A nul S fintei P reoþii

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

1

Scrisoarea cardinalului Hummes

pentru Anul Sfintei Preoþii
Publicãm scrisoarea adresatã preoþilor de cardinalul Claudio Hummes, prefect al Congregaþiei pentru Cler, în vederea
Anului dedicat lor, care a început cu celebrarea Vesperelor, prezidatã de Benedict al XVI-lea în bazilica “Sfântul Petru”, în
sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, la 19 iunie 2009. Traducerea în limba românã a fost fãcutã de pr. Mihai Pãtraºcu.
***
Dragi preoþi,
Anul Sfintei Preoþii, stabilit de iubitul nostru papã Benedict al XVI-lea pentru a celebra 150 de ani de la moartea sfântului
Ioan Maria Vianney, sfântul paroh de Ars, este foarte aproape. Îl va deschide Sfântul Pãrinte la 19 iunie, sãrbãtoarea
Preasfintei Inimi a lui Isus ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Anunþarea acestui an special a avut o
repercusiune mondialã pozitivã, în special printre preoþi. Cu toþii vrem sã ne angajãm, cu determinare, profunzime ºi
fervoare, pentru ca sã fie un an celebrat pe larg în toatã lumea, în dieceze, în parohii, în fiecare comunitate localã, cu
implicarea cãlduroasã a poporului nostru catolic, care fãrã îndoialã îi iubeºte pe preoþii sãi ºi vrea sã-i vadã fericiþi, sfinþi,
bucuroºi în munca apostolicã zilnicã.
Va trebui sã fie un an pozitiv ºi propozitiv, în care Biserica vrea sã spunã înainte de toate preoþilor, dar ºi tuturor
creºtinilor, societãþii mondiale, prin intermediul mass-media globale, cã este mândrã de preoþii sãi, îi iubeºte, îi venereazã,
îi admirã ºi recunoaºte cu gratitudine munca lor pastoralã ºi mãrturia lor de viaþã. Cu adevãrat, preoþii sunt importanþi nu
numai pentru ceea ce fac, ci ºi pentru ceea ce sunt. În acelaºi timp, este adevãrat cã unii preoþii au fost uneori implicaþi în
probleme grave ºi situaþii delictuoase. Desigur, trebuie continuat sã fie investigaþi, judecaþi cum se cuvine ºi pedepsiþi. Însã
aceste cazuri se referã la un procentaj foarte mic din cler. În cea mai mare majoritate preoþii sunt persoane foarte demne,
dedicate slujirii, oameni ai rugãciunii ºi ai caritãþii pastorale, care investesc întreaga existenþã în realizarea propriei vocaþii
ºi misiuni, adesea cu mari sacrificii personale, dar întotdeauna cu iubire autenticã faþã de Isus Cristos, faþã de Bisericã ºi faþã
de popor, solidari cu cei sãraci ºi suferinzi. De aceea, Biserica este mândrã de preoþii sãi din toatã lumea.
Anul acesta sã fie ºi o ocazie pentru o perioadã de aprofundare intensã a identitãþii sacerdotale, a teologiei preoþiei
catolice ºi a sensului extraordinar al vocaþiei ºi al misiunii preoþilor în Bisericã ºi în societate. Acest lucru va cere întâlniri de
studiu, zile de reflecþie, exerciþii spirituale specifice, conferinþe ºi sãptãmâni teologice în facultãþile noastre ecleziastice,
cercetãri ºtiinþifice ºi publicaþii.
Sfântul Pãrinte, în discursul anunþãrii Anului Sfintei Preoþii, în timpul adunãrii plenare a Congregaþiei pentru Cler, la 16
martie, a spus cã se vrea cu acest an “sã se favorizeze aceastã tindere a preoþilor spre perfecþiunea spiritualã de care
depinde mai ales eficacitatea slujirii lor”. De aceea, trebuie sã fie, în mod special, un an de rugãciune a preoþilor, cu preoþii
ºi pentru preoþi. În acest context, Euharistia se prezintã ca ºi centru al spiritualitãþii sacerdotale. Adoraþia euharisticã pentru
sfinþirea preoþilor ºi maternitatea spiritualã a cãlugãriþelor, a femeilor consacrate ºi a laicilor faþã de fiecare preot, aºa cum
au fost propuse deja, cu câtva timp în urmã, de Congregaþia pentru Cler, ar putea sã fie dezvoltate cu roade sigure de
sfinþire.
Sã fie ºi un an în care se examineazã condiþiile concrete ºi întreþinerea materialã în care trãiesc preoþii noºtri, obligaþi
uneori la situaþii de sãrãcie durã.
Sã fie, în acelaºi timp, un an de celebrãri religioase ºi publice care sã facã poporul, comunitãþile catolice locale, sã se
roage, sã mediteze, sã sãrbãtoreascã ºi sã aducã omagiul just preoþilor lor. Sãrbãtoarea în comunitatea eclezialã este o
expresie foarte cordialã, care exprimã ºi hrãneºte bucuria creºtinã, o bucurie care provine din certitudinea cã Dumnezeu ne
iubeºte ºi sãrbãtoreºte împreunã cu noi. Va fi o oportunitate pentru a dezvolta comuniunea ºi prietenia preoþilor cu comunitatea
încredinþatã lor.
Multe alte aspecte ºi iniþiative ar putea sã fie nominalizate pentru a îmbogãþi Anul Sfintei Preoþii. Aici va trebui sã intervinã
creativitatea corectã a Bisericilor locale. De aceea, este bine ca fiecare conferinþã episcopalã, fiecare diecezã ºi fiecare
parohie ºi comunitate localã, cât mai curând posibil, sã stabileascã un adevãrat program pentru acest an special. Desigur,
va fi foarte important sã se înceapã anul cu un eveniment semnificativ. În aceeaºi zi a deschiderii Anului Sfintei Preoþii la
Roma, împreunã cu Sfântul Pãrinte, la 19 iunie, Bisericile locale sunt invitate sã participe, în vreun fel, la inaugurare, eventual
cu un act liturgic specific ºi festiv. Cel care vor putea veni la Roma pentru deschidere, sã vinã desigur, pentru a manifesta
propria participare la aceastã iniþiativã fericitã a papei. Fãrã îndoialã, Dumnezeu va binecuvânta aceastã angajare cu
iubire mare. ªi Fecioara Maria, regina clerului, se va ruga pentru voi toþi, iubiþi preoþi.
(www .ercis.ro)
(www.ercis.ro)
2 Pelerin la Vatican
„Amintiri despre Pinocchio, la Bucureºti...”
Când scena
teatrului devine
amvon: interviu cu
monseniorul
Raffaello Lavagna,
cu amintiri despre
Pinocchio la
Bucureºti
Monseniorul
Raffaello Lavagna
s-a nãscut la
Savona (Italia) în
1918. Este drama-
turg, autor de texte
lirice, de cântece ºi melodii sacre, jurnalist la Radio Vatican ºi animator
de spectacole teatrale, are la aproape 92 de ani, o minte strãlucitã, cu
o inteligenþã acutã ºi cu un spirit de o tinereþe de invidiat, ba chiar de
cumpãrat imediat, dacã s-ar putea. Locuieºte într-un apartament la
etajul 8 al unui bloc din Roma. Din balconul lui, plin cu muºcate vesele ºi
înflorite necontenit, poþi vedea cupola bazilicii Sfântul Petru, dar ceea
ce-mi stãruie în memorie – dupã ce l-am întâlnit – este imaginea unui
preot care s-a îngrijit timp de mai bine de opt decenii de scena unui
mare teatru – cel al vieþii puse în slujba lui Dumnezeu.
Rep
Rep: Monsenior Lavagna….
P. Lavagna
Lavagna: Te rog, spune-mi pãrinte. Titlul „monseniore” sã-l
lãsãm pentru ambientul Vatican; eu prefer sã mi se spunã mai ales
„pãrinte”, pentru cã este caracteristica mea, la care þin în mod special.
Rep
Rep: Aºadar, pãrinte Lavagna, când s-a nãscut aceastã pasiune
pentru teatru? Apoi o sã vorbim ºi de raporturile cu România…
P. Lavagna
Lavagna: Dintotdeauna. Pasiunea aceasta se îngemãneazã
cu caracterul meu jovial ºi s-a ivit, cred, ºi graþie spectacolelor teatrale
care se fãceau în studenþie, la Seminar.
Rep
Rep: Dacã nu greºesc, acum nu prea se mai fac astfel de scenete.
P. Lavagna
Lavagna: Aºa este, din pãcate. Era o lecþie utilã nu doar
pentru recitare ºi dicþie, dar care se dovedea trebuincioasã mai ales
pentru cine avea sã predice mai târziu. Dupã seminar, am continuat
sã cultiv pasiunea pentru teatru, frecventând Micul Teatru din Milano,
unde m-am împrietenit cu regizorul Giorgio Strehler care îmi permitea
(excepþie unicã) sã asist la repetiþii ºi unde puteam conta ºi pe prietenia
directorului, Paolo Grassi. De câte ori nu m-au însoþit ei pânã la tramvai
pentru a lua apoi trenul Genova – Savona – Spotorno, la miezul nopþii…
Dormeam în tren, cu bilet de clasa a treia (exista pe atunci), unde totul
era de lemn, iar dimineaþa mã prezentam în parohie, la Spotorno,
pentru a celebra Sfânta Liturghie.
Rep: ªi parohul ce spunea?
Rep
P. Lavagna
Lavagna: Glumind, mã apostrofa. „Ei, unde ai fost astã
noapte, hm?” Dar cunoºtea bine pasiunea mea pentru teatru pe care
am pus-o în practicã imediat dupã sfinþire ºi numire, în parohie, la
Spotorno, unde am amenajat o micã salã de teatru, într-un spaþiu
vechi, destinat recreaþiei.
Rep: Dupã aceea aþi venit la Roma. Cum aºa?
Rep
P. Lavagna
Lavagna: Din vina unui autostop. Pierdusem trenul Genova-
Savona ºi am fost nevoit sã apelez la autostop, oprind o maºinã cu
numãr SCV (Statul Cetãþii Vaticanului – nn.). Era automobilul unui domn
care mai apoi s-a revelat a fi Guvernator al Vaticanului. Am vorbit cu el
tot drumul despre colaborãrile mele cu Rai ºi Enzo Tortora pentru subiecte
religioase pentru Televiziune ºi, fãrã sã-mi spunã nimic, dupã câteva
zile a trimis episcopului meu o scrisoare cerându-i sã acorde transferul
(„autostopistul”) la Radio Vatican.
Rep: Cum, ºi aþi abandonat teatrul?
Rep
P. Lavagna
Lavagna: Nici vorbã… dimpotrivã, a fost o ocazie de aur
pentru cã puteam conta pe lumea teatralã, invitând mulþi actori pentru
a interpreta piese radiofonice.
Rep
Rep: Dar sã revenim la România. Cum de aþi avut contacte cu
Bucureºtiul?
P. Lavagna
Lavagna: Realizasem mai multe adaptãri teatrale de opere
pentru copii. Aºa s-a întâmplat ca regizorul român, Barbu Dumitrescu,
sã vadã spectacolul meu inspirat din filmul Marcellino pane e vino ºi el
m-a invitat sã fac o adaptare teatralã, din italianã, a operei Pinocchio
ºi sã-i dau o cheie interpretativã.
Rep
Rep: ªi?
P. Lavagna
Lavagna: În ce priveºte cheia interpretativã, eram de acord
dar de adaptarea teatralã nici prin gând nu-mi trecea sã accept, cãci
îmi spuneam: „Dacã eu pun în scenã Pinocchio, o sã-mi zicã toþi, mai
ales în Vatican, „pãpuºarul”.
Rep
Rep: Pânã la urmã, însã, aþi fãcut spectacolul. Cum de v-aþi
rãzgândit?
P. Lavagna
Lavagna: Da, dar numai pentru cã dubiile mele au fost
risipite de un episcop care mã cunoºtea ºi care mi-a spus: „Trebuie sã
pui în scenã Pinocchio pentru cã, citind în profunzime, vezi cã, de fapt,
este o carte religioasã”.
Rep
Rep: De-a dreptul…
P. Lavagna
Lavagna: Aºa mi-a spus acel episcop care, ca sã vezi, se
chema Luciani, ºi care a devenit mai apoi Papã (Ioan Paul I – nn.), chiar
dacã numai pentru o lunã. El a formulat, ca o sentinþã, acest gând: „Lui
Geppetto tatãl, Pinocchio – care-i era creaturã – i-a ieºit imediat din
cuvânt, nevoind sã-l asculte, la fel cum a fost Adam neascultãtor faþã
de Dumnezeu Tatãl. Dar, pânã la urmã, ascultând vocea Greierului-
vorbitor, care nu este alta decât vocea conºtiinþei, Pinocchio se converteºte,
se mântuieºte ºi, dintr-o marionetã, devine un om adevãrat. Într-o
oarecare mãsurã, la fel ca istoria fiecãrui om!” Acestea i-au fost cuvintele
ºi m-a convins.
Rep: Fantastic! ªi aºa aþi ajuns sã realizaþi piesa Pinocchio.
Rep
P. Lavagna
Lavagna: Exact. Am adaptat Pinocchio pentru Teatrul de
Copii Ion Creangã, din Bucureºti, în 1971, unde a rãmas în program
timp de trei ani, piesa – în regia lui Barbu Dumitrescu – mergând în
turneu chiar ºi la Teatrul Fenice din Veneþia, într-atât era de strãlucitã ºi
de un înalt nivel artistic. Rezultatul a fost un succes extraordinar ºi pentru
faptul cã actorii vorbeau în limba italianã. O interpretare minunatã, cu
o excelentã Alexandrina Halic în rolul lui Pincocchio. La Bucureºti a fost
realizatã ºi o a doua ediþie, tot la Teatrul Ion Creangã, în regia lui Cornel
Todea ºi, din nou, o realizare remarcabilã, cu actori de înalt nivel artistic
ºi interpretativ.
Rep
Rep: V-ar plãcea sã reveniþi la Bucureºti, cu Pinocchio?
P. Lavagna
Lavagna: De ce nu? În ciuda numeroaselor primãveri, 90 ºi
un pic, eu continui sã lucrez ºi, cum spune un frumos cântec italian:
„Finché la barca va” („Cât merge barca...”) sã o lãsãm sã meargã…
Cât despre o a treia ediþie la Bucureºti, dat fiind cã sunt credincios, eu
spun: „Sã nu punem limite Providenþei Divine!”
Interviu de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
nr
nr.. 8/2009
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugaciunea
Angelus
Preoþii devin instrumente de
mântuire pentru toþi (26 iulie)
În aceastã minunatã duminicã în care Domnul ne aratã
toatã frumuseþea creaþiei sale, Liturghia prevede ca paginã
evanghelicã începutul capitolului VI dupã Ioan, care conþine
mai întâi minunea pâinilor - când Isus a hrãnit mii de persoane,
având doar cinci pâini ºi doi peºti; în continuare, o altã minune:
Domnul umblã pe apele lacului pe timp de furtunã; ºi, în fine,
discursul în care El se reveleazã ca „pâine a vieþii”. Povestind
„semnul” pâinilor, evanghelistul subliniazã cã Isus Cristos,
înainte de a le împãrþi, le-a binecuvântat printr-o rugãciune
de mulþumire. Verbul grec este eucharistein ºi trimite direct la
povestirea Ultimei Cine, în care, de fapt, Ioan nu relateazã
instituirea Euharistiei, ci spãlarea picioarelor. Euharistia este
aici ca anticipatã în marele semn al pâinii vieþii.
În acest An al Sfintei Preoþii, cum sã nu amintesc cã, în
special noi, preoþii, putem sã ne oglindim în acest text din
Ioan, identificându-ne în Apostoli, acolo unde spune: ”Unde
vom gãsi pâine pentru toatã aceastã lume?” ªi citind despre
acel copil anonim care are cinci pâini de orz ºi doi peºti, ºi
nouã ne vine spontan sã spunem: ”Dar ce înseamnã aceasta
pentru o atare mulþime?”
Cu alte cuvinte: cine sunt eu? Cum pot, cu limitele mele,
sã-l ajut pe Isus în misiunea sa? ªi rãspunsul îl dã Domnul:
tocmai punând în „sfintele ºi preacinstitele” sale mâini puþinul
care sunt ei, preoþii devin instrumente de mântuire pentru
atâþia, pentru toþi.
Un al doilea punct de reflecþie ne vine din comemorarea
de azi a sfinþilor Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria
ºi, deci, bunicii lui Isus. Aceastã comemorare face sã ne gândim
la tema educaþiei, care are un loc atât de important în
pastorala Bisericii. În special, ne invitã sã ne rugãm pentru
bunici care, în familie, sunt depozitarii ºi, adesea, martorii
valorilor fundamentale ale vieþii. Sarcina educativã a bunicilor
este mereu foarte importantã ºi devine încã mai mult când,
din diferite motive, pãrinþii nu sunt în mãsurã sã asigure o
prezenþã adecvatã alãturi de fii, la vârsta creºterii. Îi încredinþez
ocrotirii Sfintei Ana ºi Sfântului Ioachim pe toþi bunicii lumii,
acordându-le o binecuvântare specialã. Fecioara Maria, care
- dupã o frumoasã iconografie - a învãþat sã citeascã Sfintele
Scripturi pe genunchii mamei sale, Ana, sã-i ajute sã
alimenteze mereu credinþa ºi speranþa la izvoarele Cuvântului
lui Dumnezeu.
Magisteriu 3
Biserica priveºte la viitor cu speranþã (12 iulie)
În zilele trecute, atenþia tuturor s-a îndreptat spre summitul G8 care s-a
þinut în L’Aquila, oraº atât de încercat de cutremurul de pãmânt. Tematicile
de pe agendã au fost uneori dramatic de urgente. Existã în lume disparitãþi
sociale ºi injustiþii structurale ce nu mai pot fi tolerate, care cer, pe lângã
imediate intervenþii de rigoare, o strategie coordonatã pentru a cãuta soluþii
globale durabile. În timpul summitului, ºefii de stat ºi de guvern ai G8 au
reafirmat necesitatea de a ajunge la acorduri comune în scopul de a asigura
un viitor mai bun omenirii. Biserica nu posedã soluþii tehnice de prezentat,
dar, expertã în umanitate, oferã tuturor învãþãtura Sfintei Scripturi despre
adevãrul omului ºi vesteºte Evanghelia iubirii ºi a dreptãþii. Miercurea trecutã,
comentând, la audienþa generalã, Enciclica Caritas in veritate, publicatã
chiar în ajunul reuniunii G8, spuneam cã ”e nevoie de o programare
economicã nouã, care sã redefineascã dezvoltarea în mod global,
bazându-se pe fundamentul etic al responsabilitãþii înaintea lui Dumnezeu
ºi al fiinþei umane drept creaturã a lui Dumnezeu”. Aceasta deoarece - am
scris în Enciclicã – ”într-o societate în curs de globalizare, binele comun ºi
angajarea pentru el nu pot sã nu asume dimensiunile întregii familii umane”
(7).
Deja marele Pontif Paul al VI-lea, în Enciclica Populorum progressio,
recunoscuse ºi indicase orizontul mondial al problematicii sociale. Continuând
pe aceeaºi cale, ºi eu am simþit nevoia de a dedica enciclica Caritas in
veritate acestei chestiuni care, în timpul nostru, a devenit ”în mod radical o
chestiune antropologicã”, în sensul cã ea implicã însuºi modul de a concepe
fiinþa umanã pusã tot mai mult în înseºi mâinile omului de tehnologiile moderne
(cf. ibid. 75). Soluþiile la problemele actuale ale omenirii nu pot fi numai
tehnice, ci trebuie sã þinã cont de toate cerinþele persoanei, care este înzestratã
cu suflet ºi trup. „Absolutismul tehnicii”, care îºi aflã expresia maximã în
unele practici contrare vieþii, ar putea, de fapt, desena scenarii sumbre
pentru viitorul omenirii. Actele care nu respectã adevãrata demnitate a
persoanei, ºi atunci când par motivate de o ”opþiune de iubire”, în realitate
sunt rodul unei ”concepþii materiale ºi mecaniciste despre viaþa umanã”,
care reduce iubirea fãrã adevãr la ”o carapace goalã de umplut în mod
arbitrar” (cf. nr. 6) ºi poate, astfel, comporta efecte negative pentru dezvoltarea
umanã integralã.
Oricât ar fi de complexã actuala situaþie a lumii, Biserica priveºte la viitor
cu speranþã ºi le aminteºte creºtinilor cã ”vestirea lui Cristos este primul ºi
principalul factor de dezvoltare”. Chiar astãzi, în rugãciunea Liturghiei numitã
”colecta”, liturgia ne invitã sã ne rugãm: ”Dãruieºte-ne, Pãrinte, sã nu avem
nimic mai scump decât Fiul Tãu, care dezvãluie lumii misterul iubirii Tale ºi
adevãrata demnitate a omului”. Sã ne ajute Fecioara Maria sã pãºim pe
calea dezvoltãrii cu toatã inima ºi inteligenþa noastrã, ”ceea ce înseamnã cu
ardoarea caritãþii ºi înþelepciunea adevãrului” (cf. nr. 8).
4 A nul S fintei P reoþii
19 iunie 2009 - 11 iunie 2010
CRISTOS, UNICUL PREOT (II)
În articolul din luna trecutã, am scris
despre preoþia unicã a lui Cristos ºi am vãzut
cum de aceastã preoþie sunt fãcuþi pãrtaºi ºi
cei aleºi de El, adicã preoþii Noulul Testament.
Dar, la fel de adevãrat este ºi faptul cã, de
aceeaºi unicã preoþie, însã într-un alt mod,
sunt fãcuþi pãrtaºi toþi cei ai lui Cristos,
împlinindu-se, astfel, promisiunea fãcutã de
Dumnezeu Israelului: „Îmi veþi fi o împãrãþie
de preoþi ºi un neam sfânt” (Ex 19,6). Poporul
întreg al noii alianþe – scrie Sf. Petru – este
constituit ca „un edificiu spiritual”, „o preoþie
sfântã, ca sã aduceþi jertfe duhovniceºti
plãcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos” (1 Pt
2,5). Cei botezaþi sunt „pietre vii”, care
construiesc edificiul spiritual unindu-se cu
Cristos, „piatra vie... aleasã ºi preþioasã
înaintea lui Dumnezeu” (1 Pt 2,4-5). Referindu-
se la aceast argument, Papa Ioan Paul
al II-lea scrie în exortaþia apostolicã Pastores
dobo vobis: „Noul popor sacerdotal care este
Biserica, nu numai cã are în Cristos imaginea
sa proprie ºi autenticã, dar primeºte, de
asemenea, de la el o participare realã ºi
ontologicã la preoþia lui unicã ºi eternã cãreia
trebuie sã i se facã asemenea prin întreaga
viaþã” (n. 13).
De ce luãm în discuþie acest argument
legat de participarea întrebului
popor ales la Preoþia lui Cristos?
Cel puþin din nouã motive. Primul motiv este
acela cã preoþia ministerialã a fost întemeiatã
de Cristos pentru slujirea acestui nou popor,
care participã ºi el la unica preoþie a lui Cristos.
Pentru slujirea acestei preoþii universale a noii
alianþe, Isus, în timpul vieþii sale pãmânteºti,
cheamã la sine câþiva discipoli (cf Lc 10,1-12), ºi
printr-un mandat special ºi autoritar îi cheamã
ºi-i constituie pe cei doisprezece, „ca sã fie cu
el, sã-i trimitã sã predice ºi sã aibã puterea
sã alunge diavoli” (Mc 3,14-15). Referitor la
aceastã slujire, Apostolul Petru îi îndeamnã
pe preoþi: „Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care
v-a fost încrdinþatã, supraveghind-o, nu su
silã, ci de bunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu,
nu pentru un câºtig necinstit, ci din iubire; nu
ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost
încredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru
turmã” (1 Pt 5,2-3). Medicând asupra acestui
mod de a sluji poporul lui Dumnezeu, Papa
Ioan Paul al II-lea scrie: „În Bisericã ºi pentru
Bisericã, preoþii sunt o reprezentare
sacramentalã a lui Isus Cristos, cap ºi pãstor.
Ei îi proclamã cu autoritate cuvântul, îi repetã
gesturile iertãrii ºi ale oferirii mântuirii, mai ales
prin botez, pocãinþã ºi euharistie, îi exercitã
grija plinã de iubire, pânã la dãruirea totalã
de sine pentru turma pe care o adunã în
unitate ºi o conduc la Tatãl, prin Cristos, în
Duhul Sfânt” (Pastores dabo vobis, n. 15).
Vorbim, apoi, de participarea întregului
popor ales la Preoþia lui Cristos, pentru cã cei
care sunt chemaþi la preoþia ministerialã fac
parte, mai întâi, din rândul acelora care
participã la preoþia universalã, deci din rândul
celor botezaþi. Noul Testament subliniazã
unanim cã însuºi Duhul lui Cristos este acela
care-i introduce în minister pe aceºti oameni,
aleºi din mijlocul fraþilor..., chemaþi ºi abilitaþi
sã continue acelaºi minister de a împãca, de
a pãstori turma lui Dumnezeu ºi de a învãþa
(cf 1 Tm 4,14; Fap 20,28).
Mai întâi participant la preoþia universalã
ºi apoi la cea ministerialã
La meditaþiile zilnice sau la exerciþiile
spirituale, din timpul seminarului, am auzit de
mai multe ori aceastã sintagmã: „Un
seminarist sfânt va fi, probabil, un preot sfânt;
un seminarist foarte bun va fi un preot bun,
iar un seminarist bun va fi un preot mediocru”.
Acest lucru, în ideea cã valorificarea condiþiei
de creºtin, chemat la preoþia ministerialã,
trebuie fãcutã cu maximum de eficienþã în
timpul seminarului, acolo unde condiþiile de
formare ºi de creºtere umanã ºi creºtinã sunt
optime pentru edificarea preotului de mâine,
care aflat în mijlocul lumii sã se poate manifesta
ca adevãrat Pãstor, dupã stilul ºi modelul
Maestrului: „Astfel prezbiterii sunt chemaþi sã
prelungeascã prezenþa lui Cristos, unicul ºi
supremul pãstor, actualizând stilul lui de viaþã
ºi devenind, oarecum, transparenþa sa în
mijlocul turmei încredinþate lor” (Pastores dabo
vobis, n. 15).
Nu existã preoþie ministerialã fãrã preoþie
universalã. Ca sã ne dãm seama de
valabilitatea acestei afirmaþii, este suficient sã
ne gândim la ordinea în care primim
sacramentele. Primul sacrament, pe care-l
primeºte orice persoanã, este botezul. Ori, prin
botez, deja, creºtinul este fãcut pãrtaº la Preoþia
lui Cristos. Impreunã cu întreaga Bisericã, deci
ºi cu Capul Ei, Cristos, poate sã aducã cinstire ºi
ofrandã de laudã lui Dumnezeu Tatãl, aºa cum
se întâmplã la Sfânta Liturghie ºi la celebrarea
celorlalte sacramente, sau la momentele de
rugãciune comunã ºi individualã. Sacramentul
preoþiei urmeazã sacramentului botezului ºi
este un dar special acordat de Dumnezeu celui
chemat la o participare specialã a unica Preoþie
a lui Cristos: „Acesta este modul tipic ºi propriu
prin care miniºtrii hirotoniþi participã la unica
preoþie a lui Cristos. Prin ungerea sacramentalã
a Preoþiei, Duhul Sfânt îi configureazã, printr-un
titlu nou ºi specific, lui Isus Cristos, cap ºi pãstor,
îi conformeazã ºi îi însufleþeºte cu dragostea sa
pastoralã ºi-i plaseazã în Bisericã” (Pastores
dabo vobis, n. 15).
În sfârºit, ambele forme de participare la
Preoþia lui Cristos sunt evidenþiate de Bisericã,
cu o veselã recunoºtinþã, în rugãciunea
euharisticã din Joia Sfântã de la Liturghia
Crismei: „Prin ungerea cu Duhul Sfânt, tu l-ai
rânduit pe Cristos Fiul tãu preaiubit ca preot
al noului ºi veºnicului legãmânt, ºi ai voit ca
preoþia lui unicã sã dãinuiascã de-a lungul
veacurilor în sfânta Bisericã. Cristos este acela
care dãruieºte întregului popor rãscumpãrat
demnitatea preoþiei împãrãteºti, ºi tot el, din
iubire pentru fraþii sãi, îi alege pe aceia care,
prin impunerea mâinilor, primesc darurile
slujbei preoþeºti”.
Pr
Pr.. dr
dr.. VENIAMIN AENêOAEI
nr
nr.. 8/2009
Sfântul Maximilian Maria Kolbe,
O.F.M.Conv
.M.Conv.. (14 august)
O.F.M.Conv
(1894 – 1941)
La botez, pãrinþii l-au numit Raymond. Maximilian este numele
de cãlugãr, franciscan conventual, iar „Maria” aratã devoþiunea
specialã faþã de Maica Domnului a acestui preot polonez, apostol al
presei catolice ºi „martir al caritãþii” în buncãrul foamei de la Auschwitz.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, Polonia era împãrþitã între Rusia,
Germania ºi Austria. Familia Kolbe locuia în zona de influenþã ruseascã,
unde educaþia catolicã a copiilor era pusã în pericol. Ca urmare, se
mutã la Lvov, în zona austriacã, unde cãlugãrii
franciscani deschid porþile colegiului lor pentru
vlãstarele acestei familii credincioase ºi iubitoare
de patrie. În acest climat profund catolic, dupã
terminarea colegiului, tânãrul Raimond trece în
noviciatul fraþilor Sfântului Francisc de Assisi.
Dupã perioada de iniþiere în viaþa
franciscanã, la Lvov, fratele Maximilian a fost
trimis la Roma, unde a studiat filozofia, la
Universitatea Gregorianã, ºi teologia, la Colegiul
Serafic, fiind sfinþit preot la 28 aprilie 1918. În timpul
ºederii sale la Roma, s-au manifestat primele
semne ale tuberculozei, boalã care i-a marcat
întreaga viaþã.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, în
timp ce Europa aluneca fatal spre Prima
Conflagraþie Mondialã, pe când Biserica era asaltatã de modernism,
iar ideologiile totalitare, de dreapta ºi de stânga, prindeau rãdãcini
tot mai puternice, fratele Maximilian fondeazã Miliþia Imaculatei, o
asociaþie religioasã pentru convertirea tuturor oamenilor prin mijlocirea
Mariei. Printre fondatorii Miliþiei Imaculatei se aflã ºi pãrintele Petru
Francisc Pal, franciscan român, cu care pãrintele Kolbe legase o
strânsã prietenie.
Reîntors în Polonia, din cauza sãnãtãþii ºubrede, nu a putut ocupa
un post în învãþãmânt. Ca urmare, s-a ocupat de lãrgirea asociaþiei
mariane fondate la Roma, gãsind multe adeziuni printre membrii
Ordinului franciscan, printre profesori ºi studenþi universitari,
comercianþi ºi simpli credincioºi de la þarã.
Pentru a face cunoscutã Miliþia Imaculatei, în anul 1921 a fondat,
la Cracovia, un ziar, de câteva pagini, intitulat Cavalerul Neprihãnitei.
Dupã transferul sãu la Grodno, localitate situatã la 600 km distanþã
de Cracovia, a deschis un atelier propriu pentru tipãrirea ziarului,
la început cu utilaje vechi. O mulþime de tineri erau atraºi de spiritul
imprimat de Kolbe operei mariane, timp în care tirajul ziarului
creºtea mereu. Pe terenul donat de contele Lubecki, la Varºovia,
fratele Maximilian a fondat Niepokalanow (Oraºul Mariei). Ceea ce
s-a întâmplat în anii urmãtori, pare a fi de domeniul miraculosului:
de la primele barãci, s-a trecut la edificii de cãrãmidã, iar vechile
Viaþa unui Preot Sfânt 5
maºini de tipãrit au fost înlocuite cu utilaje moderne de tipãrire ºi
legãtorie. În decursul a zece ani, numãrul cãlugãrilor care lucrau în
Oraºul Mariei a ajuns la 762, iar Cavalerul Neprihãnitei la un tiraj
de milioane de exemplare. Pe lângã revista iniþialã, se editau alte
ºapte periodice.
Din dorinþa de a extinde opera marianã în afara graniþelor
Poloniei, cu permisiunea superiorilor, Maximilian Kolbe a plecat
în Japonia. Dupã primele tatonãri ºi
insuccese, a fondat Oraºul Mariei la
Nagasaki. La 24 mai 1930, avea, deja, pe
pãmântul nipon, o tipografie, de unde
expedia primele zece mii de exemplare ale
Cavalerului Neprihãnitei, în limba japonezã.
Gândul pãrintelui Maximilian se îndrepta
spre India, unde a reuºit chiar sã deschidã o
casã cãlugãreascã la Ernakulam. Din cauza
bolii, a trebuit, însã, sã se întoarcã la
Niepokalanow, în þara natalã.
Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial bãtea la
porþile bãtrânei Europe. Dupã invadarea
Poloniei, la 1 septembrie 1939, naziºtii au
ordonat împrãºtierea Niepokalanowului.
Cãlugãrilor, constrânºi sã pãrãseascã Oraºul
Mariei, fratele Maximilian nu prididea sã le
repete: „Nu uitaþi porunca iubirii!”. La 19 septembrie 1939, Kolbe a
cunoscut rigoarea lagãrului de concentare, unde a rãmas închis
aproape trei luni. S-a întors, apoi, la Niepokalanow, transformat
între timp în loc de asistenþã pentru rãniþi, bolnavi ºi fugari.
În luna mai a anului 1941, arestat din nou de cãtre trupele SS, a
fost dus în lagãrul de la Auschwitz ºi înmatriculat cu numãrul 16670.
La sfârºitul lui iulie, un om din acelaºi lot de deþinuþi cu pãrintel Kolbe
a reuºit sã evadeze. Ca represalii, naziºtii au ales zece persoane pe
care le-au condamnat sã moarã în buncãrul foamei. Când unul
dintre cei condamnaþi, Francisc Gajowniczek, a izbucnit în lacrimi
spunând cã avea o familie care-l aºtepta acasã, Kolbe a ieºit dintre
rândurile deþinuþilor, oferindu-se sã moarã în locul lui. Dupã douã
sãptãmâni petrecute în buncãr, fãrã apã ºi hranã, mai erau încã în
viaþã patru condamnaþi. Printre ei se afla ºi pãrintele Kolbe. Au fost
uciºi prin injectare cu acid fenic, la 14 august 1941, iar trupurile lor au
fost incinerate.
În ziua canonizãrii (10 octombrie 1981), în omilia sa, Papa Ioan Paul
al II-lea l-a numit pe Maximilian Maria Kolbe: „martir al caritãþii”. La
ceremonie era prezent ºi Francisc Gajowniczek, pentru salvarea
cãruia, pãrintele Kolbe îºi oferise propria viaþã.
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
 Din Viaþa Arhidiecezei
6 Eveniment
Baia-Mare a fost capitala
tinerilor
tinerilor catolici
catolici
Timp de cinci zile, oraºul Baia-Mare a fost
capitala tinerilor catolici din România. Peste
2000 de tineri, din toate colþurile þãrii, s-au
întâlnit pentru a sãrbãtori împreunã cea
de-a XI-a Întâlnire Naþionalã a Tineretului
Catolic a cãrei temã a fost: Un foc care
aprinde alte focuri. Tinerii participanþi au avut
ocazia sã se îmbogãþeascã spiritual, sã
cunoascã cultura zonei, sã lege noi prietenii ºi
chiar sã înveþe diverse meºteºuguri.
Programul întâlnirii a permis ca tinerii sã
stea cât mai mult timp împreunã ºi le-a oferit
oportunitatea de a se cunoaºte. Fiecare zi
începea cu rugãciunea de dimineaþã, urma
Sfânta Liturghie, oficiatã în fiecare zi în alt rit, ºi
apoi cateheza principalã, prezentatã de câte
un conferenþiar. Pe baza acestei cateheze,
tinerii se întâlneau apoi în grupuri mici unde
dezbãteau tema prezentatã de conferenþiar.
Pe lângã aceste discuþii, tinerii au cântat,
s-au împrietenit ºi au schimbat impresii
despre diverse teme.
Toate aceste activitãþi s-au desfãºurat pe
Câmpia Tineretului. Tot acolo se servea ºi
prânzul, împreunã, tot pentru o mai bunã cunoaºtere. Pentru cã vremea
a fost bunã, dupã masa de prânz, tinerii se puteau odihni chiar pe iarbã,
însã nu prea era timp pentru odihnã, pentru cã organizatorii au pus la
dispoziþie peste 100 de programe alternative. În cadrul acestor programe
tinerii aveau ocazia sã viziteze muzeele
din oraº, sã îºi manifeste talentul în
dansuri ºi cântece, sã cunoascã diverse
congregaþii sau asociaþii religioase, sã
participe la conferinþe pe diverse teme,
precum Tinerii de azi ºi religiozitatea,
Despre taina spovezii, Exorcismul în
bisericã etc.
Dupã rugãciunea de searã ºi cinã,
tinerii rãmâneau pe Câmpie, în faþa
scenei amenajate pentru aceastã
ocazie, unde în fiecare searã aveau loc
momente artistice. Pe 23 iulie a fost
organizat concursul de imnuri unde au
participat 10 piese din aproape toate
diecezele ºi eparhiile din þarã. Juriul,
format din episcopi ºi oameni de
specialitate, au decis ca locul I sã se
împartã între Eparhia de Lugoj ºi Dieceza
de Iaºi, cu menþiunea cã “toate grupurile
participante au avut un nivel calitativ
foarte ridicat”.
Pe 24 iulie, tinerii au avut ocazia sã
se îmbogãþeascã spiritual participând
la un pelerinaj care a început pe Câmpia Tineretului ºi s-a încheiat
la Mãnãstirea Sfânta Maria, aflatã pe o colinã a oraºului. Dupã
aceastã searã spiritualã, sâmbãtã a fost rândul dansului ºi a
muzicii. Pe scenã au urcat interpreþi ºi dansatori de muzicã popularã
din Maramureº care i-au ridicat pe tineri de pe iarbã ºi i-au strâns
pe toþi în mai multe hore pe întreaga câmpie. Spre sfârºitul serii, o
formaþie de muzicã folk a animat atmosfera. Ultima searã
petrecutã împreunã la Baia-Mare s-a încheiat cu un frumos foc de
artificii.
Duminicã, 26 iulie, în cadrul ultimei Sfinte Liturghii, organizatorii au
mulþumit participanþilor, voluntarilor ºi colaboratorilor ºi au anunþat
gazda urmãtoarei Întâlniri Naþionale a Tineretului Catolic din 2012,
care va fi Dieceza de Iaºi.
Din Arhidieceza Romano-catolicã de
Bucureºti
Bucureºti,, la Baia-Mare au participat 180 de tineri, 7 persoane
consacrate, 8 preoþi ºi Episcopul Cornel Damian.
Tinerii, veniþi din toate colþurile arhidiecezei (Constanþa, Brãila,
Craiova, Bucureºti, Ploieºti), au purtat ca semn distinctiv o pãlãrie
albastrã cu însemnele INTC 2009 ºi al Centrului Diecezan pentru
Pastoraþia Tineretului Bucureºti. Majoritatea tinerilor au mers cu trenul
de la Bucureºti pânã la Baia-Mare, peste 13 ore, iar tinerii din
Constanþa au cãlãtorit 18 ore. Aceste sacrificii însã au fost rãsplãtite
cu multã bunã dispoziþie ºi cu îmbogãþire sufleteascã.
Formaþia Suflet Tânãr care a reprezentat arhidieceza noastrã la

