Sunteți pe pagina 1din 8

3.

ANTON PANN

3.1. DATE BIOGRAFICE

Personalitatea centrala a muzicii psaltice din epoca incadrata de


rascoala lui Tudor §i Unire, ramane fara indoiala Anton Pann a carui
activitate de autor, cantaret, profesor,teoretician si tipograf, constituie un
punct de referinta primordiala.Intrand in preocuparile literatilor si
folcloristilor, Eminescu ii consacra versul ce incheie cea de-a treia strofa
si
perioada preeliadesca a Epigoniilor: " S-a dus Pann , finul Pepelei eel
istet
ca un proverb ".
S-a nascut la Sliveni un sat din sudul Dunarii (Bulgaria) in jurul
anilor
1796-1798115. Tatal sau , Pantoleon sau Pandele Petroveanu, era valah de
origine, iar mama, Tomaida, grecoaica.Soarta a facut ca sa ramana orfan
de
tata, iar apoi aflam ca din initiativa mamei sale invata carte pe langa
dascalul
bisericii din sat. N-au stat mult timp pe acolo,caci din cauza persecutarii


crestinilor de catre turci §i a declansarii razboiului ruso-turc din
1806,Tomaida s-a refugiat cu cei trei baieti ai sai la Chisinau,unde micul
Anton a reu§it, cu istetimea lui si cu putinele cuno§tinte muzicale,sa se

incadreze printre sopranii corului catedralei de aici, dupa cum insusi ne-a
marturisit mai tarziu, mentionand anul 1810.
A invatat muzica bisericeasca la Bucuresti cu Dionisie Fotino §i la
scoala lui Petru Efesiu, unde s-a refugiat defmitiv cu mama sa in urrna
asediului Brailei.
In 1820 s-a casatorit cu Zamfira Agurezan cu care a avut un fiu,
Lazar, ajuns preot la biserica "Sf.Visarion" din Bucuresti.In 1821,in
timpul
revolutiei lui Tudor, ca si Macarie si multi altii,se remgiaza peste
munti,la
Bra§ov,unde ramane putin timp protopsalt la biserica "Sf.Nicolae-
$chei",
unde va mai reveni in mai multe randuri.
Dupa linistirea spiritelor Anton Pann se intoarce la Bucure§ti §i-§i
continua munca pentru romanirea cantarilor bisericesti,inceputa cu
Macarie
dar continuata individual, cu foarte bune rezultate.

45
In anii 1826-1827 il gasim la Ramnicu-Valcea unde a activat ca
profesor de muzica la §coala Episcopiei,unde a avut elev pe Nifon viitorul
mitropolit al Tarii Romanesti.Era si cantaret la Biserica Maicii
Domnului.Este amintit §i ca profesor la Manastirea Dintr-un lemn, langa
Govora la invitatia staruitoare a staretei Platonida. Dupa cum vom vedea in
capitolul urmator dedicat muzicienilor psalti din Oltenia, Anton Pann a
desfa§urat §i in aceasta zona o ampla activitate a romanirii cantarilor.
De la Ramnicu-Valcea pleaca spre Bra§ov impreuna cu cea de-a doua
sotie "sora Anica", nepoata staretei Platonida.Nu dupa mult timp se intoarce
la Bucure§ti unde urmeaza cursurile colegiului Sf.Sava.Functioneaza §i ca
psalt la biserica Olteni §i profesor de muzica la §colile nationale din
Bucure§ti.
In 1837 se desparte de Anica cu care avusese un baiat §i o fata , iar in
1840 se recasatore§te pentru a treia oara.Mitropolitul Neofit il nume§te in
1842 profesor la Seminarul Sf.Mitropolii din Bucure§ti inde va activa pana
in 1854 cand moare rapus de o raceala precum §i de un tifos exantematic,
contactate la Raureni(Valcea) unde mergea pentru raspandirea tipariturilor
sale116.

3.2. OPERA MUZICALA SI ROMANIREA CANTARILOR LA


ANTON PANN

Prea putin s-a vorbit despre muzicianul Anton Pann §i s-a trecut cu
u§urinta peste aportul sau considerabil la inzestrarea stranei romane§ti cu
toate cele necesare §i peste faptul ca el a fost un neintrecut psalt al stranei
romane§ti precum §i creator iscusit de melodii psaltice pastrate in uz pana
astazi.Personalitatea sa in acest domeniu a sporit mult prin neobosita sa
activitate in a romani cantarile bisericesti facandu-ne sa credem impreuna cu
Gheorghe Ciobanu ca Anton Pann este " eel care a impus cdntarea in limba
romana in biserica si eel care a indicat in mare linia de dezvoltare
117

ulterioara a acestei cdntdri la romani"


Opera sa cuprinde in jurul a 30 de lucrari muzicale tiparite,unele
reeditate dintre care merita o atentie deosebita: Noul Doxastar in trei volume

