, dansatorii
Arhanghelul
Ansamblului ,,Birdeanca” au încântat prin suita de
jocuri pe cei care au fost prezenți cu acest prilej.
Au fost prezente oficialități locale: D-nii
Marius Gh. Stoian, primarul Comunei Birda,
Sorinel Marcu, viceprimarul comunei Birda,
Daniel Moisă, secretarul Primăriei, consilieri
locali, Adrian Mitu, d-na Dana Anderwald,
bibliotecar, precum și dl. Virgil Malcotă, șeful de
Post al Poliției Comunei Birda.
• Miniproiectul educațional-
religios ,,Pe urmele sfinților”. În primele patru
luni ale anului 2023, s-a desfășurat în parohia
Birda și filia Sângeorge miniproiectul ,,Pe urmele
sfinților”. Realizat în cadrul Concursului
Catehetic Național ,,Tinerii și vârstnicii să laude
pe Domnul” (https://patriarhia.ro/images/pdf
2022/CONCEPT_Concurs_Catehetic_2023.pdf,
accesat în 27. 04. 2023), în parteneriat cu Școala
Gimnazială Birda și Școala Primară Sângeorge,
jud. Timiș.
După stabilirea obiectivelor, s-a constituit
grupul catehetic, compus din 21 de elevi de la cele
două școli sus-amintite și 5 coordonatori (4
profesori și un preot) și 3 colaboratori (profesori)
care a planificat activitățile din cadrul proiectului
fiind 12 manifestări publice, la care s-au adăugat
activități de informare, documentare, ilustrare,
tehnoredactare a acestora, realizate fie în
biblioteca parohială, fie la cele publice din Gătaia,
Bocșa și Timișoara.
Fiecare activitate a avut o structură de bază,
religioasă, care a reunit pe cei din grupul catehetic
dar și pe participanți în jurul unei slujbe
religioase: Sfânta Liturghie, Tedeum, Vecernie,
Litie, Utrenie, Taina Sfântului Maslu, parastas, a
împărtășirii cu Sfintele Taine. Acestei temelii, i s-
au adăugat activități educativ-culturale: cateheze,
expoziții de carte, audiții muzicale, realizarea
unor planșe și panouri tematice dedicate Anului
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
omagial și comemorativ, momente literar-artistice, cerc
de Desen, Masă rotundă, articole, știri ș. a.
Întregul Miniproiect poate fi lecturat accesând link-
ul: https://www.scribd.com/presentation/641146874/Pe-
urmele-sfin%C8%9Bilor-Concursul-Na%C8%9Bional-
Catehetic-Birda-2023, accesat în 27. 04. 2023.
• Cerc misionar în parohia Colonia
Gătaia. În Duminica a IV-a după Paști, s-a desfășurat
în biserica cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, din
parohia Colonia Gătaia, prima întâlnire pe acest an, a
Cercului al II-lea misionar din cadrul Protopopiatului
Deta.
Lucrările Cercului au debutat cu rostirea
rugăciunii și au fost conduse de către P. On. Părinte
Ciprian Boșca, protopopul Detei.
Referatul întâlnirii dedicat Anului pastorației
vârstnicilor, a fost pregătit și prezentat de către P. C.
Părinte Iulian Popa, parohul locului.
În cuprinsul referatului, părintele conferențiar a
vorbit despre importanța valorificării bătrânilor în
cadrul rugăciunii publice a Bisericii de enorie. De
remarcat a fost bogata documentare biblică, patristică,
precum și cea interdisciplinară (psihologică, medicală).
Vorbitorul a accentuat traumele vârstei a treia:
marginalizarea, excluderea și a oferit și remediile
împotriva acestora, prin întărirea sentimentului religios
prin participarea activă la slujbele bisericești.
Au participat la această întâlnire preoții din
acest Cerc misionar: Ioan Babun (parohia Sculea),
Florin Groza (parohia Jebel), Valentin Bugariu (parohia
Birda), Oliviu Crișan (parohia Șipet), Ionuț Mania
(parohia Liebling), Sebastian Andrei Petrescu (parohia
Pădureni), Ilie Radu (parohia Cerna), alături de
enoriașii din Colonia Gătaia, Petru Olariu și Ioan
Minda.
Cei doi enoriași au vorbit despre bătrânețe, ca
un timp propice slujirii lui Dumnezeu în cadrul bisericii
parohiale.