concursul de imnuri a primit diplomã de participare ºi felicitãri
pentru compoziþia ºi interpretarea imnului. În cadrul serii cu
momente artistice, grupul de tineri care ne-a reprezentat a
pus în scenã o coregrafie cu tema întâlnirii Un foc care aprinde
alte focuri ºi a dansat pe melodii interpretate de Michael
Jackson, transmiþând un mesaj de pace.
Un mesaj de pace ºi de înþelegere au trimis toþi tinerii
care au participat la aceastã întâlnire prin intermediul unei
declaraþii prin care au condamnat construcþia ilegalã de
lângã Catedrala Sfântul Iosif, din Bucureºti. Aceastã declaraþie
a fost semnatã de toþi responsabilii de tineret din fiecare
diecezã sau eparhie din þarã.
ANTON BALINT
Eveniment 7
MÃRTURII
„Dintre momentele preferate ale întâlnirii a fost programul alternativ cu
tema Exorcismul în Bisericã ºi pelerinajul la Mãnãstirea Sfânta Maria. Aºtept
cu nerãbdare urmãtoarea întâlnire de la Iaºi!” (Sergiu Iacob, Brãila)
„Fiind pentru prima datã la o întâlnire naþionalã am avut mai multe
sentimente: unele de fericire cã mã aflu printre atâtea mii de tineri din toatã
þara, altele de recunoºtinþã faþã de organizatori, care au muncit mult pentru
noi , ºi altele de mulþumire, în special lui Dumnezeu, care este alãturi de noi toþi.
El ne-a dãruit în fiecare zi ajutorul pentru a fi flacãrã care aprinde alte
(Oanþã Cãtãlina, Bãrãþia-Bucureºti)
focuri.”(Oanþã
„Cinci zile împreunã cu tineri adunaþi din toate colþurile þãrii într-un oraº
foarte cald ºi primitor, unde þi se rãspundea cu zâmbetul pe buze. Au fost zile
departe de agitaþia Bucureºtiului, în care ne-am putut reculege, unde am
lãsat internetul ºi televizorul deoparte pentru a cânta ºi a ne uni în gânduri cu
alþi 2000 de tineri din România. O experienþã pe care este pãcat sã o
(Lucia Tãlmacel, Cioplea-Bucureºti)
ratezi.”(Lucia
„Bucuria de a fi împreunã cu tineri veniþi din diferite dieceze, de alte
naþionalitãþi, din întreaga þarã, a fost extraordinarã. M-au încântat prin
prezenþa lor, prezenþã vie, plinã de elan ºi creativitate, ºi prin entuziasmul
spiritual experimentate în timpul acestor zile. Toate acestea au fost un semn
primordial al prezenþei Duhului lui Cristos, un foc care a aprins mai multe
focuri.” (Sr (Sr.. Clara, Bucureºti)
Gândul meu pentru tine/ri
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Dragã prietene,
În viaþã ne întâlnim la tot pasul cu semne!
Dacã vrei sã ajungi cu bine pe vârful unui munte
trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã traseul.
Dacã vrei sã eviþi un accident de circulaþie
trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã
cum ºi pe unde sã conduci maºina.
Dacã vrei sã te bucuri mereu de o mulþumire sufleteascã
trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã
ce este bine sã priveºti, ce este bine sã auzi,
ce este bine sã vorbeºti, ce este bine sã atingi…,
în cãlãtoria prin viaþã.
Este adevãrat:
Poþi sã urci muntele pe un traseu ales de tine,
neglijând semnele, dar îþi pui viaþa în pericol.
Poþi sã conduci o maºinã fãrã sã respecþi semnele
de circulaþie, dar îþi pui viaþa ta ºi pe a altora în pericol.
Poþi sã priveºti, sã auzi, sã vorbeºti, sã atingi… totul,
pentru cã eºti liber, dar îþi pui propriul suflet în pericol…
Întâlnirea Naþionalã a Tineretului, de la Baia Mare, a fost un semn.
Un semn care i-a apropiat pe tineri de Cristos, Focul care
arde, lumineazã ºi încãlzeºte!
Un semn care a indicat direcþia cãutãrilor noastre cãtre cer
aºa cum flacãra foclului este mereu îndreptatã spre cer!
Un semn care vorbeºte despre unitate
aºa cum mai multe flãcãri la un loc formeazã un singur foc!
Un semn care spune cã flacãra personalã niciodatã nu face umbrã,
nu aduce greutate nimãnui atunci când Soarele-Cristos este prezent.
Un semn care vorbeºte despre generozitate pentru cã oricât ai împãrþi la alþii
din lumina primitã de la Cristos, niciodatã aceasta nu se va termina.
8 Eveniment

Pelerinaj la Catedrala Sfântul Iosif

Duminicã, 12 iulie 2009, toate bisericile romano-catolice din Arhidieceza de Bucureºti (întregul
teritoriu al Olteniei, Munteniei ºi Dobrogei) au fost închise în semn de protest faþã de indiferenþa
autoritãþilor privind distrugerea patrimoniului cultural naþional, parte a celui european ºi mondial,
de cãtre investitorii imobiliari, ºi faþã de modul incalificabil de comportament al autoritãþilor
statului la adresa Bisericii Catolice ºi a Catedralei Sfântul Iosif.
Catedrala Sfântul Iosif a fost singurul lãcaº de cult romano-catolic în care s-a celebrat Sfânta
Liturghie. Celebrarea a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit
de Bucureºti. Au fost prezenþi ºi ÎPS Francisco Javier Lozano, reprezentantul Vaticanului în România,
care a transmis susþinerea ºi solidaritatea Sfântului Pãrinte pentru situaþia de la Catedrala
Sfântul Iosif, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar de
Iaºi, ºi peste 100 de preoþi. Dupã Sfânta Liturghie, credincioºii au pornit într-un marº spre Palatul
Victoria, unde a fost depusã, la Guvernul României, o petiþie în care s-au solicitat, printre altele,
stoparea reluãrii lucrãrilor de construcþie la imobilul «Cathedral Plaza» ºi analizarea în amãnunt
a activitãþii celor care urâþesc imaginea Bucureºtiului ºi pun în pericol viaþa oamenilor.
Conform datelor primite de la Jandarmerie, la marº au participat circa 6.000 de persoane,
alãturi de credincioºii romano-catolici aflându-se greco-catolici, armeni, ortodocºi º.a.
Construcþia autointitulatã «Cathedral Plaza» are 75 m înãlþime, 4 subsoluri ºi 20 de niveluri ce
se aflã în execuþie la numai 8 m de zidurile Catedralei Sfântul Iosif.
Redãm predica Înalt Preasfinþitului Ioan Robu, care a produs un efect deosebit asupra
pelerinilor. La final, aceºtia au izbucnit spontan într-un ropot de aplauze.

Excelenþele Voastre,
Preacucernici Pãrinþi,
Iubiþi credincioºi,
Catedrala, pentru orice comunitate, este Mama tuturor bisericilor ºi
centrul de comuniune ºi de unitate a preoþilor ºi credincioºilor care
formeazã respectiva comunitate; în cazul nostru, Arhidieceza romano-
catolicã de Bucureºti.
Dacã ne-am adunat astãzi aici, dupã ce am avut un lung ºir de
procese, nu o facem pentru cã timpul ne stã la dispoziþie ºi ca sã
pierdem vremea. Suntem conºtienþi cã aceastã Catedralã este
ameninþatã în existenþa ei fizicã ºi moralã. În existenþa fizicã, prin colosul
de alãturi ºi prin lecþiile pe care le-am primit de la Biserica armeneascã,
unde au crãpat solul ºi Catedrala; unde un incendiu a pus în pericol
valorile inestimabile ale acestei minoritãþi din România, care este Biserica
armeneascã. Am învãþat, am fost atenþi ºi suntem în continuare atenþi
sã nu se întâmple la fel ºi cu Catedrala noastrã. Dacã nu ar fi acest
pericol, dacã autoritãþile oraºului cred cã fac ceva sau lasã sã creascã
ceva frumos în Bucureºti, nu avem nimic împotrivã sã meargã pânã la
cer, ca Turnul Babel; nu ne vom împotrivi. Dar ºtim cã suntem în pericol
cu Catedrala noastrã ºi de aceea procesele, de aceea aceastã formã
de protest. Nu în zadar!
Poate sã creadã cineva cã facem aceste procese sau acest protest
numai aºa, de ochii lumii?
Catedrala este ºi în pericol moral. În ce sens? Dupã ce au început
lucrãrile de la clãdirea de-alãturi, mulþi credincioºi n-au mai venit la
Catedralã, pentru cã i-au deranjat zgomotul, vibraþiile, fumul, circulaþia
fãrã noimã. ªi atunci e în pericol centrul unitãþii noastre catolice locale; e
în pericol comuniunea noastrã catolicã localã! ªi de aceea procese, de
aceea acest protest!
Am adunat peste o sutã treizeci de mii de iscãlituri de la catolici ºi
ne-catolici, de la prieteni ºi susþinãtori! Am avut cuvântul Senatului,
favorabil cauzei Catedralei! Am avut intervenþii de voci importante ale
unor personalitãþi din þarã ºi de peste hotare! Am avut intervenþia
Vaticanului, intervenþia Academiei, a Bisericii Ortodoxe Române, prin
glasul Patriarhului Teoctist, Dumnezeu sã-l fericeascã! Am avut multe
semne ºi voci în favoarea noastrã. ªi la ce ne-a folosit? Am câºtigat
multe procese, dar ultimul l-am pierdut la Ploieºti din cauza unui grup
de judecãtori care au aruncat o patã neagrã asupra chipului Justiþiei
române. Ce-am obþinut prin procesele câºtigate? Nimic, decât cã nu
s-au început lucrãrile! Ce-am pierdut în ultimul proces? Cã aceste lucrãri
pot începe! Nu ne-am bucurat de niciun favor din partea autoritãþilor!
Ne-am bucurat, dacã se poate spune, de indiferenþã, de dispreþ,
poate pentru cã suntem o minoritate neglijabilã, cum mai sunt ºi alte
minoritãþi neglijabile. Am aflat cã o geamie, în Constanþa, se aflã în
aceleaºi condiþii în care se aflã Catedrala, de pericol, aºa ca ºi Biserica
armeneascã. Este un semn alarmant acest lucru ce se întâmplã în
România, în politica faþã de minoritãþi. Nu cred cã se merge pe drumul

cel bun, ºi-o spun cu toatã responsabilitatea.
N-am avut parte de niciun favor, de niciun ajutor, nimeni nu ne-a
auzit! ªi nu mai spun câte adrese am scris cãtre autoritãþile române!
Am avut, uitam sã spun, ºi de la Parlamentul Europei o atitudine la
fel, pozitivã, pentru Catedrala noastrã. ªi la ce ne-a folosit? Nu ne-a
folosit la nimic!
În schimb, pãrþii care a lucrat ºi intenþioneazã sã lucreze mai departe
la aceastã clãdire i-au venit în ajutor mulþi: doi primari generoºi –
primari generali – , unul dupã altul; le-au concesionat terenul, în condiþii
ilegale. Ministerul Culturii ºi Cultelor, deºi nu a avut un cvorum - din
nouãsprezece au votat pentru acest proiect doar opt - a dat, totuºi, aviz
de construire. Este o favoare, dar pentru noi o defavoare. Nu-i invidiem
pe aceºti vecini ai noºtri, nici nu-i urâm pentru ceea ce fac, cã suntem
creºtini ºi Legea ne spune sã-i iubim ºi pe duºmanii noºtri. Dar avem
ochi ºi vedem cã în timp ce noi nu suntem ascultaþi - de aceea am spus
cã protestãm pentru felul în care suntem trataþi - , vedem cã alþii, care
urâþesc chipul Bucureºtiului ºi pun în pericol adevãrate monumente de
artã, aceºtia sunt înþeleºi ºi ajutaþi. Primãria sectorului 1 la fel, îi ajutã. Le
dã aprobãrile, deºi nu împliniserã tot ce trebuia împlinit în dosar. ªi
apoi, aceeaºi Primãrie i-a însoþit în procese, þinându-le partea. ªi nouã
cine ne-a þinut partea?! ªi totuºi suntem cetãþeni ai acestei þãri! Avem ºi
noi dreptul, cred eu, sã fim ascultaþi! ªi ce se întâmplã? Ni se spune:
clãdirea va merge mai departe. Dacã aºa va fi, nu avem ce face! Dar
noi vom continua, cu mijloacele care ne stau la îndemânã, sã apãrãm
aceastã Catedralã.
ªi uitam iarãºi sã spun: înainte de proces, Curtea Constituþionalã
s-a exprimat în favoarea noastrã, adicã a spus clar cã nu Primãria
sectorului 1, ci Primãria Generalã, Consiliul General al Capitalei trebuia
sã dea aprobarea; deci a declarat cã era nulã aceastã aprobare; ºi
apoi Tribunalul din Târgoviºte a declarat nulã aprobarea datã de
Primãria sectorului 1. ªi totuºi, la Ploieºti, trei judecãtori au gãsit o altã
decizie, împotriva a ceea ce au spus ºi Curtea Constituþionalã ºi colegii
lor de la Târgoviºte. La Ploieºti s-a întâmplat ceva: ori a fost comandã
mafioto-politicã, ori a fost banul. Or, Justiþia, într-un Stat de drept, nu
lucreazã nici la comandã, nici la culoarea sau mulþimea banilor. ªi de
aceea ne simþim nedreptãþiþi într-un proces a cãrui revizuire am
cerut-o deja! Dar ne temem, o spun de pe-acum!
ªi sã nu creadã cineva cã vreau sã critic toatã Justiþia. Nu! Îi critic pe
cei din Justiþie care fac nedreptate oamenilor, cum ne-au fãcut ºi nouã,
pentru cine ºtie ce foloase pe care nu putem sã le dobândim, ºi despre
care toatã lumea vorbeºte. ªi nimeni nu se sesizeazã!
Întrebarea care-mi revine mereu este aceasta: pentru
ce suntem trataþi aºa? Pentru cã suntem catolici, pentru
suntem minoritari, pentru cã suntem puþini, pentru cã nu
contãm la un vot? Pentru ce nu ne ascultã nicio autoritate?
De ani de zile nimeni nu a luat în mânã cauza noastrã! Sã
vedem cã cineva se pleacã spre noi! Nimeni! De ce? Suntem
Stat de Drept? Atunci, aºteptãm altceva! Nicio persoanã
umanã nu poate fi neglijabilã, cu atât mai mult un grup, o
minoritate!
Iubiþi fraþi ºi surori, cred cã am spus suficient din
nemulþumirea mea! Aºtept! Aºteptãm ca lucrurile sã se
schimbe!
În Evanghelia de azi am auzit un cuvânt: cã apostolii
trimiºi de Isus le-au cerut oamenilor sã se converteascã.
Cuvântul acesta este ºi pentru noi toþi: episcopi, preoþi,
credincioºi, catolici ºi de alte confesiuni. Sã ne convertim, sã
ne schimbãm, cãci prin schimbarea noastrã mai putem
Eveniment 9
schimba niºte lucruri în jurul nostru ºi în þara noastrã!
S-a ajuns prea departe cu multe lucruri! Mã gândesc la un lucru la
care nu mi-a dat nimeni rãspuns: suntem o þarã bogatã ºi bogatã în
mulþi sãraci! Pentru ce? Noi avem petrol, avem munþii, avem gazele
naturale, atâtea bogãþii! Trebuie ca sã ai geniul rãului ca sã administrezi
în acest fel o þarã. Nu se poate!
ªi încã odatã întrebarea: pentru ce pe noi, catolicii, nu ne iau în
seamã autoritãþile, pentru cã ºi noi plãtim toate taxele, rezonabile ºi
nebuneºti? Atâtea! ªi familiile noastre au lãsat copiii sã meargã în
strãinãtate sã lucreze. ªi acest lucru de multe ori, dacã nu încontinuu,
înseamnã umilire, înseamnã nedreptate. ªi noi, catolicii, asistãm, de
ani de zile, la certuri politice care demonstreazã cã nimeni nu se
gândeºte la binele comun al acestei þãri, ci numai la interese personale
ºi politice. De aceea trebuie sã ne convertim, trebuie sã ne schimbãm!
ªi prin schimbarea noastrã sã aducem ceva nou, ceva bun în þara
noastrã, în societatea noastrã. Sã fie mai multã bunãtate, mai multã
înþelegere, mai multã solidaritate, mai multã atmosferã creºtinã, nu de
urã, fiindcã altfel mergem pe o cale care nu ne promite decât rãu ca
popor, ca naþiune.
Trebuie sã ne convertim, sã ne schimbãm, cãci altã cale nu mi se
pare cã existã! Evanghelia pe care am ascultat-o azi, ca ºi toatã
Evanghelia, este, rãmâne vie ºi ne vorbeºte nouã sã ne schimbãm.
În sfârºit, nu vreau sã vã mai þin cu aceste gânduri deloc comode.
Vreau sã închei, sperând cã lucrurile se vor schimba ºi se vor aranja.
Nu pot sã nu termin pe un ton totuºi optimist! Cred cã existã în poporul
nostru atâta forþã ºi atâta inspiraþie încât sã depãºeascã rãul prezent!
Cred cã existã în societatea noastrã atâta solidaritate încât sã elimine
rãul ºi pericolul public, de orice naturã ar fi! Cred cã prin schimbarea
noastrã interioarã, poate vreþi un alt cuvânt, dar eu îl spun pe acesta
cãci este din Evanghelie, cred cã prin convertirea noastrã putem schimba
ceva din drumul ºi din destinul poporului nostru! Altfel, nemulþumirea
noastrã poate sã rãmânã, cum spune Eminescu, ca o spaimã împietritã.
Noi ºtim cã Dumnezeu este Stãpânul timpului ºi al istoriei, noi ºtim
cã grija lui stã, planeazã asupra noastrã, ne însoþeºte! De aceea
ne-am adunat la orã de rugãciune, la Sfânta Liturghie, sã-l implorãm
pe Bunul Dumnezeu sã binecuvânteze þara noastrã, sã-i lumineze pe
conducãtorii noºtri, sã ne lumineze pe noi toþi, pentru ca prin ceea ce
facem ºi suntem sã schimbãm ceva! Cãci poporul nostru, consider,
meritã mai mult!
10 Sfânta Scripturã
Duminica a XIX-a (B)
Iudeii murmurau împotriva lui Isus, deoarece spusese:
„Eu sunt pâinea coborâtã din cer”. ªi ziceau: „Nu este el Isus, fiul lui
Iosif; nu cunoaºtem noi pe tatãl ºi pe mama lui? Atunci cum poate
spune: «Eu m-am coborât din cer?»”. Isus le-a zis: „Nu murmuraþi
între voi. Nimeni nu poate sã vinã la mine dacã nu-l va atrage Tatãl,
care m-a trimis, ºi eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeþi:
«Toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu». Aºadar, oricine ascultã învãþãtura
Tatãlui vine la mine… Adevãr, adevãr zic vouã: cel care crede în mine
are viaþa veºnicã. Eu sunt pâinea vieþii. Pãrinþii voºtri au mâncat
manã în pustiu ºi totuºi au murit. Pâinea care coboarã din cer este
aceea din care, dacã mãnâncã cineva, nu moare. Eu sunt pâinea
cea vie care s-a coborât din cer. Cine mãnâncã din pâinea aceasta
va trãi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaþa lumii, este
trupul meu” (In 6,41-51)
Fragmentul evanghelic citit în aceastã duminicã, la Sfânta Liturghie,
reprezintã continuarea discursului pronunþat de Isus atunci când iudeii,
sãtui de pâinea oferitã lor în pustiu, au venit dupã el la Cafarnaum ºi
s-au strâns în jurul lui pentru a beneficia ºi pe mai departe, în mod facil
de darurile sale. ªi, pentru cã Mântuitorul le-a reproºat faptul cã voi
mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din
pâine ºi v-aþi sãturat (In 6,26) – ceea ce înseamnã cã ei nu au înþeles cã,
prin minunea înmulþirii pâinilor în pustiu, Isus se acredita înaintea lor
drept conducãtorul, superior lui Moise, capabil sã-i adune pe toþi cei
pe care Tatãl i-a încredinþat ºi sã-i învie în ziua de apoi (v. 39) – iudeii,
crezând cã-L cunosc prea bine (Nu este el Isus, fiul lui Iosif...?), încep
a-I contesta spusele care lãmureau identitatea mesianicã la care ei
erau invitaþi sã adere prin credinþã. Contestarea, venitã din partea
iudeilor, are loc prin murmure, acea atitudine de neîncredere prin care
poporul evreu ºi-a manifestat, adesea, opoziþia faþã de Dumnezeu
sau faþã de profeþii sãi (Ex 16,7-12; 17,3; Num 11,1; 14,27-29; 17,5.6.10).
Isus, fãrã a se pierde în explicaþii referitoare la originea sa familialã, în
versetul 37 explicã un lucru fundamental: pentru a vorbi cu Cristos ºi a
crede în el, trebuie sã fii atras de Tatãl. Aceastã regulã, care nu cunoaºte
nicio excepþie, reveleazã faptul cã, în lucrarea de mântuire, Dumnezeu
Tatãl are iniþiativa, iar el este singurul capabil sã reveleze acest adevãr
pentru cã el este singurul care l-a vãzut pe Tatãl ºi numai cine crede în
el obþine viaþa veºnicã.
A murmura împotriva lui Dumnezeu ºi împotriva Celui pe care El
l-a trimis în lume este o tentaþie permanentã de care nici omul de
astãzi nu poate scãpa. Modalitãþile acestei tentaþii variazã în decursul
timpului, dar, în mod fundamental, este vorba de a ºti dacã noi
acceptãm misterul nemaiauzit al Fiului lui Dumnezeu care a asumat, în
totalitate, condiþia noastrã, pentru a ne introduce în familiaritatea lui
Dumnezeu ºi a ne uni în Bisericã. Trebuie sã devenim conºtienþi de
faptul cã putem aluneca foarte uºor spre necredinþã sau, cel puþin
spre neîncredere, asemenea profetului Ilie (v. prima lecturã). Atitudinea
lui Isus în faþa necredinþei nu este aceea de a da explicaþii. El repetã
mai curând invitaþia adresatã fiecãruia de a iniþia un drum personal
de credinþã care sã îl ajute sã-i facã loc lui Isus Cristos în viaþa sa. Or,
a-l primi pe Cristos înseamnã a primi pâinea vieþii. În orice moment al
existenþei sale, cel care crede poate intra în contact cu Cel Înviat. De-a
lungul cãlãtoriei noastre pãmânteºti (a exodului nostru), pâinea vieþii,
care este Isus Cristos, ni se oferã încontinuu (v. prima lecturã). Avem
absolutã nevoie de ea pentru a putea împlini programul pe care ni-l
propune sfântul Pavel (Paul) în a doua lecturã a acestei duminici.
Duminica a XX-a (B)
Pasajul liturgic al evangheliei duminicii a XX-a de peste an reprezintã
partea finalã a Discursului asupra pâinii Vieþii (In 6,29-59) conferindu-i o
concluzie teologicã magistralã.
Tema hranei a format axa centralã a discursului; acum, ideea de
pâine a vieþii devine dominantã ºi atrage cãtre ea toate problemele
care s-au ivit, de-a lungul dezbaterii, între Isus ºi interlocutorii sãi: ar fi
vorba, oare, de o hranã care ar reaminti experienþele minunate ale
trecutului pe care iudeii ar dori sã le retrãiascã (v. 31)? Sau ar fi vorba de
Isus, Mesia, care îºi oferã trupul drept hranã ºi sângele drept bãuturã,
aºa cum pretinde el însuºi (v. 55)?
Originea acestei hrane a fost afirmatã încã de la începutul discursului.
Întotdeauna a fost vorba de o pâine coborâtã din cer (v. 31-32). Or, ºi Isus
se vede nevoit sã afirme în faþa celor care pretindeau cã îi cunosc tatãl
ºi mama (v. 41-42) cã a venit din cer (v. 38). În acest caz originea cereascã
a pâinii, admisã fãrã prea multã dificultate, genereazã într-o formã
destul de accentuatã problema originii Mesiei, origine care nu a încetat
sã preocupe minþile iudeilor. În cele din urmã, originea cereascã a pâinii
va determina o dublã problemã: pe cea a naturii hranei ºi pe cea a
identitãþii lui Isus. Pâinea pe care Isus o oferã este dãtãtoare de viaþã
veºnicã, fiind aºadar o pâine a vieþii (v. 33 ºi 35), iar, odatã afirmatã
natura acestei pâini, Isus poate avansa pretenþia de a fi El însuºi aceastã
pâine a vieþii veºnice. Prin urmare va trebui ca trupul sãu sã fie mâncat,
iar sângele sãu sã fie bãut. Dificultatea cea mai mare care se iveºte
imediat este „cum s-ar putea realiza acest lucru?” de vreme ce Legea
interzicea ca sângele sã fie bãut întrucât în el rezida viaþa. Cu toate
acestea, menþiunea sângelui separat de trup orienteazã atenþia cãtre
aspectul sacrificial atât de prezent în cultul iudaic, iar Isus sugerase,
deja, cã va exista o jertfã atunci când vorbise despre pâine, care ar fi
trupul sãu, oferit pentru viaþa lumii (v. 51). În plus, atunci când Isus afirmã
cã Precum m-a trimis pe mine Tatãl cel viu ºi eu trãiesc prin Tatãl, la fel
ºi cel care mã va mânca pe mine va trãi prin mine, El clarificã faptul cã
sursa primã a darului dãtãtor de viaþã veºnicã se aflã în Tatãl, iar
revelaþia totalã nu va avea loc decât dupã Ceasul jertfei Fiului pe cruce.
Noi, creºtinii, putem înþelege adevãrul învãþãturii acestui mister: Isus,
mort ºi înviat, este cu adevãrat hranã, prin trupul sãu, ºi bãuturã, prin
sângele sãu, pentru viaþa sufletului nostru, încã de pe acum ºi pentru
toatã veºnicia fericitã. Se impunea, însã, ca mai întâi sângele sã fie
vãrsat (Ev 9,22) ºi ca Cristos sã fi intrat în slavã (Lc 24,26). Doar jertfa crucii
ºi Învierea preaglorioasã puteau oferi sensul profund ºi rãspunde la
întrebarea „Cum poate acesta sã ne dea trupul sã-l mâncãm?”
formulatã de iudei.
Isus a spus mulþimii: „Eu sunt pâinea cea vie care
s-a coborât din cer. Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în
veci; iar pâinea pe care eu o voi da pentru viaþa lumii este trupul
meu”. Iudeii se certau zicând: „Cum poate acesta sã ne dea trupul
sã-l mâncãm?” Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr zic vouã: dacã nu
mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu veþi avea viaþã
în voi. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa
veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de apoi. Trupul meu, cu adevãrat
este mâncare ºi sângele meu, cu adevãrat bãuturã. Cine mãnâncã
trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu rãmân în el.
Precum m-a trimis pe mine Tatãl cel viu ºi eu trãiesc prin Tatãl, la fel
ºi cel care mã va mânca pe mine va trãi prin mine. Aceasta este
pâinea care coboarã din cer, nu ca aceea din care au mâncat
pãrinþii voºtri. Ei au murit; cine mãnâncã din aceastã pâine va trãi
în veci”. Acestea le-a zis pe când învãþa în sinagoga din Cafarnaum
(Ioan 6,51-59)