46
(1841-1853) , Epitaful (1846), Irmologhion sau Catavasier (1846,1854),
Heruvico-Chinonicar , trei volume (1846-1847), Paresimier (1847),
Liturghia (1847-1854), Privigher (1848), Antifoane (1853), Noul
Anastasimatar (1854), Antologie muzico-eclesiastiea (1852). Aeeasta
insirare a volumelor mai importante care cuprind sute de cantari sustine
/v

caracterul monumental al operei psaltice infaptuita de Anton Pann.In afara


acestor lucrari cu caracter practic, oferind cititorului cantece cu destinatii
rituale riguros stabilite, Anton Pann a tiparit si lucrari psaltice cu destinatie
teoretica incepand cu anul 1845: Bazul teoretic si practic al muzicii
bisericesti sau gramatica melodica... (1845) , Prescurtare din Bazul muzicii
bisericesti si din Anastasimatar, care se canta grabnic si zabavnic (1847), si
Mica gramatica muzicala teoretica si practica118.
Lucrarile amintite au fost romanite in jural anului 1821, fapt ce ne
apare verosimil , intracat aeeasta este perioada "de maxima activitate in
domeniul traducerii din limba greaca in cea romana a cartilor de cdntare
religioasd, de maxima incordare a luptei de intronare a limbii romane in
§coala §i in bisericd"119.
Activitatea polivalenta a lui Anton Pann se concretizeaza in mai multe
domenii : al interpretarii , al activitatii didactice, al istoriografiei , al teoriei
muzicii , al compozitiei , al folcloralui , al editarii sau tiparirii cartilor, al
colportarii, distribuirii sau vanzarii tipariturilor, toate importante insa
obiectivul principal 1-a constituit romanirea cantarilor bisericesti120.
Actiunea de romanire,termen folosit in prefata lucrarii"Fabule si
istorioare"si o desfasoara concomitent cu Macarie Ieromonahul.Rezultatele
muncii lui Anton Pann sunt mai bogate decat ale lui Macarie in primul
rind,datorita faptului ca, traind mai mult in seeolul al XlX-lea a pareurs
vremuri mai prielnice artei pe care o servea,dar si talentului si simtului sau
de adaptare la gustul oamenilor in mijlocul carora traia.
De asemenea actiunea de romanire intrprinsa de Anton Pann se
deosebe§te intr-un fel de cea a lui Macarie prin faptul ca eel dintai nu a
cautat sa fie prea fidel melodiilor grecesti originale,poate ca si pentra faptul
ca nu era monah,ci laic.El acorda o deosebita atentie acestui proces cultural
care caracterizeaza preocuparile lui in timpul framantarilor sociale dintre

47

cele doua mari evenimente politice de la 1821 §i 1848,fund alimentat §i de


ardentul patriotism ce se concretiza in dragostea pentru"limba romaneasca si
poporul care o vorbea"1 . El scrie in una din operele sale acel apel patetic
care sintetizeaza,ca o lozinca ,imperativele primordiale ale curentelor
progresiste din acel timp: "Cdntd,mdifrate romane,pe graiul si limba ta / §i
lasd cele streine ei de a si le cdnta ".
Anton Pann porne§te la romanirea cantarilor inarmat cu o conceptie
bine definita, izvorata din structura interioara a limbii §i sensibilitatii
romanesti. A§a cum afirma Gheorghe Ciobanu , Anton Pann prelucreaza ,
traduce , intocmeste, talmaceste, preface , compune , romane§te, termeni ce
indica maniera lui de lucru . Dorinta lui de a se impune prin traducerile
sale era impiedicata de dispretul multora pentru cantarea romaneasca si de
obi§nuinta de a se canta grece§te. Durere mare era in sufletul lui Anton Pann
plangadu-se de faptul ca " numdrul cantaretilor romani sau imputinat cu
totul, §i mai la toate bisericile se vdd cantareti fdrd nici o stiintd si
mestesug, pricinuind audutorilor, in loc de mdngdiere si evlavie,
nepldcere.Ba la cele mai multe biserici se vdd cantareti streini,asemenea
fdrd nici o stiintd de mestesugul muzicii" .
Avand in vedere ca Anton Pann a tradus §i compus in limba romana
absolut toate cantarile necesare la strana, lucru ce nu apartine altui succesor,
putem accepta termenul de romanire in sensul de impunere a limbii romane
si inlocuire a celei grecesti din cantarea bisericeasca.Acest termen mai are §i
sensul de punere de acord a liniei melodice psaltice cu textul romanesc. Se
observa ca in acest fel , Anton Pann a dispus de o cenceptie estetica clara.
Aceasta conceptie 1-a impins insa la depa§irea canoanelor glasurilor, la
salturi prea mari, din care cauza cantarile lui- mai ales cele papadice, precum
§i Doxastarul- nu s-au putut impune , cu toate ca el a indepartat figurile
externe, adica maniera ornamentala si modulatiile tipic orientale care
patrunsesera si in cantarea bisericeasca, datorita acelor "cantece exterioare"
de origine greco-turco-perso-arabe, atat de indragite in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea §i inceputul secolului urmator.Cand nu este multumit
cu traducerile Anton Pann compune el insu§i numeroase cantari, completand
pe unele sau dubland pe altele cu "faceri" , adica compuneri proprii.
48
Intr-adevar a fost §i compozitor, deoarece a semnat numeroase
piese.Prin analogie cu acei muzicieni care prelucreaza diferite melodii
populare si sunt considerati compozitori, putem sa-i atribuim si lui Anton
Pann aceasta titulatura fara riscul de a gresi124.
Melodiile bisericesti ale lui Anton Pann sunt mai scurtate caci acolo
unde nu este multumit de originalul grecesc a lui Dionisie Fotino, care traia
in Tara Romaneasca, compune el insusi faceri personale.
In ceea ce prive§te traducerile, el este continuu preocupat de aptarea
liniei melodice la spiritul limbii romanesti.Acest lucru ni-1 declara el insusi
cand spune : "... si altii multi s-au incercat la talmacirea cantarilor
biserice§ti, dar n-au facut decat au ridicat silabele zicerilor straine si in locul
lor au a§ezat silabele zicerilor romane§ti". Spre deosebire de ace^tia , el a
cautat totdeauna " ...la tonul zicerilor romane§ti, §i-am potrivit glasuirea
ca-n vorbirile firesti " .
Anton Pann a cautat sa prefaca unele cantari pe ifosul vechi romanesc
" pentru ca muzica bisericeasca de mult si-a dobandit caracterul national",
pentru a le face mai accesibile si mai usor de inteles.Privita prin aceasta
prisma, actiunea de romanire a lui Anton Pann capata un caracter
progresist125.
Dar aportul lui nu se opre§te aici.Spre deosebire de contemporanii sai
cu acelea§i preocupari : Macarie Ieromonahul §i Dimitrie Suceveanu, Anton
Pann este primul care a reu§it sa impuna, prin cele doua editii ale
Irmologhionului-Catavasier (1846 §i 1854), stilul irmologic syntonom la
Catavasii, asa cum le avem pana astazi . De mentionat este §i faptul ca
Anton Pann este eel care prezinta pentru prima data,cantarile stihirarice de la
Vecernie §i Utrenie, mai putin melismatice, asa cum le avem §i astazi .
Literatul-prozator, compozitorul si sistematizatorul competent al
muzichiei, culegatorul neobosit al poeziei populare, creatorul inspirativ al
multor conceperi poetice si melodice de caracter §i forma populara sau
bisericeasca, "Anton Pann reprezinta strdlucita imbinare a timpului
rapsodului popular cu cea a creatorului genial" , cea a interpretului cu
cea a compozitorului , cea a literatului cu cea a poetului. A muncit o viata

49
intreaga sa adune cantarile vestitilor dascali, le-a talmacit si le-a potrivit cu
iscusinta pentru graiul nostru pe ifosul vechi national .
Meritele lui Anton Pann s-ar putea concretiza dupa cum spune
Gheorghe Ciobanu astfel: " a impus definitiv cdntarea bisericeascd in limba
romdnd prin numdrul sdu mare de publicatii in acest domeniu, care
cuprinde toata gama de cantdri necesare cultului ortodox; a realizat o
prozodie de toata lauda, cu mici exagerdri poate, si a trasat linia de
dezvoltare ulterioard a muzicii psaltice romdnesti.Astfel prin tot ce a fdcut,
Anton Pann rdmdne figura cea mai proeminentd a culturii psaltice
i ^n

romdnesti din secolul al XlX-lea " .


Inainte de a trece la eel de-al treilea reprezentant al aplicarii reformei
hrisantice in tara noastra, mai precis in Moldova §i anume "paharnicul
i -j i

Dimitrie Suceveanu , protopsaltul Mitropoliei din Iasi " , subliniem ca


procesul de romanire in Tara Romaneasca a continuat. Astfel , alaturi de
Macarie , Ghelasie Basarabeanul §i Anton Pann , in prima jumatate a
secolului al XlX-lea , au adus unele contribute Emanuel Slavescu Matache
§i Iosif Naniescu din §coala de la Buzau , Hristea Grigoriu din §coala de la
Ramnic, Chesarie §i Gheorghe Gherontie de la Manastirea Horezu, Hie
Soianovici Jianu, din zona Olteniei asupra carora vom reveni mai in
amanuntit in capitolul urmator al acestei lucrari dedicat in intregime
contributiei muzicienilor psalti din Oltenia la procesul de romanire al
cantarilor bisericesti.
50