• Locul III pentru Miniproiectul ,,Pe
urmele sfinților”. Îndemnul din cadrul Sfintei
Liturghii, ,,Să luăm aminte: Sfintele sfinților”, a
reprezentat pentru miniproiectul nostru punctul de
plecare într-o aventură religios-educațională, care s-a
derulat pe perioada a patru luni: cu activități religioase,
educaționale, filantropice, cu ateliere de creație, audiții
muzicale, vizionări de filme documentare și
participarea la cateheze illustrate cu ajutorul
calculatorului.
Între realizările acestei ediții, a Concursului
Național Catehetic, enumerăm: participarea activă la
Sfânta Liturghie și celelalte slujbe bisericești,
împărtășirea cu Sfintele Taine, cunoașterea
semnificației Anului omagial și comemorativ prin
lectură personală, realizarea unor fișe, panouri, planșe
de promovare a acestora la nivelul parohiei și al filiei,
21
Arhanghelul
editarea unui calendar creștin-ortodox de buzunar,
mese rotunde și discuții despre importanța
vârstnicilor la nivel de comunitate, cunoașterea vieții
și operei principalilor creatori de muzică bisericească.
Toate aceste activități au fost promovate
prin blogul Parohiei Birda, pagina catehetică
,,Hristos împărtășit copiilor”, site-ul Scribd. com
și revista ,,Arhanghelul”.
În urma jurizării miniproiectelor la nivel
județean, Miniproiectul realizat de Parohie în
parteneriat cu Școala Gimnazială Birda și Școala
Primară din Sângeorge a obținut Premiul al III-
lea, la nivel județean.
Felicitări coordonatorilor și copiilor care au
participat și contribuit într-un fel sau altul la
realizarea acestui Miniproiect.
• Praznicul Înălțării Domnului la
Birda și Sângeorge. La 40 de zile după Paști este
sărbătorită Înălțarea Domnului, care este cinstită
și ca Zi a Eroilor din țara noastră. Cinstirea
Praznicului a debutat în Ajun, cu oficierea
Vecerniei cu Litia, în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda,
protopopiatul Deta. În ziua de Ispas a fost
săvârșită slujba Utreniei la Birda și Sfânta
Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea
Sângeorge, filia parohiei.
După otpustul slujbelor religioase, în cele
două localități a fost slujit Parastasul pentru eroi,
la care a slujit P. C. Părinte Valentin Bugariu și P.
C. Părinte Jivoine Maletici de la Parohia Ortodoxă
Sârbă Denta, la momentele de pomenire de la
Sângeorge.
Cu acest prilej Primăria și Consiliul Local
al Comunei Birda și Oficiul de Poliție al Comunei
au fost prezenți prin reprezentații îndreptățiți.
Grădinița și Școala Gimnazială din Birda
și cea Primară din Sângeorge au fost prezente la
momentul pomenirii eroilor, preșcolarii și elevii
au pregătit și susținut un program religios-
patriotic.
22
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
• Anul cultural Ciprian Porumbescu în
parohia Birda. Prin hotărârea Parlamentului României,
anul 2023 a fost declarat ,,An cultural Dimitrie
Cantemir și Ciprian Porumbescu”. În biserica cu hramul
,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Sângeorge,
filia parohiei Birda a fost organizată o activitate
religios-culturală dedicată compozitorului bucovinean
Ciprian Porumbescu, cu prilejul împlinirii a 140 de ani
de la trecerea la cele veșnice în 6 iunie 1883. A fost
aleasă această biserică și datorită faptului că o parte din
enoriașii de astăzi ai satului au ca obârșie natală
Șipotele Sucevei, satul în care în urmă cu 170 de ani s-a
născut cunoscutul compozitor.
Activitatea de omagiere a compozitorului
Ciprian Porumbescu a fost compusă dintr-o slujbă de
pomenire oficiată de către P. C. Părinte Călin Negrea,
de la Parohia Gătaia, care împreună cu copiii din grupul
catehetic a participat la această oră de rugăciune,
cateheză, audiție muzicală și film artistic.
La această cateheză au participat preșcolarii și
școlarii din Sângeorge însoțiți de prof. Maria Miron,
prof. Daiana Curea și prof. Doru Popa. Elevii de la
Școala Primară din Sângeorge îndrumați de prof. Maria
Miron au realizat o planșă tematică dedicată lui Ciprian
Porumbescu. Despre alcătuirea planșei a vorbit eleva
Nițulescu Ionela, care a prezentat și un scurt medalion
biobibliografic închinat celui omagiat.
Cateheza dedicată vieții și creației lui Ciprian
Porumbescu a fost alcătuită și prezentată de P. C.
Părinte Valentin Bugariu care a ilustrat cateheza cu trei
materiale muzicale: creațiile ,,Tatăl nostru” și ,,Balada
pentru vioară și pian” și fragmentul sărbătoririi
hramului Mănăstirii Putna din anul 1873 din filmul
artistic ,,Ciprian Porumbescu”.
De-a lungul expunerii, preotul Valentin Bugariu
a vorbit de locul și timpul nașterii, educația școlară și
universitară, participarea la lupta de emancipare
națională a românilor bucovineni prin Societatea
Studențească ,,Arboroasa” a tinerilor români din
Arhanghelul
Cernăuți, activitatea didactică și dirijorială de la
Brașov și prezența compozitorului în Banat. În
ceea ce privește creația muzicală au fost
identificate melodiile religioase pentru coruri
bărbătești și mixte, cele patriotice, opereta ,,Crai
Nou” și muzica de cameră.
În încheiere a fost scoasă în evidență
contribuția lui Ciprian Porumbescu la trezirea
conștiinței naționale în Bucovina, dar și
dezvoltarea culturii muzicale românești, prin
preluarea creației sale de diversele coruri din
România și chiar dincolo de hotarele patriei. În
toamnă va fi organizată o activitate dedicată
domnitorului enciclopedist Dimitrie Cantemir în
biserica din Birda.
• Ziua Universală a Iei în parohia
Birda. La sărbătoarea Nașterii Sfântului Proroc
Ioan Botezătorul este cinstită și Ziua Universală a
Iei românești. În Ajun a fost oficiată Slujba
Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil”, din localitatea Sângeorge, filia parohiei
Birda.
În ziua cinstirii Nașterii Sf. Proroc Ioan a
fost oficiată Sfânta Liturghie de către părintele
Valentin Bugariu, parohul locului, în biserica cu
hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia
Birda. La momentul predicii a fost susținută
cateheza cu tema: ,,Ziua Universală a Iei – Ziua
Tradiției românești. Maria Tănase, cântecul și
portul românesc”. Pentru a ilustra cuvântul de
învățătură a fost organizată o expoziție tematică
de carte și fotografie din viața și activitatea
interpretei pomenite.
S-au împărtășit cu Sfintele Taine mai
mulți copii din parohie.
Credincioșii prezenți s-au putut bucura de
o expoziție de costume populare oferită de fam.
Avrămuț din Deta, cu exponate îmbrăcate de
bunicii și părinții celor care au realizat expoziția.
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
• Lansare de carte la Sânmihaiu
Român. În organizarea Parohiei Ortodoxe Sânmihaiu
Român, în parteneriat cu Primăria Comunei și Școala
Gimnazială din localitate s-a desfășurat cea de-a treia
ediție a Școlii de Vară în 26 iunie 2023.
Activitatea educativă coordonată de P. C.
Părinte dr. Dan D. Gîrjoabă, preot slujitor al parohiei
sus amintite a debutat cu o slujbă de Tedeum în biserica
parohială cu hramul ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
oficiată de P: On. Părinte Zaharia Pereș, protopopul
Protopopiatului Timișoara I și P. C. Părinți Pompiliu
Rediș, parohul locului și Dan D. Gîrjoabă.
Printr-un cuvânt de bun venit părintele
coordonator a adus aminte celor prezenți de faptul că
anul acesta s-au împlinit 690 de la atestarea
documentară a localității, iar anul viitor se vor împlini
250 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe din comuna
Sânmihaiu Român. Părintele i-a felicitat pe cei prezenți
dl. Viorel Mărcuți, primarul Comunei, preoții din
localitate, P. C. pens. Ioan Brânzei, Arhid. Ioan Radu,
cei din parohiile vecine, direcțiunea Școlii, profesorii
implicați și elevii care s-au înscris la această activitate.
În biserica a fost lansat volumul Hristos în
mijlocul nostru! Conștiința credinței și credința
conștiinței, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2023,
118 p.. Iscălită de către părintele Dan D. Gîrjoabă,
cartea oferă celor interesați un mic catehism realizat
după o vrednică documentare și trecută prin experiența
pastorală a autorului.
Protopopul Zaharia Pereș a scos în evidență atât
calitățile scriiturii (accesibilitate, grafică și
tehnoredactare de calitate), cât și învățăturile care se
desprind din sumar și anume un capitol de Dogmatică
care ne vorbește de cunoașterea lui Dumnezeu sub
diferitele forme.
Dl. Primar Viorel Mărcuți a vorbit despre
parteneriatul dintre Comunitatea Locală și Biserică pusă
în slujba cetățenilor localității.
Părintele Valentin Bugariu de la parohia Birda
l-a prezentat pe autor din ipostaza de publicist rural,
părintele Dan D. Gîrjoabă fiind membru în Asociația
Publiciștilor Presei Rurale din Banat, creator al revistei
parohiale ,,Anghelos” dar și autor a patru volume de
meditații creștine.
23
Arhanghelul
Părintele Sașa Iasin de la Vicariatul
Ortodox Sârb din Timișoara care a apreciat
bogatul conținut biblic și patristic al cărții.
Despre autor și volum au mai vorbit
părintele Ioan Brânzei și ziaristul și poetul
Nicolae Toma, cel care a îngrijit acest volum și
care a împărtășit celor prezenți credința potrivit
căreia Cartea este o oază de lumină.
• Ziua Națională de conștientizare
a violențelor împotriva creștinilor în parohia
Birda. La Praznicul Adormirii Maicii Domnului,
în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil”, din Sângeorge, a fost oficiată Vecernia
pentru Sfinții Martiri Brâncoveni, ziua de amintire
a suferințelor îndurate de creștini de-a lungul
timpului.
P. C. Părinte Valentin Bugariu a pregătit și
susținut o cateheză cu tema ,,Părintele Prof.
Constantin Galeriu. Evocare”. Alegerea
subiectului coincide cu împlinirea a douăzeci de
ani de la trecerea în veșnicie a cunoscutului teolog
și harismaticului slujitor al altarului bucureștean.
În cadrul catehezei au fost evidențiată
mărturisirea Părintelui Galeriu în închisoare și
lume, profilul biografic, didactic și științific dar și
unele coordonate ale operei teologice dominate de
,,Taina fratelui”.
La final a fost proiectat un film documentar
biografic ,,Părintele Galeriu” produs de Trinitas
Tv. Tot pentru a aminti de personalitatea celui
pomenit a fost realizată și o expoziție de carte.
• Copiii și tinerii din parohia Birda la În-
tâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Timișoara.
În perioada 31 august – 3 septembrie a fost
programată la Timișoara, Întâlnirea Tinerilor
Ortodocși în organizarea Mitropoliei Banatului și
a partenerilor Universitatea Politehnica,
Universitatea de Vest, Universitatea de Medicină
și Farmacie ,,Victor Babeș” și Universitatea de
Științe ale Vieții ,,Regele Mihai” din Timișoara,
cu participarea tinerilor invitați și voluntari din
Patriarhia Română și din diaspora românească.
În sprijinul acestei Întâlniri a Tinerilor la care
sunt prezenți 3500 de participanți la care se
adaugă invitații, organizatorii au pregătit diferite
materiale de informare și promovare a
evenimentului: Ghid ITO (92 p.) care cuprinde
cuvintele de binecuvântare ale ierarhilor, un
Dicționar selectiv al personalităților bănățene, un
istoric al Catedralei Mitropolitane și al Vieții și
minunilor Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la
Partoș, care a păstorit zece ani (1643-1653) la
Timișoara (p. 55), Pelerin în ,,orașul florilor” cu
principalele puncte de vizitare ș. a.. (broșura poate
fi lecturată accesând link-ul: https://mitropolia-
24
An XIII, Nr. 1(49) / 2024
banatului.ro/33554432/wpcontent/uploads/2023/08/GH
ID_ITO_2023.pdf), revista eparhială ,,Învierea” (iulie-
august 2023, https://arhiva.mitropoliabanatului.ro/
/Invierea_iulie_august2023.pdf), site-ul: http:/www.ito
2023 timisoara.ro).
Deschiderea oficială a avut loc în 31 august, în
Parcul Rozelor, în prezența Preafericitului Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a
Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, a
celorlalți ierarhi invitați, a oficialităților centrale și
locale, cu participarea extraordinară a Coralei
,,Contrast” și a Corului Operei din Timișoara. În cadrul
celorlalte zile tinerii vor fi prezenți la diferite activități:
conferințe, slujbe bisericești, momente artistice,
dialoguri, procesiuni etc..
La deschiderea oficială a evenimentului a fost și un
grup de 17 copii și tineri din parohia Birda și filia
Sângeorge condus de preotul Valentin Bugariu și
compus din: Boiangiu Andrei, Ciprian și Valerica;
Bugariu Veronica; Fetti Viorica; Orășanu Alexandru;
Pașca Cristina; Pinti Maria și Ovidiu; Suciu Daria,
Florin, Iulia, Luca și Maria; Țibuleac Roberta și Weisz
Markus.
Cu prilejul Praznicului Învierii Domnului nostru
Iisus Hristos dorim tuturor credincioșilor, cititorilor
revistei și colaboratorilor sărbători binecuvântate
încununate de salutul pascal ,,Hristos a înviat!”.
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici,
Prof. Ioan Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş,
e-mail: parohiabirda@yahoo.com