Duminica a XXI-a (B)
În acel timp, mulþi dintre ucenicii lui,
care-l auziserã, au spus: „Greu este cuvântul acesta. Cine poate sã-l
asculte?” Isus ºtia în sine cã ucenicii murmurã împotriva lui. De aceea a
spus: „Vã scandalizeazã lucrul acesta? Dar dacã îl veþi vedea pe Fiul
Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? Duhul este acela care
dã viaþã, trupul nu ajutã cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt
duh ºi viaþã. Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ºtia, de
la început, cine sunt cei care nu cred ºi cine este acela care îl va vinde.
ªi zicea: „Iatã pentru ce v-am spus, cã nimeni nu poate sã vinã la mine,
dacã nu-i este dat de la Tatãl”. De atunci, mulþi dintre ucenicii sãi s-au
retras ºi nu mai umblau cu el. Atunci, Isus le-a spus celor doisprezece:
„Vreþi ºi voi sã plecaþi?” Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine am
putea merge? Tu ai cuvintele vieþii veºnice. Iar noi am crezut ºi am ºtiut
cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (In 6,60-69)
În acest pasaj evanghelic, sfântul Ioan rezumã câteva din reacþiile
mai importante ale ascultãtorilor discursului asupra pâinii vieþii. Revelaþia
cu privire la faptul cã Isus este hranã spiritualã a credincioºilor, mai ales
prin euharistie, produce o sciziune pânã ºi în grupul ucenicilor. Un numãr
important de ucenici se retrage ºi înceteazã sã-l mai urmeze pe Învãþãtor
(v. 60-66); cei Doisprezece, în schimb, prin gura lui Petru, îºi mãrturisesc
credinþa în mesianitatea Sa divinã (v. 67-71).
De remarcat, în privinþa murmurelor ucenicilor sãi, este rãspunsul pe
care Isus li-l dã: Vã scandalizeazã lucrul acesta? Dar dacã îl veþi vedea pe
Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? În acest rãspuns se face
aluzie la glorificarea lui Isus, la Înãlþarea sa. De ce? Pentru cã ea va
manifesta calitatea divinã a Revelatorului. De fapt, cei mai mulþi dintre
ucenici sunt scandalizaþi pentru cã ei nu recunosc în Isus acea Fiinþã coborâtã
din cer ºi ale cãrui cuvinte ar fi de înþeles cu o inteligenþã spiritualã. Acest
aspect iese în evidenþã în mod deosebit din cuvintele imediat urmãtoare:
Duhul este acela care dã viaþã, trupul nu ajutã cu nimic. Cuvintele pe care
vi le-am spus sunt duh ºi viaþã. O astfel de declaraþie nu vrea sã însemne
câtuºi de puþin cã discursul lui Isus ar fi de perceput în mod alegoric. Ea
comportã, mai întâi, enunþul unui principiu capital: trupul nu ajutã cu nimic,
adicã ceea ce este de ordin pãmântesc, ceea ce provine de la omul lãsat
pradã puterilor sale, este caduc ºi perisabil. Duhul este cel care dã viaþã,
altfel spus, ceea ce este de ordin divin, ceea ce este transcendent ºi
animat de Duhul, este puternic ºi generator de viaþã. Cuvintele lui Isus,
mai ales discursul sãu referitor la pâinea vieþii, sunt de ordin spiritual ºi
divin. Ele comunicã ucenicilor viaþa veºnicã. Dar pentru ca sã fie astfel ele
trebuie primite în atitudine de credinþã ºi primite cu o inteligenþã iluminatã
de Duhul Sfânt.
Cât priveºte rãspunsul pe care cei Doisprezece îl dau prin gura lui
Petru, acesta este plin de semnificaþie: Doamne, la cine am putea
merge...?, credinþa fiind, în acest sens, în mod esenþial ataºament la
persoana lui Cristos; Tu ai cuvintele vieþii veºnice – cuvintele lui Isus participã
la puterea dãtãtoare de viaþã a persoanei (abia acum începem sã
întrezãrim de ce l-a desemnat sfântul Ioan pe Isus „Cuvântul”).
Isus ne adreseazã ºi nouã întrebarea decisivã: Vreþi ºi voi sã plecaþi?
Ea nu este inspiratã de vreo teamã; ea are drept scop sã trezeascã un
angajament mai personal ºi mai hotãrât, ca cel al celor Doisprezece. ªi,
întrucât discursul din capitolul 6 reveleazã faptul cã euharistia este locul
privilegiat al darului lui Isus, pâinea vieþii, Isus, tocmai în contextul liturgic,
ne adreseazã fiecãruia întrebarea: Vrei, cu adevãrat sã mã urmezi? În
linia lecturii întâi a acestei duminici, putem înþelege cã participarea la
euharistie reclamã un angajament ºi aceasta pentru cã a fi creºtin
înseamnã a-l urma ºi a-l imita în mod concret pe Cristos.
Sfânta Scripturã 11
Duminica a XXII-a (B)
Acest fragment evanghelic face parte dintr-o lungã discuþie dintre
farisei ºi Isus cu privire la interpretarea tradiþionalã a legilor puritãþii,
discuþie care ocupã douã treimi din capitolul 7 (v. 1-23).
Controversa asupra a ceea este pur sau impur marcheazã o
etapã esenþialã în înþelegerea persoanei lui Isus. El va institui un rit
nou, atât pentru evrei cât ºi pentru pãgâni, cel al euharistiei, rit sugerat,
deja, în episoadele înmulþirii pâinilor. Ori, acest rit rãstoarnã complet
prescrierile rituale ale tradiþiei iudaice, reglate prin distincþia dintre
pur ºi impur. Comportamentul religios pe care îl reveleazã Isus este
întipãrit de Dumnezeu în adâncul inimilor ºi nu depinde de tradiþiile
omeneºti. De exemplu, referindu-ne la cazul care a stârnit controversa
relatatã în aceastã duminicã, cel al curãþãrii (spãlãrii) mâinilor, ar fi
de notat cã, într-adevãr, cartea Leviticului este plinã de prescrieri
ritualice de purificare care au fãcut obiect al unor interpretãri
minuþioase ºi al unor prescrieri multiple din partea generaþiilor de
rabini. Dar, în aceste interpretãri sau prescrieri s-a ajuns pânã acolo
încât adevãrata adeziune faþã de Dumnezeu, atât în cult cât ºi în
viaþa de zi cu zi, sã fie mãsuratã prin observarea scrupuloasã a
gesturilor exterioare: a-ºi spãla mâinile pânã la coate (v. 3), a spãla
în mod ritualic paharele, oalele ºi celelalte vase (v. 4). Or, aceste
prescrieri „de referinþã” veneau de la oameni ºi nu de la Cuvântul lui
Dumnezeu, cãci ele lipsesc din Sfânta Scripturã. Isus denunþã ipocrizia
acestor practici fãcând referinþã la Scripturã prin citarea profetului
Isaia (29,13), unde se spune cã adevãratul cult, comportamentul
religios autentic, izvorãºte din inimã ºi nu depinde de determinãrile
exterioare inventate de oameni. Astfel, pentru a primi sfânta
împãrtãºanie nu este necesarã împlinirea niciunei prescrieri rituale, ci
numai de credinþã, acea credinþã care izvorãºte din inimã. Aceeaºi
inimã poate fi, însã, ºi sursã a impuritãþii ºi a rãului, iar Isus îi invitã pe
ucenicii sãi sã-ºi purifice spiritele ºi inimile de tot ceea ce îi impiedicã
sã recunoascã adevãrata lui identitate.
Aºadar, se impune, fiecãruia dintre noi, sã iasã din legalismul
tradiþiilor omeneºti pentru a se deschide faþã de persoane, faþã de
ceea ce existã mai profund în oameni: acest nivel al inimii unde se
înnoadã dialogul dintre Dumnezeu ºi fiecare conºtiinþã. Prin
interpelarea sa abruptã, Isus se face ascultat (v. 14) ca cel care vorbeºte
inimii, care actualizeazã Cuvântul lui Dumnezeu prezent în Sfânta
Scripturã.
Câþiva farisei ºi cãrturari, veniþi de la Ierusalim,
s-au strâns în jurul lui Isus. ªi au vãzut pe unii dintre ucenicii lui cã
mâncau cu mâinile necurãþate, adicã nespãlate… Aºadar,
fariseii ºi cãrturarii l-au întrebat pe Isus: „Pentru ce ucenicii tãi nu
respectã tradiþia bãtrânilor ºi mãnâncã cu mâinile nespãlate?”
Isus le-a rãspuns: „A avut dreptate Isaia când a spus despre
voi, fãþarnicilor: «Acest popor mã cinsteºte cu buzele, dar inima
lui este departe de mine»… Lãsând la o parte porunca lui
Dumnezeu, voi þineþi tradiþia oamenilor”. Isus a chemat
mulþimea, din nou, la el ºi a zis: „Ascultaþi-mã toþi ºi înþelegeþi
bine ce vã spun: nimic din ceea ce este în afara omului ºi care
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
pãtrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el…
Ceea ce iese din om îl întineazã, cãci dinãuntru, din inima omului,
ies gândurile rele: desfrânarea, furturile, crimele, adulterul,
lãcomia, înºelãciunea, rãutatea, dezmãþul, invidia, calomnia,
mândria ºi nechibzuinþa. Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-l
întineazã pe om” (Mc 7,1-8a.14-15.21-23)
Pr
12 ªtiri Interne
Arhidieceza romano-catolicã de Alba Iulia

Simpozion al bibliotecarilor
bibliotecarilor,,
arhiviºtilor ºi muzeografilor ecleziastici
Aproximativ 200 de bibliotecari, arhiviºti ºi muzeografi ecleziastici din România ºi Ungaria au participat, în perioada 6-10 iulie
2009, la un Simpozion organizat de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia. Simpozionul a fost gãzduit de Seminarul
Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia ºi a reunit reprezentanþi ai Bisericilor romano-catolice, greco-catolice, ortodoxe, luterane,
reformate ºi unitariene ºi un reprezentant al
ªcolii Superioare de Rabini.
Întâlnirea a fãcut parte dintr-o serie de
evenimente organizate de Arhiepiscopia
Romano-Catolicã de Alba Iulia cu ocazia
jubileului de 1000 de ani de când a fost înfiinþatã
aceastã arhiepiscopie, jubileu care a început la
29 septembrie 2008 ºi se va încheia la 29
septembrie 2009. Programul simpozionului a
inclus sesiuni de comunicãri ºtiinþifice, excursii
de studii ºi documentare ºi vizite la Arhiva
Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia,
la Centrul Naþional de Conservare ºi Restaurare
a Cãrþilor Vechi, la Biblioteca Institutului Teologic
Romano Catolic ºi la Biblioteca „Batthyaneum”.

Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã

Reprezentanþi ai Sinodului,
în pelerinaj la Damasc
Rãspunzând invitaþiei Beatitudinii Sale, Gregorios al III-lea, Patriarhul Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului ºi al întregului Orient,
episcopii Virgil Bercea, de Oradea, ºi Florentin Crihãlmeanu, de Cluj-Gherla, au participat, în perioada 25-30 iunie, la celebrãrile
organizate la Damasc, de cãtre Biserica Melkitã Greco-Catolicã din Siria, cu ocazia încheierii Anului Paulin. La manifestãri au luat
parte reprezentanþi a 39 de Conferinþe Episcopale ºi
Sinoade ale Bisericii Catolice din Chile, Brazilia, Franþa,
Scoþia, Olanda, Ucraina, România, Spania, Polonia,
Austria, Germania, Anglia, Mexic ºi Maroc.
Participarea celor doi episcopi români, ca
reprezentanþi ai Sinodului Bisericii Române Unite cu
Roma, Greco-Catolice (BRU), a fost un prilej de pelerinaj
la Damasc - un loc important în viaþa Sfântului Apostol
Paul -, ºi totodatã un rãspuns la bunãvoinþa ºi prietenia
Patriarhului Gregorios al III-lea, care a vizitat deja de
douã ori Eparhia de Cluj-Gherla. Episcopii români i-au
oferit Patriarhului greco-melkit, în semn de preþuire, o
icoanã, o traistã tradiþionalã þãrãneascã ºi un album
despre România, daruri pe care Patriarhul Gregorios
al III-lea le-a primit cu multã bucurie.

Caritas in veritate
Pe 7 iulie 2009, a fost prezentatã
Enciclica Papei Benedict al XVI-lea
Caritas in veritate (Iubire în adevãr),
”despre progresul uman integral”,
adresatã lumii catolice ºi ”tuturor
oamenilor de bunãvoinþã”. Documentul
a fost pus la dispoziþie în limbile latinã,
italianã, francezã, englezã, spaniolã,
portughezã, germanã ºi polonezã.
Enciclica cuprinde: Introducere; Cap.
I: Mesajul Enciclicei Populorum
progressio (a Papei Paul al VI-lea); Cap.
II: Progresul uman în timpul nostru; Cap.
III: Fraternitatea, dezvoltarea economicã ºi societatea civilã; Cap. IV: Progresul
popoarelor, drepturi ºi îndatoriri, ambient; Cap. V: Colaborarea familiei
umane; Cap. VI: Progresul popoarelor ºi tehnica; Concluzie.
În introducere, Sfântul Pãrinte aminteºte cã ”iubirea este calea magistralã
a doctrinei sociale a Bisericii”. Pe de altã parte, dat fiind ”riscul de a o
înþelege greºit, de a o exclude din trãirea eticã”, ea trebuie conjugatã cu
adevãrul. Apoi avertizeazã: ”Un Creºtinism de iubire fãrã adevãr poate fi
lesne considerat drept o rezervã de bune sentimente, utile pentru convieþuirea
socialã, dar marginale”. Dezvoltarea are nevoie de adevãr. Fãrã el, afirmã
Pontiful, ”activitatea socialã ajunge la bunul plac al unor interese private ºi
logici de putere, cu efecte dezagregatoare asupra societãþii”. Papa se
opreºte asupra a douã ”criterii orientative ale acþiunii morale” care derivã
din principiul ”iubirii în adevãr”: dreptatea ºi binele comun. Fiecare creºtin
este chemat la iubire ºi printr-o ”cale instituþionalã” care sã exercite influenþã
în viaþa polis-ului, a trãirii sociale. Biserica, reafirmã cã ”nu are de oferit
soluþii tehnice”, are însã ”de îndeplinit o misiune de adevãr” pentru ”o
societate pe mãsura omului, a demnitãþii sale, a vocaþiei sale”.
ªtiri Externe 13
Incident estiv al Papei
În timpul perioadei sale de odihnã estivã la Les
Combes, în regiunea italianã Valle d’Aosta, la graniþa cu
Franþa, în urma unei cãderi accidentale, în mica vilã în
care este gãzduit, Papa ºi-a fracturat încheietura mâinii
drepte. Incidentul l-a constrâns la o internare de câteva
ore în spitalul Parini, din oraºul Aosta, unde a fost supus
unei intervenþii pentru reducerea fracturii ºi pentru
aplicarea ghipsului.
În ciuda nefericitului eveniment, sejurul Pontifului în Valle
d’Aosta a continuat potrivit programului.
Pe 25 iulie, la o sãptãmânã de la incident, Papa a fost
supus unei radiografii, normale în aceastã situaþie, din
care a reieºit o evoluþie clinicã pozitivã. Decursul clinic s-a
dovedit a fi bun ºi corespunzãtor cu ceea ce se prevedea.
La încheierea controlului medical, Papa i-a salutat
cordial pe medici ºi pe membrii echipei. La examinare au
participat cei doi medici din Vatican, care îl îngrijesc pe
Papã pe timpul vacanþei, dr. Manuel Mancini, medicul
primar ortoped care l-a operat pe Sfântul Pãrinte ºi prof.
Vincenzo Sessa, care colaboreazã, ca specialist, cu
Serviciile sanitare vaticane ºi care-l va îngriji, din punct de
vedere ortopedic, pe Sfântul Pãrinte, la întoarcerea sa la
Castelgandolfo ºi la Roma. A fost prevãzutã o continuare
adecvatã a asistenþei medicale a Pontifului.

Obama primit de Sfântul Pãrinte

La jumãtatea lunii iulie, preºedintele american, Barack Obama, s-a aflat în Italia pentru întâlnirea Grupului celor Opt. Cu aceastã ocazie,
liderul american a fost primit de Sfântul Pãrinte, pentru o jumãtate de orã, în spatele uºilor închise. Temele centrale ale întâlnirii au fost
avortul, apãrarea conºtiinþei ºi bioetica. ”Discuþiile s-au îndreptat în primul rând spre problemele ce sunt de interes pentru toþi ºi care
constituie o mare provocare pentru viitorul fiecãrei naþiuni ºi pentru adevãratul progres al popoarelor, precum apãrarea ºi promovarea
vieþii ºi a dreptului de a asculta de conºtiinþã”, se afirmã într-un comunicat dat de Vatican.
Papa Benedict al XVI-lea i-a oferit preºedintelui Obama o copie a recentei sale
enciclice Caritas in veritate, precum ºi o copie a scrisorii, din 2009, a Congregaþiei pentru
Doctrina Credinþei intitulatã Dignitas Personae (Demnitatea persoanei), care trateazã
teme de bioeticã.
Pãrintele Federico Lombardi, directorul biroului de presã al Vaticanului, a declarat cã
înmânarea scrisorii Dignitatis Personae a fost un gest ”foarte semnificativ”. ”În Statele
Unite existã o amplã dezbatere despre valoarea fundamentalã a apãrãrii vieþii, iar în
acest sens între perspectiva Bisericii ºi politica preºedintelui Obama existã diferenþe,
uneori chiar mari”.
Pr. Lombardi a spus cã preºedintele american a confirmat cã ”este hotãrât, cu
ajutorul guvernului, sã reducã numãrul avorturilor”.
Dupã întâlnirea cu Sfântul Pãrinte, preºedintele american a mãrturisit cã vizita a fost
o ”mare onoare”.
14 Din viaþa Arhidiecezei

„Laudã suflete al meu pe Domnul.....”

Acest gând a animat ziua de 25 iulie 2009, când în biserica i-a urat predicatorul: atâþia ani de câþi are nevoie pentru a se pregãti
Sfânta Elena, Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti ºi-a aniversat cei 60 bine ºi suficient pentru Marea Întâlnire. Iar celorlalþi preoþi nimic altceva
de ani de preoþie. Un eveniment important pentru sfinþia sa, pentru decât ca tot mai mulþi dintre ei sã ajungã la venerabila vârstã.
cei aproximativ 60 de preoþi prezenþi, adunaþi în jurul altarului ºi a De ce trebuie sã-i mulþumesc ºi Monseniorului pentru acest
episcopului lor, Excelenþa Sa Ioan Robu, dar ºi pentru credincioºii care eveniment? Pentru cã în acea zi mi s-a confirmat, încã o datã, cã
au fost de faþã spre a-i oferi lui Dumnezeu rugãciunea lor de laudã ºi important este nu sã adãugãm ani vieþii noastre, ci sã adãugãm
de mulþumire. viaþã anilor noºtri.
Dacã privesc spre cel sãrbãtorit nu pot decât sã am o atitudine Dumnezeu sã îl binecuvânteze ºi sã-i conducã paºii pe mai
de reverenþã ºi de respect. departe!
Reverenþã în faþa anilor de slujire în via Domnului (ani pe care, Pr
Pr.. FLORIN BUHALEA
mãcar în sufletul sãu, orice preot ºi i-ar dori), dar ºi pentru faptul cã în
faþa ochilor am o felie de istorie vie (þinând cont Monseniorul cã era
aici când Biserica localã începea sã se structureze, oficial, din punct
de vedere ierarhic ºi administrativ).
Respect pentru cã este împlinit ca preot ºi ca om.
În predica þinutã de pãrintele Ionel Pojum, s-a amintit un crâmpei
din ceea ce îl face demn de respect. Atunci când a cerut sã se
retragã la pensie a fost întrebat: de ce cereþi acest lucru? Iar rãspunsul
a fost: pentru ca sã am mai mult timp sã mã pregãtesc pentru
momentul când voi pleca de aici, dintre voi.
Se cuvine sã aduc mulþumiri pãstorului Arhidiecezei, Arhiepiscopul
Ioan Robu; parohului comunitãþii Sfânta Elena, pãrintele Petru Husariu,
care a gãzduit acest eveniment; preoþilor oaspeþi care s-au alãturat
ºi au contribuit ca acest eveniment sã fie cu adevãrat solemn; tuturor
acelora care, cu trudã, ºi-au adus aportul la bunul mers al sãrbãtorii.
Mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru cã am avut onoarea sã-l
întâlnesc pe Monseniorul Blasutti, îi doresc pe mai departe, aºa cum

Prietenia este o comoarã

În primele trei sãptãmâni ale lunii iulie, la Piteºti s-a desfãºurat un campus de varã, activitate deja cu tradiþie în parohie. Copii între patru ºi
doisprezece ani au împãrtãºit, timp de trei sãptãmâni, bucuria de a fi împreunã, aºa cum fac în fiecare varã. Educatoarele grãdiniþei Îngerul pãzitor
au fost cele care s-au ocupat de campus, fiind ajutate de animatorii din parohie.
În prima sãptãmânã, copiii s-au familiarizat cu tema campusului: Prietenia este o comoarã ºi au învãþat lucruri importante despre aceastã
comoarã. Astfel, ei au descoperit cã este important nu sã ai mulþi prieteni, ci sã ai prieteni buni. Copiii au fost antrenaþi în discuþii ºi au dat exemple
din relaþiile lor de prietenie de pânã acum. Pe lângã discuþiile „serioase”, copiii au cântat, au dansat ºi au participat la întreceri pe echipe.
Sãptãmâna a doua a stat sub semnul credinþei. Copiii s-au pregãtit pentru primirea în biserica parohialã a icoanei Sfintei Fecioare de
Guadalupe. Cu aceastã icoanã minunatã, pãrintele paroh Iosif Cobzaru a organizat o procesiune în centrul oraºului, la care au participat numeroºi
credincioºi.
A treia sãptãmânã, aºa cum ºtiau deja din anii trecuþi, copiii au plecat într-o excursie. Anul acesta destinaþia a fost Târgoviºte. Au vizitat parohia
romano-catolicã, unde au fost primiþi de pãrintele
paroh, Dominic Soare; apoi Turnul Chindiei ºi Grãdina
zoologicã.
Au fost trei sãptãmâni minunate, au fost
experienþe frumoase pentru care pãrinþii ºi copiii au
mulþumit “vinovaþilor” care se încãpãþâneazã în fiecare
an le ofere copiilor activitãþi ºi divertisment de calitate.
Aceºti „vinovaþi” sunt: pãrintele paroh Iosif Cobzaru,
doamnele educatoare Iosifa, Brigita ’i Tereza, precum
ºi doamnele care au avut grijã de cei mai mici dintre
participanþi.
HELGA IANA-EBENHOEH

A-l urma pe Cristos este frumos,
chiar dacã nu întotdeauna uºor
Fiecare vocaþie are în spatele ei o
poveste. Fiecare preot are o istorie a vocaþiei
sale, mai mult sau mai puþin spectaculoasã.
Fiecare slujitor al altarului are, dupã ani de
slujire, o experienþã prin care poate da
mãrturie cã a-l urma pe Cristos este frumos,
chiar dacã nu întotdeauna uºor.
Pãrintele Petru Dâm s-a nãscut la 1
ianuarie 1944, la Iugani, judeþul Iaºi, ºi a fost
hirotonit preot la 15 august 1968, la Iaºi. A
activat ca preot la Râmnicu Vâlcea, Bãrãþia (Bucureºti), Malcoci (Tulcea)
ºi, din nou, Bucureºti. Dacã ar putea sã o ia de la capãt, ºi-ar dori sã fi
avut la tinereþe înþelepciunea pe care þi-o aduc vârsta ºi experienþa.
Sã vorbesc despre vocaþia mea…
M-am gândit cã o sã-mi puneþi întrebarea aceasta. Dar nu pot sã
vã dau un rãspuns. Oricine spune despre propria mamã cã este o
sfântã. Aºa spun ºi eu. Mama mea fost cea care m-a educat spre
credinþã, m-a învãþat sã merg la bisericã. Am fost ministrant încã de
mic. ªi în capul meu s-a conturat aceastã idee: vreau sã mã fac preot.
Aºa vedeam eu lucrurile. N-aº putea sã spun un motiv anume pentru
care am intrat în Seminar, dar ºtiu bine cã voiam sã merg acolo.
Simþeam ºi doream acest lucru! ªi am intrat la Seminar, unde mi s-a
spus, de la început, cã, dupã anii de studii, voi fi preot la Bucureºti. Nu
fusesem niciodatã în Bucureºti, dar nu m-am speriat. Am avut încredere
în Providenþã, care nu m-a dezamãgit niciodatã.
Preotul, o persoanã preþioasã
Când am intrat la Seminar, bãnuiam ce ne aºteaptã. Era perioada
comunistã, când puteau oricând sã te cheme sã dai seama pentru
ceea ce faci. De aceea, sã vrei sã devii preot a fost, pentru toþi seminariºtii
din acea perioadã, un act de mare curaj.
În perioada de început, în timpul ºederii la Bucureºti, noi, preoþii,
eram cãutaþi mereu de credincioºi. Eram vicar la Bãrãþia, una din cele
douã mari parohii de atunci, alãturi de Catedralã. Eram solicitat pentru
cã erau multe de fãcut. ªi eram preoþi puþini. Bolnavi, înmormântãri,
cununii, cateheze… Fãceam tot ce era spre folosul credincioºilor. Fãrã
mândrie pot spune cã preotul era un om indispensabil, era o persoanã
preþioasã.
Chiar dacã erau multe de fãcut, îmi rãmânea, totuºi, timp ºi pentru
a mã întâlni cu tinerii, mulþi dintre ei studenþi, sã petrecem o dupã-
amiazã împreunã, sã discutãm. Eram prietenul lor ºi era frumos!
Pastoraþia în anii ’70
Era greu, pentru cã erai condiþionat ºi de timp ºi de distanþe. De
exemplu, duminica, la ora 10, aveam Liturghie la Sfânta Elena, care
atunci nu era parohie. Iar la ora 12 trebuia sã fiu la Sfânta Tereza. Era
destul de greu, uneori chiar imposibil, sã asigur ºi spovezile sau alte
probleme de moment care se iveau. Nu aveam maºinã ºi nu era chiar
uºor sã te deplasezi.
ªi mai era un aspect: faptul cã ºtiai cã þi se urmãreºte orice miºcare
era teribil. Trebuia sã fii atent la vorbe, la gesturi, sã fii atent la ce
spuneai la predicã. Însã am putut întotdeauna sã celebrez Liturghia, sã
Interviu 15
fac cateheza cu copiii, sã intru la spovezi… În bisericã nu te oprea
nimeni sã faci ceea ce trebuia sã faci. Eu, personal, am putut sã-mi
îndeplinesc misiunea de preot. Sentimentul în sine cã eºti urmãrit te
neliniºtea, dar niciodatã nu m-a oprit nimeni sã-mi îndeplinesc îndatoririle
de preot.
La Malcoci…
În 1975, Mons. Francisc Augustin mi-a spus cã trebuie sã merg la
Malcoci ºi am fost avertizat cã nu e chiar un loc de poveste. ªi am spus
aºa: „Dacã socotiþi cã e un loc în care nu existã Dumnezeu, mi-e fricã,
altfel, nu”. Ca orice tânãr preot, mi-am propus sã urmez mereu acest
principiu: „nu voi refuza ºi noi voi cere niciodatã nimic superiorului meu”.
A fost surprins; probabil cã nu se aºtepta la un asemenea rãspuns.
Malcoci era un fel de Canosa. N-a fost uºor! Îmi amintesc cã, la
primul Crãciun petrecut acolo, la Sfânta Liturghie stãteau oamenii cu
cãciulile pe cap, aºa era de frig.
Aici am stat câteva luni; dupã aceea am mers la Tulcea unde am
reînfiinþat parohia. Nu a fost deloc uºor sã fii acolo, la capãtul lumii, dar
chiar ºi aºa anii aceia au fost extraordinari. Era elanul tinereþii care te
ajuta sã treci mai uºor peste toate.
… ºi din nou la Bucureºti
În 1984 am fost chemat la Bucureºti. La Casa de Pensii a Cultului
Catolic din România trebuia sã fie numit un director ºi, ca sã nu intre o
persoanã strãinã de Bisericã, Monseniorul Ioan Robu, care atunci era
Administrator Diecezan, s-a gândit sã numeascã un preot. ªi sorþii au
cãzut pe mine. A fost purã întâmplare. Un an mai târziu, când s-a
înfiinþat parohia Sfântul Anton, am fost numit paroh aici.
ªi acum…
De un an sunt la pensie. Nu e deloc uºor sã fii preot pensionar.
Dupã mine, preoþii nu ar trebui sã iasã la pensie. Ai senzaþia cã eºti dat
la o parte, cã eºti marginalizat, cã nu mai eºti folositor. Te simþi aºa ºi
pentru cã la noi nu existã, aºa cum se întâmplã în Occident, o casã, un
spaþiu în care preoþii pensionari
sã se retragã ºi sã locuiascã
sub acelaºi acoperiº,
pãstrându-se astfel o
comuniune, o legãturã fraternã
care sã-i ajute sã facã faþã
acestei etape noi din viaþã.
Poate cã ar fi bine ca, pe viitor,
sã se þinã seama ºi de acest
aspect.
Un gând pentru
tinerii preoþi…
În slujirea lor sã facã doar
politica lui Cristos, care este
porunca dragostei ºi vestirea
cuvântului lui Dumnezeu.
A consemnat CRISTINA ªOICAN
16 Oameni ai credinþei

Timotei, model de episcop

ºi slujitor vrednic
Nimeni sã nu dispreþuiascã tinereþa ta, fiul unei evreice credincioase; tatãl lui era grec” (Fap 16,1). Pentru Timotei,
ci sã devii un model pentru toþi cei care cred: participarea la cea de a doua cãlãtorie misionarã a fost o lecþie care
în cuvânt, în putrare, în iubire, în credinþã, în nevinovãþie! i-a schimbat profund viaþa. El a învãþat atunci cât de preþioasã a fost
(1Tim 4,13) alegerea sa de a-l sluji numai pe Cristos Isus. Pe de altã parte, între
scrisorile pauline, existã douã care îi sunt adresate lui Timotei ºi pe care
Timotei a fost un discipol de Paul îl menþioneazã de ºase ori pentru
încredere al lui Paul, numele sãu, meritele sale deosebite în cadrul
foarte frecvent în limba greacã încã comunitãþilor din oraºele Filipi ºi Tesalonic.
din perioada Vechiului Testament, Ca o rãsplatã pentru munca sa, aºa
însemna fie ”cinstitor de Dumnezeu”, cum am mai spus deja, Timotei
fie ”cel care îl cinsteºte pe Dumnezeu”. primeºte titlul de episcop de Efes.
Despre Timotei avem informaþii de Scrisorile adresate lui Timotei sunt, cu
prima mânã, atât de la evanghelistul siguranþã, o dovadã cã apostolul Paul îl
Luca, din Faptele Apostolilor, cât ºi din considerã un vechi prieten care acum
scrisorile apostolului Paul. Acesta îl va are nevoie sã fie încurajat pentru munca
întâlni pentru prima oarã pe Timotei sa de episcop ºi pentru meritele sale de
numindu-l ”cel care îl ajuta” (Fap a-l sluji pe Cristos în oamenii ce-i iau fost
19,22). Timotei era originar din oraºul încredinþaþi. Sunt scrisori pe care Biserica
Listra, situat în Licaonia, din Asia Micã, le considerã ”pastorale”, scrise de Paul
o colonie fondatã de cãtre împãratul direct cu inima. Am ales un scurt
August în jurul anului 6 î.C. Provenea fragment, din multe alte sfaturi pe care
dintr-o familie înstãritã ºi bine vãzutã Paul i le împãrtãºeºte prietenului sãu
în oraºul Listra, iar ca pãrinþi avea o de altã datã. Este vorba despre 2Tim
mamã evreicã ºi un tatã grec. Timotei 2,6-13; un text minunat, ca multe altele
era pãgân la început, dar în cele douã scrisori, pe care sã-l
cunoscându-l pe Paul, s-a convertit cu meditãm ºi cu care sã ne rugãm
trup ºi suflet la învãþãtura creºtinã ºi împreunã:
la Cristos, deºi fusese tãiat împrejur, ”Agricultorul trebuie mai întâi sã
dupã legea lui Moise. Mama sa, pe trudeascã pentru a culege roadele!
nume Eunice, a devenit creºtinã ºi, Înþelege ceea ce îþi spun! De fapt,
împreunã cu ea, ºi bunica, care se numea Lois, o femeie distinsã ºi Domnul îþi va da înþelegere în toate!
stimatã de toþi (2Tim 1,5). Când a început sã colaboreze cu Paul, Adu-þi aminte de Isus Cristos, din seminþia lui David, care a înviat
Timotei era destul de tânãr, dar devine repede un colaborator din morþi, dupã Evanghelia mea, pentru care eu sufãr pânã acolo cã
apropiat ºi neobosit al apostolului. Timotei îl va însoþi pe Paul în a sunt legat ca un rãufãcãtor. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi
doua ºi a treia cãlãtorie misionarã. legat!
Datoritã fidelitãþii sale faþã de apostolul Paul, este ales episcop în De aceea, eu îndur cu rãbdare toate pentru cei aleºi, pentru ca
oraºul Efes, un oraº care cunoaºte o înflorire deosebitã datoritã poziþiei ºi ei sã obþinã mântuirea, care este în Cristos Isus; odatã cu mãrirea
sale de port la mare, deosebit de favorabilã pentru rutele comerciale. veºnicã!
Aici, episcopul Timotei a fost martor al ridicãrii la cer a Preasfintei Vrednic de crezare este cuvântul!
Fecioare Maria. La Efes mai dãinuie ºi astãzi urme pe care ni le-a Dacã am murit împreunã cu el,
lãsat, pe acele meleaguri, Maica Domnului. Un al doilea eveniment, vom ºi trãi împreunã cu el.
care i-a marcat viaþa pentru totdeauna, a fost participarea la Dacã îndurãm cu rãbdare împreunã cu el,
martirizarea apostolului Paul, undeva pe via Appia. Conform tradiþiei, vom ºi domni împreunã cu el.
ºi Timotei ºi-ar fi dat viaþa ca martir în anul 97 sub împãratul Nerva. Dacã îl renegãm,
Aºa cum i-a fost viaþa, aºa i-a fost ºi moartea! ºi el ne va renega!
Iatã cum îl prezintã Faptele Apostolilor pe Timotei, chiar în preajma Dacã suntem infideli, el rãmâne fidel,
plecãrii sale în cea de a doua cãlãtorie misionarã, în compania pentru cã nu se poate renega pe sine!”
apostolului Paul: ”Ajunºi la Listra, era acolo un discipol cu numele Timotei, Mons. VLADIMIR PETERCÃ
 Preoþia în Biblie 17

