Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

La încheierea Sinodului Episcopilor

Episcopilor,,
Roma, 26 octombrie 2008
În ultima duminicã din octombrie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a prezidat în Bazilica Sfântul Petru Sfânta Liturghie de
încheiere a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temã, aºa cum ºtim, “Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”.
La predicã, dupã ce a fãcut o scurtã meditaþie despre lecturile biblice citite la Liturghie, Papa s-a referit de mai multe ori la
Sinodul abia încheiat, exprimându-ºi dorinþa ca propunerile concluzive “sã fie duse în fiecare comunitate”, ca “sã se înþeleagã
nevoia de a se traduce cuvântul care a fost auzit în gesturi de iubire, deoarece doar în acest fel proclamarea Evangheliei
devine credibilã în ciuda slãbiciunilor umane”.
Este de maximã importanþã sã asculþi Cuvântul ºi sã-l întrupezi în existenþa personalã ºi comunitarã. “În aceastã celebrare
euharisticã simþim în mod deosebit legãtura care existã între ascultarea plinã de iubire a Cuvântului lui Dumnezeu ºi slujirea
dezinteresatã a fraþilor noºtri (...) Noi toþi, care am luat parte la lucrãrile sinodale, purtãm în noi reînnoita conºtiinþã cã în acest
început de nou mileniu, datoria prioritarã a Bisericii este înainte de toate sã se hrãneascã cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru
a face rodnicã noua evanghelizare”. Insistând de mai multe ori pe importanþa legãturilor dintre ascultarea Cuvântului ºi
evanghelizare, ca punct fundamental al mãrturiei creºtinilor, Sfântul Pãrinte observa: “Mulþi oameni cautã, uneori poate fãrã
a-ºi da seama de acest lucru, sã-l întâlneascã pe Cristos ºi Evanghelia Sa; mulþi au nevoie sã gãseascã în El sensul vieþii lor”.
Mãrturia clarã ºi comunã a unei vieþi în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu este un criteriu indispensabil pentru verificarea
misiunii Bisericii.
La aceeaºi predicã, Sfântul Pãrinte a amintit de cele învãþate de Conciliul II Vatican, ºi anume de Constituþia Dei Verbum:
“creºtinii trebuie sã aibã acces larg la Sfânta Scripturã” (n. 22); cãci, aºa cum afirmã acelaºi document conciliar, Biserica a
venerat întotdeauna dumnezeieºtile Scripturi, dupã cum a venerat ºi însuºi Trupul Domnului, primind neîncetat - mai ales în
Liturgia sacrã - Pâinea vieþii, atât la masa cuvântului lui Dumnezeu, cât ºi la aceea a Trupului lui Cristos. Sfintele Scripturi, unite
cu Sfânta Tradiþie, sunt regula supremã a credinþei Bisericii. Întreaga propovãduire a Bisericii trebuie sã fie aºadar hrãnitã ºi
cãlãuzitã de Sfânta Scripturã; în Cuvântul lui Dumnezeu se aflã atâta putere ºi tãrie, încât el constituie sprijin ºi forþã pentru
Bisericã, iar pentru fiii Bisericii, tãrie a credinþei, hranã a sufletului, izvor curat ºi nesecat al vieþii spirituale.
Suveranul Pontif a mai menþionat unele dintre problemele analizate în cadrul Sinodului, cum ar fi aceea a nevoii ca Magisteriul
sã interpreteze corect Scriptura ºi nevoia formãrii biblice a preoþilor. “Având în vedere faptul cã uneori o întâlnire cu Scriptura
riscã sã nu fie un eveniment eclezial, ci mai degrabã expusã subiectivismului ºi arbitrarietãþii, este indispensabilã o robustã ºi
credibilã promovare pastoralã a cunoaºterii Sfintei Scripturi pentru a vesti, celebra ºi trãi Cuvântul în comunitatea creºtinã”, a
afirmat Papa.
În finalul predicii, Sfântul Pãrinte spunea: “Multe alte gânduri ar mai fi de adãugat, dar mã limitez la a sublinia în sfârºit cã
locul privilegiat în care rãsunã Cuvântul lui Dumnezeu, care edificã Biserica, aºa cum s-a spus de multe ori în timpul Sinodului,
este fãrã îndoialã liturgia. În ea se aratã cã Biblia este o carte a unui popor ºi pentru un popor; o moºtenire, un testament
încredinþat cititorilor, ca sã actualizeze în viaþa lor istoria mântuirii mãrturisitã în scris. Este, de aceea, un raport vital de apartenenþã
reciprocã între popor ºi Carte: Biblia rãmâne o Carte vie împreunã cu poporul, subiectul ei, care o citeºte; poporul nu subzistã
fãrã Carte, deoarece în ea aflã raþiunea sa de a fi, vocaþia sa, identitatea sa. Aceastã apartenenþã reciprocã dintre popor ºi
Sfânta Scripturã este celebratã în fiecare adunare liturgicã; prin Duhului Sfânt, aceasta îl ascultã pe Cristos, deoarece El este
cel care vorbeºte atunci când în Bisericã este cititã Scriptura ºi este primitã alianþa pe care Dumnezeu o reînnoieºte cu poporul
sãu. Scriptura ºi liturgia converg, aºadar, spre scopul unic de a conduce poporul spre dialogul cu Domnul ºi spre ascultarea
faþã de voinþa Domnului. Cuvântul ieºit din gura lui Dumnezeu ºi mãrturisit în Scripturã se întoarce la El în formã de rãspuns în
rugãciune, de rãspuns trãit, de rãspuns care izvorãºte din iubire (cf. Is 55,10-11).
În cuvântarea care a precedat rugãciunea “Îngerul Domnului”, Sfântul Pãrinte a reluat unele din temele de mai sus ºi a
atras atenþia comunitãþii internaþionale, a liderilor religioºi ºi a oamenilor de bunãvoinþã asupra tragediei care se consumã în
unele þãri, unde creºtinii sunt victime ale intoleranþei ºi ale violenþei brutale.
Îmi vin acum în minte numele celor doi iezuiþi, pãrintele Otto ºi pãrintele Victor, uciºi la Moscova acum zece zile. Oare
pentru cã rãspândeau Cuvântul lui Dumnezeu au fost uciºi?
2 Magisteriu
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Trei intenþii încredinþate de Papa
Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)
Dragi fraþi ºi surori(...), ca în fiecare duminicã, sã ne îndreptãm
privirea spre Maria prin recitarea antifonului Angelus, ºi sã-i
încredinþãm ei marile intenþii ale Bisericii ºi ale umanitãþii. În mod
special, sã ne rugãm pentru Adunarea Sinodului Episcopilor, care
se desfãºoarã la Roma, pentru ca sã poatã aduce roade de
autenticã reînnoire în fiecare comunitate creºtinã.
O altã intenþie specialã de rugãciune ne este oferitã de data
de azi a Zilei Misionare Mondiale care, în acest An Paulin,
propune meditaþiei noastre o expresie renumitã a Apostolului
neamurilor: „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16). În
aceastã lunã de octombrie, lunã misionarã ºi a Rozariului, câþi
credincioºi ºi câte comunitãþi oferã Sfântul Rozariu pentru
misionari ºi pentru evanghelizare! De aceea sunt bucuros cã
mã aflu chiar astãzi, în aceastã datã, aici la Pompei, în cel mai
important Sanctuar dedicat Preasfintei Fecioare a Sfântului
Rozariu. Aceasta îmi dã, de fapt, posibilitatea sã subliniez, cu
mai mare forþã, cã prima strãdanie misionarã a fiecãruia dintre
noi este tocmai rugãciunea. Înainte de toate, rugându-ne, se
pregãteºte calea Evangheliei; rugându-ne, se deschid inimile
spre misterul lui Dumnezeu ºi se dispun sufletele sã primeascã
Cuvântul sãu de mântuire.
Gândindu-mã la beatificarea soþilor Martin, care se întâmplã
chiar azi la Lisieux, îmi place sã reamintesc o altã intenþie care
îmi stã atât de mult la inimã: familia, al cãrei rol este fundamental
în educaþia copiilor într-un spirit universal, deschis ºi responsabil
faþã de lume ºi problemele ei, precum ºi în formarea vocaþiilor
la viaþa misionarã. Aºadar, sã invocãm ocrotirea maternã a
Maicii Domnului de la Pompei, pentru toate familiile din lume,
gândindu-ne deja la cea de-a VI-a Întâlnire a Familiilor, care
este programatã sã se desfãºoare la Ciudad de Mexico, în
ianuarie 2009.
Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org
www.oecumene.radiovaticana.org
Sã reînnoim speranþa în viaþa veºnicã
întemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristos
(2 noiembrie
noiembrie)
Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ne-a fãcut sã contemplãm
„cetatea Cerului, Ierusalimul ceresc care este mama noastrã”.
Astãzi, cu sufletul îndreptat încã spre aceste realitãþi ultime, îi
amintim pe toþi credincioºii rãposaþi, care „au plecat înaintea
noastrã cu semnul credinþei ºi dorm somnul pãcii”.
Aºa cum observa Sfântul Augustin, toþi vrem viaþa fericitã,
fericirea. Nu ºtim bine ce este ºi cum este, dar ne simþim atraºi
spre ea. Este aceasta o speranþã universalã, comunã oamenilor
din toate timpurile ºi din toate locurile. Expresia viaþa veºnicã ar
vrea sã dea un nume acestei aºteptãri de nesuprimat: nu o
succesiune fãrã sfârºit, dar scufundarea în oceanul infinitei iubiri,
în care timpul, înainte ºi dupã, nu mai existã. O plinãtate de
viaþã ºi de bucurie: aceasta este ceea ce sperãm ºi aºteptãm
din faptul de a fi cu Cristos (cf id.12).
(...) Sã reînnoim astãzi speranþa în viaþa veºnicã întemeiatã
realmente pe moartea ºi învierea lui Cristos. „Am înviat ºi acum
sunt cu tine”, ne spune Domnul, ºi mâna mea te susþine. Oriunde
ai putea sã cazi, vei cãdea în mâinile mele ºi voi fi prezent chiar
la uºa morþii. Unde nimeni nu te mai poate însoþi ºi unde tu nu
poþi purta nimic, acolo eu te aºtept pentru a transforma pentru
tine întunericul în luminã. Speranþa creºtinã nu este însã niciodatã
doar individualã, este mereu ºi speranþã pentru alþii. Existenþele
noastre sunt profund legate unele de altele, iar binele ºi rãul pe
care fiecare îl face îi atinge întotdeauna ºi pe ceilalþi. Astfel,
rugãciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta un alt suflet
care stã ºi se purificã dupã moarte. Iatã de ce astãzi Biserica ne
invitã sã ne rugãm pentru rãposaþii noºtri dragi ºi sã ne oprim
la mormintele lor.
Maria, steaua speranþei, sã întãreascã ºi sã facã mai autenticã
credinþa noastrã în viaþa veºnicã ºi sã susþinã rugãciunea noastrã
de mijlocire pentru fraþii rãposaþi.

„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,
o bazilicã
pentru adãpostirea unui mormânt
Odatã încheiate persecuþiile ºi
promulgate edictele de toleranþã faþã de
creºtini, la începutul secolului al IV-lea,
împãratul Constantin a ordonat
efectuarea unor sãpãturi în locul unde
creºtinii venerau memoria Sfântului
Apostol Paul, decapitat în jurul anilor 65
– 67, sub domnia împãratului Nero. ªi pe
aceastã cella memoriae, un mormânt
situat în via Ostiense, la aproximativ 2
kilometri înafara Zidurilor Aureliene care
strãjuiesc Roma, împãratul Constantin a
înãlþat o bazilicã, consacratã de papa
Silvestru, în anul 324.
Bazilica „Sfântul Paul din afara
Zidurilor” a cunoscut lucrãri de extindere
în perioada 384 ºi 395, sub împãraþii
Teodosiu, Valentin al II-lea ºi Arcadiu ºi au
continuat în cursul secolelor, urmând un
proiect amplu, cu cinci nave, cu
deschidere spre un portic compus din 150
de coloane din marmurã albã. Bazilica a
fost obiect al intervenþiilor de consolidare,
renovare ºi înfrumuseþare artisticã din
partea tuturor papilor care s-au succedat
la sediul lui Petru. Incendiul din 15 iulie 1823
a distrus bazilica, ce a fost mai apoi
reconstruitã la fel cu originalul, refolosindu-
se elemente salvate de furia flãcãrilor.
Mormântul lui Paul
d i n TTa
ars, scos la luminã
„Sfântul Paul din afara Zidurilor” este
una din cele patru bazilici majore din
Roma, numite ºi bazilici „papale”.
Mormântul lui Paul din Tars, deasupra
cãruia a fost con-
struitã bazilica, a
fost recent purtat la
luminã, în urma
sãpãturilor efec-
tuate sub altarul
major. Pânã în
prezent, mormân-
tul Sfântului Paul nu
putea fi vãzut
deoarece, în de-
cursul construcþiei
bazilicii ºi al pre-
facerilor arhitec-
tonice la care a fost supus edificiul, s-a
ajuns la o structurã sepulcralã protectivã
care nu permitea vederea nici mãcar a
unei pãrþi a sarcofagului.
În mai 2005, Benedict al XVI-lea a
instituit, prin documentul Motu Proprio,
figura canonicã a arhiparohului pentru
bazilica Sfântul Paul, stabilindu-i atribuþii
administrative ºi de gestiune, distincte de
cele ale abatelui benedictin sub a cãrui
tutelã, prin tradiþie, bazilica se aflase pânã
atunci. Astfel, cardinalul Andrea Cordero
Lanza di Montezemolo, care este ºi
arhitect de formaþie, a devenit arhiparohul
bazilicii „San Paolo fuori le Mura”
încredinþându-i-se lucrãrile de restaurare
ºi de modernizare a edificiului.
În contextul acestor lucrãri, s-a impus
înlãturarea unei pãrþi dintr-un altar dedicat
Sfântului Timotei (sec. IV), ºi deschiderea,
în cadrul structurii sepulcrale, a unei
ferestre de 70 cm ce permite vederea unei
pãrþi a sarcofagului Sfântului Paul.
Paul, Apostol ºi Martir
Sarcofagul, din marmurã neºlefuitã,
este înalt de circa 1,20 m ºi lung de 2,55 m,
sprijinindu-se pe un paviment format din
fragmente de piatrã. Sarcofagul se aflã la
adâncimea de 1,30 m sub actualul
paviment al bazilicii. În partea superioarã
a sarcofagului, la circa 40-45 cm, se aflã
Pelerin la Vatican 3
o lespede de marmurã, pe care stã scris:
„Paul Apostol Martir”, o copie a acesteia
fiind pãstratã în sacristia bazilicii.
Pelerini
la mormântul Sfântului Paul
Anul Paulin a fost deschis pe 28 iunie
2008, în bazilica romanã „Sfântul Paul din
afara Zidurilor”, din Via Ostiense, în
prezenþa Patriarhului ecumenic de
Constantinopol, Bartolomeu I, ºi a câtorva
delegaþi ecumenici. În timpul recitãrii
primelor vespere ale solemnitãþii Sfinþilor
Apostoli Petru ºi Paul, Papa a spus:
„Suntem adunaþi la mormântul Sfântului
Paul, care s-a nãscut, în urmã cu douã
mii de ani, la Tars în Cilicia, în Turcia de
astãzi. Cine era acest Paul? (…) Învãþãtor
al pãgânilor, apostol ºi crainic al lui Isus
Cristos, aºa se caracterizeazã el pe sine
însuºi într-o privire retrospectivã asupra
parcursului vieþii sale. Dar, cu aceasta,
privirea nu merge numai spre trecut.
„Învãþãtor al pãgânilor”: acest cuvânt se
deschide spre viitor, spre toate popoarele
ºi toate generaþiile. Paul nu este pentru noi
o figurã din trecut, pe care o amintim cu
veneraþie. El este ºi învãþãtorul nostru,
apostolul ºi crainicul lui Isus Cristos ºi
pentru noi (…).”
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Actualitate
Prezentarea anului pastoral
2008-2009 pentru familii
Itinerar catehetic cu familiile în parohie
Pe 11 octombrie s-a deschis anul pastoral dedicat Sfântului
Paul, care are ca motto cuvintele Apostolului Neamurilor „Nu mai
trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Cu aceastã
ocazie, în prezenþa PS Cornel Damian, s-a lansat broºura: Anul
paulin: Itinerar catehetic cu familiile în parohie. Realizatã de un
grup de familii, broºura propune spre meditare patru texte din
Noul Testament. Primul este luat din Faptele Apostolilor, cap. 18,
ºi-i are ca protagoniºti pe Sfântul Paul ºi pe soþii Acvila ºi Priscila.
Urmãtoarele trei texte sunt luate din scrierile pauline. Codicele
familiei din Efeseni 5, 21-32 trateazã despre legãtura dintre bãrbat
ºi femeie în lumina legãturii dintre Cristos ºi Biserica sa. Textul din
1 Corinteni 7,1-6 atinge aspecte importante ºi delicate ale vieþii de
cãsãtorie ºi familie, cum ar fi semnificaþia unirii conjugale ºi scopul
acesteia. Cu Imnul dragostei (1 Cor 1,1-13), se descoperã atât marea
pasiune a Sfântului Paul pentru vestirea Evangheliei, cât ºi ceea
ce nu este, de fapt, iubirea.
De ce o broºurã?
Cum aratã PS Cornel în introducere, pentru a oferi un ajutor
spiritual fiecãrui credincios ºi soþilor creºtini, în trãirea zilnicã a
credinþei. De asemenea, broºura are un rol didactic ºi pedagogic.
Conþinutul sãu poate fi un punct de plecare pentru realizarea, în
fiecare parohie, a unor cateheze prin care sã se cunoascã
învãþãtura Sfântului Paul ºi, deci, a Bisericii, cu privire la cãsãtorie
ºi la familie. De fapt, e vorba de un material la îndemâna pãrinþilor
parohi, a vicarilor ºi a credincioºilor, pentru ca aceºtia sã poatã
colabora. În mai multe rânduri, ÎPS Ioan Robu le-a recomandat
preoþilor sã se înconjoare de grupuri de soþi, de familii, pentru a le
fi colaboratori în munca pastoralã. Iniþiativa a prins contur de ceva
timp, în câteva locuri, iar roadele se vãd deja.
În chiar prima cathezã din acest material desco-perim marea
prietenie dintre Sfântul Paul ºi soþii Acvila ºi Priscila. Oare sã nu fie
aceasta o profeþie a modului de a fi al Bisericii?
Care este scopul itinerariului?
Evanghelizarea cu ºi prin familie. Termenul evanghe-lizare
revine cu o deosebitã frecvenþã în scrierile recente ale Magisterului
Bisericii. În Evangelium nuntiandi (1975), Papa Paul al VI-lea afirmã:
„evanghelizarea este harul ºi vocaþia proprie a Bisericii, identitatea
sa profundã. Biserica existã ca sã vesteascã Evanghelia” (nr.14).
În Novo millennio ineunte (2000), Papa Ioan Paul al II-lea vorbeºte
de noua evanghelizare, amintind pasiunea Sfântului Paul pentru
a vesti „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16). Apoi
continuã: „Aceastã pasiune nu va înceta sã trezeascã în Bisericã
un nou spirit misionar, care nu va fi rezervat unui grup de
“specialiºti”, dar va trebui sã angajeze responsabilitatea tuturor
membrilor poporului lui Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit, cu
adevãrat, pe Cristos nu poate sã-l pãstreze pentru sine, trebuie
sã-l vesteascã. Este necesar un nou elan apostolic, care sã fie
trãit ca un angajament cotidian de cãtre comunitãþile ºi grupurile
creºtine.” (nr. 40).
Un nou spirit misionar
A fi misionar nu înseamnã doar a merge, în altã þarã sau pe
un alt continent, pentru a vesti Evanghelia. Misionar nu înseamnã
neapãrat sã fii specialist sau expert în teologie. Misionar înseamnã
sã fii trimis, sã dai ceea ce ai primit la botez, credinþa. Un loc de
misiune este casa, propria familie, locul de muncã. Cum prin
familie trece frontiera dintre lume ºi Bisericã, ajutorul acordat soþilor
ºi familiilor, devine un ajutor acordat lumii ºi Bisericii.
De la o parohie la alta.
De la o familie la alta.
Iniþiativa din acest an, în continuitate cu ceea ce
s-a desfãºurat în ultimii ani pastorali, are menirea de
a încuraja soþii creºtini ºi familiile în trãirea credinþei.
Încurajarea este, de fapt, reciprocã, de la familie la
familie, de la parohie la parohie. Remediul la
anonimatul ºi izolarea în trãirea credinþei este
comunicarea. Din viaþa Sfântului Paul ºtim cã acesta
a fãcut numeroase cãlãtorii misionare pentru a vesti
Evanghelia. Familiile animatoare, care vor întâlni
pãrinþii parohi, care vor pregãti „cu de-amãnuntul”
catehezele, care se vor alãtura familiilor dintr-o parohie
sau alta pentru a þine catehezele, doresc – prin acest
itinerar – sã pãºeascã pe urmele aposto-lului. Desigur,
parcurgând kilometri mult mai puþini, dar mânaþi fiind
de aceeaºi pasiune pentru Cristos cel Înviat.
 Actualitate 5

Foi et lumière:
viaþa e un dar frumos
O puternicã mãrturie despre
frumuseþea vieþii ne dau Jean Vanier ºi
Hélène-Marie Mathiew. Cei doi, primul
marinar ºi doctor în filosofie, a doua,
psiholog, calificat în îngrijirea persoanelor
cu handicap mintal, sunt deschizãtori de
cãi în lupta pentru preþuirea vieþii umane,
indiferent de calitatea sa.
Totul a început, cu aproape 40 de ani
în urmã, mai precis în 1971, când o familie,
pãrinþii ºi cei doi copii cu nevoi speciale, Sfânta Fecioarã i-a apãrut Bernadetei, bãtrâneþii. Însã corabia, simbolul
veniþi în pelerinaj la Lourdes sã caute un avea sã devinã locul unde se nãºtea comunitãþii Credinþã ºi Luminã, continuã
dram de mângâiere, nu erau primiþi de comunitatea Credinþã ºi Luminã, (Foi et sã clãtoreascã pe valurile vieþii. De la
nimeni spre gãzduire. O mare loviturã Lumière). O comunitate în care se cultivã prima comunitate, care lua fiinþã acum 40
pentru sãrmanii pãrinþi care, într-un limbaj extraordinara revelaþie cã viaþa este un dar de ani, astãzi s-a ajuns la 1500 de filiale
mai lumesc, erau bãtuþi de soartã, dar, ºi divin de mare preþ, chiar sub aparenþa rãspândite în lumea întreagã.
mai dureros, erau refuzaþi de semeni, slãbiciunii, cã suferinþa e mântuitoare, cã Ca urmare a întâlnirii de la Lourdes,
fãcând ca lumea, o vale de lacrimi bucuria e triumfãtoare. din octombrie 2008, timona corabiei a fost
(expresie a sfântului Bernard), sã parã ºi În 2008, Jean (cã aºa îi place sã i se lãsatã de Jean ºi preluatã de alþi mateloþi,
mai ostilã. Dar cum Domnul scrie drept spunã) a împlinit 80 de ani, iar Marie- unii care au copii cu handicap, alþii doar
pe rânduri strâmbe, Lourdes, locul unde Hélène 78. În trupul lor se vãd semnele ca amici ai acestor pãrinþi ºi copii încercaþi.

Mãrturie
„Dupã doi bãieþi, în anul 1975, familia noastrã s-a mãrit cu o
fetiþã. Dumnezeu a vrut, însã, ca ea sã fie altfel, s-a nãscut cu
sindromul Down. Ea, într-adevãr, ne-a schimbat radical viaþa.
Providenþa a fãcut ca în anul 2001, ca urmare a unui pelerinaj
la Lourdes, sã aflãm de existenþa comunitãþii Credinþã ºi Luminã,
în Bucureºti. Am luat parte, împreunã cu fata noastrã, la una din
întâlniri, la care erau prezente mai multe persoane cu nevoi
speciale ºi pãrinþii acestora. Din start, ne-a surprins primirea. Parcã
ne-ar fi cunoscut de-o viaþã.
Apoi, în 2002, se înfiinþa comunitatea din Popeºti-Leordeni, având
în evidenþã 21 de persoane cu nevoi speciale. De atunci, ne întâlnim,
o datã pe lunã, pãrinþi, persoane cu retard mintal, prieteni, pentru a
petrece câteva ore în rugãciune, cânt ºi alte activitãþi.
Credinþã ºi Luminã a adus în viaþa noastrã de familie încercatã
o mare noutate. Ne-a îndepãrtat singurãtatea ºi ne-a introdus
într-o lume neºtiutã pânã atunci. Aici am simþit bucuria gratuitãþii,
în persoane (amici ) care stau alãturi de noi ºi de copiii noºtri. În
Credinþã ºi Luminã e mereu sãrbãtoare. Comunicarea e aproape
spontanã, de la sine, fãra mare efort. Aºa am cunoscut multe
familii cu aceleaºi probleme ca ºi noi ºi cu care am legat, în timp,
prietenii sincere, adevãrate.
De când ne întâlnim la Credinþã ºi Luminã, ni s-a uºurat povara.
De ce? Pentru cã am descoperit o mare familie în care necazurile
devin bucurii, unde simþi, pur ºi simplu, cã suferinþa e mântuitoare.
Pentru cã am mai descoperit cã persoanele cu dizabilitãþi au multe
în comun cu noi, cei normali, mai ales aceleaºi sentimente. La
bucurie, râd, la tristeþe ºi durere, plâng; îºi manifestã nemulþumirile.
Iar toate acestea fac parte din normalitate!!!” (Ioan ºi Marica)
Pagini realizate de Pr
Pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ
6 Din viaþa Arhidiecezei

Conferinþã despre terapia post-avort

„Plaga avortului priveºte atât dimensiunea spiritualã cât ºi pe cea umanã a persoanei ºi trebuie sã fie abordatã
pe ambele fronturi pentru a se putea ajunge la vindecare”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei dedicatã
terapiei post-avort, ce a avut loc joi, 23 octombrie, în aula mare a Institutului
Teologic „Sf. Tereza” din Bucureºti.
Victoria Thorn este fondatoarea Proiectului Rahela, o iniþiativã a Bisericii
Catolice din Statele Unite, care ajutã femeile sã-ºi vindece trauma sufleteascã
provocatã de avort. Thorn este ºi directorul executiv al Biroului Naþional de
reconciliere ºi vindecare post-avort, care coordoneazã activitatea Proiectului
Rahela în peste 170 de dieceze din Statele Unite.
De câþiva ani, Victoria Thorn cãlãtoreºte prin lume pentru a le prezenta
ºi altora Proiectul Rahela. Conform ultimelor date furnizate de Organizaþia
mondialã a sãnãtãþii, în lume au loc, în medie, 40 milioane de avorturi pe
an. „Trauma cauzatã de avort împiedicã milioane de persoane sã-ºi trãiascã
din plin credinþa”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei de la Bucureºti.
O femeie care a fãcut avort, a explicat ea, „crede cã a comis un pãcat de
neiertat, iar acest lucru constituie nucleul central al rãnii sale spirituale. Este o mamã care ºtie cã este responsabilã de
moartea propriului copil; un copil pe care nu l-a nãscut, pe care nu l-a vãzut ºi nu l-a îmbrãþiºat niciodatã”. Multe dintre
femeile care cautã ajutor prin Proiectul Rahela au fãcut avort cu 20 sau 30 de ani în urmã. Acest lucru denotã faptul cã „o
femeie nu uitã niciodatã, ºi cã vindecarea este un proces îndelungat”.
Coferinþa de la Bucureºti, a doamnei Victoria Thorn, dedicatã „terapiei post-avort”, a fost organizatã de Centrul
Diecezan de Pastoraþie a Familiilor, condus de pr. Fabian Mãriuþ, în colaborare cu Asociaþia „Provita Media” din
Bucureºti.

Exerciþii spiritualepentru 35 de preoþi Deschiderea noului An Scout

În dimineaþa de vineri, 17 octombrie, o datã cu sfânta Liturghie,
s-a încheiat, la mãnãstirea pãrinþilor carmelitanilor desculþi, cea
de-a treia serie de exerciþii spirituale, din acest an, pentru preoþii
din Arhidieceza de Bucureºti.
în parohia
“Adormirea Maicii Domnului”
Duminicã, 12 octombrie, a avut loc deschiderea
noului An Scout la parohia „Adormirea Maicii Domnului”
din Bucureºti, la care au participat 44 de membri, plini
de entuziasm ºi de voie-bunã. Programul a început cu
Sfânta Liturghie, dupã care a urmat adunarea în
„marele careu”. Toþi, de la cel mai mic, de 6 ani ºi
jumãtate, pânã la cel mai mare, s-au grãbit sã ajungã
la timp. Tinerii scout s-au dedicat, apoi, diferitelor
activitãþi: lupiºorii ºi seniorii au confecþionat costume
populare, iar temerarii, împreunã cu exploratorii, au
pregãtit un salam de biscuiþi. Au continuat jocuri,
concursuri, cântece ºi dansuri, iar la sfârºit, toþi au
savurat minunatul salam de biscuiþi.

În acest grup au participat 35 de preoþi din Arhidiecezã,

precum ºi Excelenþa sa, Arhiepiscopul Ioan Robu. Cele trei meditaþii
zilnice, având în centru personaje biblice din Vechiul Testament,
au fost prezentate de pãrintele Cristinel Fodor, profesor de teologie
spiritualã la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaºi.
Sfânta Liturghie, Adoraþia, recitarea Orelor comune,
împãrtãºirea din fiecare searã au fost momente benefice de
comuniune între toþi cei prezenþi.
Pe aceastã cale, preoþii din Arhidieceza de Bucureºti
mulþumesc preoþilor predicatori, pr. Marius Taloº, S.J., pr. Tarcisio
Favaro, O.C.A.R.M.D ºi pr. Cristinel Fodor.
 Din viaþa Arhidiecezei 7
Comunitatea din B ãneasa
Bãneasa
a petrecut
un „week-end împreunã
împreunã””

În luna octombrie, pãrintele Mihai Mãrtinaº,

paroh al comunitãþii catolice „Sfinþii Petru ºi Paul”
din cartierul Bãneasa (Bucureºti), a organizat un
week-end împreunã, la care au participat circa
50 de credincioºi din parohie: copii, tineri, familii, pensionari. Timp
de douã zile, credincioºii din Bãneasa, gãzduiþi de cãlugãrii
carmelitani de la Snagov, au reflectat pe marginea primei scrisori a
Sfântului Paul cãtre corinteni (cap. 12) asupra „carismelor în Biserica
lui Cristos”.
„Am (re)descoperit cã toþi, chiar dacã suntem diferiþi, chiar dacã avem activitãþi ºi vârste
diferite, ne armonizãm ºi formãm Biserica lui Cristos; am (re)descoperit cã suntem
pietre vii ale Bisericii ºi cã fiecare dintre noi îºi aduce contribuþia, oricât de neînsemnatã
ar pãrea, la formarea marii familii a lui Dumnezeu. Am descoperit cã fiecare dintre
noi, pe parcursul vieþii, merge pe un drum al Damascului unde, la un moment dat,
Dumnezeu se aratã”, a declarat, la sfârºitul acestei întâlniri, Claudia Iºtoc, una dintre
participante. Momentele de reflecþie ºi de împãrtãºire – în timpul cãrora tinerii se
ocupau de cei mici - au fost îmbinate cu momente de rugãciune în comun ºi cu activitãþi de destindere. „Ne-am simþit bine împreunã ºi
sperãm cã aceastã minunatã experienþã se va repeta”, a mai spus Claudia Iºtoc.

Congres despre Milostivirea Divinã

În perioada 2-4 octombrie 2008, la Sanctuarul Milostivirii
Divine de la Cracovia – Lagiewniki, s-au reunit invitaþi ºi
participanþi la cel de-al III-lea Congres Internaþional al
apostolilor Milostivirii Divine. Congresul, organizat cu ocazia celei
de-a 70-a aniversãri a naºterii pentru cer a Sfintei Faustina ºi în
anul celei de-a 30-a aniversãri a alegerii cardinalului Karol
Wojtyla în Scaunul Sfântului Petru la Roma, a fost plasat sub
patronajul Cardinalului Stanislas Dziwisz, Mitropolit de Cracovia
ºi al Superioarei Generale a Congregaþiei Surorilor Maicii
Domnului a Milostivirii, Maica Gracjana Szewc.
La 6 martie 1996, Mitropolitul de Cracovia, Cardinalul Macharski a fondat Asociaþia Apostolilor
Milostivirii Divine, numitã Faustinum, care reuneºte preoþi, persoane consacrate ºi laici ce doresc sã
continue misiunea Sfintei Faustina, sub conducerea congregaþiei Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii.
Sunt mai mult de 13 000 de membri ºi voluntari rãspândiþi în 68 de þãri.
În cele trei zile ale Congresului participanþii au fost „La ºcoala Milostivirii a Sfintei Faustina ºi a Servitorului
lui Dumnezeu, Ioan Paul II”. Congresul nu a avut doar scop formativ ci a fost ºi o mãrturie, o ocazie de
rugãciune în comun. Fiecare participant la Congres a putut sã facã experienþa unei întâlniri personale cu
Domnul Milostiv.
Din delegaþia grupului Faustinum – România, condusã de Pr. Tadeusz Rostworowski, au fãcut parte: Sr. Veronica Boaºã, Gheorghe
Baltã, Alis Druicã, Barbara Moise Szalla ºi Elena Negoiþã. Cu mare bucurie ºi emoþie, joi 2 octombrie, Pr. Tadeusz le-a vorbit participanþilor
la Congres despre recentele realizãri ale apostolatului milostivirii în România: tripla lansare a cãrþilor „Mic Jurnal” – Ed. ARCB, „Spiritualitatea
Sfintei Surori Faustina” – Ed. Maranatha ºi „Viaþa Sfintei Faustina” – Ed. Galaxia Gutenberg, cât ºi despre sfinþirea Icoanei Divinei Milostiviri
ºi a Icoanei Sfintei Faustina (în medalion), în Catedrala Sfântul Iosif, de cãtre Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti.
Pr. Tadeusz a subliniat aspectul pluriconfesional al practicãrii Cultului Divinei Milostiviri în România, dând ca exemplu munca în echipa
formatã din intelectuali romano-catolici, greco-catolici ºi ortodocºi pentru traducerea ºi editarea acestor cãrþi.
Congresul s-a încheiat, sâmbãtã, cu îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea, de a trãi ºi a propaga Evanghelia Milostivirii în aceastã
lume care are nevoie, mai mult ca oricând, de milostivirea lui Dumnezeu.
ELENA NEGOIÞÃ - Faustinum - România
8 Biserica în lume

Duminicã, 19 octombrie, în Bazilica din Lisieux, a avut loc beatificarea

Au fost beatificaþi pãrinþii sfintei lui Ludovic ºi a Zeliei Martin, pãrinþii Sfintei Tereza a Pruncului Isus.
Sfântul Pãrinte, vorbind despre viaþa acestor soþi, i-a prezentat ca pe un
Tereza a Pruncului Isus model de sfinþenie cotidianã, un adevãrat exemplu de ”bisericã domesticã”,
exemplu de iubire ºi de credinþã.
Ziua beatificãrii, Ziua Mondialã a Misiunilor, este semnificativã deoarece
fiica noilor Fericiþi, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, a fost proclamatã, de
Papa Pius al XI-lea, la 14 decembrie 1927, Patroana Misiunilor.
“Aceºti noi Fericiþi au însoþit ºi au împãrtãºit, cu rugãciunea lor ºi cu
mãrturia lor evanghelicã, drumul fiicei chematã de Domnul sã se consacre
lui, fãrã rezerve, între zidurile Carmelului”, a explicat Papa.
“Cu viaþa lor exemplarã de cuplu, au anunþat Evanghelia lui Cristos. Au
trãit cu ardoare credinþa ºi au transmis-o în familie ºi în jurul lor (...)
Rugãciunea lor comunã sã fie izvor de bucurie ºi de speranþã pentru toþi
pãrinþii ºi pentru toate familiile”, a încheiat Sfântul Pãrinte.
Ludovic ºi Zelia Martin sunt al doilea cuplu ridicat la cinstea altarelor,
dupã italienii Luigi ºi Maria Beltrame Quattrocchi (beatificaþi pe 21 octombrie
2001, de Papa Ioan Paul al II-lea).

