Pãstorul Arhidiecezei 1
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
Fericitul Ieremia Valahul,
din nou acasã-n România
La începutul acestei luni, pe 1 iunie,
am fost la Oneºti pentru a participa la
un eveniment istoric: depunerea
moaºtelor Fericitului Ieremia în cripta
sanctuarului ridicat acolo de cãlugãrii
capucini. Aceastã sãrbãtoare a
oraºului Oneºti, a Diecezei de Iaºi ºi
a Bisericii catolice din România nu ar
fi avut loc dacã, în urmã cu aproape
patru secole, un tânãr de vreo 18 ani,
originar din aceleaºi þinuturi,
preocupat de mântuirea proprie, nu ar
fi luat drumul spre Italia.
Nu se ºtie cu exactitate anul ºi ziua
când Ion Costist a fugit de acasã
într-o dimineaþã, fãrã sã-ºi ia rãmas
bun de la pãrinþi ºi fraþi, cãutând sã
gãseascã direcþia cea bunã spre þara
sfinþilor; cãci aºa îi vorbise mama
despre Italia. Prin Valea Trotuºului ºi
Trecãtoarea Oituzului, dupã Braºov ºi
Sibiu, a ajuns la Alba Iulia. Pe jos,
oprindu-se din loc în loc pentru a-ºi
câºtiga hrana ca apoi sã meargã mai
departe.
La Alba Iulia, fugarul nostru aflã un
mare semn din partea Providenþei.
Principele ªtefan Bathony era bolnav,
chemase un doctor celebru din Italia,
iar acesta, ca sa facã drumul înapoi
în sudul Italiei, avea nevoie de un
însoþitor. În primãvara lui 1576, Ion
putea sã-ºi continue drumul. De la
Alba Iulia au luat-o prin Banat spre
Belgrad ºi apoi spre Ragusa
(Dubrovnicul de astãzi). De acolo, cu
o navã, s-au îndreptat spre Bari, unde
Ion ºi-a dat seama degrabã cã nu a
nimerit în þara sfinþilor. Tentat sã se
întoarcã în þarã, se îndreaptã, în cele
din urmã, spre Napoli. Acest oraº ºi
împrejurimile lui aveau sã devinã
punctul final al acelei lungi cãlãtorii.
Acolo, în mãnãstirea Sfântului Efrem
cel Vechi, avea Ion sã înceapã un alt
itinerar, de data aceasta de totalã bogatã, cu atâtea valori de credinþã,
dãruire slujirii lui Dumnezeu ºi Ieremia Valahul este primul român
aproapelui. care este ridicat la gloria altarelor .
- Ce doreºti tinere ?, îl întrebã Familia capucinã care i-a deschis
fratele portar. porþile mãnãstirii lui Ion Costist, ne-a
- Sã-mi mântuiesc sufletul , î i fãcut acest dar al moaºtelor Fericitului
rãspunse Ion, fãrã nici o ezitare. Ieremia, parcurgând cu ele acelaºi
I s-a dat numele cãlugãresc traseu: Napoli, Bari, Belgrad, Banat ºi
Ieremia; ºi cu acest nume ºi-a fãurit locurile natale, pânã la Oneºti.
faima de sfinþenie: viaþa de rugãciune, Aventura unei vieþi în cãutarea
meditarea suferinþelor lui Cristos, mântuirii; aceasta este istoria
adorarea Sfintei Euharistii, cinstirea Fericitului Ieremia care, de sus din
Maicii Domnului, precum ºi dãruirea Ceruri ºi din cripta Oneºtilor, ne strigã
de sine pânã la eroism în slujirea câteva cuvinte: ªI VOI CE FACEÞI
aproapelui, mai ales a celor sãraci ºi PENTRU MÂNTUIREA VOASTRÃ?
suferinzi. Încheind, vã binecuvântez pe toþi
La 30 octombrie, în Anul Sfânt folosind cuvintele pe care le spunea
1983, Sfântul Pãrinte Ioan Paul al Ieremia atunci când fãcea semnul
II-lea l-a ridicat pe fratele Ieremia crucii pe fruntea cuiva: Puterea lui
Va l a h u l l a c i n s t e a a l t a r e l o r, Dumnezeu Tatãl, Înþelepciunea lui
declarându-l „fericit”, în cadrul unei Dumnezeu Fiul ºi Tãria Duhului Sfânt
Sfinte Liturghii celebrate în Piaþa sã îndepãrteze tot rãul de la tine. Isus,
Sfântul Petru din Roma. Iatã ce Maria, Francisc .
spunea pe atunci Sfântul Pãrinte Ioan
Paul al II-lea: Declararea de fericit a
acestui slujitor fidel al Domnului,
dupã trei secole de tãcere
misterioasã, este rezervatã zilelor
noastre marcate de o preocupare
continuã, la nivel internaþional,
pentru ecumenism ºi solidaritate
între popoare. Fericitul Ieremia
Valahul, venind din România în Italia,
a unit, prin trãirea sa (istoricã),
Orientul ºi Occidentul, trasând o
punte simbolicã între popoare ºi între
Bisericile creºtine. Adresându-mã
vouã, românilor, în limba voastrã, mã
bucur cã aþi cerut sã fie aºezatã în
candelabru aceastã fãclie aprinsã.
Voi aþi descoperit mesajul lui ºi v-aþi
unit în jurul persoanei lui, care
sintetizeazã ºi exprimã tradiþia
voastrã creºtinã ºi aspiraþiile voastre.
În istoria voastrã bimilenarã, atât de
2 Magisteriu
Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus
Inima lui Isus este centrul istoriei
ºi al existenþei fiecãrui om (1 iunie)
În aceastã duminicã, ce coincide cu începutul lui iunie, îmi face
plãcere sã amintesc cã aceastã lunã este, în mod tradiþional,
dedicatã Inimii lui Cristos, simbol al credinþei creºtine, deosebit de
drag atât poporului cât ºi misticilor ºi teologilor, deoarece exprimã
în mod simplu ºi autentic „vestea cea bunã” a iubirii, rezumând în
sine misterul Întrupãrii ºi al Rãscumpãrãrii. Vinerea trecutã am
celebrat solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus, a treia ºi ultima dintre
sãrbãtorile care vin ca urmare a Timpului Pascal, dupã Preasfânta
Treime ºi Trupul Domnului. Aceastã succesiune ne face sã ne gândim
la o miºcare spre centru: o miºcare a spiritului pe care Dumnezeu
însuºi o dirijeazã. De la orizontul infinit al iubirii Sale, Dumnezeu a
binevoit sã intre în limitele istoriei ºi ale condiþiei umane, a luat un
trup ºi o inimã; astfel cã noi putem contempla ºi întâlni infinitul în
finit, Misterul invizibil ºi inefabil al Inimii umane a lui Isus
Nazarineanul.
În prima mea Enciclicã pe tema iubirii, punctul de plecare a fost
tocmai privirea îndreptatã spre coasta strãpunsã a lui Cristos, despre
care ne vorbeºte Ioan în Evanghelia sa (cf. 19,37; Deus caritas est,
12). Iar acest centru al credinþei este ºi izvorul speranþei în care am
fost mântuiþi, speranþã ce a fãcut obiectul celei de-a doua enciclice.
Fiecare persoanã are nevoie de un „centru” al propriei vieþi, de un
izvor de adevãr ºi de bunãtate din care sã se alimenteze în diferitele
situaþii ºi în osteneala vieþii cotidiene. Fiecare dintre noi, când se
opreºte în tãcere, are nevoie sã simtã nu numai bãtaia propriei
inimi, dar, mai în profunzime, pulsarea unei prezenþe dãtãtoare de
încredere, perceptibilã cu simþurile credinþei ºi totuºi mult mai realã:
prezenþa lui Cristos, inima lumii.
Invit, de aceea, fiecare creºtin sã-ºi reînnoiascã, în luna iunie,
propria devoþiune faþã de Inima lui Cristos, valorizând ºi tradiþionala
rugãciune de oferire a zilei ºi þinând prezente intenþiile propuse de
mine întregii Biserici. Alãturi de Sfânta Inimã a lui Isus, Liturgia ne
invitã sã venerãm Inima Neprihãnitã a Mariei. Sã ne încredinþãm ei,
întotdeauna cu mare încredere. Aº vrea sã invoc încã o datã
mijlocirea maternã a Fecioarei pentru populaþiile din China ºi din
Myanmar, lovite de calamitãþile naturale, ºi pentru toþi care trec prin
situaþii de durere, de boalã ºi de mizerie materialã ºi spiritualã care
marcheazã drumul umanitãþii.
Creatorul ºi Stãpânul tuturor lucrurilor
s-a fãcut bob de grâu (25 mai)
Solemnitatea Corpus Domini - Trupul Domnului este sãrbãtoarea
Euharistiei, dar minunat al lui Cristos care, la Ultima Cinã, a binevoit
sã ne lase memorialul Paºtelui sãu, sacramentul Trupului ºi Sângelui
sãu, zãlog de imensã iubire faþã de noi. În urmã cu o sãptãmânã,
privirile noastre erau atrase de misterul Preasfintei Treimi; astãzi
suntem invitaþi sã ne fixãm privirea asupra Ostiei sfinte: este acelaºi
Dumnezeu! Aceeaºi Iubire! Aceasta este frumuseþea adevãrului
creºtin: Creatorul ºi Stãpânul tuturor lucrurilor s-a fãcut bob de grâu
pentru a fi semãnat în pãmântul nostru, în brazdele istoriei noastre;
s-a fãcut pâine pentru a fi frântã, împãrþitã cu alþii, mâncatã; s-a
fãcut hranã pentru a ne da viaþa,
însãºi viaþa sa divinã. S-a nãscut la
Bethleem, care în ebraicã înseamnã
Casã a pâinii , ºi, atunci când a
început sã predice mulþimilor, le-a
revelat cã Tatãl îl trimisese în lume ca
pâine vie coborâtã din cer, ca pâine
a vieþii.
Euharistia este ºcoalã de iubire
ºi de solidaritate. Cine se hrãneºte din
Pâinea lui Cristos nu poate rãmâne
indiferent în faþa celui care, ºi în zilele noastre, este lipsit de pâinea
zilnicã. Atâþia pãrinþi reuºesc cu greu sã o procure pentru ei înºiºi ºi
pentru copiii lor. Este o problemã din ce în ce mai gravã, pe care
comunitatea internaþionalã se strãduieºte din greu sã o rezolve.
Biserica nu se roagã doar dã-ne nouã astãzi pâinea cea de toate
zilele, dar, dupã exemplul Domnului sãu, se angajeazã în toate
modurile sã înmulþeascã cele cinci pâini ºi cei doi peºti prin
nenumãrate iniþiative de promovare umanã ºi de împãrþire cu alþii,
pentru ca nimãnui sã nu-i lipseascã necesarul pentru a trãi.
Sãrbãtoarea Trupul Domnului sã fie o ocazie pentru a creºte în
aceastã atenþie concretã faþã de fraþi, mai ales faþã de cei sãraci. Sã
ne dobândeascã acest har Fecioara Maria, din care Fiul a luat carnea
ºi sângele, cum repetãm în imnul ce se încheie cu invocaþia: „O Iesu
dulcis, o Iesu pie, o Iesu fili Mariae! – O, Isuse dulce, o, Isuse bune,
o, Isuse, fiul Mariei!”.
Îndemnul Mariei: Încrede-te în mine! (18 mai)
În mijlocul vizitei mele pastorale la Genova, am ajuns la ora
obiºnuitei întâlniri duminicale pentru Angelus, iar gândul meu se
întoarce, fireºte, la Sanctuarul Nostra Signora della Guardia unde,
în dimineaþa aceasta am poposit în rugãciune. Pelerin la acea oazã
montanã s-a dus de multe ori Papa Benedict al XV-lea, ilustrul vostru
concetãþean, care a dispus sã se aºeze o reproducere a iubitei
imagini a Nostra Signora della Guardia în Grãdinile Vaticane. ªi aºa
cum a fãcut veneratul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, în
primul sãu pelerinaj apostolic la Genova, ºi eu am dorit sã-mi încep
vizita pastoralã cu omagiul adus mamei lui Dumnezeu care, de la
înãlþimea muntelui Figogna, vegheazã asupra oraºului ºi asupra
tuturor locuitorilor sãi.
Tradiþia povesteºte cã lui Benedetto Pareto, neliniºtit deoarece
nu ºtia cum sã rãspundã invitaþiei de a construi o bisericã în acel loc
atât de departe de oraº, Fecioara, în prima ei apariþie, i-a zis:
„Încrede-te în mine! Mijloacele nu-þi vor lipsi. Cu ajutorul meu, totul
îþi va fi uºor. Menþine-þi însã voinþa fermã!”. „Încrede-te în mine!”.
Acest îndemn ni-l repetã astãzi Maria. O strãveche rugãciune, foarte
dragã tradiþiei populare, ne face sã îi adresãm aceste cuvinte
încrezãtoare: Adu-þi aminte, o, preablândã Fecioarã Marie, cã nu
s-a auzit niciodatã sã fi fost pãrãsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta,
cel ce a cerut ajutorul ºi mijlocirea ta. Cu aceastã certitudine (...) îi
cerem sã vegheze, în mod special, asupra bolnavilor ºi asupra
tuturor celor suferinzi ºi sã facã rodnice iniþiativele misionare care
sunt în curs, pentru a duce tuturor vestea Evangheliei (...)

DR. FLORIN ARDELEAN
Simpozionul Humanae vitae, între realitate ºi provocãri
Simpozionul organizat la Bucureºti, de Institutul Teologic Sfânta
Tereza, în colaborare cu Comitetul Naþional Italian pentru studiul
unor valori civice fundamentale (subsidiaritate, fraternitate,
solidaritate, egalitate), a readus în faþa opiniei publice un document
de mare actualitate: Enciclica Humanae vitae, promulgatã de Papa
Paul al VI-lea în urmã cu patru decenii, în contextul ce a urmat
Conciliului Vatican II.
Importanþa acestei enciclice a fost subliniatã de toþi participanþii.
Majoritatea vorbitorilor au fost personalitãþi reprezentând Sfântul
Scaun: Cardinalul Peter Erdö, Primatul Ungariei ºi preºedintele
Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene, Episcopul Elio
Sgreccia, preºedintele Academiei Pontificale pentru Viaþã, Episcopul
Francesco Coccopalmerio, preºedintele Comisiei Pontificale pentru
Interpretarea autenticã a Textelor Legislative, Episcopul Gianfranco
Girotti, Regent al Tribunalului Penitenþieriei Apostolice, Prof. Dr.
Domingo J. Andres, de la Universitatea Pontificalã din Lateran, Prof.
Dr. Onorato Bucci, consultor al Congregaþiei Bisericilor Orientale ºi
al Consiliului Pontifical pentru Interpretarea autenticã a Textelor
Legislative, Prof. Agostino Montan, specialist în canonisticã ºi
magisteriu, Prof. Bonifacio Honings, consultor al Congregaþiei pentru
Doctrina Credinþei, precum ºi Nunþiul Apostolic în România ºi
Republica Moldova. Aceºtia au analizat enciclica sub raport
doctrinar, magisterial, etic, antropologic, juridic.
Deputatul European Carlo Casini, preºedintele Miºcãrii pentru
Viaþã din Italia, ºi profesorul universitar Alessandro d’Avack au
abordat probleme juridice referitoare la drepturile umane
fundamentale. Din România, au contribuit cu conferinþe mai mulþi
specialiºti: Pr. Prof. Isidor Mãrtincã, Pr. Prof. Vasile Rãducã, Dr. Anca
ºi Vincent Cernea, Conf. dr. Mihai ªtefãnescu, Marina Fara, Dr. Florin
Ardelean, Emanuel Cosmovici.
Ce este Humanae vitae, ce a reprezentat
aceasta enciclicã în istoria recentã a Bisericii
ºi cât de actualã mai este ea?
Humanae vitae este completarea documentului conciliar
Gaudium et spes, care a lãsat multe semne de întrebare ºi care
avea nevoie de clarificãri. Humanae vitae este rãspunsul
creºtinismului catolic la provocãrile zilei de astãzi. Este o chemare la
viaþã, la respectul ei de la începuturi pânã la sfârºitul ei natural.
Ea a reprezentat, de la o mare surprizã în lumea medicalã de
specialitate, arãtând cã Biserica gãseºte rãspuns la una din marile
cãutãri ale societãþii moderne postbelice – reglarea naºterilor –, pânã
la o întãrire a familiei catolice, a femeilor însãrcinate în dificilul dar
frumosul lor drum al maternitãþii.
Mai este aceastã enciclica actualã?
aceastã
Rãspunsul este ºi mai rapid de dat astãzi. Actualitatea este cu
atât mai motivatã cu cât atacurile de care vorbeam mai devreme
sunt mai perfide. În numele unor norme ale bioeticii, precum
reducerea avorturilor la cerere, a sarcinilor extrauterine, a
transplanturilor omologe (de la aceeaºi persoanã geneticã), se
merge pe manipularea geneticã ºi pe contracepþie, flageluri care
Actualitate 3
reduc sensul vieþii ºi speranþa de mai bine a omului aºa cum au
reliefat Card. Erdö ºi Mons. Sgreccia în prezentãrile lor ºi cum Dl
Cosmovici a demonstrat în sondajul desfãºurat între tinerii catolici.
ªi aspectele de comunicare sunt tot atât de importante deoarece
enciclica trebuie sã pãtrundã în toate casele familiilor catolice ºi sã
le convingã. Limitele ºi presiunea în mass-media, comunicarea
manipulatã ºi manipulabilã, criteriile de eficienþã în cunoaºterea
enciclicei au fost prezentate, în detaliu, de acelaºi Mons. Sgreccia
ºi de Ep. Coccopalmerio, ca ºi de Nunþiul Apostolic Javier Lozano,
împreunã cu Dr. Cernea ºi Dna Fara, în lucrãrile dânºilor.
Important este ºi ce se face concret. Care sunt suportul filozofic,
legislativ si de drept care derivã din enciclicã au fost subiecte propuse
de Ep. Girotti, Prof. D’Avack, Prof. Andres, Prof. Bucci, Prof. Montan
ºi Prof. Honings. O interesantã mãrturie a unui preot ortodox ºi
profesor de teologie despre validitatea pan-creºtinã a enciclicei a
dat-o Pr. Prof. Rãducã, ceea ce ne bucurã în perspectiva gãsirii unei
cãi real ecumenice de soluþionare a problemelor propuse de
enciclicã.
Cum aratã România în viziunea acestei
aratã
enciclice?
Am „recuperat” rapid distanþa care ne separa de restul þãrilor
europene dezvoltate, toþi parametrii sociali, psihologici ºi medicali
înrãutãþindu-se semnificativ ºi rapid, precum au prezentat Pr.
Mãrtincã, Pr. Conf. ªtefãnescu ºi Dr. Ardelean.
Ce e de fãcut în continuare?
ªi, de fapt, aceasta este cea mai importantã întrebare, pentru
cã asta îºi doreºte enciclica Humanae vitae: soluþii generale aplicate
local, pretutindeni. Arhiepiscopul nostru, Dr. Ioan Robu, ºi PS
Gherghel, episcop de Iaºi, au întãrit necesitatea unei acþiuni imediate.
Comunitãþile catolice sunt într-o profundã schimbare socialã ºi au
nevoie de un sprijin ºi din partea Bisericii. Emigraþia, mutãrile în
conºtiinþa comunitãþilor sunt provocãri la care Biserica cautã
rãspunsuri adecvate. ÎPS Robu, atât în deschiderea Simpozionului,
dar mai ales la încheierea lui, a întãrit încã o datã nevoia de unire a
forþelor creºtine, loc de acþiune comunã împreunã cu fraþii ortodocºi
ºi cu cei doritori de a sprijini viaþa. Sperãm ca acest Simpozion sã fie
doar începutul unui nou suflu dat studiului ºi preocupãrilor faþã de
bioeticã, de Pro-Vita, de promovare a metodelor naturale ºi de
sprijinire a familiilor, a femeilor în derutã, în arhidieceza noastrã.
4 Interviu
Iubirea deschisã vieþii
Dialog pe teme de bioeticã cu Mons. ELIO SGRECCIA
SGRECCIA,, preºedintele Academiei Pontificale pentru Viaþã
- Cred cã cea mai bunã cale de a
porni aceastã discuþie despre lumea
întinsã ºi complexã a bioeticii este
întrebarea cu care aþi început conferinþa
din cadrul simpozionului de la Bucureºti:
„Este încã actualã Humanae vi vitae
tae “?
- Actualitatea acestei enciclice este
evidentã, pentru cã trateazã o problemã
capitalã, de viaþã ºi de moarte, pentru
societatea noastrã. Ori se doreºte ca familia
sã continue sã fie locul în care iubirea
umanã se manifestã în plenitudinea sa
(deschisã vieþii ºi educãrii fiilor), ori alege
calea culturii morþii.
Este o alegere umanã, conformã legii
naturale, a naturii umane înseºi (Paul al
VI-lea, autorul enciclicei, considerã aceste
adevãruri nu doar pe baza revelaþiei, ci
conform legii umane naturale). Legea
naturalã indicã natura dualã,
complementarã a fiinþei umane: bãrbat –
femeie, exprimând fecunditatea.
Aºadar, aceastã enciclicã, ce afirmã
unitatea celor douã sensuri ale iubirii
conjugale, cel unitiv ºi cel procreativ, nu
restrânge libertatea soþilor, ci subliniazã
plenitudinea relaþiei, totalitatea de iubire ºi
viaþã, de iubire deschisã vieþii.
Mesajul creºtin nu numai cã nu
diminueazã aspectul uman, ci priveºte
omul în plenitudinea sa.
Cheile de lecturã ale acestei enciclice
sunt: iubire deplinã, fecundã, fidelã, totalã.
Dacã omul vrea sã recepteze aceastã
luminã atunci e în mãsurã sã garanteze
societãþii umane izvorul, centrul de
umanism care se exprimã prin afecþiune,
generozitate, primire a vieþii; dacã refuzã,
atunci desparte iubirea de viaþã, viaþa de
iubire, ceea ce evident conduce spre
decadenþã, nu numai a familiei, ci ºi spre
un autogenocid al omului însuºi. Declinul
demografic al societãþii europene implicã
realitãþi ca vitalitate, civism, economie,
capacitate de reînnoire. Acest declin este
datorat unor practici precum sterilizarea
familiilor, transformarea actului procreator
într-un obiect de schimb, divizibil.
Speranþa viitorului este rodul opþiunilor
noastre: ori devieri (divorþuri, avorturi,
fecundare artificialã, iubire homosexualã),
ori alegerea responsabilã a iubirii fecunde.
Un celebru autor actual de studii
economice ºi sociologice, Gary Becker
(Premiul Nobel pentru Economie), în nu mai
puþin celebra sa lucrare „Human Capital”,
aratã importanþa capitalului uman, a
familiei, atenþioneazã cã familia, familia
unitã, nu este un simplu accesoriu ci un
element vital al societãþii.
- Cum vedeþi viitorul, imediat ºi de mai
mare perspectivã, pentru societatea
europeanã?
- În condiþiile în care biotehnologia a
avansat foarte mult în intimitatea omului, a
familiei, a procreãrii umane este greu de
fãcut profeþii.
Dar nu este adevãrat cã „progresul”
acesta nu poate fi oprit. Depinde de ce se
înþelege prin progres. Tehnologie evoluând
de una singurã, ruptã de natura umanã nu
înseamnã progres. Copii realizaþi în
eprubetã ºi nu ca rod al unui act de iubire
nu înseamnã progres. Este calea ce duce
la distrugerea de embrioni, la înlãturarea
iubirii conjugale, a paternitãþii ºi a
maternitãþii.
Cã „progresul” poate determina
catastrofe este vizibil; de exemplu, prin
folosirea atomului fãrã raþionalitate, fãrã
responsabilitate (avem 34 de chintale de
exploziv pe cap de locuitor al Pãmântului).
Bomba chimicã, cea biologicã, la rândul lor,
nu înseamnã progres.
Important este – vedem în aceste situaþii
– cã se poate face pasul înapoi, atunci când
elementul tehnic nu serveºte elementului
uman.
La fel ºi în cazul tehnologiei procreãrii,
a selecþionãrii fiinþelor umane: aceste
practici nu slujesc demnitatea, respectul,
egalitatea omului ºi deci trebuie
abandonate.
- Autoritatea care afirmã cu putere
aceste pericole ºi îndeamnã – contra
curentului - la abandonarea practicilor
îndreptate contra naturii umane este,
incontestabil, Biserica. Dar ce rol are
Biserica în depãºirea mentalitãþii unei
astfel de civilizaþii, „a morþii”?
- Biserica ajutã mai întâi sã se facã o
diferenþiere a ceea ce e uman de ceea ce
este inuman, a binelui de rãu, cu
competenþe nu numai teologico-morale, ci
ºi ºtiinþifice, cu revelaþie ºi raþiune.
Biserica aduce vestea cea bunã în
societate, pornind de la centrul vital care
este familia, principiu de socialitate ºi
subsidiaritate.
În al doilea rând, familiile însele sunt
ajutate de Bisericã sã-ºi promoveze valorile

de maturitate ºi de fericitã experienþã, sã
le proclame celorlalþi.
Biserica susþine grupurile, miºcãrile
familiale, asociaþiile care au o relevanþã
educativã ºi politicã, rãspunzând astfel în
mod direct ºi imediat dreptului pãrinþilor de
a fi ajutaþi. Biserica se implicã în formarea
competenþelor pentru a putea ajuta,
promovând discipline integrate ºi nu doar
teologia. În scopul acesta realizeazã o
foarte elaboratã activitate de cunoaºtere a
dificultãþilor, a raporturilor individului ºi
familiei cu societatea, a problemelor de
ordin economic etc.
Privind cu „doi ochi” – mintea deschisã
ºi credinþa – Biserica ajutã fiinþa umanã
sã-ºi construiascã liber ºi responsabil
viitorul.
- ªi este prezentã în mod frecvent, în
dezbaterile publice importante privind
soarta umanã, cum ar fi de exemplu cele
de naturã bioeticã.
Sunteþi un expert consecvent
consultat în forurile italiene ºi
internaþionale de bioeticã. Sunteþi
episcop. Cum se îmbinã vocaþia
pastoralã cu cea ºtiinþificã, în biografia
Dumneavoastrã? Începeþi, vã rog cu...
începutul. Când aþi descoperit cã doriþi
sã fiþi preot?
- În primul rând, doresc sã vã spun cã
în luna iunie împlinesc 80 de ani. M-am
nãscut în 1928, în provincia Ancona.
Copilãria mi-am petrecut-o sub ocupaþie
germanã. ªi pentru cã ºase fraþi ºi un
cumnat erau pe front, nu am putut pleca la
studii, la seminar, pãrinþii având nevoie de
ajutorul meu. Dorinþa mea de a deveni
preot a fost cu atât mai mare. Când m-am
reîntors în localitatea natalã sã celebrez
prima liturghie, în 1950, era totul în plinã
reconstrucþie. Dupã doi ani, am fost
desemnat asistent spiritual al Acþiunii
Catolice, apoi vicerector al Seminarului
Major regional. Mi-am desãvârºit studiile
de filozofie la Universitatea Publicã din
Bologna, unde am predat apoi latina ºi
greaca.
În 1973, am fost chemat la Universitatea
Catolicã din Roma, facultatea de medicinã,
pentru a fi asistentul spiritual al studenþilor
în medicinã de la „Gemelli”.
În calitatea aceasta, am trãit
momentele dramatice ale internãrii
Sfântului Pãrinte, în urma atentatului din
13 mai 1981. Am asistat la noaptea de
incertitudine ce a urmat intervenþiei
chirurgicale, aºteptând veºtile din sala de
operaþie ºi am vãzut harul lui Dumnezeu,
atunci când chirurgul Crucitti ne-a spus cã
„acel glonþ a ocolit în mod miraculos centrii
nervoºi, organele vitale (era þintit spre
inimã) ºi cã totul s-a datorat unei
succesiuni de gesturi petrecute în clipele
acelea în Piaþa San Pietro, când Sfântul
Pãrinte s-a aplecat sã îmbrãþiºeze un copil
ºi, în acelaºi timp, o femeie lovea braþul
atentatorului. A fost, de fapt, „asistenþa”
Sfintei Fecioare Maria...
Acea trãire mi-a trezit dorinþa de a mã
afla ºi mai mult în slujba Sfântului Pãrinte ºi
în acelaºi timp, de a studia probleme etice
de medicinã. Am fost redactor, apoi director
al revistei „Medicina e Morale” fondatã de
Pãrintele Gemelli.
Într-o zi, Secretariatul de Stat m-a
anunþat cã am fost numit observator al
Sfântului Scaun la Consiliul Europei, în cadrul
„Comitetului ad hoc pentru probleme
biomedicale”. Fiecare din cele 15 state
participante trimitea un biolog, un jurist ºi
un filozof al eticii. Sãptãmânal se discutau
probleme precum diagnozã prenatalã,
inginerie geneticã. Acest contact direct cu
problemele de bioeticã mi-a arãtat cã ele
sunt de mare importanþã pentru Bisericã ºi
am dorit sã le aprofundez.
Dupã încheierea mandatului, am
revenit la Universitatea Catolicã pentru a
studia ºi a preda. În 1986 am publicat
„Manualul de bioeticã”, ce a avut încã patru
ediþii. În 1992, Sfântul Pãrinte m-a numit în
Consiliul Pontifical pentru Familie ºi m-a
consacrat episcop. Apoi, în cadrul
Interviu 5
Universitãþii Catolice, am înfiinþat Institutul
de Bioeticã, pentru cercetãtori. În anul 1994,
a fost creatã Academia Pontificalã pentru
Viaþã ºi am fost numit vicepreºedintele
acesteia.
- Acum sunteþi preºedintele acestei
academii ºi conduceþi, de asemenea, în
continuare, revista „Medicina e Morale”.
Din complexitatea bioeticii, care sunt
temele predilecte ale acestor foruri de
care vã ocupaþi?
- Sunt douã tipuri de probleme: cu
caracter filozofic (conºtiinþã moralã, drept
la viaþã, drepturile umane în general) ºi cu
caracter etico-ºtiinþific (când începe viaþa,
identitatea ºi statutul embrionului uman,
problematica procreãrii artificiale,
clonarea).
Dupã cum se aratã în „Evangelium
vitae” ºi în „Donum vitae”, este în joc
procrearea umanã ca act de iubire: a primi
acest act sau a-l respinge, a i se substitui
prin mijloace de laborator. Apoi, referitor la
celulele stem, remedii pentru a nu fi folosite
cele embrionare se gãsesc ºi rezultatele
cercetãrilor recente ne-au adus multe
satisfacþii, arãtându-se cã se pot obþine
celule stem din þesuturi adulte.
Obiectivul nostru principal este sã
demonstrãm cã ºtiinþa ºi etica pot merge
împreunã. Iar mesajul este un apel la
caracterul epistemologic al metodei
ºtiinþifice, integrând ºtiinþa cu experimentul,
experimentul cu filozofia, filozofia cu
morala, morala cu teologia, teologia cu
politica, politica cu sociologia. Deci nu o
ºtiinþã segmentatã, ci o ºtiinþã deschisã
filozofiei ºi moralei. O ºtiinþã deschisã
revelaþiei, care umanizeazã.
Inter viu realizat de MARINA FFARA
Interviu ARA
6 Actualitate

Parohia Câmpina în sãrbãtoare

Duminicã, 18 mai 2008, comunitatea catolicã Sfântul
Anton de Padova, din Câmpina, a avut bucuria de a-l
avea în mijlocul ei pe Preasfinþitul Cornel Damian, episcop
auxiliar de Bucureºti, care a conferit Sacramentul Mirului
la 30 de adolescenþi ºi tineri ce au primit „pecetea darului
Duhului Sfânt”. Pãrintele paroh, Pavel Encuþã, i-a prezentat
pe cei 30 de candidaþi la Sfântul Mir care, cu douã zile
înainte, au dat examen la cunoºtinþele teologice ºi
catehetice. Ei au fost examinaþi cu seriozitate, pãrintele
paroh fiind destul de exigent. PS Cornel Damian, la omilie,
prin întrebãri scurte, a încercat sã testeze ºi el modul în
care s-au pregãtit tinerii. Un dialog ludic ºi rodnic, de
care a profitat întreaga comunitate.
La omilie, Preasfinþia Sa a spus, printre altele:
„Mirul sau Confirmaþiunea confirmã Botezul, întãreºte
Sacramentul Botezului prin prezenþa Duhului Sfânt în viaþa
noastrã, prin lucrarea tainicã a Duhului Sfânt în viaþa
noastrã. Impunerea mâinilor episcopului ºi preoþilor
asupra candidaþilor conferã darurile divine, prin rugãciunea de stãpânirilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac,
invocare a Duhului Sfânt. Apoi, prin ungerea frunþilor cu Sfântul împotriva duhurilor rãutãþii, care sunt în vãzduhuri. Pentru aceea,
Mir (ulei sfinþit în Joia Sfântã) candidaþii primesc „pecetea darului luaþi toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta împotrivã în ziua
Duhului Sfânt”, un semn - caracter ce nu se ºterge niciodatã. cea rea, ºi, toate biruindu-le, sã rãmâneþi în picioare. Staþi deci
Pregãtirea voastrã este asiduã – a spus Preasfinþia Sa. Care credeþi tari, având mijlocul încins cu adevãrul ºi îmbrãcându-vã cu
cã este misiunea principalã a Duhului Sfânt?”. Rãspunsul dreptãþii. ªi încãlþaþi-vã picioarele, gata fiind pentru
platoºa dreptãþii
candidaþilor nu a întârziat: „Pentru a putea mãrturisi credinþa pãcii. În toate luaþi pavãza credinþei
Evanghelia pãcii credinþei, cu care veþi putea
creºtinã!”. stinge toate sãgeþile cele arzãtoare ale vicleanului. Luaþi coiful
„Îmbrãcaþi-vã cu toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta mântuirii ºi sabia Duhului
Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”
împotriva uneltirilor diavolului. Cãci lupta noastrã nu este împotriva (Ef 6,11-17)
trupului ºi a sângelui, ci împotriva începãtoriilor, împotriva MARIA CHRISTIAN

Procesiune cu Sfântul Sacrament pe malul mãrii

Cum putea fi mai bine lãudat Isus din
sfânta împãrtãºanie decât printr-o
procesiune care ajunge aproape de
mare?!
Dacã de Joia Mare nu s-a putut face
pentru cã eram încã în doliu, dacã de Joia
Verde lumea catolicã din Constanþa era
mai greu de adunat, iatã cã în seara de
duminicã ce a urmat, întreaga parohie
era de faþã precum ºi credincioºii de la
alte biserici catolice din Constanþa.
Pentru ce au venit copiii îmbrãcaþi în
alb, pentru ce au venit tinerii cu eºarfe la
gât? Pentru ce au venit familii întregi, din
toate colþurile oraºului, ºi
s-au alãturat preoþilor,
cãlugãrilor ºi cãlugã-
riþelor? Pentru a-L
preamãri, pentru a-I
mulþumi, ºi în acest frumos
colþ al þãrii, lui Isus cã este
prezent între noi. Toatã
lumea aceasta, de la mic
la mare, de la mare la mic
ºi-a unit rugãciunile,
cântecele, sentimentele de
entuziasm, de sãrbãtoare
pentru a-L preamãri pe Isus din Sfânta
Tainã.
Porniþi din bisericã, în ordine
deosebitã, ne-am oprit de 4 ori pentru
a-L adora pe Isus sub chipul pâinii, am
primit binecuvântare de tot atâtea ori,
pentru ca, ajunºi la bisericã, sã-L adorãm
din nou pe Cel ce ne iubeºte ºi a rãmas
cu noi. Clopotele bisericii au anunþat la
toatã Constanþa aceastã iubire mãrind
sãrbãtoarea.
Doamne, tu eºti cu noi, eºti în inimile
noastre, te purtãm cu noi, nu te uita la
lipsurile noastre, la greºelile noastre, ci
te rugãm sã primeºti cinstirea noastrã ºi
rãmâi cu noi pentru ca ºi noi sã rãmânem
cu tine, cãci numai tu poþi fi bucuria ºi
fericirea noastrã.
Msgr ªTEFAN GHENÞA
ªTEFAN
 Actualitate 7
Prima Sfântã Împãrtãºanie în Parohia Adormirea Maicii Domnului
În perioada octombrie 2007 – 1 iunie 2008, 28 de copii din de sãrbãtoare, fetiþe în rochiþe albe ºi bãieþi la costum, aºteptau
cartierul Drumul Taberei, Parohia Adormirea Maicii Domnului, cu nerãbdare sã intre, în procesiune, în bisericã.
s-au pregãtit intens pentru a primi, pentru prima datã în viaþa Sfânta Liturghie a fost celebratã, la ora 9:00, de pãrintele
lor, Sacramentul Spovezii ºi al paroh, Dominic Hîrja. Cei mici au
Sfintei Euharistii. participat activ la Sfânta Liturghie:
Vineri, 30 mai 2008
2008, emoþii au citit lecturile, invocaþiunile, au
foarte mari la examen. Au fost oferit darurile ºi toatã Liturghia a
examinaþi din materia pe care au fost animatã de corul copiilor ºi al
parcurs-o din catehism ºi toatã tinerilor din parohie. Copiii ºtiau cã
lumea a fost admisã, bucuria vor participa la masa Domnului,
fiind pe mãsurã. cã se vor împãrtãºi, pentru prima
Sâmbãtã, 31 mai 2008 2008, datã în viaþa lor, cu acelaºi Trup ºi
emoþiile au crescut! Copiii au Sânge al lui Cristos pe care îl vor
venit pentru prima spovadã din putea gãsi, de acum înainte, în
viaþa lor. Era prima lor întâlnire Tabernacol, aºteptându-i.
cu Dumnezeu care le va ierta Le dorim acestor copii ca
pãcatele, prin persoana preotului. Toþi copiii erau agitaþi, puneau sentimentele cu care au participat astãzi, la celebrarea Sfintei
o sumedenie de întrebãri. Nu ºtiau ce va urma. Dar, dupã Liturghii în cadrul cãreia au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie,
spovadã, ieºeau din confesional liniºtiþi ºi cu o luminã lãuntricã sã-i cãlãuzeascã în întreaga lor viaþã ºi sã nu uite niciodatã cã
strãlucind pe chipuri. Isus îi aºteaptã mereu. Cã El este singurul care îi va însoþi în
Duminicã, 1 iunie 2008
2008, a sosit, în sfârºit, clipa mult acestã viaþã ºi de aceea sã-L caute întotdeauna!
aºteptatã. Curtea bisericii era plinã de copii ºi pãrinþi. În haine IZABELLA TILEA

Doamne, dã-mi sã beau Un DA pentru Dumnezeu

din Apa Vieþii!
Veºti deosebite
ªcoala Biblicã „Nazaret” organizeazã înscrieri pentru
cursuri la zi ºi la distanþã, prin intermediul internetului, pentru
creºtinii care aleg sã ofere un moment pentru aprofundarea
credinþei creºtine, prin mijlocirea Cuvântului lui Dumnezeu.Vã
oferim,
Cursuri la zi, care dureazã 2 ani, împãrþiþi în 4 semestre.
Înscrierea are loc pe baza unui colocviu, constând în
motivarea alegerii acestui studiu. Cursurile vor avea loc vineri,
între orele 16.00-18.00 ºi sâmbãtã, între orele 10.00-15.00,
în clãdirea Institutului
Romano-Catolic, Bucureºti.
Nu rãmâne decât sã vã
hotãrâþi ºi sã ne scrieþi! Îndrãgostiþi-vã de frumuseþea lãuntricã, rãspândiþi bunul
Calendarul Admiterii 2008 parfum al lui Cristos din sfinþenia trãirii voastre împreunã, nu
Înscrieri: ca sclave sub lege, dar ca fiice stabilite în har (regula Sf.
sesiunea iunie: Augustin, 48)
25 iunie-2 iulie Sâmbãtã, 24 mai, la Câmpina, în comunitatea cãlugãriþelor
sesiunea septembrie: contemplative augustiniene ale sfintei Rita, la Liturghia de la ora
15-2septembrie 17.00, sora Gabriela Coºa, în vârstã de 26 de ani, a depus
Colocviul se susþine la profesiunea simplã în faþa superioarei generale, sora Sofia
înscriere. Carnevalle, ºi a pãrintelui paroh, Pavel Encuþã. La acest moment
Începerea cursurilor: de bucurie i-au fost alãturi familia ºi comunitatea surorilor.
1 octombrie 2008. Pr
Pr.. GILBERT IAVORSCHI
IAVORSCHI
8 Biserica în lume

Euharistia, cea mai mare revoluþie din istoria umanã

În predica sa, în Solemnitatea Trupul Domnului, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã Euharistia
a adus cea mai profundã revoluþie din istoria umanã. Se poate vorbi de o revoluþie pentru cã, în faþa
Euharistiei, credincioºii se strâng lãsând la o parte diferenþele de clasã socialã sau economicã,
convingerile politice, împãrþirea dupã sex, chiar ºi preferinþele.
Cei prezenþi la Liturghie au fost o dovadã vie a cuvintelor Papei: cãlugãri ºi cãlugãriþe, cercetaºi,
Cardinali, Cavaleri ai Sfântului Mormânt, pelerini din lumea întreagã ºi trecãtori curioºi, care s-au
oprit sã vadã celebrarea. “(...) Euharistia nu poate fi niciodatã un fapt privat, rezervat persoanelor
care s-au ales prin afinitate sau prietenie. În aceastã searã nu am ales noi cu cine sã ne întâlnim;
am venit ºi suntem unii lângã alþii, uniþi de credinþã ºi chemaþi sã devenim un singur trup împãrtãºin-
du-ne cu unica pâine care este Cristos”. Papa a vorbit ºi despre adoraþie: “A adora trupul lui Cristos
înseamnã a crede cã acolo, în acea bucatã de pâine, este în mod real Cristos, care dã adevãratul
sens vieþii, universului imens ca ºi celei mai mici creaturi, întregii istorii umane ca ºi celei mai scurte existenþe”.
Dupã Liturghie, Pontiful a condus - conform tradiþiei - o procesiune pe strãzile Romei, pânã la Bazilica Santa Maria Maggiore.

Cãlugãriþele se mobilizeazã Crearea de hibrizi om-animal,

împotriva traficului de persoane
La începutul lunii iunie, a avut loc la Roma un Congres
organizat de Uniunea internaþionalã a superioarelor
generale ºi de Organizaþia Mondialã pentru Migraþii. Pentru
o sãptãmânã, 50 de cãlugãriþe din 20 de þãri ºi 31 de
congregaþii au participat la acest eveniment care a avut ca
scop educarea lor pentru lupta împotriva traficului de
persoane, pentru întãrirea reþelelor naþionale ºi regionale
existente ºi pentru punerea bazelor unei reþele
internaþionale.
Cu aceastã ocazie, Sr. Louis Madore, din Congregaþia
Fiicelor Înþelepciunii, preºedinta Uniunii Internaþionale a
Superioarelor Generale, a arãtat cã traficul de persoane
„este strâns legat de problemele globale care izvorãsc din
relaþiile politice ºi economice nedrepte ºi exploatatoare
dintre þãri, cu sãrãcirea tot mai mare a unor populaþii întregi
(...) Acest lucru are grave consecinþe pentru femei ºi vedem
crescânda feminizare a sãrãciei ºi a migraþiei. Astfel de
situaþii, alãturi de creºterea comercializãrii sexului ºi de
practicile sociale ºi culturale profund înrãdãcinate în
discriminarea femeilor ºi a fetelor, fac din ele o pradã uºoarã
pentru traficanþi”, a adãugat ea. „Traficul de persoane este
un fenomen foarte complex. A lucra în acest domeniu nu
este o opþiune, ci o necesitate, dacã dorim sã fim de partea
celor mai lipsiþi de apãrare”.
Potrivit studiilor prezentate în cadrul acestui congres,
existã între 600.000 ºi 820.000 de victime ale traficului
transnaþional, într-un an. Aproape 70% dintre acestea sunt
femei, dintre care multe minore. Congresul este al cincilea
de acest gen din Roma. Pânã în prezent au participat 4.000
de cãlugãriþe. Proiectul este susþinut Ambasada Statelor
Unite de pe lângã Sfântul Scaun ºi finanþat de Biroul pentru
Migranþi ºi Refugiaþi al guvernului SUA.
Þãrile interesate pânã acum de formare, în acest sens,
sunt Italia, Nigeria, România, Albania, Thailandia, Republica
Dominicanã, Filipine, Brazilia, Portugalia ºi Africa de Sud.
o oroare aprobatã
Membrii Parlamentului britanic au aprobat pe 19 mai 2008
crearea de embrioni hibrizi, obþinuþi prin introducerea de ADN
uman în ovule animale. Mãsura are ca scop sã compenseze
“criza” de embrioni umani folosiþi pentru cercetarea pe celule
rãdãcinã embrionare. Episcopul Elio Sgreccia, Preºedintele
Academiei Pontificale pentru Viaþã, a declarat cã legea este
deosebit de gravã, din punct de vedere etic, deoarece “constituie
o ofensã la adresa demnitãþii omului (...) Uniunea om-animal,
chiar dacã nu este sexualã, reprezintã una dintre ororile care au
adus întotdeauna respingere în eticã”.
Potrivit noii legi, embrionii hibrizi trebuie sã fie distruºi în 14
zile de la crearea lor. Implantarea în uterul, fie al unei femei, fie al
unui animal este, de asemenea, interzisã. Aceasta înseamnã, a
explicat Episcopul Sgreccia, cã, pentru lege, embrionii mai mici
de 15 zile “nu valoreazã nimic - ceea ce din punct de vedere ºtiinþific
este fals”. Iar dacã aceºti embrioni ar fi lãsaþi sã trãiascã, “ar putea
apãrea monstruozitãþi sau s-ar putea ajunge la infecþii, deoarece
trecerea de ADN uman la ADN animal va crea ceva necunoscut”.
O scrisoare, semnatã de 15 lideri creºtini, declarã: “Dorim sã
arãtãm clar cã, în calitate de persoane de diverse tradiþii creºtine,
ne opunem total creãrii de hibrizi om-animal (…). Nu este o
problemã strict catolicã, nici strict creºtinã ºi nici strict religioasã.
Este o problemã umanã. Trebuie sã luptãm pentru a ne susþine ºi
a ne proteja umanitatea”. Doctorul A. Majid Katme a afirmat cã ºi
musulmanii sunt împotriva ideii de hibrizi: “Fiecare embrion uman
este o fiinþã umanã ºi este pe deplin respectat ºi protejat în Islam...
A cãuta sã se foloseascã celule rãdãcinã din acest nou produs
nenatural, om-animal,
înseamnã a bate la o uºã
greºitã. Medicii, pãrinþii ºi, în
general,britanicii
musulmani, se vor opune
puternic acestei legi, un
câmp minat de pericole ºi
imoralitate”.
 Biserica în lume 9
O nouã fazã în raporturile dintre catolici ºi ortodocºii ruºi

Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, Cardinalul Walter

Kasper, a efectuat, între 21 ºi 30 mai, o importantã vizitã în Federaþia Rusã, la invitaþia Mitropolitului
Kyrill de Smolensk ºi Kaliningrad, preºedinte al Departamentului pentru Relaþiile Ecleziastice Externe
al Patriarhiei Moscovei. Cardinalul a avut ºi o întâlnire cu Patriarhul ortodox al Moscovei ºi al întregii
Rusii, Alexei al II-lea, cãruia i-a înmânat o scrisoare a Papei Benedict al XVI-lea, în care Papa
exprimã propria bucurie pentru atâtea semne de fraternitate ºi apropiere ce caracterizeazã
raporturile dintre cele douã Biserici surori, unite de dorinþa comunã de a susþine în lume valorile
creºtine.
Fãcând un bilanþ al acestei cãlãtorii, Cardinalul Walter Kasper a spus: „A început ca o vizitã
privatã, dar a devenit apoi o vizitã semioficialã (...) Am gãsit o primire la care nu mã aºteptam: foarte amabilã, foarte deschisã ºi foarte
fraternã. Aceasta m-a uimit ºi m-a fãcut sã înþeleg sã suntem la începutul unei noi faze a raporturilor noastre cu Biserica Ortodoxã Rusã”.
Despre întâlnirea cu Patriarhul ortodox, Cardinalul a spus: “Când l-am întâlnit pe Patriarhul Alexei al II-lea, el a fost foarte amabil ºi
chiar foarte relaxat. A fost foarte mulþumit aflând despre interesul meu faþã de moºtenirea sa spiritualã (...) atmosfera, în ansamblu, a fost
pozitivã ºi constructivã. În fine, mi-a spus în germanã saluturile ºi iubirea sa pentru Papã: aceasta a fost expresia sa”.
Despre dezvoltare acestei prietenii dintre catolici ºi ortodocºii ruºi, Cardinalul Kasper a afirmat: “Calea nu va fi uºoarã, dar nu este
fãrã speranþã. Trebuie dezvoltate acum raporturile la toate nivelurile, pentru a putea spera (...) Noi vrem sã avem un dialog cu toate
Bisericile ortodoxe în ansamblul lor ºi sperãm sã putem ajunge la toate acestea”.

O viaþã fãrã Dumnezeu China a revizuit politica copilului unic

nu devine mai liberã
Pentru a combate ideea cã poruncile Bisericii sunt
o constrângere, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã
viaþa fãrã Dumnezeu nu este o viaþã mai liberã. Papa
a afirmat acest lucru într-un mesaj pentru a 97-a
întâlnire eclezialã Deutscher Katholikentag care s-a
desfãºurat la sfârºitul lunii mai. Evenimentul, organizat
de laicatul german, a adunat, la Osnabrück, în jur de
500.000 de persoane. Comentând tema aleasã
pentru întâlnire - M-a scos la loc larg - un verset din
Psalmul 17 - Sfântul Pãrinte a scris cã “nu puþini oameni
de astãzi [...] se tem cã credinþa ar putea sã le limiteze
viaþa, cã ar putea fi prinºi în plasa poruncilor ºi
învãþãturilor Bisericii, ºi cã nu vor mai fi liberi sã se
miºte în spaþiul larg al vieþii ºi gândirii moderne”. Cu
toate acestea, a afirmat el, “doar atunci când viaþa
noastrã va ajunge la inima lui Dumnezeu va gãsi acel
loc larg pentru care a fost creatã. O viaþã fãrã
Dumnezeu nu devine mai liberã sau mai largã. Fiinþele
umane sunt destinate pentru infinit”.
Papa le-a cerut laicilor sã fie atenþi “ca viitorul sã
nu fie modelat exclusiv de alþii. Interveniþi, cu imaginaþie
ºi cu putere de convingere, în dezbaterile timpului
prezent (...) Folosind Evanghelia ca etalon, participaþi
activ la viaþa politicã ºi socialã a vieþii voastre. Ca laici
catolici, îndrãzniþi sã participaþi la crearea viitorului, în
armonie cu preoþii ºi cu episcopii!”.
Adaptare dupã zenit.org, Catholica.ro
Oficialii chinezi au scutit familiile ai cãror copii au fost uciºi, rãniþi grav sau
schilodiþi în devastatorul cutremur de pãmânt din Sichuan de restricþiile politicii
copilului unic. Cutremurul din 12 mai a fost deosebit de dureros pentru mulþi chinezi,
pentru cã au murit foarte mulþi copii.
Comitetul pentru Populaþie ºi Planificare Familialã din Chengdu, capitala
provinciei Sichuan, a declarat cã familiile afectate de dezastru pot obþine un
certificat pentru a avea un alt copil, relateazã Associated Press. În mod normal,
guvernul chinez impune politica copilului unic, amendând cuplurile care au mai
mulþi copii. Copiii nãscuþi ilegal sunt privaþi de multe drepturi, inclusiv de nouã ani
de educaþie obligatorie gratuitã.
Expertul privind China, Steven W.
Mosher, preºedinte al Institutului pentru
Cercetãri asupra Populaþiei, care a
urmãrit politica copilului unic de la
începuturile ei, a afirmat cã „reacþia
umanã naturalã la pierderea unui copil
este aceea de a avea un alt copil, cât
mai repede posibil. Pentru majoritatea
cuplurilor care ºi-au pierdut copilul în
cutremur, acest lucru nu va fi posibil, indiferent care este politica guvernului.
Majoritatea femeilor aflate la vârsta fertilitãþii sau soþii lor au fost sterilizaþi. Dacã
guvernul nu începe sã ofere gratuit acestor oameni posibilitatea de inversare a
operaþiilor de sterilizare, nu vor fi mai fi alþi copii”.
Autoritãþile au decretat cã nu încalcã politica copilului unic copiii adoptaþi. În
jur de 4.000 de copii au rãmas orfani în urma cutremurului ºi mulþi chinezi ºi-au
exprimat interesul de a-i adopta.
Politica copilului unic din China a fost instituitã la sfârºitul anilor ‘60. Potrivit
guvernului, politica a împiedicat 400 milioane de naºteri. Aºa-zisele ei scopuri
includ asigurarea unei mai bune educaþii ºi asistenþe medicale unei populaþii
mai mici. Criticii au acuzat cã politica a încurajat avorturile forþate ºi sterilizãrile. A
creat, de asemenea, un dezechilibru între sexe în þarã, deoarece bãieþii sunt
preferaþi în locul fetelor, care sunt, în mod disproporþionat, avortate.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

Duminica a X-a (A)

Fiii lui Israel îºi ziceau între ei: „Sã ne dãm silinþa sã-l cunoaºtem pe Domnul! Venirea lui este sigurã ca zorile;… va veni ca o
ploaie de primãvarã care face sã rodeascã”. „Ce-aº putea sã fac eu pentru tine, Efraime?... Iubirea voastrã este ca norul de
dimineaþã, ca roua care dispare de îndatã. De aceea v-am biciuit prin profeþi, v-am nimicit prin cuvintele gurii mele ºi judecãþile
mele vor strãluci ca lumina! Cãci iubire vreau, nu jertfe, ºi a-l cunoaºte pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot” (Os 6,3-6).
Reproducând cuvintele fiilor lui Israel care îºi propun sã facã un efort de a-l cunoaºte pe Domnul, profetul Osea aratã, în prima lecturã
a acestei duminici, cã un enunþ cât se poate de lãudabil este, în realitate, superficial dacã nu chiar ipocrit. Într-adevãr, însuºirea unei
adevãrate cunoaºteri a lui Dumnezeu ar trebui sã se traducã prin împlinirea poruncilor Lui, împlinire în care iubirea (faþã de Dumnezeu ºi
faþã de aproapele) trebuie sã fie expresia dominantã. Or, profetul, în numele lui Dumnezeu, denunþã acea atitudine ipocritã în care
împlinirea ritualisticã a jertfelor ar fi, în ochii lor, suficientã pentru a atrage bunãvoinþa divinã, bunãvoinþã care sã le rãsplãteascã „eforturile
de a-L cunoaºte” prin rodnicia holdelor, a turmelor ºi prin bunãstarea familiilor. Ispita superficialitãþii ºi chiar a ipocriziei religioase îi paºte
pe toþi oamenii, inclusiv pe creºtini. De aceea, textul profetic de astãzi ne invitã sã aprofundãm în ce constã cunoaºterea lui Dumnezeu.
Aceastã cunoaºtere, mai înainte de a fi o temã de dezbatere teologicã, trebuie sã dea sens iubirii exprimate prin gesturile cele mai
concrete.

Isus a vãzut un om, cu numele de Matei, ºezând la biroul lui de vameº ºi i-a zis:
„Urmeazã-mã!”. Matei s-a ridicat ºi l-a urmat. În timp ce stãtea la masã în casa acestuia,
au venit o mulþime de vameºi ºi pãcãtoºi ºi au luat loc alãturi de el ºi de ucenicii lui.
Vãzând aceasta, fariseii au spus ucenicilor: „Pentru ce mãnâncã Învãþãtorul vostru cu
vameºii ºi pãcãtoºii?” Isus, auzindu-i, le-a zis: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci
cei bolnavi. Învãþaþi ce vrea sã spunã scriptura prin aceste cuvinte: «Milã vreau, nu
jertfã» Cãci n-am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi” (Mt 9,9-13).
Textul evanghelic al acestei duminici ne oferã douã exemple în care cuvântul lui
Dumnezeu, adresat cândva poporului prin profetul Osea, este pus în practicã într-un mod
diametral opus: 1. Chemarea vameºului Matei, care echivaleazã, în textul nostru, nu doar
cu alegerea unuia dintre apostoli, ci, mai mult, cu vindecarea unui bolnav (boala fiind
starea de pãcat în care se afla viitorul evanghelist prin modul în care îºi practicase profesia,
împreunã cu colegii sãi de breaslã); 2. Iniþiativa fariseilor de a „salva” „sfinþenia” lui Isus (ºi
a ucenicilor Lui) prin îndepãrtarea de „cei contaminaþi de pãcat”, cu care orice tip de
comuniune trebuie exclusã. Prin remarca sa, care face aluzie la cuvântul profetului Osea,
Isus confirmã faptul cã gestul sãu trebuie înþeles ca împlinire concretã (termenul de milã îl
cuprinde ºi-l concretizeazã pe cel de iubire) a voinþei Tatãlui. În plus, aceastã împlinire a
voinþei este pentru El (ca pentru oricare dintre ucenicii sãi) o adevãratã vocaþie.

Duminica a XI-a (A)

Fiii lui Israel, plecând din Rafidim, au ajuns în pustiul Sinai ºi ºi-au stabilit tabãra acolo, chiar în faþa muntelui. Moise a urcat la
Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe înãlþimea muntelui ºi i-a zis: „Spune casei lui Iacob ºi vesteºte fiilor lui Israel: «Voi înºivã aþi
vãzut ce am fãcut eu în Egipt, cum v-am purtat ca pe aripi de vultur, pentru a vã aduce pânã la mine. Acum, dacã ascultaþi glasul
meu ºi pãziþi legãmântul meu, veþi fi partea mea aleasã între toate popoarele… Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor
sfânt»” (Ex 19,2-6).
Pentru ca sã înþelegem valoarea acestui text, trebuie sã ne reamintim faptul cã, deºi Dumnezeu a intervenit în favoarea urmaºilor
patriarhilor, stabiliþi deja de mult timp în Egipt (v. cele zece plãgi), în ziua ieºirii lor din þara sclaviei lor, evreii (ºi împreunã cu ei oameni din
multe alte neamuri) au plecat în dezordinea cea mai mare. În plus, în drumul cãtre muntele Sinai, a fost întrerupt în permanenþã de
vociferãri, revolte ºi neîncredere în prezenþa salvatoare a lui Dumnezeu în mijlocul lor. Or, iatã aceastã „turmã” ajunsã, cum-necum, la
poalele muntelui unde Domnul i se va revela ºi nu doar cã îi va reaminti toate câte a fãcut în favoarea ei, ci îi propune, dacã vor asculta
glasul lui ºi vor pãzi legãmântul lui, sã facã din ea parte aleasã între toate popoarele, împãrãþie de preoþi, popor sfânt… Mulþimea
 Anul pastoral 11
acceptã acest Legãmânt (Ex 20) ºi va pleca de acolo bine organizatã, ca un adevãrat popor purtând în mod solemn, într-un chivot preþios,
cele douã table ale Legii. Aceastã zi poate fi, aºadar, consideratã ca o adevãratã zi de naºtere a Poporului ales pe care Dumnezeu ºi
l-a constituit dintr-o mulþime de fugari neisprãviþi. Cum sã nu vedem în acest gest a lui Iahve manifestarea iubirii neþãrmurite faþã de cei
pe care i-a purtat ca pe aripi de vultur pânã la locul consacrãrii lor?

Vãzând mulþimile, lui Isus i s-a fãcut milã de ele, pentru cã erau istovite ºi abãtute
ca niºte oi fãrã pãstor. Atunci le-a zis ucenicilor sãi: „Seceriºul este într-adevãr mare,
dar lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi, aºadar, pe Stãpânul seceriºului sã trimitã lucrãtori
în seceriºul lui”. Apoi, chemându-i la el pe cei doisprezece ucenici, le-a dat putere
asupra duhurilor necurate, ca sã le scoatã ºi sã vindece orice boalã ºi orice
neputinþã… (Mt 9,36-10,8).
ªi textul evanghelic al acestei duminici ne vorbeºte despre acele mulþimi care se
apropie de Isus, iar lui i se face milã de ele deoarece erau istovite ºi abãtute ca niºte oi
fãrã pãstor. Apropierea mulþimilor de Isus (reamintindu-ne, oarecum, scena din prima
lecturã) semnificã aici cãutarea acelui conducãtor care sã facã din ei un popor, în timp
ce seceriºul nu se vrea altceva decât reunirea într-un popor ordonat aidoma spicelor de
grâu în snopii care trebuie apoi duºi în hambar. Isus se angajeazã sã înfãptuiascã aceastã
reunire a celor care îl cautã prin instituirea grupului celor doisprezece ucenici cãrora
le-a dat puteri speciale de a vindeca în mulþimi orice boalã ºi neputinþã. Interesant este
cã aceastã vindecare are trãsãturile unui exorcism. Cu alte cuvinte aceste mulþimi sunt
deja victime ale unor duhuri ºi boli de care trebuie sã fie eliberate. Or, nu poþi „intra
într-un snop” atâta timp cât eºti afectat de vreun „duh necurat” sau de vreo „boalã”.
Ceea ce noi avem de fãcut este sã vedem ce „duhuri” sau „boli” ne istovesc astfel încât noi, deºi trãim, în realitate sã simþim cã viaþa
noastrã este fãrã sens ºi, mai apoi, lãsându-ne „eliberaþi” (printr-o spovadã bunã ºi printr-o dãruire totalã în braþele Mântuitorului) sã
redescoperim gustul adevãratei vieþi.

Duminica a XII-a (A)

Eu, Ieremia, am auzit ameninþãrile poporului: „Învinuiþi-l, strigã ei; haideþi sã-l învinuim pe acest om care vede teroare pretutindeni!”.
Chiar prietenii mei pândesc sã vadã dacã mã clatin ºi zic: „Poate cã se va lãsa prins, vom pune mâna pe el ºi ne vom rãzbuna pe
el”. Dar Domnul este cu mine, ca un luptãtor puternic; de aceea prigonitorii mei se vor poticni ºi nu vor birui. Înfrângerea lor îi va
acoperi de ruºine; o veºnicã ruºine care nu se va uita!” (Ier 20,10-13).
Profetul Ieremia reprezintã, în contextul lecturilor duminicii a XII-a de peste an, figura omului drept care, tocmai pentru dreptatea ºi
pentru fidelitatea lui faþã de Dumnezeu, devine incomod pentru prietenii ºi contemporanii sãi. Întrucât profetul denunþã silniciile ºi nedreptãþile
lor, aceºtia se aliazã împotriva lui ºi se îndreaptã împotriva lui cu nenumãrate persecuþii, care mai de care mai elaborate ºi mai agresive.
Ceea ce urmeazã în text este exprimarea convingerii profetului cã nimic nu i se poate întâmpla atâta timp cât îl are aliat pe Dumnezeu.
Ba mai mult, bazat pe aceeaºi încredere, profetul se bucurã de mai înainte de dreptatea pe care Dumnezeu i-o va face, rãsplãtindu-i
astfel fidelitatea.

Isus a spus ucenicilor sãi: „Nu vã temeþi de oameni, cãci nimic nu este acoperit care sã nu
fie scos la ivealã ºi nimic ascuns care sã nu fie fãcut cunoscut. Ceea ce vã spun la întuneric,
vestiþi la luminã ºi ceea ce vã spun la ureche, predicaþi de pe acoperiºuri. Sã nu vã temeþi de cei
care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeþi-vã mai curând de acela care poate sã piardã
ºi sufletul ºi trupul în Gheenã…” (Mt 10,26-33) .
Deoarece ucenicii, angajaþi, ca ºi Învãþãtorul lor, sã vesteascã Evanghelia ºi sã o trãiascã cu
fidelitate, riscã sã devinã victime ale persecuþiilor, Isus le sãdeºte în suflet o convingere similarã celei
a profetului Ieremia: de persecutorii care le cauzeazã doar suferinþe fizice nu trebuie sã se teamã; de
temut sunt persecutorii care le pot ucide ºi trupul ºi sufletul.
Întrucât acest discurs se adreseazã tuturor celor care se simt chemaþi de Isus Cristos, în ce mãsurã
ne considerãm noi adevãraþi ucenici ai sãi, adicã creºtini? ªi apoi, care sunt temerile noastre ºi unde
se situeazã ele? Ce loc îi facem noi lui Isus în viaþa noastrã: cel al unui bibelou cu care ne-am obiºnuit
deja, pe care nu-l mai deranjãm de mult ºi de care nu ne mai lãsãm deranjaþi sau, poate, cel pe care
l-am lãsat sã ne cuprindã întreaga noastrã existenþã?
12 Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor
Continuãm ºirul episoadelor despre prietenie. Ne vom opri observa cã visul unei sexualitãþi libere de orice tabu s-a tradus
asupra „prieteniilor sexuale”. Anticipam deja în numãrul trecut într-o separare din ce în ce mai mare între exercitarea
cã termenul prietenie este impropriu în acest caz, iar din punct acesteia ºi iubire. „Prietenul” nu este decât un simplu
de vedere moral e o perversiune. Atenþionãm cã e vorba instrument de plãcere momentanã, sexul a devenit o tehnicã,
despre ceea ce ruineazã autenticitatea prieteniei ºi cât de a fost redus doar la dimensiunea sa biologicã. Consecinþele
departe ne situãm de acel dicton antic „amicus alter ego”. asupra relaþiilor de cuplu sunt grave; ele sunt tot mai scurte
Spre deosebire de prieteniile senzitive, care se construiesc ºi mai lipsite de responsabilitate. Femeile sunt frustrate de
pe o calitate realã sau artificialã a persoanelor, prieteniile imposibilitatea de a-ºi exprima emoþiile ºi sentimentele.
sexuale se construiesc pe o acþiune, anume pe exercitarea Bãrbaþii sunt condamnaþi sã rãmânã mereu adolescenþi. Sexul
dezordonatã a sexualitãþii. Cum morala este ºtiinþa acþiunii, „muºcã ºi fugi” a dus la umplerea tribunalelor pentru
ne dãm seama de ce „prieteniile sexuale” sunt calificate ca împãrþirea averilor, a conturilor în bancã ºi a fiilor. Prin
fiind imorale. expresia „muºcã ºi fugi” surprindem caracterul veninos al unei
Câmpul dezordinilor este vast. El acoperã o sferã care astfel de relaþii, pe de o parte, ºi instabilitatea sa, pe de altã
merge de la auto-erotism pânã la fapte înjositoare ca parte.
prostituþia, la preversiuni ca homosexualitea, pedofilia,
pederastia pe de o parte, la adulter, viaþã dublã, pe de altã
parte. Prima e o perversiune a firii, cea de-a doua a legãturii
Luxuria
matrimoniale. În cazul adolescenþilor ºi al tinerilor, o tratare Catehismul Bisericii Catolice defineºte astfel luxuria:
neserioasã a propriei sexualitãþi ºi o rezumare a acesteia la „dorinþa dezordonatã dupã plãcerea venericã, sau desfãtarea
un joc de tipul „muºcã ºi fugi”, este o formã de desfrâu ce dezordonatã în aceasta. Plãcerea sexualã este moralmente
duce, în fapt, la rãtãcire, la luxurie. dezordonatã când este cãutatã pentru ea însãºi, în mod izolat
În evaluarea acestor
dezordini va trebui sã
subliniem cã ele încalcã
una dintre virtuþile cheie
ale spiritualitãþii creºtine,
curãþia sau castitatea. La
baza lor se aflã o dorinþã
dezordonatã sau
adeseori bolnavã de
cãutare a plãcerii, care
se confundã cu fericiriea.

Muºcã ºi fugi!
Jurnalistul american
Mayron Magnet a fãcut
un studiu asupra aºa-
zisei revoluþii sexuale, în
SUA, din anii ‘60 ºi ‘70.
Autorul se întreaba:
„revoluþia sexualã
fãgãduia cã ne va face
mai fericiþi, mai împliniþi,
mai vii. Unde se aflã însã
aceastã fericire?” Apoi

de scopurile procreãrii ºi unirii”
(nr. 2351).
Tragedia vremurilor noastre
este aceea de a considera
luxuria drept o înclinaþie
naturalã ºi nu o veritabilã boalã
a minþii ºi a inimii. Pentru a nu
mai lupta împotriva rãului, se
spune cã rãul nu este rãu. E
ipocrizia timpurilor noastre.
Luxuria este un rãu care
slãbeºte omul din punct de
vedere spiritual, moral,
psihologic ºi fizic. Îl face sclav
al dorinþelor necurate. Voinþa
devine prizonierã a poftelor
trupeºti. Pe scurt, luxuria este
cãutarea plãcerii trupeºti în
afara finalitãþii pe care
Dumnezeu a conferit-o
sexualitãþii umane.
Între mizerie
ºi plãcere
Mizeria sexualã ºi afectivã
þine de alinierea „ordinii erotice”
la ordinea economicã. Aºa cum
liberalismul economic
genereazã o nouã sãrãcie,
liberalismul sexual dã naºtere
unor noi forme de sãrãcie
afectivã. Liberalizarea
moravurilor este absolut
simptomaticã pentru societatea
de consum. La urma urmei,
liberalismul cultural n-a fãcut
decât sã izoleze tot mai mult
oamenii, sã-i facã egocentrici,
incapabili sã-i aducã fericire
celuilalt. Departe de a favoriza
bucuria simþurilor, revoluþia
sexualã a provocat o
formidabilã dezvoltare a
frustrãrilor ºi a depresiilor.
Eliberarea de tabu-uri,
eliberarea corpului a dus la
accentuarea singurãtãþii.
În episodul urmãtor vom
reveni asupra dezordinilor
definite drept „prietenie
sexualã”. Vom arãta cât de mult
corup ele prietenia.
(Va urma)
(Va
Anul pastoral 13
Asociaþia familiilor catolice
„Vladimir Ghika”
În luna mai a.c., un grup de familii implicate activ în viaþa
Bisericii Catolice au constituit, în Bucureºti, Asociaþia Familiilor
Catolice „Vladimir Ghika”. Scopul Asociaþiei constã în conservarea,
promovarea ºi aplicarea valorilor creºtine în viaþa de familie,
printr-un angajament responsabil faþã de valorile familiei ºi ale
vieþii, în vederea realizãrii unei societãþi civile bazate pe
spiritualitatea familiei creºtine, având la bazã învãþãturile
Magisteriului Bisericii. De asemenea, Asociaþia se doreºte a fi un
forum de dezbatere pentru factorii decizionali în vederea apãrãrii
vieþii de familie în societatea noastrã, o „voce” pentru apãrarea
familiei, în directã colaborare cu ierarhia Bisericii ºi în dialog cu autoritãþile ºi cu organismele locale,
naþionale ºi internaþionale.
Pentru realizarea scopului propus, Asociaþia îºi propune sã desfãºoare:
(a) activitãþi spirituale legate de cunoaºterea, însuºirea ºi aprofundarea învãþãturilor Bisericii
Catolice, vizând apostolatul în viaþa de familie, evanghelizarea ºi formarea creºtinã a familiilor;
(b) asistenþã psiho-socialã prin:
- consiliere psihologicã ºi socialã;
- consiliere ºi organizare de grupuri de suport în vederea consolidãrii ºi protecþiei familiei în
societatea româneascã: pregãtire pentru cãsãtorie, planning familial, întâlniri matrimoniale, susþinere
în vederea depãºirii perioadelor de crizã etc., conform principiilor creºtine;
- consiliere pro-viaþã, în scopul prevenirii avortului;
- acordare de ajutoare materiale ºi/sau financiare persoanelor aflate în situaþie de crizã;
- elaborarea ºi susþinerea de programe de prevenire (droguri, alcool, tutun, prostituþie, delincvenþã
juvenilã, avorturi etc.).
(c) activitãþi educative prin:
- vizitarea de biserici, muzee, monumente istorice etc.;
- acordarea de suport material / financiar în vederea dezvoltãrii aptitudinilor artistice sau sportive
ale copiilor, adolescenþilor, tinerilor etc.;
- organizarea de meditaþii la materiile ºcolare, pentru diferite examene, sau la limbi strãine.
(d) activitãþi culturale prin:
- colaborarea cu diferite instituþii, organizaþii, cu mass-media, prin prezentarea de propuneri
conforme cu învãþãtura Bisericii Catolice, pentru depãºirea pericolelor cu care familia se confruntã în
societatea actualã;
- organizarea de pelerinaje la diverse puncte de interes ale lumii creºtine, în þarã sau strãinãtate;
(e) colaborãri cu alte organizaþii non-guvernamentale, cu persoane fizice sau juridice cu scop
lucrativ, din þarã sau strãinãtate, cu instituþii ale statului.
O primã activitate desfãºuratã de membrii Asociaþiei a fost participarea acestora la comemorarea
a 54 de ani de la trecerea la Domnul a patronului Asociaþiei, comemorare care a avut loc sâmbãtã,
17 mai, la mormântul Monseniorului Ghika, situat în
cimitirul Bellu Ortodox, din Bucureºti.
În luna iunie a.c., Asociaþia organizeazã urmãtoarele
activitãþi:
- 7-8 iunie 2008 - Pelerinaj la ªumuleu Ciuc;
- 28-29 iunie 2008 – Exerciþii spirituale la Mãnãstirea
Carmelitanilor Desculþi, de la Snagov – Ciofliceni.
Invitãm, cu multã dragoste, cât mai multe familii
creºtine, indiferent de confesiune, sã participe la acþiunile
noastre. De asemenea, sperãm sã atragem o implicare
activã a tuturor parohiilor catolice din Dieceza de
Bucureºti, precum ºi din întreaga þarã. Asociaþia poate fi
contactatã prin e-mail la adresa:
asociatiafamiliilorcatolice@yahoo.com
14 Reportaj

CRISTINA ªOICAN Congregaþia Surorilo

Congregaþia Surorilor Doctrinei Creºtine a fost fondatã la Comunitãþii din România, a fost partenera noastrã de dialog. Ea
Lorena (Franþa), în jurul ne-a vorbit despre prezenþa Surorilor Doctrinei Creºtine în România,
anul 1715, într-o despre împrejurãrile care le-au adus aici, despre spiritualitatea lor,
perioadã în care despre activitãþile, munca ºi proiectele pe care surorile le
învãþãmântul rural era desfãºoarã, de cincisprezece ani, în þara noastrã.
într-o stare deplorabilã,
iar bolnavii sãraci erau - Prezentaþi-ne, vã rog, carisma dumneavoastrã
dumneavoastrã!
aproape abandonaþi. - Carisma Congregaþiei este urmarea lui Cristos mãrturisitor al
Ca un rãspuns la iubirii ºi al îndurãrii Tatãlui, în serviciul Împãrãþiei, „pentru ca în toþi sã
Conciliul din Trento creascã omul pânã la deplina sa dimensiune de fiu al lui Dumnezeu”.
(1545-1563), care s-a ocupat de educaþia religioasã ºi de Diversitatea angajamentelor, a locurilor, a culturilor ºi a religiilor în
învãþãmântul pentru popor, preoþii de la þarã au început sã se mijlocul cãrora suntem prezente este în slujba unei
dedice cu devotament misiunii învãþãmântului creºtin, ºcolarizãrii vocaþii unice: slujirea vieþii.
copiilor ºi, mai ales, a fetelor, care erau în mod special neglijate. Numele nostru – Surorile Doctrinei Creºtine – este
Iniþiativele acestor preoþi au o invitaþie de a cunoaºte, de a trãi ºi de a transmite
constituit terenul pe care Jean- Vestea cea Bunã a lui Isus Cristos, „venit în lume
Baptiste Vatelot, preot canonic al pentru ca oamenii sã aibã viaþã ºi sã o aibã din
Catedralei din Toul, a pus bazele unui plin”.
institut, cu scopul de a înfiinþa ºcoli în Deoarece Congregaþia noastrã a apãrut ca un
mediul rural, pentru ºcolarizarea rãspuns la nevoile urgente ale timpului din societate
copiilor ºi a femeilor. Chiar de la ºi din Bisericã – educaþia ºi formarea tinerilor - ,
început, i-au fost alãturi cele patru patroana Congregaþiei este Sfânta Ana, care o are
surori ale sale ºi alte tinere care au alãturi pe Sfânta Maria, copil la vârsta priceperii,
format nucleul viitoarei Congregaþii. cãreia îi îndrumã paºii.
Pe lângã activitãþile educative, ele
s-au ocupat ºi de bolnavii din sat ºi - Cum a început misiunea în România?
au deschis mai multe case pentru - În 1991, douã surori luxemburgheze
copiii orfani. Tinerii care s-au alãturat acestui proiect, bãieþi ºi participaserã la o misiune umanitarã, organizatã
fete, au fost formaþi din punct de vedere intelectual ºi religios. de „Medicii lumii”, într-un orfelinat de stat, la Deva.
Aceºti tineri ºi-au îndreptat atenþia spre cei sãraci, pentru cã Aceastã experienþã a trezit dorinþa Surorilor
ei considerau cã ºi cei lipsiþi de posibilitãþi materiale au dreptul Doctrinei Creºtine de a se implica în România, în
la educaþie, la formare umanã, din toate punctele de vedere. domenii în care ele pot sã slujeascã mai bine. În
La Revoluþia Francezã, comunitatea care se închegase s-a primãvara anului 1992, Consiliul general a luat
destrãmat. Dupã puþin timp însã, în 1802, ºi-a reluat activitatea, decizia de a deschide o comunitate în aceastã þarã.
dar numai cu fetele. Începe astfel sã prindã contur Congregaþia Astfel, în septembrie 1993, patru surori au venit la
Surorilor Doctrinei Creºtine. Curând, vor trece dincolo de Bucureºti. Prima misiune, care a durat doi ani, a
frontierele Franþei, ajungând în Belgia, în Luxemburg ºi în Algeria fost printre copiii strãzii de la Gara de Nord. Surorile
ºi Maroc. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, în întreaga Bisericã ºi-au pus la dispoziþie cunoºtinþele ºi priceperea ºi i-au ajutat pe
s-a simþit un curent misionar ºi copii sã descopere ce-nseamnã
Surorile Doctrinei Creºtine au sã fii iubit.
plecat spre Africa, Coasta de
Fildeº, Congo, Chile ºi Coreea. - Ce a urmat dupã copiii strãzii?
Astãzi, Congregaþia este - Ca în Lorena din vremea pãrintelui
prezentã în toate aceste þãri de Vatelot, preoþii din Bucureºti începuserã
misiune ºi surorile îºi fac simþitã sã se preocupe de educaþia copiilor,
prezenþa în instituþii de într-un mediu ºcolar organizat.
învãþãmânt, în spitale, în Încurajaþi de Arhiepiscopul Ioan Robu,
dispensare sau la domiciliul la parohia Sfânta Cruce din Bucureºti
bolnavilor, în cartierele s-a deschis o grãdiniþã pentru copii.
mãrginaºe, în sate ºi oraºe. Pentru demararea acestui proiect s-a
Sora Marie-Anne, Superioara cerut colaborarea Surorilor Doctrinei

or Doctrinei Creºtine
Creºtine. Grãdiniþa, care funcþioneazã
sub patronajul fundaþiei Mlãdiþa, se
bucurã de calitatea procesului
educaþional oferit de educatoare ºi de
atmosfera intimã ºi veselã în care copiii
îºi desfãºoarã activitatea. În prezent, în
grãdiniþã învaþã ºaizeci ºi ºase de copii,
distribuiþi în trei grupe.
Tot dedicate copiilor sunt ºi activitãþile
pe care surorile le organizeazã în
cartierul bucureºtean în care locuiesc. În
apartamentul lor au
amenajat o salã în care copiii sunt aºteptaþi pentru
cursuri de limbã francezã ºi pentru alte întâlniri de
destindere.
- Cât de importantã este educaþia în devenirea
unui om?
- Educaþia este foarte importantã! Modul în care
cineva se formeazã în copilãrie se va rãsfrânge toatã
viaþa asupra persoanei. Omul are dreptul ºi are
nevoie de educaþie. Omul trebuie sã fie capabil sã
se asume pe sine însuºi ºi sã intre în relaþie cu ceilalþi,
conºtientizând cã alãturi de el existã ºi altcineva.
Pentru asta omul trebuie format deplin: caracter,
inteligenþã, emotivitate.
În România lipseºte încã educaþia la viaþa
asociativã, care poate sã fie grup parohial, club
sportiv sau orice altfel de grup care sã determine
spiritul de iniþiativã ºi de concurenþã loialã.
Apartenenþa la un grup ne învaþã sã renunþãm la
ceva din noi sau pentru noi în favoarea celuilalt. De
asemenea, ne învaþã sã gestionãm conflictele, sã-i
respectãm pe ceilalþi ºi sã socializãm.
Încã mai trebuie lucrat la promovarea omului în
dimensiunea sa individualã ºi colectivã.
- Ce activitãþi desfãºoarã Comunitatea de la Cluj?
- În 1997, de Sãrbãtoarea
Buneivestiri, Consiliul general a
decis sã trimitã în România alte
surori. Acestea au deschis o
comunitate la Cluj. Aici, surorile
sunt prezente în domeniul
învãþãmântului, în cel sanitar, în
pastorala tinerilor, în miºcarea
ecumenicã ºi în promovarea
vieþii religioase în apostolat. Unul
dintre angajamentele misionare
prioritare ale comunitãþii de aici
este sã participe la viaþa
Reportaj 15
religioasã a parohiei greco-catolice
de care aparþin. Cunoaºterea
Liturghiei Bisericii greco-catolice este
o ºansã de a cunoaºte mai bine
aceastã Bisericã sorã ºi de a crea o
bazã solidã de înþelegere ºi de
colaborare ecumenicã.
- Vorbiþi-ne despre iniþiativele în
plan social!
- Dupã ce am fãcut propunerea
de a înfiinþa o comisie de ecumenism
din care fac parte ºi alte persoane consacrate a cãror carismã
este îndreptatã spre relaþiile cu celelalte Biserici ºi confesiuni,
am crezut cã este bine sã ne organizãm ºi pentru activitãþile
sociale.
Pentru cã în dorinþa noastrã de a face multe lucruri pe plan
social ne-am confruntat cu foarte mari dificultãþi, am ajuns la
concluzia cã ar fi bine dacã ar exista o comisie socialã care sã
urmãreascã formarea din punctul de vedere al doctrinei sociale
a Bisericii. De aceea, am propus organizarea unei astfel de
comisii în cadrul Conferinþei Superioarelor Majore din România.
În acest moment, avem ºase grupuri, în toatã þara (Sighet, Iaºi,
Roman, Oneºti, Bucureºti, Mangalia), ºi fiecare are câte douã
animatoare. Acestea sunt pregãtite de specialiºti, în cadrul unei
sesiuni anuale. Primele sesiuni de pregãtire au fost despre
Rerum novarum ºi despre sfântul Francisc din Assisi. Vreau sã
spun cã am descoperit un Francisc pe care nu-l cunoºteam,
am descoperit moduri extraordinare în care acest sfânt a lucrat
în societate.
Aici, la Bucureºti, comisia socialã ºi-a propus sã le trimitã
guvernanþilor o scrisoare prin care sã solicite rezolvarea
problemei copiilor strãzii. La Roman, s-au hotãrât sã-i ajute pe
tineri sã cunoascã mijloacele naturale de planificare familialã.
Poate nu facem lucruri extraordinare, dar trebuie sã se miºte
ceva. Trebuie sã se vadã cã îi pasã cuiva de ce se întâmplã. ªi,
puþin câte puþin, se va schimba ceva. Sperãm!
- Care credeþi cã este astãzi rolul
persoanei consacrate?
- Persoana consacratã are misiunea
sã-L facã prezent pe Dumnezeu. Este o voce
care are ceva de spus în Bisericã ºi în
societate. O persoanã care poate sã se
implice, alãturi de laici, în diferite acþiuni. Noi
facem parte din Bisericã, nu suntem izolate.
Activitatea noastrã din comunitate ºi alãturi
de laici încearcã sã schimbe în bine
societatea ºi, dacã este posibil,
mentalitatea.
16 Oameni ai credinþei
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
Un proces interminabil,
Paul atacat de toþi
Faima apostolului Paul trecuse de mult graniþele micuþei
Palestine. Era acum cunoscut la Efes ºi la Corint, la Tesalonic ºi în
Galaþia, era, în egalã mãsurã cunoscut ºi în patria lui, la Ierusalim.
În timp ce unii îi admirau curajul misionar iar alþii dãruirea de sine
în slujba lui Cristos, Paul avea totuºi un ghimpe, care-l rodea
întruna ºi de care îi pãrea rãu; era propriul sãu popor. Aceºtia îl
voiau numaidecât mort, cãci toþi îl acuzau pe faþã cã a cãlcat cu
bunã ºtiinþã legile iudaice.
Fãrã sã se gândeascã prea mult la
posibilele acuze din partea evreilor, ºi în ciuda
tuturor avertismentelor ce veneau din toate
pãrþile, Paul pleacã, pentru ultima oarã, la
Ierusalim. El venea cu gândurile cele mai curate
sã-i revadã pe “stâlpii Bisericii de la Ierusalim”,
aºa cum îi plãcea lui sã spunã ºi, totodatã, sã
le aducã ºi colecta în bani ce fusese strânsã
pentru ei de la comunitãþile de curând
încreºtinate în diasporã. Paul nici nu bãnuia cã
la Ierusalim îl aºteptau o mulþime de acuze, iar
conaþionalii sãi îi cereau cu insistenþã moartea,
ca sã termine odatã cu acest evreu pângãrit.
În noianul de acuze ce i se aduceau din toate
pãrþile, lui Paul îi surâde totuºi un gând. Aºa
cum este scris în Faptele Apostolilor, Paul este
violent atacat de propriii sãi conaþionali ºi, în
cele din urmã, arestat. Calvarul vieþii sale începe
de-abia acum, el este purtat ºi acuzat, în modul
cel mai grav posibil, pe la toþi mai-marii vremii.
Paul se vede constrâns sã se apere,
printr-un lung discurs, în faþa propriului popor,
oferind detalii despre activitatea sa ºi prezentându-ºi toatã viaþa,
nepãtatã, în slujba lui Isus Cristos, descriind cu lux de amãnunte
convertirea sa la creºtinism, petrecutã pe drumul Damascului (Fap
9,1-25), precum ºi pregãtirea sa temeinicã în ale religiei la ºcolile
vremii.
Mai-marii poporului evreu rãspund la toate acestea cu
ameninþãri cu moartea. Atunci Paul admite sã fie dus la curtea
guvernatorului Felix situatã în afara Ierusalimului în oraºul de
coastã, Cesareea. Acesta îl reþine pe Paul în arest vreme de doi
ani. Evreii nu s-au calmat, ei continuau sã-i aducã lui Paul noi ºi
grave acuze, determinându-l pe Felix sã ia totuºi o atitudine în
privinþa sa.
Între timp, cazul sãu devenise cunoscut de tot poporul.
Constrâns de împrejurãri ºi dat fiind cã evreii rãutãcioºi erau
într-o continuã agitaþie împotriva lui Paul, Felix se vede nevoit
sã-l predea succesorului sãu în funcþia de guvernator, un oarecare
Porcius Festus. Spre surprinderea tuturor, apostolul Paul invocã
dreptul sãu de cetãþean roman ºi, ca atare, “cere sã fie judecat
de Cezar!”(Fap 25,11). La care guvernatorul Festus i-a rãspuns: ”Ai
cerut sã fii judecat de Cesar, la Cesar te vei duce!”(Fap 25,12).
Acest drept era, de fapt, un privilegiu pe care îl aveau doar puþini
evrei. În felul acesta, evreii, dornici de rãzbunare împotriva lui Paul,
se vãd rãmaºi fãrã nici un fel de competenþã în cazul de faþã. Paul
invocã acest drept al sãu pentru a scãpa de furia Sanhedrinului ºi
de acuzele ce i se aduceau, una mai murdarã
decât cealaltã. Paul cere, ºi i se aprobã,
prezentarea în faþa unui tribunal imperial de la
Roma, care sã judece imparþial cazul sãu. Paul,
ca cetãþean nãscut în diasporã, în oraºul Tars,
un oraº liber, situat la Marea Mediteranã, s-a
bucurat încã de mic de cetãþenia romanã, pe
care o primeºte în mod gratuit. Totuºi, Paul este
obligat sã-ºi apere nevinovãþia ºi în faþa regelui
Irod Agrippa al II-lea, care pur ºi simplu este
impresionat de Paul ºi de înþelepciunea sa,
hotãrând ºi el cã este mai bine ca el sã plece
la Roma.
E bine, când totul se terminã cu bine. Paul
visa de multã vreme sã ajungã la Roma ºi sã
predice ºi acolo, în capitala imperiului,
evanghelia lui Isus Cristos. Desigur, era
conºtient de preþul pe care trebuia sã-l
plãteascã pentru acest lucru, despãrþindu-se
de patria pe care o iubea nespus de mult ºi
plecând printre strãini. Creºtinilor din Roma,
Paul le scrisese cea mai importantã scrisoare
a sa. Acum venea el în persoanã sã dea
mãrturie despre Isus din Nazaret. Ajuns la Roma, un oraº liberal
ºi cosmopolit, ”lui Paul i se permite sã locuiascã aparte împreunã
cu ostaºul care îl pãzea!” (Fap 28,16) Paul se simte din nou un om
liber; procesul sãu nu a mai avut loc. El ia contact imediat cu
comunitatea evreiascã din Roma rezumând, încã o datã, cauza
pentru care el se aflã acum la Roma demonstrându-ºi, dacã mai
era nevoie, nevinovãþia ºi fidelitatea faþã de iudaism ºi faþã de
Templul de la Ierusalim. De aici, de la Roma, Paul desfãºoarã un
program, bine pregãtit, de evanghelizare, pentru a-l face cunoscut
pe Isus Cristos ºi pe aceste meleaguri din vestul Europei. El este
arestat din nou sub împãratul Nero, murind, conform unei tradiþii
foarte vechi, ca martir pentru ataºamentul sãu pentru Cristos,
probabil în anul 67.
V-aº ruga nespus de mult sã citiþi textul biblic din Faptele
Apostolilor, de la capitolul 21 pânã la capitolul 28. Veþi avea
satisfacþia, parcurgând aceste etape din viaþa apostolului Paul,
sã descoperiþi mãreþia ºi profunzimea credinþei lui.

Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
Sfântul Anton de Padova
În ziua de 13 iunie, Sfânta Bisericã Catolicã face comemorarea
Sfântului Anton de Padova (1195-1231), sfânt cunoscut atât în Biserica
Catolicã cât ºi în celelalte confesiuni creºtine, ba chiar ºi în religiile
necreºtine.
În viaþa lui foarte scurtã, a cãutat sã se sfinþeascã el însuºi ºi,
atât în viaþã cât ºi dupã moarte, i-a sfinþit ºi îi sfinþeºte pe alþii.
S-a sfinþit pe sine însuºi. Sfântul Anton a înþeles Cuvântul Scripturii:
„Fiþi sfinþi pentru cã Eu sunt sfânt. Aceasta este voinþa lui Dumnezeu,
sfinþirea voastrã”. A înþeles exact aceste cuvinte ale Scripturii ºi le-a
întipãrit bine în minte ºi în inimã ºi a pornit la realizarea acestui
nobil scop, din copilãria sa în toatã tinereþea sa ºi
pânã la sfârºitul vieþii.
Ferdinand, cãci acesta a fost numele lui primit
la Botez, la vârsta de 15 ani intrã în Colegiul
Canonicilor Augustinieni din Coimbra (Portugalia);
aici îºi însuºeºte o cunoaºtere atât de profundã a
Sfintei Scripturi, încât Papa Grigore al IX-lea îl va
numi „Chivotul Testamentului”, fiind convins cã
dacã s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton
ar fi scris-o sigur din memorie. Pe lângã ºtiinþele
sacre ale teologiei, ºi-a însuºit, încã din tinereþe, o
culturã filosoficã ºi ºtiinþificã temeinicã. Aceastã
formare intelectualã i-a fost de mare folos în
activitatea din ultima parte a vieþii, când a predicat
în pãrþile de nord ale Italiei ºi în Franþa, pentru a-i
readuce la lumina adevãrului pe cei care cãzuserã
în învãþãturi greºite. Din tinereþe doreºte sã ducã
o viaþã sfântã ºi sã devinã martir. Vrea sã ajungã în Africa, dar este
dus de valurile mãrii spre Sicilia, unde este primit în Mãnãstirea
franciscanã.
Tânãrul Anton este un model pentru tinerii creºtini catolici care
doresc sã înþeleagã sensul vieþii în Cristos. Dupã cum spune Scriptura,
adolescentul îºi va urma drumul ºi nici la maturitate nu se va
îndepãrta de el. De aceea, aceastã vârstã foarte frumoasã trebuie
trãitã în iubirea ºi frica lui Dumnezeu. Tinerii pot gãsi atâtea mângâieri
în slujirea Domnului ºi sã-ºi atragã atâtea binecuvântãri pentru
viitorul lor. Chiar dacã inima este plinã de avânt ºi înflãcãratã pentru
cele bune, dragostea pe care o aveþi sã fie îndreptatã mai întâi spre
Dumnezeu ºi apoi spre aproapele. Dacã veþi fi fost îndepãrtaþi de
Dumnezeu, sã nu refuzaþi gândul cel bun de a vã întoarce ºi rãmâne
cu Domnul. Sancti estote. Haec est voluntas Dei sanctificatio vestra.
Cum s-a sfinþit pe sine însuºi Anton de Padova? Fugind de lume
– a intrat în ordinul franciscan, cu toatã împotrivirea familiei ºi a
rudelor. El a înþeles cuvântul Învãþãtorului Cristos: „Vai de dai lumii
scandal!”. De aceea el a pãrãsit lumea, s-a retras în casa ºi familia
sfântului Francisc; a rãmas în lume, dar nu a fost al lumii. A rãmas
în lume predicând adevãrurile divine ale Sf. Scripturi ºi întãrind
Biserica ºi pe credincioºii ei; sã ne amintim de predicile lui minunate
ºi de minunile pe care le fãcea în folosul rãspândirii Împãrãþiei lui
Dumnezeu.
Oameni ai credinþei 17
Sfântul s-a mai sfinþit pe sine însuºi prin rugãciune ºi prin Sfintele
sacramente. A înþeles foarte bine cã aici se aflau marile izvoare ale
harului ºi a sorbit din ele cu bucurie. Sã-l imitãm!
Anton s-a mai sfinþit ºi prin faptele bune pe care le-a sãvârºit în
favoarea fraþilor sãi. Foarte mulþi dintre noi cunosc minunile pe care
le-a fãcut pentru ajutorarea celor care erau în necazuri ºi primejdii.
Sã ne amintim de acel fapt minunat al bilocaþiei, când a apãrut la
Lisabona pentru a-l apãra pe tatãl sãu care era acuzat, fãrã sã fie
vinovat de ceva.
Anton s-a desãvârºit pe sine însuºi prin virtuþile pe care le-a
practicat. Umilinþa – a meditat mereu cuvintele
Duhului Sfânt: Superbiam in corde tuo nunquam
dominari permittas, s-a înjosit pe sine dupã
exemplul Domnului nostru Isus Cristos (cf. Fil 2,6
º.u.). De aceea, astãzi, el este cinstit în toatã
Biserica. A practicat mortificaþia. S-a gândit mereu
la cuvintele Domnului: cã nu aceia care spun:
Doamne, Doamne, vor intra în Împãrãþia cerurilor,
ci aceia care fac voinþa Tatãlui meu”. Anton a
împlinit aceastã voinþã a Tatãlui, împlinindu-ºi cu
fidelitate obligaþiile stãrii sale; s-a strãduit sã
practice virtuþile eroice având în vedere sã nu-ºi
neglijeze niciodatã îndatoririle de om, creºtin,
cãlugãr ºi preot. În aceastã privinþã poate fi un
exemplu pentru noi toþi, indiferent de starea
noastrã socialã sau ecleziasticã.
Sfântul Anton i-a sfinþit pe alþii. Prin exemplul
sãu: mereu avea în inimã ºi minte Cuvântul Mântuitorului: „Aºa sã
lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor.....” exemplele sale au
strãlucit ca o luminã cereascã în familia sa franciscanã, în locurile
pe unde a trecut, luminând pe toþi cei care s-au apropiat de el. ªi
astãzi, aceastã luminã îºi revarsã razele asupra tuturor acelora
care-l invocã, aºteptând de la el o lucrare minunatã.
Sfântul Anton a sfinþit pe alþii prin predicile sale.
M-am bucurat foarte mult când pãrinþii franciscani din
Provincia Sf. Iosif din România mi-au oferit cartea cu Predicile Sf.
Anton. Sunt minunate. Se observã clar cunoºtinþele scripturistice
ºi dogmatice ale acestui mare sfânt. Citindu-i predicile, intri
într-o conversaþie sfântã cu Dumnezeu. Si quis loquitur, quasi
sermones Dei. Mandavit uniquique de proximo suo; ºi noi toþi
trebuie sã acceptãm gândurile ºi învãþãturile Sfântului Anton
pentru cã au o acþiune mântuitoare asupra noastrã.
Sancti estote este gândul pe care Sfântul Anton ni-l inspirã
tuturor, mai ales de ziua lui ºi în zilele de marþi, când lumea
aleargã la altarul sãu. Dar sã nu credem cã este un Dumnezeu.
Este un slujitor al Domnului, care s-a sfinþit pe sine pentru
Dumnezeu; a trãit din plin viaþa primitã la Botez ºi doreºte acelaºi
lucru pentru fraþii sãi care sunt toþi oamenii. A fost, în timpul vieþii,
un slujitor al Domnului ºi a rãmas ºi dupã moarte un mijlocitor
sfânt pentru poporul creºtin.
18 Istorie ºi spiritualitate
Pr
Pr.. EUGEN BORTOª
“Am cunoscut omul cel mai puternic”
Pãrintele Horia Cosmovici, în cartea sa Monseniorul - Amintiri
din viaþa lui Vladimir Ghika”, redã urmãtoarea discuþie avutã cu acela
care i-a fost pãrinte spiritual ºi confident: Monseniorul „nu m-a lãsat
prea mult în încurcãturã ºi a continuat: Omul cel mai puternic pe
care l-am cunoscut a fost un tânãr, la Roma, care nu putea sã miºte
nici un deget fãrã a avea dureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat
împotriva Bisericii ºi, mai ales, a preoþilor ei. Printr-un apel providenþial,
am fost chemat la cãpãtâiul acestui muribund. Tatãl sãu s-a înfuriat
dupã ce a aflat de vizita mea. M-a pândit când am venit a doua
oarã ºi, strigând la mine, mi-a spus sã plec imediat, cã altfel mã
aruncã pe fereastrã, în stradã. A vrut sã închidã uºa dar, slab ºi
subþire cum sunt, pânã sã închidã el uºa, eu, cu un gest brusc,
m-am strecurat în casã. A mai bodogãnit el, chiar cu ameninþãri,
dar m-a lãsat sã intru la fiul sãu. Mai târziu, când mã gãsea în
camera bolnavului, se retrãgea discret. Drumul se eliberase cu totul.
Devenisem un fel de obiºnuit al casei. Eram acceptat ºi chiar aºteptat.
Am început sã mã rog împreunã cu tânãrul. Într-o zi, dupã
ce s-a mãrturisit ºi s-a împãrtãºit la Liturghia pe care am celebrat-o
la el în camerã, a acceptat sã mã ajute în apostolat. κi oferea
suferinþa, în unire cu jertfa lui Cristos, pentru intenþiile mele. Ori de
câte ori i-am cerut o orã sau douã din suferinþele lui pentru o anumitã
vindecare, reuºeam. Atât de puternicã era intervenþia acestui mare
infirm, încât am obþinut ºi o vindecare de cancer a unui profesor
universitar. ªi nu numai cã tânãrul a murit în stare de sfinþenie, dar
pânã la urmã tatãl lui s-a convertit. Ei da, acest mare infirm a fost
omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodatã!”.
O datorie importantã a preoþilor este aceea de a vizita ºi de a
îngriji, spiritual, bolnavii. Creºtini cu o viaþã creºtinã ordonatã ajung
într-o etapã a vieþii când se acumuleazã neputinþele ºi bolile. Atunci
este chemat preotul pentru a-i spovedi, pentru a-i împãrtãºi ºi pentru
a se ruga împreunã. De multe ori, asemenea persoane suferã pentru
cã se considerã inutile, pentru cã nu mai dau randament economic.
Însã valoarea unui creºtin nu se mãsoarã în randamentul economic
pe care îl dã pentru familie ºi pentru societate, ci în randamentul dat
prin credinþã, speranþã ºi iubire, înaintea lui Dumnezeu. Astfel de
oameni pot descoperi cã posedã în ei o mare valoare. Sã ne gândim
la exemplul din mãrturisirea Monseniorului Ghika. Cel mai puternic
om pe care l-a cunoscut era un mare infirm. ªi Monseniorul
cunoscuse atâþia oameni mari ai Planetei, ai Bisericii – oameni mari,
dar nu atât de puternici ca acel bolnav. Este bine sã ne gândim cã în
fiecare comunitate parohialã sunt oameni „puternici”, care trebuie
ajutaþi sã-ºi descopere valoarea suferinþei. Sã fie cooptate pentru
apostolat. Preotul sã le explice ºi sã le cearã cooperarea pentru o
convertire, pentru o familie tânãrã cu probleme, pentru un bolnav
revoltat împotriva vieþii sau împotriva lui Dumnezeu, pentru un preot
cu muncã pastoralã deosebitã, pentru alte intenþii care au ca scop
mântuirea oamenilor.
Cu ani în urmã, vizitam o persoanã în vârstã, care era oarbã.
De multe ori, nu se putea odihni noaptea, însã mereu se ruga Sfântul
Rozariu. Avea obiceiul sã-ºi aminteascã zilnic de persoanele
apropiate vieþii ºi credinþei ei ºi sã se roage pentru ele. Oferea un
rozariu pentru pãrinþii ei decedaþi, unul pentru familia ei în viaþã,
altul pentru cei decedaþi din familie. Se ruga ºi pentru preoþii care-i
fusese alãturi în momentele cheie ale credinþei ei, pentru chemãri la
Sfânta Preoþie, pentru episcopi, preoþi, pentru Sfântul Pãrinte Papa, pentru
misionari. Acea persoanã oarbã, slãbitã din cauza neputinþei fizice,
era puternicã prin credinþa ºi prin rugãciunea ei care îi aduceau lumina
în viaþã, fãcând-o mijlocitoare de haruri.
Oricine, luminat de credinþã, poate repeta împreunã cu sfântul Paul:
„Cãci atunci când sunt slab, atunci sunt tare!” (2Cor 12,10). Slãbiciunea
trupeascã poate ajuta omul sã cunoascã ºi sã înþeleagã misterul crucii
mântuitoare a lui Isus; sã înþeleagã cã un creºtin este mare atunci când
stã în genunchi, când spune „Doamne, facã-se voia Ta!”, când ºtie cã
bobul de grâu, pentru a fi roditor, trebuie sã fie acoperit cu pãmânt ºi
sã putrezeascã.
Sfântul Paul a înþeles misterul suferinþei în viaþa lui personalã. Le-a
scris creºtinilor din Colose: „Acum mã bucur, în suferinþele mele, pentru
voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos în trupul meu
pentru trupul Sãu, care este Biserica” (Col 1,24). Fiecare creºtin poate
sã-ºi uneascã suferinþa cu cea a Crucii Domnului pentru mântuirea
oamenilor. Chiar dacã ni se pare greu ºi ne înfioreazã suferinþa, tot
marele Apostol le spunea creºtinilor din Filipi: ”Toate le pot în cel care
mã întãreºte”. Or, Cristos, care ne-a promis cã este cu noi în toate zilele,
pânã la sfârºitul veacurilor, ne lumineazã, ne susþine, ne ajutã în
momentele dificile, ca sã nu ne simþim singuri, ci cu El care ne-a spus:
„fãrã mine, nimic nu puteþi face!” (In 15,5). Sã fim puternici prin rugãciune,
prin purtarea crucii de fiecare zi, prin convingerea cã Domnul Isus este
ºi rãmâne cu noi.
Sora Candida Stein (1851-1924)
Nãscutã la 29 mai 1851, în Bavaria, a intrat de
tânãrã în Noviciatul Institutului Sfânta Maria
(Damele Engleze), actuala Congregatio Jesu, în
mãnãstirea mamã de la Nymphenburg (München).
A depus voturile în 1869 ºi a venit în România în
1871, fiind aleasã Superioarã Provincialã în 1896.
„Cu egalã pricepere, zel ºi devotament, ca ºi
predecesoarele ei, ea se consacrã nobilei sale
misiuni, jertfindu-ºi neîncetat puterile ºi odihna
pentru binele Institutului ºi al elevelor încredinþate”,
se scrie într-un volum omagial din 1902. La rândul
sãu, Arhiepiscopul Raymund Netzhammer i-a
recunoscut sorei Candida Stein meritele avute în „realizarea cauzei
catolice în România”, în dezvoltarea filialelor Institutului Sfânta Maria
(Brãila, Craiova, Turnu Severin), a ªcolilor de fete ºi a Pensioanelor, în
organizarea Complexului de la Timiºul de Sus. Munca ºi
personalitatea sa au fost apreciate de familia regalã românã ºi de
mari personalitãþi româneºti ale epocii, iar în 1921 Nunþiul Apostolic
în România, Francesco Marmaggi, i-a înmânat o medalie
comemorativã, trimisã de Papa Benedict al XV-lea. Moartea sa,
petrecutã la 3 decembrie 1924, a fost apreciatã de Arhiepiscopul
Raymund Netzhammer drept „o loviturã cruntã pentru Institut ºi pentru
diecezã”. Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª

26 iunie - Sfântul Josemaría
Escrivá Balaguer
Sfântul Josemaría Escrivá Balaguer este fondatorul prelaturii
Opus Dei, care a deschis noi cãi de sfinþenie în Biserica Catolicã,
susþinând cã toþi bãrbaþii ºi toate femeile pot ajunge la sfinþenie
îndeplinindu-ºi munca lor precum ºi îndatoririle vieþii zilnice. Prelatura
este o organizaþie, din cadrul Bisericii Catolice, care include un prelat,
un presbiteriu format din preoþi ºi, în fine, laici.
Sfântul Josemaría Escrivá Balaguer s-a nãscut pe 9 ianuarie 1902,
la Barbastro (un mic orãºel din Spania, situat la circa 215 km de
Barcelona). Pãrinþii sãi, José ºi Dolores, au avut ºase copii – trei
dintre ei murind încã din fragedã copilãrie – cãrora
le-au dat o educaþie profund creºtinã.
În anul 1915, întreprinderea comercialã a tatãlui
sãu ºi-a închis porþile, iar ei au fost nevoiþi sã se
mute la Logrono, unde José Balaguer a gãsit
altceva de muncã. În acest oraº, dupã ce a vãzut
pe zãpadã urmele paºilor unui cãlugãr desculþ,
Josemaría Escrivá a înþeles cã Dumnezeu vrea ceva
de la el, dar nu ºtia ce anume. Atunci s-a gândit
cã, fãcându-se preot, ar putea descoperi mai bine
voinþa lui Dumnezeu. ªi-a început pregãtirea la
Logrono ºi, mai târziu, a continuat-o la seminarul
din Zaragoza, urmând în paralel ºi cursurile de
drept civil.
Opus Dei
La 28 martie 1925, a fost hirotonit preot ºi a început sã-ºi exercite
slujirea într-o parohie dintr-un sat aflat în împrejurimile Zaragozei.
În anul 1927, cu permisiunea episcopului, s-a instalat la Madrid
pentru a-ºi termina doctoratul în drept. Aici, în ziua de 28 octombrie
1928, în cursul unor Exerciþii spirituale, a „vãzut” ceea ce Dumnezeu
voia de la el ºi a întemeiat Opus Dei.
Sfântul Josemaría Escriva de Balaguer definea Opus Dei ca o
„cãlãtorie divinã fãcutã de creºtinii care doresc sã ducã o viaþã de
creºtini”. Aceºti oameni nu vor sã facã nimic extraordinar; sunt
oameni obiºnuiþi, care cautã sã îºi sfinþeascã viaþa. În concepþia
pãrintelui Josemaría Escrivá Balaguer, a fi creºtin nu are de-a face
doar cu mersul la bisericã; a fi creºtin înseamnã a ne transforma
zilele vieþii noastre în zile sfinte, zile pline de credinþa în Dumnezeu,
de speranþã, de iubire pentru semeni, aºa cum fãceau primii creºtini.
Mesajul lui Josemaria este centrat pe mãreþia vieþii cotidiene.
Preot clandestin, dar preocupat de familie
ºi de studii
Chiar dacã a întemeiat aceastã prelaturã, pãrintele Josemaría
ºi-a exercitat ºi misiunea de preot, mai ales în mijlocul celor sãrmani
ºi bolnavi. Totodatã, ºi-a prelungit studiile la Universitatea din Madrid
ºi a dat lecþii pentru a-ºi ajuta familia, deoarece tatãl sãu murise în
anul 1924. Odatã cu izbucnirea rãzboiului civil în Madrid, pãrintele
Josemaría a trebuit – din cauza persecuþiei religioase – sã-þi exercite
Sfântul lunii 19
în clandestinitate ministerul preoþiei, mutându-se dintr-un loc
într-altul ca sã nu fie prins. În final, a pãrãsit capitala Spaniei evadând
prin munþii Pirinei ºi s-a stabilit la Burgos. Imediat dupã încheierea
rãzboiului, în 1939, s-a întors la Madrid ºi a obþinut doctoratul în
drept. În anul 1946, pãrintele Josemaría ºi-a stabilit reºedinþa la Roma
ºi a obþinut doctoratul în teologie la Universitatea din Lateran. A fost
numit de Papa Pius al XII-lea consultor la douã Congregaþii din
Vatican, membru onorific al Academiei Pontificale de Teologie ºi
prelat de onoare al Papei. De la Roma, a plecat în multe cãlãtorii în
Europa ºi America pentru a întemeia ºi consolida
miºcarea Opus Dei în aceste regiuni ale lumii.
Monseniorul Josemaría Escrivá Balaguer a
murit la Roma, la 26 iunie 1975. Dupã o examinare
completã a vieþii ºi a operei Monseniorului Escrivá
– un proces care a durat zece ani – Papa Ioan Paul
al II-lea l-a beatificat, la 17 mai 1992, iar în data de
6 octombrie 2002 l-a canonizat, portretizându-l ca
pe „un sfânt al vieþii de zi cu zi”.
Codul lui Escriv
Escrivá
Romanul „Codul lui Da Vinci”, scris de Dan
Brown, caracterizeazã Opus Dei ca fiind „o sinistrã
organizaþie condusã de oameni machiavelici pe
care nimic nu îi opreºte pe drumul atingerii
scopurilor lor”. Monseniorul Javier Echevarria, cel
care conduce astãzi organizaþia fondatã de Sfântul Josemaria
Escriva, cu prilejul unui interviu acordat lui Wlodzimierz Redzioch,
pentru Inside the Vatican, preluat de revista Lumea Catholicã
(octombrie 2007) ne descoperã un nou cod, Codul lui Escrivá, ce
poate fi rezumat astfel: „Transformaþi toate zilele vieþii voastre în zile
sfinte”.
„Aº dori sã subliniez mai întâi, spunea Monseniorul Javier
Echevarria în acelaºi interviu, cã cel mai trist lucru legat de acest
roman nu este ceea ce spune despre Opus Dei, cât viziunea
distorsionatã pe care o oferã despre Cristos ºi despre Bisericã. Fiind
parte a Bisericii, Opus Dei este, desigur, o instituþie tânãrã ºi
frumoasã. Invenþiile unui romancier pot, uneori, murdãri aceastã
frumuseþe, ceea ce evident ne întristeazã. Dar ºtim cã frumuseþea
Bisericii – ºi deci a Opus Dei – strãluceºte atunci când mãrturisim
iubirea lui Cristos. Iubirea este cea mai bunã cale de a-i face pe
Cristos ºi Biserica Sa cunoscuþi lumii. De aceea este nevoie sã
rãspundem unor astfel de atacuri cu fermitate, dar ºi cu delicateþe.
Mai mult, iubirea este o poruncã, de fapt porunca datã de Cristos.
Dan Brown încearcã sã banalizeze persoana lui Cristos. Ultima carte
a Papei Benedict al XVI-lea (n.r. Isus din Nazaret), pe de altã parte,
restaureazã centralitatea figurii istorice, umane ºi divine a lui Isus
Cristos. Este o ocazie extraordinarã pentru creºtini ºi necreºtini
deopotrivã sã îºi aprofundeze relaþia cu Fiul lui Dumnezeu”.
Prezentare de pr
pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
20 Arta de a trãi
Imediat dupã 1989, adolescenþii ºi
tinerii, dar nu numai ei, au adoptat, în
numele libertãþii, tot ceea ce înseamnã
Occident, cu valori ºi nonvalori. Cele de pe
urmã înseamnã nu numai concupiscenþã,
ci ºi comerþ, din ce în ce mai rafinat (fum ºi
praf halucinogen, pofte epidermice,
grobianism de divertisment etc.).
Pentru Statul român, „Occidentul
postrevoluþionar”, cu dogmele sale, îl
reprezintã astãzi „infailibila” Uniune
Europeanã. Aceasta, printre nenumãrate
valori, promoveazã multe politici împotriva
vieþii pe care, în spirit gregar, ºi România
doreºte sã le urmeze. Pentru noi, problema
va rãmâne întotdeauna aceea a viziunii
asupra vieþii ºi a Pãstorului de urmat, printre
nenumãraþi pãstori.
Printre abuzurile împotriva vieþii,
promovate de pãstorii politicii comunitare
(avortul, homosexualitatea, eutanasia,
anticoncepþionalele), se aflã ºi transplantul
de organe în accepþiunea de ACORD
PREZUMAT. Prin acordul prezumat, practicã
ce se doreºte a fi legiferatã ºi în România,
Statul stabileºte cã orice cetãþean care nu
ºi-a manifestat expres opoziþia faþã de
donare devine automat, în momentul
decesului, donator. Periculoasã abordare
a noþiunii de donare... prin insinuare. Mai
poate fi vorba, oare, în acest caz, de donare
sau mai degrabã de extirpare de organe?!
Este ca ºi cum, în momentul decesului, în
lipsa unui testament, bunurile defunctului
ar intra, prin acord prezumat, în posesia
Statului.
Iatã care este poziþia oficialã a Bisericii
Catolice referitoare la transplantul de
organe: „Transplantul de organe nu este
acceptabil, din punct de verere moral, dacã
Transplanturile :
donatorul sau cei îndreptãþiþi nu ºi-au dat
consimþãmântul explicit în aceastã
privinþã. Transplantul de organe este
conform cu legea moralã ºi poate fi vrednic
de laudã dacã pericolele ºi riscurile fizice ºi
psihice la care se expune donatorul sunt
proporþionate cu binele urmãrit pentru
destinatar. Este inadmisibilã, din punct de
vedere moral, provocarea directã a mutilãrii
invalidante sau a morþii unei fiinþe umane
fie ºi pentru a întârzia decesul altor
persoane” (Catehismul Bisericii Catolice nr.
2296).
Având în vedere învãþãtura Bisericii, se
cuvine sã facem unele precizãri, în contextul
modificãrii legii 95/2006 prin introducerea
noþiunii de ACORD PREZUMAT. A admite cã
Statul, în cazul morþii clinice ºi dacã
cetãþeanul nu îºi exprimã în timpul vieþii, în
mod explicit, dezacordul faþã de
transplantul de organe, poate considera
aceastã atitudine drept accept implicit,
presupune unele principii grave cum ar fi:
1. Se insinueazã cã autoritatea publicã
poate sã impunã cetãþeanului sã se
pronunþe obligatoriu asupra unei teme atât
de personale ºi delicate.
2. Se insinueazã cã persoana nu poate
sã mai dispunã de propriul trup dacã nu îl
revendicã, în prealabil, în mod explicit.
3. Se pretinde cã familia rãposatului nu
ar mai avea nici un drept efectiv asupra
destinaþiei trupului neînsufleþit.
Precizãm cã noþiunea de acord
prezumat este ilicitã, atât din punct de
vedere moral, cât ºi juridic. Este inadmisibil
principiul pe care aceasta se bazeazã:
tãcerea=acord, deoarece îl împiedicã pe
cetãþean sã facã o alegere conºtientã ºi
liberã, contravenind principiului etico-
Pr
Pr.. FRANCISC DOBOª
donare
sau
extirpare
de organe?
medical al consimþãmântului responsabil.
Prin aceastã procedurã, donarea de
organe este degradatã la stadiul de act
obligatoriu ºi transformatã în extirpare de
organe.
Departe de a favoriza „cultura donãrii
de organe”, aceastã procedurã va face sã
se nascã o rãspânditã ºi justificatã
neîncredere faþã de autoritatea sanitarã, iar
personalul medical va fi suspectat cã va
simpatiza cu grupurile care acþioneazã în
sfera comerþului de organe.
În plus, prin extirparea statalã de
organe, politica sanitarã se va îndrepta spre
legalizarea eutanasiei.
Biserica nu este împotriva donãrii de
organe, ci împotriva manipulãrii ºi
mercantilizãrii acesteia. Sã nu uitãm cã Îl
avem cel mai mare donator în ºi de viaþã,
ºi încã Viaþa divinã: Isus Cristos.
Soluþia la emergenþa transplantului de
organe nu se va rezolva printr-o politicã de
extirpare totalitarã, ci printr-o operã de
sensibilizare ºi de cultivare a caritãþii ºi a
gratuitãþii conºtiente ºi explicite.

Psihologul rãspunde
1. Unul dintre copiii mei a început sã spunã minciuni
ºi sã ºterpeleascã dulciuri din porþia celorlalþi. Nu e un
copil rãu – minciunile le spune ca sã se salveze atunci
când se ºtie vinovat de ceva, iar dulciurile le furã pentru
cã este prea pofticios. Cum sã procedez?
Minciunile, ca ºi furturile, sunt fapte reprobabile. A
cãuta scuze înseamnã sã accepþi, cel puþin tacit, cã
faptele amintite nu sunt grave. Nu trebuie uitat cã
personalitatea se contureazã în aceastã perioadã a
copilãriei. Chiar dacã poate sã parã o comparaþie
exageratã în acest stadiu, minciuna de acum se poate
transforma în evaziunea fiscalã de mai târziu, iar
dulciurile <ºterpelite> pot fi înlocuite, în timp, cu obiecte
valoroase. Ambele sunt fapte penale. Atunci nu vor fi
acceptate scuze cu legãturi din copilãrie.
Care ar fi cauzele? Mai întâi trebuie vãzut de ce
copilul acela nu spune adevãrul, care sunt urmãrile
atunci când spune adevãrul, dacã nu cumva acest
exemplu este luat din familie, dacã pãrinþii au fost
categorici de la primele minciuni, sau le-au acceptat în
ideea cã prin ele copilul se dovedeºte isteþ, dacã doar
minciuna îi oferã acces la ceea ce îºi doreºte... De
asemenea, trebuie vãzut de ce furã, în loc sã încerce sã
obþinã pe cale normalã. Presupunând cã nu este vorba
de o boalã psihicã (cleptomanie), vã invit sã reflectaþi la
motivele pentru care copilul are nevoie de lucrurile altora
ºi nu le primeºte de la dumneavoastrã. ªi, de asemenea,
sã vã gândiþi la reacþia pe care aþi avut-o prima datã
când aþi aflat de acest comportament.
Ce se poate face? O discuþie paºnicã, fãrã reproºuri,
dar cu o abordare maturã, adaptatã vârstei copilului. O
prezentare a inconvenientelor provocate de minciuni ºi
furturi, a lipsei de valori umane ataºate acestor gesturi.
ªi, desigur, o mai puternicã implicare din partea întregii
familii în rezolvarea contextelor care îl îndeamnã sã aibã
acest comportament. Acum este momentul sã-l
dezobiºnuiþi de aceste tentaþii, cãci mai târziu, dacã se
tranformã în habitusuri, vor fi asimilate ca mod de viaþã...
iar vina dumneavoastrã va fi mare. Dacã vorbele nu
sunt eficiente, o variantã coercitivã poate fi aplicatã fãrã
reþinere, aceasta fiind, desigur, echilibratã ºi strict
centratã pe aspectul de corectat. Cunoscându-i
preferinþele, le-aþi putea valoriza punându-le în opoziþie
cu aspectele care vã deranjeazã. Ideea de bazã este
aceea cã nu puteþi aºtepta sã creascã în vârstã sau sã
vã complaceþi în argumentãri ale gesturilor lui,
condamnabile de altfel, sperând cã se vor rezolva de
la sine. Nu timpul este responsabil cu formarea copilului,
ci pãrinþii în primul rând, ajutaþi ºi de alte instituþii abilitate
în acest demers.
Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Arta de a trãi 21
Sfatul Medicului
Ce le oferim copiilor noºtri în vacanþã?
Ne gãsim în perspectiva vacanþei, preºcolari, ºcolari ºi studenþi, toþi se
bucurã la încheierea anului ºcolar. Relaxarea, dupã o muncã susþinutã,
reprezintã perioada de refacere a forþelor fizice ºi intelectuale. Ca pãrinþi avem
datoria sã cumpãnim modalitatea cea mai potrivitã ca aceastã perioadã sã
fie pe cât de plãcutã, pe atât de folositoare. Atmosfera de familie, pe care
pãrinþii au datoria sã o întreþinã, cere efort pentru a fi disponibili la nevoile
copiilor, pentru a asigura petrecerea timpului liber mai mult în mijlocul naturii.
Copiii nu trebuie sa fie acaparaþi de televizor sau de calculator. Miºcarea în
aer liber, mici drumeþii, jocuri sportive, înot, pot constitui obiective atractive ºi
sãnãtoase. Trebuie sã atragem atenþia asupra unor pericole pe care le putem
întâlni.
- Mersul în soare, fãrã a proteja capul cu o pãlãriuþã sau ºapcã, poate
determina insolaþia. Dureri de cap, ameþeli, înroºirea feþei, febrã apar în acest
caz. Persoana va fi dusã la umbrã sau într-o încãpere rãcoroasã ºi i se vor
pune comprese reci pe frunte. Dacã situaþia nu se îmbunãtãþeºte, va fi chemat
medicul.
- Expunerea la soare, pe plajã, se face gradat, cu precãdere în orele
dimineþii, spre a evita arsurile pielii. Cremele de protecþie ajutã la evitarea
arsurilor. Dacã s-au produs totuºi arsuri, se va turna alcool medicinal pe zona
respectivã sau se va aplica iaurt în strat subþire.
- Se va evita consumul de îngheþatã sau bãuturi reci de la gheaþã, când
organismul este supraîncãlzit ºi transpirat.
- Este importantã o hidratare corectã în perioada de varã.
- Pentru evitarea diareelor, regula de spãlare a mâinilor înainte de masã
trebuie respectatã. Nu se vor consuma fructe nespãlate. Se va folosi apa numai
din surse sigur potabile.
- Se va evita consumul de alimente care nu au fost pãstrate în condiþii
igienico-sanitare corespunzãtoare sau care prezintã cele mai mici semne de
alterare.
- Scãldatul nu se va face în locuri interzise sau periculoase. Se vor evita
sãrituri în apã, necugetate.
- La înþepãturile de þânþari se aplicã tamponãri cu oþet diluat.
Dacã s-au dat teme pentru vacanþã, se pot acorda una, douã ore pe zi în
acest scop. Pentru cei mici, scriere, dictãri, pentru cei mai mãriºori lecturi, cu
întocmirea fiºei pentru cele citite. Acestea se pot îmbina armonios cu probleme
ºi exerciþii de matematicã.
Pentru elevii care nu au fost destul de silitori în timpul ºcolii, vacanþa poate
fi umbritã de pregãtirea pentru o corigenþã.
Oricât de ocupaþi ar fi pãrinþii, ei sunt cei care le pot orândui copiilor un
program corect de îmbinare armonioasã a activitãþilor pe timpul vacanþei.
Medic primar BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
22 Social
Prevenirea traficului de fiinþe umane
Traficul de fiinþe umane este o problemã gravã cu care se
confruntã ºi societatea noastrã. În ultimii ani, Caritas Bucureºti a
derulat mai multe programe încercând sã preîntâmpine aceastã
problemã.
2005/2006
CREAREA UNUI MEDIU MAI SIGUR PENTRU COPII:
efort comun al familiei ºi ºcolii împotriva traficului de fiinþe umane,
continuat în cele 9 licee din judeþele Argeº, Bacãu, Dâmboviþa,
Ilfov, Prahova ºi Bucureºti;
2006 - REDUCEREA RISCURILOR TRAFICULUI DE FIINÞE UMANE
ÎN ZONA TRANSFRONTALIERÃ A DUNÃRII - proiect transfrontalier
implementat împreunã cu Caritas Ruse, Bulgaria, cu implicarea
autoritãþilor din Giurgiu ºi Ruse;
2006/2007 - ‘CASA MERIS’
Centru de asistenþã în regim de urgenþã pentru persoanele în
situaþie de risc, în parteneriat cu Direcþia de Asistenþã Socialã Giurgiu,
Asociaþia ADPARE ºi ANITP - proiect de parteneriat public privat în
sprijinul victimelor traficului de persoane;
2006/2008
CREAREA UNUI MEDIU MAI SIGUR PENTRU COPII: efort comun
al familiei ºi ºcolii împotriva traficului de fiinþe umane din Albania,
BiH, Kosovo ºi Romania -proiect transnaþional care-ºi propune
crearea unei reþele regionale care sã acþioneze în scopul prevenirii
fenomenului de trafic de persoane în regiunea din sud-estul
Europei.Modul de abordare a fenomenului de trafic de fiinþe umane:
unde, cine, cum, de ce, unde?
ªCOALA = locul cel mai potrivit pentru a concepe, realiza ºi
implementa campanii de informare, sensibilizare ºi prevenire.
TINERII sunt cea mai activã forþã în derularea proiectului prin
conceperea, realizarea ºi implementarea propriilor campanii de
informare, sensibilizare ºi prevenire.
Aceasta se face prin mobilizarea comunitãþii, sensibilizarea
familiei ºi a publicului.
Instrumente:
Educaþie de la ‘tineri pentru tineri’.Formare de formatori / grupuri
de voluntari. Munca în echipã. Site specializat de informare
,documentare ºi comunicare: www.anti-trafic.ro ºi www.anti-
trafficking.info. Lucru în reþea ºi / sau cu parteneri. Valorificarea
Vacanta
, mare la mare
Începând cu noul sezon estival, parohia din Nãvodari oferã
posibilitate de cazare. Mansarda casei parohiale a fost amenajatã
pentru oaspeþi. Aceasta dispune de 8 camere: trei cu 2 paturi, trei
cu 3 paturi ºi douã cu 4 paturi. Fiecare camerã are baie proprie.
La demisol a fost amenajatã bucãtãria ºi sala de mese de
100 de mp, existând astfel posibilitatea ca oaspeþii sã-ºi poatã
pregãti masa. Intrarea cãtre camerele de la mansardã este
separatã de restul casei parohiale. În curte existã ºi un teren de
joacã care poate fi folosit pentru diferite activitãþi cu grupuri de
copii ºi de tineri .
Preþul este de 30 de lei zilnic, pentru o persoanã.
resurselor existente în fiecare ºcoalã / comunitate ºi a capacitãþii /
resurselor creatoare ale tinerilor;
DE CE?
Statisticile aratã cã cele mai multe victime provin din rândul
tinerilor.
Lipsa locurilor de muncã pentru tineri;
‘mie nu mi se poate întâmpla’ - scepticism cu privire la
campaniile de sensibilizare ºi prevenire tradiþionale care nu
angajeazã tinerii;
Lipsa unor mecanisme (la nivel naþional, de ºcoalã sau altfel) de
a afla dacã ofertele de muncã în strãinãtate sunt legitime ºi sigure;
Lipsa unor programe / acþiuni care sã
vizeze informarea ºi prevenirea familiiei / pãrinþilor;
Lipsa de informare privind consecinþele acestui fenomen în
plan social, cultural ºi spiritual;
Lipsa de informare privind formele de exploatare ºi dinamica
fenomenului la nivel naþional / mondial;
Lipsa unor acþiuni conjugate coordonate a tuturor factorilor
mplicaþi, cu atribuþii ºi responsabilitãþi în acest domeniu;
Migraþia ºi importul exportul de valori non-valori
CE AM REUªIT SÃ REALIZÃM:
Echipe complexe la nivel de comunitate ºcolarã: dorinþã,
competenþã, interes
Diseminare de informaþii la nivel de comunitate ºcolarã localã:
a fi informat = a fi prevenit
proiecte cu tineri pentru tineri, acþiuni comune, schimburi de opinii
& experienþe, o voce care se poate face auzitã
Pãrinþii = factor de sprijin activ = pãrinþi informaþi = mai multã
siguranþã pentru copii
Identificare de susþinãtori în comunitate = cine, cum ºi cu ce
poate contribui, sprijini
Grupuri active de voluntari = reþele de ºcoli, care au capacitatea
de a continua, pe cont propriu ºi dupã terminarea proiectelor
Perspective ºi dimensiuni transfrontaliere ºi trans-naþionale
Campanii de prevenire concepute / realizate integral ºi
implementate de cãtre elevi în comunitãþile locale ºi în alte ºcoli
identificate în zonele rurale din apropiere.
Coordonator program, prof. GABRIELA CHIROIU
Distanþa pânã la mare
este de 1,5 Km, iar pânã în
staþiunea Mamaia este de 8
km.
Programul Sfintelor
Liturghii:
- duminica ºi sãrbãtori
de poruncã - 09.30 ºi 18.00.
- în cursul sãptãmânii -
18.00
Pentru cazare ºi alte informaþii: tel: 0241762607; 0723215349.
Pr
Pr.. NICOLAIE FFARCAª
ARCAª

Experienþã misionarã
Inter viu cu pãrintele Cristian Piºta, vicar la parohia Bãrãrþia
Interviu
Actualitatea creºtinã: Care este pulsul vieþii misionare la noi? Sunt
multe persoane care aleg sã plece în misiuni? Ce formare se cere, ºi
pe cât timp sunt plecãrile?
Pr
Pr.. Cristian Piºta: Din pãcate, problemele Bisericii locale nu au
permis acordarea unei atenþii deosebite dezvoltãrii dimensiunii
misionare, dar treptat interesul pentru viaþa misionarã devine din ce
în ce mai actual. Dorinþa de a fi misionar a încolþit în sufletele mai
multor persoane, dar, din pãcate, prezenþa unor obstacole de naturã
economicã ºi nu numai, face ca numãrul concret de misionari de la
noi sã fie destul de mic. Totuºi se ºtie cã un numãr de cel puþin zece
preoþi ºi opt laici s-au dedicat acestei practici apostolice pentru diferite
perioade de timp ºi locuri cum ar fi Mexic, Coasta de Fildeº, Kenia,
Ecuador... În ceea ce priveºte formarea necesarã sunt unele diferenþe
între misionarii laici ºi preoþi. De exemplu, un laic are nevoie de o
specializare socialã concretã (asistent social, medical, educator,
învãþãtor,...), iar contractul lui se stabileºte pentru o perioadã variabilã
de la o zonã la alta sau de la o specializare la alta. ªi preoþii pleacã
pentru un timp iniþial limitat însã de cele mai multe ori, ei aleg sã
rãmânã pentru o perioadã nedeterminatã. Pentru preoþi sunt anumite
cursuri de formare misionarã dar sunt facultative.
AC: Ne puteþi povesti câte ceva despre misiunea în care aþi fost?
CP: Consider importantã o descriere succintã a locaþiei geografice
a misiunii. Maikona este un „orãºel” cu aproximativ douã mii de
locuitori, situat la marginea deºertului Chalbi, la o sutã de kilometri de
cel mai mare oraº din nordul Keniei, Marsabit. Este o zona aridã, un
deºert pietros, unde temperaturile pot urca pânã la 40o C la umbrã, în
sezonul secetos. Teritoriul misiunii române se întinde pe o distanþã
mai mare de 120 de kilometri lungime, cuprinzând trei filiale fixe ºi
peste douãzeci de „maniate”. Maniata este un mic sat nomad care
nu are un teritoriu fix ºi se aflã într-o continuã migrare în cãutare de
apã ºi pãºuni pentru animale. În misiune activeazã trei preoþi români
ce au avut în ultimele ºase luni ajutorul a doi seminariºti. Pentru prima
datã mesajul Evangheliei a fost vestit de misionari italieni la începutul
anilor ‘60. Deºi sunt aproape cincizeci de ani de atunci, mai sunt încã
maniate care nu au auzit de Cristos. Preoþii misionari, asigurã
celebrarea sacramentelor, formeazã cateheþi din rândul localnicilor
prin care mesajul creºtin ajunge la nomazi în limba lor maternã.
Cateheþii indigeni au un rol foarte important ºi în educaþia copiilor, ei
asigurând funcþionarea grãdiniþelor de copii. Acestea, iniþial, îºi
desfãºurau activitatea la umbra unui copac, actualmente existând
mai multe grãdiniþe fixe sponsorizate de misionari. Pe lângã acestea
misionarii au un proiect sanitar ce constã în funcþionarea unui
dispensar, singurul de fapt din Maikona. De aici se pleacã, periodic,
în maniate cu o clinicã itinerantã, ce asigurã imunizarea copiilor ºi
tratamentul nomazilor bolnavi. Deºi activitatea misionarilor este aºa
de diversificataã, importanþa cea mai mare este acordatã pastoraþiei.
Zilnic în comunitatea Maikona se recitã rugãciunea de dimineaþã
alãturi de cateheþi ºi de credincioºii practicanþi, se celebreazã sfânta
Liturghie, iar seara preoþii merg în diferitele maniate care alcãtuiesc
Misiune 23
oraºul Maikona, pentru rugãciune. Toate aceste momente
comunitare sunt însoþite de o scurtã predicã. O altã prioritate este
aceea de a gãsi ºi pregãti cateheþi care sã fie capabili ºi disponibili
sã meargã ºi sã locuiascã în maniate. Dupã ce preoþii insistã pe
lângã bãtrânii satului ca sã-i primeascã pe cateheþi, aceºtia,
împreunã cu familiile lor, se stabilesc în satele respective. Primit
acordul bãtrâanilor, catehetul începe munca de zi cu zi: educaþia
copiilor la grãdiniþã ºi douã cateheze ce se þin cu femeile ºi copiii
care vin la rugãciunea de dimineaþã ºi de searã. Preoþii viziteazã
periodic aceste comunitãþi interesându-se despre eventualele
necesitãþi ale grãdiniþelor, ale cateheþilor ºi ale întregii maniate.
Acolo unde existã persoane botezate sau catecumeni se
celebreazã sfânta Liturghie. De obicei aceste vizite dureazã mai
multe zile, preotul fixându-ºi un „sediu central” de unde viziteazã
mai multe maniate ce se aflã la distanþe relativ mici unele de
altele.
AC: În ce fel îþi poate schimba viaþa o experienþã misionarã?
CP: Contactul cu mentalitatea, cultura, tradiþiile ºi lumea de
acolo are un impact mare asupra modului de a vedea viaþa. Ar fi
foarte multe de spus aici dar mã opresc doar asupra unui aspect.
Dupã o perioadã în care îþi potoleºti setea doar cu apã de ploaie,
dupã ce te culci foarte devreme pentru cã odatã cu lãsarea
întunericului nu ai curent electric pentru a desfãºura alte activitãþi,
începi sã preþuieºti cu adevãrat condiþiile absolut normale pentru
noi într-o þarã civilizatã, condiþii de care nomazii nici mãcar nu îºi
închipuie cã existã. Pe mine
m-a fascinat modul în care
ei îºi manifestã credinþa.
Cântecele vesele, dansurile,
bãtãile din palme sunt
manifestãri ale credinþei lor.
Întâlnirea cu Dumnezeu
este caracterizatã de
bucurie, ce devine molip-
sitoare pentru toþi cei care
participã. Personal, aceastã
experienþã m-a ajutat sã
înþeleg cã întâlnirea cu
Dumnezeu este întotdeuna
un motiv de bucurie.
24 Micul prinþ

Po v sãrac ca Zobo. Servitorii se risipirã care încotro, iar musafirii de fiece

zi îi uitarã curând numele. Pãsãrele se împrãºtiarã, iepurii, veveriþele,
lui Z este hârciogii plecarã imediat ºi pânã ºi Zobo gãsi o scuzã oarecare ca

i bi s a sã se îndepãrteze de Zibi. Lipsit de vraja fermecatã a bogãþiei ºi a

,i Z
obo
Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
Copii, ascultaþi! Aþi vãzut vreodatã zibelina, acel animal veºnic
neastâmpãrat, cu ochi vii ºi blãniþa frumoasã? Trãia odatã
o zibelinã putred de bogatã, pe nume Zibi. În regiune,
toþi îi spuneau, de altfel, Zibi cel bogat. Zibi trãia, lipsit de
griji, într-un conac uriaº. Pereþii camerelor erau acoperiþi
cu mãtasea cea mai finã, iar tavanele erau decorate cu
grinzi din lemn de mahon cu fel de fel de încrustaþii ºi
ornamente care mai de care mai bogate. O grãdinã
minunatã, cu alei ºi lacuri, completa locul. Despre grajduri
ºi hambare, ce sã mai vorbim? Toþi din regiune veneau
sã lucreze pãmânturile nesfârºite ale lui Zibi. Deºi
zibelinele sunt îndeobºte fiinþe singuratice, în ciuda firii
sale de prãdãtor feroce, Zibi avea o mulþime de oaspeþi
neobiºnuiþi: pãsãrele, iepuraºi, hârciogi, veveriþe, ºoricei
de câmp, ce mai, o mulþime de animale mãrunte. Fapt
curios, cu toate cã, de obicei, cãutau sã stea cât mai
departe de colþii zibelinei, animalele acelea micuþe îl vizitau ºi
rãmâneau zile întregi încântate de casa cea mãreaþã. Cum de era
posibil? Gurile rele spuneau cã preferau o viaþã trândavã, uitând cã
bogãþiile ºi banii nemunciþi îi fac pe mulþi sã-ºi piardã simþul unei
primejdii de moarte.
Printre amicii lui Zibi cel bogat era ºi o altã zibelinã pe nume
Zobo. Zobo era sãrac lipit pãmântului, dar asta nu era nici o piedicã.
Zobo îºi petrecea toate zilele în conacul lui Zibi. De atâta vreme era
alãturi de Zibi, încât sãrãcia de odinioarã pãrea sã fi rãmas un vis
urât. Participau cu toþii la banchete fastuoase. Cel ce ajungea la
aceste ospeþe pentru întâia oarã rãmânea uimit de cântul ºi dansul
pãsãrilor nenumãrate care, ciripind trilurile cele mai frumoase,
uitaserã parcã cu totul de gândul colþilor ascuþiþi ai gazdei. Zibi ºi
Zobo pãreau sã se distreze de minune când cântãtorii aceia cu
pene sãreau ºi þopãiau jur-împrejurul lor. În veselie ºi bogãþie, pe
nesimþite, se scurgeau zilele, lunile ºi anii. Într-o bunã zi, nimeni nu
ºtie cum ºi de ce, Zibi pierdu întreaga avere, ajungând la fel de
petrecerilor de-a gata, Zibi ajunse mai rãu decât un paria.
Cu chiu, cu vai, dupã multã cãutare, Zibi îºi gãsi în cele din urmã
un sãlaº dãrãpãnat. Arata ca vai de lume, cu acoperiºul spart ºi
pereþii gãuriþi, plini de ºoareci ºi ºobolani. Cel mai greu de suportat
era însã singurãtatea. Cum de atâþia ani uitase sã vâneze, trãind în
bunãstare ºi slujit de atâþia servitori, Zibi se gândi sã cearã ajutor
prietenului sãu Zobo. Acum doar erau amândoi la fel de
sãraci. Dar bogãþia dãruitã cândva nu era oare cel mai
bun zãlog dat prezentului?
- Adu-þi aminte de toate acestea, îi zise Zibi la sfârºit,
cerºind ajutorul prietenului de altãdatã. Ascultându-l,
Zobo nu pãru însã sã fie miºcat în nici un chip.
- Nu am cum sã te ajut! Nu te mira! Vina este a ta ºi
numai a ta. De multã vreme nu mã mai înjosesc sã alerg
dupã ºoareci sau chiþcani. E drept cã în conacul tãu eram
sãrac, dar vecinãtatea ta îmi dãdea deopotrivã strãlucirea
bogãþiei. Pãsãrelele acelea prostuþe, deoarece mã
credeau deopotrivã un bogãtan, veneau fãrã fricã în
preajma mea ºi nu o datã, pe nevãzute, mi-am umplut
burta cu câte una din ele. Ba chiar ºi câte un iepuraº sau
o veveriþã uitucã nu fãceau deosebire. Azi, nu m-aº mai
putea umili cu mizeria sãrãciei vânând alãturi de tine ºobolani ca
un prãdãtor de rând. Toþi ºtiu cã ai sãrãcit ºi te ocolesc ca pe un
ciumat vorbindu-te numai de rãu. ªtii bine, când eºti sãrac devii
degrabã invizibil. Puþini te mai vãd sau te recunosc. Eu, în schimb,
nu am pierdut nimic. Bogãþia ta mi-a dat ºtiinþa prefãcãtoriei ºi a
vicleniei. În loc sã mã vãicãresc ºi sã mã plâng precum o faci la
orice ocazie, continui sã surâd ºi sã vorbesc mieros, ca în vremurile
când eram în casa ta cea luminatã. Multe dintre pãsãrile ºi animalele
acelea mãrunte sunt precum unii oameni. În închipuirea lor mã cred
bogat, vrãjindu-se singure cu ceea ce nu este. Nu se feresc de fel.
Apropiindu-se de mine fãrã fricã nu trebuie sã mã obosesc în nici
un chip când pun botul pe ele. Am grijã însã, aºa precum e obiceiul
în palatele mari, sã mãnânc cu gura bine închisã, astfel încât nimeni
nu ºtie ce soi de bucate mãnânc pe nemuncite, cu zâmbetul mereu
pe buze.
- Copii, ascultând cele întâmplate, dacã aþi fi în locul lui Zibi, ce
i-aþi rãspunde lui Zobo?

Copiii se întreabã…
în Ce sã-i spun lui Dumnezeu când mã rog?
Când ne rugãm, e uºor sã repetãm mereu aceleaºi cuvinte. Rugãciunea poate deveni ceva automat, un lucru pe care îl facem fãrã
sã-i dãm atenþie. Dar de fapt, atunci când ne rugãm trebuie sã ne gândim la ce vrem sã-i spunem lui Dumnezeu ºi, mai ales, e important sã
fim sinceri. Dumnezeu ºtie oricum care e situaþia noastrã, dar e bine pentru noi sã ne rugãm pentru cã aºa
ne punem în acord cu voinþa lui Dumnezeu ºi primim harul sã o îndeplinim. Isus ne-a învãþat cum sã ne
rugãm cu rugãciunea Tatãl nostru. Când ne rugãm, putem sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru cine este El
ºi pentru ceea ce face pentru noi. Apoi, îi putem cere iertare pentru greºelile noastre, spunându-i cã ne pare
rãu de relele pe care le-am fãcut. Putem ºi sã-i cerem lui Dumnezeu lucrurile de care avem nevoie, noi ºi cei
din jurul nostru. Dumnezeu se bucurã dacã noi îi vorbim despre tot ce ne preocupã.
Versete cheie: Iar când vã rugaþi, spuneþi aºa: Tatãl nostru, care eºti în ceruri... (Mt 6,9-13).
Versete ajutãtoare: Lc 11,1-13, 1Ts 5,17
 Suflet tânãr 25
Gândul meu pentru tine/ri
Prietene,
Dumnezeu, Tatãl ceresc, a fãcut tot ce era posibil
pentru ca omul sã gãseascã pacea
ºi sã fie liber ºi fericit!
A creat lumea cu multã chibzuinþã ºi i-a dat-o omului.
În lumea creatã poþi admira perfecþiunea
ºi înþelepciunea divinã!
L-a creat pe om dupã „chipul” sãu
ºi i-a dat „suflu de viaþã”.
În omul creat poþi admira dorinþa acestuia
dupã iubirea ºi desãvârºirea veºnicã!
La „împlinirea timpului” l-a trimis pe Fiul sãu
ca sã-l „ridice” pe om ºi sã-l „sfinþeascã”. Campionatul Interdiecezan de Fotbal,
În Fiul poþi admira iubirea lui Dumnezeu faþã de om.
„Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
ediþia a VI-a, Sinaia 2008
încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut,
În perioada 15-18 mai 2008, s-a desfãºurat a VI-a ediþie a
ca oricine crede în el sã nu piarã,
acestui campionat devenit deja tradiþional în rândul tinerilor
ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16).
din diecezele ºi eparhiile din România. La aceastã ediþie au
Dumnezeu a pus, ºi pune mereu,
participat urmãtoarele echipe: 1. Blaj, 2. Bucureºti, 3. Câmpia
totul la dispoziþia omului.
Turzii, 4. Iaºi, 5. Lugoj, 6. Satu Mare, 7. Timiºoara. Anul acesta,
De ce? Pentru cã „Dumnezeu este iubire”
au participat, în premierã, douã echipe din aceeaºi eparhie
ºi vrea binele omului.
(Alba Iulia ºi Fãgãraº) care au fost denumite Blaj ºi Câmpia
Aºa este Dumnezeu!
Turzii.
Un Dumnezeu care dãruieºte.
Meciurile s-au disputat pe terenul de fotbal din cadrul
Dãruieºte fãrã sã þinã cont de generozitatea sa.
Hotelului Alexandros din Buºteni ºi, din cauza condiþiilor
Dãruieºte fãrã ca, de multe ori, sã fie înþeles.
meteo nefavorabile, în sala de sport a ºcolii generale din
Dãruieºte în ciuda pretenþiilor omului.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Buºteni. Echipele au fost împãrþite în douã grupe din care
s-au calificat în semifinale primele douã clasate.
Cele douã semifinale au fost: Iaºi – Bucureºti, scor 1-4 ºi
Rugãciune TTaizé
aizé în capela Câmpia Turzii – Satu Mare scor 3-2. Cel mai disputat meci a
Catedralei Sfântul Iosif fost semifinala Câmpia Turzii – Satu Mare care s-a decis în
Pe data de 03.06.2008, în capela Catedralei s-a organizat o final pe baza unui penalty acordat în ultimele minute de joc.
rugãciune de cãtre comunitatea din Taizé. Deºi tinerii din dieceza Oricum echipa din Câmpia Turzii a fost surpriza acestei
de Bucureºti participã de mulþi ani la întâlnirile organizate de competiþii, ajungând în finalã încã de la prima participare.
fraþii din Taizé în afara þãrii, este pentru prima oarã când se Clasamentul final a fost
organizeazã acest tip de rugãciune în dieceza noastrã. 1. Bucureºti,
Rugãciunea a fost animatã de un grup de tineri sub îndrumarea 2. Câmpia Turzii,
fratelui Fabian Rubio Navarro dar ºi de prezenþa Fratelui James, 3. Satu Mare.
responsabil pentru România în cadrul comunitãþii. Dânsul a fãcut S-au mai acordat premii pentru:
1. Golgetter: ªtefan Ioan Dãnuþ (Câmpia TTurzii) urzii)
un tur al României împreunã cu Superiorul Comunitãþii, Fratele
2. Cel mai tehnic Jucãtor: Ilie Cãtãlin(Bucureºti)
Alois, care a dorit sã vadã la faþa locului grupurile de tineri din
3. Cel mai bun portar : VVasile asile Mihai (Bucureºti)
România care participã în numãr foarte mare la întâlnirile
organizate atât în Taizé (Franþa) cât ºi în marile oraºe ale Europei
cu ocazia Pelerinajului de Încredere pe Pãmânt. În dieceza Dorim sã le mulþumim tuturor celor care au contribuit la
noastrã se intenþioneazã formarea unui astfel de grup de buna desfãºurare a acestei ediþii, în primul rând parohiilor
rugãciune care sã se întâlneascã cel puþin o datã pe lunã la din Bucureºti care, la fel ca în fiecare an, au sprijinit financiar
Biserica Italianã din Bucureºti. atât echipa din Bucureºti cât ºi alte cheltuieli generale, precum
Cei care doresc sã participe la acest tip de rugãciune pot lua ºi sponsorilor: Sc Christine Top Fashion, Sc Ronastym ºi Sc
legãtura cu Claudiu Roznovszky la nr. de tel. 0724.376.455 sau Emi Mar Spedition. De asemenea, mulþumim tuturor celor care
pe adresa roznovszky@yahoo.com. Informaþii suplimentare se au sprijinit prin voluntariat organizarea acestei ediþii.
CLAUDIU ROZNOVSZKY
pot gãsi ºi pe www.tic.ro la rubrica Întâlniri ale Tineretului.
CLAUDIU ROZNOVSZKY Paginã realizatã de ROXANA ROTARU
ROTARU
26 Lecturi
ANA-MARIA BOTNARU
Specializãri: adevãr
adevãr,, iubire, caritate
ºi dreptate. Experienþa: 2000 de ani
Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi Pace - „Compendiu de doctrinã socialã a Bisericii“
Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 669 p.
Ca sã vã spun drept, de mult aºteptam sã îmi cadã în mânã o
astfel de carte. De la o vreme, mã preocupã doctrinele economice
ºi teoriile sociale. ªtim unde ne-a dus comunismul - care proclama
sus ºi tare grija faþã de om, egalitatea de ºanse, dreptul la muncã
ºi alte minciuni poleite. Noi am avut norocul sã nu trãim
comunismul în consecinþele sale extreme. Dacã nu mã credeþi,
întrebaþi-i pe nord-coreeni. Problema e cã nici capitalismul nu stã
prea bine: seamãnã cu o junglã unde singura lege este a celui
puternic. Iar puternic este cel care are bani - foarte mulþi bani. ªi
capitalismul mai are o problemã - filozoficã ºi epistemologicã:
gândeºte totul - dar absolut totul - în termeni de rentabilitate ºi
profit. Iar asta nu e doar greºit, ci ºi extrem de periculos. Ce sã
caute legile economice în învãþãmânt, artã, religie, sãnãtate?
ªcolile cu rezultate slabe sau cu numãr mic de elevi sunt
ameninþate cu desfiinþarea, un pictor e judecat dupã numãrul de
tablouri vândute (chiar dacã ele sunt proaste), sistemul de sãnãtate
este „împovãrat“ de numãrul mare de bãtrâni sau de handicapaþi,
pacienþii mor aºteptând nu-ºtiu-ce aprobare de la casa de
asigurãri… Nu, hotãrât lucru, nici comunismul criminal, nici
capitalismul sãlbatic nu reprezintã soluþia. Specialiºtii ne spun cã
nu avem de ales decât între acestea douã. Ce aþi zice totuºi de o
a treia cale? Sã dãm jos de pe soclu
capitalismul ºi democraþia ºi sã le
supunem permanent exigenþelor
creºtinismului. Lumea în care trãim ar
arãta cu totul altfel.
„Compendiul de doctrinã
socialã a Bisericii“ este în fapt o
confruntare detaliatã a problemelor
economico-sociale contemporane cu
exigenþele Sfintei Scripturi.
Vechiul ºi Noul Testament ne
învaþã sã privim lumea cu smerenie ºi
dreptate. În paginile compendiului ni
se reamintesc adevãruri parþial uitate
astãzi: noi nu suntem stãpâni - nici
asupra pãmântului, bogãþiilor ºi
roadelor sale, nici asupra semenilor
noºtri sãraci ºi lipsiþi de putere.
Nedreptatea faþã de om este
nesocotirea dreptãþii lui Dumnezeu.
Simpla trecere în revistã a
capitolelor ne oferã o imagine
edificatoare asupra acestui vast
demers de gândire ºi acþiune creºtinã: „Planul de iubire al lui
Dumnezeu faþã de omenire“, „Misiunea Bisericii ºi doctrina socialã“,
„Persoana umanã ºi drepturile sale“, „Principiile doctrinei sociale
a Bisericii”, „Familia, celulã vie a societãþii“, „Munca umanã“, „Viaþa
economicã“, „Comunitatea politicã“, „Comunitatea internaþionalã“,
„Ocrotirea mediului natural“, „Promovarea pãcii“, „Doctrina socialã
ºi acþiunea eclezialã“, „Pentru o civilizaþie a iubirii“.
Multe sunt problemele cu care ne confruntãm astãzi, iar
Biserica are un rãspuns pentru ele. În unele þãri - ºomajul ºi sãrãcia,
în altele - goana dupã profit, obsesia creºterii economice, munca
disperatã, pânã la epuizare ºi depresie. Rolul politicii - cãutarea
unui bine comun. Proprietatea privatã. Societatea civilã.
Democraþia. Singurul element de coagulare socialã este caritatea.
Demnitatea familiei. Criza familiei. Bãrbatul ºi femeia. Drepturile
copilului. Educaþia ºi sãnãtatea. Demnitatea persoanei umane -
avortul ºi eutanasia. Scandalul intervenþiilor asupra embrionului
uman. Descifrarea genomului uman: victorie epocalã sau pericol
mortal? Obsesia (rasistã) a copilului perfect. Spaima în faþa bolii ºi
a suferinþei fizice - realitatea omniprezenþei acestora - pãcatul
indiferenþei umane ºi sociale - eforturile Bisericii de a alina suferinþa
celor mai sãraci dintre sãraci. Libertatea de conºtiinþã ºi libertatea
religioasã. Biotehnologiile. Dreptul ºi
datoria de a munci - dreptul de a fi
plãtit în mod just. Criza ecologicã -
planeta nu este un coº de gunoi.
Resursele nu sunt nelimitate. O
realitate înfricoºãtoare: terorismul.
Armele ºi rãzboaiele. Crizele
economice ºi umanitare.
Documentul elaborat de
Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi
Pace subliniazã necesitatea
mãrturiei creºtine în lumea
contemporanã. O mãrturie
permanentã, în cuvânt ºi faptã, o
mãrturie a vieþii de fiecare zi.
Adevãrul, iubirea, caritatea ºi
dreptatea nu sunt facultative pentru
cei botezaþi. Biserica le proclamã de
2000 de ani. Toþi avem obligaþia de
a respecta poruncile lui Dumnezeu
ºi ale Bisericii. Numai aºa putem
edifica o civilizaþie a iubirii, a dreptãþii
ºi a pãcii.

MARINA FFARA
ARA
Humanae vitae în opinia publicã
Se împlinesc 40 de ani de când Papa Paul al VI-lea a promulgat
enciclica Humanae vitae.
Este un document puternic actual, de aceea se poate spune cã
apariþia lui are o valoare profeticã. Cultura dominantã a ales calea
contracepþiei, manipulãrii vieþii, desprinderii acesteia de familie, a
atacurilor la adresa familiei. Învãþãturile enciclicei Humanae vitae,
care apãrã plinãtatea iubirii dintre soþi, deschisã vieþii ºi dreptul la
viaþã din momentul procreãrii pânã la sfârºitul natural, nu au
relevanþã în spaþiul mediatic. Voi încerca sã enumãr câteva
argumente:
În primul rând,
pentru cã existã tabuuri mediatice
Între aceste tabuuri figureazã un mod anume de a trata
drepturile ºi libertãþile. De exemplu, „dreptul” mamei de a decide
dacã aduce sau nu pe lume copilul, „dreptul” adultului la copil,
indiferent de context, „dreptul” la
eutanasiere al bolnavului în stadiu
terminal, „dreptul” unor pãrinþi de a
genera copii-medicament (cu þesuturi
vitale dezmembrabile), pentru alþi fraþi
ºi enumerarea ar putea continua, ºtiþi
preabine. O întreagã cazuisticã de
acest fel este deosebit de prezentã
în mass-media, poate ºi datoritã
elementului spectaculos pe care îl
conþine. Dar din aceastã retoricã
lipsesc îndatoririle care, în mod firesc,
ar trebui corelate cu drepturile, spre a asigura obiectivitatea. Adicã
datoria esenþialã de a respecta drepturile celorlalþi, aflaþi în cauzã:
dreptul copilului de a se naºte, dreptul copilului de a avea pãrinþi
(mamã ºi tatã), dreptul embrionului uman la integritate, la demnitate,
la viaþã, dreptul „vieþii” de a fi respectatã, pânã la sfârºitul natural.
Nu se vorbeºte nimic, de asemenea, despre celelalte faþete ale
adevãrului din care este desprins „cazul” respectiv, de exemplu,
despre faptul cã nu este nevoie neapãratã sã fie distruºi embrioni
pentru a se preleva celule stem, acestea putând fi obþinute ºi din
þesuturi adulte; sau cã un copil, vindecat fizic prin distrugerea unui
frate, poate fi marcat mai târziu psihic, atunci când aflã despre
sacrificiul pe care au gãsit cu cale sã-l facã pãrinþii sãi, fãrã a recurge
la alte cãutãri. Aceasta pe planul trãirii umane imediate, care include
ºi o realitate mai puþin vizibilã în exterior, ºi anume „conºtiinþa”,
raportatã la planul etic: a distruge o viaþã pentru a ameliora alta
este condamnabil. Sunt doar câteva exemple, culese la întâmplare,
pentru a arãta dificultatea pe care o întâmpinã în forul mediatic
temele din Humanae vitae.
În al doilea rând, pentru cã ceea ce propune
acest document este privit
doar ca o expresie a gândirii teologice
Receptatã sub aceastã „etichetã”, Humanae vitae îºi vede sensul
distorsionat în mod evident: dreptul la viaþã este primul care figureazã
Educaþie media 27
în Declaraþia Drepturilor Omului, adoptatã de forurile civile
internaþionale.
Dreptul la viaþã ºi dreptul la demnitate presupun cã persoana
umanã este consideratã în integralitatea ei: trup ºi suflet. Legea
naturalã este sãditã în fiecare fiinþã umanã, este adevãrul sãu
antropologic. Dreptul la viaþã trebuie respectat, din momentul
zãmislirii pânã la finalul natural. Iubirea dintre soþi este deplinã atunci
când e conformã cu sensul ei, acela de a genera viaþa. Aceste
afirmaþii nu sunt „proprietatea” ºi nici „creaþia” Bisericii, ci reprezintã
un adevãr antropologic. Iatã deci, o altã dificultate – una de abordare
– în discursul mediatic.
În al treilea rând, pentru cã existã
o anumitã etichetare a publicului însuºi
Adicã publicul (spectator, auditor, cititor) ar fi interesat doar
de elementul senzaþional, sau de cel desprins de culturã. Adicã
de „subiecte uºoare”, ori care þin
numai de imediatul existenþei.
Dar noi, jurnaliºtii, ºtim cã nu
existã subiect care sã nu fie
interesant: depinde de context, de
conexiuni, de modul de prezentare
etc. Ceea ce într-adevãr este
important e criteriul de selecþie a
subiectului care constituie,
realmente, o ºtire sau o temã de
dezbatere. Dacã ne mai gândim ºi
la rãspunderea lucrãtorului din
mass-media, ca formator de opinie, putem vedea cât de
periculos este ca publicul sã fie etichetat drept interesat doar de
aspectul superficial al vieþii, desprins de culturã. Cred cã atunci
când vom privi altfel publicul, vom avea curajul sã-i propunem
subiecte „grele”, precum cele de naturã antropologicã ºi eticã.
Publicul are dreptul la astfel de subiecte. Publicul este în mod
real interesat de aceastã problematicã, fie ºi doar pentru cã
stilurile de viaþã, superficiale, care îi sunt prezentate în mod
curent îºi vãdesc inconsistenþa ºi creeazã insatisfacþie.
Un prilej fericit ºi dãtãtor de speranþe
Ocazia pe care ne-a oferit-o simpozionul centrat pe
actualitatea enciclicei Humanae vitae (Institutul Sfânta Tereza,
27-28 mai a.c.) este foarte potrivitã pentru o reflecþie competentã
asupra problemelor care provoacã opinia publicã, rãspunsuri
frecvent legate de felul în care este privitã iubirea dintre bãrbat
ºi femeie, deschisã darului vieþii; de felul în care sunt gândite
valori esenþiale, precum „libertatea” ºi „drepturile umane”; de
noile probleme etice generate, prin dezvoltarea biotehnologiei,
în viaþa umanã.
Mulþumindu-le organizatorilor, în primul rând pãrintelui profesor
Maximilian Pal, rectorul Institutului Sfânta Tereza, vã recomand sã
cãutaþi revista editatã de institut, care va cuprinde toate intervenþiile
din cadrul acestui simpozion.
28 Din istoria Bisericii
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Biserica în timpul
lui Constantin cel Mare (306-337)
Edictul de la Milano (313)
În numãrul trecut al revistei noastre, am evocat anul 313 pentru
importanþa sa datoratã edictului. Acest act, dat de cei doi împãraþi
ce conduceau în mod unitar Imperiul Roman, Constantin ºi Liciniu,
consfinþeºte un moment de cotiturã în istoria Bisericii pentru cã anula
toate prescripþiile date de împãraþii romani împotriva creºtinilor ºi,
mai mult, creºtinismul devenea religie permisã. Precizãm cã religia
creºtinã nu devine acum religie de stat, aºa cum greºit afirmã unii,
ci mai târziu (în anul 380) prin împãratul Teodosiu.
De ce nu este Constantin sfânt
ºi în Biserica Romei?
L-a ucis pe fiul sãu Crispus învinuit pe
nedrept de conspiraþie, ºi-a înecat în baie a
doua soþie, Fausta, a fost botezat cu puþin timp
înaintea morþii, dupã unii istorici de cãtre
episcopul semiarian Eusebiu de Nicomedia,
iar dupã alþii, mai sigur, de Papa Silvestru al
Romei. ªi-a pãstrat titlul de „Pontifex Maximus”
toatã viaþa, cãci era înconjurat de o nobilime
ºi un patriciat roman în majoritate pãgân ºi
numai aºa putea supraveghea orice acþiune
pãgânã împotriva creºtinismului. Constantin
a vãzut în creºtinism ºi un factor al menþinerii
unitãþii imperiului, grav ameninþat de cultele pãgâne strãine adoptate
de mulþi romani ºi de “barbarii” ce înconjurau ameninþãtor Imperiul.
Lipsurile lui Constantin cel Mare sunt însã multe. N-a aplicat în viaþa
sa personalã preceptele creºtine; a fost tiran cu ai sãi.
Importanþa lui Constantin pentru creºtinism
Trebuie sã spunem lãmurit, pe de altã parte, cã dorinþa lui
Constantin de a statornici, a întãri ºi rãspândi creºtinismul n-a putut
fi tãgãduitã niciodatã. Nu s-a folosit de constrângere violentã faþã
de cei care rãmâneau credincioºi pãgânismului, dar a sprijinit
creºtinismul din toate puterile lui ºi ºi-a întins ocrotirea asupra celor
care îl mãrturiseau. Astfel, a pus sã se construiascã o mulþime de
biserici ºi îi silea pe pãgâni sã facã la loc pe cele pe care le
distruseserã; li s-a încuviinþat comunitãþilor creºtine sã primeascã
donaþii; chiar el le-a dat bogate daruri. Membrii clerului creºtin s-au
bucurat de toate drepturile pe care le aveau altãdatã preoþii pãgâni.
Au fost încãrcaþi cu onoruri ºi bogãþii, scutiþi de sarcinile publice ºi
au primit, pentru plata ºi întreþinerea cultului, sume serioase din
venitul fiecãrei cetãþi.
Prima grijã a lui Constantin, venind la domnie, a fost de a publica,
în înþelegere cu Licinius, împãratul din Orient, un edict de toleranþã
care oprea orice persecuþie. Cum mai târziu Licinius a nesocotit acest
edict, Constantin a gãsit motiv sã-i declare rãzboi. L-a învins ºi a
ajuns stãpân peste tot întinsul Imperiului Roman, în anul 323. El a
continuat sã-i ocroteascã pe creºtini, le dãdea posturi în funcþiile
publice, le-a ordonat respectarea duminicii, i-a invitat pe conducãtorii
din provincii, încã pãgâni, sã pãrãseascã cultul idolatru ºi a acordat
drepturi oraºelor care nimiceau altarele zeilor mincinoºi, îndemnând
populaþia sã se lepede de ei. Mai târziu, a oprit þinerea sãrbãtorilor
pãgâne ºi a pus sã se închidã templele, în afarã de cele din Roma.
Dar lucrul cel mai folositor, cu adevãrat, pentru Bisericã a fost ordinul
pe care l-a dat de a face, pentru diferite biserici, 50 de cópii ale
Bibliei greceºti. În acest timp, când tiparul nu era cunoscut, cãrþile
se înmulþeau prin cópii fãcute la mânã ºi care costau foarte scump.
Acesta era un dar bogat ºi folositor în acelaºi timp, pe care împãratul
îl fãcea Bisericilor.
Constantin a lucrat deci în toate felurile ca
sã înlocuiascã pãgânismul cu religia cea
nouã, cel puþin din afarã. Dar care au fost,
pentru Bisericã, urmãrile acestei legãturi cu
puterile lumii? Triste ºi neplãcute în toate
privinþele. Biserica, al cãrei conducãtor
ajunsese, de fapt, chiar împãratul, deºi pãrea
întotdeauna plin de bunãvoinþã faþã de
episcopi, a fost aºezatã într-o strânsã
dependenþã de stat, ea, care nu trebuia sã-l
aibã drept conducãtor decât pe Cristos.
Constantin ºi Conciliul de la Niceea (325)
Arie, un preot din Alexandria, susþine cã fiinþa lui Dumnezeu
este unicã ºi incomunicabilã, ºi trage concluzia cã Fiul nu are o naturã
identicã cu Tatãl. Separând firea Tatãlui de cea a Fiului, Arie face o
diferenþã între „nãscut” ºi „creat”, de unde inferioritatea Fiului. Fiul e
Dumnezeu nu în mod adevãrat, prin naºtere din veci din Tatãl, ci
este creat, de aceea El are un început. Arie ºi-a formulat erezia
spunând: „A fost un timp când Fiul nu era”, adicã Tatãl a existat
înainte de - ºi fãrã - Fiul. Fiul nu este de aceeaºi naturã cu Tatãl, dar
se deosebeºte de celelalte creaturi. El e cea dintâi dintre creaturi,
înþelepciunea creatã sau „chipul” lui Dumnezeu, instrumentul prin
care Tatãl a creat celelalte creaturi. Aceastã erezie a fost condamnatã
la Niceea, unde Constantin i-a adunat pe episcopii Bisericii.
Practic, împreunã cu episcopul Hosius, reprezentantul Papei
Silvestru, bãtrân ºi bolnav, absent la Conciliul din Niceea (325), Sfântul
Atanasiu a alcãtuit Simbolul CredinþeiCredinþei, aprobat aproape în
unanimitate de cei 318 episcopi, sub preºedinþia de onoare a
împãratului Constantin cel Mare ºi a delegaþilor papali: episcopul
Hosius (Osie) ºi preoþii Vitus ºi Vicentius. Tot acest conciliu adoptã
hotãrârea ca sãrbãtoarea Paºtilor sã fie sãrbãtorit în întreaga Bisericã
în Duminica ce va urma dupã luna plinã de dupã echinocþiul de
primãvarã.