Preoþia lui Melchisedec,

chipul ascuns al preoþiei lui Cristos
Continuãm sã aprofundãm izvoarele biblice ale teologiei
sacerdotale referindu-ne la perioada patriarhilor, descrisã în cartea
Genezei, capitolele 12-50. Aceastã epocã nu a cunoscut preoþia
sub forma unei clase sacerdotale. Ritualurile, în special jertfa, erau
oficiate de capul familiei (cf. Gen 22; 31,54; 46,1). Patriarhii aduceau
jertfe în lãcaºurile de cult, iar cartea nu vorbeºte despre preoþi
decât referitor la cei strãini, care erau sedentari, ºi la preoþii egipteni
(cf. Gen 41,45; 47,22). Patriarhul Abraham va primi o vizitã
neaºteptatã din partea unei persoane tainice, care-i va confirma,
pe deplin, statutul cultual. Este vorba de regele-preot al Salemului,
Melchisedec.
Cele câteva rânduri din
Genezã (14,17-20) nu pot fi
trecute cu vederea de cãtre
creºtini: ªi când se întorcea
Abram, dupã înfrângerea lui
Kedarlaomer ºi a regilor uniþi
cu acela, i-a ieºit înainte regele
Sodomei, în valea ªave, care
astãzi se cheamã Valea
Regilor. Iar Melchisedec, regele
Salemului, i-a adus pâine ºi vin.
Melchisedec acesta era preotul
Dumnezeului celui Preaînalt. ªi
a binecuvântat Melchisedec pe
Abram ºi a zis: “Binecuvântat
sã fie Abram de Dumnezeul cel
Preaînalt, Ziditorul cerului ºi al pãmântului. ªi binecuvântat sã fie
Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrãjmaºii tãi în mâinile
tale!” ªi Abram i-a dat lui Melchisedec zeciuialã din toate.
Text destul de dificil pentru exegeza biblicã, precizând, din
capul locului, cã istoricii mai sperã sã descopere care sunt
evenimentele la care se referã. Supremaþia regilor îndepãrtaþi se
extindea asupra Þãrii Canaanului, încã din acea perioadã,
provocând rãzboaie care vor însângera Orientul pânã în zilele
noastre.
Se cuvine o analizã narativã a acestui episod. În timp ce
Abraham se întorcea biruitor de la o luptã, pe drum a fost
întâmpinat de regele Sodomei. Dar, neprevãzut, i-a apãrut în cale
Melchisedec (Melki-þedek, adicã rege al dreptãþii), Rege al Salemului
(„cetatea pãcii”, similarã conform tradiþiei iudaice, cu cetatea
Ierusalim), Preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Situându-l pe
Abraham în legãturã cu viitoarea capitalã a regelui David, textul
doreºte sã legitimeze legãturile foarte vechi pe care Israelul le-a
avut cu Ierusalimul ºi drepturile pe care regele ºi preotul din aceastã
cetate le aveau, pe atunci, asupra patriarhilor; dar ne oferã ºi
numele divinitãþii care era adoratã. El Elion, numele acestui
Dumnezeu Preaînalt, derivã din termenul ebraic alah alah, a urca, a
fi ridicat, ºi se referea la un zeu preaînalt ºi preamãrit (cf. Gen 14,
19-20; Num 24,16). În calitate de rege, Melchisedec aduce o slujire
cultualã, oferind pâine ºi vin (prefigurarea Sfintei Euharistii), hrana
cea mai preþioasã care se oferea oaspeþilor nobili ai deºertului,
binecuvântându-l apoi pe patriarh. La rândul sãu, Abraham îi va
rãspunde printr-un gest de supunere, dãruindu-i zeciuialã din toate
ale sale.
Creºtinul întrezãreºte în regele-preot Melchisedec o figurã
profeticã a tainei sacerdotale a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, aºa cum
a fost descoperitã în Psalmul 110. Acest psalm celebreazã urcarea
pe tron a unui rege-preot,
asemãnãtor lui Cristos:
Domnul s a jurat ºi nu i va
pãrea rãu: „Tu eºti preot în veci
dupã rânduiala lui
Melchisedec!” (Ps 110,4). Referitor
la acest text, sfântul Ciprian
de Cartagina scria:
Desãvârºind ºi
mistuind jertfa
simbolicã, Domnul a
oferit, la rândul sãu,
pâinea ºi potirul cu
vin; fiind el însuºi
Domnul a toate, a
plinit ceea ce vestea
M e l c h i s e d e c
(Corespondenþa II, Scrisoarea 63, IV,1). Autorul Scrisorii cãtre Evrei
va recunoaºte în regele Salemului chipul lui Cristos, Marele Preot. El
va folosi acest scurt pasaj al Genezei pentru a stabili superioritatea
lui Isus asupra lui Abraham ºi asupra tuturor preoþilor nãscuþi din
seminþia lui (cf. Evr 5,1-10). De altfel, aºa cum am precizat mai sus,
Melchisedec era considerat un personaj superior lui Abraham.
Textul ales este extrem de important pentru teologia
sacerdotalã, din mai multe motive. În primul rând, pentru cã
subliniazã cele douã slujiri care se regãsesc în identitatea preotului:
el este un slujitor al dreptãþii lui Dumnezeu ºi al pãcii. Apoi, orice
jertfã adusã de el pe altar este urmatã de binecuvântarea care se
revarsã asupra poporului, în numele lui Dumnezeu (liturgia
euharisticã se încheie cu binecuvântarea finalã). Prin aceste gesturi
cultuale, preoþia nu se situeazã numai într-un timp biblic, ci ºi
într-un timp al ritualului: aceasta leagã profanul de sacru, în cele
mai adânci gesturi de închinare. Tocmai prin aceastã legãturã de
mijlocire între omenesc ºi divin, preoþia a asumat prezenþa inefabilã
a unui Dumnezeu care binecuvânteazã, fiind Creator ºi Dãtãtor de
viaþã.
Sr
Sr.. CRISTIANA MAREª cj
18 Universul Familiei
Reformarea cuvintelor (XX)
VOINÞA ÎN SLUJBA IUBIRII
În Scrisoarea cãtre familii, Papa Ioan Paul al II-lea afirma: „a iubi
înseamnã a da ºi a primi ceea ce nu putem nici sã dobândim, nici sã
vindem, ci numai sã acordãm în mod liber ºi reciproc”. Iubirea, în
esenþa sa, e gratuitã, sincerã ºi dezinteresatã. La celebrarea Tainei
Cãsãtoriei, când li se cere consimþãmântul, mirii rãspund cu „Da” sau
„Vreau”. Acest „Vreau”, al mirelui ºi al miresei, este expresia
angajamentului de a trãi gratuitatea iubirii.
Voinþa – facultate a sufletului uman care îl distinge de alte fãpturi
– e în slujba acestei gratuitãþi. Într-o poezie a sa, Barrett Browning
spunea: „dacã vrei sã mã iubeºti, n-o fã pentru nimic în lume, decât
pentru iubire”. „A iubi pentru iubire” nu e un joc de cuvinte, nici o figurã
de stil. Tradiþia spiritualã, misticã, subliniazã în mod repetat
frumuseþea „iubirii pure”. Realitate profundã, sãditã de Dumnezeu în
inima omului, ea presupune ºi imboldul spre dãruirea totalã. Totuºi,
aceastã dãruire nu se poate realiza fãrã o îndelungatã ºi rãbdãtoare
trudã care þine de exerciþiul voinþei.
Pentru a te dãrui, trebuie sã te posezi. Voinþa lucreazã asupra
trupului, inimii, spiritului. Le þine împreunã, ca dãruirea sã poatã fi
totalã. Nu se intrã în cãsãtorie doar cu trupul, doar cu inima sau doar
cu spiritul, ci cu totalitatea fiinþei, cu istoria personalã, cu limite ºi
calitãþi, cu lipsuri ºi nãzuinþe. Înainte de a-ºi exprima consimþãmântul,
mirilor li se cer trei lucruri.
Fãrã constrângere
Mai întâi, sã facã pasul cãsãtoriei fãrã nicio constrângere, în
mod liber, din toatã inima. Pasãrea prinsã în laþ nu poate zbura.
Orice constrângere, cu care s-ar intra în cãsãtorie, e asemãnãtoare
unui laþ. Hotãrârea liberã, univocã ºi definitivã, e mai uºor de realizat,
comparativ cu cea pãtrunsã de constrângeri ºi nesiguranþã, de tipul:
„poate cã da…, voi vedea dupã…, cine ºtie?...”
Pentru toatã viaþa
În al doilea rând, sã ia hotãrârea de a se respecta pentru toatã
viaþa. Iubirea
cuprinde totalitatea
existenþei în orice
dimensiune a sa, ºi în
aceea a timpului. Nu
ar putea fi altfel, din
moment ce iubirea
tinde spre veºnicie. Iar
ca un lucru sã dureze
pentru totdeauna,
trebuie sã aibã un
început inepuizabil.
Sã nu fie asemenea
unui torent ne-
statornic, care alterneazã momentele când iese din matcã ºi cele de
totalã secetã, ci ca un fluviu peren, alimentat de un izvor care nu
seacã niciodatã. Voinþa are scopul de a canaliza toate energiile
trupeºti, sufleteºti ºi spirituale ºi de a le supune la ceea ce, mai bine
zis Celui care este origine ºi garanþie ultimã a toate: Tatãl veºnic!
„Vreaul” trece dincolo de timpul prezent: în întregimea sa „vreaul”
înseamnã „pentru totdeauna” ºi constituie spaþiul fidelitãþii. Numai
înãuntrul sãu poate creºte acea credinþã care sã dea un viitor ºi care
permite ca fiii, rod al iubirii, sã creadã în om. Libertatea se aratã în
capacitatea de a-ºi asuma ceea ce este definitiv. Prin urmare, expresia
cea mai clarã a libertãþii nu este cãutarea plãcerii – astfel nu se
ajunge niciodatã la luarea unei decizii adevãrate –, ci capacitatea
de a se decide pentru o dãruire definitivã în care libertatea,
dãruindu-se, se regãseºte deplin pe sine.
Primirea copiilor
În al treilea rând, sã-i primeascã pe copiii pe care Dumnezeu va
binevoi sã li-i dea ºi sã-i educe dupã legea lui Cristos ºi a Bisericii sale.
Mai concret, „vreaul” personal ºi reciproc, al bãrbatului ºi al femeii,
nu poate avea deschidere cãtre viitor, cãtre o autenticã
împlinire a fiecãruia, dacã nu este, totodatã, orientat cãtre
darul unor noi vieþi. În felul acesta soþii îºi exprimã
responsabilitatea faþã de societate.
Încheiem cu un citat din Scrisoarea cãtre familii:
„Întrebarea referitoare la copii ºi la educaþia lor este strâns
legatã de consimþãmântul conjugal, de fãgãduinþa de
iubire, de respect, de fidelitate pânã la moarte. Primirea ºi
educarea copiilor, care sunt douã din finalitãþile principale
ale familiei, depind de modul în care se respectã acest
angajament. Paternitatea ºi maternitatea reprezintã o
îndatorire de naturã nu numai fizicã, ci ºi spiritualã”.
În numãrul viitor ne vom opri asupra termenului
respect.
Pr
Pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ
 Anunþuri 19

Centrul de Ascultare
ºi Primire
Motto: “Nimic nu-l face pe Dumnezeu mai aproape de noi decât
aproapele. Pentru cine îl vede pe Dumnezeu departe, aproapele nu va fi
niciodatã prea aproape; pentru cine nu-ºi vede aproapele într-adevãr
aproape, Dumnezeu va rãmâne întotdeauna departe”.
(Vladimir Ghika)

Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiei, din Arhidieceza Romano-Catolicã de

Bucureºti, în colaborare cu Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika, a deschis, de
la începutul lunii martie a acestui an, uºile unui Centru de ascultare ºi primire, care
funcþioneazã în incinta Parohiei Bãrãþia.
În cadrul acestui centru se acordã, gratuit, consiliere pentru familii aflate în
dificultate, consiliere psihologicã, planning familial precum ºi consultanþã juridicã. În
perspectivã, se au în vedere ºi alte tipuri de activitãþi specifice: pro-vita, asistenþã
socialã, consiliere vocaþionalã etc.
Dincolo de aceste aspecte, oarecum tehnice, trebuie precizat cã, mai presus de
orice formare profesionalã, iubirea ºi caritatea sunt cele care îi însufleþesc pe voluntarii
acestui centru. Este, poate, un început timid, dar Centrul se doreºte a fi un un loc din
care dragostea, lumina lui Cristos sã fie propagatã în toate inimile care poposesc
aici. Este, dacã vreþi, un nou Bethleem Mariae – primul dispensar gratuit, deschis de
Vladimir Ghika în Bucureºti, în anul 1905, a cãrui activitate era atât de frumos
caracterizatã de însuºi Monsenirul Ghika: „Aceastã caritate, aceastã iubire, aici, se
îndreaptã cãtre Dumnezeu ºi cãtre aproapele nostru, dupã unica poruncã ce a
fãcut din aceste douã iubiri un singurã; Dumnezeu este, într-adevãr, cel mai apropiat
dintre cei apropiaþi nouã, iar aproapele nostru este Dumnezeu care pune la încercare,
în altul, iubirea noastrã cãtre Dumnezeu.”
Este, într-adevãr, un loc în care suntem chemaþi la slujirea aproapelui, nu cu
mândrie, ci cu smerenie, în ascultare de Cristos ºi acordând multã atenþie strigãtului
mut al celor aflaþi în nevoie, indiferent de natura acesteia. Nu puþini sunt aceia care
se adreseazã acestui centru, care solicitã ajutor, care depãºesc bariera ruºinii sau
a prejudecãþilor, care înþeleg ºi acceptã cã suntem aici pentru ei, aºteptându-i cu
bucurie, dragoste ºi discreþie. Centrului i se poate adresa orice persoanã, indiferent
de religie sau confesiune, care simte cã are nevoie de sprijin, orice persoanã care
cautã un loc în care sã nu fie judecatã, ci iubitã, respectatã, acceptatã, ascultatã,
luatã în serios. Centrul poate fi contactat telefonic în orice zi a sãptãmânii, sau direct
la sediu, în timpul programului. Indiferent de modalitatea aleasã, fiecare persoanã
va fi preluatã de un consilier pentru identificarea problemei ºi programarea la unul
dintre specialiºtii centrului sau, dupã caz, în vederea orientãrii cãtre instituþii sau
persoane competente în soluþionarea problemei ridicate.
Pornind de la principiul biblic care spune cã „e mai ferice a da decât a primi”,
Centrul le oferã tuturor oportunitatea de a lucra în via Domnului, fiecare dupã
talanþii sau capacitãþile ºi posibilitãþile sale, în funcþie de nevoile persoanelor care se
adreseazã centrului, dar ºi ale celor implicaþi aici. Nevoile sunt multiple ºi variate: de
la nevoi materiale, financiare, la acordarea de sprijin profesionist, pânã la nevoi
spirituale, de susþinere în rugãciune a tuturor activitãþilor desfãºurate la centru,
precum ºi a persoanelor implicate. Astfel, fiecare persoanã are posibilitatea de a
sluji dupã chemarea sa.
Prin urmare, ne puteþi contacta la sediul Centrului de ascultare ºi primire din
str
str.. Bãrãþiei 27, în apropierea Pieþii Unirii, în incinta
Parohiei Bãrãþia, lunea, între orele 16.00-18.00 sau la
telefon: 031 802 29 18/ 0723 176 240.
„Avem o rãspundere extraordinarã pentru fiecare rãspuns al sufletelor noastre
la chemãrile Dumnezeului nostru, la fiecare condiþie ce ne-o pune pe care noi o
putem primi sau respinge”(Vladimir Ghika).
MÃDÃLINA HAIDEMAK
20 Biserica Misionarã
De la Dunãre pânã la Oceanul Indian
În perioada 22 iunie – 7 iulie a.c. am avut fericirea sã pun, pentru
prima datã, piciorul pe continentul african, în Tanzania. Nu aº fi ajuns,
poate, niciodatã sã fac aceastã experienþã dacã Congregaþia
Surorilor Oblate Asumpþioniste nu ar fi o congregaþie misionarã. Scopul
acestei cãlãtorii a fost sã particip la Consiliul de Congregaþie (întâlnirea
anualã a Consiliului General ºi a Superioarelor Provinciale), ocazie de
a analiza viaþa familiei noastre religioase ºi de a descoperi culturi ºi
tradiþii, realitãþi ecleziale ºi misionare inedite.
Dupã 26 de ore de cãlãtorie, am ajuns la aeroportul Kilimanjaro
(sinonim aeroportului Bãneasa) ºi apoi la Arusha, oraºul unde se aflã
Casa provincialã ºi noviciatul Surorilor Asumpþioniste. Treptat, aveam
sã descopãr o parte din realitatea localã, atât de diferitã de ce aº fi
putut sã-mi imaginez. Tanzania este o þarã în estul Africii, numele
ei provenind din îmbinarea a douã teritorii: Tanganika (regiunea
principalã) ºi Zanzibar (þãrmul arhipelagului). Fostã colonie britanicã,
ºi-a dobândit independenþa în 1964. Populaþia, de 37 milioane de
locuitori, este alcãtuitã dintr-un mozaic de grupuri etnice vorbitoare,
pe lângã limbile locale, de kiswahili. Limba oficialã este engleza.
Bogãþia naturalã este constituitã din muntele Kilimanjaro (cel mai
înalt vârf din Africa, 5895 m), Marile Lacuri ºi cascadele (Kalambo),
precum ºi parcurile cu faunã sãlbaticã. Girafa este simbolul þãrii. În
general, Kilimanjaro este acoperit cu zãpadã; anii cu mai puþinã
zãpadã înseamnã secetã ºi implicit foame. Principalele resurse provin
din agriculturã (zahãr, tutun), minereuri (diamante, aur, petrol) ºi, mai
recent, din turism. Cântecul, dansul, comerþul ºi gãtitul la marginea
drumului sunt la ele acasã.
Cu totul special este tribul Massai, cunoscut ca un popor rãzboinic,
CRISTINA ªOICAN
care se ocupã de creºterea vitelor. Acest trib trãieºte dupã alte reguli
(poligamie, sistem patriarhal: bãrbatul este ºeful, femeia ºi copiii
muncesc încontinuu etc). Este ceva obiºnuit sã vezi bãrbaþii, de staturã
impunãtoare, îmbrãcaþi în panni (un fel de togã romanã) frumos
colorat, mergând mereu cu o suliþã în mânã ºi cu un cuþit la brâu.
Însã, ceea ce m-a impresionat a fost condiþia femeii massa¿. Ea are
un rol esenþial în asigurarea traiului zilnic ºi în
menþinerea armoniei în familie. Femeile sunt cele
care muncesc, îi cresc pe copii ºi au grijã de
animale. Ele construiesc colibe de lut, paie ºi
bãlegar, sapã în grotele de cãrbuni, transportã
lemne ºi aduc apa zilnic, de la mari distanþe. Ele
au un cap puternic (duc greutãþi de pânã la 20
kg), un spate solid (unde îºi poartã copilul legat cu
un panni) ºi, mai ales, o inimã mare (pentru a
purta toate suferinþele, truda ºi bucuriile familiei
lor).
Din punct de vedere religios, populaþia este
35 % musulmanã, 30% creºtinã, iar restul,
aproape 35 procente nu sunt religioºi, sau sunt
constituiþi în grupuri indigene religioase. Creºtinii
sunt romano-catolici, protestanþi, adventiºti,
mormoni ºi martori ai lui Iehova. Peste tot am
întâlnit bucuria de a celebra prin cânt ºi dans, în ritmul tam-tamului.
Sfânta Liturghie poate dura 2-3 ore. Mulþumirea, lauda ºi preamãrirea
lui Dumnezeu, cu toatã viaþa, fac parte din fiinþa africanã. Vitalitatea
lor la rugãciune ºi modul de a împãrþi puþinul pe care îl au sunt o lecþie
pentru mine, pentru noi. Chiar dacã, din punct de vedere material,
se confruntã cu dificultãþi majore (lipsa apei ºi a curentului electric,
sãnãtate precarã (SIDA, mortalitate infantilã), spiritual sunt fericiþi ºi,
poate, mai sãnãtoºi decât noi. ªtiu sã se mulþumeascã cu puþin..
Sunt fericiþi aºa cum sunt sunt.
A fost o experienþã de neuitat. Am descoperit o fãrâmã din
Africa ºi din misiunea noastrã, a Surorilor Oblate Asumpþioniste din
Tanzania ºi, în general, de pe continent (Congo, Burkina-Faso, Rwanda,
Coasta de Fildeº, Uganda, Kenya), nu doar din auzite ºi din fotografii,
ci în mod real. De când sunt acolo surorile, cu ajutorul Providenþei, au
fãcut minuni pentru populaþie în domeniul alfabetizãrii, al educaþiei,
al sãnãtãþii ºi, mai ales, al evanghelizãrii.
Am revenit acasã cu convingerea cã noi ar trebui sã-i mulþumim
Domnului în fiecare clipã ºi sã ne bucurãm pentru cele mai mici
lucruri. Închei cu
urarea preluatã din
imnul naþional:
« Mungu ibariki
Tanzania » -
« D o a m n e ,
binecuvânteazã
Tanzania!». ªi
misiunea Bisericii
tale pe pãmântul
african!
Sr
Sr.. FELICIA
GHIORGHIEº,,
GHIORGHIEº
O.A.

Psihologul rãspunde
Sunt cãsãtorit de trei ani ºi pot spune cã am o
cãsnicie fericitã. Existã totuºi un aspect care-mi
umbreºte liniºtea, lucru ce mi se întâmplã de vreun
an. Sunt gelos, fãrã ca soþia mea sã-mi fi dat vreun
motiv. De ce am atitudinea asta? Ce pot sã fac pentru
a scãpa de gelozie?
Spuneþi cã aveþi o cãsnicie fericitã. Vã place starea
aceasta, vã securizeazã ºi nu vreþi sã vã imaginaþi
viaþa altfel. Tocmai de aceea luaþi în calcul variantele
prin care aþi putea pierde ceea ce aveþi acum,
fericirea pe care o trãiþi într-o cãsnicie împlinitã.
Implicit, varianta ca soþia sã se îndrãgosteascã de
altcineva vã sperie. Þineþi foarte mult la ea ºi nu vreþi
sã acceptaþi gândul cã ar putea sã se îndepãrteze,
sã vã neglijeze, sã acorde atenþie ºi altora. Pot fi
imaginate multe variante ale inconºtientului (spun
„inconºtient” pentru cã declaraþi cã nu ºtiþi motivul
acestei gelozii) care vã determinã sã fiþi gelos. Este
posibil sã fi apãrut o schimbarea în atitudinea ei în
acest ultim an, care vã determinã suspiciunile. Dacã
existã un asemenea factor declanºator, pe care
numai dumneavoastrã puteþi sã-l conºtientizaþi,
atunci încercaþi sã vorbiþi cu ea despre acel lucru, ca
sã eliminaþi orice urmã de îndoialã. Faptul cã deºi aþi
conºtientizat gelozia, continuaþi în aceastã stare, nu
îºi gãseºte scuzã.
Ca soþ nu aþi avea motive sã fiþi gelos atunci când
vedeþi cã aveþi o soþie apreciatã, care stârneºte
admiraþie din diferite motive: pentru cã este o femeie
frumoasã, elegantã, diplomatã, respectuoasã,
iubitoare, devotatã, cu un caracter deosebit, cu
abilitãþi aparte, o gospodinã vrednicã etc. ... ºtiind
cã beneficiarul acestor calitãþi sunteþi
dumneavoastrã. Dacã aþi fi mândru cã aveþi o aºa
soþie ar fi scuzabil, dar gelos este iraþional sã fiþi.
Remedii? Mai întâi ar trebui sã aveþi mai multã
încredere în soþia dumneavoastrã ºi în iubirea pe
care v-o poartã. Apoi, sã vã impuneþi ca la fiecare
aspect pe care l-aþi considera suspect, sã gãsiþi cel
puþin douã circumstanþe atenuante prin care sã vã
explicaþi acel comportament sau acele cuvinte. Dacã
în loc de a judeca dur ºi negativ comportamentul
soþiei aþi cãuta (ºi sunt convins cã aþi gãsi) douã
gânduri pozitive legate de acel aspect, perspectiva
asupra ei ºi asupra acþiunilor ei ar fi alta. Iar acest
efort v-ar ajuta sã gândiþi mult mai eficient ºi
constructiv toate celelalte situaþii ale vieþii, scãpând
de gândirea negativã. Nimeni nu poate sã facã acest
efort în locul dumneavoastrã. Acum aveþi ºi strategia!
Psiholog, Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Arta de a Trãi 21
Sfatul Medicului
BÃTRÂNEÞEA
BÃTRÂNEÞEA
ªi anii trec, în goanã, sãptãmânile trec...
Tinerilor, bãtrâneþea, li se pare departe, dar, pe nesimþite, ea bate la uºã.
Ce este bãtrâneþea? Etapa fireascã în evoluþia fiecãrui om.
Copilãria, primãvarã luminoasã, tinereþea-avânt, proiecte, visuri ºi realizãri,
maturitatea - împliniri. Dar bãtrâneþea? Toamna vieþii, când se culeg roadele.
În viaþa de familie, prezenþa bunicilor este o binecuvântare. Copiii învaþã sã
respecte sfatul înþelept, gingãºia mângâierilor ºi fragilitatea sãnãtãþii omului în
vârstã. Seninãtatea ºi evlavia bunicii care, încã, mai pregãteºte „bunãtãþi“, destoinicia
bunicului în a repara câte ceva prin casã sunt exemple de viaþã care îºi lasã
amprenta în sufletul nepoþilor.
Însã, nu toþi privesc bãtrâneþea sub acest aspect. Unii sunt revoltaþi, morocãnoºi,
nu-ºi acceptã limitele impuse de trecerea vremii, amãrându-ºi singuri viaþa... De
ce oare? Atitudinea lor nu le rezolvã problemele.
Este important a învãþa sã îmbãtrâneºti cu înþelepciune, demnitate ºi
recunoºtinþã faþã de Domnul, care þi-a hãrãzit zile îndelungate.
Înþelepciunea vieþii o câºtigi în timp, cu rãbdare ºi în trãirea sfaturilor Evangheliei.
Aºa, rãmâi demn ºi îi mulþumeºti Providenþei pentru atâtea ocazii în care ai simþit
bucuria harului, ajutorul în clipe de cumpãnã ºi nesfârºita milostivire a Celui de Sus.
Când intervin aspecte de boalã ºi scãderea puterii fizice, sufletul, ancorat în
Dumnezeu, ºtie sã ofere totul spre slava Inimii lui Isus, rugã pentru cei dragi ºi
nevoile lor, ispãºire pentru atâtea pãcate ºi nelegiuri care se petrec sub ochii noºtri.
Cumpãtarea ºi stãpânirea de sine sunt ocazii de mici jertfe, pe care copiii le
învaþã de mici, ºi îi vor ajuta sã poatã lua decizii corecte în marile probleme ale vieþii,
în alegerea profesiunii sau chiar ca rãspuns la o chemare specialã a Domnului.
Ca bãtrâneþea sã fie seninã, încã din tinereþe trebuie evitate excesele alimentare,
alcoolul, tutunul, nopþile pierdute în petreceri fãrã limite; un program echilibrat de
muncã ºi odihnã, de studiu ºi destindere, de miºcare în aer liber, plimbãri, excursii
ºi sport, sunt jaloane care pregãtesc o bãtrâneþe în care problemele de sãnãtate
sã nu fie îngrijorãtoare sau chiar invalidante. Astfel, se poate combate stressul, ca
el sã nu ducã la hipertensiune, diabet, depresie. Alimentaþia la ore regulate va
evita o serie de tulburãri digestive. Aportul suficient de lichide va ajuta organismul
în menþinerea echilibrului de homeostazie ºi va favoriza o realã detoxifiere a
organismului.
Tratamentul afecþiunilor acute va evita cronicizarea ºi încãrcarea patologicã a
individului. Printr-un aport adecvat de supe, fructe ºi legume se va preveni constipaþia
spre a evita complicaþii cum ar fi hemoroizii. Puþinã gimnasticã ºi mersul pe jos
asigurã, cât de cât, mobilitatea ºi autoservirea.
Conºtientizarea neputinþei va fi primitã cu seninãtate, dacã este acceptat ajutorul
oferit, cu bucurie ºi dragoste, de cei din jur.
Medic primar BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
 in memoriam
22 In
„ECCE HOMO”
„În fine, în anul 2007, Ion Pogorilovschi lanseazã, la Institutul
Cultural Român, în prezenþa nonagenarului Barbu Brezianu,
masiva lucrare Brâncuºi. Geneza – 1905-1910 , cea mai
impunãtoare carte a sa de pânã acum.” Aºa nota profesorul,
filosoful ºi omul de ºtiinþã Ion Pogorilovschi, în memoriul sãu de
activitate, la 4 februarie 2008. Un an ºi jumãtate mai târziu, la
vârsta de 71 de ani, pe când lucra la
cea de-a paisprezecea carte, avea
sã fie chemat, pe neaºteptate, la cele
veºnice, în ziua de 6 iulie 2009.
Era într-o luni dimineaþã, de
parcã s-ar fi trezit sã înceapã un nou
serviciu. De fapt, asta a fost ºi
senzaþia noastrã, a copiilor sãi (aflaþi
în acel moment în trei þãri diferite:
unul în casa pãrinteascã din
România, altul în Italia ºi celãlalt în
Statele Unite), când am aflat vestea
morþii sale. Prima reacþie, dincolo de
conºtiinþa cã s-a petrecut un fapt
iremediabil, a fost, pentru toþi trei,
una de consolare, de parcã l-am fi
vãzut pe tatãl nostru fericit ºi liber,
spunându-ne: „De acum pot sã fiu
cu voi infinit mai mult ºi mai bine
decât am fost în aceastã viaþã. Nu
am plecat, ci vã însoþesc mereu cu
mare duioºie.”
Deºi a întâmpinat, de-a lungul
vieþii, multe dificultãþi, mai ales în plan
profesional (memoriului menþionat
mai sus îi pusese, cu subtilã ironie, tocmai titlul Ecce homo...), Ion
Pogorilovschi a fost, într-adevãr, un om fericit ºi liber. Avea luptele
ºi suferinþele lui, pe care le consuma, cel mai adesea, în tãcere,
dar poseda rara însuºire de a ºti sã se ridice deasupra lucrurilor
printr-o vorbã de duh, prin revelãri proaspete ºi înviorãtoare
ale rânduielilor acestei lumi ºi ale celei de dincolo. Aºa l-am
cunoscut din copilãrie ºi pânã la sfârºit: un om care, trãind cu
pasiune, a ºtiut sã câºtige, dar sã ºi piardã, în toate cãutând
pururea sã menþinã o filosoficã ºi demnã seninãtate.
Ca fiicã, am învãþat de la el sã vãd frumuseþea ºi sã caut sã
desluºesc înþelesurile pe care fiecare lucru le poartã în sine.
Fusese dãruit cu harul îndemânãrii, ºtia sã facã sau sã repare
orice lucru cu care-ºi punea mintea ºi mereu ne-a încurajat ºi pe
noi sã facem la fel. Fire artisticã, în timpul liber scria poezii – mai
ales parodii –, desena, decora, cânta la mandolinã ºi la pian.
Neam de lemnari de pe malul Prutului, cum îi plãcea sã se
defineascã, a lãsat în urmã o serie de sculpturi în lemn, cunoscute
doar familiei ºi prietenilor, dar de o rarã frumuseþe.
Însã opera vieþii sale, cãreia i s-a dedicat statornic, zi de zi,
timp de jumãtate de secol, se situeazã în planul cercetãrii
filosofice. A fost profesor la mai multe instituþii de învãþãmânt
superior, printre care ºi Institutul Teologic Sfânta Tereza ºi
Facultatea de Teologie Romano-catolicã a Universitãþii din
Bucureºti. Referent la numeroase
doctorate ºi cercetãtor, a lucrat peste
14 ani la Institutul de Cercetãri
Pedagogice ºi Psihologice, de unde
a plecat, în 1982, fãrã dreptul de a
mai profesa, în urma înscenãrii
Meditaþia transcendentalã,
organizatã de Securitate. Dupã 1989,
revine în cercetare, întâi la Institutul
de Etnografie ºi Folclor ºi, apoi, la
Institutul de Filosofie, ambele sub
egida Academiei Române. În tot acest
timp a citit ºi a publicat asiduu, lista
lucrãrilor cuprinzând 14 cãrþi (ultima,
despre paralela Brâncuºi-Noica,
neterminatã), 14 volume în
colaborare ºi peste 200 de articole ºi
comunicãri de specialitate. A iniþiat ºi
coordonat numeroase simpozioane,
colecþii ºi reviste de specialitate, în cea
mai mare parte dedicate sculptorului
Constantin Brâncuºi. De fapt,
exegeza operei „inventatorului
sculpturii moderne” a fost
preocuparea constantã a criticului de
artã Ion Pogorilovschi, din anii studenþiei ºi pânã la sfârºit,
numeroasele lucrãri pe aceastã temã fãcând din el o autoritate
de prestigiu internaþional. Dintre multele titluri publicate, le
amintim doar pe cele mai dragi inimii lui: Comentarea
capodoperei (Junimea, 1976, rezultatul cercetãrii doctorale pe
tema ansamblului sculptural al lui Brâncuºi de la Târgu Jiu;
lucrarea a apãrut ºi în versiune englezã, în 1987); Arhetipul
expresiei lirice româneºti, Cartea Româneascã, 1987; Brâncuºi,
Sophrosyne sau Cuminþenia Pãmântului, ediþie bilingvã, New
York, Universalia Publishers, 2005 (distinsã cu premiul Mircea
Florian al Academiei Române 2007) ºi Brâncuºi. Geneza – 1905-
1910, Bucureºti, Universalia, 2007.
La 15 august, în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, se
împlinesc 40 de zile de la intrarea sa în veºnicie. Dumnezeu
sã-l odihneascã!
LIANA POGORILOVSCHI-GEHL

Înãlþarea Mariei
cu trupul ºi sufletul la cer
între concizia dogmei ºi mesajul pios al artei creºtine
Dogma catolicã. În Constituþia
Apostolicã Munificentissimus Deus, a Papei
Pius al XII-lea, proclamatã la 1 noiembrie
1950, se afirmã, în manierã sinteticã: „[...]
terminându-ºi cursul vieþii pãmânteºti,
Fericita Fecioarã Maria a fost ridicatã, cu
trupul ºi sufletul, în gloria cereascã”. În aceste
puþine cuvinte este cuprins tot ceea ce
creºtinul trebuie sã creadã cu privire la
sfârºitul vieþii pãmânteºti a Maicii Domnului.
Dorinþa de a ºti mai mult cu privire la
acest moment misterios ºi decisiv din viaþa
Mariei a dat naºtere, încã de la începutul
Bisericii, la o bogatã literaturã apocrifã,
reflectatã ulterior în iconografia marianã.
Sfântul Lunii în Iconografie 23
În Orient. Trecerea ( transitus ) cãutãtori spre înãþimi, este apostolul Toma.
Mariei la viaþa cereascã este celebratã Ajuns mai târziu la întâlnire, neputând sã
ca „adormire”. La cãpãtâiul creadã doar spuselor confraþilor apostoli ºi
Nãscãtoarei de Dumnezeu coboarã, mormântului gol, Toma cautã un semn
într-un nimb de glorie cereascã, însuºi tangibil pentru a accepta misterul. De sus,
Mântuitorul Isus Cristos însoþit de îngeri. Fecioara Maria, deschizându-ºi mâna cu un
În prezenþa grupului reunit al apostolilor, gest regesc, dar ºi cu compasiune faþã de
care înconjoarã catafalcul (nãsãlia), Isus firava credinþã a apostolului (mâna dusã la
primeºte în braþele sale sufletul Mariei, piept!), lasã sã cadã din ceruri brâul pe care
sub chip de nou- nãscut, pentru a-l Toma i-l dãruise înainte de plecarea în
purta în gloria cereascã. misiune. De o parte ºi de alta a apostolului
În Occident
Occident, paleta „necredincios”, în veºminte de culoare albã,
iconograficã a trecerii Mariei la cer este sunt înfãþiºaþi un bãrbat ºi o femeie în
mult mai bogatã. Modelul comun, rugãciune, cu feþele îndreptate spre cei care
imortalizat de Tiziano în faimosul tablou privesc tabloul; îi reprezintã pe toþi „cei care
Assunta (1518), este o paralelã a Înãlþãrii nu au vãzut ºi au crezut” (In 20,29).
lui Cristos. Trupul Mariei intrã în sfera Marea Solemnitate a Maicii
luminii inefabile, purtat sub mantia Domnului, de la 15 august, mã duce cu
primitoare a Tatãlui ceresc de o gândul, mereu, la Sanctuarul marian de la
multitudine de îngeri. Maria poartã Cacica. Student fiind, am întâlnit acolo
haina de culoare roºie a reginelor, iar bãrbaþi ºi femei pentru care, dincolo de
braþele îi sunt deschise ca pentru dogmã ºi de mesajul subtil al artei, „Mãicuþa
rugãciune, ca pentru veºnica mijlocire Sfântã” era o icoanã vie, o prezenþã sigurã,
între cer ºi pãmânt. Jos, în grupul calea cãtre Isus, cãtre cer.
compact al apostolilor, se contureazã
dinamica proprie fiecãrui individ în
contemplarea misterului, sub nota
comunã a uimirii.
Bartolomeo della Gatta realizeazã
o admirabilã sintezã artisticã a tot ceea ce
scrierile apocrife au exprimat cu privire la
transitus-ul Mariei. Lucrarea (Il sepolcro vuoto
della Vergine Assunta in cielo, Muzeul
diecezan din Cortona, Italia) este structuratã
în douã registre. În partea superioarã,
Fecioara, aºezatã, pe un tron, de îngeri, este
însoþitã, în ridicarea ei la cer, de o animatã
orchestrã angelicã. În registrul inferior, grupul
apostolilor, sosiþi din misiune pentru a-ºi lua
rãmas bun de la aceea care le devenise
Mamã, îi înconjoarã mormântul – un
sarcofag preaplin cu flori de crin ºi trandafir.
Unicul personaj înfãþiºat cu spatele cãtre
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
privitor, în vârful picioarelor ºi cu ochii
24 Arta de a Trãi

Despre sinucidere
“Tu stãpâneºti peste viaþã
“Tu
ºi peste moarte…”
( Tob 13,2)
Omenirea trece printr-o perioadã deloc uºoarã. Au mai
fost ºi altele, dar poate nu atât de mediatizate. Acum se
vorbeºte mult, pe toate canalele media, despre crizã. Mai
ales despre criza economicã. Mulþi oameni îºi pierd locul de
muncã, nu au cu ce sã-ºi plãteascã datoriile, nu au cu
ce sã asigure un minim necesar familiei pe care o au
de întreþinut ºi atunci… Oameni aflaþi în situaþii ce li se
par disperate, fãrã vreo cale de ieºire, aleg sã renunþe
la viaþã. În þara noastrã, în ultimele luni, numãrul
tentativelor de suicid a crescut cu peste 15%.
Îngrijorãtor este faptul cã s-au înregistrat numeroase
cazuri de suprimare a propriei vieþi în rândul copiilor
ºi al tinerilor.
Într-o statisticã a Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii
care a evaluat rata sinuciderilor în 34 de state
europene, România se aflã pe locul 24. În toate
statisticile Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, rata
sinuciderilor este consideratã un indicator foarte
important în privinþa sãnãtãþii mintale a unui popor.
sui caedere
Sinuciderea, numitã ºi suicid (din latinã sui
caedere , a se omorî pe sine),
înseamnã curmarea conºtientã ºi voluntarã a propriei vieþi
trupeºti, fie prin întrebuinþarea unor mijloace ucigãtoare, fie
prin neîmplinirea unor acþiuni ce sunt imperios necesare pentru
susþinerea vieþii (neglijarea sãnãtãþii, lipsa unei alimentaþii
corecte ºi cumpãtate, folosirea unor substanþe ce distrug
organismul, cum sunt alcoolul, drogurile, medicamentele luate
în exces etc.).
În unele religii, sinuciderea este consideratã un pãcat; în
unele state, e un delict. În anumite culturi, sinuciderea este
vãzutã ca o modalitate onorabilã de a scãpa din situaþii
umilitoare sau prea dureroase.
Consideraþii biblice
Morala tradiþionalã referitoare la sinucidere s-a inspirat
din creºtinism ºi din revelaþia biblicã, conform cãrora orice
viaþã umanã este – fãrã nicio excepþie – un dar fãcut de
Dumnezeu care este Creator, ºi obiect special al dragostei lui
Cristos Rãscumpãrãtorul. Omul nu este proprietar, ci doar
administrator al vieþii, pentru care va trebui sã dea seama în
faþa lui Dumnezeu.
Pentru israeliþi, viaþa avea un caracter sacru ºi niciun motiv
nu era suficient pentru a-l blestema pe Dumnezeu sau pentru
a-l renega. Nici mãcar atitudinea plinã de pesimism din
Qohelet nu poate autoriza faptul cã sinuciderea este o opþiune
acceptabilã din punct de vedere etic.
În Biblie, întâlnim personaje care s-au gândit sau au ales
sinuciderea. Dreptul Iob, a spus: „Blestematã sã fie ziua în
care m-am nãscut … De ce n-am murit în pântecele mamei
mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieºirea din pântecele ei?”
( Iob 3:3,11). Puternicul Samson s-a sinucis atunci când a
prãbuºit templul peste cei care-l voiau mort. În Noul Testament,
singurul caz în care se face referire directã la sinucidere este
Iuda care s-a spânzurat, mãcinat fiind de remuºcãri pentru
cã-l trãdase pe Cristos.
Dar Biblia exprimã foarte clar care trebuie sã fie relaþia
dintre viaþa creaturii ºi Creator: „Domnul omoarã ºi învie, El
coboarã în locuinþa morþilor ºi El scoate de acolo.” (1Sam 2:6).
Morala creºtinã
Morala creºtinã nu este de acord cu sinuciderea în nicio
împrejurare ºi pentru niciun motiv. În Decalog, porunca este
clarã: Sã nu ucizi!; iar sinuciderea este uciderea propriei fiinþe.
Viaþa este un bun care nu ne aparþine, are o valoare
absolutã ºi întotdeauna meritã sã fie trãitã. Morala creºtinã
dezaprobã sinuciderea pentru cã:
- sinuciderea este o crimã împotriva firii omului. Orice
fiinþã vie, chiar ºi din lumea animalã, este dominatã de
instinctul de conservare, de instinctul de supravieþuire.
Sinuciderea contravine iubirii de sine, care cere ca omul sã
preþuiascã viaþa ºi sã n-o distrugã intenþionat. Omul are drept
asupra vieþii sale, dar e un drept legat de administrarea ºi

folosirea raþionalã a vieþii.
- sinuciderea este o crimã împotriva societãþii. Fiecare
om are obligaþii faþã de societate, trebuind sã contribuie la
binele semenilor, dupã puterile sale. Sinuciderea încalcã iubirea
faþã de aproapele, fiindcã rupe în mod nedrept legãturile de
solidaritate cu societatea familialã ºi umanã, faþã de care toþi
avem obligaþii. Binele unei familii poate sã depindã, uneori,
de un singur om. Cel care se sinucide fuge de datoriile sale
sociale ºi lasã în urmã neputinþã ºi disperare.
- sinuciderea este contrarã iubirii Dumnezeului celui viu.
Viaþa este un dar pe care Dumnezeu l-a fãcut omului, de
aceea, dreptul de proprietate asupra persoanei umane îi
revine lui Dumnezeu. În esenþã, sinuciderea constituie un refuz
al suveranitãþii absolute a lui Dumnezeu asupra vieþii ºi a morþii,
proclamatã astfel în rugãciunea strãvechiului înþelept din Israel:
“Tu stãpâneºti peste viaþã ºi peste moarte; duci pânã la porþile
locuinþei morþilor ºi iar ridici” (Înþ 16,13; cf. Tob 13,2).
Moartea voluntarã sau suicidul, la fel ca omuciderea,
este inacceptabilã, pentru cã un astfel de act din partea
omului înseamnã refuzul iubirii lui Dumnezeu. În plus, suicidul
Arta de a Trãi 25
este, adesea, ºi refuz al iubirii de sine, negare a aspiraþiei
naturale la viaþã, renunþare la datoriile de dreptate ºi de
caritate faþã de aproapele, faþã de diferitele comunitãþi ºi
faþã de întreaga societate, deºi uneori intervin - aºa cum se
ºtie - factori psihologici care pot atenua sau de-a dreptul
suprima responsabilitatea ( cf. Declaraþia despre eutanasie ,
nr. 3).
ªi totuºi, de ce ?
Sinuciderea poate fi definitã ca fiind acþiunea de suprimare
a propriei vieþi pentru eliberarea de o nenorocire pe care nu
ai curajul sau puterea sã o suporþi. În faþa veºtii cã cineva s-a
sinucis, se cautã ºi se presupun imediat motivele. De ce se
recurge la acest gest?
Din punct de vedere psihologic, cauzele care duc la
sinucidere ar fi: probleme psihologice sau stãri depresive
(aproximativ 90% din cazurile de sinucidere). Singurãtatea,
abandonul, indiferenþa socialã duc la depresie ºi nevroze care
pot conduce, în multe cazuri, la sinucidere. Alte cauze:
tensiunile ºi crizele din cadrul familiei; pierderea consideraþiei
faþã de propria persoanã; ruperea relaþiei cu un prieten; abuzul
de alcool ºi de droguri; trauma divorþului (cel mai tânãr
sinucigaº din România este un copil de 9 ani, ce ºi-a curmat
viaþa în urma divorþului pãrinþilor); izolarea; pierderile sociale,
de serviciu sau financiare.
Bolile psihice sunt cauze importante ale sinuciderilor, mai
ales dacã sunt dublate de alcoolism cronic sau toxicomanie.
Atitudinea Bisericii, astãzi
Creºtini fiind, ºtim cã viaþa este darul pe care Dumnezeu i
l-a fãcut omului din iubire ºi cã El este stãpânul vieþii.
De aceea, apare întrebarea fireascã: sinuciderea este sau
nu pãcat de neiertat? Cel care ºi-a curmat viaþa, având în
vedere gravitatea pãcatului, are dreptul sã beneficieze de
înmormântare creºtineascã?
Aceasta este ºi una dintre problemele pe care preoþii o
întâmpinã în pastoraþie: care trebuie sã fie atitudinea faþã de
cei care au murit prin sinucidere?
De obicei, în aceste cazuri, în trecut se celebra un serviciu
religios minim, mai mult pentru alinarea familiei, iar sinucigaºii
erau înmormântaþi la marginea cimitirului. Astãzi, preoþii
celebreazã Liturghia de înmormântare a celor care ºi-au luat
viaþa, fãrã ca prin atitudinea lor sã aprobe acest gest. Spiritul
creºtin ne îndeamnã sã fim încrezãtori în milostivirea lui
Dumnezeu. „Nu trebuie sã ne pierdem speranþa în mântuirea
veºnicã a persoanelor care ºi-au dat singure moartea.
Dumnezeu le poate oferi, pe cãile pe care numai El le cunoaºte,
prilejul unei cãinþe mântuitoare. Biserica se roagã pentru
persoanele care au atentat la propria lor viaþã” (Catehismul
Bisericii Catolice, 2283).
Cu aceeaºi rugãciune, Biserica îi însoþeºte ºi pe cei care au
fãcut o tentativã de suicid; totodatã aceste persoane trebuie
ajutate sã gãseascã sprijinul spiritual, psihologic ºi medical
care sã le redea echilibrul.
CRISTINA ªOICAN
26 Lecturi
„Adevãrul vã va face liberi”
Debbie Ford – Întrebãrile potrivite. Zece întrebãri esenþiale care vã conduc cãtre o viaþã
extraordinarã, Editura For YYou,
ou, 2004
«Viaþa e un profesor pentru omul înþelept ºi un duºman pentru cel
prost», spune un proverb citat de Debbie Ford în cartea sa Întrebãrile
potrivite, pentru a sublinia cã orice eveniment sau stare de viaþã poate
sã contribuie deopotrivã la împlinirea sau la degradarea noastrã ca
persoane. Totul depinde doar de alegerile noastre sau, mai degrabã,
de factorii pe care îi luãm în calcul când facem o alegere. Pornind de la
propria sa experienþã, autoarea a elaborat o serie de zece „întrebãri
potrivite” care, aplicate cu consecvenþã, ori de câte ori ne aflãm la o
rãscruce, ne vor ajuta sã facem – exact – alegerile potrivite.
Întrebãrile merg, treptat, de la preocuparea fireascã pentru viitor
ºi de la conflictul între ideal ºi satisfacþiile de moment, la afirmarea de
sine ºi dezvoltarea personalã, culminând cu întrebarea finalã: prin
ceea ce facem, cãutãm ce e omenesc sau aspirãm la „divinul din noi”?
Întreaga carte se organizeazã în jurul câtorva opoziþii „forte”, care
reprezintã polii alegerii: frica sau credinþa, trecutul sau viitorul, dorinþele
efemere sau idealurile de viaþã, „sinele inferior” ºi „sinele
superior”. Alegerile, orientate constant cãtre polul pozitiv
– ne asigurã Debbie Ford – ne vor duce cãtre o viaþã
extraordinarã ºi cãtre împlinirea tuturor viselor noastre.
Mãrturisesc cã, fãcând abstracþie de tonul
triumfalist, cea mai mare parte a ideilor expuse
mi-au apãrut relevante ºi utile. Mai mult chiar, am
regãsit constatãri care nu erau strãine de o anumitã
înþelepciune de viaþã pe care am avut, de multe ori,
ocazia sã o admir la bunica mea, þãrancã din Moldova,
ºi la alte persoane provenite din aceeaºi zonã. Lucrul
m-a surprins: ce pot avea în comun þãranii de pe
malul Siretului cu o persoanã stilatã ºi hiperrafinatã ca
Debbie Ford, California? Nimic, afarã de…
durere. Durerea, spunea autoarea
într-un interviu, este aceea care a fãcut-o sã-ºi schimbe
viaþa. Apoi, în elaborarea modelului ei atitudinal,
Debbie s-a inspirat din înþelepciunea ancestralã a
multor popoare ºi - în mãsura în care surprinde esenþa naturii umane
- aceastã înþelepciune va avea întotdeauna un numitor comun.
ªi m-a mai surprins un lucru. Am regãsit, tot aici, trei principii
fundamentale, de indubitabilã tradiþie creºtinã, pe care însãºi autoarea
le propune ca bazã a cãrþii: 1) am fost „binecuvântaþi”, cum spune ea,
cu puterea de a alege; 2) fiecare din noi este o capodoperã ºi un
templu (deºi autoarea nu spune exact al cui); 3) adevãrul ne va face
liberi. Or, libertatea de a alege este firul roºu care strãbate
întreaga istorie a mântuirii, întreaga Scripturã, de la cãderea lui Adam
ºi pânã la Apocalipsã. Psalmii preamãresc înþelepciunea lui Dumnezeu
în crearea omului
omului: „Te preamãresc, Doamne, pentru cã sunt o
fãpturã minunatã” (Ps 138,13), iar Evangheliile ºi Epistolele vorbesc
îndelung despre demnitatea noastrã de fii ai lui Dumnezeu ºi de temple
ale Duhului Sfânt (cf. 1Cor 13,16). Cât despre principiul de bazã al cãrþii,
adevãrul vã va face liberi”, de altfel amplu îmbrãþiºat de psihologia
„adevãrul
ºi psihiatria modernã, sã nu uitãm cã a fost afirmat ad litteram, cu
douã milenii în urmã, de Isus Cristos: „Veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul
vã va face liberi” (In 8,32).
Pânã aici n-ar fi nimic neobiºnuit. Surprinzãtor este însã faptul cã în
cele 121 de pagini ale cãrþii, autoarea nu pomeneºte absolut niciodatã
creºtinismul (deºi menþioneazã de cãteva ori tradiþii spirituale de sorginte
orientalã). E ºtiut faptul cã, mai ales în America, au cunoscut o mare
înflorire studiile teologice bazate exclusiv pe Scripturã – pornind de la
dictonul de la Luther citire: Sola Scriptura. Cartea lui Debbie Ford însã
pare sã adopte exact programul opus: Sine Scritpura – „fãrã Scripturã”!
Fãrã citarea Scripturilor, mai precis, pentru cã altfel cartea abundã în
elemente comune cu Sfânta Scripturã. De ce anume a ales scriitoarea
acestã formulã, nu ºtiu. Cu siguranþã cã, abordând o poziþie
a-confesionalã ºi incluzivã („nu revendic nicio credinþã anume”), mesajul
are mai multe ºanse de receptare în mediul multicultural ºi pluralist
specific Statelor Unite, ºi nu numai. Dovadã stã faptul cã scrierile lui
Debbie Ford au fost traduse în peste douãzeci de limbi ºi ºcoala ei de
consiliere integrativã se bucurã de mare succes pe plan mondial. Dar
e o oarecare diferenþã între a cãuta un limbaj accesibil tuturor ºi a trece
voit sub tãcere una din sursele fundamentale de inspiraþie a cãrþii.
Citarea ar fi fost de altfel ºi destul de incomodã, pentru cã este o
diferenþã între „conºtiinþa divinã” difuzã ºi anonimã la
care face referire Debbie Ford, ºi foarte personalul
„Dumnezeu al lui Israel” revelat odinioarã de profeþii
Vechiului Testament ºi fãcut cunoscut nouã în timpurile
din urmã prin Fiul Sãu, Isus Cristos (cf. Evr 1,1-2). Cartea
lui Debbie Ford este cu singuranþã scrisã bine ºi cu
dragoste faþã de oameni, dar oare spune ea tot
adevãrul? Iar adevãrul spus numai pe jumãtate nu
este adevãr – ºi atunci cum ne va putea face liberi?
O altã problemã pe care mi-am pus-o, citind
cartea, este aceea a succesului ei ºi a „prizei” pe care
o au, în general, la public lucrãrile de acest gen (foarte
numeroase pe piaþa actualã), care promit toate o viaþã
mai fericitã ºi relaþii mai armonioase cu cei din jur
printr-o mai bunã înþelegere a naturii umane, a originii
vieþii, a „forþei superioare” care conduce universul etc.
Nu puþini sunt aceia care resping religia instituþionalizatã,
considerând-o un produs defectuos al slãbiciunii
omeneºti – ºi îmbrãþiºeazã în schimb modele „all inclusive” ca cel propus
de Debbie Ford. Modele care pânã la urmã revin tot la vechea
înþelepciune, dar „digeratã” oarecum altfel ºi cu unele mici
amendamente (neimportante la prima vedere, dar deloc neglijabile),
cum ar fi de exemplu perspectiva asupra cãsãtoriei – un contract
valabil doar atât timp cât ambii membri sunt absolut satisfãcuþi –, ºi
altele.
Mi-am dat seama cã una din cauzele succesului de piaþã al cãrþilor
de acest gen este ignoranþa religioasã a cititorilor. Cunosc personal
oameni care resping creºtinismul ca „învechit ºi limitat” fãrã sã fi cercetat
cu de-amãnuntul ce învaþã el, ci doar pe baza unor prejudecãþi
împrumutate de la alþii, ori pornind de la experienþe superficiale. La
cuvântul „surogat”, DEX-ul dã urmãtoarea definiþie: „produs sau
preparat ce poate sã înlocuiascã un alt produs sau preparat similar cu
care prezintã unele calitãþi similare; fig. contrafacere, falsificare.” Dar
decât sã-i acuzãm, fãrã vinã poate, pe cei care recurg la tot felul de
credinþe-surogat, în calitate de creºtini autentici noi ar trebui, mai
degrabã, sã adoptãm una din întrebãrile esenþiale, propuse de Debbie
Ford: cum pot face ca aceastã situaþie sã contribuie la creºterea mea
ºi a celorlalþi?
LIANA GEHL

Cum ar fi dacã am trata Biblia
ca pe telefoanele mobile?
Vi s-a întâmplat, cu siguranþã, sã uitaþi
vreodatã telefonul mobil acasã ºi, dacã
nu v-aþi întors dupã el, tot timpul cât aþi
fost plecaþi nu v-aþi simþit în largul
dumneavoastrã. Acelaºi lucru se întâmplã
ºi când ni se descarcã bateria, devenim
nervoºi, încordaþi ºi ne macinã o singurã
întrebare: „Dacã mã sunã cineva ºi nu mã
gãseºte?” De cealaltã parte, cei care ne
sunã ºi vãd cã nu rãspundem intrã la tot
felul de idei. Deseori ne surprindem
strângându-l în mânã sau privindu-l ºi
consultându-l aproape în fiecare minut ca
nu cumva sã pierdem vreun apel sau vreun
SMS (Serviciul de Mesaje Scurte), de parcã
de acel apel sau mesaj depinde viaþa
noastrã. Cu aceastã nouã descoperire,
aceea a telefonului mobil, suntem gãsiþi
aproape oriunde ºi oricând, ceea ce nu e
neapãrat rãu, dar mai avem nevoie ºi de
momente de liniºte, de singurãtate, cum
ar fi cele din bisericã, de la Sfânta Liturghie.
Mi s-a întâmplat de multe ori ca în timpul
Sfintei Liturghii sã sune un telefon mobil,
însã, nu am spus niciodatã, nimic,
gândindu-mã cã este suficientã ruºinea
pe care trebuie s-o îndure persoana
respectivã din cauza privirilor dojenitoare ale celor din jur, dar
m-am simþit indignat când cineva a rãspuns la apel
continuându-ºi discuþia la uºa bisericii. Dacã nici sã ne rugãm nu
mai putem din cauza telefonului mobil ºi dacã îl lãsãm sã ne
conducã viaþa, atunci chiar e trist.
Biblia pe telefonul mobil
Cu ceva timp în urmã, am primit un email cu acest conþinut:
„Cum ar fi dacã am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Oare
am purta-o cu noi mereu, în poºete sau în buzunare? Oare
ne-am întoarce dupã ea dacã am uitat-o? Am cãuta prin ea de
câteva ori pe zi? Dacã am folosi-o ca sã primim mesaje din textul
biblic? Dacã am trata-o ca ºi cum nu am putea trãi fãrã ea?
Oare am dãrui-o copiilor noºtri? Am folosi-o când cãlãtorim? Am
folosi-o în caz de urgenþã? ªi încã ceva: spre deosebire de
telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem griji cã vom fi
deconectaþi. Isus a plãtit deja factura… în avans!” Dupã ce l-am
citit, mi-am zis cã mare dreptate are. Navigând pe internet, am
descoperit cã fraþii noºtri adventiºti s-au gândit cã am putea
trata telefoanele mobile ca pe o Biblie. Intenþia acestei Biserici
este ca Biblia sã fie cititã cu regularitate ºi mesajul Scripturii sã
ajungã ºi la alte persoane, indiferent de confesiune. ªi pentru a
Educaþie Media 27
facilita acest lucru, ne sunt puse la
dispoziþie mai multe versiuni ºi o putem
folosi pe cea care este cel mai aproape
de inima noastrã. De exemplu, pentru
Biblia în limba românã gãsim trei
versiuni: catolicã, ortodoxã ºi protestantã
(„Cornilescu”, dupã numele
traducãtorului). Versiunea catolicã a
Bibliei, pe telefonul mobil, conþine doar
Noul Testament ºi Psalmii.
Paºi pentru instalare
Aceastã aplicaþie a fost dezvoltatã de
http://www.biblephone.net . În caz cã sunt
probleme de instalare sau doriþi sã folosiþi
alte modalitãþi de instalare, citiþi
instrucþiunile specificate pe acest site.
a) descãrcaþi aplicaþia doritã din
opþiunile de mai jos (se face click cu tasta
dreapta a mouse-ului pe link-ul
corespunzãtor ºi se dã Save As pe
Desktop) obþinând astfel un fiºier cu
extensia JAR (Java Archive );
b) realizaþi conexiunea prin cablul de
legãturã între telefonul mobil ºi computer,
dupã care, daþi drumul la aplicaþia de
sincronizare (care, de regulã, porneºte
automat). Instalaþi, în prealabil, aceastã
aplicaþie de pe CD-ul cu care vine telefonul mobil;
c) în aplicaþia de sincronizare, accesaþi memoria telefonului mobil
(acolo unde vedeþi ºi ce poze aþi fãcut sau tonurile de apel pe care
le aveþi disponibile) dar de data aceasta la secþiunea aplicaþii sau
jocuri (dupã cum constataþi cã a precizat producãtorul);
d) selectaþi fiºierul JAR, descãrcat de pe Internet, ºi îl “copiaþi” în
folderul cu aplicaþii sau jocuri din telefonul mobil, fie prin “copy ºi
paste” fie prin “drag and drop” cu mouse-ul;
e) veþi vedea o fereastrã de transfer ºi, dupã ce se încheie
acesta, desfaceþi legãtura telefon – calculator ºi deschideþi folderul
jocuri sau aplicaþii de pe telefonul mobil; apoi daþi drumul la
aplicaþie.
Acces la Biblie 24 ore /7 zile
Dacã stilul nostru de viaþã ºi societatea ne impun sã avem
asupra noastrã telefoanele mobile, prin instalarea textului Sfintei
Scripturi pe telefon putem sã avem Biblia mai aproape de noi ca
niciodatã, iar scopul final al acestei noi descoperiri a tehnologiei nu
este altul decât popularizarea Sfintei Scripturi ºi încurajarea studierii
ei de cãtre orice persoanã.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
28 Din Istoria Bisericii
Respublica christiana în contextul
cruciadelor târzii
Problema musulmanã
Înfrângerea lui Baiazid, la Ankara (1402), de cãtre tãtarii lui Timur
Lenk ºi dezordinile politice care au urmat în Imperiul otoman au trezit noi
speranþe în lumea creºtinã, dezarmatã dupã înfrângerea de la Nicopole
(26 sptembrie 1396).
Conciliile de la Basel, Ferrara, dar mai ales Florenþa au avut în
vedere pe lângã unirea dintre latini ºi greci, realizarea unor cruciade
grandioase, iar Papa Eugen al IV-lea, împãratul Ioan al VIII-lea
Paleologul ºi alþi reprezentanþi ai Bisericilor din Orient ºi-au arãtat interesul
pentru o ofensivã împotriva turcilor.
În contextul dominãrii Balcanilor de cãtre musulmani, interesul
Europei pentru Þãrile Române va creºte. Curia papalã va trimite regulat
misionari în aceste zone cu însãrcinarea de a întocmi rapoarte detaliate
privind situaþia lor economicã, politicã, dar mai ales religioasã. Acesta
voia sã ºtie dacã, într-un front comun de luptã antiotomanã, ele vor fi
alãturi de Europa, de ceea ce încã se mai numea respublica christiana
(„corpul creºtin”, unitate europeanã ce trebuia apãratã).
Respublica christiana ºi romanitatea
românilor
Nu întâmplãtor, prima afirmare, în documentele externe, a
romanitãþii românilor apare la un umanist luptãtor împotriva Semilunii,
din prima jumãtate a secolului al XV-lea, Enea Silvio Piccolomini, care, în
plus, avea sã devinã Papã, în anul 1458, sub numele de Pius al II-lea.
Pentru el era limpede cã în lupta antiotomanã un rol important le
revenea popoarelor balcanice, printre ele un loc aparte ocupându-l
românii, locuitorii fostei provincii Dacia, urmaºii legiunilor romane, vorbind
o limbã din grupul limbilor romanice. Toate aceste elemente puteau fi
luate în calcul în vederea includerii Þãrilor Române în respublicae-i
christiana ºi subordonãrii lor politicii de la Roma.
Intuiþia viitorului Papã, cu privire la Þãrile Române, avea sã dea
roade, în 1442, când Iancu de Hunedoara, ajutat ºi de domnitorul Þãrii
Româneºti, Basarab al II-lea, i-a alungat pe turcii aflaþi în ofensivã peste
Dunãre. Aceastã victorie a fost sãrbãtoritã, pe 4 noiembrie 1442, la
Veneþia, ºi a constituit punctul de plecare al unei noi cruciade, plãnuitã
încã de la Conciliul din Florenþa de cãtre Papa Eugen al IV-lea.
Iancu de Hunedoara va mai repurta o victorie împotriva turcilor, la
începutul anului 1444, în contextul expediþiei cruciate cunoscutã sub
numele de „Campania cea lungã” (nume dat de faptul cã ea s-a
prelungit din iulie 1443 pânã pe 2 ianuarie 1444, când turcii cer pacea ºi
a fost un lucru neobiºnuit pentru acele vremuri, pentru cã rãzboiul nu se
purta pe timp de iarnã).
Pentru rezistenþa antiotomanã, Þãrilor Române li se va recunoaºte
un loc de drept în respublicae christiana, Europa creºtinã, ce îºi desfãºura
lupta de rezistenþã încã sub un stindard religios. Mai mult, nucleul
rezistenþei antiotomane va fi format de acum înainte de þãrile de la nord
de Dunãre ºi nu de Imperiul bizantin, ce devenea cu fiecare zi tot mai
slab ºi nu-ºi mai îndreptãþea cu nimic pretenþiile de protector al statelor
din rãsãritul Europei, de centru spiritual în stare sã polarizeze popoarele
ameninþate de turci.
Cruciadele dupã cãderea
Constantinopolului
În anul 1453, Constantinopolul este cucerit de turci ºi aceasta va
echivala cu un moment de grea cumpãnã pentru Europa. De altfel, nu
sunt de neglijat utopicele spaime milenariste (obsesia sfârºitului lumii
din Apocalipsã cap. 20, venirea, dupã o mie de ani de înlãnþuire a
Satanei pe pãmânt, ca preludiu al sfârºitului lumii) apãrute în acest
context, care trezeau certitudini nu numai la oamenii de rând ci ºi în
rândul literaþilor sau al artiºtilor.
Cãderea Constantinopolului venea la aproximativ o mie de ani de
la cãderea Romei (476), într-o lume cuprinsã de panicã ºi derutã care
îndreptãþea apariþia unor opere ca Triumful morþii a lui Breugel, Judecata
de apoi a lui Lucas von Leiden sau universul demenþial al lui Hieronimus
Bosch.
Demersurile diplomatice ale lui Iancu de Hunedoara, devenit regent
al Ungariei dupã moartea lui Vladislav I, insistenþele depuse de sfântul
Ioan de Capistran mai ridicau o oaste cruciatã, în 1456, la care participau:
maghiari, români, cehi, germani, poloni, ºi care va obþine o strãlucitã
victorie împotriva turcilor. Aceastã victorie îi va aduce lui Iancu de
Hunedoara numele de atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos din
partea Papei Calist al III-lea, dar, din pãcate, se va stinge din viaþã
rãpus de ciumã, lângã Belgrad, nemaiputând sã guste bucuria
succesului obþinut.
Din nefericire, vitejia unor domnitori români ca Vlad Dracul, Vlad
Þepeº, ªtefan cel Mare, cunoscuþi în toatã Europa pentru succesele
militare repurtate în luptele cu turcii, nu au putut menþine Dunãrea ca
hotar între lumea musulmanã ºi cea creºtinã, dar vor contribui la
realizarea concepþiei politice despre respublica christiana, din secolul al
XVI-lea, în pragul formãrii statelor moderne.
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

Pãrintel
Pãrintelee Robert Lenz, martir al Bisericii
S-a nãscut la 21 octombrie 1900, la Aradul Nou, ºi a absolvit cursurile Academiei Teologice din Timiºoara, precum ºi pe cele ale Facultãþii
de Litere din Cluj. A fost hirotonit preot la Bucureºti, pe 28 august 1927, activând apoi ca profesor la ºcolile arhiepiscopale din Bucureºti (1927-
1929), ºi ca paroh la Giurgiu (1929-1931), M. Kogãlniceanu – fost Caramurat (1931-1932), Malcoci – Tulcea (1932-1937), Turnu Severin (1937-1951),
Sfânta Elena - Bucureºti (1951), Turnu Severin (1951-1958) .
A fost arestat de Securitate în 1958, murind în condiþii neelucidate pe deplin, ca martir al Bisericii Romano-Catolice în 1960 la Penitenciarul
de la Gherla. Autoritãþile comuniste nu au informat niciodatã autoritatea bisericeascã de la acea vreme cu privire la circumstanþele arestãrii
ºi morþii în captivitate a pãrintelui Robert Lenz.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª