Prim Plan 1

Justiþia valideazã ilegalitãþile

în cazul construcþiei
Cathedral Plaza
Dupã ce autorizaþia de construire a clãdirii autointitulate “Cathedral
Plaza” a fost anulatã de Tribunalul Dâmboviþa, Curtea de Apel Ploieºti,
în mod surprinzãtor, a decis joi, 25 iunie 2009, menþinerea acestei
autorizaþii ºi respingerea irevocabilã a cererii Arhiepiscopiei Romano
Catolice Bucureºti. Printr-un comunicat de presã publicat sâmbãtã,
27 iunie 2009, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti considerã
cã prin aceastã decizie justiþia românã „a validat toate ilegalitãþile
comise între anii 2000-2006 în procesul de avizare ºi autorizare a
acestei construcþii”, situatã la numai 8 metri de Catedrala Sfântul
Iosif, declaratã monument istoric cu valoare naþionalã ºi universalã.
„Toate ilegalitãþile constatate prin Raportul Inspectoratului de Stat în Construcþii (organ specializat al Guvernului sã constate autorizãrile nelegale)
nr. 2910/10.05.2006, confirmate prin Concluziile de anchetã ale Senatului ºi aprobate de acesta prin Hotãrârile nr. 40/2006 ºi nr. 5/2007, au fost
ignorate de cei 3 judecãtori ai Curþii de Apel Ploieºti”, se afirmã în comunicatul Arhiepiscopiei. În urma deciziei de joi a Curþii de Apel Ploieºti, lucrãrile
de construcþie a clãdirii autointitulate „Cathedral Plaza” ar putea fi reluate în orice moment, punând în pericol clãdirea Catedralei Sfântul Iosif.
Îngrijorarea reprezentanþilor Arhiepiscopiei a crescut dupã ce, în noaptea de vineri spre sâmbãtã, clãdirea înaltã, aflatã la numai 7 metri
de Biserica Armeneascã din Bucureºti, a fost cuprinsã de flãcãri, punând în pericol Biserica Armeneascã, casa parohialã ºi muzeul Dudian.
„Acelaºi pericol, cu consecinþe mult mai grave, planeazã ºi asupra Catedralei Sfântul Iosif, datoritã clãdirii Millennium, amplasatã într-un spaþiu
mult mai restrâns ºi cu acces doar pe o singurã stradã de 7 metri lãþime”, atrag atenþia reprezentanþii Arhiepiscopiei.
„Arhiepiscopia Romano Catolicã – se afirmã în încheierea comunicatului de presã – îºi exprimã profunda indignare faþã de acoperirea
ilegalitãþilor comise la autorizarea ‘Cathedral Plaza’ printr-o hotãrâre care s-a dat, în numele legii, ºi cheamã autoritãþile statului sã ia toate
mãsurile legale posibile pentru stoparea ºi înlãturarea acestei construcþii-pericol public. Arhiepiscopia Romano Catolicã va continua sã lupte
pentru salvarea patrimoniului naþional, parte a patrimoniului european”.

Sã ne unim eforturile spirituale,

pentru salvarea Catedralei
„În aceste momente decisive pentru soarta identitãþii catolice în þara noastrã, vã rugãm ºi vã cerem sã
ne unim eforturile spirituale, pentru ca demersurile legale pe care le vom continua la toate nivelurile, sã
ducã la salvarea catedralei Sfântul Iosif – inima Arhidiecezei noastre”. Acesta este îndemnul din scrisoarea
pe care Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, a
adresat-o sâmbãtã, 27 iunie, tuturor preoþilor ºi credincioºilor. Scrisoarea episcopului a fost cititã în mod
public duminicã, 28 iunie ºi luni, 29 iunie, în toate bisericile catolice din Arhidiecezã.
PS Cornel lanseazã acest apel dupã ce Curtea de Apel Ploieºti a validat joi, 25 iunie, autorizaþia de
construcþie a clãdirii autointitulate Cathedral Plaza, situatã la 8 metri distanþã de Catedrala Sfântul Iosif.
„Dupã ce Tribunalul din Târgoviºte, în luna februarie a.c., ne-a dat dreptate, anulând autorizaþia de
construire a clãdirii de lângã Catedralã – explicã episcopul auxiliar –, judecãtorii din Ploieºti au schimbat
hotãrârea, permiþând reluarea lucrãrilor”. „Vreme de trei ani ne-am luptat, pe cale legalã, pentru a
împiedica construirea acestei clãdiri care pune în pericol existenþa catedralei noastre . În tot acest timp
ne-aþi fost aproape prin rugãciunile ºi manifestãrile dumneavoastrã de susþinere”, adaugã episcopul.
„Vom continua bãtãlia sfântã, pe toate cãile legale, pentru a împiedica, fie ºi în al doisprezecelea ceas,
aceastã fãrãdelege strigãtoare la cer”, afirmã, în încheierea scrisorii, PS Cornel Damian, cerându-le preoþilor ºi credincioºilor sã facã „rugãciuni
speciale, pentru ca Providenþa Divinã sã înlãture nepãsarea sau intenþiile duºmãnoase faþã de Catedralã, din minþile ºi inimile autoritãþilor
statale”. De asemenea, episcopul îi invitã pe credincioºi ca „dupã putinþã, din dragoste faþã de lãcaºul sfânt al Domnului, sã se angajeze
individual la post ºi penitenþã, oferite pentru salvarea Catedralei de pericolul real ºi iminent care o ameninþã”.
2 Pelerin la Vatican
Deschiderea Anului Sfintei Preoþii
Pe 19 iunie, la ora 18, în bazilica vaticanã,
Papa Benedict al XVI-lea a prezidat
celebrarea Vesperelor secunde ale
sãrbãtorii, mergând mai întâi la Capela
Corului, din bazilica „Sfântul Petru”, unde a
venerat relicva Sfântului Paroh de Ars (Ioan
Maria Vianney) ºi a recitat rugãciunea
specialã pentru Anul Sfintei Preoþii,
celebrarea încheindu-se cu adoraþia
euharisticã.
Omilia din cadrul celebrãrii orei liturgice
vesperale a fost dedicatã Anului Sfintei
Preoþii, Succesorul lui Petru punând în centrul
acesteia „inima lui Isus” ca izvor al „darului
Preoþiei”, ºi ca unicã sursã a „ºtiinþei iubirii”,
spunându-le confraþilor preoþi: „El, de fapt,
ne cheamã sã frângem pâinea iubirii sale,
pentru a ierta pãcatele ºi a conduce turma
în numele sãu. Tocmai de aceea trebuie sã
nu ne îndepãrtãm niciodatã de izvorul Iubirii
care este inima sa strãpunsã pe cruce”.
„Biserica are nevoie de preoþi sfinþi”,, de
slujitori care sã-i ajute pe credincioºi sã
trãiascã iubirea îndurãtoare a Domnului ºi
care sã fie martori convinºi ai acesteia”, a
spus Episcopul Romei care, în Scrisoarea
adresatã preoþilor în acest an special, l-a
propus ca exemplu ºi învãþãturã pe Parohul
de Ars.
„Un pãstor dupã inima lui
Dumnezeu”
Dar cine era Parohul de Ars, Sfântul Ioan
Maria Vianney, pe ale cãrui urme preoþii sunt
îndemnaþi sã meargã ºi sã trãiascã asemenea
lui „noul stil de viaþã” inaugurat de Cristos? Iatã
cum îl descrie Benedict al XVI-lea în Scrisoarea
publicatã joi, 18 iunie, ºi trimisã „fraþilor în preoþie”
cu ocazia Anului Sfintei Preoþii. Un om „foarte
umil”, dar, în acelaºi timp,
„conºtient, ca preot” cã este, pentru
enoriaºii sãi, „unul din darurile cele
mai preþioase ale milostivirii divine”.
„Pãrea copleºit de un nelimitat simþ
de responsabilitate”, subliniazã
Sfântul Pãrinte citând una din
frazele memorabile ale lui Ioan
Maria Vianney care spunea:
„Dacã am înþelege bine ce este un
preot pe pãmânt am muri, nu de
spaimã, ci de iubire”. Ioan Maria
Vianney, un preot pe deplin conºtient cã era
chemat „sã întruchipeze prezenþa lui Cristos,
dând mãrturie despre bunãtatea sa
aducãtoare de mântuire”. Ceea ce trebuie sã
învãþãm în primul rând – scrie Benedict al XVI-
lea în Scrisoare – este „identificarea totalã” a
Parohului de Ars cu slujirea sa ºi adaugã: „Nu
este vorba, desigur, de a uita cã rezultatul
esenþial al slujirii rãmâne, independent de
sfinþenia slujitorului, dar nu se poate nici neglija
rodnicia extraordinarã generatã de întâlnirea
dintre sfinþenia obiectivã a slujirii ºi cea subiectivã
a slujitorului”.
Din medalionul patronului parohilor,
realizat de Papã, nu lipsesc referirile la
activitatea de zi cu zi a Sfântului Paroh de Ars,
de la vizita cu regularitate la bolnavi ºi familii, la
organizarea misiunilor populare ºi a
sãrbãtorilor patronale; de la colecta de bani
pentru operele misionare ºi de caritate la
instruirea copiilor ºi grija concretã faþã de orfani;
de la înfrumuseþarea bisericii la întemeierea
de confrerii ºi chemarea laicilor la a colabora
cu el. „Exemplul sãu, afirmã Papa, mã face sã
pun în evidenþã domenii de colaborare care
constituie o îndatorire de a le extinde din ce în
ce mai mult la credincioºii laici, cu care prezbiterii
formeazã unicul popor preoþesc”.
Participare la „scumpul preþ
al rãscumpãrãrii”
Dar în centrul portretului propus preoþilor
ca model de cãtre Succesorul lui Petru
rãmâne mãrturia spiritualã zilnicã a
Parohului de Ars, cu rugãciunea în faþa
Tabernacolului, Liturghia ºi Spovada. Era atât
de convins cã de Sfânta Liturghie depinde
toatã fervoarea vieþii unui preot încât afirma:
„Cauza delãsãrii preotului constã în faptul
Relicva Sfântului Ioan Maria Vianney
cã nu acordã atenþie Liturghiei!” ºi exclama:
„Dumnezeul meu, cât este de compãtimit
un preot care celebreazã ca ºi cum ar face
un lucru ordinar!”
Preoþi într -un pelerinaj paulin
într-un
Ultimele zile ale Anului Paulin ºi primele din
Anul Sfintei Preoþii au fost marcate, la Roma, de
Pelerinajul paulin pentru preoþi, între 22 ºi 30
iunie, organizat de institutul Sacerdos din cadrul
Ateneului Pontifical Regina Apostolorum ºi
cuprinzând un amplu program de conferinþe,
meditaþii ºi celebrãri religioase precum ºi
dezbateri despre Scrisorile Sfântului Paul, vizite
la locurile sacre din Roma legate de prezenþa
apostolului ºi participare la evenimente
prezidate de Succesorul lui Petru. O iniþiativã
care a unit anul dedicat Apostolului Neamurilor
de cel abia început ºi care-i are în centru pe
preoþi, „un dar imens nu numai pentru Bisericã,
ci pentru umanitatea însãºi”,, cum subliniazã
Sfântul Pãrinte amintind „ostenelile apostolice”,
„slujirea neobositã ºi ascunsã” ca ºi caritatea
atâtor preoþi dedicaþi fãrã rezerve slujirii lui
Dumnezeu ºi aproapelui „deºi între dificultãþi ºi
neînþelegeri”, uneori în timp de persecuþii „pânã
la mãrturia supremã a sângelui”. Dar,
evidenþiazã Papa, cu amãrãciune, în Scrisoarea
adresatã preoþilor, sunt „ºi situaþii care nu vor fi
niciodatã deplânse îndeajuns, în care Biserica
însãºi trebuie sã sufere din pricina infidelitãþilor
unora dintre slujitorii sãi, lipsuri în care lumea
aflã motiv de scandal ºi de refuz.
Forþa exemplului mai
puternicã decât povaþa
În finalul Scrisorii, Papa aminteºte –
citându-l pe Paul al VI-lea – cã „omul
contemporan ascultã mai bucuros pe
mãrturisitori decât pe maeºtri sau, dacã
ascultã maeºtrii, o fac pentru cã aceºtia
sunt totodatã mãrturisitori” ºi, încredinþând
Anul Preoþiei Fecioarei Maria, încheie
Scrisoarea cu aceste cuvinte:
„Dragi preoþi, Cristos conteazã pe voi.
Dupã exemplul Sfântului Paroh de Ars,
lãsaþi-vã cuceriþi de El ºi veþi fi ºi voi, în
lumea de azi, mesageri de speranþã,
de împãcare, de pace!”
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
nr
nr.. 7/2009
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea
Angelus
Trupul Domnului, semn al lui Isus-Iubire
(14 iunie 2009)
Se celebreazã astãzi Corpus Domini, sãrbãtoarea Euharistiei în care Sa-
cramentul Trupului Domnului este purtat, solemn, în procesiune. Ce înseamnã
pentru noi aceastã sãrbãtoare? Ea ne face sã ne gândim nu doar la aspectul
liturgic; în realitate, Corpus Domini este o zi care implicã dimensiunea cosmicã,
cerul ºi pãmântul. Evocã, înainte de toate, cel puþin în emisfera noastrã, acest
anotimp atât de frumos ºi parfumat în care primãvara trece de-acum spre
varã, soarele este strãlucitor, iar pe câmpuri se coace grâul.
Sãrbãtorile Bisericii, la fel ca cele ebraice, þin de ritmul anului solar, de
la semãnat la recoltare. Acest lucru apare, în mod special, în solemnitatea
de azi, în centrul cãreia stã semnul pâinii, rod al pãmântului ºi al cerului.
De aceea, pâinea euharisticã este semnul vizibil al Aceluia în care cer
ºi pãmânt, Dumnezeu ºi om, au devenit una. ªi aceasta aratã cã legãtura
cu anotimpurile nu este, pentru anul liturgic, ceva pur exterior. Solemnitatea
Trupul Domnului este intim legatã de Paºte ºi de Rusalii: moartea ºi învierea
lui Isus ºi revãrsarea Spiritului Sfânt sunt premisele ei. În afarã de aceasta,
ea este strâns legatã de sãrbãtoarea Preasfintei Treimi, celebratã duminica
trecutã. Numai datoritã faptului cã Dumnezeu este relaþie, poate sã existe
legãturã cu El; ºi numai pentru cã El este iubire, poate sã iubeascã ºi sã fie
iubit. Astfel, Corpus Domini este o manifestare a lui Dumnezeu, o atestare
cã Dumnezeu este iubire. Într-un mod unic ºi special, aceastã sãrbãtoare
ne vorbeºte despre iubirea divinã, despre ceea ce este ºi despre ceea ce
face. Ne spune, de exemplu, cã el se regenereazã dãruindu-se, se primeºte
dându-se, nu se diminueazã ºi nici nu se consumã, aºa cum cântã un imn
al Sfântului Toma de Aquino: nec sumptus consumitur. Iubirea transformã
orice lucru ºi, deci, se înþelege cã în centrul sãrbãtorii de azi, a Trupului
Domnului, stã misterul transsubstanþierii, al schimbãrii substanþei, semn al
lui Isus-Iubire care transformã lumea.
Privindu-L ºi adorându-L, noi spunem: da, iubirea existã ºi fiindcã existã,
lucrurile pot sã se schimbe în mai bine, iar noi putem spera. Speranþa care
provine din iubirea lui Cristos ea este aceea care ne dã forþa de a trãi ºi de
a înfrunta dificultãþile. De aceea cântãm, în timp ce purtãm în procesiune
Preasfântul Sacrament; cântãm ºi îl lãudãm pe Dumnezeu care s-a revelat
ascunzându-se în semnul pâinii frânte. De aceastã Pâine avem nevoie toþi,
deoarece lung ºi anevoios este drumul spre libertate, dreptate ºi pace.
Ne putem imagina cu câtã credinþã ºi iubire Preasfânta Fecioarã a
primit ºi adorat în inima ei Sfânta Euharistie! Fiecare datã era pentru Ea ca
ºi cum ar primi întreg misterul Fiului sãu Isus: de la zãmislire pânã la
înviere. Femeie euharisticã , aºa a numit-o veneratul meu predecesor Ioan
Paul al II-lea. Sã învãþãm de la Ea sã reînnoim continuu comuniunea noastrã
cu Trupul lui Cristos, pentru a ne iubi unii pe alþii aºa cum El ne-a iubit.
Magisteriu 3
Iubiþi-o pe Sfânta Fecioarã Maria
ºi faceþi sã fie iubitã!
(21 iunie 2009)
Astãzi, aici, în sanctuarul Sfântului Pius de Pietrelcina, ne pare
cã auzim însãºi vocea sa care ne îndeamnã sã ne îndreptãm, cu
inimã de fii, cãtre Fecioara Sfântã: „Iubiþi-o pe Sfânta Fecioarã
Maria ºi faceþi sã fie iubitã!”. Astfel le repeta tuturor; ºi mai mult
decât cuvintele valora mãrturia exemplarã a devoþiunii sale
profunde faþã de Mama cereascã.
Botezat în biserica Sfânta Maria a Îngerilor din Pietrelcina cu
numele de Francisc, la fel ca Sãrãcuþul din Assisi, a avut întotdeauna
pentru Fecioara Maria o iubire deosebit de gingaºã. Providenþa l-a
condus apoi aici, la San Giovanni Rotondo, aproape de Sanctuarul
Sfintei Maria a Harurilor, unde a rãmas pânã la moarte ºi unde se
odihnesc rãmãºiþele sale pãmânteºti. Toatã viaþa sa ºi apostolatul
sãu s-au desfãºurat, deci, sub privirea maternã a Maicii Domnului
ºi cu puterea mijlocirii ei. ªi Casa Alinarea Suferinþei el o considera
drept operã a Mariei, Tãmãduitoarea bolnavilor!
De aceea, dragi prieteni, dupã exemplul lui Padre Pio, ºi eu
vreau sã vã încredinþez astãzi ocrotirii materne a Mamei lui
Dumnezeu. În mod special o invoc pentru comunitatea Fraþilor
Capucini, pentru bolnavii Spitalului ºi pentru toþi cei care, cu
dragoste, se îngrijesc de ei, precum ºi pentru Grupurile de
Rugãciune care duc mai departe, în Italia ºi în lume, consemnul
spiritual al Sfântului întemeietor.
Mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria ºi Sfântului Pius de Pietrelcina
doresc sã-i încredinþez în chip special Anul Sfintei Preoþii, pe care
l-am inaugurat vinerea trecutã, în Solemnitatea Sfintei Inimi a lui
Isus. Acesta sã fie o ocazie deosebitã pentru a pune în luminã
valoarea misiunii ºi a sfinþeniei preoþilor în slujba Bisericii ºi a omenirii
din secolul al XXI-lea!
Sã ne rugãm astãzi ºi pentru situaþia dificilã ºi uneori dramaticã
a refugiaþilor. Ieri s-a celebrat Ziua Mondialã a Refugiatului,
promovatã de Naþiunile Unite. Multe sunt persoanele care cautã
refugiu în alte þãri fugind de situaþii de rãzboi, persecuþie ºi calamitãþi,
iar primirea lor ridicã nu puþine dificultãþi, dar este, totuºi, o îndatorire.
Dea Dumnezeu ca, prin strãdania tuturor, sã reuºim, cât mai mult
posibil, sã înlãturãm cauzele unui fenomen atât de trist.
4 A nul S fintei P reoþii
19 iunie 2009 - 11 iunie 2010
Luna iunie este, în mod deosebit, luna în
care au loc sfinþirile preoþeºti, adicã hirotonirea
candidaþilor pentru Sfânta Preoþie. Acest lucru,
pe de o parte, pentru cã luna iunie concide cu
încheierea unui an universitar ºi, deci, cu
promovoarea unei noi promoþii de tineri
aspiranþi la preoþie, iar pe de altã parte, pentru
cã la sfârºitul lunii, pe 29 iunie, celebrãm
solemnitatea Sfinþilor Pentru ºi Paul, Apostoli,
prin excelenþã, ai lui Cristos ºi coloane ale Bisericii
Sale. Chiar dacã, de cele mai multe ori, ziua
hirotornirii preoþeºti variazã, sãrbãtoarea
dedicatã Apostolilor Petru ºi Paul rãmâne un
punct de referinþã pentru Sfânta Preoþie.
Adunarea liturgicã, care participã la
hirotonirea sacerdotalã, trãieºte cu o
deosebitã intensitate acest moment.
Candidatul (sau candidaþii) la preoþie, în primul
rând, apoi preoþii prezenþi, care actualizeazã
oarecum, prin celebrare, propria lor sfinþire,
rudele ºi toþi credincioºii care sunt de faþã,
participã la o încãrcãturã specialã de har, ce
dominã adunarea liturgicã. Rugãciunile ºi
cântãrile, care fac parte din celebrare, rãmân
adânc întipãrite în mintea ºi inima celor
prezenþi fãcând ca fascinaþia sãrbãtorii trãite
sã se prelungeascã cât mai mult în viaþa lor.
Aceastã fascinaþie a trãit-o, anul acesta, ºi
comunitatea romano-catolicã Sfânta Fecioarã
Maria Reginã – Cioplea, alãturi de Excelenþa
Sa, Episcopul auxiliar, Cornel Damian ºi de
preoþii prezenþi, când, pe 19 iunie, în
sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, a fost
hirotonit preot pãrintele diacon Sebastian
Vârgã. Cu aceastã celebrare solemnã am
deschis ºi noi, cei din Cioplea, Anul dedicat
Sfintei Preoþii.
CRISTOS,
UNICUL PREOT (I)
Eºti Preot pe vecie...
Nu e un parodox sã vorbim în acest articol
despre Cristos, Unicul Preot ºi, în acelaºi timp,
sã evocãm bucuria ºi trãirile unice ale sfinþirilor
preoþeºti? Cristos este, într-adevãr, unicul Preot?
Nu este deloc paradoxal sã vorbim despre
sãrbãtoarea plinã de farmec a sfinþirii preoþeºti,
iar pe de altã parte sã abordãm tema Preoþiei
unice a lui Cristos. Da, Cristos este Unicul Preot
al Noii Alianþe. Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al
II-lea, în exortaþia apostolicã Pastores dabo
vobis, spune: „Isus Cristos a manifestat în el
însuºi chipul perfect ºi definitiv al preoþiei noii
alianþe: a fãcut aceasta în întreaga sa viaþã
pãmânteascã, dar mai ales în evenimentul
central al pãtimirii, morþii ºi învierii sale” (n. 13),
iar aceastã afirmaþie a Sfântului Pãrinte este în
deplin acord cu mesajul Sfintei Scripturi (cf Evr
9,24-28): „Isus actualizeazã pe deplin rolul sãu
de mijlocitor prin oferirea de sine însuºi pe cruce,
prin care ne deschide, o datã pentru
totdeauna, accesul în sanctuarul ceresc, în casa
Tatãlui” (Pastores dabo vorbis, n. 13).
În continuare, Papa evidenþiazã calitãþile
sau însuºirile Unicului Preot, Cristos: este
pãstorul cel bun care a fost prevestit (cf. Ez
34), cel care îºi cunoaºte fiecare oiþã în parte,
cel care-ºi oferã viaþa pentru oile sale ºi
care vrea sã le adune într-o singurã turmã
ºi sub cãlãuzirea unui singur pãstor (cf In
10,11-16). El este pãstorul care a venit nu
pentru a fi slujit, ci ca sã slujeascã (Mt 20,28),
cel care, în gestul pascal al spãlãrii
picioarelor (cf In 13,1-20), lasã alor sãi modelul
de slujire pe care ei vor trebui sã-l exercite
unii faþã de alþii. În sfârºit, El Unicul Preot,
este ºi unica jertfã a Noului Legãmânt, o jertfã
care se oferã liber ca miel nevinovat pentru
rãscumpãrarea noastrã (cf In 1,36; Ap
5,6.12). Toate aceste însuºiri trebuie sã le
întruneascã ºi cel care vrea sã se
împãrtãºeascã din preoþia lui Cristos.
Participant la unica Preoþie
a lui Cristos
Vorbim de sfinþirea preoþeascã ºi, ca
atare, de exercitarea puterii preoteºti, ca
de o participare la unica Preoþie a lui Cristos.
Nu existã preot sau preoþi separaþi sau
independenþi de Cristos ºi nu existã
exercitare a puterii preoþeºti decât în strânsã
unire, raportare ºi împãrtãºire din puterea
preoþeascã a lui Cristos.
Acelaºi Sfânt Pãrinte, Papa Ioan Paul al II-
lea, clarificã ºi aceastã chestiune spunând:
„Prin jertfa unicã ºi definitivã a crucii, Isus le
conferã tuturor discipolilor sãi demnitatea ºi
misiunea de preoþi ai noii ºi veºnicei alianþe”
(Pastores dabo vobis, n. 13). Isus le conferã
demnitatea ºi puterea preoþeascã
persoanelor alese de El. Sfântul Pãrinte descrie,
în aceºti termeni, aceastã învestiturã: „Isus le
conferã, lui Petru ºi celor doisprezece, puteri
cu totul speciale faþã de viitoarea comunitate
ºi pentru evanghelizarea tuturor popoarelor.
Dupã ce i-a chemat la a-L urma, îi þine alãturi
de el ºi trãieºte împreunã cu ei, împãrtãºindu-
le, prin exemplu ºi cuvânt, învãþãtura sa de
mântuire ºi, în sfârºit, îi trimite la toþi oamenii.
Iar pentru îndeplinirea acestei misiuni, Isus le
conferã apostolilor, în virtutea unei speciale
revãrsãri pascale a Duhului Sfânt, însãºi
autoritatea mesianicã pe care el a primit-o
de la Tatãl” (Pastores dabo vobis, n. 14).
Sfinþenia Preotului
Sfinþenia Preotului derivã din împãrtãºirea
din sfinþenia lui Cristos, Unicul Preot, care-ºi
împlineºte, în cadrul Bisericii ºi în strânsã unire
cu aceasta, misiunea ce-i este încredinþatã.
Iar misiunea sa nu poate sã fie alta decât
aceea a lui Cristos, de comunicare a mântuirii:
„Mi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe
pãmânt. Aºadar, mergeþi ºi faceþi ucenici din
toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui
ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã
þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt
cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt
28,18-20). În felul acesta, ceea ce cântã
adunarea liturgicã în ziua hirotonirii preoþeºti,
se va împlini în viaþa celui care primeºte darul
preoþiei, prin slujirea sa zilnicã: Eºti preot pe
vecie, ales de Dumnezeu. Sã fii în lumea
aceasta ce-a fost ºi Fiul Sãu.
Pr
Pr.. dr
dr.. VENIAMIN AENêOAE
nr
nr.. 7/2009 Viaþa unui Preot Sfânt 5

Sfinþii Epictet, preot ºi Astion, cãlugãr

Anul Sfintei Preoþii ne dã prilejul sã evocãm figura primului preot care a trãit ºi a fost martirizat în teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de
Bucureºti: Sfântul Epictet. Impreunã cu tânãrul Astion, el a primit cununa martiriului în timpul persecuþiei lui Diocleþian (290 d. Cr.), dupã o
prodigioasã activitate evanghelicã în rândurile populaþiei autohtone. Veridicitatea izvoarelor scrise care relateazã viaþa, activitatea ºi martiriul lor
este probatã, acum aproape un secol, de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, dupã consultarea celor mai importanþi hagiografi ai timpului.
Prelatul catolic a publicat un prim eseu istoric, dedicat martirilor Epictet ºi Astion, în lucrarea sa Antichitãþi creºtine din Dobrogea (1918), urmat apoi
de o broºurã în care valorificã informaþiile furnizate de martirologiile antice (Epiktet und Astion. Diokletianische Märtyrer am Donaudelta, Zug
1936). Intuiþiile arheologice ale lui Netzhammer au fost confirmate pe 15 august 2001, când, o echipã de cercetãtori româno-americanã condusã
de Mihail Zahariade a descoperit relicviile Sfinþilor Epictet ºi Astion în cripta situatã sub altarul bazilicii episcopale a Halmyrisului, localitate anticã
situatã între Murighiol ºi Dunãvãþ (Tulcea). Dupã cercetãrile istorico-antropologice, moaºtele sfinþilor martiri Epictet ºi Astion au fost aºezate în
catedrala ortodoxã din Constanþa. Sãrbãtoarea lor se celebreazã la 8 iulie.

Izvoarele istorice Epictet ºi cãlugãrului Astion, a cãror viaþã

Documentul principal pentru
cunoaºterea lui Epictet ºi Astion este
„Actul martiric” (scris în timpul procesului
ºi îmbogãþit ulterior), publicat în anul 1615
în prestigioasa colecþie hagiograficã Acta
Sanctorum de cãlugãrul catolic Herbert
Rosweyde, S.J.
Deosebit de importante sunt
inscripþiile descoperite în cripta martirilor,
pe peretele dinspre rãsãrit. Din cele
ºapte rânduri ale inscripþiei, în limba
greacã, au putut fi descifrate cuvintele:
Martir al lui Cristos; Astio(n) precum ºi
verbul a molesta (a lovi). Aceste indicii
l-au determinat pe M. Zahariade sã
atribuie respectivele oseminte preotului
ºi pãtimire sunt descrise în Acta
Sanctorum.
În fine, studiul antropologic al
relicviilor aduce completãri ºi lãmuriri de
netãgãduit cu privire la cei doi martiri,
confirmând totodatã vârsta lor, precum
ºi violenþa morþii cu care ºi-au încheiat
existenþa pãmânteascã.
Viaþa sfinþilor martiri
Preotul Epictet provenea din Orient,
unde îl convetise, printre mulþi alþii ºi pe
tânãrul Astion. Temându-se de pãrinþii
sãi, oameni cu o poziþie socialã
importantã, Astion ºi-a pãrãsit þara.
Împreunã cu învãþãtorul sãu Epictet,
tânãrul neofit s-a refugiat
în Sciþia. S-au stabilit
amândoi în oraºul
Halmyris, convertindu-i
pe mulþi pãgâni la
creºtinism, prin minuni ºi
semne. In anul 290, dupã
circa 17 ani de la venirea
lor în Dobrogea de
astãzi, au fost denunþaþi
autoritãþilor ca rãu-
fãcãtori ºi vrãjitori care i-
au fãcut pe mulþi sã
pãrãseascã credinþa în
zei. Drept urmare, dupã
un supliciu îngrozitor ºi
îndelungat au fost
condamnaþi la moarte ºi
decapitaþi. Aceste fapte s-
au petrecut pe când
episcop al provinciei era
Evangelicus.
În ziua urmãtoare, chiar în zori,
comandantul Latronianus a poruncit ca locul
de judecatã sã se pregateascã în mijlocul
cetãþii ºi a dat ordin crainicilor sã cheme cu
mare strigãt mulþimea [...]. Sfântul Epictet,
în vârstã de aproape ºaizeci de ani, era
înalt de staturã, cu barba bogatã ºi
minunatã în cãrunteþea ei. La fel ºi
preafericitul monah Astion; era înalt de
staturã, dar foarte frumos ºi plãpând,
având ºi el aproape treizeci ºi cinci de ani.
Dupã ce a trecut un ceas, comandantul
Latronianus a început sã-i întrebe zicând:
„Cum vã numiþi, de ce neam sunteþi, din ce
provincie ºi de unde veniþi, spuneþi aici în
faþa acestei mulþimi”. Rãspunzând, sfinþii au
spus: „Suntem creºtini, nãscuþi din pãrinþi
creºtini ºi venim din patria creºtinilor”.
Comandantul Latronianus a zis: „Am voit
sã vã aud mai întâi numele; cãci ºtiu cã
sunteþi de credinþa aceea blestematã, voi
ºi toþi cei din împrejurimi”. La acestea, sfinþii
martiri au rãspuns: „Noi suntem creºtini ºi-
L recunoaºtem ºi-L cinstim pe Isus Cristos,
Domnul nostru, în puterea Cãruia stau toate,
iar pe idolii tãi îi nesocotim, dupã cum ne
învaþã Scriptura. La fel ca ei sã fie cei ce-i
fac pe dânºii, ºi cei ce se încred în ei”. Auzind
acestea, comandantul s-a înfuriat peste
mãsurã ºi a dat poruncã sa fie dezbrãcaþi
ºi biciuiþi cu toatã puterea. ªi pe când erau
loviþi de cãlãi, martirii lui Cristos, ridicându-
ºi ochii cãtre cer, astfel ziceau: „Doamne
Isuse, Invãþãtorul nostru, facã-se voia ta cu
noi” (din Actul martiric).
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
 Din Viaþa Arhidiecezei
6 Din Viaþa Arhidiecezei
Conferirea Sfântului Mir în Parohia din Popeºti-Leordeni

Cu 50 de ani în urmã, în dupã-amiaza zilei de 26 iunie 1949, în timp ce se

îndrepta spre localitatea Popeºti-Leordeni pentru a administra Taina Sfântului
Mir unui numãr de 200 de copii, Episcopul Anton Durcovici a fost arestat pe
stradã de cãtre oamenii Securitãþii. Avea sã moarã mai târziu, în noaptea
dintre 10 ºi 11 decembrie 1951, în închisoarea din Sighet. Acest fapt istoric a
fost amintit de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, PS. Cornel Damian, în cadrul
Liturghiei pe care a prezidat-o duminicã, 31 mai, în sãrbãtoarea Coborârii
Duhului Sfânt, în parohia romano-catolicã „Regina Sfântului Rozariu” din
Popeºti, cu ocazia conferirii Sacramentului Sfântului Mir.
La Sfânta Liturghie - la care credincioºii din Popeºti-Leordeni au participat în
numãr mare - au concelebrat Mons. Vittorio Blasutti, Pr. Isidor Mãrtincã, Pr.
Solideo Poletti, de la Oratoriul Leonard Murialdo din Popeºti-Leordeni, Pr. Ioan
Riba, fiu al comunitãþii, Pr. Gabriel Popa, secretar eparhial, Pr. Fabian Mãriuþ, vicar ºi Pr. Ioan Solomon, parohul comunitãþii din Popeºti-
Leordeni. Dupã un an de pregãtire, 53 de copii din parohie, însoþiþi de naºi, au primit Taina Sfântului Mir. În predica sa, Episcopul Cornel i-a
îndemnat pe copii ºi pe pãrinþii lor sã rãmânã ataºaþi de Bisericã ºi sã devinã martori curajoºi ai lui Cristos Cel Înviat în societatea de astãzi.

Prelatura Opus Dei în România Din viaþa comunitãþii catolice

Prelatura Opus Dei ºi-a început oficial activitatea în România în luna iunie
2009, prin înfiinþarea unui centru la Bucureºti, unde trei laici ºi doi preoþi sunt
mereu disponibili pentru a oferi asistenþã spiritualã membrilor, cooperatorilor
ºi prietenilor Prelaturii. Centrul de la Bucureºti depinde de Prelatura din Austria
ºi îºi desfãºoarã activitatea cu acordul Arhiepiscopului de Bucureºti, Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu.
Înfiinþatã în 1928 de cãtre preotul spaniol Josémaria Escrivá de Balaguer
(1902-1975) - ridicat la cinstea altarelor, în 2002, de Papa Ioan Paul al II-lea -
Prelatura Opus Dei este o instituþie a Bisericii Catolice al cãrei scop este de a
le oferi oamenilor sprijin în viaþa lor spiritualã. Rãspânditã în diferite þãri de pe
cinci continente, Prelatura numãrã actualmente circa 87.000 de membri,
majoritatea persoane cãsãtorite. Opus Dei este condusã în momentul de
faþã de cãtre episcopul Javier Echevarría ºi are sediul central la Roma.
Prin Centrul înfiinþat la Bucureºti, Prelatura doreºte sã slujeascã Biserica
Catolicã din România ºi societatea româneascã propunând diferite mijloace
formative, menite sã-i ajute pe oameni sã aprofundeze viaþa creºtinã
personalã în familie, la locul de muncã ºi prin profesie.
din Râmnicu Vâlcea
Dintr-o corespondenþã, trimisã de pãrintele Gilbert
Iavorschi, aflãm cã la Râmnicu Vâlcea, comunitatea romano-
catolicã a trãit douã evenimente importante, ce au marcat
viaþa spiritualã a acestei mici comunitãþi, pãstorite de
pãrintele Ioan Balint. Pe 31 mai, în duminica Rusaliilor, 6 copii,
trei bãieþi ºi trei fetiþe, l-au primit, pentru prima datã, pe Isus
în inima lor, la Sfânta Liturghie solemnã de la ora 10.30.
Sâmbãtã, pe 6 iunie, comunitatea a fost vizitatã de
Episcopul auxiliar de Bucureºti, Preasfinþitul Cornel Damian.
El a fost prezent în mijlocul comunitãþii pentru a conferi
Sacramentul Mirului la 18 tineri. La Sfânta Liturghie, prezidatã
de Preasfinþitul Cornel, au participat preoþi din decanatul de
Craiova.
La sfârºitul celebrãrilor, pãrintele paroh, Ioan Balint, care
a împlinit 60 de ani de viaþã, a fost felicitat de preoþii
participanþi ºi de cei prezenþi la sãrbãtoare.

O sãptãmânã de har pentru catolicii din Constanþa

„O sãptãmânã de har, o sãptãmânã sfântã, o sãptãmânã de binecuvântare”, cu aceste
cuvinte descrie mons. ªtefan Ghenþa zilele în care catolicii din Constanþa s-au pregãtit spiritual
pentru sãrbãtoarea hramului bisericii, „Sfântul Anton de Padova”, din 13 iunie. În fiecare zi, Pr. Anton
Budãu a þinut predici, la Liturghiile de dimineaþã ºi de seara, în care le-a vorbit constãnþenilor
despre Sfântul Patron al bisericii lor ºi despre Sfânta Împãrtãºanie. În seara de sâmbãtã, 13 iunie,
peste 5000 de credincioºi au participat la procesiunea cu statuia Sfântului Anton de Padova, alãturi
de Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, de mons. ªtefan Ghenþa, vicar
episcopal de Dobrogea, de Pr. Anton Alecu, decan de Constanþa ºi de preoþii din decanat. La
finalul procesiunii, Preasfinþitul Cornel le-a împãrþit celor prezenþi binecuvântarea cu relicva Sfântului
Anton. Duminicã, 14 iunie, 27 de tineri au primit Sacramentul Sfântului Mir, prin impunerea mâinilor
Episcopului Auxiliar, iar seara, a avut loc o procesiune solemnã, cu Preasfântul Sacrament, la malul
Mãrii Negre. Ambele ceremonii au fost prezidate de Preasfinþitul Cornel Damian.
 Din Viaþa Arhidiecezei 7
Triplã sãrbãtoare la Cernavodã

Conferirea Sacramentului Sfântului Mir, Hramul bisericii parohiale ºi aniversarea a 25

de ani de preoþie: acestea au fost motivele pentru care comunitatea catolicã din Cernavodã
a celebrat o triplã sãrbãtoare duminicã, 21 iunie, în prezenþa episcopului auxiliar Cornel
Damian. În cadrul Liturghiei solemne, prezidatã de Preasfinþitul Cornel, doisprezece bãieþi
ºi fete, dupã ce s-au pregãtit îndelung sub îndrumarea pãrintelui paroh Laurenþiu Ghenþa,
au primit Sacramentul Sfântului Mir. La predicã, adresându-se copiilor care urmau sã
primeascã Sacramentul Sfântului Mir, episcopul auxiliar a subliniat importanþa ºi
semnificaþia acestui sacrament „al maturitãþii creºtine” pentru viaþa fiecãrui botezat.
La Sfânta Liturghie au celebrat, alãturi de Preasfinþitul Cornel Damian, preoþii Laurenþiu
Ghenþa (Cernavodã), Ioan M. Solomon (Nãvodari), Ioan P. Solomon (Popeºti-Leordeni), Iacob
Gherghelucã (Medgidia), Tiziano Baracco, SDB (Constanþa) ºi ªtefan Ghenþa (Constanþa). Trei dintre preoþii concelebranþi au fost felicitaþi, la sfârºitul
Sfintei Liturghii, cu ocazia aniversãrii a 25 de ani de preoþie (29 iunie 1984): pr. Laurenþiu Ghenþa, pr. Ioan P. Solomon ºi pr. Ioan M. Solomon. Duminicã,
în cadrul aceleaºi celebrãri liturgice, comunitatea catolicã din Cernavodã a sãrbãtorit ºi hramul bisericii, dedicatã „Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul”,
anticipând puþin solemnitatea (24 iunie). Dupã Sfânta Liturghie a urmat o agapã frãþeascã la care au fost invitaþi toþi cei care erau prezenþi.

Hramul bisericii catolice din Sinaia

Duminicã, 21 iunie 2009 , comunitatea catolicã din Sinaia a sãrbãtorit hramul

bisericii dedicatã Preasfintei Inimi a lui Isus. La Liturghia solemnã, de la ora 12, au
participat numeroºi credincioºi din Sinaia, Azuga, Buºteni ºi Predeal. Sfânta Liturghie
a fost concelebratã de patru preoþi din Decanatul de Ploieºti: Pr. Dominic Soare,
paroh de Târgoviºte ºi celebrant principal; Pr. Iosif Imbriºcã, paroh ºi decan de
Ploieºti, predicator; Pr. Miticã Baltag OFM Conv., de la Mãnãstirea Preasfânta
Treime din Pârâul Rece, ºi Pr. Giurgi Ghiurcã, paroh de Sinaia.
La predicã, Pr. Iosif Imbriºcã a vorbit despre iubirea ºi milostivirea Preasfintei
Inimi a lui Isus, despre fãgãduinþele fãcute de Isus Cristos celor care vor cinsti
Preasfânta Sa Inimã în cele 9 vineri ºi darurile pe care le vor putea dobândi –
aflãm dintr-o corespondenþã de la parohul comunitãþii din Sinaia. Predicatorul a subliniat cât de importantã este rugãciunea credincioºilor
pentru preoþi, deoarece ºi ei au nevoie de Milostivirea Inimii Preasfinte a lui Isus. Pãrintele a dat ºi câteva exemple de fidelitate a preoþilor care
au suferit în închisoare în timpul regimului comunist ºi care, prin trãirea lor, au atras chiar admiraþia celor care îi persecutau.
Celebrarea solemnã a hramului s-a încheiat cu Adoraþia Preasfântului Sacrament ºi rugãciunea de Consfinþire la Preasfânta Inimã a lui
Isus. Dupã Sfânta Liturghie, fiecare dintre cei care au participat la sãrbãtoare a primit ca amintire o iconiþã cu Preasfânta Inimã a lui Isus.