Existã un drum lung în retrezirea
interesului pentru Biblie
Federaþia Biblicã Catolicã a realizat un sondaj privind Biblia ºi
mãsura în care este ea cunoscutã. Preºedintele Consiliului Pontifical
pentru Culturã, Arhiepiscopul Ravasi, explicã: „Investigaþia a fost
realizatã în conexiune cu Sinodul Episcopilor, din acest an, care
s-a concentrat tocmai asupra Bibliei. S-a intenþionat ºi examinarea
situaþiei actuale, dupã mai bine de 40 de ani de la Conciliul Vatican
II, care a retrezit interesul catolicilor pentru citirea Bibliei”.
Referindu-se la rezultate, prelatul a spus cã: „... pot fi desprinse
cel puþin douã concluzii. Prima este aceea cã unele þãri prezintã o
distanþã imensã faþã de textul sacru, comparativ cu altele. Un element
semnificativ a fost întrebarea dacã s-a citit un pasaj din Biblie în ultimul
an. În Statele
Unite, 73% din
populaþie a citit o
parte din Biblie în
ultimul an.
Aceasta însemnã,
practic, cã toþi au
obiceiul de a o citi.
Pe de altã parte,
dacã analizãm
Italia, descoperim
cã doar un sfert
din populaþie a
citit un pasaj din Biblie în ultimul an. Rãspunsurile sunt foarte diferite
ºi, în unele þãri, existã un drum lung de parcurs. În mod ciudat, una
dintre ultimele þãri este Spania. Acest lucru este surprinzãtor pentru
cã e o þarã catolicã cu mari tradiþii.
A doua concluzie este aceea cã existã mulþi oameni care simt
dorinþa de a se întoarce la acest text, vãzându-l nu doar ca pe o
normã de viaþã, aºa cum o fac în mod evident credincioºii, ca pe o
fãclie pentru paºii noºtri pe drumul vieþii, ci ºi ca pe un mare text
cultural”.
Creºtinii, grupul religios cel mai persecutat
Asociaþia Ajutor pentru Bisericile
în suferinþã (ACS) a realizat un studiu
cu titlul “Persecutaþi sau uitaþi?” Un
raport asupra creºtinilor care suferã,
din cauza credinþei lor, în 2007/8.
Studiul ia în considerare state
precum Algeria, Eritreea, Iran, Iraq
ºi Palestina, unde supravieþuirea
Bisericii pare sã fie în pericol, ºi
demonstreazã cã, în ultimii doi ani,
violenþa împotriva creºtinilor s-a
intensificat în 17 din cele 30 de þãri
care au fost sub observaþie.
Directorul ACS, din Marea
Britanie, Neville Kyrke-Smith a
denunþat gravitatea persecuþiei
anticreºtine: „Studiul aratã cã, în prezent, creºtinii reprezintã grupul
cel mai persecutat în lume. Oamenii sunt conºtienþi de numãrul
enorm de abuzuri ale drepturilor umane pe glob, dar nu mereu
sunt la curent cu negarea drepturilor umane a milioane de
creºtini(…) Situaþia se înrãutãþeºte pentru cã scapã, în mare
mãsurã, din atenþia mass-media. Suferim de un fel de
corectitudine religioasã, care înseamnã cã a vorbi despre
persecutarea creºtinilor de azi nu este acceptabil pentru mass-
media laice care, uneori, nu cred nici în faþa evidenþei faptelor” a
explicat Neville Kyrke-Smith.
“Persecutaþi sau uitaþi?” s-a realizat cu acordul Card. Cormac
Murphy-O’Connor, Arhiepiscop de Westminster (Anglia), ºi a
Cardinalului Keith O’Brien, Arhiepiscop de St. Andrews ºi Edimburgo
(Scoþia). Studiul ACS vine cu mai puþin de douã luni, înainte de a LX-
a aniversare a Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, adoptate
de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite, la 10 decembrie 1948.

Conciliul Vatican II, un extraordinar
Vatican
eveniment eclezial
Facultatea de Teologie
Sfântul Bonaventura ºi
Institutul de Documentare
ºi Studiere a Pontificatului
Papei Ioan Paul al II-lea au
organizat, la Roma, o
conferinþã internaþionalã
cu tema „Conciliul Vatican
II în pontificatul Papei Ioan
Paul al II-lea”. Într-un mesaj
adresat parti-cipanþilor la
eveniment, Benedict al
XVI-lea a afirmat cã
Vatican II nu-ºi pierde relevanþa cu trecerea deceniilor, ci este „în
mod particular pertinent” pentru Bisericã în lumea globalizatã de
astãzi.
„Motivul fundamental al convocãrii Conciliului a fost pentru
Papa Ioan al XXIII-lea, acela de a face mântuirea accesibilã omului
de astãzi, ºi în acest sens au lucrat Pãrinþii sinodali”. Actualul Pontif
spune cã „suntem cu toþii datori acestui extraordinar eveniment
eclezial” ºi cã, pentru el, a fost „o onoare sã participe ca expert”.
Apoi l-a lãudat pe predecesorul sãu, afirmând cã „în Conciliu
(Papa Ioan Paul al II-lea) ºi-a adus o importantã contribuþie
personalã”, mai apoi devenind „prin-cipalul responsabil de
punerea lui în practicã”. Defunctul Papã „a preluat în toate scrierile
sale, precum ºi în deciziile ºi acþiunile sale ca Pontif, direcþiile
urgente, trasate de Conciliul ecumenic Vatican II, devenind un
interpret calificat ºi un martor coerent al acelui eveniment”.
„Complexa moºtenire doctrinarã a Conciliului ne îndeamnã ºi
astãzi sã mergem în profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu pentru
a-l aplica în Bisericã, þinând cont de nevoile oamenilor din lumea
contemporanã, care au o trebuinþã extremã de a cunoaºte ºi a
experimenta lumina speranþei creºtine”.
Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã participanþii la
conferinþã au abordat „documentele conciliare pentru a cãuta în
ele rãspunsuri satisfãcãtoare la numeroasele întrebãri ale
vremurilor noastre”.
Biserica în lume 9
„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,
trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„
În perioada 24-25 octombrie a avut loc, la Bratislava (Slovacia),
Conferinþa cu tema „A LX-a aniversare a Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului: celebrãm angajarea mondialã pentru viaþã ºi
familie”. Conferinþa a fost o pregãtire pentru sesiunea specialã a
Adunãrii Generale a Naþiunilor Unite, ce se va desfãºura între 29
noiembrie-2 decembrie la Doha, Qatar.
Cu ocazia întâlnirii de la Bratislava, Richard G. Wilkins,
Managing Director al Doha International Institute for Family Studies
and Development, a amintit cã Organizaþia Naþiunilor Unite a fost
înfiinþatã, la sfârºitul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pentru a
„preveni dispreþul sistematic faþã de valorile fundamentale”,
deoarece, dupã douã conflicte uriaºe, „comunitatea internaþionalã
era conºtientã cã, atunci când valorile morale fundamentale sunt
corupte, este posibil - poate chiar inevitabil - un imens rãu”.
Deci, ONU a fost instituitã „pentru a combate rãul ºi pentru a
promova responsabilitatea socialã, demnitatea ºi libertatea”, dar
„realizarea acestor obiective fundamentale necesitã recunoaºterea
ºi respectarea intrinsecã ºi absolutã a valorii umane ºi a familiei”.
Analizând “permanentele beneficii sociale” ale familiei, Wilkins
a explicat cã datele ne duc cãtre „douã concluzii incontestabile:
structurile matrimoniale stabile ºi naturale aduc beneficii profunde
bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor”, în timp ce prãbuºirea lor „aduce
semnificative daune sociale asupra individului ºi a societãþii, în
general”.
„Autoritatea, stabilitatea ºi raporturile ce se realizeazã în cadrul
unei familii reprezintã bazele libertãþii, siguranþei ºi fraternitãþii în
societate”. Din acest motiv, Wilkins a îndemnat ca “societatea sã se
întoarcã spre adevãrurile
fundamentale referitoare la
familie”. „Pentru a îmbunãtãþi
starea unei societãþi, trebuie sã
îmbunãtãþim starea familiilor
care o formeazã. Opusul, este
metoda cea mai rapidã pentru
a distruge societatea ºi pentru
a-i slãbi familiile”, a conchis Wilkins.

Papa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul african

Duminicã, 26 octombrie, în cadrul omiliei de la Liturghia care a încheiat Adunarea Generalã Ordinarã a Sinodului Episcopilor, Sfântul
Pãrinte a amintit cã, în octombrie 2009, se va desfãºura, la Roma, A II-a Adunare Specialã a Sinodului pentru Africa. „Intenþionez – a spus
Papa – ca, în luna martie 2009, sã merg în Camerun pentru a încredinþa reprezentanþilor Conferinþelor Episcopale din Africa Instrumentum
laboris al acestei Adunãri Sinodale. Apoi, dacã Dumnezeu va voi, mã voi îndrepta spre Angola pentru a celebra în mod solemn cinci sute
de ani de la evanghelizarea þãrii”, a dãugat Papa.
Instrumentum laboris va fi documentul de lucru pe care Secretariatul General al Sinodului, cu ajutorul Consiliului special pentru
Africa, îl va elabora pe baza rãspunsurilor la cele 32 de întrebãri cuprinse în Lineamenta (sau liniile directoare despre subiect)date de
douã sinoade ale Bisericilor Catolice Orientale (Patriarhia Coptã din Alexandria ºi Consiliul Bisericii din Etiopia) ºi de cele 32 de Conferinþe
Episcopale din Africa. Lineamenta, deja prezentat la Vatican, are ca titlu “Biserica în Africa în slujba Reconcilierii, Dreptãþii ºi Pãcii. ‘Voi
sunteþi sarea pãmântului, voi sunteþi lumina lumii’ (Mt 5,13.14)”.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

10 Sfânta Scripturã

SFINÞIREA BAZILICII DIN LATERAN

LATERAN

Apropiindu-se Paºtele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. În templu

i-a gãsit pe negustorii de boi, de oi ºi de porumbei ºi pe schimbãtorii de
bani ºezând. A fãcut un bici din funii ºi i-a izgonit pe toþi afarã din
templu… ºi le-a zis: „Luaþi astea de aici ºi nu faceþi din casa Tatãlui meu
o casã de negustorie!”… Iudeii au luat cuvântul ºi i-au zis: „Prin ce semn
ne arãþi cã ai dreptul sã faci astfel de lucruri?” Drept rãspuns Isus le-a
spus: „Distrugeþi templul acesta ºi în trei zile îl voi ridica din nou”… Dar
el vorbea despre templul trupului sãu. (In 2,13-22)

Sãrbãtoarea Sfinþirii Bazilicii din Lateran are menirea de a atrage atenþia asupra centrului unitãþii Bisericii Catolice. Acest centru a fost
vizibil stabilit odatã cu construirea ºi consacrarea bazilicii de pe domeniul familiei Laterani, domeniu oferit de cãtre Constantin cel Mare papei
Silvestru, în jurul anului 320.
Liturgia Cuvântului din aceastã sãrbãtoare pune în relief douã teme biblice: cea a consacrãrii edificiului însuºi, rezervat cultului lui Dumnezeu
– aceastã temã situându-se în prelungirea celei a dedicãrii Templului de la Ierusalim, considerat drept „casa lui Dumnezeu” – ºi cea a Bisericii
consideratã drept comunitatea credincioºilor, adevãrat templu spiritual constituit astfel de prezenþa Duhului Sfânt. Gestul lui Isus de a-i fi
alungat din templul de la Ierusalim pe negustorii de animale destinate jertfelor ºi dialogul pe care Mântuitorul îl are cu iudeii, pun în scenã o
construcþie plinã de semnificaþie. Într-adevãr, expulzarea animalelor din Templu lasã sã se înþeleagã cã timpul jertfelor a apus ºi cã singura
jertfã agreatã de Dumnezeu este Jertfa unicã ºi definitivã a lui Cristos (v. „distrugeþi templul acesta…”). În plus, Isus vorbeºte despre trupul sãu
ca despre Templul pe care, distrus de iudei, îl va reclãdi în trei zile. Acest nou Templu va fi, în acelaºi timp, expresia „locului” în care se va
actualiza în mod constant Jertfa Crucii dar ºi cea a „ecclesiei”/(comunitãþii) celor rãscumpãraþi ºi renãscuþi la o viaþã nouã.

Fraþilor, voi sunteþi templul construit de Dumnezeu. Ca un arhitect În lectura a doua a acestei sãrbãtori, sfântul Pavel (Paul) privilegiazã
iscusit, prin harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, eu am pus temelia, ºi defineºte tema Bisericii consideratã drept comunitatea credincioºilor
alþii continuã construcþia. Important e ca fiecare sã ia seama cum pe care o exprimã, totuºi, în termenii alegorici ai edificãrii Templului.
construieºte. Nimãnui nu-i este îngãduit sã punã altã temelie decât Într-adevãr, ca orice templu, comunitatea ecclesialã are un
aceea care existã deja: adicã Isus Cristos. Nu ºtiþi voi, oare, cã „constructor”, Dumnezeu, o „temelie”, Isus Cristos, un „arhitect”,
sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte apostolul. Acest „templu al lui Dumnezeu” este sfânt datoritã Duhului
în voi? Dacã cineva distruge templul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu îl lui Dumnezeu care locuieºte în el. Prin urmare, totul trebuie concure,
va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu este sfânt, iar acest în bisericile noastre, la frumuseþea derulãrii liturgice, dar mai întâi totul
templu sunteþi voi. (1Cor 3,9b-11.16-17) trebuie sã devinã expresia credinþei în prezenþa vie a Domnului printre
credincioºii sãi. ªi dacã acest lucru se cere oricãrei biserici de pe
pãmânt, cu atât mai mult se cere acest lucru acelei Bazilici chemate sã exprime catolicitatea.

Duminica a XXXIII-a (A)

Isus le-a spus aceastã parabolã: „Un om având de plecat într-o cãlãtorie lungã,
a chemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa. Unuia i-a dat cinci
talanþi, altuia doi ºi altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui. Apoi a plecat… Dupã
multã vreme, stãpânul s-a întors ºi a cerut cont servitorilor sãi. Cel care primise
cinci talanþi, a adus alþi cinci talanþi…[La fel] ºi cel cu doi talanþi… Venind, apoi, ºi
cel care primise un talant, a spus: «Doamne, ºtiam cã eºti un om aspru care seceri
unde n-ai semãnat... De teamã, m-am dus ºi am ascuns talantul tãu în pãmânt;
iatã, ai ce este al tãu!». Stãpânul i-a rãspuns: «Slugã rea ºi leneºã, ºtiai cã secer
unde nu am semãnat…; prin urmare se cuvenea sã pui banii mei la bancã ºi
astfel, la întoarcere, aº fi luat ce este al meu cu dobândã. Aºadar, luaþi de la el
talantul ºi daþi-l celui care are zece talanþi… Iar pe servitorul acesta netrebnic
aruncaþi-l afarã în întuneric; acolo va fi plânset ºi scrâºnire din dinþi»”. (Mt 25,14-30)

Sfârºitul anului liturgic ne aduce în prim plan tema „evaluãrii rezultatelor activitãþii”, temã care exprimã, de fapt, evaluarea modului
în care au fost fructificate diferitele „daruri” (talente, vocaþie, etc.) date de Dumnezeu tuturor oamenilor. În textul de faþã, aceastã temã
este remarcabilã prin opoziþia dintre modul în care se comportã primii doi servitori faþã de cel de-al treilea. Ceea ce îi caracterizeazã, pe
primii doi, este fidelitatea, o fidelitate activã. Într-adevãr, în timpul absenþei stãpânului, ei se dedicã aducerii de roade: îºi asumã riscul
 Sfânta Scripturã
11
unor investiþii care, însã, le va aduce satisfacþia câºtigului pentru Stãpân. Iar, pentru fidelitatea lor, Stãpânul îi rãsplãteºte, oferindu-le
dreptul de a lua parte la bucuria Lui. Al treilea servitor manifestã o atitudine tipicã unei mentalitãþi fariseice, preocupatã sã îi dea lui
Dumnezeu strict ce este al sãu. Or, aceastã atitudine ne aduce aminte de cuvintele lui Isus din Predica de pe munte: „dacã dreptatea
voastrã nu o întrece pe cea a fariseilor ºi a cãrturarilor, nu veþi intra în Împãrãþia Cerurilor” (Mt 5,20).
Parabola ne interpeleazã, pe fiecare, asupra modului în care ne valorificãm talentele cât timp Cristos încã nu a venit. Aduc talentele
noastre rod sau rãmân în continuare sterile?

Lectura a doua a acestei duminici pune accentul mai ales
asupra momentului întoarcerii lui Cristos. Venirea Lui va fi cât se
poate de intempestivã, ne pregãtitã de nici un anunþ prevestitor,
aidoma hoþului care vine atunci când oamenii se aºteaptã mai
puþin sau a durerilor naºterii peste femeia însãrcinatã.
Vegherea recomandatã de cãtre apostol creºtinilor, în finalul
pericopei, nu este nicidecum sinonimã cu o aºteptare pasivã. Isus
nu are nevoie de ucenici care se bazeazã pe tot felul de calcule
pentru a-ºi doza gradul de generozitate, ci de prieteni fideli, pe
care sã poatã conta în orice moment. Vegherea recomandatã
de Isus îi permite creºtinului sã aibã inima liberã pentru a primi
lumina care vine de la Domnul ºi sã-ºi pregãteascã ultima ºi definitiva întâlnire cu El.
Fraþilor, cu privire la timpul ºi ceasul hotãrât pentru venirea
Domnului nu-i nevoie sã vã scriu, pentru cã voi înºivã ºtiþi foarte
bine cã ziua Domnului va veni ca un hoþ, în puterea nopþii, când
oamenii vor zice: „Câtã pace, câtã liniºte!”; atunci fãrã de veste
va veni peste ei prãpãdul, ca durerile naºterii peste femeia
însãrcinatã ºi nu vor avea scãpare. Dar pe voi, fraþilor, cum nu
sunteþi în întuneric, ziua aceea nu vã va surprinde ca un hoþ. Voi
toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei; nu sunteþi ai nopþii, nici ai
întunericului. De aceea, sã nu dormim ca ceilalþi, ci sã veghem,
sã fim treji. (1Tes 5,1-6)

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)

Fraþilor, Cristos a înviat din morþi, fiind, dintre cei morþi, cel dintâi care a înviat. Cãci dacã
moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit ºi învierea morþilor. ªi dupã cum toþi
mor în Adam, tot aºa toþi vor învia în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: la început Cristos, apoi
cei care vor fi ai lui Cristos, când el va veni din nou. Când Cristos va da împãrãþia în mâinile
lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi distrus toate puterile rãului, atunci totul va fi împlinit. Cãci
el trebuie sã stãpâneascã, pânã ce va pune pe toþi duºmanii sub picioarele sale. Ultimul
duºman pe care îl va nimici este moartea. Iar atunci când toate se vor afla sub stãpânirea
Fiului, el însuºi se va supune Tatãlui, care i-a dat toate în stãpânire, ºi astfel Dumnezeu va fi
totul în toþi. (1Cor 15,20-26a.28)

Cu aceastã sãrbãtoare, Biserica încheie anul liturgic ºi, de fapt, ea încununeazã un întreg
parcurs de revelaþie cu chipul plin de slavã al lui Isus Cristos prezentat în postura de Rege.
Textul paulin, citit în aceastã sãrbãtoare, rezumã cât se poate de bine atât procesul de glorificare
a lui Cristos, cel dintâi care a înviat, cât ºi procesul de glorificare a celor care au murit în Adam,
dar care, prin victoria lui Cristos asupra morþii, pot deveni ai lui Cristos ºi pot avea parte de învierea lui Cristos. Tot ceea ce Isus Cristos
înfãptuieºte, în viziunea sfântului Pavel (Paul), ne reaminteºte elementele centrale ale celor mai importante sãrbãtori care au ritmat anul
liturgic, începând cu Crãciunul ºi continuând Paºtele, Înãlþarea, etc., toate fiind, însã, orientate cãtre evenimentul ultim al istoriei mântuirii,
cel când întreaga creaþie, reînnoitã ºi obedientã lui Cristos, este supusã Tatãlui. Cu alte cuvinte, întreaga creaþie îºi redobândeºte condiþia
iniþialã.

Textul evanghelic al acestei sãrbãtori luminoase, pãstrând în
centru chipul plin de slavã al lui Cristos atât în ipostaza de Rege
cât ºi de Judecãtor, îºi focalizeazã atenþia mai ales asupra modului
concret în care orice om traverseazã experienþa morþii de sine –
atunci când „ucide” în sine egoismul ºi începe sã împartã pâinea,
apa, haina, confortul etc, cu cel lipsit – ºi ajunge sã descopere în
cel ajutat nu doar un frate, ci chiar pe Cristos care îi rezervã, drept
rãsplatã, binecuvântarea sa ºi moºtenirea împãrãþiei. Altfel spus,
în simplul gest al împãrþirii bucãþii de pâine cu cel lipsit are loc, în
fiinþa creºtinului, o moarte împreunã cu Cristos ºi o înviere împreunã
cu El, o glorificare orientatã spre constituirea Împãrãþiei al cãrei
Rege este Cristos ºi în care are loc regenerarea creaþiei care tinde
spre starea ei primordialã.
Isus a spus ucenicilor sãi: „Când va veni Fiul Omului în slava
sa… se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. Înaintea lui vor fi adunate
toate popoarele, dar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum
desparte pãstorul oile de capre, ºi va pune oile la dreapta sa, iar
caprele la stânga sa. Atunci împãratul va spune celor de la dreapta
sa: «Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi ca moºtenire
împãrãþia pregãtitã pentru voi de la întemeierea lumii; cãci am
fost flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc; am fost însetat ºi voi mi-
aþi dat sã beau; am fost strãin ºi voi m-aþi primit; am fost gol ºi voi
m-aþi îmbrãcat; am fost bolnav ºi voi m-aþi vizitat; am fost în
închisoare ºi voi aþi venit la mine».
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Universul familei
Reformarea
cuvintelor
(XI)
În ultimele douã episoade
ne-am oprit asupra termenului trup.
Vorbind despre iubire, nu putem sã
nu þinem cont de condiþia trupeascã
a omului. Reamintim, din nou,
distincþia dintre trup ºi corp. Cu
primul cuvânt desemnam realitatea
vie, însufleþitã a fiinþei umane, iar cu
cel de-al doilea aspectul sãu
obiectiv, organic. În câteva episoade
vom lua în considerare legãtura
dintre trup ºi viaþã. Viaþa umanã
este conþinutã într-un trup. Ar fi greu
sã înþelegem trupul în afara vieþii.
Cãsãtoria este desemnatã ca fiind
viaþa în doi. Folosim adesea
sintagma viaþã de familie. A da
viaþã devine semn al maturitãþii, nu
doar fizice (biologice), dar ºi
psihologice ºi spirituale. Asistãm,
însã, la o mentalitate împotriva vieþii
ºi, implicit, împotriva trupului. Se
trece astfel de la supraevaluarea
trupului la negarea acestuia, strict
legatã de refuzul vieþii.
O mentalitate
contrarã vieþii
Existã o teamã faþã de viaþã care, de
fapt, este simptomul dezgustului faþã de
viaþã. Refuzul de a da viaþã provine din
panica în faþa vieþii. De multe ori, se poate
auzi acelaºi refren: „cum sã aduci pe lume
un copil care va fi obligat sã trãiascã într-o
perioadã cumplitã, asupra cãreia
planeazã atâtea ameninþãri”. Fiecare timp
istoric a avut luminile ºi umbrele sale. Dar
„refrenul” de mai sus este expresia
neîncrederii în Divina Providenþã. E vorba
de o mentalitate de refuz ºi neîncredere
care prinde rãdãcini din ce în ce mai
adânci.
Paradoxal, teama de a trãi ºi de a
transmite viaþa este proprie þãrilor saturate
ale Occidentului, pe când în þãrile sãrace
copilul este primit ca fiind o minunatã
binecuvântare a lui Dumnezeu.
La nivel personal, în viaþa unui cuplu,
refuzul de a da viaþã nu este, oare, egoism
în doi? Adicã o afectivitate dezordonatã,
deviatã, senilitate prematurã. Chiar sclerozã,
rupturã, dacã þinem cont cã iubirea, prin
esenþa sa, este rodnicã. Faptul este patetic.
Nu putem trãi fãrã a-i iubi pe cei mai slabi
decât noi. Când lipseºte copilul, cu fragilitatea
sa, locul sãu va fi luat de o pãpuºã, sau o
pisicã. În asta se verificã teama. Un copil te
smulge din rutina cotidianã, ba chiar te
condiþioneazã. De aceea pare mai uºor sã
investeºti afectivitatea undeva aiurea, ºi nu
într-o fãpturã umanã. (E simptomatic ce se
întâmplã în þãrile Occidentale la sosirea
vacanþelor estive. Animalele de companie
sunt abandonate pe stradã sau, mai civilizat,
sunt lãsate în padocuri). Copilul scoate din
circuit, obligã la uitarea de sine ºi la a-i dãrui
ceea ce este mai bun. Cere sã te ocupi de el
ºi, deci, sã fii la înãlþimea aºteptãrilor lui, a
nevoilor lui. Prin urmare, e mai uºor sã nu te
legi la cap decât sã-þi asumi riscul. Teama
aceasta demascã, de fapt, o îmbãtrânire
precoce, senilitate. Dar conclu-zia e
alarmantã. Respingerea speranþei pentru
viaþã înseamnã mutilarea vieþii.

Se lasã tristeþea
Când teama apariþiei unui copil
pluteºte în aer, relaþiile familiale devin
triste. Iubirea se rostogoleºte în gol,
într-un cerc vicios, când rodnicia este
refuzatã din start, ºi poate chiar definitiv.
În loc sã aibã forþa unui izvor de apã
proaspãtã, iubirea se ramoleºte.
Acceptarea partenerului nu-i suficientã,
dacã este refuzat cel de-al treilea (copilul/
copiii) pentru a deveni mamã sau tatã. E,
de fapt, refuzul unei desãvârºiri lãuntrice.
Dumnezeu lucreazã prin modul specific
de a fi al fiecãrei persoane umane, anume
de a fi bãrbat, soþ ºi tatã, respectiv femeie,
soþie ºi mamã. Refuzul condiþiei de tatã ºi
mamã e semnul unei neîmpliniri ºi, de ce
nu, al unei mutilãri.
În aceastã privinþã, Biserica este clarã.
Pe de o parte, ea afirmã cã o cãsãtorie
nu este validã atunci când se exclude,
voit ºi din principiu, dreptul la avea
copii, când existã refuzul explicit
al fertilitãþii, chiar ºi numai la unul
dintre soþi. Pe de altã parte, Biserica
menþine validitatea absolutã a
cãsãtoriei când este vorba despre
sterilitatea nedoritã, imposibil de
vindecat, deoarece misterul unirii
dintre doi soþi nu se poate limita
doar la fertilitatea biologicã.
Contracepþia
Din punct spiritual ºi
uman, metodele de contracepþie, oricare
ar fi ele, sunt resimþite de bãrbat ca o
agresiune, iar de femeie ca o umilinþã. O
oglindire a acestui fapt se gãseºte în
învãþãtura Bisericii. Am ales douã citate.
Primul aratã riscul depersonalizãrii
legãturii dintre soþ ºi soþie: „E întemeiatã
teama cã bãrbatul, obiºnuindu-se cu
folosirea anticoncepþionalelor, sã sfârºeascã
prin a-ºi pierde respectul faþã de femeie ºi,
fãrã a se îngriji de echilibrul fizic ºi psihologic
Dupã exemplul lui Priscila ºi Acvila
În cadrul manifestãrilor prilejuite de Anul Paulin, în lunile noiembrie ºi decembrie, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Familiilor ºi
Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” propun, tuturor parohiilor din Arhidieceza de Bucureºti, misiuni cu tema Priscila ºi
Acvila. Mai multe grupuri de familii vor prezenta cateheze pe marginea pericopelor din Fap 18, legate de activitatea comunã a
Apostolului neamurilor ºi a acestei familii creºtine din sec. I. Parohii ºi, deopotrivã, familiile interesate sã participe sunt rugaþi sã ne
contacteze pentru programãri la: contact@familiacatolica.ro .
al acesteia, sã ajungã sã o considere drept
un simplu instrument de plãcere egoistã ºi
nu o însoþitoare respectatã ºi iubitã” (Papa
Paul al VI-lea, Humanae Vitae, 17).
Al doilea citat aratã cã, de fapt,
contracepþia este un limbaj contrar iubirii
ºi, în ultimã instanþã, o atitudine contrarã
Dumnezeului vieþii: „Când soþii, recurgând
la anticoncepþionale, despart (rup) aceste
douã semnificaþii (unitivã ºi procreativã)
pe care Dumnezeu creatorul le-a înscris
în fiinþa bãrbatului ºi a femeii ºi în
dinamica comuniunii lor sexuale, devin
“arbitrii” planului divin, “manipulând” ºi
înjosind sexualitatea umanã, cu aceasta
înjosindu-se pe ei înºiºi ºi alterând
valoarea dãruirii totale. Limbajului
genuin, care exprimã dãruirea totalã,
reciprocã a soþilor, anticoncepþia îi
impune un
limbaj obiectiv
contradictoriu,
acela de ne-
dãruire totalã a
unuia celuilalt. De
aici derivã nu numai
refuzul pozitiv pentru o
nouã viaþã, ci chiar
falsificarea interioarã a
adevãratei iubiri con-
jugale, care e chematã
a se dãrui în totalitatea
personalã” (Papa Ioan Paul al
II-lea, Familiaris Consortio, 32).
Mentalitatea contraceptivã este,
în esenþã, un nu vieþii, este trãirea unei
contradicþii care opune dãruirii de sine o
falsã dãruire de sine. În limbaj simplu,
este o minciunã, o amãgire, deoarece i
se neagã trupului deschiderea fireascã
spre viaþã. Mentalitãþii contraceptive,
Biserica îi propune metodele naturale de
reglare a fertilitãþii. În limbajul curent se
foloseºte termenul planning familiar care,
din pãcate, are o încãrcãturã foarte
Universul familiei 13
echivocã. Asupra sa ne vom opri când
vom aduce în discuþie tema plinã de
gravitate a avortului. Vom dedica un
episod ºi metodelor naturale.
Unde se aflã
rãdãcinile mentalitãþii
contraceptive?
Pur ºi simplu într-un concept de
libertate greºit. Când omul se considerã
absolut liber, când nu depinde de nimeni
ºi de nimic, atunci îºi arogã dreptul de a fi
domn al vieþii ºi al morþii. De fapt, e
pretenþia de a avea o libertate totalã,
radicalã. O asemenea viziune este
consecinþa logicã a umanismului laic care
vede omul ca unic stãpân ºi judecãtor al
vieþii ºi al morþii. Eul individual determinã
totul, hotãrãºte totul, creeazã binele ºi
rãul, decide asupra vieþii ºi asupra morþii.
Pentru a întãri ºi mai mult aceste
afirmaþii, închei acest episod cu o reflecþie
(17 mai 1996) a Marinei Corradi, jurnalistã
italianã la ziarul Avvenire: „Omul nu se mai
percepe pe sine ca venind de sus, ca fiind
diferit ºi unic faþã de toate celelalte fãpturi
pãmânteºti. Se considerã ca una dintre
vieþuitoare, ca un organism care, totuºi, a
atins un grad mai ridicat de perfecþiune.
Închis în orizontul trupescului, omul e redus,
într-un fel, la a fi un lucru printre altele,
pierzându-ºi caracterul de fiinþã transcen-
dentã. În consecinþã, viaþa nu mai este
vãzutã ca un dar minunat al lui Dumnezeu,
o realitate sacrã ce i-a fost încredinþatã (...).
Viaþa devine un simplu „ceva”, proprietatea
sa exclusivã, întru-totul de stãpânit ºi de
manipulat. În goana sa de a programa,
controla, domina naºterea ºi moartea,
omul nu mai este în stare sã se lase
interogat cu privire la sensul cel mai
autentic al existenþei sale, nici sã admitã
cã, într-o zi, ar putea sã se gândeascã la
asta, pãrând cã acesta ar fi semnul
pierderii nu doar pentru acei copii care nu
vor veni pe lume, dar ºi al rãtãcirii de sine”.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
Catehezele Anului Paulin
14

Apostol
primii ani dup
du
Convertirea lui Saul se datoreazã întâlnirii sale cu Domnul
Isus Înviat. Încã sub ºoc dupã aceastã întâlnire, Saul ajunge
într-un oarecare mod la Damasc ºi ia contact cu comunitatea
creºtinã de acolo. Probabil, creºtinii din Damasc auziserã
vorbindu-se de activitatea de persecutor a lui Saul la Ierusalim,
dar acest fapt devine rapid irelevant când îºi dau seama cã
Paul îl mãrturisea pe Isus ca Domn ºi Cristos, exact ca ºi ei. A fi
alãturi de alte persoane care au avut aceeaºi experienþã a
Domnului Înviat, probabil cã l-a fãcut pe Paul sã se simtã „ca
acasã”, dar nu s-a bucurat pentru mult de acest confort: chiar
ºi el ne spune cã prima sa decizie, dupã convertire, a fost aceea
de a merge în Arabia: „ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care
erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am
întors, din nou, la Damasc” ( Gal 1,17).
Damascul era capitala Siriei. Se zice cã cetatea ar fi fost
întemeiatã de Eliezer, servitorul pe care Abraham l-a trimis în
Mesopotamia pentru a-i cãuta acolo o soþie fiului sãu Isaac.
Damascul este remarcabil prin frumuseþea aºezãrii sale ºi prin
fertilitatea pãmântului. Construit în mijlocul unei câmpii imense,
udat de Chrysorroas, actualul Baradi, a fost numit, pe drept,
de cãtre orientali „paradisul pãmântesc”. Situarea sa
geograficã, pe drumul de legãturã între Asia centralã ºi Asia
occidentalã, a fãcut din el un loc comercial foarte important. În
Damasc se vãd mereu ruinele rãzboaielor frecvente la care a
fost expus. Dar ceea ce îl distinge cel mai mult e cã a fost teatrul
convertirii celui mai mare apostol, Sf. Paul. În apropierea
Damascului, înspre Rãsãrit, locul unde Saul a cãzut la pãmânt,
existã o poartã numitã ºi astãzi poarta lui Paul ºi o stradã, unde
a fost casa lui Anania, care se numeºte strada lui Anania.

Abia botezat,
Paul începe sã predice
Abia botezat de cãtre preotul Anania, Paul începe sã predice
despre Isus, pe care mai înainte îl persecutase. Spiritul sãu era prea
plin de adevãrul ceresc, inima sa revãrsa din plin caritatea divinã,
simþind nevoia de a împãrtãºi ºi altora lumina cea nouã care i-a
strãlucit. Convertirea sa imediatã ºi neaºteptatã i-a impresionat mult
pe iudeii din Damasc ºi el a profitat de acest moment de confuzie
pentru a le vesti Evanghelia. Dar când aceºtia s-au trezit, au plãnuit
tot felul de curse pentru a-l persecuta ºi a-l îndepãrta. Astfel, Paul a
trebuit sã pãrãseascã Damascul ºi sã se retragã în Arabia.

ul Paul:
lul
pã convertire
Aici s-a retras în rugãciune, pregãtindu-se, sub privirea
atentã a lui Dumnezeu, pentru marea misiune pe care trebuia
sã o îndeplineascã în mijlocul multor, de la Antiohia pânã la
extremitãþile Occidentului (Sf. Clement Romanul, Ep. ad Cor . 5).
Dumnezeu, care l-a schimbat pe drumul Damascului, vorbeºte
inimii sale ºi îi reveleazã cunoaºterea profundã a Evangheliei,
misterele Legii celei noi ºi raportul acestora cu Vechiul Testament
pe care, mai apoi, Apostolul Neamurilor le va dezvolta într-un
limbaj de o sublimitate inegalabilã.
Nu cunoaºtem toate detaliile vieþii interioare pe care Paul a
petrecut-o în deºert. Aici totul a avut loc între Dumnezeu ºi
sufletul lui Paul, iar comunicãrile intime de care el a vut parte
rãmân pentru noi un mister. Noi ºtim doar cã a petrecut trei ani
în Arabia, dupã care a revenit la Damasc: „ªi fãrã sã urc la
Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în
Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. Trei ani dupã
aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþã cu Chefa ºi am
rãmas la el timp de cinsprezece zile” (Gal 1,17-18).
...au hotãrât
sã-l dea la moarte
Revelaþiile divine pe care Paul le-a primit în Arabia îl întãresc
ºi îl confirmã, încã o datã, în credinþa nouã pe care a îmbrãþiºat-
o. Întorcându-se la Damasc, el le predica iudeilor cu un zel ºi o
forþã tot mai mare, ºi le-a dovedit, tot mai clar, caracterul
mesianic al lui Isus. Cu cât vestea cu mai multã ardoare
Cuvântul Vieþii, cu atât ura lor împotriva lui creºtea. Neputând
sã-l învingã în dezbateri, au hotãrât sã-l dea la moarte, aºa
cum iudeii din Ierusalim l-au omorât cu pietre pe sfântul ªtefan.
ªi pe guvernatorul Damascului l-au câºtigat de partea lor;
porþile oraºului au fost pãzite cu grijã pentru ca Saul sã nu poatã
scãpa de cei care-l urmãreau. Amintindu-ºi de Cuvântul
Domnului, care le-a poruncit ucenicilor sãi sã fugã din oraºul
în care erau persecutaþi, într-unul mai dispus sã accepte
Cuvântul mântuirii, Apostolul Paul, al cãrui zel arzãtor nu
excludea prudenþa, a profitat de ocazie ºi a ieºit din oraº ascuns
într-un coº care a fost coborât în afara zidurilor. Fugind, el va
ajunge în pustiu, în regatul lui Aretas.
Când Paul a ajuns în pustiu, în jurul anului 34 d.C., tensiunea
dintre evrei ºi nabatei crescuse deja de mult timp ºi nu era
15
momentul potrivit pentru predicarea Evangheliei, pe care
nabateii ar fi înþeles-o doar ca pe o nouã diversiune a
iudaismului. Celor cãrora li se adresa evreul Paul, li se
pãrea o tentativã de infiltrare iudaicã pentru a crea
diviziune ºi slãbiciune. Paul a înþeles, însã, cã era în pericol
de a fi linºat. Totuºi, a reuºit sã fugã, lãsând în urmã
amintirea unei persoane periculoase. Existau trei cetãþi
nabatee foarte apropiate de Damasc: Fillopoli, Kanatha ºi
Suweida. ªi, probabil, nici aici Paul nu a stat prea mult.
Tãcerea sa asupra acestei probleme confirmã cã ºederea
sa a fost foarte scurtã, având în vedere cã tot el precizeazã
cele douã sãptãmâni petrecute la Ierusalim ºi trei ani la
Damasc: „Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã
fac cunoºtinþã cu Chefa ºi am rãmas la el timp de
cinsprezece zile” (Gal 1,18).
Misiunea lui
e ra p r i n t r e p ã g â n i
Unicul element important din aceastã aventurã este
indicaþia cã, deja de la început, Paul ajunsese la
convingerea cã misiunea sa era printre pãgâni. Paul s-a
întors la Damasc dezamãgit, dar, poate, s-a consolat
oarecum de perspectiva cã se afla într-o cetate frumoasã,
a cãrei dimensiune îi amintea de cea a Ierusalimului.
Damascul, deºi avea mulþi evrei, era o cetate pãgânã.
Era printre fondatorii Ligii celor zece cetãþi, care avea scopul
de a propaga cultura greacã, deci era foarte elenizat.
Damascul îºi datora importanþa ºi bunãstarea poziþiei sale
geografice, cãci era aºezat, în mod strategic, la
încruciºarea multor drumuri ale lumii antice, dupã cum am
mai spus. Drumurile comerciale de la Anatolia ºi
Mesopotamia se întâlneau aici, înainte de a se despãrþi,
din nou, pentru a coborî pe platoul cãtre Arabia sau pentru
a ieºi la coastele Mediteranei ºi, la sud, cãtre Egipt. Dacã
negustorii sãi au ajuns în insula Dela, în Marea Egee, în al
II-lea secol î.C., putem fi siguri cã negustorii altor naþiuni
au avut baza permanentã în Damasc. Ei îngroºau rândurile
majoritãþii pãgâne a cetãþii ºi, deci, în cursul celor trei ani
petrecuþi la Damasc (Gal 1,18), Paul n-ar fi avut dificultãþi în
îndeplinirea chemãrii sale misionare. Erau destui pãgâni
de condus la Cristos.
Totuºi, la Damasc, Paul nu doar a dat, dar a ºi primit;
era predicator dar ºi ucenic. Erau foarte multe de învãþat
despre creºtinism ºi, apoi, trebuia sã înveþe o meserie prin
care sã se întreþinã singur, pentru cã numai independenþa
economicã putea sã-i asigure posibilitatea de a cãlãtori
ca misionar. De aceea, Sf. Paul se hotãrãºte sã plece la
Ierusalim pentru a face cunoºtinþã cu Chefa-Petru, dupã
cum el însuºi ne relateazã în Gal 1,18.
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
16 Oameni ai credinþei
Filip,
apostolul îndrãzneþ
A fi apostol al lui Cristos înseamnã, înainte de toate, a fi în slujba Lui ºi a Bisericii Sale, ºi a lucra, împreunã cu
ceilalþi apostoli, la rãspândirea credinþei pânã la martiriu. Cei mai mulþi dintre apostoli ºi-au sfârºit viaþa cu moarte
de martir. Azi, ne vom ocupa de unul dintre apostolii care nu ne-a lãsat nimic în scris, dar a lucrat la rãspândirea
credinþei cu acelaºi zel, înfruntând zeci ºi zeci de primejdii. Este vorba despre apostolul Filip, un apostol îndrãzneþ.
Filip este originar
din sãtucul Bet-
saida, ”cetatea lui
Andrei ºi a lui
Petru” , localitate
care se afla pe
þãrmul de nord al lacului
Genezaret. Aici îºi desfãºura
Filip activitatea de zi cu zi,
pânã ce, într-una din zile,
s-a întâlnit cu Isus din
Nazaret, cel care i-a ºi
adresat chemarea:
”urmeazã-mã”. Filip,
la rândul sãu, l-a
întâlnit pe viitorul
apostol Natanael, pe care l-a informat zicându-i: “L-am gãsit pe
cel despre care Moise a scris, în Lege ºi profeþii, pe Isus, fiul lui
Iosif din Nazaret!” Despre toate acestea ne relateazã evanghelistul
Ioan în finalul capitolului 1 (43-51). Continuã Ioan spunând cã
Natanael a exclamat: “Poate fi ceva bun din Nazaret?” Atunci Filip
i-a rãspuns: ”Vino ºi vezi!”. Nu-i mai rãmânea decât sã-l invite pe
Natanael, sã se convingã singur.
Un al doilea caz, în care Filip intervine pe lângã Isus, este cel
prilejuit de înmulþirea pâinilor. Oarecum neliniºtit, dar ºi preocupat
de mulþimea de oameni care îl urma, Isus, care ºtia ce avea de
fãcut, dar parcã vroia sã-l punã la încercare pe Filip, l-a întrebat pe
acesta din urmã: “De unde vom cumpãra pâini, pentru ca aceºtia
sã poatã mânca?... Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari
ca sã ia fiecare câte o bucãþicã!” (In 6,5). Isus spune acestea pentru
a arãta, o datã în plus, cã gestul pe care avea sã-l împlineascã
depãºea orice aºteptare.
Un al treilea caz, în care Filip este prezent, îl constituie textul
biblic din Ioan (12,21-23). Este vorba de niºte greci, niºte prozeliþi
sau simpatizanþi ai noii religii predicate de Isus din Nazaret, veniþi
la Ierusalim cu prilejul Paºtelui din acel an, care s-au prezentat la
apostolul Filip cu rugãmintea de a-i ajuta sã-l cunoascã pe Isus.
Dorinþa lor era aceea de a-l adora pe adevãratul Dumnezeu, iar
acum le ardea sufletul dupã Cristos. Prin urmare, ei s-au adresat
apostolului Filip cu cuvintele: “Domnule, vrem sã-l vedem pe Isus!”
Filip s-a adresat, la rândul sãu, apostolului Andrei ºi, împreunã,
au venit la Isus, pentru a-i face cunoscutã rugãmintea grecilor.
Al patrulea caz este consemnat tot de Ioan (14,8-10). Apostolul
Filip este pus, ºi de aceastã datã, sã-i cearã lui Isus: ”Doamne,
aratã-ni-l pe Tatãl ºi ne este îndeajuns!” Fãrã sã ºtie, Filip exprimã
aici aspiraþia cea mai profundã a omului, pe care doar Isus poate
sã o împlineascã. Totuºi, Filip nu l-a înþeles pe deplin pe Isus, nu a
înþeles cã în persoana lui Isus se face cunoscut însuºi Tatãl ceresc.
De aceea, cu o anumitã nedumerire în ochi, Isus îi rãspunde: “De
atâta vreme sunt cu voi, iar tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a
vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl. Cum poþi spune: ”Arãtã-ni-l pe
Tatãl?” Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în mine? Apoi, pe
un ton mai moderat, Isus continuã spunându-i: “Cuvintele pe care
vi le spun, nu le spun de la mine, dar Tatãl, care rãmâne în mine,
face lucrãrile mele!” Cuvântul lui Dumnezeu, care poate însemna
ºi ”faptã”, este un cuvânt în sens absolut. Isus îi refuzã lui Filip
posibilitatea de a-l vedea pe Tatãl, aºa cum el îºi dorise foarte
mult.
Nu încerc acum sã fac analiza acestor cuvinte ºi care ar putea
fi sensul lor cel mai potrivit, dar aº vrea sã subliniez un singur
fapt. Avem de-a face cu un caz, unic între apostoli, când, de patru
ori pe parcursul aceleiaºi evanghelii, Filip îl întreabã pe Isus, în
repetate rânduri, mai precis de patru ori, ºi-n momente importante
din viaþa lui Isus. Numai evanghelistul Ioan ne relateazã cum Filip
a fost chemat la apostolat, în timp ce ceilalþi evangheliºti
menþioneazã numele lui Filip în lista celor doisprezece apostoli: la
Matei ºi la Luca este menþionat împreunã cu apostolul Bartolomeu,
în timp ce Marcu spune despre Filip cã era în compania apostolului
Andrei. De asemenea, Ioan mai noteazã încã un amãnunt
important, numai apostolii Filip ºi Andrei au nume de origine
greacã, de fapt Filip a fost acela care i-a prezentat lui Isus ºi grupul
de evrei elenizaþi.
În tradiþia creºtinã, mai precis în Legenda Aurea, din secolul
al XIII-lea, se relateazã cã Filip ar fi activat ºi predicat, vreme de
20 de ani, în Þara Sciþilor, iar mai apoi ar fi ajuns în oraºul
Hierapolis, în Asia Micã, unde, ajuns la o vârstã înaintatã (87 de
ani) ºi fãrã puteri, a fost rãstignit, la fel ca ºi Mântuitorul. Despre
activitatea ºi martiriul sãu ne relateazã aºa-numita colecþie:
Actele lui Filip din secolul al IV-lea. De asemenea, în calendarul
Bisericii Catolice, sfântul Filip este cinstit împreunã cu sfântul
Iacob, “fratele Domnului”, pe data de 3 mai, în timp ce relicvele
sfântului Filip sunt pãstrate în bazilica Celor Doisprezece Apostoli,
din Roma.
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

8 noiembrie,
Fericita Elisabeta a Sfintei TTreimi
reimi
Elisabeta Catez s-a nãscut la Dijon, în
anul 1880, iar mama ar fi vrut sã facã din
ea o artistã celebrã. La opt ani, Elisabeta
era deja o pianistã admiratã de lumea
bunã. A obþinut o diplomã la unsprezece
ani ºi premiul conservatorului din Dijon la
treisprezece ani. Era pasionatã de Chopin,
pasiune pe care nu a înlocuit-o, ci a
luat-o cu ea în mãnãstire, încercând sã
scoatã, din tot ce existã, inclusiv din ea
însãºi, ca dintr-un instrument perfect
acordat, un sunet demn de Dumnezeu.
Era o fetiþã greu de îmblânzit. Preotul
care o pregãtise pentru Prima Sfântã
Împãrtãºanie spunea: „Elisabeta are un aºa
temperament, încât va ajunge ori înger, ori
demon”. Aproape zilnic fãcea crize de nervi,
datorate unei exasperante sensibilitãþi. Dupã
obiceiul timpului, Elisabeta, la vârsta de
ºapte ani, îºi începe pregãtirea pentru prima
spovadã, iar la unsprezece ani, pregãtirea
pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie. Mama
ei îi spusese: „Dacã vrei sã faci Prima Sfântã
Împãrtãºanie trebuie sã te schimbi
neapãrat!”. Deºi, deseori, furia lucea în ochii
ei, efortul pe care ºi-l impunea sã fie blândã
ºi amabilã era vizibil. Încã din copilãrie,
Sfânta Elisabeta era fascinatã de
Sacramentul Sfintei Euharistii ºi petrecea mult
timp în bisericã.
Elisabeta, „casa lui
Dumnezeu”
Casa familiei Catez – unde trãia mama
cu cele douã fetiþe, pentru cã tatãl murise
când Elisabeta avea doar ºapte ani – era
situatã în apropierea unei mãnãstiri de
cãlugãriþe carmelite. În ziua Primei
Împãrtãºanii, conform tradiþiei, micuþa
îmbrãcatã în alb este prezentatã la
vorbitorul cãlugãriþelor. Superioara îi
spusese atunci fetiþei cã numele ei,
Elisabeta, înseamnã „casa lui Dumnezeu”.
Etimologia la care se referea sora era
popularã, nu ºtiinþificã, dar pentru micuþa
Elisabeta fusese o revelaþie uimitoare,
Dumnezeu locuia în ea. Trãia, din punct de
vedere spiritual, o adolescenþã precoce. La
paisprezece ani, simte chemarea de a intra
în mãnãstire, dar mama ei – care o
pregãtise atât de bine pentru prima întâlnire
euharisticã – nu a înþeles vocaþia fiicei ºi a
refuzat sã o lase sã intre în Carmel înainte
de a împlini vârsta de douãzeci ºi unu de
ani, vârsta majoratului în acea perioadã.
Tânãra a aºteptat ºi, chiar în acei ani de
pregãtire, s-a ivit ocazia sã cunoascã un
preot cãlugãr dominican care îi deschide
noi perspective, explicându-i misterul Sfintei
Treimi. În timp ce cãlugãrul dominican
vorbea, în faþa ochilor ºi a inimii Elisabetei
se revela înflãcãrata ºi infinita iubire care
izvorãºte de la Tatãl ºi de la Fiul în Duhul
Sfânt ºi care pluteºte spre creaþie ºi poartã
cu ea, mântuind, întreaga omenire ºi toatã
istoria. Acum înþelege cã existã un loc în
care „sufletele îºi dau întâlnire”, dincolo de
timp, de un anume loc, de vocaþie ºi de
maturizare. Începea, deci, sã priveascã „în
mod trinitar” lumea ºi întâmplãrile umane.
Elisabeta a Sfintei TTreimi
reimi
În luna august a anului 1901, putea, în
sfârºit, sã intre în Carmel. Când a trecut
pragul mãnãstirii de clauzurã, celelalte
cãlugãriþe o auzeau murmurând:
„Dumnezeu e aici! E prezent! Mã învãluie!”.
Sfântul lunii 17
Intrând în mica ºi goala ei chilie spuse:
„Treimea e aici!”. Dorinþa ei a fost ca acesta
sã fie ºi noul ei nume: „Elisabeta a Sfintei
Treimi”.
În noiembrie 1904, a scris celebra
„Rugãciune cãtre Sfânta Treime”, devenitã
un text clasic de literaturã spiritualã. De
la Fericita Elisabeta avem ºi câteva notiþe,
pe care le-a scris în timpul reculegerilor
spirituale, cu care putem reconstrui
traiectoria care a purtat-o mai mult în
inima lui Dumnezeu ºi pe urmã în
înþelegerea existenþei.
La douãzeci ºi cinci de ani, este rãpusã
de sindromul Addison, o maladie
incurabilã la acea vreme. Este vorba de o
infecþie cronicã a glandelor suprarenale,
care nu mai produc substanþele necesare
metabolismului; boala fiind urmatã de
intoleranþã alimentarã, crize de foame,
deshidratare gravã, insomnii, greþuri ºi
dureri de cap insuportabile.
Aºa se încheie drumul pe care mica
Elisabeta l-a început în ziua Primei Sfinte
Împãrtãºanii. Atunci îi spuseserã cã
numele ei înseamnã „Casa lui
Dumnezeu”, iar acum înþelegea cã trebuie
sã adãposteascã în ea imaginea lui
Dumnezeu rãstignit, pânã va deveni
asemenea Lui.
La sfârºitul ultimei întâlniri cu mama
ei, Sfânta Elisabeta i-a spus: „ Mamã, când
sora va veni sã-þi spunã cã am încetat sã
sufãr, tu trebuie sã cazi în genunchi ºi sã
spui: „Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat-o, eu
þi-o înapoiez; Binecuvântat sã fie Numele
tãu Sfânt!”.
Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi a murit
la 9 noiembrie 1906, la vârsta de douãzeci
ºi ºase de ani. Biserica a beatificat-o abia
în 1984, dar personalitatea ºi doctrina ei
pãtrunseserã, de decenii, spiritualitatea
creºtinã ºi chiar teologia. În 1953, Hans
Urs von Balthasar îi dedica un studiu al
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
BÃLêCUÞI,
dupã „Portrete ale sfinþilor carmeliþi”
autor Antonio Maria Sicari o.c.d.
18 Istorie ºi spiritualitate
La 18 noiembrie 1952, în timp ce se întorcea de la un bolnav
pe care îl vizitase, mons. Vladimir Ghika este arestat
De ce a fost arestat
Monseniorul Ghika?
Pãrinþii noºtri, contemporani ai lui, nu au ºtiut de ce a fost arestat Monseniorul Ghika. Nu au ºtiut nici legaþiile strãine ºi nici chiar cei
arestaþi odatã cu el (lotul Menges). Planul persecuþiei religioase, care a dus la arestarea din 18.11.1952, se poate întrevedea în stenogramele
CC al PMR ºi în dosarele Securitãþii (deschise progresiv cercetãrii, la CNSAS).
Persecuþia împotriva Bisericii Catolice
În anul 1948 au avut loc, în valuri succesive, lovituri care nu au
lãsat nicio alternativã: propaganda împotriva Vaticanului, ca
exponent al imperialismului, noua lege a cultelor, care bloca
legãtura Bisericii Catolice cu Papa, denunþarea unilateralã a
Concordatului, noua constituþie stalinistã, care elimina
învãþãmântul confesional, suprimarea unor dieceze, punerea
forþatã în retragere a unor episcopi catolici, urmatã de desfiinþarea
prin violenþã a întregii Biserici Greco-Catolice.
În 1949 au fost desfiinþate ordinele religioase. S-a cerut apoi
ultimilor doi episcopi romano-catolici recunoscuþi de Stat, PS Márton
Áron ºi PS Anton Durcovici, sã prezinte o nouã variantã de Statut al
Bisericii Catolice (cerinþã a legii cultelor). A urmat diversiunea cu
salariile (care presupunea ºi acceptarea funcþiilor bisericeºti de la
guvern) ºi „acþiunea” prin care s-a încercat crearea unei structuri
„democratice” de conducere a Bisericii Catolice, constituitã din preoþii
„de jos”, fãrã ierarhia „reacþionarã”. Aceastã structurã, denumitã
„Statusul catolic”, trebuia sã preia conducerea întregii Biserici Catolice
din România, rupând legãtura cu Sfântul Scaun. Opoziþia la aceste
ingerinþe guvernamentale conducea la arestare.
La 7.07.1950, a fost expulzat Nunþiul Apostolic Gerald O’Hara.
De-a lungul anilor 1950-1951, dupã arestarea ultimilor doi
ierarhi, au fost arestaþi vicarii lor ºi toþi preoþii „rezistenþi” din centrele
diecezane (la Bucureºti au fost arestaþi episcopul Schubert –
consacrat clandestin de cãtre Nunþiu, preoþii Ioan Baltheiser ºi
Mathias Pozar).
I e r a r h i a c l a n d e s t i n ã . Dupã aceste arestãri, în toate
diecezele au rãmas conducãtorii clandestini ( ordinarius
substitutus), numiþi din vreme, în secret, conform unei dispoziþii a
Sfântului Scaun, din 07.07.1948 (Nominatio Substitutorum) .
Descoperirea noii ierarhii clandestine a Bisericii a produs stupoare
în rândurile organelor de represiune, care au încercat, imediat,
sã vadã cum soseau ordinele de la Vatican ºi cum se rãspândeau
ele în masa clericilor.
L o t u l M e n g e s . Securitatea i-a descoperit pe toþi cei care
au sprijinit „intens ºi activ” conducerea clandestinã a Bisericii.
Aceºtia au constituit lotul Menges:
- preoþii: Hieronymus Menges, ordinarius substitutus de
Bucureºti ºi cei doi succesori ai sãi la jurisdicþie, preoþii Xaveriu
Haider ºi Francisc Augustin;
- preoþii: Iosif Gunciu, Andrei Asaftei, Vladimir Ghika, Godó
Mihály SJ, Cornel Chira SJ, Otto Canisius Farrenkopf SJ;
- laicii: Silvia Montani, Lucia Florei [Santa], Silvia Placa,
Elisabeta [Postolache] Kastel, Elena [Melania] Alexandrescu, Liviu
Fãrcaºu ºi Gheorghe Olteanu.
Dupã 2 ani de urmãrire, a urmat arestarea, anchetarea (timp de
aproape 1 an) ºi procesul lotului Menges (24.10.1953). Procesul a fost
o farsã judiciarã. În sentinþa Tribunalului Militar Teritorial Bucureºti
(aservit Securitãþii) nu se pomeneºte nici un singur cuvânt despre motivul
real a condamnãrii: fidelitatea ierarhiei clandestine ºi a laicilor faþã de
Roma. În schimb, toþi arestaþii au fost consideraþi spioni, care ºi-au
trãdat patria! Pãrintele Cornel Chira a murit în anchetã, iar Monseniorul
Ghika ºi pãrintele Xaveriu Haider au murit în timpul detenþiei.
M o n s e n i o r u l G h i k a . Securitatea descoperise, încã din
16.08.1951, cã Monseniorul s-a implicat, împreunã cu pãrintele
François de la Capela Francezã, în transmiterea cãtre Vatican a
unor rapoarte bisericeºti ale pãrintelui Pleºca.
În anul 1952 se ajunsese la o situaþie de gravã confuzie privind
persoanele care deþin jurisdicþia în diversele dieceze ºi privind lista
preoþilor excomunicaþi (care colaborau cu Guvernul, trecând peste
ierarhia legitimã). Monseniorul Ghika a continuat sã asigure
legãtura cu Vaticanul, aºa cum au fãcut ºi o parte din ceilalþi
membri ai lotului Menges. Printre altele, el a transmis la Predeal,
pãrintelui Menges, prin Claudia Tudose, un mesaj important, primit
de la Vatican. Toatã aceastã acþiune a fost descoperitã din cauza
microfoanelor instalate la pãrintele Menges.
De asemenea, în cel puþin trei din momentele decisive ale
acþiunii de conducere a Arhidiecezei de Bucureºti, pãrintele
Menges s-a sfãtuit cu Monseniorul Ghika (lucru aflat de Securitate).
Poziþia Monseniorului Ghika a fost clarã de la început. El a fost
perfect conºtient de ceea ce va urma, dacã va sprijini conducerea
clandestinã a Bisericii ºi dacã va asigura legãtura cu Vaticanul.
Scrisorile adresate fratelui sãu, în exil, demonstreazã acest lucru.
El ºi-a asumat acest risc ºi „nu a cãutat sã-ºi salveze cu orice
preþ bunul de neînlocuit al vieþii, ci a continuat sã slujeascã Biserica,
în pofida unor grave ameninþãri ºi intimidãri”.
Descoperind acest trecut, aici doar schiþat, ne simþim întãriþi în
credinþã ºi îndemnaþi sã aflãm cât mai multe despre înaintaºii
care ºi-au oferit viaþa pentru libertatea de azi a Bisericii Catolice în
România.
EMANUEL COSMOVICI
 In memoriam
19
Ileana Bratu – in memoriam
Dintre noi toþi cei care lucram la Caritas Bucureºti, Ileana era, în general, cea
care pleca ultima. Ea avea grijã ca totul sã rãmânã în ordine, sã nu fie becuri
aprinse, robinete deschise etc. Nu de puþine ori, memoria ºi spiritul ei de observaþie
ne-au salvat de la omisiuni care s-ar fi putut termina prost. Avea un fel al ei de a
te trage de mânecã, indiferent dacã erai ºef sau secretar, care nu deranja,
dimpotrivã, îþi fãcea bine, te aducea la realitate.
Avea ºi mult umor, puþin caustic ce-i drept, dar niciodatã cu rãutate. Era de o
generozitate care putea merge pânã la ruinã – s-ar fi lipsit ºi de strictul necesar
dacã ºtia cã altcineva are mai mare nevoie decât ea. Era întotdeauna promptã în
a-i ajuta pe ceilalþi ºi, dacã nu putea ajuta direct, cãuta sã-i antreneze pe cei din
jur în rezolvarea problemei.
A fost, cu Caritas Bucureºti, din primele zile ale creãrii acestei organizaþii, în
decembrie 1989, lãsând în urmã postul de la ICI pe care îl ocupase mulþi ani. ªi-a
înþeles responsabilitãþile ºi le-a împlinit fidel, ca unul care crede în ceea ce face.
ªi-a asumat chiar ºi unele rãspunderi care nu i-au fost trasate (de exemplu, aceea
de a-i pune în legãturã, pe cei necãjiþi, cu cei care-i pot ajuta; de asemenea, pe un
ton mai anecdotic, s-a ocupat de îngijirea câinilor pripãºiþi pe lângã Caritas, pe cei
mai prãpãdiþi tratându-i cu pateuri ºi salam...). Era în inima unui cerc mare de prieteni
ºi cunoscuþi, care se ajutau între ei în fel ºi chip – o adevãratã reþea de caritate care a funcþionat underground, cu mult înainte de
schimbãrile din decembrie ‘89. Dacã o rugai ceva, chiar dacã la început te certa cã o baþi la cap când e ocupatã, întotdeauna þinea
minte, îºi fãcea timp, ºi-þi împlinea rugãmintea. Puteai sã ai încredere cã un lucru, o datã spus, nu-l va uita.
Poate tocmai de aceea, pentru cã era „cap limpede” ºi ºtia sã supravegheze rutina de la închidere, noi toþi ne bazam pe
Ileana ºi astfel se fãcea cã ea pleca mereu ultima. De data aceasta însã, într-o searã de sfârºit de octombrie, Ileana Bratu a
plecat prima. A plecat acolo unde vom merge cu toþii, dar unde nu bãnuiam cã se va grãbi sã meargã ea, cea dintâi. A plecat
discret, la numai 58 de ani, în sufrageria apartamentului pentru care plãtise rate timp de 30 de ani la rând; a plecat dupã o zi de
muncã, în care le spusese colegilor cã nu se simþea prea bine, dar pregãtitã sã o ia a doua zi de la capãt. Copil adoptat, a ºtiut
sã-i iubeascã pe cei din jur aºa cum ar fi meritat ea sã fie iubitã. Multele persoane, prezente la înmormântarea din cimitirul
Sfânta Vineri, stau mãrturie cã Ileana ºi-a câºtigat un loc aparte în inimile celor care au cunoscut-o. Dumnezeu s-o odihneascã!
LIANA GEHL

Doliu în Congregaþia Iezuiþilor O . Messmer sj

În seara zilei de 25 octombrie, pãrintele iezuit Victor
Betancourt, ecuadorian, a fost ucis la domiciliul comunitãþii,
din Moscova. Luni, pe 27 octombrie, pãrintele Otto Messmer,
la întoarcerea dintr-o cãlãtorie în afara graniþelor, a fost ucis
în acelaºi loc.
În dimineaþa zilei de 28 octombrie, preocupat de faptul
cã nu reuºea sã-ºi contacteze confraþii, un alt iezuit s-a
îndreptat spre locuinþa Comunitãþii, unde a gãsit trupurile
neînsufleþite ale celor doi preoþi, cu multiple semne de armã
albã ºi traumatisme cranio-cerebrale.
Pãrintele Messmer era cetãþean rus, nãscut la 14 iulie 1961,
la Karaganda (Kazakhstan), într-o familie de origine germanã,
profund religioasã. Fusese sfinþit preot la 29 mai 1988. Din 13
octombrie 2002, era Superior al Regiunii Independente Ruse
a Companiei lui Isus.
Pãrintele Betancourt, nãscut la 7 iulie 1966, la Guayaquil
(Ecuador), fusese sfinþit preot la 31 iulie 1997. Lucrase în domeniul
pastoralei vocaþionale ºi, în prezent, preda Teologie la Institutul
de Filozofie, Teologie ºi Istorie
Sfântul Toma, din Moscova.
Pãrintele Adolfo Nicolás,
Superiorul General al Societãþii
lui Isus, i-a invitat pe toþi iezuiþii
sã-ºi exprime susþinerea ºi
solidaritatea faþã de confraþii
din Regiunea Rusã, „atât de încercaþi în aceste V. Betancourt sj
momente” ºi ºi-a arãtat „profunda apropiere
faþã de rudele iezuiþilor decedaþi”.
De asemenea, a mulþumit pentru condoleanþele primite
din partea Bisericii „încã din primele momente în care ºtirea a
fost confirmatã” ºi „a invitat întreaga Societãþii sã se roage
pentru odihna veºnicã a confraþilor lor ºi pentru încetarea
oricãrei violenþe”.
Biserica Ortodoxã Rusã ºi Comunitatea musulmanilor din
Rusia ºi-au exprimat regretul pentru acest act de violenþã ºi
au trimis condoleanþe Bisericii Catolice ºi Societãþii lui Isus .
20 Arta de a trãi

„Copilul-medicament”
În luna octombrie,
Spania a fost
Altruism sau eugenie?
protagonista unui
experiment
neobiºnuit ºi
considerat
revoluþionar în
lumea medicinei:
s-a nãscut primul
“copil-medicament”
spaniol,
selectat genetic
pentru a-ºi vindeca
fratele mai mare

Strategia milei? Aspecte etice

„Copilul-medicament” este rezultatul unui diagnostic genetic
de preimplantare: o tehnicã ce permite stabilirea stãrii de sãnãtate
a unui embrion, din punct de vedere genetic, înainte de a fi
transferat în uterul mamei. Prin acest tip de diagnosticare, a
embrionilor care rezultã din fertilizarea in vitro, este posibilã
examinarea geneticã, pentru a vedea dacã sunt purtãtorii vreunei
boli. Dupã obþinerea embrionului „fãrã erori”, acesta a fost
implantat în uterul mamei sale. Sângele cordonului ombilical al
bebeluºului urma sã fie injectat fratelui sãu, în speranþa cã-l va
vindeca de beta-talasemie majorã, forma cea mai gravã a
anemiei genetice de care suferã. Obiectivul este ca celulele
sãnãtoase ale bebeluºului sã colonizeze mãduva osoasã a fratelui
bolnav ºi sã-i permitã sã fabrice, la rândul sãu, globule roºii
sãnãtoase. Specialiºtii estimeazã cã transplantul, programat în
urmãtoarele 20 de zile dupã naºterea bebeluºului, ar putea avea
între 70 ºi 90% ºanse de reuºitã. Medicii asigurã cã procedura nu
afecteazã cu nimic sãnãtatea bebeluºului.
Aceastã metodã se practicã deja de câþiva ani în SUA ºi în
Marea Britanie. În 2005, la Geneva, se nãºtea primul „copil cobai”
elveþian: un copil conceput prin fecundare artificialã ºi selecþionat
în laborator pentru a deveni donator compatibil de mãduvã osoasã
pentru fratele sãu bolnav.
Metoda ridicã mari probleme de eticã pentru cã un copil este
”programat”, încã înainte de a se naºte, sã-ºi salveze fratele. Cu
toate acestea, protagoniºtii considerã cã beneficiile sunt mult mai
mari în comparaþie cu aspectele etice încãlcate.
Boala de care este afectat fratele mai mare al bebeluºului
spaniol nu este letalã, ci îl constrânge la o viaþã foarte dificilã,
pentru cã acesta ar trebui sã-ºi schimbe sângele, printr-o
transfuzie, o datã la cincisprezece sau la treizeci de zile.
Nu ne-am propus sã criticãm intenþia pãrinþilor ºi nici nu ar fi
prudent sã facem acest lucru, dar putem spune cã tehnica „copilului-
medicament” reprezintã o formã neliniºtitoare de eugenie.
Pentru cã termenul pentru a defini selecþia care a dus la
naºterea „copilului-medicament” este eugenia, ca de fiecare datã
când se selecteazã, dupã anumite caracteristici prestabilite, cine
trebuie sã se nascã ºi cine nu.
Act de bunãvoinþã?
Pentru cã selecþia nu a fost fãcutã pentru copilul care s-a nãscut
ºi pentru cã nu a rãspuns la o anumitã dorinþã a pãrinþilor, ci pentru
a se încerca vindecarea unui frate deja nãscut, aceastã practicã
este consideratã acceptabilã din punct de vedere etic. Este vãzutã
ca un act de bunãvoinþã, de altruism, care vrea sã salveze o viaþã.

Totuºi, nu poate fi considerat act de bunãvoinþã o alegere prin
care unii sunt puºi sã plãteascã pentru alþii. Nu se poate vorbi de o
acþiune altruistã, ci de un act de eugenie, deosebit de grav, pentru
cã, în acest fel, un copil este considerat „un mijloc” -„copilul-
medicament” a fost nãscut pentru a-ºi vindeca fratele -, ºi nu un scop,
cum ar trebui sã fie consideratã orice fiinþã umanã.
Cei care nu sunt de acord cu aceastã practicã se întreabã dacã nu
cumva acest episod poate fi considerat parte a unei strategii a milei
pusã în aplicare în mod sistematic, pentru a obþine practici de tip eugenic.
Poziþia Bisericii
Ziarul oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, ºi-a exprimat
poziþia faþã de situaþia recentã: „Spania acestor zile se aflã în postura
de a atrage atenþia întregii lumi asupra deciziilor, discutabile, ale
bioeticii” ºi s-a arãtat indignat de faptul cã decizia efectuãrii selecþiei
pentru tratarea unui frate deja nãscut este vãzutã ca un procedeu
etic acceptabil: „Acceptând selecþia embrionilor, pãrinþii ºi-au sacrificat
alþi posibili fii(...) Aceasta nu este o alegere altruistã ci, nici mai mult
nici mai puþin, un act de eugenie ºi, ca atare, este condamnabil”,
afirmã L’Osservatore Romano.
ªi Conferinþa episcopalã spaniolã ºi-a arãtat dezacordul ºi
indignarea faþã de acest „eveniment”, calificat de mass-media ca
„un succes”, un „semn al progresului ºtiinþific”.
Printr-o Notã, intitulatã „Sã-i îngrijim pe bolnavi fãrã sã eliminãm pe
nimeni”, Conferinþa episcopalã spaniolã a evidenþiat ºi faptul cã unele
publicaþii nu au scris nimic despre implicaþiile morale. „Prin tehnica
utilizatã(...), embrionii care nu corespund cauzei pentru care au fost
selecþionaþi, sunt aruncaþi sau congelaþi”. Mass-media a accentuat
„vestea bunã a naºterii unui copil” ºi „posibilitatea vindecãrii bolii fratelui
sãu”. „Prezentatã în felul acesta, se spune în Notã, ºtirea presupune un
motiv de bucurie pentru toþi. Însã, nu s-a spus nimic despre drama
eliminãrii embrionilor bolnavi ºi, eventual, a celor care, sãnãtoºi fiind,
nu erau compatibili din punct de vedere genetic (...); fraþii cãrora le-a
fost negat dreptul de a se naºte au fost refuzaþi pentru cã nu erau utili
perspectivei tehnice, violându-li-se astfel demnitatea ºi respectul pe
care orice persoanã le meritã prin sine însãºi”. La rândul sãu, fratele
care s-a nãscut a fost ales pentru cã era cel mai util pentru un posibil
tratament. În felul acesta, i-a fost violat „dreptul de a fi iubit pentru ceea
ce este ºi de a nu fi tratat ca un instrument de utilitate tehnicã”.
Referitor la motivele care justificã aceastã alegere, Conferinþa
episcopalã spaniolã le considerã „inacceptabile”. „Este adevãrat cã
trebuie sã-i îngrijim pe cei bolnavi, dar pentru asta nu trebuie sã
eliminãm pe nimeni. Compasiunea, înþeleasã în adevãratul ei sens,
începe prin respectarea drepturilor tuturor, mai ales a dreptului la
viaþã a tuturor fiilor, sãnãtoºi sau bolnavi”. „Evenimentul fericit al naºterii
unui copil sãnãtos nu poate sã justifice instrumentalizarea la care a
fost supus ºi nu este suficient pentru a prezenta ca progres practica
eugenicã ce a dus la distrugerea fraþilor sãi obþinuþi in vitro”.
„Biserica doreºte sã se facã vocea celor care nu mai au voce ºi a
celor cãrora le-a fost negat dreptul fundamental la viaþã. Cu aceste
clarificãri nu se vrea judecarea conºtiinþei ºi a intenþiilor nimãnui, dar
se încearcã reamintirea principiilor etice obiective care tuteleazã
demnitatea fiecãrei fiinþe umane”.
Arta de a trãi 21
Ce este eugenia
Etimologic, în limba elenã eu înseamnã bine ºi
ghenos înseamnã naºtere. Deci, eugenia ar fi naºtere
bunã.
Conform Dicþionarului explicativ al limbii române,
eugenia este teoria care preconizeazã ameliorarea
populaþiilor umane prin mãsuri genetice (alegerea
pãrinþilor, sterilizarea, interzicerea procreãrii etc.), folositã
de rasiºti ºi fasciºti.
Eugenia în decursul istoriei
În istorie, eugenia a fost folositã ca justificare pentru
mãsuri coercitive discriminatorii susþinute de anumite
state, mãsuri precum sterilizarea forþatã a persoanelor
cu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecþiuni
grave ºi, chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor
privite ca inferioare.
În 1927, Curtea Supremã a SUA vota, cu o majoritate
de 8 la 1, ca sterilizarea bãrbaþilor ºi a femeilor „nedoriþi
de societate” (imigranþii) sã devinã constituþionalã. Ideea
se numea eugenie.
Francis Galton, care a creat ºi cuvântul ºi ideea,
propunea prin eugenie „îmbunãtãþirea omenirii”.
Eugenia a condus direct la miºcarea pentru controlul
naºterii.
Margaret Sanger, membru al Societãþii Americane
de Eugenie ºi editor al revistei Birth Control Review, era
adepta filosofiei grupului cãruia îi aparþinea: „Mai mulþi
copii pentru cei potriviþi ºi mai puþini pentru cei nepotriviþi”.
ªi Sanger îi considera „nepotriviþi”: pe „evrei, slavi, catolici
ºi negri”. Ea îºi promova deschis ideea cã asemenea
oameni ar trebui sã facã o cerere pentru a li se permite,
în mod oficial, sã aibã copii, la fel cum „imigranþii fac
cerere pentru vize”.
Adolf Hitler a instituit oficial eugenia, fãcând ca o þarã
întreagã sã-i punã în aplicare principiile, care susþineau
nu numai sã înmulþeascã numãrul celor pe care el îi
considera cã fac parte dintr-o rasã superioarã, ci sã-i
elimine pe toþi cei pe care îi credea a fi inferiori. ªi ideile
eugenice ale lui Hitler au fost susþinute de Margaret
Sanger ºi de cercul sãu.
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, dupã ororile
prin care a trecut omenirea, termenul eugenie a fost total
discreditat.
CRISTINA ªOICAN
22 Anunþuri

Rugãciune la mormântul Mons. Ghika

Librãria Sf. Iosif
Faptul cã Mons. Vladimir Ghika este înmormântat în Cimitirul recomandã
Bellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecum
un obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt. Mons. Ghika S. DZIWISZ
nu aparþine numai Bisericii Catolice, el aparþine ºi Bisericii O viaþã cu Karol
Ortodoxe al cãrui fiu s-a considerat ºi dupã ce a devenit catolic. Conversaþie cu
Ca cetãþean român, a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscut Gian Franco
ºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu al Svidercoschi
Bisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatã Ed. Rao, 2008
cu moartea de martir, este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocat
în rugãciune.
Vã invit pe toþi, credincioºi ºi persoane consacrate, sâmbãtã
sâmbãtã,, Fratelui meu
15 noiembrie, h. 11 11, la mormântul Slujitorului lui Dumnezeu din exil
Mons. Vladimir Ghika din Cimitirul Bellu Ortodox (figura figura 19
19) Epoca stalinistã
pentru ca sã ne rugãm împreunã, cerând de la Dumnezeu harul beatificãrii sale. în România în
Pr
Pr.. IOAN CIOBANU scrisorile
Monseniorului
Vladimir Ghika
180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice prinþ, preot ºi martir
din Popeºti-Leordeni Ed. Galaxia Gutenberg, 2008
Joi, 13 noiembrie
7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: rugãciune
pentru darul vieþii
18,00 – Sf. Liturghie pentru toþi credincioºii
parohiei
Conferinþã a primarului G. Trache
Vineri, 14 noiembrie
7,30 – Sf. Liturghie ºi laudele: pentru toþi
credincioºii rãposaþi
Requiem; Adoraþie
18,00 – Sf. Liturghie pentru preoþii rãposaþi Calendarul
care au lucrat în comunitatea din creºtin catolic-ortodox 2009
Popeºti-Leordeni ((Ed. Misionarii Verbiþi) ºi
Requiem calendare de buzunar 2009
Comunitatea catolicã din Popeºti-Leordeni îi
Conferinþã a dr. Dãnuþ Doboº
invitã pe cei care doresc sã participe la celebrarea
celor 180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii. Sâmbãtã, 15 noiembrie Cãrþile ºi calendarele sunt
7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: Pro Populo disponibile la Librãria Sf. Iosif
Celebrãrile au loc în zilele 13-15 noiembrie 2008.
- str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
11,00 – Sf. Liturghie Pontificalã, urmatã de
- tel. 021 2015457; 021 015475;
Te Deum
- e-mail: rcb_sf.iosif@rdslink.ro,
libraria@arcb.ro;
- www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
- abonamente pentru 2009
Rectificare
Revista Actualitatea creºtinã este un instrument pastoral al Arhiepiscopiei Romano-Catolice
În ultimul numãr al revistei noastre
de Bucureºti ºi o oglindã a evenimentelor din arhidiecezã ºi din lume.
s-a strecurat o greºealã în articolul
Costul unui abonament pentru 2009 (preþul include taxele de expediþie): „Triplã lansare de carte la Bucureºti”:
- abonament individual pe un an (12 numere ºi supliment de Crãciun): 35 lei; cartea Elzbietei Siepak, Un dar de la
- abonamente colective (minim 10 exemplare): 30 lei. Dumnezeu pentru timpurile noastre,
Costul unui exemplar al revistei este de 2,5 lei. a apãrut la Editura Galaxia
Abonamentele se pot fce prin parohii sau direct la Librãria Sf. Iosif din Bucureºti (str. Gral Gutenberg (nu Marantha), iar cartea
Berthelot 19, tel. 021 2015457; 021 2015475). Spiritualitatea sfintei surori Faustina,
Cei care doresc sã sprijine financiar apariþia revistei sunt rugaþi sã ia legãtura cu Pr. Liviu a aceleaºi autoare, a apãrut la
Bãlãºcuþi (tel. 021 2015411; mobil: 0722 137611; email: balascuti@yahoo.it) Editura Marantha (nu EARCB).
 PsihoMed 23

E d u c a þ i e s a n i t a r ã (I)
Procesul educativ este de importanþã capitalã în
viaþa fiecãrui om. El începe din primele zile de viaþã ºi
Sunt mama unui copil de grãdiniþã ºi mã confrunt cu o problemã legatã de se continuã pe tot parcursul ei.
relaþia pãrinte-educator. De multe ori, am observat cã atitudinea educatoarei Deosebim mai multe tipuri de educaþie, între care:
este dictatã de situaþia materialã a familiei din care provine copilul. Este foarte educaþia pentru sãnãtate, educaþia comportamentalã
disponibilã cu pãrinþii „atenþi”, iar faþã de ceilalþi are o atitudine de indiferenþã. în familie ºi în societate, educaþia senzitiv emoþionalã,
Am încercat de multe ori sã fac abstracþie de acest comportament, dar, de educaþia intelectualã, educaþia spiritual religioasã.
fiecare datã, întâlnesc aceeaºi indisponibilitate. Ce trebuie sã fac? Sã merg pe Pãrinþii se preocupã mai ales de educaþia copilului
linia pe care am ales-o de la început sau sã încerc sã fiu mai „atentã” cu doamna? pe plan fizic, neglijând prea des exemplul pe care-l
dau prin viaþa lor.
Dacã este aºa cum spuneþi, aveþi copiii preferenþial, deci se pune Gingãºia ºi tandreþea cu care este înconjurat
de a face, într-adevãr, cu o situaþie problema ca propriul copil sã fie copilul, chiar din perioada vieþii intrauterine, îºi lasã
nu doar neplãcutã, ci chiar tristã. ªtim defavorizat, pe nedrept, doar pentru amprenta asupra copilului. De aceea, se recomandã
cu toþii cum merg treburile în cã educatoarea nu este „motivatã” mamelor care aºteaptã un copil sã fie echilibrate, sã
România. Dacã numeroasele atenþii material. Aceste cazuri ar trebui nu fie supuse stresului, oboselii excesive; în climatul
pe care le dãm pentru a rezolva o raportate, chiar dacã numai familial sã domneascã armonie ºi dragoste.
problemã ne enerveazã ºi ne printr-o sesizare anonimã, Rugãciunea zilnicã, pe cât posibil fãcutã în comun, mai
indispun, a venit momentul sã superiorilor angajatei respective! ales seara, îl va include ºi pe bebeluºul aºteptat.
schimbãm situaþia. A da, dar ºi a Cu toate acestea, v-aþi gândit cã Igiena gravidei implicã nu numai aspecte medicale
primi „atenþii”, pentru ca prin ele sã e posibil sã aveþi o impresie greºitã ºi fizice, dar ºi aspecte pozitive senzitiv-emoþionale (artã,
se obþinã un comportament favorabil, despre ea? ªi cã acuzele aduse pot muzicã) ºi spiritual-religioase. În special la prima
nu este normal ºi nici creºtineºte. A fi fi pãtrunse de subiectivism? Cã fiind naºtere este importantã familiarizarea cu cunoºtinþele
educator presupune a avea vocaþie vorba de propriul copil, evaluarea despre procesul de dezvoltare fiziologicã a fãtului,
pentru munca de formare a corectã a situaþiilor frustrante poate despre naºtere ºi alãptare. Cu seninãtate ºi încredere
caracterelor ºi a conºtiinþelor. În lipsa fi afectatã? Spun acestea pentru a în dragostea lui Dumnezeu, mama va întâmpina
acesteia (a vocaþiei), persoana vã invita sã gândiþi pozitiv. Sfatul aceste evenimente cu echilibru ºi calm.
respectivã nu are ce cãuta în meu este sã respectaþi ºi sã Alimentaþia viitoarei mame va cuprinde principiile
învãþãmânt. Iubirea nu se manifestã apreciaþi munca educatoarei. Astfel, alimentare în cantitatea unei raþii, nu „pentru doi”. Se
pe bazã de stimuli materiali. Nu cu comportamentul dumneavoastrã va evita fumatul, consumul de alcool, ºi, mai ales,
bomboane, ciocolatã, cafea sau bani va fi ireproºabil, putând solicita creºterea excesivã în greutate. Stãpânirea de sine,
ar trebui sã începi sã faci ceea ce este acelaºi lucru ºi din partea ei. pe plan alimentar, reprezintã ºi ea o regulã de
implicit profesiei tale. Dacã aceste Concluzionând, acele „atenþii” educaþie. Se ºtie cã în ultimele trei luni de sarcinã
atenþii vor continua sã existe, aduse în discuþie nu au ce cãuta copilul creºte cu câte un kilogram pe lunã, astfel cã,
conºtiinþele în formare vor fi de la într-o relaþionare profesionalã, în pe toatã perioada, pânã la naºtere, gravida nu
început afectate, „virusate”. Scuzele care valorile umane ºi creºtine trebuie sã depãºeascã 12 pânã la 13 kg faþã de
celor care primesc „atenþii” nu sunt constituie fundamentul de la care se greutatea normalã dinainte de a fi rãmas însãrcinatã.
valabile: „nu eu am cerut”, „salariul porneºte ºi tot la care trebuie sã se Mama care doreºte un copil sãnãtos ºtie cã nu
este prea mic”, „oricum nu mi-a dat ajungã, acestea rãmânând trebuie sã ia nici un fel de medicamente în afarã de
ceva de valoare”, „am dat ºi eu când permanent valabile. Dacã este cele prescrise de medic. Se va îngriji sã aibã scaun
a fost nevoie” etc. Aceasta nu este o propus compromisul, un creºtin nu regulat, zilnic, ºi va consuma 2 litri lichid în 24 ore. Se
gândire maturã, profesionistã. Din poate sã îl accepte ºi, de aceea, va recomandã reducerea consumului de sare, cel puþin
pãcate, de multe ori, înverºunarea de apela la acea variantã, inclusiv începând din luna a V-a.
a fi corecþi, de a descuraja pretenþiile schimbare radicalã, prin care Îmbrãcãmintea va fi adecvatã sezonului, evitând
absurde din partea celor care, pânã acesta sã nu fie pus în act. Într-un expunerea la frig sau cãldurã excesivã.
la urmã, nu îºi fac decât datoria, se cuvânt, nu este cazul ºi nici nu este Controlul regulat la medic ºi efectuarea analizelor
întoarce împotriva noastrã: aºa cum normal sã apelaþi la „atenþii”! recomandate, vor ajuta viitoarea mamã sã primeascã
se întâmplã ºi în situaþia pe care o cu bucurie venirea pe lume a copilului ei.
prezentaþi, educatoarea trateazã Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE Dr
Dr.. BEATRIX PAL
BEATRIX
24 Micul prinþ

Povestea
cetãþii pe dos
Copii, ascultaþi! Maxi e în pat ºi
ascultã o poveste. Adoarme visându-se
într-o cetate unde toate erau pe dos.
Mesele ºi scaunele erau aºezate cu
picioarele în sus. Casele aveau acoperiºul în locul fundaþiei, iar
pomii erau plantaþi cu rãdãcinile în sus. ªcolarii scriau cuvintele pe
dos, începând de la sfârºitul caietului spre prima paginã. Arãtãtoarele
ceasurilor se roteau în direcþie contrarã, iar oamenii mergeau în mâini.
Caii ºi mãgãruºii erau aºezaþi în spate, trãgând cãruþele înapoi, precum
racii. Uimit, Maxi îl întrebã pe un vizitiu:
- De ce mâni trãsura înapoi?
Acesta îi rãspunse:
- Pentru cã suntem în cetatea lucrurilor de-a-ndoaselea. Cu ani ºi ani în urmã, am hotãrât sã fim deosebiþi de vecinii noºtii. Aºa
ne-am obiºnuit ºi preferãm sã le facem pe toate pe dos.
- Ce ciudãþenie! îºi zise Maxi. ªi merse mai departe. Vãzu o bãtrânicã rostogolind cu trudã, de-a-ndãrãtelea, o legãturã uriaºã de
crengi ºi un bãrbat mergând anevoie, în mâini, cu o cãldare uriaºã de apã aºezatã, în echilibru, pe tãlpile picioarelor. Nemaiputându-se
abþine, Maxi exclamã:
- Cum de vã puteþi obosi în felul ãsta ?!
- Care obosealã? îi rãspunserã aceºtia. E singurul mod în care ne mai tragem ºi noi sufletul.
Maxi îºi continuã drumul ºi, printre multe alte bazaconii, vãzu aºezat un om ce se vãita:
- Sunt mort de obosealã pentru cã nu am nimic cu care sa mã pot trudi. În acel moment, Maxi se trezi sãrutat de mama. Era
dimineaþã ºi, deºi încã adormit, privi cu plãcere la lucrurile din jur, aºezate, cuminþi, la locul lor.
- Dacã ai ºti, mamã, ce bine-mi pare cã sunt aici! M-am visat în lumea lucrurilor pe dos. Acolo nimeni nu-þi dã nici un sãrut ºi nimeni
nu-þi spune „Bunã-dimineaþa!”. ªi, dupã ce-ºi sãrutã mama, Maxi îl salutã pe Dumnezeu cu rugãciunea de dimineaþã: “Doamne, noaptea
a trecut, ziuã iarãºi s-a fãcut, pentru toate-þi mulþumesc... fii cu mine, azi, mereu ºi condu sufletul meu, ca sã facã numai bine
Lãudându-te pe Tine!”.
Dar voi, copii, azi dimineaþã L-aþi salutat pe Tatãl nostru Ceresc?! Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

în t r e abã… D a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rr,,
e am ajunge la rai?
Copiii s
Nimeni ºi nimic, afarã de Dumnezeu, nu ne poate duce în rai. Raiul nu este un loc, undeva pe
hartã, unde sã poþi ajunge cu mijloacele obiºnuite de transport, ori cu o navã spaþialã.
La rai ajungem cu sufletul. Pentru aceasta, trebuie sã cerem, în rugãciune, harul lui Dumnezeu,
punându-ne încrederea în Fiul Sãu, Isus Cristos. Isus s-a coborât din cer, pe pãmânt, ca sã ne arate cum
putem ajunge ºi noi acolo de unde vine El. Dacã în timpul vieþii ne-am strãduit sã ascultãm de Isus,
când vom muri, El a veni ºi ne va duce în Împãrãþia Tatãlui Sãu, adicã în rai.
În cazuri foarte rare, existã ºi persoane care au ajuns în rai fãrã sã fi murit: Isus Însuºi s-a ridicat la
cer dupã ce a înviat din morþi. La fel, pentru cã era fãrã nicio urmã de pãcat, Sfânta Fecioarã Maria,
Mama lui Isus, a fost ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer. Sfântul Paul, de asemenea, a fost purtat,
într-o viziune, prin ceruri, dar nu a rãmas acolo, ci s-a întors ºi a mai trãit pe
pãmânt încã mulþi ani, ca sã-i înveþe pe oameni ce sã facã pentru a
ajunge ºi ei la fericirea veºnicã.

(adaptare de LIANA GEHL dupã

205 Questions Children Ask about God)
 Suflet tânãr 25

Gândul meu pentru tine/ri

La deschiderea Anului Pastoral 2008-2009, le-am spus tinerilor prezenþi la Teatrul Þãndãricã din Bucureºti, ºi acum
vreau sã spun ºi celor care citesc aceste rânduri, cã Biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºi oricui oricui... Anul
acesta pastoral Biserica îl are în centrul atenþiei pe Sfântul Apostol Paul, iar tinerii din Arhidieceza de Bucureºti au ca
temã generalã expresia din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãi este Cristos!” (Fil 1,21).
Iatã ce vrea sã spunã Biserica, în mod concret, în acest an pastoral: Noi pentru ce trãim, cum trãim sau pentru cine
trãim...? Dacã rãspunsurile noastre personale se regãsesc în cuvintele Sfântului Paul, înseamnã cã am descoperit sensul
corect al existenþei noastre; înseamnã cã avem curaj de sã trecem cu credinþã prin viaþã; înseamnã cã ºtim cine este Cristos!
A trãi în lumea de astãzi pentru Cristos, cu provocãrile ºi cu ofertele ei, nu este uºor! Nici pentru Apostoli nu a fost uºor! Nici
pentru martiri, în faþa cãlãilor, nu era uºor! Nici pentru Maica Tereza de Calcutta, când îi avea în faþã pe leproºi, nu era uºor!
Dar toþi au descoperit un secret: Cristos, pentru care ei trãiau, era iubire! Iubirea le dãdea forþa sã spunã: Pentru mine a trãi
este Cristos!
Pr
Pr.. Daniel BULAI

Festivalul de deschidere
Sâmbãtã, 11 octombrie 2008,
la Teatrul Þãndãricã, a avut loc
Festivalul de Deschidere a Anului Pastoral 2008-2009,
a anului pastoral
2008-2009
cu tema “Pentru mine a trãi este Cristos!”.
Grupurile de tineri din parohiile bucureºtene au prezentat
într-un mod original scenete, montaje artistice, dansuri.
Pãrintele Daniel Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului,
a vorbit despre importanþa festivalului, ºi a subliniat faptul cã
biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºi oricui!
De asemenea, a subliniat despre importanþa unei structuri
la nivel de tineret în parohii ºi aprofundarea temelor
de catehezã. În încheiere, a urat tinerilor drum bun
în noul an pastoral, transmiþând totodatã
binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Ioan Robu „Am fost plãcut
ºi a Episcopului auxiliar Cornel Damian. impresionat de prezentarea
festivalului. Am vazut ceva nou, ceva
ce a plãcut publicului. Parohiile au fost toate
pregãtite sã sãrbatoreascã începutul unui nou an
pastoral în stilul lor, cum au ºtiut mai bine. Mulþumesc
organizatorilor, mulþumesc tuturor participanþilor
pentru dupã-amiaza pe care ne-au pregãtit-o”.
( Robert Talabã – Parohia ”Sf.Elena”)

„Pentru prima datã în cinci ani

am fost doar spectator. Simþeam nevoia
sã mã implic, dar am realizat cã ceea ce au fãcut
cei din echipa nouã a fost extraodinar ºi vremea mea
„a apus”. A fost un spectacol pe cinste, în care s-a simþit
cu adevãrat implicarea adolescenþilor ºi a tinerilor din
parohii. Mesajele creºtine au curs, iar atmosfera a fost
minunatã! Sper ca acest entuziasm sã dureze pe
parcursul întregului an pastoral! Bravo tuturor!
(Alina Nica - Parohia” Sf.Francisc”).
26
Jo Croissant - TTrupul,
rupul, templul frumuseþii
Lecturi
Ed. Maranatha, Bucureºti, 2005; 228 p.
Cartea pe care o prezint în acest numãr al
revistei noastre se întemeiazã nu atât pe o
analogie, cât pe o realitate misticã: trupul
(nostru) ESTE templul (Duhului Sfânt).
Succesiunea capitolelor ne spune cã vom avea
parte de o cãlãtorie extraordinarã: un drum
de cunoaºtere, de explorare, de rugãciune,
de împãcare… „Templul, locul prezenþei lui
Dumnezeu“, „Trupul, Templul Dumnezeului
celui viu”, „Urcarea spre Templu”, „Purificarea
pregãtitoare“, „Din vestibul în
sanctuar“, „În sanctuar“,
„Sfânta Sfintelor,
plinãtate de
iubire“.
Înainte de
a intra în
materia propriuzisã a cãrþii,
autoarea îi iniþiazã pe
cititori în privinþa celor patru
niveluri ale interpretãrii
Cuvântului divin în tradiþia
iudaicã: PSHAT– sensul literal (ce
au vrut sã spunã oamenii care,
sub inspiraþia Duhului Sfânt, au scris
Cuvântul lui Dumnezeu), REMEZ – sensul
simbolic sau spiritual (Pãrinþii Bisericii
considerã cã acesta este sensul cristic),
DARASH – „al cercetãrii“ (cf. interpretãrii
creºtine, acesta este nivelul la care
sensul al doilea trebuie aplicat propriei
noastre vieþi – strãdania de a ne
conforma existenþa cu Cuvântul lui
Dumnezeu), SOD – „secretul“
(interpretarea misticã a Scripturilor).
Interpretãrile de amãnunt ale lui Jo
Croissant sunt, în fond, o serie de meditaþii
profunde despre tripla demnitate
extraordinarã a omului (copil al lui
Dumnezeu-Tatãl, rãscumpãrat de Isus Cristos
ºi templu al Duhului Sfânt). Ele pornesc de la
o puzderie de citate din Vechiul ºi din Noul
Testament, texte alese bine ºi comentate
inteligent, constituind un fel de drum pe care
cititorul este invitat sã îl parcurgã pentru a se
descoperi ºi înþelege pe sine – cum altfel? –
prin descoperirea Prezenþei lui Dumnezeu.
Originalitatea cãrþii stã, însã, în
emoþionantele mãrturii – unele mai scurte, altele
întinzându-se pe câteva pagini – presãrate în
fiecare capitol. Oameni pe care nu i-am întâlnit
niciodatã, ne devin apropiaþi fiindcã au acceptat
sã facã publice, pentru folosul nostru sufletesc,
tot felul de experienþe: dureroase sau
zdrobitoare, intime, înãlþãtoare, personale sau
comunitare.
Un element deosebit îl reprezintã
momentele de rãgaz, în structura cãrþii ºi în
înlãnþuirea argumentelor: Jo Croissant se
opreºte, pur ºi simplu, ºi îl îndeamnã pe cititor
sã practice câteva exerciþii – de la posturã ºi
atitudine (de exemplu, în picioare, cu mâinile
deschise ºi oferite, spunându-i lui Dumnezeu
„Iatã-mã!“) la meditaþie (asupra miracolului
cotidian al vieþii, asupra Templului) ºi cercetarea Jo Croissant
cugetului („Ce îmi motiveazã alegerile?“, „Care
sunt idolii noºtri?“, „Ce imagine despre mine aº
este soþia lui Ephraim,
dori sã o arãt altora?“, „Care este atitudinea mea
faþã de suferinþã?“, „De ce anume fug?“, „Ce mã cel care a fondat, în
împovãreazã?“), pânã la îndemnul de a pune, 1974, Comunitatea
din când în când, o casetã sau un CD ºi de a Fericirilor.
dansa liber, în semn de recunoºtinþã pentru
Încadrul omunitãþii, ea
iubirea ºi slava lui Dumnezeu. Dacã îndemnul
poate pãrea neobiºnuit, trebuie sã recunoaºteþi animã sesiuni de
cã imaginea este extraordinarã! Uneori, uitãm dans ºi de rugãciune.
cã regele David însuºi a fãcut acelaºi lucru… Experienþa sa în acest
Cartea este preþioasã pentru cã se hrãneºte domeniu a stat la
deopotrivã din moºtenirea ebraicã biblicã baza acestei cãrþi.
(binecuvântãrile, psalmii, dansul) ºi din comoara
evangheliilor (pildele, parabolele, misterele Rod al experienþei de
Rozariului). De aici, impresia de plenitudine, de viaþã comunitarã, iatã
vechi ºi nou coexistând armonios, de tradiþie vie o carte ce se
ºi originalitate bine întemeiatã. adreseazã oricãrei
„Trupul – templul frumuseþii“ este un volum persoane care
valoros, atât prin bogãþia surselor ºi
doreºte sã
interpretarea lor, cât ºi pentru partea de
progreseze în
„îndrumar practic“ pe care o conþine. Însã, dupã
mine, cea mai frumoasã paginã din aceastã cunoaºterea lui
carte este rugãciunea scrisã de Ephraim – din Dumnezeu ºi în
motive de spaþiu nu o pot reproduce aici, o gãsiþi cunoaºterea de sine.
la p. 215.
ANA-MARIA BOTNARU

Limbajul “de mess”
Shtitzi km tse vb p net copiii dv, my ales
knd sunt singuri aks’ sau knd nu-i vede
nimeni? Shtitzi qm vb, q tsine, despre tse?
Aþi înþeles ceva din ce am scris pânã
acum? Nu aþi înþeles mai nimic? ªi doar
am scris româneºte... Am sã “traduc”
atunci: “ªtiþi cam ce vorbesc pe internet
copiii dumneavoastrã, mai ales când sunt
singuri acasã sau când nu-i vede nimeni?
ªtiþi cum vorbesc, cu cine, despre ce?”
Un limbaj asemãnãtor cu cel pe care
l-am folosit eu, la început, îl putem întâlni
în caietele de notiþe ale elevilor
adolescenþi, în mesajele scurte (sms) de
pe telefonul lor mobil sau în arhiva de
conversaþii a programului de messenger
din computerul lor. ªi cum “obiºnuinþa este
a doua naturã”, adolescenþii “generaþiei
mess” utilizeazã acest limbaj nu doar în
conversaþiile cu amicii, dar ºi în
extemporalele de la ºcoalã, spre
disperarea profesorilor, care îi
depuncteazã.
La îndemâna tuturor
Mulþi dintre adulþii de astãzi utilizeazã
internetul, la serviciu ori acasã, ºi profitã
de avantajele pe care acesta le oferã.
Aºezaþi comod în faþa monitorului compu-
terului, contectaþi la reþeaua de internet,
astãzi putem, cu uºurinþã, sã cumpãrãm
orice dorim; sã investim banii la bursã, sã
gestionãm banii din contul bancar sau sã
ne plãtim facturile; sã vorbim la telefon în
orice parte a lumii sau sã comunicãm
rapid prin mesaje scurte sau în modalitate
audio-video, oricând, prin serviciile de
messenger, totul gratuit; sã accesãm orice
tip de informaþie, în mod gratuit; sã
urmãrim programe tv sau filme, gratis sau
la preþuri avantajoase, oricând dorim.
În þara noastrã sunt tot mai mulþi
adolescenþii care utilizeazã internetul, cu
care sunt mai familiarizaþi decât pãrinþii
lor. Conform unor sondaje, adolescenþii se
servesc de internet pentru a se juca,
pentru a descãrca jocuri, filme, muzicã,
pentru a cãuta informaþii (în special
comentarii, eseuri “de-a gata”, care-i
scutesc de la lectura personalã ºi de la
a-ºi mai face temele), dar în special pentru
a comunica în chat cu prietenii.
27
Educaþie media
Un vocabular “cool” “Ande251”, dar ar putea fi o rudã de-a
În perioada de dupã 1989, au intrat în mea sau o rudã de-a dumneavoastrã...
vocabularul uzual al tinerilor noºtri multe ªtiþi cum, cu cine ºi despre ce vorbesc
cuvinte de origine englezã, pe care le copiii dumneavoastrã pe internet?
folosesc atât în conversaþiile orale cât ºi CRISTINA GRIGORE
pe internet. Termeni precum “cool”,
“trendy” sau “ok” sunt nelipsiþi din
exprimarea adolescenþilor de astãzi, care Dicþionar
folosesc frecvent ºi “naºpa”, “foooarte
taree”, “miºto”, “suupeer” ori expresii ID = identitate; numele pe care un
utilizate greºit, cum ar fi: “aºa vrea muºchii utilizator de internet îl foloseºte în
mei”. Dacã am întreba un adolescent de spaþiul virtual
ce foloseºte acest limbaj, ar rãspunde cã
Avatar = reprezentare graficã a
“aºa vorbesc toþi”. Utilizarea lui indicã unui utilizator de internet în cadrul
apartenenþa la “grup”, iar adolescenþii
unui spaþiu virtual
novici în ale internetului îl învaþã repede
Chat = în englezã “taifas”; spaþiu
pentru a nu fi sau a nu se simþi excluºi.
virtual unde mai mulþi utilizatori pot
comunica, în timp real, prin mesaje
ªi noi?... scrise sau în sistem audio-video
Am rãmas surprinsã, acum câþiva ani,
când conversaþiile pe messenger cu un Messenger = în englezã
nepot adolescent, care utiliza internetul „mesager”; program pentru
doar de o lunã, au început sã fie presãrate comunicarea instantanee cu alþi
cu prescurtãri de genul: brb (în englezã utilizatori ai aceluiaºi program (Yahoo,
MSN etc.)
“be right back”, adicã “revin imediat”), k
(în loc de “ok”, “în regulã”), cfc (ce faci?), Mess = prescurtare a termenului
pls (în englezã “please”, adicã “te rog”) sau „messenger”
nu sh (nu ºtiu). La început m-am folosit de
Forum = grup de discuþii, în spaþiul
intuiþie, ºi o datã s-a întâmplat chiar sã-i
virtual, pe marginea unui anumit
cer sã-mi “traducã”, însã recunosc cã
m-a pus pe gânduri. Am navigat prin subiect
câteva forumuri în care scriu adolescenþi
ºi am ajuns la urmãtoarea concluzie:
adolescenþii de astãzi au un limbaj
propriu, necunoscut adulþilor; îl folosesc
într-un spaþiu din care pãrinþii ºi educatorii
lipsesc adesea; iar atunci când au
probleme, le cer ajutor prietenilor de
seama lor sau în cel mai rãu
caz, unor strãini, pe forumuri
sau chaturi, “protejaþi” de
anonimatul ID-ul ºi al
avatarului. Îmi amintesc ºi
acum mesajul unei fete,
într-un astfel de forum: “Am
14 ani ºi sunt însãrcinatã. Nu
îndrãznesc sã le spun
pãrinþilor mei. Ce sã fac?
Ajutaþi-mã!!!”. Nu ºtiu
cine era acea fatã, ºtiu
doar cã avea ID-ul
28 Din istoria Bisericii

FORMAREA crescut prestigiul Papilor, cãrora mulþi credincioºi din Italia, Sicilia,
Corsica, Africa, Gallia ºi Ilyricum le-au donat moºii, încât au ajuns
cei mai mari proprietari ai Italiei. Aceste proprietãþi s-au numit,

STATULUI PAPAL
cu timpul, „patrimoniul Sfântului Petru” (patrimonium Sancti Petri).
Scaunul papal rãmânând acelaºi, în timp ce stãpânitorii politici
s-au schimbat (Odoacru, Teodoric, Alboin etc.), Papii exercitau ºi
o oarecare putere politicã, în Roma ºi împrejurimi (Ducatus
Papa, în calitate de patriarh al Occidentului, avea direct în
Romanus), apoi ºi în alte pãrþi ale Italiei, populaþia fiindu-le
ascultarea sa Italia, Galia, Spania, Britania, Germania ºi cele douã
recunoscãtoare cã au scãpat-o de barbari, foame, inundaþii,
provincii ale Ilyricului, Occidental ºi Oriental, formate din Macedonia,
ciumã etc.
Creta, Tesalia, cele douã Epiruri, cele douã Dardanii ºi Prevalitana.
În secolul al VIII-lea, când în Rãsãrit a izbucnit lupta împotriva
În 417, Papa Zosim învesteºte un mitropolit de Arles, cu puteri peste
icoanelor, Papii au intervenit împotriva edictelor împãrãteºti. Exarhul
tot episcopatul din Galia, iar el devine mitropolit special al Italiei.
din Ravenna a pornit împotriva Romei, în numele împãratului
Episcopii bizantini s-au opus Papei în Ilyricum, provincii care,
bizantin, dar a trebuit sã se retragã, deoarece poporul era de partea
pânã în 379, aparþinuserã Imperiului Roman de Apus, când Graþian
Papei, considerându-l duce al Romei. În anul 752, regele lombard,
le donase colegului sãu, Teodosie. De atunci, Constantinopolul dorea
Astolf, a voit sã cucereascã Roma. Papa ªtefan II îi cere ajutor
sã-ºi întindã stãpânirea acolo, însã, pentru a-ºi salva drepturile,
împãratului Constantin Copronimul. Acesta nu rãspunde. Papa se
Papalitatea a instituit, în 380, un „Vicariat Apostolic” la Tesalonic.
adreseazã atunci lui Pepin cel Scurt, regele francilor, care trece Alpii
Totuºi, împãratul Teodosie al II-lea a ataºat, în 421, Ilyricul Oriental
de douã ori (754-756) ºi îl învinge pe regele lombard la Piave,
Constantinopolului, dar, graþie protestelor energice ale Papei
silindu-l sã restituie pãmântul cucerit, exarhatele Ravenna ºi
Bonifaciu I, aceastã hotãrâre a fost
Pentapolis, pe care le doneazã Papei,
revocatã. Ilyricul rãmâne, însã, mãrul
ordonând sã-i fie date cheile celorlalte
discordiei între Roma ºi Bizanþ, pânã în
cetãþi ºi actul de donaþie pe mormântul
732 când Leon Isaurul se rãzbunã
Sfântului Petru. Prin aceasta, Papa devine
pentru condamnarea iconoclasmului,
Suveran al acestor provincii, luând fiinþã
scoþând definitiv aceste regiuni de sub
Statul Papal (ºi de drept, cãci de fapt
jurisdicþia Sfântului Scaun.
existase mai înainte).
Cât timp capitala Imperiului, sub
În anul 774, aceste posesiuni sunt
Constantin cel Mare, era în Roma, Papii
rãpite de lombarzi, însã Carol cel Mare
erau puterea a doua, dar mutarea
le recâºtigã ºi le doneazã din nou Papei,
reºedinþei imperiale la Bizanþ a
mãrind astfel Statul Papal. De data
schimbat situaþia. Papii au devenit mai
aceasta, Statul Papal este recunoscut oficial. Constantin
liberi în a-ºi exercita puterea spiritualã, iar Roma Cezarilor, devenitã
Copronimul îi retrage Papei controlul direct asupra Bisericilor din
Roma Papilor, le mãreºte atât puterea moralã, cât ºi autoritatea
Dalmaþia ºi Balcani.
politicã, devenind ºi conducãtori politici.
În schimbul consacrãrii lui Pepin, Papa constituie o regalitate
Papii au luptat, în primul rând, împotriva puterii politice care
de drept divin, care domina Franþa, Germania ºi Italia. Basileul
proteja sãrbãtorile pãgâne (senatul roman) ºi imoralitãþile, refuzând
pierde, în favoarea francilor, suveranitatea asupra Romei ºi asupra
amestecul puterii politice în problemele bisericeºti ºi afirmând
exarhatului Ravenna. Dintr-un simplu domeniu la origine,
supremaþia spiritului asupra problemelor temporale ale acestei lumi. patrimoniul Sfântului Petru se transformã într-o instituþie politicã a
Autoritatea Papilor a crescut ºi în lupta împotriva barbarilor:
cãrei suveranitate este garantatã de Papa.
vizigoþi, huni, vandali, heruli, ostrogoþi. Toate aceste intervenþii au Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie CORNELIU MORANDINI (1889-1966)

Corneliu Morandini s-a nãscut, la 12 august 1889, la Câmpulung Muscel, unde a urmat ºi cursurile ºcolii
primare. Dupã absolvirea, în 1910, a Facultãþii de Litere a Universitãþii din Bucureºti, a desfãºurat o strãlucitã
carierã didacticã în cadrul ªcolii arhiepiscopale Sfântul Iosif ºi al Liceului Matei Basarab din Bucureºti.
În perioada 1937-1948, a fost inspector al ºcolilor arhiepiscopale, iar în perioada 1950-1951 a îndeplinit
funcþia de bibliotecar ºi referent al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti. A fãcut parte ºi din redacþia
ziarului catolic Albina.
Corneliu Morandini s-a remarcat ºi în calitate de preºedinte al Asociaþiei Catolicilor din Bucureºti, fiind
una dintre figurile emblematice ale laicatului catolic, alãturi de dr. Skupiewski, Hildebrand ºi Iosif Frollo,
Waldemar ºi Ferdinand Hoeflich, arhitectul Fackler, Dan Lakatos ºi alþii. A fost apreciat de arhiepiscopul
Netzhammer, nunþiul Marmaggi ºi arhiepiscopul Cisar.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
Deschiderea Anului Pastoral
pentru tineri
Teatrul Ţăndărică