Înalt Preasfinþitul Ioan Robu la hramul diecezei de Satu Mare

De mai bine de 140 de ani, de când pãrinþii iezuiþi au introdus devoþiunea la Preasfânta
Inimã a lui Isus, biserica din Satu Mare, intitulatã Calvaria, ºi oraºul Satu Mare au devenit
centru spiritual pentru cinstitorii Preasfintei Inimi. Tot de atunci, dieceza romano-catolicã de
Satu Mare îºi celebreazã hramul în prima duminicã de dupã sãrbãtoarea Preasfintei Inimi
a lui Isus. La celebrãrile din acest an a luat parte ºi Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, care a
prezidat Sfânta Liturghie în limba românã, în biserica Calvaria, în dimineaþa zilei de duminicã
21 iunie. Liturghia solemnã a hramului a fost celebratã în limba maghiarã, în piaþa din faþa
catedralei „Înãlþarea Domnului” din Satu Mare, celebrantul principal fiind cardinalul Erdõ
Péter, Primat al Ungariei ºi pãstor al Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta.
În dupã-amiaza aceleiaºi zile, la Ardud a avut loc dezvelirea bustului cardinalului Bakócz Tamás (1442-1521), fost preot dominican, de origine
sãtmãrean (nãscut la Ardud), devenit arhiepiscop de Eger ºi Esztergom, iar mai apoi cardinal ºi patriarh de Constantinopol. „Pentru orice
societate e important sã-ºi cunoascã trecutul, personalitãþile trecutului, fie cã au înfãptuit ceva din punct de vedere cultural sau spiritual pentru
comunitate, pentru a da pildã bunã”, a declarat Înalt Preasfinþitul Ioan Robu într-un interviu acordat Biroului de presã al Diecezei de Satu-Mare.
„Exemplul cardinalului Bakócz Tamás, care trebuie revãzut, redescoperit ºi propus ca un mod de a trãi, cred cã rãmâne actual ºi pentru cei de
astãzi, chiar dacã a trãit pe la 1500”, a adãugat Arhiepiscopul de Bucureºti.
8 Din Viaþa Arhidiecezei
Un HRAM mai aparte
Nu ºtiu cum simt ºi gândesc alþii, dar pentru
mine comunitãþile catolice mici au ceva care le
este specific. La începutul preoþiei mele, am
participat la conferirea sacrementului Sfântului
Mir în subsolul unei biserici în construcþie. Peste
tot erau depozitate cãrãmizi, ciment, fier, schele.
Altarul era unul pregãtit „ad hoc”. Toate aces-
tea m-au fãcut sã mã gândesc la creºtinii care
se adunau în catacombele romane. Acei creºtini
erau ca o micã turmã, mereu ameninþatã de
lupii pãgâni, dar ei aveau multã credinþã ºi
încredere în Isus Cristos, Bunul lor Pãstor.
Ceva mai târziu, am fost prezent la
sãrbãtoarea hramului dintr-o zonã mai
îndepãrtatã a Arhidiecezei noastre. Era iarnã,
ningea abundent, era frig, biserica era sãracã,
ornatele pentru preoþi erau tot sãrace, dar am
trãit acolo un moment de credinþã pe care
nu-l uit nici astãzi, dupã mai bine de 30 de ani.
Sâmbãtã, 20 iunie, în parohia romano-
catolicã Caracal, judeþul Olt, cu o bisericã nouã
ºi frumoasã, sfinþitã ºi consacratã anul trecut,
în sãrbãtoarea Inimii Neprihãnite a Sfintei
Fecioare Maria s-a prãznuit hramul. Este,
poate, cea mai micã parohie din Arhidiecezã,
cu persoane în vârstã, unele bolnave, cei mai
tineri fiind plecaþi la muncã în strãinãtate.
La sãrbãtoare au participat localnicii, dar
ºi oaspeþi veniþi din alte parohii ºi oraºe,
cunoscuþi sau prieteni ai Pãrintelui Paroh Alois
Ilieº. Toþi cei prezenþi s-au rugat, toþi au cântat,
toþi au fost chemaþi, dupã Sfânta Liturghie, la
o masã frãþeascã, aºa cum se fãcea în prima
perioadã a creºtinismului. Faptul cã la Sfântul
Altar au concelebrat Sfânta ºi Dumnezeiasca
Liturghie 10 preoþi din decanatul de Craiova ºi
din Bucureºti a dat încã o notã de solemnitate
sãrbãtorii Mariei, Patroana comunitãþii.
Asemenea comunitãþi mici, care au o bisericã,
un altar, un tabernacol, un preot sunt Biserica
lui Cristos la fel ca ºi comunitãþile mari.
Atunci când Sfântul Apostol Paul a vorbit
acelor filosofi ºi savanþi din Areopagul Atenei
ºi când Apostolul Neamurilor a voit sã-l facã
cunoscut pe Cristos, vorbind ºi despre învierea
morþilor, cei din Areopag l-au luat în râs,
bãtându-ºi joc de marele Apostol ºi i-au spus:
„Te vom asculta despre acestea altã datã”
(Fap 17,32). Dar, noteazã Sfântul Luca: „Totuºi
unii bãrbaþi, dându-se de partea lui, crezurã.
Între care era ºi Dionisie Areopagitul ºi o femeie a puþini credincioºi, puþini care au primit
Damaris ºi alþii împreunã cu ei!” (Fap 17,34). chemarea Domnului ºi sãmânþa cuvântului.
În oraºul Tiatira, o vânzãtoare de purpurã, Credincioºilor din parohia Caracal ºi altora,
Lidia, temãtoare de Dumnezeu, asculta care sunt în situaþia lor, aº dori sã le amintesc,
cuvintele Sfântului Apostol Paul, ºi a crezut, spre încurajare, cuvintele Sfintei Evanghelii: „Nu
pentru cã Dumnezeu i-a deschis inima (cf Fap te teme turmã micã, cãci a binevoit Tatãl vostru
16,14). Prin urmare ºi Sfântul Apostol Paul a sã vã dea vouã împãrãþia” (Lc 12,32).
avut situaþii în care a vorbit ºi a activat în faþa Pr
Pr.. EUGEN BORTOª

Sãrbãtoare filipinezã în comunitatea catolicã din Colentina

Cãci toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi,
fie liberi... .Trupul nu este un singur mãdular, ci mai multe” (1Cor 12,13-15). Acesta a fost spiritul zilei de
duminicã, 14 iunie 2009, când în Parohia Sfântul Anton (Colentina) a avut loc o celebrare deosebitã. În
mijlocul comunitãþii parohiale a fost prezentã comunitatea filipinezã din Bucureºti, alãturi de doamna
Consul ºi de staff-ul ambasadei, eveniment ocazionat de sãrbãtorirea Zilei Independenþei a Republicii
Filipine (12 iunie 1894, când ºi-a câºtigat independenþa faþã de Spania).
Fãrã a greºi, putem spune cã independenþa este un dar divin, pentru cã fãrã Dumnezeu nu se poate
face nimic durabil. De aceea a fost de bun augur faptul cã aceastã comunitate a voit sã fie prezentã ºi sã
îmbine o sãrbãtoare naþionalã cu o sãrbãtoare a sufletului, care este Ziua Domnului, ce are în centrul ei
Rugãciunea rugãciunilor, adicã Sfânta Liturghie. La eveniment au participat aproximativ 50 de membri ai
comunitãþii filipineze, de aceea Liturghia a avut o coloraturã aparte fiind animatã prin cântãri specifice
culturii filipineze. Dupã Liturghie a urmat o agapã frãþeascã la care au participat tot cei prezenþi.
Comunitatea Sfântul Anton s-a bucurat pentru a doua oarã de aceastã sãrbãtoare, prima
acþiune de acest fel desfãºurându-se anul trecut. Parohul comunitãþii, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi a
primit cu cãldurã comunitatea filipinezã ºi i-a mulþumit cã au ales sã trãiascã aceastã sãrbãtoare
alãturi de comunitatea pe care o pãstoreºte. În parohia Sfântul Anton activeazã, încã din 1992, o
comunitate religioasã - Surorile Franciscane ale Sfintelor Inimi - în care s-au aflat mereu una sau
mai multe surori de origine filipinezã. Sãrbãtoarea de duminicã întãreºte afirmaþia ºi caracteristica
Bisericii, acea de unitate în diversitate: unitate prin Botez, diversitate prin culturã.

Pr
Pr.. FLORIN BUHALEA
 Eveniment 9

Diaconul Sebastian Vârgã, sfinþit preot

la inaugurarea Anului Sfintei Preoþii
Anul Sfintei Preoþii (19 iunie 2009-11 iunie 2010) a fost deschis, în parohia Sfânta
Fecioarã Maria Reginã (Cioplea), din Bucureºti, printr-o Sfântã Liturghie solemnã, în
cadrul cãreia Pãrintele diacon Sebastian Vârgã a primit sacramentul Preoþiei prin
impunerea mâinilor episcopului auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian. La celebrare,
care a avut loc la ora 18, a participat un numãr mare de preoþi din Bucureºti ºi din alte
localitãþi, familia pãrintelui diacon ºi mulþi credincioºi din comunitate.
În cuvântul pe care l-a adresat în timpul Sfintei Liturghii, Preasfinþitul Cornel
Damian a amintit de aniversarea a 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria
Vianney, Parohul din Ars, propus drept model de viaþã preoþeascã în acest An al
Sfintei Preoþii. Totodatã, episcopul a fãcut referinþã la scrisoarea pe care Papa
Benedict al XVI-lea le-a adresat-o preoþilor din lumea întreagã cu ocazia începerii
Anului Sfintei Preoþii, scrisoare în care Suveranul Pontif subliniazã cã preoþii sunt un
dar deosebit pentru Bisericã, dar în care deplânge ºi cazurile de infidelitate ale
unora dintre slujitorii altarului. Preasfinþitul Cornel Damian a insistat pe importanþa
ºi valoarea rugãciunii credincioºilor pentru statornicia ºi sfinþenia preoþilor.
„Comunitatea din Cioplea, alãturi de toate celelalte comunitãþi parohiale din
Arhidiecezã ºi din întreaga Bisericã Catolicã, se va ruga Anul acesta, pentru ca
planul lui Dumnezeu cu privire la lucrãtorii din seceriºul sãu, sã se împlineascã prin
implicarea, cu dãruire, a acelora care au fost chemaþi la o astfel de slujire. În acest
sens, o vom invoca pe Sfânta Fecioarã, Mama Preotului veºnic ºi Regina Apostolilor,
pe tot parcursul acestui An dedicat sfintei preoþii”, ne-a declarat, la sfârºitul Sfintei
Liturghii, Pãrintele Veniamin Aenãºoaei, parohul Comunitãþii din Cioplea.
Comunitatea Sfânta Fecioarã Maria, Reginã - Cioplea comemoreazã, anul
acesta, 200 de ani de existenþã ºi 150 de ani de la finalizarea lucrãrilor actualei
biserici, în care - dupã cum aflãm de la pãrintele paroh -, „ºi astãzi se desfãºoarã
acþiunile de cult, iar cioplenii ºi cei alãturaþi lor (aparþinãtorii satului, iar apoi, ai carti-
erului Cioplea) se regãsesc în unitatea de credinþã ºi de valori spirituale ºi culturale Pãrintele Sebastian Vârgã
moºtenite de la strãbuni”. s-a nãscut la 24 august 1964 în Mirceºti (Iaºi), fiind
al treilea din cei ºase copii ai lui Francisc ºi Iuliana
Vârgã. A frecventat ºcoala primarã în Mirceºti ºi
liceul la Paºcani, iar dupã serviciul militar a lucrat
la o întreprindere din Paºcani. În anul 1990 a intrat
în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, iar mai apoi,
dupã noviciat ºi studii filosofice, a urmat studii de
teologie la Universitatea din Viena. Între 1998 ºi
2002 a fost student în cadrul seminarului diecezan
din Eisenstadt, iar dupã o perioadã de practicã
în parohia Maria Regina Martirilor din Viena (2002-
2008) a primit ordinul diaconatului, la 22 noiembrie
2008, tot în biserica comunitãþii catolice din
Cioplea, prin impunerea mâinilor Preasfinþitului
Cornel Damian. Pr. Sebastian Vârgã este licenþiat
în teologie catolicã pastoralã (2007) ºi va activa
ca preot în dieceza din Viena.

CRISTINA GRIGORE
10 Sfânta Scripturã
Duminica a XIV-a (B)
XIV-a
Isus a venit în patria sa ºi ucenicii sãi l-au
însoþit. În sâmbãta urmãtoare, a început sã înveþe în sinagogã. Mulþimea
de oameni care îl asculta, cuprinsã de uimire, spunea: “De unde îi vin lui
toate acestea? Ce-i cu înþelepciunea care i-a fost datã ºi cu aceste mari
minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este el tâmplarul, fiul Mariei, vãrul lui
Iacob, al lui Iosif, al lui Iuda ºi al lui Simon? ªi veriºoarele lui nu sunt aici
printre noi?” ªi erau profund scandalizaþi din cauza lui. Isus le-a spus: “Un
profet nu-i dispreþuit decât în locul natal, în familia lui ºi în propria lui casã”.
ªi nu a putut face acolo nici o minune; a vindecat numai câþiva bolnavi,
punându-ºi mâinile peste ei. Era uimit de necredinþa lor. De acolo a cutreierat
satele dimprejur, învãþând (Mc 6,1-6).
Episodul revenirii lui Isus la Nazaret (în patria sa), dupã ce, în prealabil, a
fost consacrat prin Botez drept Mesia ºi dupã ce a activat, deja, în mai multe
locuri predicând ºi înfãptuind vindecãri care manifestau prezenþa Împãrãþiei
lui Dumnezeu în lume, încheie cea de-a doua etapã a Evangheliei sfântului
Marcu. Concluzia episodului nostru anunþã cã Isus va pãrãsi Nazaretul pentru
a se dedica unei noi cãlãtorii misionare prin satele dimprejur.
Ceea ce ne surprinde în acest episod este modul în care concitadinii sãi îl
întâmpinã pe Isus ºi, mai ales, mesajul învãþãturii sale. E drept cã, mai întâi,
mulþimea de oameni care îl asculta este cuprinsã de o uimire admirativã de
vreme ce nu cunoºtea nici originea ºi nici sensul acþiunilor lui Isus (De unde îi vin
lui toate acestea? ). Mai apoi, însã, cei care l-au ascultat, având impresia cã
Îl cunosc prea bine, se lasã cuprinºi de un blocaj (se împiedicã în a accepta
învãþãtura evangheliei, acesta este sensul prim al verbului a se scandaliza)
care foarte curând se va transforma în necredinþã. Aceastã necredinþã nu
este altceva decât urmarea fireascã a uimirii ºi a scandalizãrii încolþite în niºte
inimi care, în loc sã se deschidã cu bunãvoinþã Cuvântului lui Isus, preferã
sã-l judece. Or tocmai aceastã atitudine îl va determina pe Isus sã evoce acel
proverb care spune cã: Un profet nu-i dispreþuit decât în patria sa…
Misterele divine revelate de Isus sunt, pentru cei cu inima smeritã,
luminã ºi viaþã, în timp ce, pentru cei care pretind sã le judece din înaltul
orgoliului lor, se transformã într-un vãl care îi orbeºte. Aceastã scenã
ilustreazã foarte bine cuvintele adresate de Isus Tatãlui: Tu ai ascuns acestea
celor înþelepþi ºi isteþi… (Mt 11,25). Atunci când omul doreºte sã „adapteze”
revelaþia la modul sãu de a gândi, nici o înþelepciune ºi nici o putere
manifestatã de Cristos nu va fi perceputã ca un semn al lui
Dumnezeu. Relatând acest episod din
viaþa lui Isus,
evanghelistul îl
invitã pe cititor sã ia
act de marea
dramã pe care o
reprezintã refuzul
lui Mesia. Contrar
nazarinenilor, noi
suntem chemaþi sã
ne deschidem cã-
tre Cristos printr-o
ascultare atentã ºi
plinã de bucurie ºi
printr-o adeziune
de credinþã mereu
mai profundã.
Duminica a XV-a (B)
XV-a
Dupã ce a relatat vizita lui Isus la Nazaret (6,1-6) ºi a menþionat
faptul cã Isus cutreiera satele dimprejur, învãþând, sfântul Marcu
prezintã prima trimitere a ucenicilor în misiune (6,7-13). În felul în
care este redactatã pericopa noastrã, ea privilegiazã trei
aspecte ale unei misiuni apostolice: puterile atribuite lor de cãtre
Isus (v. 7), recomandãrile fãcute în vederea împlinirii misiunii
încredinþate (vv. 8-11) ºi realizarea ei (vv. 12-13).
E drept cã în fragmentul de care ne ocupãm, scopul misiunii
este abia schiþat. Mai multe detalii în acest sens au fost oferite în epi-
sodul care relata instituirea celor doisprezece apostoli (Mc 3,14-15): El
a ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sã fie cu El, sã-i
trimitã sã predice ºi sã aibã putere sã alunge diavolii… Prin urmare,
predica ºi expulzarea diavolilor reprezintã scopul acestei dintâi
trimiteri în misiune, la care trebuie adãugate numeroasele vindecãri.
Or aceste trei aspecte sunt identice cu cele care caracterizeazã, în
viziunea sfântului Marcu, ºi activitatea lui Isus (1,32-39).
Cât despre recomandãrile date celor doisprezece, ele se pot
grupa în douã categorii. Prima categorie are în vedere sãrãcia.
Apostolul trebuie sã se mulþumeascã cu minimum necesar (vv. 8-
9); el trebuie sã fie liber ºi disponibil ºi sã manifeste acest lucru prin
detaºarea sa totalã. Motivul teologic va fi dat de cãtre ceilalþi
sinoptici (Lc 10,7 ºi Mt 10,10): muncitorul îºi meritã plata. A doua
categorie are în vedere atitudinea pe care apostolii trebuie sã o
adopte în cazul în care nu vor fi primiþi ºi nici nu vor fi ascultaþi. Ei nu
trebuie sã-i constrângã, dar va trebui sã-ºi exprime nemulþumirea
scuturând praful de pe picioare ca mãrturie împotriva lor (v. 11),
gest ce vrea sã sublinieze gravitatea refuzului Evangheliei.
Aceastã primã misiune, încredinþatã celor Doisprezece,
orienteazã deja întreaga misiune apostolicã: continuarea lucrãrii
mântuitoare inaugurate de Isus. Adoptând sãrãcia ca o condiþie a
libertãþii sale interioare, apostolul porneºte în misiune încãrcat cu
mesajul Evangheliei ºi cu puterile atribuite lui de Cristos. De-a lungul
activitãþii sale el se va întâlni cu suferinþa omului, dar, mai ales, se va
izbi de refuzul lui, refuz care pune în luminã lucrarea Satanei în lume.
Noi presimþim deja cã o perseverenþã curajoasã, o modestã
asigurare ºi o grijã atentã faþã de toate nevoile omului sunt calitãþile
majore ale apostolului (istoria Bisericii, începând din ziua Rusaliilor, ne
aratã în ce fel este sau trebuie sã fie exercitatã aceastã misiune, în
permanentã referinþã la voinþa mântuitoare a lui Isus).
Isus i-a chemat pe cei doisprezece ºi, pentru
prima oarã, i-a trimis doi câte doi: el le-a dat putere asupra
duhurilor rele ºi le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum,
doar un baston. Sã nu aibã nici pâine, nici sac cu provizii, nici
bani la cingãtoare. Sã fie încãlþaþi numai cu sandale ºi sã nu
îmbrace douã tunici. ªi le-a mai spus: “Când intraþi într-o
casã, rãmâneþi acolo pânã la plecarea voastrã din acea
localitate. ªi dacã într-o localitate nu vã vor primi ºi nu vã vor
asculta, plecaþi mai departe scuturând praful de pe picioarele
voastre ca o mãrturie împotriva lor. Cei doisprezece au plecat,
au predicat oamenilor cã trebuie sã se converteascã, au
scos mulþi diavoli, au uns pe mulþi bolnavi cu untdelemn ºi i-
au vindecat (Mc 6,7-13).

Duminica a XVI-a (B)
Întorºi din prima lor misiune,
apostolii s-au adunat în jurul lui
Isus ºi i-au povestit tot ce au fãcut ºi au învãþat. El
le-a spus: “Veniþi într-un loc retras, ca sã fim
singuri ºi odihniþi-vã puþin”. Cãci era aºa de multã
lume care venea ºi pleca, încât ei nu aveau timp
nici sã mãnânce. Au plecat deci cu barca într-un
loc retras ca sã fie singuri. Lumea i-a vãzut
îndepãrtându-se ºi mulþi i-au recunoscut. Atunci
din toate cetãþile au alergat pe jos într-acolo ºi
au ajuns înaintea lor. Coborându-se din barcã,
Isus a vãzut o mulþime numeroasã ºi a fost cuprins
de mare milã faþã de ei, pentru cã erau ca niºte
oi fãrã pãstor. Atunci a început sã-i înveþe îndelung
(Mc 6,30-34).
În tradiþia sinopticã, acest episod introduce
prima înmulþire a pâinilor. Evenimentul relatat, situat
între prima misiune a celor Doisprezece ºi frângerea
pâinii, este ocazionat de nevoia de odihnã a celor
întorºi din misiune. Mai mult, de vreme ce expresia
într-un loc retras a sfântului Marcu se regãseºte
mai cu seamã în contexte mesianice, am putea
considera aceastã „retragere” drept o pregãtire
pentru evenimentul mesianic al frângerii pâinii, care
este punctul culminant al activitãþii lui Isus în Galileea.
În rezumat, episodul acestei duminici relateazã
întoarcerea misionarilor la Isus, cel care i-a trimis,
întoarcere urmatã de un firesc „bilanþ de activitate”.
Acestui moment i-ar urma un altul, de odihnã. Atâta
doar cã odihna binemeritatã este tulburatã de sosirea
mulþimii, fãrã îndoialã aceea care a auzit predica
ucenicilor. Traversarea lacului de cãtre Isus ºi de cãtre
ucenicii sãi în cãutarea unui loc singuratic nu a reuºit sã
þinã la distanþã, mult timp, mulþimea „flãmândã” de
Evanghelie. Or, acest aflux al mulþimii va stârni în Isus o
mare milã, pentru cã erau ca niºte oi fãrã pãstor.
Aceastã ultimã reflecþie a Sfântului Marcu ne
reþine ºi nouã atenþia. O mulþime flãmândã de
învãþãturã ºi de cãlãuzire este ignoratã de
responsabilii spirituali ai vremii ºi aceasta pentru
cã ei nu sunt animaþi de Duhul lui Dumnezeu.
Ferindu-ne de orice tip de comparaþie prea rapidã,
nu am putea noi, oare, sã reflectãm asupra
responsabilitãþii Bisericii în faþa unei lumi în cãutare
de noi valori spirituale? Nu ar fi oare mai potrivit
sã facem un examen rapid de conºtiinþã asupra
vieþii ºi mãrturiei noastre creºtine în sânul societãþii
în care trãim, societate din ce în ce mai marcatã
nu doar de criza economicã, dar, mai ales, de
criza de valori, valori care ar trebui sã stea la
baza ei? ªi astãzi mulþimile aºteaptã sã întâlneascã
adevãraþi martori care sã le cãlãuzeascã, într-o
lume tot mai lipsitã de repere, spre valorile vieþii.
Sfânta Scripturã 11
Duminica a XVII-a (B)
Pentru aceastã a XVII-a duminicã de peste an, lectura evanghelicã se limiteazã la
relatarea înmulþirii pâinilor (In 6,1-15). Acest episod nu este decât începutul unui lung
capitol al evangheliei sfântului Ioan intitulat, în funcþie de conþinutul sãu doctrinar, „discursul
despre pâinea vieþii” ºi care, subîmpãrþit, ne va fi propus spre meditare în urmãtoarele
patru duminici. Cele patru pãrþi ale capitolului, propuse de Lecþionarul nostru, s-ar
putea intitula: 1. minunea pâinilor (vv. 1-15); 2. Isus merge pe apele mãrii (vv. 16-25); 3.
discursul despre pâinea vieþii (vv. 26-59); 4. reacþiile la cuvintele lui Isus (vv. 60-70).
Nu putem sã nu remarcãm faptul cã acest episod al înmulþirii pâinilor, spre deosebire
de restul capitolului, seamãnã foarte mult cu relatarea aceluiaºi eveniment din evangheliile
sinoptice (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44 ºi Lc 9,10-17). Precizãri precum numãrul de coºuri cu
resturile de pâine, douãsprezece, sau cel al persoanelor hrãnite, cinci mii, sunt identice. În
plus gesturile lui Isus sunt relatate cu aceeaºi nuanþã liturgicã într-un identic context pascal ºi
cu un acelaºi scop catehetic. Cu toate acestea, Sfântul Ioan îºi pãstreazã originalitatea, iar
povestirea sa comportã o catehezã care îi este proprie. Sfântul Ioan, de exemplu, situeazã
evenimentul minunii pâinilor într-un cadru geografic care, în sine, cuprinde deja o învãþãturã.
Astfel, menþiunea Galileei face posibilã apropierea acestui „semn” de cel împlinit de Isus la
Cana când, transformând apa în vin, ºi-a manifestat slava (2,1-11). Apoi, iniþiativa de a da de
mâncare mulþimii îi aparþine lui Isus, iar hrana oferitã nu va fi un act de „milã” faþã cei
înfometaþi (Mt 15,32; Mc 8,2), ci un „semn” al unei realitãþi venite de sus, din cer. Altfel spus, Isus
reitereazã minunea hrãnirii cu manã a poporului flãmând, de cãtre Moise. Ceea ce îl
deosebeºte de conducãtorul exodului este faptul cã Isus nu are nevoie sã mijloceascã hrana
venitã din cer ci, cu putere proprie, înmulþeºte pâinile. Cât priveºte pâinile, sfântul Ioan este
singurul care precizeazã din ce sunt ele fãcute: din orz, hrana sãracilor (Jud 7,13 sau Ez 4,12)
dar ºi materie de ofrandã la templu (Num 5,15; Ez 45,13). Nu în ultimul rând, descrierea
minunii înmulþirii pâinilor e realizatã prin evidenþierea unor gesturi ale lui Isus care le anticipeazã
pe cele ale Ultimei Cine: a luat
pâinea, a binecuvântat-o, a Isus a trecut dincolo de Lacul
frânt-o ºi le-a împãrþit-o. Uce- Tiberiadei... O mare mulþime mergea
nicilor nu le va reveni decât sã dupã el, pentru cã vãzuse minunile pe care le fãcea cu
adune resturile în coºuri. cei bolnavi. Isus s-a suit pe munte ºi acolo s-a aºezat
Reacþia mulþimii este aceea împreunã cu ucenicii sãi. Paºtele, marea sãrbãtoare a
de a exclama, în mod spontan, iudeilor, era aproape. Deci ridicându-ºi Isus ochii ºi
cã Isus este Profetul prevestit vãzând cã vine cãtre el mulþime mare, a zis cãtre Filip:
de Moise (v. Dt 18,18) ºi, de “De unde vom cumpãra pâine, ca sã mãnânce
vreme ce a împlinit unul din aceºtia?” El spunea aceasta numai ca sã-l încerce, cãci
semnele de atâta timp el ºtia ce avea sã facã. Filip i-a rãspuns: “Pâine de
aºteptat, nu e de mirare ca au douã sute de dinari n-ar ajunge ca sã ia fiecare câte
voit sã-l facã rege (mesia politic). puþin”. Andrei, fratele lui Simon Petru, unul dintre ucenici,
Conotaþia politicã a acestui titlu i-a zis: “Este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi
îl face pe Isus sã refuze. O astfel doi peºti. Dar ce sunt acestea la atâta lume?” Isus a zis:
de relatare ne pune în faþa “Spuneþi oamenilor sã se aºeze. Era iarbã multã în acel
misterului persoanei lui Isus: loc. S-au aºezat deci un numãr în care numai bãrbaþii
vindecãtor ºi, mai ales, Profetul erau cam la cinci mii. Atunci Isus a luat pâinile ºi, dupã
care reitereazã minunile ce a mulþumit, le-a împãrþit celor ce ºedeau jos; de
asemenea ºi din peºti cât a voit fiecare. Dupã ce s-au
exodului. Pentru noi, spre
sãturat, a zis ucenicilor sãi: “Adunaþi firimiturile ce au
deosebire de contemporanii lui
rãmas, ca nimic sã nu se piardã”. Au adunat ºi au
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
Isus, apelativul de „rege” s-a
umplut douãsprezece coºuri cu firimiturile rãmase de
purificat de conotaþiile mesia-
la cei care au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar
nice (politice) ºi de aceea ne este oamenii, vãzând minunea pe care a fãcut-o Isus,
mult mai uºor sã întrezãrim în ziceau: “Acesta este într-adevãr profetul care trebuie
euharistie prezenþa lui Cristos, sã vinã în lume”. Cunoscând Isus cã au de gând sã
Rege ºi Domn, cel care oferã vinã sã-l ia cu sila ºi sã-l facã rege, s-a retras din nou
pâinea vieþii ºi care este el însuºi pe munte, el singur (In 6,1-15).
Pr
aceastã pâine a vieþii.
12 ªtiri Interne
Dieceza romano-catolicã de Iaºi

21 de preoþi nou-sfinþiþi

“Este pentru prima datã când hirotonesc un numãr

mare de preoþi. Acest mare eveniment îmi umple inima
de bucurie”, a declarat Excelenþa Sa Francisco-Javier
Lozano, nunþiu apostolic în România, la sfârºitul celebrãrii
Sfintei Liturghii solemne din 24 iunie, în cadrul cãreia a
hirotonit 21 de preoþi. Cu aceastã celebrare, în Dieceza
de Iaºi a fost deschis solemn Anul Sfintei Preoþii. Din cei
21 de preoþi nou-sfinþiþi, 7 sunt pentru clerul diecezan de
Iaºi, 10 pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali ºi 4
pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini. La Liturghie au
fost prezenþi episcopii PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã
de Iaºi, PS Anton Coºa de Chiºinãu, PS Cornel Damian,
auxiliar de Bucureºti, superiorii Provinciei Sfântul Iosif a
Fraþilor Minori Conventuali ºi ai Custodiei Fericitul Ieremia
a Fraþilor Minori Capucini, ºi peste 200 de preoþi din þarã
ºi strãinãtate. „Prin prezenþa atâtor preoþi la aceastã
celebrare înscriem o primã paginã din Anul Sfintei Preoþii
pe care l-am început de curând”, a precizat episcopul
Petru Gherghel la începutul Sfintei Liturghii.

Eparhia greco-catolicã de Oradea

Indulgenþã plenarã pentru pelerinii la mãnãstirea franciscanã din Oradea

Creºtinii care intrã ca adevãraþi penitenþi în Biserica mãnãstirii franciscane din Oradea, dedicatã
Adormirii Maicii Domnului, pot dobândi de-acum indulgenþã plenarã, cu condiþia sã
îndeplineascã riturile necesare (Mãrturisirea sacramentalã, Împãrtãºirea euharisticã ºi
rugãciunea dupã intenþia Sfântului Pãrinte), participând cu devoþiune la aceste funcþii
sacre, sau sã recite Rugãciunea Tatãl Nostru ºi Simbolul Credinþei. Acest lucru a fost
stabilit de Penitenþieria Apostolicã la 10 martie 2009.
Indulgenþa plenarã poate fi primitã la sãrbãtoarea sfinþirii Bazilicii Liberiene
(construitã de Papa Liberiu), din 5 august; la sãrbãtorirea hramului Bisericii
Adormirea Maicii Domnului, din 15 august; la fiecare sãrbãtoare de poruncã
ºi solemnitate a Sfintei Fecioare Maria Nãscãtoarea de Dumnezeu (08
septembrie - Naºterea Maicii Domnului; 21 noiembrie - Intrarea în Templu a
Maicii Domnului; 26 decembrie - Serbarea Maicii Domnului, dupã calendarul
bizantin; 25 martie - Buna Vestire).
De asemenea, indulgenþa plenarã mai poate fi dobânditã, la mãnãstirea
din Oradea, o datã pe an, în ziua liber aleasã de cãtre credincioºi; cu ocazia
fiecãrui pelerinaj devoþional.
Mãnãstirea franciscanã Adormirea Maicii Domnului, din Oradea, a fost ctitoritã
de episcopul Vasile Hossu ºi de pãrintele franciscan ªtefan Tãtaru. Prima Sfântã
Liturghie în biserica Adormirea Maicii Domnului a avut loc la 15 august 1994, iar
sfinþirea bisericii a avut loc la 2 octombrie 1994.

Cãlugãriþele,
împotriva traficului cu fiinþe umane
În luna iunie s-a desfãºurat, la Roma, o conferinþã
organizatã de diferite congregaþii feminine, pe tema traficului
cu fiinþe umane. La eveniment au participat, alãturi de
cãlugãriþe, experþi ºi membri ai Organizaþiei Internaþionale
privind Migraþia. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a apreciat
angajamentul persoanelor consacrate pentru oprirea traficului
uman ºi pentru reconstruirea vieþii celor care au experimentat
acest trist fenomen ºi ºi-a exprimat sprijinul ºi “profunda
apreciere pentru lãudabila iniþiativã”.
Arhiepiscopul Antonio Veglio, preºedintele Consiliului
Pontifical pentru Migranþi ºi Itineranþi, care a fost prezent la
deschiderea lucrãrilor, ºi-a exprimat admiraþia pentru lucrurile
deja realizate ºi a subliniat faptul cã traficul uman are o
dimensiune mai mare decât s-ar crede oficial, afectând patru
milioane de persoane din întreaga lume.
La conferinþa de presã la care a fost prezentat evenimentul
s-a afirmat cã traficul cu fiinþe umane reprezintã o afacere de
150 de miliarde de dolari, ce merg în buzunarele celor ce
controleazã prostituþia, vânzarea de organe, diferitele forme
de sclavie ce afecteazã în special femeile ºi copiii.
Arhiepiscopul Veglio a afirmat cã este important sã se
cunoascã factorii ce încurajeazã ºi atrag prostituþia ºi cã este
nevoie de formare personalã ºi spiritualã în rândul persoanelor
consacrate implicate în combaterea traficului uman, ca sã ºtie
cum sã interacþioneze cu vieþile dificile ºi frânte ce au nevoie de
rezidire.Prelatul a sugerat ºi “colaborarea cu presa pentru a
ne asigura cã despre aceastã gravã problemã se face o
informare adecvatã. Cu cât rãmâne mai ascunsã, cu atât va
dura mai mult”.
Ecumenism la încheierea Anului Paulin
Pentru sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Paul, patronii Bisericii Romei, Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Beatitudinea Sa Bartolomeu I a
trimis o delegaþie la Roma, ca rãspuns la cea pe care Papa a trimis-o la Fanar pentru sãrbãtoarea Sfântului Andrei, fratele lui Petru ºi protector
al Bisericii Constantinopolului. Acest schimb de delegaþii dintre Roma ºi Constantinopol a început cu prima vizitã a cardinalului Johannes
Willebrands, în 1969, preºedintele de atunci al Secretariatului pentru unitatea creºtinilor.
Anul acesta, delegaþia ortodoxã a fost alcãtuitã din Emanuel, Mitropolitul Franþei ºi director al Oficiului Bisericii Ortodoxe pe lângã Uniunea Europeanã;
ªtiri Externe 13
„Nu” publicitãþ
publicitãþiiii cu privire la avort
Conferinþa Episcopalã din Anglia ºi Þara
Galilor s-a opus unei propuneri de a se
face publicitate cu privire la avort ºi la
mijloacele contraceptive în mass-
media. Într-o declaraþie, episcopii îºi
exprimã dezacordul faþã de aceastã
iniþiativã ºi considerã cã serviciile care
oferã servicii sau se referã la avort nu ar
trebuie sã aibã permisiunea sã facã
publicitate în mass-media.
“Avortul nu este un medicament, nici un produs”, avertizeazã
episcopii. ”Prezentarea lui în acest fel duce la degradarea respectului
faþã de viaþã, este foarte înºelãtoare ºi dãunãtoare pentru femei,
care se pot simþi încurajate sã ia mai rapid o decizie ce nu va mai fi
niciodatã revocatã”. Episcopii au adãugat cã ” acceptarea publicitãþii
la serviciile abortive ar contribui la o ulterioarã normalizare a avortului
ºi la asimilarea lui cu un serviciu”.
Conferinþa Episcopalã din Anglia ºi Þara Galilor ºi-a exprimat
preocuparea ºi faþã de propunerea de a fi promovate
prezervativele ºi alte mijloace contraceptive ºi minorilor de 16 ani.
”Promovarea utilizãrii prezervativelor nu poate fi separatã de
promovarea sexului ºi ”sexualizãrii” publicului þintã care, în acest
caz, va fi extins ºi la copiii cu vârste cuprinse între 10 - 16 de ani”, au
spus Prelaþii.
”Este profund nepotrivit sã se facã adolescenþilor publicitate la
prezervative”, au spus episcopii, subliniind cã sunt programe care se
adreseazã copiilor de la 10 ani în sus. “Respectul pentru viaþã, pentru
sex ºi maternitate/paternitate sunt fundamentale pentru o societate
sãnãtoasã, ºi serviciile de publicitate ar trebui sã se gândeascã la
acest aspect”, au concluzionat episcopii.
Athenagoras, Episcop de Sinope ºi asistent al mitropolitului
Belgiei; diaconul Ioakim Billis din Fanar. Delegaþia a participat
duminicã, 28 iunie, la celebrarea Vesperelor ce a fost prezidatã
de Papa în bazilica papalã Sfântul Paul din afara Zidurilor.
Acest moment a marcat deschiderea zilei de încheiere a Anului
Paulin, An ce s-a celebrat pentru bimilenarul naºterii Sfântului
Paul. Anul trecut, cu ocazia deschiderii Anului Paulin, a fost
prezent însuºi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I.
Pe 29 iunie, în sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Paul,
delegaþia a fost prezentã la celebrarea pe care Benedict al
XVI-lea a prezidat-o în bazilica vaticanã. Delegaþia a fost
primitã, în audienþã privatã, de Sfântul Pãrinte Benedict al
XVI-lea, iar la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii
Creºtinilor au avut loc convorbiri despre unitatea în credinþã.
14 Biserica Misionarã
Apa,
aurul albastru
al Africii
Aminata, pe care prietenii o strigã Ami, are nouã ani. În fiecare
dimineaþã merge, împreunã cu fratele ei, la cisterna din apropierea
sãtucului în care trãieºte, ca sã ia apã pentru întreaga familie. Apa
este rarã ºi preþioasã, ca în numeroase sate africane care, pentru a
se aproviziona, depind doar de ploi. În timpul anilor secetoºi cisternele
se golesc; atunci, femeile ºi copiii sunt constrânºi sã parcurgã drumuri
lungi pentru a-ºi procura apã.
Într-o zi, i-am însoþit pe Ami ºi pe fratele ei pe drumul pe care îl
parcurg în fiecare dimineaþã pânã la cisternã. Ne-au arãtat cât de
greu procurã apa: cisternele sunt adânci, iar când recipientele din
cupru sau plastic se umplu cu apã, devin grele. Ami ne explicã cât
de folositoare este apa în viaþa lor de zi cu zi: pentru igiena
personalã, pentru gãtit, pentru a spãla vasele, pentru a uda
plantele, pentru a da de bãut animalelor. Femeile mai folosesc
apa la fabricarea vaselor din lut sau a vaselor pentru colectarea
apei de ploaie. Apa care a fost utilizatã nu este aruncatã: se pune
la plante.
Parohia din Maikona se aflã într-o zonã deºerticã, în care ploile
sunt sporadice – în lunile martie-aprilie ºi octombrie-noiembrie plouã
torenþial timp de câteva ore -, iar posibilitãþile de colectare a apei în
cisternele subterane sunt aproape nule, excepþie fãcând satele
Maikona ºi Burgabo, unde se gãsesc câteva fântâni cu apã destul
de sãratã. Aceastã apã sãratã este folositã în special pentru adãpatul
animalelor, iar în perioadele de secetã este consumatã ºi de populaþie,
inclusiv de misionari.
Nevoia de apã, în perioadele secetoase, determinã majoritatea
locuitorilor zonei deºertice sã parcurgã distanþe foarte mari spre
aceste fântâni, pentru a-ºi adãpa animalele ºi pentru a lua apã
pentru familii.
Responsabilii parohiei din Maikona au mediat pe lângã dieceza
de Marsabit unele proiecte de colectare a apei de ploaie, cum ar fi
folosirea unor tancuri de apã ce colecteazã apa scursã de pe
acoperiºurile caselor, sau construirea unor rezervoare subterane, în
vãile existente sau la poalele unor dealuri. Misiunea, cu ajutorul
binefãcãtorilor, a contribuit la instalarea unor rezervoare de apã la
grãdiniþele ºi bisericile de pe teritoriul parohiei, iniþiativã ce ajutã foarte
mult nu doar comunitãþile beneficiare ci ºi pe misionarii ce îºi desfãºoarã
activitatea aici.
Dacã, în general, pentru pãmânt ºi pentru oameni ploile sunt
totdeauna o binecuvântare, pentru aceºti oameni, locuitori ai
deºertului, ploaia este o minune, un semn al iubirii lui Dumnezeu care
se îngrijeºte de creaþia sa. De aceea, apa este foarte preþuitã ºi bine
administratã ca sã ajungã comunitãþilor pentru o perioadã cât mai
lungã de timp.
Pe noi, la început, gândul cã vom bea apã de ploaie ne-a
îngrijorat, dar vãzând condiþiile în care trãiesc aceºti oameni, cum
preþuiesc ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu chiar ºi pentru apa dintr-o
bãltoacã, ne-am dat seama cât de puþinã importanþã dãm noi, cei
care avem apã din belºug, acestui mare dar.
Este un moment propice sã ne întrebãm cu toþii de câte ori i-am
mulþumit lui Dumnezeu pentru apã ºi pentru toate dovezile de iubire
pe care El le manifestã faþã de noi.
Pr
Pr.. LIVIU BULAI ºi Pr
Pr.. EUSEBIU GABOR
 D ossier 15

Preoþia,
între ieri ºi azi

Anul Sfintei Preoþii

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010
16 D ossier
Fidelitatea lui Cristos, fidelita
Interviu cu Pr. dr. Wilhelm Danc
rectorul Institutului Teologic Romano-Ca
Liana Gehl.
Gehl.: Luna trecutã a început Anul Sfintei Preoþii, în mod
fericit suprapus, pentru scurt timp, cu Anul Sfântului Paul. Papa Benedict
al XVI-lea a dorit ca acest An sã înceapã în Sãrbãtoarea Inimii
Preasfinte a lui Isus ºi ,totodatã, sub ocrotirea Sfântului Ioan Maria
Vianney. Ce semnificaþie transmit aceste alegeri?
Pr dr.. Wilhelm Dancã
Pr.. dr Dancã:: Cred cã înþelegerea acestor
evenimente, alegeri, sãrbãtori ºi jubilee, care se suprapun ºi se
prelungesc unele pe altele, trebuie sã înceapã cu Sãrbãtoarea Inimii
Prea Sfinte a lui Isus, când Biserica Catolicã celebreazã Ziua Mondialã
de Rugãciuni pentru Sfinþirea Preoþilor. Într-adevãr, despre sfinþirea
preoþilor a fost vorba în 19 iunie 2009, atunci când Papa a deschis Anul
jubiliar consacrat aniversãrii a o sutã cincizeci de ani de la moartea
sfântului paroh de Ars, ºi tot despre sfinþirea preoþilor va fi vorba în
cadrul întâlnirilor spirituale, teologice ºi pastorale ce vor avea loc în Anul
sacerdotal care, aºa cum ºtiþi, stã sub semnul unei teme mereu actuale
ºi importante pentru viaþa preoþeascã: „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea
preotului”. Pe scurt, þinând cont de aceste coincidenþe fericite, Papa
Benedict al XVI-lea a deschis Anul sacerdotal, propunându-l preoþilor
din lumea întreagã pe sfântul paroh din Ars ca model de slujire ºi
sfinþire personalã, pentru ca, pe urmele lui, preoþii sã-ºi reînnoiascã
fidelitatea faþã de Cristos.
... critica la adresa creºtinilor
...critica
”
L.G.
nu ar trebui sã ne mire
mire..
L.G..: Sfântul Ioan Maria Vianney, pe care Papa îl propune ca
“
model de viaþã preoþeascã, a trãit în timpul Revoluþiei franceze, perioadã
cu multiple ºi profunde implicaþii pentru lumea contemporanã. Ce trãsãturi
au în comun perioada respectivã ºi timpul nostru, ºi prin ce se deosebesc?
Dar statutul preotului de atunci, în comparaþie cu cel de azi?
W.D.
.D.: Am fost recent în Franþa ºi am observat prin presã, la unii
oameni de culturã, în anumite medii academice ceva mai multã
deschidere faþã de Bisericã, chiar o anumitã simpatie. Cãutând sã aflu
de unde provine aceastã bunãvoinþã faþã de Bisericã, am aflat cã sursele
recente au de-a face cu personaje ecleziastice carismatice ºi puternice
ca, de exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea, cardinalul Lustiger sau Papa Benedict
al XVI-lea, ori cu acþiuni de anvergurã precum Zilele Mondiale ale Tineretului.
Cu toate acestea, atmosfera generalã în care trãieºte Biserica francezã este
pãtrunsã de rãcealã, critici ºi reproºuri severe. Acestea din urmã nu m-au
surprins, într-un anumit fel le consider normale pentru viaþa Bisericii din Franþa,
ºi nu numai. Ceea ce mi-a dat de gândit a fost simpatia mediilor secularizate
faþã de Bisericã. De ce? Pentru cã atunci când bunãvoinþa vine din partea unor
medii mai curând ambigue, precum cele politice ºi culturale, creºtinii alunecã
într-un fel de lipsã de vigilenþã. Asta a fost problema Bisericii din timpul sfântului
Ioan Maria Vianney, asta este ºi problema noastrã, azi. De vreme ce Biserica
a cunoscut puþine momente de liniºte ºi de triumf, critica la adresa creºtinilor nu
ar trebui sã ne mire. Crucea sau persecuþia face parte din codul genetic al
Bisericii lui Isus ºi, implicit, al preotului, fiind o prelungire, în timp ºi spaþiu, a acelui
„trebuie” pascal; mã refer la ceea ce Isus le-a destãinuit apostolilor, în drum
spre Golgota, ºi anume cã „trebuie” sã meargã la Ierusalim sã sufere, sã fie
ucis, iar a treia zi sã învie (cf Mt 16, 21; 17, 22).
Referitor la statutul preotului în Franþa, din epoca luminilor ºi pânã astãzi,
spaþiul public nu-i este favorabil. Imaginea preotului este criticã. În mod
paradoxal, la degradarea rolului ºi misiunii sacerdotale a contribuit ºi Biserica,
care a promovat la treapta preoþiei oameni slab pregãtiþi intelectual. Lucrul
acesta s-a întâmplat mai ales dupã primele valuri de persecuþie declanºate
de susþinãtorii fanatici ai iluminismului. Fiind în crizã de personal, ca sã spun
aºa, Biserica s-a grãbit sã hirotoneascã tineri insuficient formaþi. Astãzi Biserica
francezã cautã sã corecteze consecinþele acelor opþiuni, promovând la
hirotonire tineri maturi, responsabili ºi bine pregãtiþi teologic ºi pastoral.
Sperãm cã aceste eforturi vor fi, cu ajutorul Domnului, încununate de succes.
La noi în þarã ... asistãm la un fel
þarã...
”L.G.
de inflaþie a fenomenului religios.
L.G..: Lumea secularizatã în care trãim este o continuã provocare
pentru însãºi identitatea preotului, pe care unele medii parcã ar vrea sã-
“
l suprime. Cum rãspunde Biserica acestei provocãri?
W.D. Prin educaþie, printr-o pregãtire temeinicã a viitorului preot.
Reflectând rãspunsuri la provocãrile secularizãrii, actualele programe de
formare a preotului vizeazã maturizarea lui din mai multe puncte de
vedere: uman, spiritual, intelectual ºi pastoral. Fãrã îndoialã, între
ideal ºi realitate, între teorie ºi practicã existã mereu o diferenþã, mai
mare sau mai micã. De aceea, Biserica îi invitã pe preoþi la formare
permanentã, care se concretizeazã în exerciþii spirituale, lecturi
teologice ºi întâlniri pastorale la nivel diecezan sau inter-diecezan.
L.G.
L.G.: Dar pentru preot ca individ existã o modalitate fericitã de
raportare la acest mediu secularizat care, pe de o parte, pare sã-l
respingã, dar pe de altã parte, adesea inconºtient poate, îl cautã?
W.D.
.D.: Într-adevãr, secularizarea se manifestã în forme paradoxale,
pentru cã ea nu poate sã cuprindã toatã realitatea umanã. De exemplu,
dacã privim instituþiile secularizate din occident, vedem cã acolo trãiesc
 D ossier 17
Pr
Pr.. dr
dr.. Wilhelm Dancã

atea preotului s-a nãscut la 18 mai 1959 la

Buruieneºti (Neamþ). A absolvit ºcoala
generalã la Buruieneºti ºi liceul la
Roman. A urmat, apoi, ªcoala de
cã, Cantori, de la Iaºi, ºi Institutul Teologic
din Iaºi, pe care l-a absolvit în anul
atolic din Iaºi 1986. A studiat apoi la Universitatea
Pontificalã Gregoriana din Roma,
oameni care, prin opþiunile lor existenþiale, cautã sã iasã dintr-un mediu ce Italia, unde a obþinut gradele
se vrea complet secularizat. La noi în þarã situaþia este cumva pe dos; academice de doctor ºi profesor
asistãm la un fel de inflaþie a fenomenului religios. În fine, þinând cont de universitar. A fost sfinþit preot la 29
caracterul paradoxal al secularizãrii, preotul ca individ ar trebui sã intre în iunie 1986 de cãtre episcopul Ioan
dialog cu mediile aºa zis secularizate ºi sã manifeste faþã de ele o deschidere Robu. A activat ca vicar la Nisiporeºti, Piatra Neamþ, paroh la Bucureºti
centratã pe prezenþa sacrului din interiorul conºtiinþei oamenilor, fiind “Sf. Tereza”, dupã care a studiat la Roma, în Italia (1 februarie 1992 -
încredinþat cã sacrul nu este un moment din istoria omului pe pãmânt, ci un 30 septembrie 1996). În perioada 1 februarie 1993 - 1 iulie 1995 a lucrat
dat fundamental al modalitãþii de a fi om în lume. Deci, modalitatea fericitã ca redactor la Radio Vatican. A activat ca lector universitar la Institutul
de raportare la secularizare ar consta în dialog, deschidere centratã, trãire Teologic Romano-Catolic din Iaºi (1 octombrie 1996 - 1 septembrie
religioasã personalã ºi întemeierea convingerilor spirituale pe studii serioase 1999), conferenþiar universitar la Institutul Teologic Romano-Catolic din
de filosofie ºi de teologie. Bucureºti (1 septembrie 1999 - 1 septembrie 2004), profesor la Institutul
Teologic Romano-Catolic din Iaºi (1 septembrie 2004 -). Din 2001 este
... preoþia este o realitate la care
...preoþia rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaºi.

”L.G.
participã mai multe persoane
persoane..
“
L.G.: Cu siguranþã nu sunt puþini cei care simt chemarea la preoþie.
Adesea însã, aceastã chemare se pierde în „hãþiºul” existenþei, din diverse Preotul, dupã Ioan Maria Vianney
motive. „Mi-ar fi plãcut sã devin preot, dar …” – e o frazã pe care am
auzit-o de multe ori. Ce le recomandaþi celor care contemplã aceastã
Sfântul Ioan Maria Vianney «vorbea despre preoþie ca ºi
posibilitate?
W.D.
.D.: Mai întâi, sã nu uite cã lucrul cel mai important pentru un creºtin
cum nu reuºea sã se convingã de mãreþia darului ºi a misiunii
este mântuirea sufletului ºi, chiar dacã cineva ajunge preot, mântuirea încredinþate unei creaturi omeneºti: „O, cât de mare este
personalã rãmâne obiectivul suprem, fundamental. Apoi, sacramentul preotul!... Dacã s-ar înþelege pe sine, ar muri... Dumnezeu i se
preoþiei nu este un drept, ci un dar ºi un mister. Darul trebuie cerut, iar supune: el spune douã vorbe ºi Domnul coboarã din cer la
misterul trebuie contemplat. Preoþia poposeºte într-o inimã obiºnuitã cu logica glasul sãu ºi se închide într-o micã hostie...”. ªi explicându-le
darului ºi a misterului. ªi, în sfârºit, deºi persoana chematã decide în final credincioºilor sãi importanþa sacramentelor spunea: „Dacã n-
dacã sã rãspundã sau nu chemãrii, preoþia este o realitate la care participã am avea sacramentul Preoþiei, nu l-am avea pe Domnul. Cine
mai multe persoane, din familie ºi din parohie, sau din altã parte. De aceea, l-a aºezat acolo în tabernacol? Preotul. Cine a întâmpinat sufletul
dat fiind cã preotul este rezultatul unei lucrãri împreunã sau al unei conlucrãri vostru la începutul vieþii? Preotul. Cine îl hrãneºte pentru a-i da
speciale, îi îndemn pe cei care citesc aceste rânduri sã se roage pentru tãrie sã ducã peregrinarea la bun
vocaþii. Da, eu cred cã rugãciunea are puterea de a deschide lumea în faþa sfârºit? Preotul. Cine îl va pregãti
lui Dumnezeu, rugãciunea are puterea de a pregãti lumea (secularizatã) sã ca sã aparã dinaintea lui
primeascã darul preoþiei. De aceea sã-l rugãm „pe Domnul seceriºului sã Dumnezeu, spãlând acest
trimitã lucrãtori la seceriºul lui!” (cf. Mt 9, 38). suflet pentru ultima oarã în
Interviu realizat de LIANA GEHL sângele lui Isus Cristos?
Preotul, mereu preotul. ªi
dacã acest suflet va muri
[prin pãcat], cine îl va readuce
la viaþã, cine-i va reda liniºte ºi
pace? Tot preotul... Dupã Dumnezeu,
preotul este totul!... Preotul
nu se va înþelege pe sine
pe deplin decât în cer».
(Din Scrisoarea Papei
Benedict al XVI-lea pentru
declararea Anului Sfintei
Preoþii, 16 iunie 2009)
18 D ossier
Crâmpeie din viaþa unui preot
La 25 iulie Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti împlineºte 60 de ani de preoþie. M-am gândit cã e un prilej numai bun pentru o retrospectivã. Am profitat
de faptul cã îl cunosc pe Monsenior de mai bine de 20 de ani, ºi l-am provocat la un colocviu mai puþin protocolar. Din interviul, de aproape douã ore,
pe care mi l-a oferit, vã prezint, în cele ce urmeazã, câteva spicuiri, cu ajutorul cãrora am încercat sã reconstruiesc povestea vieþii preoþeºti a Monseniorului
Luigi Vittorio Blasutti.
Mama vroia sã mã fac preot
Mama Monseniorului Blasutti a fost o femeie credincioasã ºi a avut
în familie un unchi preot a cãrui viaþã de sfinþenie a impresionat-o atât
de mult, încât ºi-a dorit sã aibã un fiu preot. „Tata ar fi vrut sã mã fac
arhitect – îºi aminteºte Monseniorul -, dar mama vroia sã mã fac
preot”. ªi adaugã zâmbind: „Când eram mic, mã duceam în beci ºi
fãceam slujbã”.
Intrarea sa în seminar a fost, însã, ceva „providenþial”, îmi
mãrturiseºte cu convingere Monseniorul. Dupã ºcoala primarã, a
trebuit sã meargã un an la liceu, pentru cã la Seminar se primea
doar o datã la patru ani, ºi în acel an nu era admitere. În anul
urmãtor nu a reuºit sã intre la Seminar, pentru cã erau locuri limitate.
„Dar dupã o lunã de zile – povesteºte Monseniorul -, unul dintre cei
acceptaþi a plecat, pentru cã-i era dor de casã, ºi, în locul lui, m-au
primit pe mine. Aveam 12 ani”.
Când era în ultimul an de studii, s-a îmbolnãvit de febrã tifoidã. Din
aceastã cauzã a pierdut un semestru ºi nu a fost sfinþit preot împreunã
cu colegii sãi de clasã, Iacobec ºi Cervencu, care au avut parte de o
celebrare solemnã în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, la 29 iunie
1949. Situaþia politicã, însã, se înrãutãþea cu rapiditate, aºa încât superiorii
au hotãrât sã nu mai aºtepte ºi, o lunã mai târziu, la 27 iulie, Luigi
Vittorio Blasutti ºi un alt coleg, Ioan Dragomirescu, au fost sfinþiþi preoþi,
la 5 dimineaþa, în capela din palatul arhiepiscopal, prin impunerea
mâinilor Monseniorului Alexandru Cisar. „În ascuns”, îmi
specificã Monseniorul: „Au fost prezente mama ºi
sora. Nimeni altcineva”. Dupã hirotonire,
a sãrbãtorit evenimentul alãturi
de cei dragi la…
cofetãrie. Prima
Liturghie a cele-
brat-o în duminica
urmãtoare, în paro-
hia din Buzãu, unde
era paroh pãrintele
Cozanovski, „un om mi-
nunat, un om bun, sufletist”.
Preot, cu bucurii ºi cu dureri
Prima parohie a preotului nou sfinþit Luigi Vittorio Blasutti a fost
cea din Oituz (Bacãu). De acolo a slujit, tot ca vicar la Focºani ºi la Iaºi,
dupã care a fost numit paroh de Dãrmãneºti, apoi de Oneºti, „primul
oraº comunist”, subliniazã Monseniorul.
Atunci când îmi vorbeºte despre vremurile când era paroh la
Dãrmãneºti, la Oneºti ºi, mai apoi, la Târgoviºte, chipul i se lumineazã
ºi ochii capãtã o strãlucire care mã face sã-mi imaginez cã memoria
deapãnã dinaintea privirii sale, ca într-o proiecþie cu diapozitive,
crâmpeie frumoase din acei ani. ªi-atunci, îi pun instantaneu întrebarea:
„În aceºti 60 de ani de preoþie, care a fost cel mai frumos moment pe
care l-aþi trãit?” „Ha, greu de spus”, îmi rãspunde imediat interlocutorul
meu, privind undeva departe, de parcã ar fi vrut sã strãbatã anii cu
privirea, în încercarea de a culege momentul „cel mai cel”… „Faptul cã
monseniorul Augustin m-a ales sã fiu decan de Bucureºti”, îmi rãspunde
nu dupã mult timp. „Ca decan de Bucureºti – îmi explicã – aveam
rãspundere în toatã dieceza, nu ca acum. ªi, în fiecare an, mergeam
în toate parohiile în vizitã pastoralã”.
La acest punct, mi se pare natural sã-l întreb ºi care a fost cel mai
dureros moment. Mai întâi îmi spune cã mutarea sa la Târgoviºte a fost
cel mai greu moment din viaþa sa de preot: „Eram paroh de Oneºti. O
parohie mare. Aveam doi vicari, cinci filiale. ªi, dupã 12 ani, am cerut eu
sã vin înapoi în diecezã [Oneºti þine de dieceza de Iaºi – n.n.]. În aceastã
perioadã, ei [comuniºtii – n.n.] constituiau aºa-zisele comunitãþi agricole.
ªi sigur, m-au cooptat ºi pe mine, ca mare paroh în oraº muncitoresc. ªi
am spus: ‘Eu nu fac aºa ceva. Nu merg cu voi sã fac propagandã’. ªi
datoritã acestui lucru ºtii cum s-au rãzbunat? Monseniorul Augustin m-a
numit paroh de Cioplea [cartier în Bucureºti – n.n.]. Trebuia sã obþin
reºedinþã în Bucureºti la vremea aceea, ºi eram refuzat mereu. Generalul
iscãlea: ‘Nu aprobãm intrarea’. ªi-atunci a trebuit sã merg în Târgoviºte.
Gestul acesta m-a durut atât de tare! La mintea mea de atunci, am
considerat cã sunt alungat de-aici [din Bucureºti – n.n.]. Dar am stat 12 ani
la Târgoviºte, ºi m-am simþit foarte bine. De aceea îi ºi sfãtuiesc pe preoþi,
atunci când primesc o misiune care nu e tocmai ce ºi-ar dori ei, sã
accepte, pentru cã numai aºa primesc binecuvântarea lui Dumnezeu.”
Mai târziu, când discuþia noastrã s-a îndreaptat în mod inevitabil
cãtre „ei”, îmi mãrturiseºte cã, de fapt, cel mai greu moment a fost
acela în care a fost acuzat, în România liberã, de spionarea
Vaticanului. „Aberant!”, spune monseniorul Blasutti. „Astãzi se spune
cu atâta uºurãtate cã preoþii aveau relaþii cu securitatea. Noi i-am
slujit Bisericii aºa cum se putea la vremea aceea“.
Ce le ureazã preoþilor mai tineri, monseniorul Blasutti, dupã 60 de
ani de preoþie? „Înþelepciunea de a-ºi împlini misiunea cu dãruire. Sã
caute spiritualitatea, rugãciunea. Fãrã rugãciune, în viaþa de preot eºti
o nulitate. Sã caute sã fie preoþi, sã fie pãrinþi pentru credincioºi”.
A consemnat CRISTINA GRIGORE
 Actualitate 19
Încheierea Anului Sfântului Paul
La Vatican…
Vatican…

În timpul celebrãrii Vesperelor, în Bazilica San Paolo Fuori le Mura din Roma,
din 28 iunie, cu ocazia încheierii Anului Sfântului Paul, Papa Benedict al XVI-lea a Au fost finalizate lucrãrile de
anunþat publicarea, în curând, a celei de a treia enciclice Caritas in veritate. restaurare a Capelei Pauline
A doua zi, pe 29 iunie, în solemnitatea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, Suveranul
din Palatul Apostolic
Pontif a prezidat Liturghia în cadrul cãreia 34 de arhiepiscopi mitropoliþi au primit
pallium-ul, semn al unitãþii ºi comuniunii dintre pãstorii bisericilor locale ºi urmaºul
Capela Paulinã din Palatul Apostolic, rezervatã
lui Petru. Dupã celebrarea Sfintei Liturghii, la rugãciunea Angelus, Papa Benedict
expunerii Preasfântului Sacrament, a fost supusã
al XVI-lea a fãcut din nou referinþã la noua enciclicã în care va relua „tematicile
unor lucrãri de restaurare, care au durat cinci ani.
sociale din Populorum progressio, scrisã de slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea
Inaugurarea capelei restaurate a avut loc pe 4 iulie,
în 1967” ºi va aprofunda „câteva aspecte ale dezvoltãrii integrale în epoca
în cadrul Vesperelor prezidate de Sfântul Pãrinte
noastrã, în lumina iubirii în adevãr ”.
Benedict al XVI-lea.
„Adevãrul ºi iubirea – a amintit Suveranul Pontif – sunt inseparabile. În
La dorinþa Papei Paul al III-lea, capela
Dumnezeu, amândouã formeazã în mod indisolubil un singur lucru”. De aceea –
Preasfântului Sacrament a fost pictatã de
a adãugat Papa – „pentru creºtini, adevãrul ºi iubirea merg împreunã”. Ba mai
Michelangelo în ultimii opt ani ai vieþii sale. În aceastã
mult,„iubirea este dovada adevãrului”. De aici vine ºi invitaþia „de a sluji iubirea în
capelã, douã sunt frescele lãsate de inegalabilul
adevãr” pentru „a contribui la adevãratul progres al omenirii”.
pictor italian: Convertirea Sfântului Paul ºi Rãstignirea
În timpul celebrãrilor, Suveranul Pontif a fãcut cunoscute ºi rezultatele recentelor
Sfântului Petru. Privirile celor doi mari apostoli par a fi
analize ºtiinþifice la care a fost supus, pentru prima oarã în istorie, sarcofagul
destinate sã le aminteascã Pontifilor importanþa
pãstrat sub altarul papal din Bazilica San Paolo Fuori le Mura: rezultatele analizelor
urmãrii apostolilor ºi a fidelitãþii faþã de dreapta
– realizate cu o sondã specialã introdusã în mormânt printr-un mic orificiu – „pare
credinþã.
sã confirme în mod unanim ºi de netãgãduit tradiþia” conform cãreia aici sunt
pãstrate rãmãºiþele pãmânteºti ale sfântului Paul. „Toate aceste lucruri – a afirmat
în încheiere Papa Benedict al XVI-lea – ne umplu inima de o adâncã emoþie”.

Papa oferã pallium-ul unui arhiepiscop mitropolit Convertirea Sfântului Paul (detaliu), Capela Paulinã

... ºi în Arhidieceza de Bucureºti

În Arhidieceza de Bucureºti, Anul Paulin a fost încheiat în mod solemn în parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul
din Bucureºti, pe 29 iunie, ziua sfinþilor patroni ai acestei comunitãþi. La Liturghie au participat preoþi din Bucureºti
ºi, alãturi de comunitatea localã, numeroºi credincioºi de la alte biserici bucureºtene.
Predica a fost þinutã, ca ºi anul trecut, la deschiderea Anului Paulin, de pãrintele Isidor Mãrtincã, Decanul
Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã. Prezentând itinerarul vieþii ºi activitãþii Sfântului Paul, de la aprig prigonitor
al creºtinismului pânã la înfocat vestitor al lui Cristos, pãrintele a oferit prilejul redescoperirii figurii apostolului
Paul cu ajutorul scrisorilor sale adresate primelor comunitãþi creºtine, oprindu-se, în mod deosebit, asupra
Scrisorii cãtre Romani, consideratã un ghid al omului nou, rãscumpãrat de Cristos.
La sfârºitul Sfintei Liturghii s-a recitat, aºa cum s-a fãcut în fiecare zi din Anul Paulin, rugãciunea pentru obþinerea
indulgenþei plenare, aceasta fiind una dintre cele douã biserici alese de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu în acest scop.
A.C.
20 Evenimente
Albumul omagial al catedralei Sfântul Iosif,
oferit Sfântului Pãrinte
În luna mai, în timp ce se afla la Roma pentru
susþinerea tezei de doctorat, Preasfinþitul Cornel
Damian a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea
în cadrul audienþei publice din Piaþa Sfântul Petru.
Cu acest prilej, Preasfinþitul Cornel i-a oferit
Suveranului Pontif, din partea Arhiepiscopiei
noastre de Bucureºti, volumul care reuneºte
documentele Simpozionului Internaþional care a
avut loc la Bucureºti cu ocazia aniversãrii a 40 de
ani de la promulgarea Enciclicei Humanae Vitae,
ºi albumul aniversal al Catedralei Sfântul Iosif,
însoþite de o scrisoare din partea Arhiepiscopului
Ioan Robu. Redãm rãspunsul pe care Secretariatul
de Stat din Vatican l-a dat scrisorii sus amintite.

Din Vatican, 30 mai 2009

Excelenþa Voastrã,

În cadrul Audienþei Generale din ziua de 27 a acestei luni, care a avut loc aici, la Roma, în Piaþa Bazilicii Papale a Sfântului Petru, aþi oferit în
dar, cu multã bunãvoinþã, prin Episcopul Auxiliar, Excelenþa Sa Cornel Damian, Sfântului Pãrinte documentele Simpozionului Internaþional prilejuit
de aniversarul celor 40 de ani de la promulgarea Enciclicei „Humanae Vitae” a Papei Paul al VI-lea, de pioasã amintire, ca ºi albumul istoric ºi
artistic, bine întocmit, al Bisericii Catedrale din Bucureºti dedicate Sfântului Iosif.
Primind aceste daruri, dar ºi cuvintele de respect ºi de supunere filialã care le-au însoþit, Sancitatea Sa îºi mãrturiseºte sincera recunoºtinþã,
iar Excelenþei Voastre ºi Episcopului Auxiliar, dragi lui în Domnul, vã ureazã, la rândul sãu, prosperitate în toate, daruri ce le implorã de la
Dumnezeu cel bogat în milostivire, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii.
ªi ca o nouã dovadã ºi un nou semn al bunãvoinþei Sale, pentru a întãri toate acestea, Sfântul Pãrinte vã acordã cu drag Binecuvântarea
Apostolicã pe care o dã ºi tuturor celor pentru care aþi cerut-o.
Comunicându-vã toate acestea, vã salut respectuos, întru Cristos, pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar.

+ Ferdinandus Filoni
Substitut al Secretariatului de Stat
Excelenþei Sale
IOAN ROBU
Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureºti

Pãrintele Eduard Giurgi, doctor în Drept Canonic

The Impact of Dolus on Legal Acts in the 1983 Code of Canon Law (Impactul dolului asupra actelor juridice
în Codul de Drept Canonic din 1983) este tema tezei cu care pãrintele Eduard Giurgi a obþinut titlul de Doctor
în Drept Canonic, din partea Universitãþii Catolice din Washington DC (SUA) (The Catholic University of America;
The School of Canon Law). Teza a fost realizatã sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Robert Kaslyn, SJ, decan al
Facultãþii de Drept Canonic. Comisia care a evaluat studiul ºtiinþific realizat de pãrintele Eduard Giurgi a fost
alcãtuitã din William Wagner, preºedinte al comisiei; Mons. Robert Trisco, secretar al comisiei; pãrintele Robert
Kaslyn, SJ, director de lucrare; Kurt Martens ºi Pr. Phillip Brown.
Pãrintele Eduard Giurgi s-a nãscut pe 5 decembrie 1975 la Sagna ºi a fost hirotonit la 24 iunie 2000, în
Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. A activat ca vicar la parohia Sfânta Cruce din Bucureºti. În anul 2003 a fost
trimis sã studieze Dreptul Canonic, în SUA, studii finalizate prin obþinerea titlului de Doctor în Drept Canonic.
Din toamna acestui an, pãrintele Eduard va activa în Arhidieceza de Bucureºti, în cadrul Tribunalului bisericesc.

INIMA LUI DUMNEZEU
ale teologiei sacerdotale
Sfântul Pãrinte a deschis solemn acest An al Sfintei Preoþii la 19
iunie 2009, în Bazilica Sfântul Petru, în prezenþa unei relicve a sfântului
Ioan Maria Vianney, cu ocazia jubileului de 150 de ani de la moartea
celui care se numea Parohul de Ars. Tema acestui an, Fidelitatea
lui Cristos, fidelitatea preotului
preotului, l-a determinat pe Papa
Benedict al XVI-lea sã spunã în Scrisoarea sa dedicatã preoþilor:
Preoþii sunt un dar neasemuit nu doar pentru Bisericã, ci pentru
întreaga omenire.
În acelaºi sens, în alte vremuri mai îndepãrtate, preotul Ioan
Maria Vianney le spunea credincioºilor sãi: Preoþia este iubirea inimii
lui Isus. Pe Cruce se desãvârºeºte Preoþia lui Cristos. Din inima lui
strãpunsã au þâºnit sânge ºi apã. Aceastã inimã frântã de iubire
este izvorul sacramentului Preoþiei.
Preotul este inima lui Dumnezeu Dumnezeu, spunea Sfântul
Ioan-Gurã-de Aur în tratatul sãu Despre Preoþie. Era un gând al sãu
desprins din teologia sacerdotalã a Bibliei, care contureazã chipul
acestui slujitor sacru, uns, ales pentru a fi semnul sfinþeniei lui
Dumnezeu printre oameni.
În Istoria Mântuirii, din Vechiul Testament, poporul evreu a avut ca
ideal sã devinã un popor de preoþi, un neam sfânt. Oricât de nerealistã
a rãmas aceastã dorinþã, ea a marcat sentimentul pe care-l aveau
aceºtia de a fi în mod sacerdotal legaþi de Dumnezeu. Din acest motiv,
în învãþãtura biblicã, prezenþa preotului s-a înscris în inima Legãmântului;
de la Noe la Moise, toatã slujirea lui era definitã de chemarea lui
Dumnezeu ºi de rãspunsul poporului sãu, contopindu-se cu rugãciunile
de mijlocire ºi în jertfele aduse de el la altar. Preotul, nãscut ºi ales din
mijlocul poporului, avea menirea sã aminteascã, în orice vremuri, cã
orice cult adus lui Dumnezeu îl situa pe om în timpul unui Dumnezeu
care-l cheamã. Mijlocitorul dialogului dintre divin ºi uman, sacru ºi
Preoþia în Biblie 21
PREOTUL ESTE
Izvoarele biblice
profan era preotul, întrupând în persoana lui acea întâlnire inefabilã
între om ºi Dumnezeu, ca martor fidel al adevãrului.
În Vechiul Testament, singurul nume dat preotului era kohén.
Originea cuvântului este apropiatã de verbul akadian kânu
(rãdãcina k’n), care înseamnã a se închina închina, a aduce cinstecinste.
Mai obiºnuit, temenul derivã din rãdãcina kvn, a sta în picioare.
Conform acestor sensuri, preotul era cel care stãtea în faþa lui
Dumnezeu ca un slujitor:
În vremea aceea a ales Domnul seminþia lui Levi, ca sã poarte
chivotul legãmântului Domnului, sã stea înaintea Domnului, sã-I
slujeascã, sã se roage ºi sã binecuvânteze numele Lui, cum face
pânã în ziua de astãzi (Dt 10,8).
Acest text ne oferã, ca o imagine generalã, atribuþiile slujirii unui
preot în Vechiul Testament:
a. Preotul este cel care pãzeºte lãcaºul de cult, templul. El are
grijã de sanctuar, primeºte credincioºii ºi darurile acestora.
b. Preotul trebuie sã predice poporului Legea lui Dumnezeu,
învãþându-l, aºa cum judecata aparþine regelui, sfatul înþeleptului ºi
cuvântul profetului. Aceste învãþãturi sunt date în lãcaºul sfânt, unde
el slujeºte.
c. Preotul este “slujitorul altarului”, aduce jertfe. Rolul sãu
determinant începe când sângele animalului, partea cea mai sfântã
a jertfei, se scurge pe altar. Tot el prezintã ºi oferã, pe altar, partea de
jertfã care-i revine Domnului.
d. Preotul este mijlocitorul Legãmântului. Rugãciunile ºi cererile
poporului le aduce pe altar pentru a fi înãlþate ca o mireasmã
plãcutã Domnului.
Însã, preoþia, încã de la origini, a fost consideratã instituþia
sacrului, menitã sã purifice fiinþa întreagã a poporului ales, pentru ca
el sã stea mereu de vorbã, chip cãtre chip, cu Dumnezeu.
În articolul urmãtor vom aborda chipul preotului în Cartea Genezei.
Sr
Sr.. CRISTIANA MAREª cj

ANUNÞ

Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti, vicar general emerit al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, va împlini
luna aceasta 60 de ani de preoþie. Cu aceastã ocazie, sâmbãtã, 25 iulie, la ora 10, la biserica Sfânta Elena din
capitalã, se va celebra o Sfântã Liturghie solemnã.
Mons. Luigi Vittorio Blasutti s-a nãscut la 11 ianuarie 1925 ºi a fost hirotonit la 25 iulie 1949. A fost vicar la parohiile
Oituz, Focaºani, Iaºi, apoi paroh la Dãrmãneºti, Oneºti, Cioplea, Târgoviºte, Sfânta Tereza ºi Preasfântul Mântuitor,
în Bucureºti. În perioada 1968-1983 a fost decan de Bucureºti. Din iunie 1982, cu o întrerupere de câteva luni, a fost
Vicar General, pânã în anul 2003.
22 Universul Familiei
Reformarea cuvintelor (XIX)
VOINÞA
În anumite ocazii, preotul, dacã motivele pastorale o impun,
poate sã cearã consimþãmântul mirilor prin întrebãri. Acesta se
adreseazã mai întâi mirelui ºi apoi miresei prin aceste cuvinte: „N.,
vrei sã o iei pe N. de soþie…”, respectiv „N., vrei sã îl iei pe N. de
soþ…”. Rãspunsul aºteptat este vreau.
Care este semnificaþia acestui vreau? Ce implicaþii are?
Voinþa e facultatea iubirii ºi a dorinþei
Altfel spus, vreau ceea ce iubesc, ori vreau ceea ce doresc. Dar
sã ne oprim mai întâi asupra termenului voinþã.
Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (DEX)l prezintã
urmãtoarele înþelesuri: „a) funcþie psihicã, caracterizatã prin
orientarea conºtientã a omului spre realizarea unor scopuri ºi prin
efortul depus pentru atingerea lor. Trãsãturã de caracter
manifestatã prin decizie fermã ºi perseverenþã în învingerea
piedicilor, greutãþilor, încurcãturilor de orice fel. b) Ceea ce hotãrãºte
cineva; hotãrâre, decizie, voie. Învoire, consimþãmânt, permisiune.
c) Intenþie, scop, þel, þintã. d) Dorinþã, poftã, chef”.
Pe lângã cele spuse de DEX amintim cã tot mai des voinþei i se dã
sensul de sforþare, încrâncenare. Sau de supunere la o poruncã, de
îndeplinire a unei obligaþii.
Uneori, voinþa e vãzutã ca mijloc de constrângere sau reprimare
a spontaneitãþii. Alteori, e redusã la putinþa de a suferi, de a îndura,
de a rãbda. Oricum, în acest caz, voinþa apare ca o presiune impusã
de la sine sau din exterior.
Pentru Sfântul Toma de Acquino, voinþa e facultatea iubirii ºi a
dorinþei. Ea nu vine atât de la o presiune suferitã, fie ea externã sau
internã, cât de la ºi dupã o impresie primitã. Cu alte cuvinte, voinþa
urmeazã amprentei pe care o lasã asupra sufletului binele ºi frumosul
din ceva sau cineva.
Cineva spunea cã „secretul soþiei ideale”, pentru orice bãrbat din
lumea asta, e sã fie cuviincioasã în familie ºi atrãgãtoare faþã de soþ.
O astfel de impresie pune în miºcare în mod spontan voinþa de bine
a soþului. Dar ºi reciproca e valabilã. Secretul soþului ideal e de a fi
respectuos ºi tandru, atent ºi grijuliu.
Vreau
În felul acesta ne întoarcem la cuvântul vreau. Vreau-l (sau da-ul)
mirelui ºi al miresei înseamnã voinþa lor de a construi binele unul
pentru altul. ªi pentru a prelua o afirmaþie a Conciliului Vatican al II-
lea, de a fi împreunã „o comunitate de viaþã ºi iubire”.
Din definiþia DEX-ului excludem înþelesurile de voinþã ca poftã
sau chef. A se cãsãtori nu are nimic de-a face cu a voi/pofti o
prãjiturã, dupã cum nu are de-a face cu dispoziþia/cheful de a
privi un meci de fotbal. Excludem, de asemenea, acea opinie
conform cãreia voinþa duce la reprimarea spontaneitãþii. Ceea ce
s-a expus despre sentiment ºi rolul sãu, în episoadele trecute, o
confirmã. Voinþa (ºi raþiunea) aduc în realitate ceea ce în sentiment
e doar intuit. Numai cã spontaneitatea trebuie canalizatã, orientatã.
Cine rãmâne spontan toatã viaþa, rãmâne imatur toatã viaþa.
Cu ajutorul voinþei, idealul devine realitate
Cu acest vreau mirele ºi mireasa se cãsãtoresc. Adicã, se dãruiesc
unul altuia pentru toatã viaþa. Aºa o spun ºi cuvintele „ºi promit cã îþi
voi fi credincios (oasã), în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, în
caz de boalã ca ºi în timp de sãnãtate, sã te respect ºi sã te iubesc
în toate zilele vieþii mele”.
Vreau nu se rezumã doar la momentul celebrãrii Tainei cununiei
în Bisericã. Vreau e un rãspuns continuu. Vreau înseamnã a þine
actualã promisiunea de a fi alãturi de soþ/soþie atât la bine cât ºi la
greu, în bucurii cât ºi în restriºti.
Interesantã este etimologia termenului
promisiune compus din pro, înainte, ºi missio,
trimitere, misiune. Încã de la început mirele ºi
mireasa sunt orientaþi cãtre viitor, trimiºi cãtre
înainte.
Voinþa, aºadar, e o facultate prin al cãrei
exerciþiu, faptul de a vrea, se realizeazã
promisiunea, anume de a construi binele soþiei,
respectiv soþului, al familiei, al copiilor. Voinþa este
cea care pune continuu în miºcare ceea ce s-a
intuit iniþial prin sentiment. Este cea care orienteazã
dorinþa.
Dar voinþa e ºi mai mult, e deschidere cãtre
veºnicie. Asupra acestui fapt vom reveni.
Pr
Pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ

Întâlnirea de la Snagov a constituit o
nouã etapã importantã în parcursul
familiilor catolice spre o viaþã împreunã,
ca familie de familii, la nivelul Arhidiecezei
de Bucureºti. Este plãcut sã întâlneºti
pentru prima datã oameni zâmbitori,
deschiºi ºi disponibili. Pentru familia mea
a fost un mare salt calitativ, aceastã
întâlnire fiind aºteptatã, de toþi membrii,
de câtva timp. Pentru Asociaþia noastrã
de familii, consider extrem de importantã
apropierea de patronul ei, prin mijlocirea
domnului Andrei Brezianu, ºi
aprofundarea vieþii de familie în Duhul
Sfânt. Am reþinut în special felul în care pr.
Fabian ne-a vorbit despre atenþie,
gingãºie ºi tandreþe în relaþiile din familie.
Îi mulþumesc bunului Dumnezeu pentru cã
aceastã întâlnire reprezintã ºi un nou
început pentru ca grupuri de familii sã
existe ºi în alte parohii din Arhidiecezã”
(Cornel Bãrbuþ, preºedinte, Asociaþia
Familiilor Catolice Vladimir Ghika).
Mãrturii
Am fost una din multele familii care au
venit la mãnãstire sã petreacã un sfârºit de
sãptãmânã în reculegere, în liniºte, în
rugãciune, alãturi de prieteni. Da, alãturi de
prieteni, deºi eram acolo pentru prima datã
ºi nu cunoºteam pe nimeni. Am fost
întâmpinaþi de pr. Fabian cu multã cãldurã ºi
cu un zâmbet care ne-a picurat miere în
suflete. Am cunoscut, rând pe rând, toate
familiile prezente la aceastã întâlnire anualã.
Familii frumoase, fericite, cu mulþi copii frumoºi
ºi veseli. Desigur, nu lipsite de grijile ºi de
problemele zilnice, care ne frãmântã ºi ne
apasã, în egalã mãsurã, pe toþi. Probleme
care ne fac sã neglijãm, de multe ori, pe cei
dragi, soþul sau soþia, copiii sau pãrinþii,
probleme care ne fac sã uitãm sã zâmbim.
Acolo, la mãnãstire, am întâlnit oameni
minunaþi, care ºtiu sã zâmbeascã ºi care
îþi oferã ajutorul lor din toata inima, uneori
chiar dacã nu ai curajul sã-l ceri. Alãturi
de ei am petrecut douã zile închinate
familiei, prieteniei între familii, douã zile de
poezie, muzicã, activitãþi culturale,
reculegere, pace sufleteascã ºi rugãciune.
Cine vrea sã cunoascã ºi sã simtã cu
adevãrat puterea unui zâmbet, va fi
bucuros sã se alãture marii familii a familiilor
catolice din România” (fam. Ion ºi Monica
Vlase, parohia Catedralei Sfântul Iosif).
Universul Familiei 23
Întâlnirea
familiilor
la mãnãstirea
carmelitanã
Duhul Sfânt, Monseniorul Vladimir Ghika,
viaþa de familie au fost câteva dintre temele
asupra cãrora au reflectat câteva zeci de
familii catolice din nouã parohii ale
Arhidiecezei, reunite, în perioada 5-7 iunie
2009, la Mãnãstirea cãlugãrilor carmelitani
desculþi de la Ciofliceni (Snagov).
Întâlnirea familiilor catolice din
Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti,
ajunsã la a II-a ediþie, a reunit 113 persoane
din Brãila, Giurgiu, Ploieºti ºi Bucureºti
(parohiile „Sfânta Cruce”, „Adormirea Maicii
Domnului”, „Sfânta Tereza”, Cioplea,
Bãrãþia, Catedrala „Sfântul Iosif”), ºi a fost
organizatã de Centrul Diecezan pentru
Pastoraþia Familiilor.
Sub îndrumarea pr. Fabian Mãriuþ,
responsabil cu pastoraþia familiilor în
Arhidiecezã, familiile au participat la
conferinþe, au meditat, s-au rugat împreunã,
au reflectat ºi au discutat diferite teme.
Participanþii la întâlnire s-au bucurat ºi
de prezenþa Preasfinþitului Cornel Damian,
Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-
Catolice de Bucureºti, la sfânta Liturghie
celebratã duminicã, 7 iunie, în capela
mãnãstirii de la Ciofliceni.
A.C.
24 Arta de a Trãi
Mediul natural, locuinþã ºi resursã
pentru toþi oamenii
Dumnezeu a creat totul din nimic, ºi tot ce
a creat a fost bun în ochii Lui. Apogeul creaþiei
a fost atins odatã cu crearea bãrbatului ºi a
femeii, singurele creaturi dupã chipul ºi
asemãnarea lui Dumnezeu (Gen 1,27).
Creatorul i-a încredinþat omenirii grija ºi
folosirea întregii creaþii. Din prima carte a Sfintei
Scripturi aflãm care este relaþia, pe care a
dorit-o Dumnezeu, între om ºi restul creaþiei:
„Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creºteþi
ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul ºi-l supuneþi;
ºi stãpâniþi peste peºtii mãrii, peste pãsãrile
cerului, peste toate animalele, peste toate
vietãþile ce se miºcã pe pãmânt ºi peste tot
pãmântul !’” (1,28). În aceastã frazã gãsim
principiul administrãrii creaþiei: din punct de
vedere moral, fiecare persoanã este obligatã
sã respecte mediul natural, precum ºi propria
fiinþã, ca daruri preþioase de la Dumnezeu;
omul trebuie sã se foloseascã cu înþelepciune
de aceste daruri, în conformitate cu scopul
pentru care a fost creat fiecare. Toþi oamenii
trebuie sã încerce sã se foloseascã de aceste
bunuri preþioase pentru binele mediului ºi al
persoanelor.
Folosindu-se de mijloacele tehnicii ºi ale
ºtiinþei, omul ºi-a extins stãpânirea asupra
naturii, dar nu de fiecare datã s-a preocupat
sã o respecte ºi sã o apere. În ultimii ani asistãm
la o vandalizare a mediului, voitã sau mai puþin
voitã, conºtientã sau mai puþin conºtientã, la o
folosire arbitrarã a pãmântului, pe care
oamenii îl supun tot mai mult voinþei proprii.
Oamenii au uitat cã nu sunt proprietarii naturii,
ci doar administratorii ei. În felul acesta, au
încercat sã se substituie lui Dumnezeu încetând
sã mai fie colaboratorii Sãi, ºi astfel „au provocat
revolta naturii” (Ioan Paul al II-lea, Centesimus
annus).
Ca orice perioadã istoricã, ca orice
orânduire socialã ºi epoca noastrã ºi-a pus
amprenta asupra naturii datoritã modului în
care s-au desfãºurat relaþiile omului cu aceasta.
CRISTINA ªOICAN
Epoca noastrã este caracterizatã de
dezvoltarea tehnicã, economicã ºi politicã.
Repercusiunile activitãþilor din aceste sectoare
- creºterea consumului de combustibil, sporirea
cantitãþii de produse agroalimentare,
exploatarea rocilor de construcþie, a lemnului
pãdurilor, sacrificarea faunei aflate pe locurile
cu intense activitãþi economice, cu mai mare
trafic al circulaþiei, sub influenþa marilor centre
urbane - au dus la o degradare a echilibrului
natural, fapt ce i-a fãcut pe specialiºti sã
reclame o degradare a mediului ºi sã
vorbeascã despre o “crizã ecologicã”.
Ameninþãri ale mediului
Poluarea reprezintã modificarea
componentelor naturale prin prezenþa unor
componente strãine, ca urmare a activitãþii
omului, ºi care provoacã, prin natura lor, prin
concentraþia în care se gãsesc ºi prin timpul cât
acþioneazã, efecte nocive asupra sãnãtãþii,
creeazã disconfort sau împiedicã folosirea unor
componente ale mediului esenþiale vieþii
(Conferinþa Mondialã a O.N.U., Stockholm, 1972).
Cele mai des întâlnite forme de poluare
sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosfericã). Se pare cã
aceste elemente, fundamentale pentru
viaþa omeneascã, sunt ºi cele mai afectate
de acþiunile iresponsabile ale omului.
Printre sursele de poluare produse de
om (artificiale) se disting: poluarea
industrialã, poluarea casnicã ºi poluarea
produsã de mijloacele de transport.
Existã ºi alte categorii de agenþi poluanþi,
cum ar fi poluarea radioactivã, poluarea
fonicã (afecteazã nu doar auzul omului, ci toate
funcþiile acestuia), poluarea cu pulberi,
poluarea socialã. Cauzele tuturor acestor
factori poluanþi trebuie cãutate în deteriorarea
relaþiilor omului cu ambientul sãu natural.
Efectul de serã este acel fenomen
de creºtere a temperaturii din cauza
prezenþei excesive în atmosferã a
anhidridelor carbonice, cauzatã de
industrializarea rapidã ºi continuã, cât ºi de
folosirea gazului ºi a carburanþilor.
Alte elemente importante, care
afecteazã calitatea mediului, ar fi: utilizarea
intensivã a resurselor naturale, defriºãrile
masive, deturnarea cursurilor marilor bazine
hidrografice, producþia mare de deºeuri.
Educaþia pentru mediu
Având în vedere agresiunile la care este
supus mediul ºi efectele pe care acþiunile
omului asupra mediului le pot avea asupra
noastrã, a tuturor, se impune o educaþie
pentru comportamente sãnãtoase în raport
cu mediul. Poluarea excesivã din marile centre
urbane impune necesitatea adoptãrii unor
atitudini educate în ce priveºte preocuparea
pentru starea mediului ca principal agent de
influenþã a sãnãtãþii colective ºi individuale.
În ultima perioadã au început sã se
schimbe anumite comportamente de consum
ºi stiluri de viaþã; foarte important este ºi faptul
cã ºcoala acordã o atenþie deosebitã
problemei mediului. Copiii sunt ajutaþi sã
înþeleagã cã este important sã aibã informaþii
despre poluare, despre stratul de ozon ºi efectul
de serã aºa cum au despre alte noþiuni din
fizicã sau din oricare altã materie; sã ºtie care
este perioada de degradare a unui ambalaj
alimentar aruncat la întâmplare; sã ºtie ce
efecte au surplusurile decibelilor care le încântã
urechile; sã ºtie cã înainte ca deºeurile sã fie
aruncate în tomberoane, ele trebuie sortate ºi
aruncate în tomberoanele speciale.
Ocrotirea mediului natural este o provocare
pentru întreaga omenire; este o obligaþie
comunã de a respecta un bun comun: „Dacã
omenirea de astãzi reuºeºte sã uneascã noile
posibilitãþi ale ºtiinþei cu o puternicã dimensiune
eticã, va fi, cu siguranþã, în stare sã promoveze
mediul natural ca locuinþã ºi resursã pentru
întreaga omenire, va fi capabilã sã elimine
factorii poluãrii mediului, sã asigure condiþii de
igienã ºi sãnãtate adecvate atât pentru grupuri
mici de oameni, cât ºi pentru vaste aºezãri.
Tehnologia care polueazã poate ºi curãþa!…”
(Ioan Paul al II-lea, discursul la Congresul Mediu
ºi sãnãtate, 25 martie 1997).

Psihologul rãspunde
Am un copil care, în
toamna acestui an, va
merge în clasa întâi. Este
un copil sociabil, care se
ataºeazã de cei din jurul
lui, dar este ºi foarte
sensibil. La grãdiniþã,
dupã serbarea de sfârºit
de an ºcolar, a plâns ºi-i
pãrea rãu cã se desparte
de doamnele educatoare
ºi de prietenii de acolo.
ªtiu cã prima zi de ºcoalã din viaþa copilului reprezintã motiv de emoþie
atât pentru el cât ºi pentru pãrinþi ºi cã începutul anului ºcolar poate fi,
pentru cei mici, un serios motiv de stres. Cum am putea sã-l protejãm de
emoþiile inevitabile ale primelor zile de ºcoalã, determinate de integrarea
într-un nou colectiv ºi de adaptarea cu doamna învãþãtoare?
Dupã cum aþi spus ºi dumneavoastrã, emoþiile primelor zile de ºcoalã
sunt inevitabile. De ce vreþi sã-l feriþi de ele? Acestea fac parte din viaþa
fiecãrui om ºi pot fi pozitive, importante. Cu siguranþã începerea ºcolii, a
unei noi etape de viaþã, pânã la urmã, presupune trãirea unor emoþii. De
dumneavoastrã depinde dacã vor fi plãcute sau nu. Pentru ca impactul cu
ºcoala - cu farmecul ºi tragicul ei - sã fie dorit ºi aºteptat de copil, aducãtor
de surprize ºi bucurie, îl puteþi pregãti pe cel mic povestindu-i despre stãrile
pe care le-aþi trãit când aþi fost în aceeaºi ipostazã, descriindu-i cum decurge
o zi obiºnuitã de ºcoalã, câte lucruri frumoase poate învãþa acolo.
Ca sã îl ajutaþi sã fie mai încrezãtor, vorbiþi-i despre prietenii lui mai
mari care au început ºcoala ºi care îi pot servi drept model, luaþi-l cu
dumneavoastrã la cumpãrãturi ºi lãsaþi-l sã-ºi aleagã singur rechizitele
care îi plac, toate acestea ca sã îºi formeze o imagine favorabilã despre
locul nou unde va petrece atât de mult timp de acum înainte. Sentimentele
copilului acum sunt confuze, nu înþelege bine ce înseamnã despãrþirea
(de foºtii colegi de la grãdiniþã), dar se sperie mai mult de ceea ce
urmeazã, de necunoscut. Aici intervin pãrinþii, gestionând trãirile copilului,
valorificându-le. ªcoala trebuie prezentatã ca un loc al perfecþionãrii, al
creºterii, al satisfacerii dorinþei de cunoaºtere, al jocului ºi prieteniei…
Dacã reuºiþi sã evidenþiaþi aspectele frumoase ale ºcolii, cel mic va
deveni chiar nerãbdãtor sã poarte prima datã ghiozdan, sã aibã caiete,
penar ºi nelipsitul carnet de note (calificative). Prezentaþi-i toate acestea
într-o luminã favorabilã (aºa cum ar trebui, de fapt, sã fie) ºi cu siguranþã
impactul cu ºcoala ºi oamenii ei va fi plãcut ºi constructiv.
Un ultim sfat: sã fiþi în permanenþã un partener al ºcolii ºi al
profesorilor, deoarece ei au cunoaºterea ºi experienþa suficiente pentru
a educa eficient. Chiar dacã vã doriþi sã-l protejaþi cât mai mult pe cel
mic, încercaþi sã renunþaþi la subiectivitate ºi sã þineþi cont de sfaturile
cadrelor didactice, de propunerile ºi chiar de sancþiunile lor. Totul e
spre creºterea intelectualã ºi umanã a copilului. Tensiunile dintre pãrinþi
ºi ºcoalã sunt percepute de copil ºi odatã cu acestea scade
disponibilitatea de acceptare a ceea ce vine dinspre ºcoalã. Iar cei
care au de pierdut sunt copiii, pãrinþii ºi societatea.
Psiholog, Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Arta de a Trãi 25
Sfatul Medicului
PREOCUPÃRI ESTIV ALE
ESTIVALE
Vacanþa copiilor, concediul pãrinþilor sunt discuþii la ordinea
zilei pe timpul verii.
Pentru a ne pãstra sãnãtatea ºi a beneficia de un timp de
refacere a forþelor, este bine sã ºtim câteva lucruri.
Somnul reface organismul. Deci atât copiii cât ºi adulþii au
nevoie de cel puþin 7-8 ore de somn pe timpul nopþii. Nu ziua, care
ar compensa nopþi nedormite, pierdute în distracþii. Somnul cel
mai odihnitor este cel dinainte de miezul nopþii. Pe cât posibil,
culcarea sã fie la orele 22 – 22.30.
Este adevãrat cã pentru cei care lucreazã în schimburi, ritmul
veghe-somn este dereglat ºi adaptarea organismului este mai
intens solicitatã. ªi în acest caz se impune respectarea duratei
orelor de somn.
Aerul condiþionat ridicã probleme în zilele foarte cãlduroase
dacã este folosit neraþional, în locuinþã dar ºi la serviciu. Transpirat,
încãlzit de afarã, organismul este solicitat la o adaptare la o
temperaturã mai scãzutã, fiind favorizatã astfel rãceala de varã.
Dar ºi invers, ieºind din camera cu aer condiþionat în caniculã,
omul suportã destul de greu schimbarea bruscã de temperaturã.
Setea este mai mare în timpul cãldurii, transpiraþia este mai
accentuatã, organismul simte nevoia de a bea mai multe lichide.
Lichidul bãut nu trebuie sã fie prea rece ºi sunt indicate înghiþituri
mici. Bãuturile prea reci sunt eliminate repede din organism prin
transpiraþie excesivã. În perioadele de caniculã este recomandat
sã se bea bãuturi calde, cum ar fi ceaiurile, care asigurã mai bine
hidratarea organismului. Chiar când nu existã senzaþia de sete
este necesarã consumarea a minimum doi litri de lichide pe zi.
Cura de soare este necesarã ºi sãnãtoasã respectând anumite
reguli. Orele dimineþii sunt cele mai indicate, evitând perioada de
prânz când radiaþiile calorice ºi ultraviolete sunt prea intense.
Expunerea va fi gradatã ca timp, se vor folosi creme protectoare,
se va asigura protecþia capului. Copiii, persoanele blonde ºi cele în
vârstã sunt mai sensibile ºi trebuie sã acorde o grijã mai mare
expunerii la soare. Nu se va citi pe plajã decât la umbrã.
Chiar la un cer acoperit ºi vânt pot apãrea arsuri ale pielii ºi
este indicatã expunerea, limitatã ca timp, în costum de baie.
Ca alt aspect, sunt semnalate, vara, diarei care apar fie de
la fructe prea coapte care fermenteazã uºor, fie de la alimente
care nu au fost pãstrate în condiþii corespunzãtoare ºi prezintã
alteraþii. Diareea duce la pierderea de apã ºi sãruri ºi, de aceea,
este importantã hidratarea organismului prin alternarea unei
cãni de supã de zarzavat cu o canã de ceai sau compot, nu
numai apã. Administrarea se face cu înghiþituri mici, mai ales
dacã intervine ºi voma. Sã nu uitãm cã ºi în caz de insolaþie pot sã
aparã voma ºi diareea. Prezentarea la medic trebuie sã fie cât
mai rapidã, ca specialistul sã punã diagnosticul corect ºi sã
prescrie medicaþia adecvatã.
Le dorim tuturor o vacantã plãcutã ca destindere bine meritatã
dupã un an de muncã.
Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
26 Istorie ºi Spiritualitate
Dupa
Dupã 80 de ani,
Monseniorul Ghika
este omagiat la Villejuif
Iatã ce scrie Pr. Petru Gherman în antologia
Convertiþi din secolul XX. Din palat la altar ºi la
puºcãrie, despre trecerea Monseniorului prin
Villejuif : „La Villejuif, odinioarã sol ostil, pãmânt
al tristeþii apãsãtoare, al mizeriei ºi al dezordinii,
cãlugãrul Ghika s-a luptat cu rãul, pas cu pas,
pentru a implanta acolo crucea ºi a-l semãna
cu iubirea divinã. Pe amplasamentul acelei
barãci de cale feratã, unde apostolul dezmoº-
teniþilor instalase tronul Regelui Universului, se
înalþã astãzi una din noile biserici de la periferia
Parisului, parohie numeroasã ºi prosperã, a
cãrei înflorire proclamã cã persecuþiile ºi sângele
martirilor sunt o promisiune veºnicã de Înviere
ºi de viaþã pentru Bisericã”.
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a
Sfintei Feþe, din Villejuif împlineºte anul acesta
75 de ani de la înfiinþare ºi a ales ca zi de
aniversare 17 mai, ca un omagiu adus celui
care, acum peste 80 de ani, semãna aici, cu
dragostea sa de preot, Cuvântul Evangheliei.
Cu aceastã ocazie, un grup de treizeci de
români, însoþiþi de pãrintele Ioan Ciobanu,
parohul bisericii Sacré Cœur din Bucureºti, au
venit la Villejuif, pentru a participa la sãrbãtoare.
Jubileul de 75 de
Statuia monseniorului Ghika,
sfinþitã la 17 mai,
în biserica din Villejuif
Sculptor: Luana Alexe
Imagini din
cadrul Sfintei Liturghii
celebrate la 17 mai în
biserica din Villejuife. La
celebrare au participat ºi
un grup de peºerini de la
Biserica Sacré Cœur din
Bucureºti, însoþiþi de
Pr. Ioan Ciobanu.
ani este pus sub semnul Iubirii ºi al curcubeului:
iubirea, aºa cum ne-o învaþã Domnul nostru
Isus Cristos, ºi cu care Sfânta Tereza a Pruncului
Isus se identifica; curcubeul simbolizeazã
alianþa pe care Dumnezeu o face cu oamenii.
Pe de altã parte, prin multitudinea de culori,
curcubeul reprezintã foarte bine aceastã
comunitate din Villejuif, formatã din oameni
de rase, naþionalitãþi, culturi ºi obiceiuri diferite,
ºi care astãzi trãiesc ºi se roagã împreunã în
acelaºi lãcaº de cult.
Împodobitã cu flori, unele culese chiar din
grãdina parohiei, biserica, proaspãt renovatã
ºi care mai pãstreazã încã mirosul de vopsea,
ºi-a întâmpinat oaspeþii: Geneviève d’Hoop ºi
soþul, Daniel de Briey, Thiery de Briey cu soþia ºi
fiul lor Paul – rude cu monseniorul Ghika -,
Anca Filoteanu, producãtoare de filme
documentare, jurnalistul Jean Yves Conrad,
reprezentanþi ai Asociaþiei Virgo Fidelis -
înfiinþatã la iniþiativa Monseniorului Ghika -, un
grup de belgieni ºi grupul de pelerini români.
În biserica arhiplinã, într-o atmosferã de
sãrbãtoare ºi bucurie, Sfânta Liturghie a fost
celebratã de monseniorul Michel Santier,
Episcop de Créteil, împreunã cu Pr. Boniface
Sebogo, parohul bisericii, Pr. Ioan Ciobanu,
Pr. Francis Volle, îndrumãtorul spiritual
al Asociaþiei Virgo Fidelis, Pr. Michel
Ragier, fostul paroh, Pr. Joel Ouédraogo
din Burkina Faso ºi un preot din ordinul
Les Pères Blancs.
În predica sa mons. Michel Santier a
evocat figura Monseniorului Vladimir Ghika,
primul preot trimis pe aceste meleaguri,
unde a fost primit cu pietre de o populaþie
ostilã cuvântului Domnului. Vedem astãzi în
aceastã bisericã, rodul iubirii, al sacrificiilor, al
rugãciunilor, al muncii martirului român.
Dupã binecuvântarea finalã ºi tradiþionalul
cântec românesc „Mulþi ani trãiascã”, cei
prezenþi s-au îndreptat spre gradina unde,
sub cei doi cireºi în pârg, ºi printre câteva
picãturi de ploaie, dar cu soarele în suflet, au
servit un aperitiv ºi au luat masa împreunã.
Maria Sander

MARIA
MARIA MAGDALENA
MAGDALENA
Iconografie
Iconografie poliedricã
poliedricã
De la Evanghelii la artã
Trei dintre prersonajele feminine amintite
de Evanghelii în preajma lui Isus, respectiv
Maria, sora lui Lazãr ºi a Martei, femeia
pãcãtoasã care-i unge picioarele Mântui-
torului cu parfum de mare preþ ºi Maria
Magdalena au suferit, în hagiografia
creºtinã, în consecinþã în arta sacrã, un
proces de contopire. A rezultat o
Magdalenã care depãºeºte iconografia
specificã timpului liturgic pascal; s-a conturat
un prototip al sfinþeniei feminine izvorâte din
lacrimi de iubire ºi care arde cu puterea
focului de nestins.
În icoana Rãstignirii
Giotto,Crocifissione
Începând cu Giotto (în Istoria lui Cristos,
Cappella degli Scrovegni, Padova), Maria
Magdalena este reprezentatã la picioarele
Crucii, în scena dramaticã a Rãstignirii lui
Isus. Cu o ºuviþã din pãru-i lung, despletit,
de culoare blond roºcat, Magdalena ºterge
picioarele Mântuitorului pironite pe lemnul
Crucii. Tânãra din Magdala nu adunã
sângele lui Isus, ci propriile lacrimi cu care i-
a curãþat trupul în vederea înmormântãrii.
Nu este doar un sentiment de circumstanþã,
trecãtor (femeile plâng uºor!) ci o implicare
totalã în istoria pãtimirii lui Cristos. Mantia
Magdalenei parcã i s-a prelins de pe trup
– indiciu al despuierii de sine, lepãdarea de
omul cel vechi pentru a trãi doar pentru
Cristos.
Sfântul Lunii în Iconografie 27
cu realitatea înconjurãtoare, dealtfel nu
lipsitã de graþie. Este o icoanã a tensiunii
feciorelnice cãtre Mirele iubit, mai intensã ºi
mai profundã chiar decât unirea matri-
monialã.
Penitenta. In multe biserici (muzee)
Maria Magdalena este reprezentatã într-o
simetrie complementarã Sfântului Ieronim
(„penitentul”), ca prototip al pocãinþei
feminine. Umerii tinerei femei, (uºor) des-
puiaþi, sunt acoperiþi de podoaba capilarã.
Corpul transfigurat al Magdalenei, ºi totuºi
Masaccio,Crocifissione
atât de plin de viaþã, contrasteazã cu at-
mosfera penitenþialã care-o înconjoarã. Ca
În Rãstignirea lui Masaccio (muzeul
ºi în cazul lui Ieronim, atributele Magdalenei
Capodimonte, Napoli, 1426) Magdalena nu
sunt Crucea sfântã, Scriptura ºi craniul. In
mai are chip, ea devine pur ºi simplu o
plus, caracteristic Mariei este vasul cu uleiuri
flacãrã, un rug aprins. Mâinile ridicate spre
parfumate (sau vasul cu nard de mare preþ).
Rãstignit par douã vâlvãtãi ce urcã cãtre
cer. Doar douã culori, roºu ºi galben, ºi
nuanþele lor i-au servit pictorului pentru a
reda focul în care se transformã omul atunci
când îmbrãþiºeazã Crucea în mod plenar.
Noli me tangere
În fresca Noli me tangere (Nu mã atinge)
Beato Angelico (muzeul mãnãstirii San Marco,
Florenþa) o reprezintã pe Maria Magdalena
îngenunchiatã, cu spatele la mormântul gol.
În elanul plin de efuziune faþã de Acela pe
care-l cãuta printre cei morþi ºi-l aflã acum
printre cei vii, fecioara pare a pierde contactul
JosephHeintz,Maddalenapenitente
BeatoAngelico,Nolimetangere
Magdalena care îmi revine în
minte
Când privesc icoana (tabloul) Magdalenei,
îmi vin în minte femeile ºi tinerele fete, despletite
ºi cu faþa plânsã, rude apropiate ale morþilor
pe care-i ºtiu din satul meu. Inþeleg acum cã
Maria Magdalena este prezentã aproape
de noi, în fiecare familie încercatã de durerea
pierderii unei persoane iubite!
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
28 Micul Prinþ
Va ra îîm
mpreunã
IUBIREA a fost tema de anul acesta la Vara împreunã, program desfãºurat între 15 ºi 21 iunie în
parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul (Bãneasa). Motto-ul general care i-a animat în acest campus a
fost luat din Scrisoarea Sfântului Paul cãtre Corinteni (1Cor 13): Iubirea nu înceteazã niciodatã. Pentru
a participa la activitãþile pregãtite de animatori, participanþii, aproximativ 30 de copii, s-au împãrþit
în patru echipe: roºie, verde, galbenã ºi albastrã.
Ca în fiecare an, programul a început luni dimineaþã cu Sfânta Liturghie celebratã de pãrintele
paroh Mihai Mãrtinaº. Zilnic, programul începea cu o rugãciune urmatã de interpretarea imnului
intitulat Vara împreunã. Pe lângã programele de jocuri ºi diferitele ateliere de creaþie, au avut loc ºi
discuþii pe grupuri legate de motto-ul zilei respective (Dragostea este îndelung rãbdãtoare, Dragostea
este binevoitoare, Dragostea nu se mânie...). Spre bucuria ºi încântarea tuturor a avut loc ºi o ieºire
la pãdure. S-a mers la Mogoºoaia unde s-a petrecut o zi minunatã, la sfârºitul cãreia mulþi dintre cei
prezenþi au regretat cã trebuie sã plece acasã.
Programul Vara împreunã s-a încheiat duminicã, cu celebrarea
Sfintei Liturghii de la ora 11, într-un mod mai deosebit decât în celelalte
duminici. Biserica a fost frumos împodobitã cu o zi înainte de
participanþii la Vara împreunã, iar predica a fost adaptatã, fiind
destinatã în special copiilor. La sfârºit, toþi participanþii au primit câte
un CD cu fotografiile fãcute pe toatã perioada programului de la
Vara împreunã, fotografii care sã le aminteascã de minunatele zile
de început de vacanþã de varã.
Andreea Ailenei

Spune-mi o poveste!
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon ºi a cãzut în
mâna tâlharilor care, dupã ce l-au dezbrãcat ºi l-au strivit în
bãtaie, au plecat, lãsându-l pe jumãtate mort. Din întâmplare,
a trecut pe drumul acela un preot, dar, vãzându-l, a trecut
mai departe. La fel ºi un levit, trecând prin locul acela,
vãzându-l, a trecut mai departe. Dar un samaritean care
cãlãtorea a venit lângã el ºi, vãzându-l, i s-a fãcut milã.
Apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnând untdelemn ºi vin. Apoi,
urcându-l pe animalul sãu de povarã ºi ducându-l la un han,
i-a purtat de grijã. În ziua urmãtoare, a scos doi dinari, i-a
dat hangiului ºi i-a spus: «Îngrijeºte-te de el ºi ceea ce vei mai
cheltui îþi voi da când mã voi întoarce». (Lc 10, 29-35)

Tu, dacã ai trece pe lângã un copil care are a fost bãtut

de alþi copii, ce-ai face?
 SufletTânãr 29
Acesta este preotul:
Gândul meu pentru tine/ri
un om care aratã calea spre cer!
un ales care vorbeºte despre cer!
Dragã prietene,
un chemat care demonstreazã cã se poate ajunge în cer!
Preotul se spovedeºte, ca toþi greºitorii, Când Sfântul Ioan Maria Vianney se apropia de noua
dar are puterea de a ierta pãcatele. lui parohie, s-a întâlnit cu un copil ºi l-a întrebat: unde este
Preotul este un credincios asemenea tuturor. satul Ars? Acesta, a întins mâna ºi i-a arãtat drumul care
Preotul este un om credibil. Preotul ne face sã ne gândim la Dumnezeu.
ducea spre neºtiuta ºi izolata localitate. Preotul Ioan Maria
Preotul poate fi un semn de contradicþie, dar aratã voinþa lui Dumnezeu. Vianney, a adãugat: ”Tu mi-ai arãtat drumul spre Ars, eu
Preotul este dispreþuit, dar este ºi cel mai cãutat. îþi voi arãta calea care duce la cer!”.
Preotul este singur, dar iese totdeauna învingãtor.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Preotul este umilit, dar este numit cucernic.
Preotul nu are familie, dar este numit de toþi pãrinte.
Preotul îl urmeazã îndeaproape pe Cristos.
Preotul se aseamãnã cu Cristos. Preotul dã mãrturie despre Cristos. Vine INTC 2009!
Preotul este om, dar trebuie sã aibã faþa lui Cristos.
Preotul este chemat sã trãiascã dragostea Bunului Pãstor.
Preotul este alt Cristos. Preotul este un om al optimismului.
Preotul trãieºte în timp, dar este profet al Împãrãþiei veºnice.
Preotul este promotorul valorilor Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Preotul este un om însetat de adevãr ºi de speranþã.
Preotul aratã, prin viaþa sa, Viaþa Nouã.
Preotul a primit credinþa, asemenea tuturor,
dar celebreazã sacramentele.
Preotul este un om care îºi trãieºte credinþa.
Preotul este un om care îºi alimenteazã propria credinþã.
Preotul deschide drumul credinþei.
Preotul este nãscut într-o familie, dar este slujitorul comunitãþii.
Preotul este luat dintre oameni ºi pus între oameni.
Preotul este chemat sã aducã bolnavilor mângâiere.
Preotul este un om de sacrificiu.
Preotul are o mamã pãmânteascã, dar are ºi o Mamã cereascã.
Preotul este omul rugãciunii lângã Maria.
Preotul este aproape de Dumnezeu ºi-I aparþine Lui.
Preotul este om pentru a-l ajuta pe om sã fie om.
Preotul este omul dragostei, Aproximativ 200 de tineri din Arhidieceza de
dar este celibatar pentru cauza lui Cristos ºi a aproapelui. Bucureºti s-au înscris la Întâlnirea Naþionalã a Tineretului
Preotul este chemat de Dumnezeu. Catolic de la Baia-Mare din luna iulie. Ei se vor alãtura
Preotul este trimis de Dumnezeu. altor 2000 de tineri din întreaga þarã.
Preotul este un om cu mare responsabilitate. Organizatorii au stabilit pentru acele zile un
Preotul urmãreºte mântuirea tuturor, program variat, pentru a acoperi o arie cât mai vastã
dar în primul rând, trebuie sã se mântuiascã el. de preferinþe ºi hobbyuri: ateliere de creaþie, meditaþii,
Preotul are nevoie de liniºte ºi pace. discuþii pe diverse teme, programe artistice ºi diferite
Preotul trebuie ajutat cu rugãciune. concursuri.
Preotul cautã încurajare ºi mângâiere. Cei care nu vor putea sã participe la Întâlnirea de la
Preotul proclamã Cuvântul lui Dumnezeu, Baia-Mare, vor avea posibilitatea sã urmãreascã
deºi nu este cel mai bun orator. evenimentele pe site-urile www.tic.ro ºi
Preotul este omul înþelepciunii lui Dumnezeu. www.intc2009.com .
Preotul dezvãluie milostivirea lui Dumnezeu. În timpul întâlnirii, participanþii sunt invitaþi sã-ºi
Pr.. DAN IEL BULA I

Preotul este ministrul Duhului Sfânt. împãrtãºeascã impresiile, mãrturiile ºi fotografiile

Preotul este asemenea tuturor, dar face minuni. trimiþându-le la adresa mail@tic.ro. Cele mai
Preotul transformã pâinea ºi vinul în Trupul ºi Sângele lui Cristos. interesante vor fi publicate ulterior.
Preotul dãruieºte pacea sufleteascã.
Preotul deschide paradisul. ANTON BALINT
Pr
30 Lecturi
Pr. Tertulian Langa
Trecând pragul tãcerii
Editura Muzeul Naþional al Literaturii Române, 2009, 300 pag.
Apãrutã recent la Editura Muzeul Naþional
al Literaturii Române, din Bucureºti, cartea
preotului greco-catolic Tertulian Langa,
intitulatã “Trecând pragul tãcerii”, este o carte
document, în care autorul evocã experienþele
trãite, în “deºertul roºu” al temniþelor
comuniste, între anii 1948-1964: “din tainiþa
ruseascã la Malmaison, la Ministerul de
Interne, la Piteºti, Vãcãreºti, Jilava, Aiud,
Gherla, Lugoj, Galaþi ºi Insula Mare a Brãilei”.
Cartea Pr. Langa a fost lansatã oficial în
dupã-amiaza zilei de miercuri, 24 iunie, în sala
Ioan Muºlea a Bibliotecii Centrale Universitare
Lucian Blaga din Cluj-Napoca. La eveniment
au luat cuvântul PS Florentin Crihãlmeanu,
Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, Acad.
Camil Mureºan, de la Institutul de Istorie George
Bariþiu, Radu Cãlin Cristea, Director al Muzeului
Naþional al Literaturii Române ºi preotul greco-
catolic Matei Boilã, care a cunoscut ºi el,
asemenea Pr. Langa, teroarea închisorilor
comuniste, din perioada de clandestinitate a
Bisericii Greco-Catolice. Evenimentul a fost
organizat de Episcopia Românã Unitã cu
Roma, Greco-Catolicã, de Cluj-Gherla, Muzeul
Naþional al Literaturii Române ºi Facultatea de
Teologie Greco-Catolicã a Universitãþii Babeº-
Bolyai, din Cluj-Napoca.
În “Cuvântul Înainte” al volumului, pr. Langa
a explicat motivul pentru care nu a ezitat sã
scrie aceastã carte: “N-am fost destoinic sã
aºtern hârtiei imagini ca recoltate cu aparatul
de filmat, care sã-ºi afle locul într-un
documentar concret. S-au scris multe astfel
de pagini, însã aceste clipe ºi ore de meditaþii
unice, au fost trãite în regim de izolare
nemiloasã, de unul singur ori împreunã cu
mari cãrturari sau mari pãtimitori, numai pe
mine avându-mã ca martor. Astãzi ei nu mai
sunt în viaþã. Eu, însã, sunt. De nu i-aº actualiza
ºi nu i-aº restitui vieþii româneºti, i-aº mai
înmormânta în mine încã o datã, aº deveni
mormântul cetluit ºi mut a ceea ce ar fi dorit
sã spunã (…) Prezentul, lung trãit cu marii
mei magiºtri, pe care îl expun acum, este
dovada autenticã a faptului cã anii noºtri de
celulã n-au fost doar timpul unei trãiri larvare,
în care spiritul ºi cugetarea ar fi fost eliminate
Pr.. TERTULIAN LANGA s-a nãscut,
Pr
de comunism ºi scoase din curgerea istoriei. la 26 octombrie 1922, în Târgu-Mureº. A absolvit
Anii de temniþã au fost sfinþi ani ai unei facultãþile de Litere ºi Filosofie ºi Dreptul, la
schimbãri lucide a vieþii omeneºti, a societãþii Universitatea din Bucureºti, iar dupã cel de-al
noastre, ca ºi al rostului pe care l-am avut ºi îl doilea rãzboi mondial, a fost asistent la catedra
avem în devenirea omenirii (…) . de Pedagogie a aceleiaºi Universitãþi. Trecerea
Prin cele adunate în acest volum, trecutul în ilegalitate a Bisericii Române Unite i-a adus
se preface în prezent ºi nu mai poate fi ani grei de temniþã. Între timp, a studiat
considerat ca simplu ºir de fapte petrecute-n clandestin Teologia, studii pe care le începuse
ceaþã, ci dobândeºte o obiectivitate istoricã sub îndrumarea Monseniorului Vladimir Ghika
prezentã. (…) ºi a canonicului dr. Titus Mãlai, pe vremea când
Mai este cineva care sã nu poatã-nþelege era student la Bucureºti. Avea sã fie sfinþit preot
de ce tãcerile se cer mereu, mereu rostite, de la 20 decembrie 1964, prin impunerea mâinilor
ce tãcerile mereu au de trecut un prag? – Episcopului dr. Ioan Dragomir al Maramu-
pragul fiind doar unul singur ºi adevãrat: reºului. Dupã 1990 a fost Vicar General în
rostirea cu glas mare!” Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla.

John Bukovsky
Paginã realizatã de CRISTINA GRIGORE

„În noiembrie 1994 am fost transferat în

Federaþia Rusã. Trebuie sã vã mãrturisesc cã Chiesa del martirio, Chiesa della diplomazia
plecarea nu a fost lipsitã de durere. În timpul
îndelungaþilor ani de muncã sub regimul comunist ºi al
(Biserica martiriului, Biserica diplomaþiei)
celor patru ani în rolul de nunþiu m-am simþit bine în România, Editura Dehoniane (Bologna, Italia), 100 pag.
cu episcopii, cu preoþii lor ºi credincioºii, ºi în aceastã þarã
am lãsat o fãrâmã din inima mea”. Cu aceste cuvinte se încheie capitolul pe care, Excelenþa Sa John Bukovsky, l-a dedicat
României în cartea sa de memorii „Chiesa del martirio, Chiesa della diplomazia” – „Biserica martiriului, Biserica diplomaþiei”.
Cartea a apãrut, la începutul lunii, iunie în traducere, din limba slovacã în limba italianã, la editura Dehoniane (Bologna,
Italia) ºi poate fi consultatã la biblioteca Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti ºi în parohiile din Arhidiecezã.
În capitolul dedicat þãrii noastre, împletind datele istorice cu amintirile personale, arhiepiscopul John Bukovsky traseazã o
sintezã a istoriei Bisericii Catolice din România, de la sfârºitul celui de Al doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în 1994, când a fost transferat la Moscova. Bun
cunoscãtor al situaþiei reale din þara noastrã – vizitase România de mai bine de 20 de ori în timpul regimului comunist, fie singur fie însoþindu-l pe cardinalul
Luigi Poggi –, arhiepiscopul Bukovsky a fost primul nunþiu, în România, dupã 1990.
 Educaþie Media 31
Publicitatea,
eternul negustor de imagini
În fiecare zi, de nenumãrate ori, la televizor, la radio, la cinema, prin
diferite ziare sau reviste, pe strãzile reale sau pe cele virtuale ale internetului,
publicitatea ne invadeazã printr-o multitudine de forme sau cãi. Uneori
ne indispune, ne plictiseºte sau ne exaspereazã, alteori ne
surprinde, ne fascineazã sau ne distreazã.
Înainte de apariþia mijloacelor de comunicare în masã,
vânzarea produselor se realiza direct în pieþe, târguri, magazine
sau acasã la client, prin comis-voiajori. Nevoia de publicitate a
apãrut atunci când a dispãrut relaþia directã dintre producãtor
ºi consumator. În vederea stimulãrii cererii de bunuri ºi servicii,
dar ºi pentru a face faþã concurenþei, producãtorii ºi-au
concentrat atenþia asupra unor modalitãþi de acþiune care
sã-i determine pe consumatori sã opteze pentru produsele lor.
Probabil una dintre cele mai vechi mostre de publicitate
pãstrate este o tãbliþã de argilã babilonianã, din jurul anului
3000 î.C., care înfãþiºa un vânzãtor de uleiuri aromate
oferindu-ºi produsele unui scrib ºi unui pantofar.
Modul de a face reclamã, dar ºi de a transmite mesajul
a evoluat în timp, amploarea fenomenului publicitar fiind
favorizatã de dezvoltarea mass-media, fapt care a permis Veridicitatea în publicitate
publicarea masivã a reclamelor ºi a anunþurilor. Unul dintre scopurile publicitãþii, am vãzut mai sus, este acela de
Rolul publicitãþii a convinge consumatorul cât de important, util, frumos, ba chiar
indispensabil este un anumit produs. Toatã aceastã acþiune se face
„A face publicitate” înseamnã a construi ºi a comunica un mesaj
printr-o campanie publicitarã, iar firmele investesc enorm de mulþi
prin care se face cunoscutã existenþa unui produs sau a unui serviciu;
bani în reclame.
mesajul se prezintã într-un mod cât mai atractiv, pentru ca publicul sã
O problemã apare atunci când publicitatea distorsioneazã
fie convins de calitãþile ºi utilitatea acestuia ºi sã doreascã sã-l cumpere.
adevãrul pentru a-ºi atinge acest þel. Timpul foarte scurt cât dureazã
Acesta este cazul reclamei din domeniul comercial. Când organizaþiile
un spot nu poate construi nici personaje, nici situaþii prea complexe,
non-profit apeleazã la publicitate, ele o fac pentru a comunica o
aºa cã bunicuþele noastre vor fi mereu în bucãtãrie, gãtind zâmbitoare
atitudine, pentru a exprima anumite ideii ºi a modifica mentalitãþi.
sau cãutând cel mai bun detergent pentru nepoþei; tinerii vor fi mereu
Scopurile fundamentale ale publicitãþii sunt sã informeze ºi sã convingã.
rebeli ºi preocupaþi de distracþie; în zonele exotice, toatã lumea va
Cum ne convinge publicitatea? face plajã, va dansa ºi va fi „obligatoriu fericitã”.
1. Apelând în special la raþiune, prin prezentarea calitãþilor Televiziunea, în general, ºi publicitatea, în particular, tind sã
produsului pentru a-l diferenþia de celelalte din aceeaºi gamã; de deformeze realitatea, adicã o fac mai frumoasã pentru a determina
exemplu, reclamele la noii detergenþi promit o calitate superioarã consumul.
corelatã cu un preþ mai mic, dar care este, de cele mai multe ori, ªi e bine sã nu uitãm cã în faþa noastrã stã un etern negustor de
doar un preþ promoþional. imagini. De aceea, sã lãsãm reclamele sã ne pãcãleascã, sã ne
2. Folosind limbajul ºi imaginarul consumatorului pentru a avea încânte ºi sã ne convingã doar atât cât le permitem noi.
aderenþã la dorinþele ºi trebuinþele acestuia. Deºi încearcã sã La Vatican, Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale a
vorbeascã pe limba noastrã, reclamele nu sunt neapãrat prietenii publicat, în data de 22 februarie 1997, documentul Etica în
noºtri, ci doar negustori subtili care încearcã sã ne vândã marfa. publicitate, iar motivul pentru care Biserica se preocupã de
3. Manipulând contextul informaþional prin prezentarea idealizatã publicitate este uºor de înþeles din document, care subliniazã: „În
a femeilor, a bãrbaþilor, a copiilor, a cuplurilor, a animalelor, a naturii, societatea actualã, publicitatea influenþeazã profund modul în care
a familiei ºi, în general, a tot ceea ce poate fi idealizat. oamenii vãd viaþa, lumea ºi pe ei înºiºi, mai ales în ceea ce priveºte
4. „Cumpãrând” cumpãrãtorul prin organizarea de concursuri valorile ºi criteriile de judecatã ºi de comportament. Acestea sunt
care promit câºtiguri deosebit de tentante, chiar dacã ºansele de teme faþã de care Biserica este ºi trebuie sã fie interesatã în mod
câºtig sunt reduse. profund ºi sincer”.
5. Prezentând celebritãþi în calitate de garanþi ai calitãþii anumitor
produse sau servicii. Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
32 Din Istoria Bisericii
Unirea dintre latini ºi greci
la Conciliul Ferrara-Florenþa
Problema musulmanã
În 1389, turcii devin dominatorii Balcanilor câºtigînd o strãlucitã
victorie la Kosovo Polje. Ceea ce mai rãmânea din statele cruciate din
Grecia depindea acum de bunãvoinþa cuceritorilor. Din iniþiativa lui
Carol al VI-lea al Franþei ºi a lui Sigismund al Ungariei se formeazã o
nouã armatã de cruciaþi. Aceºtia, însã, sunt învinºi în bãtãlia de la
Nicopole, din 26 septembrie 1396.
Într-o astfel de situaþie, împãratul bizantin Manuel al II-lea
Paleologul (1391-1425) vine în Europa unde, la Veneþia, Paris ºi Londra
încearcã sã-i mobilizeze, din nou, pe occidentali împotriva pericolului
turcesc. În acest contex ideea unirii celor douã Biserici (despãrþite de
schisma din 1054) devine mai actualã. Manuel primeºte o invitaþie din
partea cardinalilor de a-ºi trimite delegaþi la Conciliul din Pisa (1409),
urmatã de o invitaþie, acceptatã, pentru Conciliul din Konstanz. Dar
reprezentantul sãu cel mai abil moare, la Konstanz, în 1415, iar pãrinþii
conciliari, dându-ºi seama cã nu pot rezolva toate problemele puse
în discuþie, amânã discutarea problemei unirii.
Între timp, sosiserã alþi delegaþi imperiali bizantini cu un document, în
36 de articole, în care grecii îºi expuseserã propriile propuneri pentru
pregãtirea unirii între cele douã biserici. Delegaþia imperialã s-a arãtat
foarte optimistã în a prezenta dorinþa de unire a Constantinopolului cu
Roma. Din acest motiv, noul ales, Papa Martin al V-lea a acceptat cererea
grecilor de a trimite o delegaþie la conciliul de unire pe care împãratul
bizantin intenþiona sã-l deschidã în capitala sa. Lucrurile, însã, s-au blocat
din cauzã cã în cele 36 de articole se prevedea cã toate cheltuielile acestui
proiect trebuiau sã fie suportate de Papã, iar acesta nu avea bani. Când
va avea banii necesari, un atac al turcilor asupra Constantinopolului (1442)
va anula orice speranþã a proiectatei uniri.
Basel-Ferrara-Florenþa (1431-1445)
Cu puþin timp înainte de a muri, papa Martin al V-lea (1417-1431),
respectând un decret al Conciliului din Konstanz (Germania), a convocat
un nou Conciliu la Basel (Elveþia), care ºi-a început lucrãrile la 18 iulie
1431 pentru a combate „erezia” husitã ºi pentru a face unirea Bisericilor.
Urmãtorul Papã, Eugen al IV-lea (1431-1447), nemulþumit de modul în
care membrii conciliului s-au aºezat la negocieri cu husiþii ºi îngrijorat
de atitudinile împãciuitoare care ieºeau la ivealã, mutã conciliul la
Ferrara (Italia) prin decizia sa datã prin bula Pridem ex iustis, din 30
decembrie 1437. Deschiderea festivã a avut loc în catedrala Sfântul
Gheorghe la 8 aprilie 1438.
Alfons Wardella
Nãscut la 23 noiembrie 1896 la Piteºti, într-o familie catolicã italianã, Alfons Wardella a urmat cursurile ªcolii Superioare de Comerþ de la Iaºi (1917-1918),
perioadã ce a coincis ºi cu activitatea sa ca ofiþer în Armata Românã refugiatã în Moldova.Dupã anul 1919 a lucrat ca ºi contabil la diverse instituþii
comerciale din Bucureºti, inclusiv la revista Viaþa Româneascã, iar începând cu anul 1951 a funcþionat în cadrul Arhiepiscopiei Romano - Catolice de
Bucureºti în calitate de contabil, arhivar, bibliotecar ºi secretar al Protopopiatului Catolic Bucureºti. Experienþa profesionalã ºi buna cunoaºtere a limbilor
strãine l-au ajutat mult în activitatea de inventariere a fondului arhivistic ºi de carte al Arhiepiscopiei.Timp de decenii a servit cu devotament Arhiepiscopia,
remarcându-se ºi ca un membru de bazã al Corului Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti. Moare la 2 iulie 1968 la Bucureºti.
În vara anului 1438, printre delegaþii orientali s-a produs agitaþie
ºi nemulþumire, ei înfricoºându-se mai ales de ciuma ce bântuia la
Ferrara ºi care a fãcut ravagii în delegaþia rusã. Aceasta sosise la 15
august 1438, fiind condusã de Isidor, mitropolitul Kievului. Din cauza
situaþiei create, la 10 ianuarie 1439, în ºedinþa publicã þinutã în catedrala
Sfântu Gheorghe, din Ferrara, s-a citit decretul Papei pentru
transferarea sinodului la Florenþa.
Promotorii Actului de Unire , decretul Lætantur coeli, semnat în ziua
de 5 iulie 1439 ºi proclamarea unirii fãcutã în 6 iulie 1439, în Catedrala
Santa Maria del Fiore, au fost Papa Eugen al IV-lea ºi împãratul bizantin
Ioan al VIII-lea Paleologul. Nu trebuie uitatã contribuþia patriarhului Iosif
al II-lea al Constantinopolului care, din pãcate, bolnav pe toatã durata
tratativelor, a încetat din viaþã pe 10 iunie 1439, fiind înmormântat la
Florenþa, în biserica Santa Maria Novella.
La puþin timp dupã proclamare, orientalii au fãcut cale întoarsã
spre casã ºi mulþi dintre ei ºi-au retras aprobarea sau nu au celebrat
în mod oficial evenimentul acasã, cel mai bun exemplu fiind faptul
cã, la Constantinopol, decretul a fost promulgat abia pe 12 decembrie
1452 în cadrul Liturghiei solemne celebrate în biserica Sfânta Sofia.
Participarea româneascã la Conciliul
Ferrara-Florenþa
Monopolul asupra numirii mitopoliþilor din teritoriile româneºti, pe
care l-a deþinut patriarhul grec al Constantinopolului, a fãcut ca sã
fim reprezentaþi, la Concilii (cum s-a întâmplat la Konstanz), doar de
boieri ºi nu prin feþe bisericeºti. Avem, însã, o frumoasã amintire
epistolarã prounionistã prin mitropolitul Moldovei, Grigore, care, prin
cele douã scrisori datate 10 ºi 11 martie 1436, primite de la Papa
Eugen al IV-lea, devenea misionarul unirii cu Biserica romanã a
„valahilor, bulgarilor ºi moldovlahilor, (Valachos, Bulgaros et
Moldovlachos) care se gãsesc în Ungaria ºi la hotarele regatului”.
Urmaºul sãu în scaunul Sucevei, Damian, fiind grec va putea participa
la Conciliul de la Ferrara-Florenþa, semnând actul de unire ºi adãugând
dupã nume „mulþumit am semnat”. Semnãtura ºi aceste cuvinte conside-
rãm cã exprimã spiritul cu care a fost reprezentatã românimea moldo-
veanã; dar ele ºi-au manifestat dorinþa unionistã peste timp, la aproximativ
560 de ani (în 1999), în altã parte a þãrii (la Bucureºti) când s-a strigat în
prezenþa patriarhului Teoctist ºi a Papei Ioan Paul al II-lea: „unitate”.
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª