DIN PUBLICATIUNILE CASEI SCOALELOR

SCRIITORI BUCOVINENI
ANTOLOGIE
DE

CONSTANTIN LOGHIN
PROFESOR

Nita

BUCURESTI
_

TIP. HE FOlt MA SOCIALA

PASAGIUL ROMAN, 20.
9 2 4

Pretul Lel 30
www.dacoromanica.ro
SCRUTOR1 BUCOVINEM

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN LOGHIN
PROFESOR

SCRIITORI BUCOVINENI
ANTOLOGIE

WI
ad

BUCURESTI
TIP. ;REFORMA SOC1ALA," PASAGRTL ROMAN 20
1924

www.dacoromanica.ro
PREFATA

www.dacoromanica.ro
 0 literaturd a Bucovinei a exisfat.
Chiar dacd literatura romeineascd cc s'a facut in
Bucovina nu e rem-natal unei traditii culturale roma-
nefti de aici, clziar dace"( ea nu are un Umbra special
.bucovinean, numai faptul cd ea a fost scrisci de scrii-
torii bucotlineni Si e ecoul durerilor Si bucuriilor noastre,
cd a fost, cel putin in timpurile mai indepdrtate, sin-
gura lzrand sufleteascd a cdtorva generatii romdnesti
din Bucovina, cd a lost singurul far luminos, cdtre
care cduta scdpare corabia rcitdcitoare a Romdnismu-
lui din Bucovina, clziar numai aceste fapte ne dau tot
dreptul ca sci numim literaturd bucovineand tot ce s'a
scris in aceaski lard dela anexare (1775) pdnd la unirea
ei cu patria-mumd (1918).
ti acuma cdnd literatura Bucovinei de pcind la 1918
a trecut in domeniul istoriei, iar ceea ce vine apai tine
_Romdniei intregi, acuma ceind imprejurdri mai priel-
nice pentru neamul nostru de aici ne ingddue sd ne
ocupdm 0 de trecutul acestei tdri, atdt de neglijat ;kind
in zina de azi, acuma cred cd a sosit timpul ca sd
xidicdm kilul indiferentei si uitdrii de pe fata acelora,
,cari an contribuit cu tot sufletul lor la in fdptuirea a-
.cestor vremuri, pe care noi avem mai mutt noroc ca

www.dacoromanica.ro
8

sd le trdim. Sci desprindem incd odatd de pe buzele

celor many glasurilor lor, acele glasuri profetice, earl-
odatd an putut set farmece i sd entuziasmeze genera-
fide vechi de Bacovineni.
ldeea nalionald n'a incetat nici odatd de-a exista
in Bucovina. Flacdra acestei idei a pdlpdit cdnd mai
vioiu, cdnd mai pldpand, dupd imprejurdri.
Deprinderea de-a scriewin limba romemeascd, deprin-
dere mogtenitd dela um Gr. Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce, n'a putut sci nu se continue gi in Bucovina
anexatd.
Dupd-ce cei dintdi tiori de surprindere prin schim.
barea stdpdnirii eau potolit, dirturarii nogtri, crescuti
in colile mdnatiresti, isi revin in fire Si incep chiar
din primele decenii clupd anexare a tipiiri.cdry romd-
negti ca manuale didactice, catehisme, calendare, gra-
maiici cari sdnt gi germane, etc. 1
Dar dupcice pdstrátórii tradifiei moldovenesti dispar
din rdndul celor vii, aceastd deprindere de a scrie ro-
mdneste in Bucovina incepe sei se cam uite. In dece-
niile din jurul anultii 1840 e secetd literard in Bu-
covina. Find trudifiei moldovenegti s'a rupt brusc i a
trebuit sä vind furtunosul an 1848 pentru ca sd-t
reinoade. Iar cultura germand, care se erijase in urmaga
celei vechi moldovenesti, nu era si, nici mai tdrziu, n'a
fost in stare sei inlocueascd tradifia culturald rornd-
neascd din Bucovina.
1 Vezi L Nistor : Din istoria calendarului nostru, in Calen-
darul Soc. p. cult. fi lit, tom. pe a. 1914;
C. Morariu, Pdrfi din istoria Romdnilor Bucovineni, bro-
fura, Cerndufi, 1894 ; D. Dan, Codicele Dornean, Cerndufi, 1899 ;
L. Morariu, Isopia Voronefeand, hi calendarul Glasul Bucovinei
pe a. 1922 ; I. Bianu i N. Hodov Bibliografia rom. veche
vol. I, II Ft III fasc. 1.2.

www.dacoromanica.ro
 9

Dovada cea mai band e scriitorul Ir. Porumbescu care

-dibuefte intre cloud culturi': cea veche romdneascd cu rd-
ddcini addrici in sufletul sdu i cea germand cu ince.
puturi timide de instrdinare. Deaceea vedem in scrierile
sale cu subiecte luate din popor o influentd puternicd
poporand in limbd, pe cdnd in celelalte scrieri inrduri-
re serioasd germand in frazeologie.
Dar aceastd nesigurantd, spre fericirea noastrd, nu
-dureazd mull. Ideile curentului latinist incep sd pci-
trundd la noi incd inainte de 1848, cdnd credeam cd
ni le-a adus de-agcda A. Purnnul. Mcd inainte de 1848
°vein gramatici ce-i drept ronidno-germane cu evi-
dent caracter didactic' avem dictionare, unul al lui
V. Cantemir 9 i altul chiar etimologic al lui Por, Dimi-
trovitd Deci A. Pumnul, \cdnd a venit in Bucovina (1848)
a gdsit un teren pregdlit pentru primirea ideilor sale
latiniste. Deaceea, in Bucovina, A. Pumnul a gdsit nu-
mai admiratori. Iar dacd, in Bucovina, cineva a cutezat
sd se ridice in contra ideilor de reformare a limbii, atunci
acest protest s'a fdcut clupd moartea lui A. Pumnul,
cum a fdcut-o poetul D. Petrino 3.
Dar in vremea aceasta se produce in Principatele
romdne o renactere literard prin gruparea elementelor
linere literare' in fund revistei Dacia literard" i mai
Icirziu a ,,Propcifir;i". Renasterea literard incearcd o
renaftere patina prin revolutia din 1848 in Princi-
pate. Nereafind, tineril revolutionari trebue sd-Fi para.

1 Vezi C. Morariu, op citat.

2 Dim. Dan: Un autor romdn bucovinean din anal 182617.
Edit. Glasul Bucovinei, Cernduti, 1922.
3 Alpine cuvinte despre coruperea limbii romdnefti in Buco-
vina de Dim. Petrino, Cernduti, 1869; 1. Grdmadd, Romdnia
Jund, monografie, Arad, 1912.

www.dacoromanica.ro
10

seascd tam Ei fac un scurt popas in Bucovina, in cam

ospitalierd dela Cernauca, ldngd Cernduti, a bdtrdnu-
lui boer moldovean, Doxachi Hurmuzachi. Aici mat
poposesc ci alp revolufionari romdni, din Ardeal, fu-
giti de baioneta Ungurului rdsbundtor, asa cei intre
1848-.50 Cernauca devine un simbol al unitättii noastre
nationale. Dupd un scurf popas tinerii acestia se duc
mai departe spre vest, dar lath in urma lor dragoste
din dragostea lor pentru poporul romdnesc, cdldurd
din cdldura lor pentru ideile nafionale, mdnd rie ain
miindria lor pentru trecutul Ei incredere din increde-
rea lor in viitorul neamului nostru. Prin aceastd vizqd
neasteptatd i prin luptele fratilor Hurmuzeicheni Bu-
covina e clzematd la viatei noud romdneascd Ei se re-
inoadd find rupt al legdturilor cu Principatele rarndne
fi cu Ardealul.
Deacuma orice sguduire mai puternicd in organis
mul romdnesc de undeva se resimte Ei in Bucovina.
Decdteori in cultura ci literatura romaneascii de aiu-
rea se produce un curent mai puternic de idei, de
atdtea ori el afld rdsunet si in inimile Bucovinenitor.
Ast fel cdnd Alecsandri ii stabileste reptztatia de cet
mai mare poet al Romdnilor Ei faima lui trece departe
peste ranitele patriei sale inguste, nu putea sà nu-si
griseascii discipoli vrednici in Bucovina, unde un V.
Bumbac scrie atdtea poezii bune Ei un inceput de epo-
pee,care intrece orice incercare de acest fel pdai in ore
mea sa. Pdcat numai cä acest poet a riimas pad astrizi
putin cunoscut i aproape uitat.
lar cdnd in Principate isi croeste drum anevoios urr
curent nou, curental critic al Junimii, dandu-ne exce-
lenti scriitori, si Bucovina literard isi are reprezentantii
sdi in T. V. Stefanelli Ei M. Telirnan, care, cel dirt

www.dacoromanica.ro
 II

eurmd, de avea o forma mai ingrijVd, putea sd stea

aldturi de Caragiale.
Cu Eminescu, poezia romdnd ajunge la maturitatea
-el. Si noi am aunt pe Eminescu al nostru, pe G. Po-
povici, care a scris sub pseudonirnul T. Robeanu.
Jar dacd noi Bucovinenii nu avem un Creavgd, un
Caragiale, an Cosbuc, e pentru-cd acestia sunt produ-
sul unei tradifiuni nationale, care la noi a lipsit.
Cand in Romdnia inchegatd, in pragul vedcului al
XX-lea, ia fiinfd curentul canalizat de revista Semd-
ndtorul",curentul ideii nationale i democratice, i Bu-
covina se insirue cii vrednicie printre luptdlorii pentru
aceastd idee. Revista Cerndujeand Junimea literard"
propagd aceste idei in Bucovina, iar reprezentantul
tipic al acestui curent in literatura Bucovinei e regre-
tatul I. Grdmadd, pe care nevoile acestei viefi ci im-
prejurdri vitrege 1-au indepdrtat numai prea degrabd
de altarul artei adevdrate.
Nici poezia patrioticd, duioasd Si indurerald, a lui 0.
Goga, n'a rdmas fdrd rdsunet foarte puternic in Bu-
covina, unde poefi ca d-nii I. Cocdrld-Leandru, V.
Hufan i G. Roticd cdntd pdtimirea noastrd". Numal
cel din urnid, dupd rdsboiul actual, s'a emancipat coin-
plect de sub lutela maiestrului sou.
Deci vedem cd, incepdnd cu jumdtatea a doua a
secolului trecut, orice renastere literard la Romdnii din
alte pdrfi trezeste ecou puternic Si in inimile Bucovineni-
ion. Aceste ecouri n'au dat o literaturd noud, dar au
dat o literaturd bucovineand. Nici o idee noud, nici
tin curent literar n'a pornit din Bucovina.
Iar dacd cineva, tocmai din acest fapt, ar Maki sd
reducd sau rhiar sd desconsidere paloarea liferaturii
bucovinene,, atunci trebue sd-i punem In fald greutd-

www.dacoromanica.ro
72

file, pe care literatura Bucovinei a-avut sa le intampi-

ne in calea ei de mai bine de un secol. Sant greulôfë
pe care nu le-a cunoscut o alla farei locuita de Romani.
Sei le examinam mai de aproape.
5coala, aces! factor important in desvoltarea litera-
hull, era feicuta in Bucovina in limbo,: strdind i cu
tendinfi straine. Nu radia raze de lumina, ci caula sd
ne impainjeneasca ochii ca sa nu vedem ceea ce ne
rnarturisea de trecutul romanesc al acestei fari Medea
morminte de voevozi, atatea nianastiri si biserici vechi,.
atatea nume de localitafi istorice, atatea Si atatea ra-
mcififi din alte vremuri. Aceastei scoala tin ne propeivei-
duia dragoste pentru limba noastra, ci cauta sd ne fa-
riseze in inimi disvref pentru dansa.
Dar si lirnba romaneasca, care de bine, de reiu, se-
mi vorbea in aceastei Bucodina, a fost de cu bun&
vreme indrumata pe o cale gresitei. Dupa ce cultura
strdind care pdtrundea in Bucovina a rapt final tra-
difiei romanesti, intamplarea a vrut ca, panel la reino-
darea lui, sd ne !dna Aron Pumnul cu ideile lui de
reformare a limbii. Astfel in Bucovina s'a creat a
Umbel arti ficiala, o limba, care poate semeina mai
malt cu cea latinei, dar ceireia ii lipsea ceildura, elas-
licitatea, putin fa de varia fie, dar mai ales acea ar-
monie, acel sufhz divin, care e necesar la crearea de
opere de arta. Deaceea Si operele scrise in acest idiom,
ea scrierile lui I. Bumbac, I. G. Sbiera, cu greu se mai'
citesc astazi.
Iar daia un hinar, Roman de acasa, dar parlat
prin coli germanizatoare §i crescut in limba lui A.
Pumnul, a scapat odata de coala secundara, ce-l'
aptepta in viola viitoare?
Perspectivele viitorului nu erau deloc ademenitoare..

www.dacoromanica.ro
 13

II astepta comoda si ticnita carierd de funclionar

austriac cu teancuri de acte, cu paragrafe rigide, cu
legi invechite, cu truditoarea ocupatie zilnicd, dar cu
"neobositoarea incordare a crierilor. Acest biurocratism
eflin era menit sd toceascd i putinul idealism inerent
tdndrului roman.
Iar dacd se mai intampla ca acest tdndr sd intre
in viata politicd romdneascd, atunci din stejar ne-
clintit trebuia id devie clashed trestie de baltd. Po-
litica si apoi ziaristica ne-a consume( energii demne
de altd rnenire. Asa politica ni l-a angajat in luptele
ei mistuitoare pe cel mai fecund istoric al nostru, En-
doxiu Hurmuzachi, i pe until din cei mai marl poeti
aiBucovinei, George Popovici (pseudonirn: T. Robeanu).
lar ziaristica a rdpit literaturii noastre pe neintrecutul
foiletonist M. Teliman si pe fermecdtorul prozator
I. Grdmadd.
0 and serie de intelectuali Bucovineni erau ocupali
ctz editarea de manuale didactice, un sir intreg de bar-
bati erau angajati in lupta pentru conservarea carac-
terului romdnesc al acestei tdri ii atunci cu drept
cuvant ne intrebdm, eine mai rdmdnea sd facd litera-
turd romdneascd
Dar dacd ne uildm peste hotare, in Principate, ye-
dem cd literature romdnd de acolo, in conditiuni nu
cu mull mai favorabile, si- a mers drumul traditional,
pentru cii acolo exista o clasd, care din mosi-strdmosi
era deprinsd a scrie romdneste, o close' care purta
grija scrisului romanesc, era clasa boereascd. Aceastd
clasd, la noi, cu darere trebue set spun, a fost nn-
mai prea repede orbild de lustrul culturii germane, a
pritnit prea in grabd blidul de linte pe care i I-a

www.dacoromanica.ro
14

intins stdpeinfrea cea nouei dela Viena, sub forma

tithirilor rdsundtoare.
Si dacci cu grea rdmemea cineva in Bucovina sei
facci literaturd rorndneascd, tot cip putini erau aceia
cari sd ceard literaturd romdneascd. Noi nu abeam un
numeir mai mare de cetitori romdni in Bucovina, tar
scrierile Bucovinei numai cu greu puteau pcitrunde peste
granitele Bucovinei.
Acestea fi allele sunt greutartile cw-care a luptat lite-
ratura Bucovinei fi ele trebue considerate ori de cede
ori voim sii judeccim aceastei literaturd.
Dar cu toate acestea putem spune cu metngetere, cif
Bucovina a aunt multi, ba chiar, praportional cu con-
tingentul din care se puteau recrula, foarte multi
scriitori.
Au fost §i sunt pro fesori de teologie cari au fdcut
faima lumit ortodoxe, Bucovina a aunt istorici ca ine-
puizabilal Eud. Hurmuzachi, D. Verenca, I. G. Sbiera,
d-1 I. Nisfor, etc ; a avut istorici literari ca pe erucli-
Jul I. G. Sbiera ; a avut in poezie pe patrioticul V. Bum-
bac, ale cdrui poezii stau Si azi inmormeintate in zia-
tele Fi revistele locale, pe duiosul f i melancolicul D.
Petrino, care a aflat aprecierea lui V. Alecsandri, pe
gingaful Si romanticul 7 . Robeanu, desgropat din ui-
tare de o meind pioasei necunosculd, pe regretatal f i
aproape necunoscutul A. Forgaci f i in timpurile mai
noi pe ceinteiretii durerilor noastre, domnii L Cocdrla-
Leandru, V. Hutan f i G. Rotted ; in nuvelci a avut pe
vigurosul I. Porumbescu, pe povestitorul trecutului istoric
al Bucovinei I. Grdmadd, pe duiosul cronicar al Bu-
covinei instriiinate E. Grigorovita, pe neintrecutul umv-
rist f i bicinitor al moravurilor bucovinene M. Teli-
man, pe neobosttul in formator G. To fan, etc.

www.dacoromanica.ro
 15

Dar mai ales folklorul e Mane bine reprezentat prin

name ca I. G. Sbiera, d-na El. Niculitd-Voronca, pd.
rintele D. Dan, d-nii I. E. Torou fin si L. Moran;
dar mai cu seamd fecundul S. Pl. Marian:
Nici traducerile n'au fost neglijate S i citez numai
pc cei mai cunoscufi ca V. Burnbac, L Grdmadd, pd-
rintele C. Morariu, d-nii C. Berariu, Iorgu Torna, etc.
laid deci o serie de nume care inseanznd 'ceva nu
numai pentzu literatura Bucovinei, dar care pot face
onoare intregii literaturi romdnesti.
Si cu toate acestea, dacd rdsfoim vivo carte de is-
toria literaturii romdnesti, numai foarte rar vom in-
tdlni si cafe un nume de mai sus. Nu e vina nimdrui,
ci numai a faptului, cd, pond astdzi, noi RomOnii nu
avem o istorie complectd a literaturii. romdnesti. Mai
ales ne lipseste istoria literaturzi moderne.
Cea mai completd istorie a literaturii, cea a d-lui
N. lorga, ajange numai pOnd la anal 1866, deci pOnd
int? o vreme, cOnd, in Bucovina, abia incepe o litera-
turd mai intensivd romdneascd. lar &le istorii literate,
ca cea a (1. Glz. Adamescu din Biblioteca pentru toti,
e prea sumard, ca sd poatd cuprinde pe toy scriitorii
de seamd ai Bucovinei.
Deocamdald suntem avizali incd la isvoarele vechi
cum sunt :
P&p din istoria Romdnilor bucovineni de Const.
Morariu, Brosura II, Cernduli, 1894 f i
Autorii RomOni bacovineni, repertoriu de L. Bodnd-
reseal, Cernduti, 1903.
Pentru lacrdrile mai noi ne fac unele servicii cdr-
file : Contributitme la bibliografia romdneascd, Jam
I, de Gh. Adamescu, Bucuresti, 1921.

www.dacoromanica.ro
16

Prozatorii noftri, chrestomatie de L. Marian si Du-

ndreanu, Chisindu.
Incolo majoritatea scriitorilor bacovineni stau ingro-
pa fi pima aziin alit de malt epuizate i in coloanele
prd Tulle ale ziarelor locale i ale revistelor romOnesti.
IatO de ce am crezut cä sOvOrsesc o operd de drep-
tate fi de recunostinlä fatO de inaintasi, dacd public
o antologie a scrisului rometnesc in fazele sale prin.
cipale dela anexare pond la [hare.
Si necesitatea acestei antologil se simte cu attit mai
mutt, cu cat nici in Bucovina rm se mai gdsesc
operele acestor scriitori, de oarece ele sant de mutt
epuizate i numai cu greu accesibile specialistilor. E
bine sei se stie di Bucovina nu are o singurd bibliotecd,
in care ar fi adunate toate operele scriitorilor Bu-
covineni.
Pe de altd parte trebue sd se cunoascd ce aduce i
Bucovina, revenind la patria-muma, in do menial lite-
raturii romOnesti.
Astfel fiind, intruciit priveste criteriile, dupO care
m'am condus in alegerea scriitorilor bucovineni, trebue,
sO mdrturisesc dela inceput cO m'am condus de prin-
cipiul ca fiecare scriitor mai insemnat sd-si aibei
sdu cdt de modest in aceastd antologie. Pe de altel
parte m'am straduit sd reduc pe dit se poate probele
din scniitorii mai pufin literati, pentruca astfel sO
corespund cerinplor moderne ale unei antologii.
De aceect niaterialul dat are un puternic timbru isto-
ric-literar, dar aceastd literaturd este icoana fidelO
a Bucovinei literare de petnd la Unite. Bucovina n'a
dat o literaturd pur esteticd,literatura ei nu are numai
flori in culori orbitoare, cu miros imbeitdtor, dar totus
[ton, pe care le culegi cu drag.

www.dacoromanica.ro
 17

Am mai autat sà unific ortografia Si punctuatia,

pe cdt era posibil, si chiar pe alocurea sd modific ne-
insemnate particularitdti de limbd, accent, pronuntare,
care ar fi prea jignitoare pentu urechea deprinsd cu
o limbd blind llterard.
Doresc ca aceastd antologie sd contribue la cunoaf-
ierea ci aprecierea dupd merit a Bucovina literate Si,
pe dealtd parte, sd usureze lucrut aceluia, fie cd voiu
fi eu sau altul, care ici va Ina greaua sarcind de a
.scrie istoria literaturii bucovinene.

Autorul
Cern6ufi, Februarie 1923

www.dacoromanica.ro
 POEZIR

www.dacoromanica.ro
 efill."114 A'sdtsreweoCis
-
TAV) fkl'a_i_fliNeI'
ec-N:Ata

DIMITRIE PETRINO
(18381 1878)

Coborator dintr'o veche familie boereasci, ma-

ma lui fiind o fiicã a bátra.nului Doxachi Hurmu-
zachi din Bucovina, Dimitrie Petrino se naste in Ruj-
nita (Basarabia), trace de tânãr ea toata, familia In
Bu3ovina, uncle ajunge pe nea9teptate fericitul mos-
tenitor al unei averi mari, pe care o irose9te In via-
çã usuratecâ la Viena i aiurea. Dupi o cAsitorie fe-
riciti de un an pierde pe sctia 9i unicul sáii copil,
pe care avea si-i plangl atat de induiosâtor in poe-
ziile sale. Ruinat trupeste i suf1ete9te, trece la
1875 la Ia9i, dui:ace scrisese cele mai frumoase din
poeziile sale. Aici devine director al bibliotecii sta-
tului, apoi profesor de limba.si literatura români la
universitatea din Ia9i. Moare in cea mai ne2g-r5. sA-
rácie la Bucure9ti.
A publicat poeziile : Flori de morma.nt, Cerniuti, 1867;
Lumine i umbre, Poezii, Cernfiuti, 1870, unde se
cuprind 9i Flori de mormAnt ; Raul, poem, CernAuti,
1875; La gura sobei, poem In 3 ca.nturi, Iasi 1876 ;
1) Anti! nasterii inc.a nu e definitiv stabilit.

www.dacoromanica.ro
22 DIMITRIE PETRINO

Poetne, in editia ,$Araga dela Iasi, precum i alte

scrieri tnarunte. (Vezi Contributiume la bibliografta
somâni de G. Adarnescu).
In 1903 apare la Valenii de Munte: Poozii alese de
D. Petrino, cu o prefata de N. Iorga. La sfarsitul
cartii ni se da un adaos despre rostul operei lui
D. Petrine.

www.dacoromanica.ro
COPILA SI PASCARUL

Intr'o barca usurica

5 ede-o fata frurnusica
..$i suspina mult amar ;
Lânga ea, luptand cu valuri,
Departand barca de valuri,
Sta, caruntele Oscar.

Marea scade, marea creste,

Barca luneca, pluteste,
Ca o pasere in sbor ;
Val de val mugind se frânge,
Ear' copila geme, plange,
Flange, ah, un tainic dor I

5i pascarul se uimeste,
Sta pe ganduri, o priveste,
..5 i apoi cu. glas duios

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE PETRINO 24

0 intreaba : Fica-mi spune

Ce chin oare te supune,
De plângi asa dureros 14

Atunci fata intristata

0 icoand ii arata
si-i rdspunde-amar plangand :
cAm iubit pe acest june,
Ah, mai mult nu-ti mai pot spune,
Cãci el doarme 'ntr'un mormant 14

S, i batrânul se'ngrozeste,
A lui fata se sbA.rceste,
Strigi.rd : cPentru Dumnezeu I

Mori cu mine de o data ;

Eu, ah, eu lui i-am fost tata,
El era copilul meu.

Si-aruncând lopata'n mare,

Barca cu-amandoi dispare
Cu un 001 mult amar ;
Val de val mugind se frânge,
Dar copila nu mai plange,
Nici caruntele Oscar...

www.dacoromanica.ro
 RUJNITA

Leagan scump al vie0i mele,

Sat in care m'am nascut,
Cu-al tau cer si-a tale stele
Mii de ori eu te salyt1

Dupa ani de desparOre

Trecuti pe-un pamânt strain,
Eu cu vechea mea simtire
Astazi iar la tine yin.

Cad in trista departare

Prea curând m'am scuturat
De sperantele, cu care
Numai tu rn'ai leganat.

Te-am lasat inan pruncie,

Inan zile de placeri,

www.dacoromanica.ro
2() DIMITRIE PETRINO

*i de-atunci a mea junie

S'a rack prin multe .a.ri.

Am vazut cetAti antice

Cu arcade de marmor,
Sub arcadele ferice
Eu am suspinat de-amor.

Am pà§it pe-acea,carare
Ce-ades duce la noroc:
Fericire, desperare,
Le-am simtit *i eu pe loc.

Am vazut .a.ri fericite,

Mai lin cer deci.t al Om,
Väi cu mult mai inflorite
Incantau sufletul meu,

Dar ca tine loc de pace

Altu'n lume n'am gásit,
Mai mult deck orice-mi place
Cuibu§orul meu iubit,

Locul unde fära. sama%

La lumina m'am trezit,
Unde numele de mra
Prima data 1-anh. rostit,

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE PETR1N 0 27

Te salut deci dar campie,

Unde in a vie0i zori,
Pentru-o floare de junie
Culegeam frumoase flori.

Salut vesela gradina

Si casuã ce mi-a fost
0 lume de comori plink
Leagan, scut §1 adapost.

Pe voi stanci §i pe voi dealuri

S,i pe tine rau§or,
Ce in tulburile-O valuri
Ca §i viao-mi treci u§or.

Si cuprins de-o suvenire

Mai fac cruce de trei ori,
and privesc sfânta zidire
Cu-al ei turn plecat de nori,

Toate imi aduc aminte

Visul meu copilaresc,
Si cu mii de glasuri sfinte
Ma ingana, imi vorbesc ;

Inca; cand ma vad aice,

A§ vrea sa fiu copila§,

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE PETRINO 23

Si sa dorm un somn ferice

-,
Pe-un sari dulce, dr5galas.

Leagan dulcea viecii rnele,

Sat in care m'am nascut,
Cu-al tau cer, cu-a tale stele,
Mii de ori eu te saint I-

www.dacoromanica.ro
 ADIO
I

Locuri mult frumoase, tärmuri de marire,

Care mi-aci fost mie leagan de iubire
Si un camp de visuri farä de hotar I
Lira mea sdrobita, inirna'n durere
Mai aduna Mcä vechea lor putere
Spre-a va zice astaziun cuvant amar,

Un cuvant, ce'n lume toate le sdrobeste

Cate cu simtire omul le iubeste,
Un cuvant ce iadul lumilor a dat ;
Lebada il spun; cand din viata sboara,
Omul, cand isi lasa frati, odor si tara,
Si a-I spune astazi eu sant condamnat.

Deci adio voaua, fra0 din asta tara,

Catra voi acuma gandu-mi Inca sboari,

www.dacoromanica.ro
30 DIMITR1E PETRIND

Fii-ai Bucovinei, spre-a va saluta.

MulOmita dulce celor ce frateste
AO cuprins odata'n brae, româneste,
Pe-un calator care adapost cata.

Scumpa-mi este-acuma dulcea suvenire,

i voi mi-aci fost marturi, când de fericire
Visuri rapitoare via4a-mi ingana.
Desi numai visuri, scumpe mi-au fost mie,.
Chiar si sfaramate azi de-o vecinicie
Eu a lor dulceatä nu o pot uita.

II

De dulce fericire, de cruda suferin0

Loc sfânt si mult iubit,
In care-am fost odata voios, plin de credinta,
In care-am suferit,
0 patrie iubita o dulce Bucovina,
Naintea-ti cu durere azi fruntea-mi se inclinä.

Caci scumpe mi-au fost mie campii1e-0 frumoase,.

Dumbrave, munti si Arai :
Chiar pietrele in tine mi-au fost pietre pretioase..
Prin scump amorul ei.
Un suvenir puternic in pieptu-mi e sApat,
Cu largul veciniciei de tine sant legat.

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE PETRINO 3

Frumoasa Bucovina, al tineretii mele

Frumos §i duke raiu,
S'a scurs intr'o clipeala, sub cerul tau cu stele,
Al vietii mele maiu.
Sdrobit de-o. soarte-amarã din sänu-ti ma. duc eu,
Dar sat-1m ta campie o'nchin lui Dumnezeu.

M. despartesc de tine, ma desparcesc de toate 1

Dar sub al tau pamant
Eu las tot, ce cu lanturi de Dumnezeu formate
Ma leaga de-un mormant :
De§i nu-mi poci fi mie precum mi-ai fost odata.,
Insa de al meu suflet tu nu vei fi uitata.

www.dacoromanica.ro
sirs
1704MV.-
---.2zwkkkez,
,241 te

CANTECE DE DOR
I

In placeri ca §i'n durere,

In noroc ca §i'n nevoi,
Am eindit la tine, draga,
Si-am cules aceste foi,

Foi adese-ori bätute

De-un vânt rece, vijelios,
Le-am udat cu-a mele lacrimi
Ca sä creascä mai frumos.

Le-am hränit cu al meu sAnge,

Cu-a mea via0, cu-al I-mu dor,
Si cu foc am scris pe ele
Soarta mea §i-al meu amor.

Le-am cules in vai frumoase

Ce norocul lumina

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE PETRIN 0 33

Le-am cules §i pe morminte

Unde-al mortii vant turba.

De pe buze dulci ca mierea

Le-am cules visand de-amor,
Dar cu ani intregi de lacrimi
Le-am platit pe viitor.

Caci divina poezie

Este un cinel prea slant,
Ce, spre-a da unuia lacrimi,
Pune pe-altul in mormant.

II

Am spus florilor frumoase,

Le-am spus al meu dor,
Am spus stelelor lucioase
Tristul meu amor.
5i de-atunci pe floricele
Scris e ca doresc;
Si de-atunci e scris in stele
--,

Ca mult te iubesc.

Am spus paserii -ce sboara

Frumuseta ta,
Am -spus vantului de sara

www.dacoromanica.ro
34 DIMITRIE PETRINO

Suferinta mea.
Si de-atuncea te slaveste
Pasarea'n cântari,
..$i zefirul imi sopteste
Du lce mang5.eri.

Insa nimärui in lume

Inca n'am rostit,
Inger dulce, al tau nume,
Nume mult iubit.
Caci curand natura toata
De cumva 1-ar sti,
Ea 1-ar repeta indata
Si'n cer 1-ar rosti.

Atunci lumea credincioasä,

Daca 1-ar vedea
Scris in bolta luminoasa,
Atunci, scumpa mea,
Stiu cã toata omenire
Ti s'ar inchina
Ca la o dumnezeire
Si tu m'ai uita.

www.dacoromanica.ro
 TOT UNA

Fie zilele senine,.

Fie noapte pe pAmant,
Tot e una pentru mine,
CAci ea doarme in mormant.

Ce folos, dacA rAsbate

Printre nori soare divin?
De-acum raza-i nu mai poate
SA pAtrunda'n al meu san.

Sau ce groaza sl-mi mai fie

De-o furtunA cat de rea?
L'a furtunelor urgie
S'a deprins inima mea I

Zile vin, zile vor trece,

Eu pe toate le privesc,

www.dacoromanica.ro
36 DINIITRIE PETRINO

Dar, de-i cald sau de e rece,

Eu de-acum nu mai simtesc.

Fien ctr raze senine

Fie noapte pe pam 'ant,
Tot e una pentru mine :
Caci rnorrnântul e mormânt.

www.dacoromanica.ro
 COPILULUI

Copile sännanele,
Ah, tu Inca. nu stii
Ca maica-ti nu mai este,
Ea nu--i intre cei vii.

*i nu vei sti de &ma,

Caci nu vei fi siaqit,
Cu ce iubire sfânta
De ea ai fost iubit.

Insa vAzand pe a4ii

Crescuft de mica lor,
Adese tu vei plânge
Lipsit de-asa amor.

Vei plânge si cu tine

Amar voiu plânge eu,

www.dacoromanica.ro
 D1MITRIE PETRINO
38

Cad pruncii fárá maica,

Sant fará Dumnezeu.

Ca lloarea fara roauii,

Ca campul fara flori,
Sant fiii fara maica,
Orfanii muritori.

Orfani santem" in lume,

Ah pruncu§oru1 meu!
Orfani de-acum nainte
Orfani §i tu §i eu.

www.dacoromanica.ro
 CANTECUL MEU

Suspin e oare? sau melodie?

Plans de durere? sau glas de-amor ?
Gemet de moarte? *i de-agonie ?
Sau un preludiu de viitor ?
-Ce este glasul inimei mele,
Care se'nchina chipului tau
.Si-adese sboara pan'intre stele?
Ce este oare cantecul meu?

.Spune-rni, o tar5? spune-mi tu mie,

Ce e acordul rasunator,
and pentru tine in melodie
Lira-mi vibreaza, plina de dor?
and cerc cu tine oate-a le'nvinge,
S,i'uvoc cu lacrimi pe Dumnezeu,
Land pentru tine-muza mea plange,
Ce este oare cantecul meu?

www.dacoromanica.ro
40 D1MITRIE PETRINOc

Spuneti-mi mie, voi flori divine,

Fete sublime, ingeri de-amor,
Caror cu lacrimi si cu suspine
Lira-mi slujeste cu glas de dor ?
Voi ce-mi dati visuri de poezie,
Ce-mi dati aripa lui Dumnezeu,
Va rog, imi spuneti, spuneti-mi mie
Ce este oare cantecul meu ?

Spune-mi natura, maica iubita I

Spune-mi tu lume! voi muritori !
Spune-mi câmpie, dulci inverzita,
Spuneti-mi stele, spuneti-mi flori 1
Spune-mi tu neagra eternitate I
Spune-mi, ah 1 spune-mi tu Dumnezeu :
and de iubire inima-mi bate,
Ce e atunce cantecul meu ?

Nime nu-mi spune, nime nu-mi zice

Ce e cantarea sanului meu,
De este eco dulce, ferice,
Sau de-i un sunet jalnic si greu ?
Caci nime'n lume, nime nu stie,
Ce este sacru sanului meu.
Deci pentru asta nime nu stie,
Ce este oare cantecul meu ?

www.dacoromanica.ro
1DIMITRIE PETRINO 4r

Suspin pe aripi de melodie,

Plans de durere, glas de amor ;
Gemet de moarte,, de agonie,
Jalnic preludiu de viitor.
Eata ce-i glasul inimei mele,
Ce se inchind chipului tau,
Carele sboard 'And la stele,
Eata ce este cantecul meu I

www.dacoromanica.ro
 VASILE BUMBAC
(1837 27 Febr. 1918)

A fost profesor la liceul din Suceava.

A scris foarte mult, dar nu 9i-a colectat scrierile-
In volum. A scris pove9ti populare, schite de excur-
siuni, tratate 9tiintifice, ail de seama, etc., apoi mai
ales poezii patriotice, ode, sonete, fabule, cântece,.
etc. Scrierile sale sant risipite prin revistele 9i ziarele
din Bucovina 9i Transilvania, prin manuale de
9coal5, prin calendare, carti de cantece, prin anuarele
liceului din Suceava, etc.
Forta sa consistd fu traduceri din Eneida lui Virgil,
din Metamorfozele lui Ovid, din poeziile lui Horat,.
din Iliada lui Homer qi din poeti germani.
A scris 9i sub pseudonimul A. Cosovan 9i Audin
Costanceanu.
0 listá mai detailata a scrierilor sale pini la 1902
este In : Autorii Romani bucovineni de L. Bodnares-
cul, Cerniuti, 1903 I.
1 De curand a apArut un studiu arranuntit datorit d-lui V.
Morariu si publicat in rev. ,Junimea 1iterarA" a. XII (1923).

www.dacoromanica.ro
VASILE BUMBAC 4-3

0 mare parte a s2rieri1or sale a rimas 'Ana astlzi

netipirit5.
Fragmentul de mai jos este inceputul din epopea
sa: Descilecarea lui Drag(); in Moldova (epopee in
12 cânturi), publicatd in parte (2 canturi) In Foaea
Sotietatii pentru Cultura ;i Literatura Romani din
Bucovina", in Cerniuti, a. V, nr. i 0 2 ([869).

www.dacoromanica.ro
 DESCALECAREA LUI DRAGO$ IN MOLDOVA

CANTECUL I
(Cuprinsul: PIanul descileciirli urzit de eitre Dragos si,
prima de fruntasii Marmatiei).

01 spune-mi, muza, calea si faptele faimoase

*Pnvingerile multe din lupte sangeroase,
Ce le-a purtat asupra fiorosilor pag-âni
De multviteazul Dragos cu bravii sai Români,
Ce-si paritsi caminul si vatra parinteasca
5i strabatu Carpatiqcu fala barbateasca,
Ducând cu sine-o cruce si-un sceptru de cl'Irmachv
*i-o ceata numeroasa de luptatori .inaci
Intr'un pamânt, ce varsa din sanu-si cu prisos
Isvoare dulci de miere si lapte mult manos ;
5i cum s'a pus temeiul acelei OH vestite,
De-al carii nume falnic si brace neclintite
Se'nspaimântau dusmanii, cu câti se masura
Pe câmpii de rasboaie pe carii triumfal
www.dacoromanica.ro
 VAS1LE BUMBAC
45

Sosind cu timpul ziva de vesnic'amintire,

Ce-a statorit-o Dragos spre sfat, spre hot6rdre,
Prin soli trimisi anumei de- stire ca sã. dea
La toti fruntasii ãrii, ce glasul i-asculta,
Fruntasii din tot sdnul Marmatiei hatrâne,
Mosiei stäpAnite de bratele române,
S'adund la cetatea cdruntului Bogdan,
Ce cArmueste tara, ca dornn i ca mostean,
Bärbat de vitd'naltd, vldstare strdlucitd,
Ce pretuia virtutea dela strdmosi primitd.
Aproape de cetate fruntasii se'ntrunesc,
Si cinci barbati la Dragos de soli ii rânduesc:
Boldur, Mita, Pintea i Arbure i Vlad,
Voinici de varsta tineri, bdrbati de rang inalt,
Cumnati i veri cu Dragos, cu carele staturd
Din crucia lor pruncie in strânsd legatura,
In timp de zile bune sen tiinpii de nevoi,
In zilele de pace si'n zile de räsboiu.
Solia deci ajunge si Dragos o primeste,
Arbure cuvântul apucd i vorbeste:
e01 Cdpitan mdrite, al tdrii noastre scut,
Iubit de fratii nostri si de vrajrnasi temut!
Multi ani sä te pdstreze cereasca provedinta,
Sa cuceresti dusrnanii cu bra; de biruintä I
Primind fruntasii tdrii prin soli porunca ta,
Venird toti la tine si vor a-ti asculta
Acum i totdeauna cuvintele si sfatul,
Ce patria le cere.Si de cumva'ngdmfatul

www.dacoromanica.ro
46 V A SILE BUMBAC

Pagan in pribegire-i de sange pang-ark

Ar vrea ca sa ni calce hotarul mostenit
Dela strabunii nostri,cu bratele'narmate
Sa-1 navalim in pripa, cand semnele-or fi date!
Incunjurandu-0 steagul, pe dusman sa-I Jovim
Sa. cada'n umilinta, iar noi sa biruim!
Sub carma ta'nteleapta lupta-vom toti ca tine
Pentru-ale noastre vetre si pentru-al nostru bine;
Lupta-vom §i-om invinge, caci inca niciodat'
N'am.fost invinsi de dusmani, decand te-am capatat
Carmaciu pe cimpul luptei.Radica-ti dara. glasul I
Da rest gIndirii tale, precum ti-o spune ceasul!
Ear noi, carmaciu de fala, cu drag te-om asculta
S,i voia; ta si sfatul le-om face, le-om urma. ,
Astfel vorbeste falnic voinicul si se'nchina
C'o mana'n jos lasatá, pe sabie c'o mana.
Ear Dragos il asculta. voios si'nsuflecit
De vorbele marece, ce solul i-a rostit.
*i cugetand la visul, ce sufletu-i patrunde,
Spre soli si'ndreapta glasul si zice si raspunde:
tO! voi barbai de nume, barbati cu brave tari,
In piept cu vitejie, cu sufletele mari!
Ferice este-acela, ce pentru-a sa mosie
Ca pre isi pune viaca in lupte din campie;
Dar mai ferice este acela ce'n räsboiu
Sub steagul sau uneste barba0 voinici ca voi,
Voinici carii se'nchina la glasul ce li zice :
eFartati 1 unire numai ! si patria7i ferice,,
www.dacoromanica.ro
VAS LE EUMBAC 47

Sá fim deci totdeauna, precum am fost uniti,

Caci numai prin unire vorn fi nebiruiti!
Si cand va cere timpul, sub flarnura strabund,
Vom sfararna catusa ce-ar vrea ca sa ne-o puna
Salbatecele turme, ce navalesc mereu
Si samána prin lurne chin, patimä i rau.
Noroc va dee ceriul, norocul sa'ncunune
Virtutea voastra veche si-a voastra'ntelepciune.
Dorinta mea si scopul, spre care v'arn chemat
Prin soli din toata taxa, o sä le stiti indat' I
Dar mai intai de toate doresc ca sa soseasca
In curte toti vitejii, i toti sa le cunoasca,
Acei cari de'rnpreuna cu voi s'au inteles
Si'n falnica solie la mine v'au trimes. ,
Asa. raspunse Dragos, si'ndata. randueste
Dintre curteni pre unul, la care-i porunceste,
In curte sa invite pre toti voinicii sal,
Incunjurat de dansii sã stea la sfat cu ei.
0 clipa trece numai si-o ceata de trei sute
De calarasi rasboinici soseste'n larga curte ;
Bogdan cu p!ete sure, al tarii doinnitor,
Alaturea cu Dragos, iar solii'n urma lor
Es din palat sPn curte voios intampineazi
Pe caldretii sdraveni, ce falnic nainteaza:
(Bine-4 venit! le zice Bogdan cu sceptru'n rnana,
Ear ceata fruntasimii se pleaca i se'nchind.
In urma merg cu totii in marele palat,
dau in sala mandra, in sala cea de sfat:

www.dacoromanica.ro
48 YASILE BUMBAC

De-a dreapta si de-a stanga se'ntrec in stralucire

Icoane daurite cu chipuri de mat-ire,
Ce'mbraca'n jur paretii scobiti de sapatori
Si zugräviti in varste si printre varste flori:
Ear colo'n fruntea sale un troll maret se vede,
Pe care'n stralucire Bogdan batranul sede ;
De-a dreapta se aseaza pe-un jet de aur curs,
Pastrat din stravechime i spre podoaba pus,
Nebiruitul Dragos; de-a stanga lui se pune
Var Arbure istetul, barbat de'ntelepciune,
Si dintre toti fruntasii mai vrednic de cuvant,
Mai iscusit in arme si'n lupte mai cu-avant.
El prin aceste daruri castigat iubirea
Intregii sale patrii i rangul i marirea
Dela Bogdan batranul pre lang'al sãu fecior.
Apoi i ceilalti oaspe;i se'nsira'n preajma lor
Pe jalturile dese, luandu-se'n privire
Virtutile i varsta i rangul de marire.
Toti sant voinici de nume cu inime de lei
Dedati cu ram si bine, iubiti de calr'ai sai,
Iubiti de toata tara, pentru-a careia soarte
Sant gata'n toatA clipa sã lupte pan'la moarte
Si sangele sa-si verse, dar crudului barbar
Sa. nu-i predee-o palma din vechiul lor hotar.
Dar mai cu sama unii se OA dintrinsii-anuine
Destinsi prin barbatie legata de-al lor nume,
Prin semne de virtute, ce le-au agonisit
In luptele grozave cu dusmanul cumpiit.

www.dacoromanica.ro
VASILE BIJMBAC 49

Mai sralucit aevea si falnic la statura,

Voinic cu suflet ager i plin de'nvatatura,
Este'nteleptul Hurul, ce multe tari calcã
S,i cunostinti adânce din carte-si aduna ;
De carturarul curtii Bogdan si 1-a luat,
Sa-i fie de'ndemana pentru-ajutor i sfat.
i margina,u1 Pintea, ce-i numai foc i viata,
Crescut pe campul luptei din fraga tinereta ;
El sabia din manã i arcul nu lasa
Prin zece ani de zile, decand kinbratisa.
Nici un rasboi pe lume nu-i poate-aduce frica,
Dusmanul de-a lui mâna lovit in sange pica.
El e nepot de sora a marelui Bogdan,
Comanda 1) marginasii cu suflet nasdravan.
Vlad, numit Pletosul, vatav al muntilor,
Ce-a nimicit cu totul navala Untilor
In trei bätai de moarte, sub a lui comanda 2)
PIáeii sai lovira pre dusman cu isbanda.
E var primar cu Dragos si altfel inrudit
Cu multi fruntasi din tara, neam vechiu i stralucit.
Asijdere puternic in brat, in cugetare,
In carma ostäseasca, bârbat de varsta. mare,
E batausul Borsa cu capul innalbit,
Dar sangele nu-si schimba c'un Omar inflorit ;
Cumnat cu Bogdaneasa, legat cu incuscrie

1 In text: Comandl.
2 In text: Comindl
4

www.dacoromanica.ro
50 VASILE BUMBAC

Cu casa domnitoare.Maestru'n bätAlie,

Sub agera sa rnâna. pe Drago§ 1-a crescut
si-un apitan puternic dintr'insul a fäcut.
Faimos in cArrnuirea ostirii al:Anse,
El rA3p5.ndi perire prin oardele trufase
De limbi fa'rã de lege, ce-odatã se'ncercarä
Orbis sä treaca Tisa si tam merintara.
5i capitanul Varg5., carmadu de pedestrime,
Ce comandeazi 1 sesul cu foc si cu-agerime.
De dânsul se'nspAimântà. sAlbatecul Maghiar,
Cci i-a gustat puterea de-atAtea ori cu-amar.
Boldur, Novac si Bistra, Ureche si Cercel,
Sutasi de varsta tineri, cu bratele de fier,
Pätrunsi de datorie ce patria le-o cere,
In piept cu voinicie si'n suflet cu putere,
Statornici in chemare; deprinsi in luptà grea
5i vrednici de maxirea, ce tara le-o dedea.
Si falnicul Mita, arda de mare nume,
A ca'rui veste sboara, prin tarä si prin lume,
Crescut de mic pe Iânga Bogdan, si-a cAstigat
Iubirea 'ntregii case si'n urm'a cApAtat
Pe fica cea mezinä a lui Bogdan de soap',
Ostirile cetAtii stau sub a lui povata..
Arcan, Potop si Ciurea si Tisa si Crãciun,
Si Ursii, frati de-a gemeni, si Faur si Strbbun,

' In text: comandeazA.

www.dacoromanica.ro
VASILE BUMBAC 5 I

alti frunta*i din tara, de rang, de vrednicie

mu4i lAtrani i tineri din munci *i din câmpie,
Toti imbrdcati in zale cu sãbiilen tioc,
In piept cu contiintã suflete cu foc.

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN MORARIU

Este nestorul preotimii bucovinene. A tradus poezii

din limba germana, a soils parti din Istoria Romanilor
Bucovineni, a fost un harnic colaborator cu poezii $
proza la ziarele locale i la revistele romaneSi de peste
lotarele Bucovinei. A fost mai ales un entuziast
aparator al culturii romane0 fn fata strainilor, un
bun Roman i un convins creOin.
Lista scrierilor in: C. Morariu: P6rti din Istoria Roindnitor
bucooinent, brosura II.

www.dacoromanica.ro
 GRAIUL PARINTESC
(Din Regensburger Liederkranz", cu observarea
ritmului muzical).

O tu grai dulce pärintesc

Ce farmec mare ai 1
and te aud, când te vorbesc
Ma simt sträpus in rai.

Dar multi din fii te-au pArdsit,

O pdrási0 ar fi
De tot, ce'n lume au iubit
Si Inca vor iubi.
-)

a scumpule graiu pärintesc,

Tu cel mai dulce farmec ai,
O dragul meu graiu românesc
Ca tine nu-i alt graiu.

Din toate cAte'n lume sânt,

Tu-mi e§ti cel mai iubit,

www.dacoromanica.ro
i6 CONSTANTIN MORARIU

Prin tine eu pe-acest parnant.

Sant cel mai fericit.

Ori si ce tonuri de-armonii

De inima ma strang,
Dar ale tale melodii
Cand le aud, eu pla.ng.

Caci par'ai vad naintea mea

Cel timp de dragi minuni,
Cand mama manile-nii nalca
Spuindu-mi rugaciuni,

5i-atunci ma prinde-un jalnic dor

5i din adânc suspin :
In veci, o graiu, eu te ador
.5i 0.e ma inchin.

Din : Poezii germane, Gherla, 1890

www.dacoromanica.ro
 N'AM OVAIT

N'am §ovait, ci totdeauna

Am stat ca stânca'n fao. sortii
Si-am infruntat mereu minciuna.
--,

In schimb cunosc fiorii mortii,

Ce ades a§a m'au fulgerat,

Incat sintirea-mi amorti.
Ce bine-i, cand ai invatat,
Traind, sä stii ce-i a muri

5i sa ai dulcea con§tiin0
Ca nu'n zadar ai suferit,
Caci greul drum de suferinta
II la§i de spini mai curatit

Celor ce au sa te urmeze.
Atuncia ei tot mai uwr

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN MORARIU

Vor incerca sa. intrupeze

Eternul vis al tuturor:

Viata numai in 1zi,,ziiu ! D

Dusman de moarte-i e minciuna.
Trdeste viata cea mai plinä.
Cine-o infruntä totdeauna.

Junimea Literard, Cernauti,

a. 11 nr. 4 (April 1905)

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN BERARIU

Este profesor universitar la Cernauti.

A publicat o multime de poezii prin ziarele 0 re-
vistele din Bucovina 0 Romania veche, a scris piese
teatrale, a tradus altele din limba germani. ,Poeziile-
sale nu le-a cules hi volum.
0 lista a scrierilor sale de pima la 1902 e &La-
in: Autorii Romani bucovineni de L. Bodnarescul,.
Cernauti, 1903.
Reproduc mai jos un fragment din : Fat-frumos
in gradina sf. Vineri, feerie In trei tablouri, Sucea-
va, 19o3.

www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS
IN GRADINA SF. VINERI
Fdt-Frumos, In drumu-i pentru a desrobi pe Ileana Cosin-
zeana din ghiara zrneului, abate pe la Sf. Vineri, ti istorisefte
epizodul cu rdpirea Ilenei cere ajutor pentra desordrfirea
plannlui sdu.

SF. MERE

Tu cine eti, ca ai putut strdbate

Spre raiul meu primejdiile toate?

FAT-FRUMOS

Un peregrin, ce umbl'a vitejie,

Pe nume Fat-frumos. El singur tie
Pucine numai despre sine: 'n zori
Eu m'am trezit culcat in pat de flori
Departe'n rdsdrit eu nu §tiou unde
Pe-un pat frurnos, ce intre munti s'agcuncld.
Pe capul meu cazu din zori o raid
luciu auriu din-pdr ,imi ,sciinteeaza;

www.dacoromanica.ro
62 CONST ANTIN BI RARIU

A noptii umbre strans-am in orbite

negre stele 'n ochi:am zugrdvite.
Din cupa unei flori sorbit-am miere,
De-atunci rni-e glasul duice'n mladiere;
Botezul 1-am prirnit din stropi de roua,
Indata am simtit o viata noua
5i'n clipa am crescut la trup deplin,
Cum sunt acum, in faca ta cand vin.

SF. VLNPRE

Ce minunat 1
(Cdtrd Fat-frumos)
Mai multe nu §tii spune?

FAT-FRUMOS

Pove§tile de mine spun minune :

C'a§ fi ba din Calin, ba din Dafin,
Ba ca un vulture, din cer senin
Sburand, in cioc de aur m'a adus
5i'n mandrul plaiu in pat de flori m'a pus.

SF. VINERE

Ascunsa taina pare el sa fie I

(Ultra' Fdt-frumos)
Te vad plecat cu ghioaga'n voinicie

www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN BERARIU 63

pe-un taram al pacii esti ajuns,

Dar incotro ti-e calea?

I AT-FRUMOb

Drept raspuns
Sa-ti povestesc de-o mândra'rnparatie
Ce sue'n nor cu crestele de munti,
Incununate de zapezi pe frunti,
Cu qesuri largi bogat infloritoare,
Ce-si scalda poala in talaz de mare,
Cu sate, targuri si noroade multe,
Ce fericite sunt, ca pot s'asculte
De-un imparat ce'n lume saman n'are
In märetia lui stralucitoare.
Dar mai presus: o fala de odor,
Podoaba'mparatiei, dulcele isvor
De nesfarsite bucurii i minunata
In frurnuseti e tânara lui fata
Ileana Cosinzeana. Fericiri imparte
Surasul ei i lauda-i departe,
Mereu crescand, ca raul ce se scura,
Repovestita a trecut din gura'n gura
Asa faimos, ca'n lume top se mira.
Multi feti de craiu.si imparati sosiri
Cu-alaiuri man i daruri nestirnate,
Cum mintea omului nici n'o socoate
In vraja dorului dupa. Ileana,

www.dacoromanica.ro
64 CONSTANTIN BERARRY

Ca sa-i inchine viao. i coroana,

Din zi in zi la hima ei ansire
Podoabe noaua pentru stralucire.
(Intristat)
Dar repede-s prefacerile in cale
and yin sa schimbe bucuria'n jale.

SF. VINFRE

Ascult uimita glasul tau aprins,

Laudând pe Cosinzeana. Cine-a stins
A mandrei fete fericita pace ?

FAT-FRUMOS

Era'ntr'o noapte, pogori furtuna,

Cum nu a fost pe lume mai nebuna,
Cu uragan suflat de vraji de vraci,
Ce rasturna din radácini copaci,
Si vájaind plesnea, ca sä. darame
*i ear sa fuga prin intunecime.
Ziceau fricosii oameni facand cruce:
eSfarsitul lurnii vine sä ne-apuceD 1
and se zori la curtea'mparateasca,
Era o framântare nefireasca
In toti. 0 groaza negraita
In jur se'ntinse. lute alergara
Aprozi i crainici cautatori prin ora,

www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN BER kRIU 63

Dar urma nu gasira ; doar o baba,

Ce'n bob vrajia, le povesti in graba
De umbre sburatoare §1 de-un vaer
Ce dureros s'a auzit in aer,
De-un fufger ro§, facand sa. se'ntrevada
0 umbra neagra, §'un chip de zapada.
*i zis-a baba : tSpuneti la'mparat
Ca craiul smeilor odrasla i-a furat 13

SF. VINERE

Grozava e a zmeilor urgie 1

Ileana biata dusa-i in robie?

FAT-FRUMOS

II-4e1egand a sa nenorocire
Batranul imparat, ca scos din fire,
A izbucnit in hohote de plans;
Si cum era norod in juru-i strans
Ruga ca un copil §i se ruge:
4 Catati, aduceti pe Ileana mea,
Copilul meu iubit, viao vietii,
Odorul scump, toiagul batranetii.
Nu vreau impar4e, nici mai-ire,
Mi-o dati napoi rapita fericire ID
Plangea norodul. Jalea lui cuprinse
Campii §i munti §i ta mereu se'ntinse
0

www.dacoromanica.ro
66 CONSTANTIN BERARM

Pe la vecini, tiecând din tara'n tara

..5 i pretutindeni ochii lacrimara.

SF. VINERE

0, cat de dureros Sarrnanul tata

1

Ca §ia pierdut odorul sat' de fan...

FAT-FRUMOS

Pornira feti de crai §i imparati

De-acela dor pe urma ei manati.
Cu vitejia lor pe mei sa-i bantue
..5i pe Ileana-roaba sa o mantue.
La cur ti ori-unde-i jale i suspin,
Caci fetii dui de-acasa nu mai yin.
Lin gaud aprins, un dor inflacarat
In drumuri m'a pornit : ca sa desbat
Din bratul craiului de zmei pomana
Ce qi-a fäcut cu prada din Ileana.
Cu mila ta, o sfânta, sa ma mirui,
Sa-mi dai puteri pe hotul-craiu sä-1 birui 1

SF. VINERE

A buzei tale veste dureroasa

In suflet urma duio§iei lasa ;
Intregul nenoroc urzit copilei

www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN BERAIUU 67

L-am ascultat cu tot adinsul rnilei.

Ii laud curajul I Mândra-i vitejia
Ce te impinge sã deslegi robia
Dar calea ta'n primejdii pururi creste
nici un muritor n'o ispraveste.
Tärie ai sA-ti implinesti dorinta ?
Adese'n urma'nsufletirii sta. cainta
I

De e frumos, ca sa reshnti durere,

SA sari in ajutor a ta put ere
Imboldurilor mândre slujitoare
Prea slaba-i poate, lesne-i s'o doboare
Vrajmasii nefiresti. 5i nu-i pacat
De chipul tau cel mAndru inchegat,
De tinerea ta infloritoare,
Sa piara'n vrerea mintii prea usoare ?
Intoarce pasul tu grabit fara de vreme I
FAT- FRUMOS

Nu astfel sa-mi vorbesti Caci nu se teme

Viteazul de prirnejdii, ci cu zor
S'arunca drept in valmasagul lor.
Pornirea mea de fapta'ncununata
Voiesc sä fie.
Santa mult laudata I
De vrei O. ma ajuti, primesc cu drag
Si-ji multumesc, de nu acest toiag
(Aratei ghioaga)

www.dacoromanica.ro
68 CONSTANTIN BERARIU

Ma. va calauzi ca pan'acum,

Prieten bun, si mai departe'n drum.

SF. VINERE

Prea räu, ee-am zis, cu ghndul tau se'ngana I

Cu drag iti pun, ce pot, la indemana.
Dar vezi, puterea mea e prea saraca
Decat a zmeilor tarie sa. intreaca.
Si mai ales : mi-e gandul stiutor
De-i vrednic cel ce-mi cere ajutor ?
Nu-i vorba ta numai vestmant de fala,
Urzit de-o ingamfata indrazneala ?
Nu pot sä te ajut far.. incercare
De-o Implineti, un dar cum e arare
Sa-ti fie scutul men, de nu, osanda
Voiu pune pe fiinta ta plapanda,
Te voiu vraji : fiinta pe ocara
Sa ma slujesti in chip si fel de fiara.

FAT-FRUMOS

0, pune-ma la incercare ! Gata

Sunt eu sa-mi iau si plata si r asplata I

SF. VINERE

LI vezi pe Urs ? El este fat de craiu

www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN BERARILT 69

LS,i 1-am vrajit pentru sumevl-i graiu.

(Cdtra Urs)
Tu stii de unde venit napasta !
SA-I duci pe Pät-frumos in noaptea asta
SA stee perelor de aur paza,
Sa \rad, cum agerimea lui veghiaza.
(Card Fal-frumos)
De-acuma, Fat-frumos, din gand dispara
Imboldul tau de duca. PAna'n sara
Sa-mi fii placutul oaspe. Se cuvine
Sa fie inima i gAndul tau senine.
(Cdtrei cei adunati)
Curteni i flori ! Primi0-1 cu iubire
Pe rarul oaspe. Unde sunt potire
Cu bauturi placut intaritoare?
Intindeti-i ! In dulce desfatare
Sa-i treaca ziva ca un vis frurnos I

FAT-FRITMOS

(InchintInd potirul)
Seninatatii tale beau acest 'prinos I
(To(1)

Slàvit sa fii, tu oaspe rar si rnandru I

www.dacoromanica.ro
70 CONSTANTIN BERARI TY

(Sf. Vinere face un semn purtdtorilor scaunului ; ei se apropie,.

Sf. Vinere sue In scaun, apoi este ridicatd In sus).

SF. VINERE

Acum, flori dragostoase, sa. pornici

Cu joc sagalnic, cum mai mândru-1 st4i.
(Cdtrd Feit-frumos)
Priveste, Fdt-frumos, sä vezi temeiul
Vie0i dela noi si obiceiul;
Urmeazä-rnd, pe lângl mine fii
SA-mi povestesti de=a tale vitejii.
(Grupul Sfintei Vineri se posteazA in fund lAngl portalul pala
tului, pe scAri. FAt-frumos langA Sf. Vinere, din cAnd in cAnd
vorbind prin semne cu ea. Ursul, cam neghiob, aranjeazA dansut
florilor cu fluturii).

www.dacoromanica.ro
 ADRIAN FORGACI
(1878 10 Mai 1905)

Flu de institutor din Bucovina, a urmat la Univer-

sitatea i Conservatorul din Viena, pe care din lipsa
de mijioace nu le-a putut 'termina. Moare de ftiz;e
rin floarea varstei.
0 parte din poeziile sale agar in Almanahurile in-
trunirii academice rornane Bucovina" dela Cernduti,
din anii 1903 1905, din care le reproduaem, iar
I

gestul rimane nepublicat.

www.dacoromanica.ro
 DELA PRUT

CIOBANUL

Jos pe hind. langa Prut

Foae verde s'asternut,
Foaea verde-a'ngalbenit,
Turmele mi le-a rarit.

Dar nu-mi pasa nici de foi,

Nici de turmele de oi,
Ci de litfele barbare,
Ce ne calca in picioare.

Ciobanele de pe deal,
Da-te mai incoa spre mal,
.51-tt mai ia vre-o cAci-va fraci
Tot cu ghioage inarmati,

www.dacoromanica.ro
74 ADRIAN FORGACI

$i mi-i fa'mpre juru-ti roata.

5i cu ei te-arunan gloata,
5i sporeste'n venetici,
Ce s'au furisat pe-aici.

Pune m5.na pe pamântul,

Ce de mult si-a dat Prea-Sfântul,
5i fii iar cioban vestit
Cum ai tost, când ai venit.

www.dacoromanica.ro
 COZMINUL

Prin pAdurea'ntunecata
Trece vremea inapoi,
i aevea §i deodati
Esa. 5tefan din zMroi.

tefan Voda. Bun si Mare

Inainte-si face zor
Pe un negru soim cdlare
Si cu ochiu intrebator :
--,

Unde-i oastea mea cea veche?

Unde-s vechii mei haiduci,
Turca trasã pe-o ureche,
Ochii fulgeri prin rescruci?

Unde-o inimã ferbinte,

Unde brace de eroi

www.dacoromanica.ro
6 ADRIAN FORGACI

Vremea trece inainte,

Numai voi dati inapoi? ,

Si padurea se'nfioara,
5i §tejarii-s amortiti,
Numai vântul se strecoara
Pe sub cracii adormiti.

S,i din fund de camp CU soare,

Plin de taina .§i mister,
Eata glasuri de popoare,
Ce se urca'ncet spre cer :

tInapoi noi, ...5tefan draga,

Noi, ce-am dus amar §i chin,
Doar'am scoate-o tara'ntreaga.
De sub pumnul cel strait)?

Noi, ce-am mai ramas cu sacul,

SaraciO, cu pieptii goi?
Nu, cad, 5tefane, saracul
Nu da astazi inapoi I

Inainte 1 Inainte 1

Geme sufletu'n popor,

Inaintel Inainte 1

Suna glasul nodrilor.

www.dacoromanica.ro
ADRIAN FORGACI 77

Inainte I Glasul creste,

Creste'n munp si in câmpii,
Ear Cozminul surd vueste:
Inainte, mAi copii I

Inainte deci cu totii

Si cu santul Dumnezeu I
Ce-au fost mosii sânt nepotii,
Si nepopi cresc mereu.

Astdzi n'avem legioane,

Voevozi si nici Traiani,
Numai zece milioane
De RomAni Dacoromani.

Dar tr5im cu viata'n mâná,

Cad suntem de viatá plini,
Si o inimã rom5.na
E ca septe de straini.

,S)tefane, sä fii cu bine,

Plina-i vremea de eroi I

TreacA vremea peste tine :

Peste vremi vom trece-noi. a

www.dacoromanica.ro
 T. ROBEANU
(Dr. GEORGE POPOVICI)
(1863 1905)

Intre scrierile istorico-juridice care-I preocupau, qi

.intre luptele politice care-I absorbeau, G. Popovici
a putut si jertfeasci, in timpul liber, si cAteva clipe
fericite pentru muza-i favorit.i. A publicat poezii mai
ales in Convorbiri Literare, care dupã moartea-i, in
parte, au fost reunite intr'un volumes: T. Robeanu
(Dr. George Popovici), Poezii postume, cu o prefati
de N. Iorga, bibl. Minerva nr. 6, 1908, unde este bio-
grafia si bibliografia lui. Mai vezi, ContribuTiunea la
bibliografia româneascA, I de G. Adamescu.

www.dacoromanica.ro
 FRAGMENT
(INEDrr)

Peste Tajo doarme noaptea lenesã in vis pierduta,

Gingas vânt de primavarà o desmearda si-o saruta,
i'n zburdalnicà poftire se'ncearca sa-i rapeasca
De pe tainuite sinuri neagra ei manta regeasca.
brä sus in moarta mare cu talazuri albastrii
Luna gAnditor aruncã mrejele ei argintii,
i pe-o scara de lumina jos la Tajo se coboara,
Pe-a lui valuri visatoare, pe molatece covoare,
Scrie-a lumei ne'ntelese tainice si dulci povesti,
Presura nisip de-asupra auritii solzi de pesti.
Ochiu aprins al fantasiei, tu astepti din val sa iasa,
Scuturandu-si parul umed a povestilor craiasa?
Spuma stravezie tese inzadar pe nurii tineri,
Valuri albe si vrajite de cuvantul goalei Vineri.
Ochii mari, tintiti la tine, doua lacuri de safir,
Cu incremenite cercuri pe un camp de trandafir
6

www.dacoromanica.ro
82 T. ROBEANU

Si al buclefor ei aur plutitor in valuri rnoi

Se resfird peste fata-i ; ea il da lin inapoi,
Si el luneca molatec, cade'ncet pe albul gat,
Ca serpi scuturati de soare pe iernatecul omdt.
Vis ce-apari pe vremi trecute ca un mindru curcubdu
Peste norii desi si negri zugravit de Dumnezeu,
Unde-i lumea ta de basme si fantasticul alaiu,
Tânära regina tristd si posomoratul craiu,
Fat frumos cu ochi de mura si cu parul cret de aur,
Ce'n padurea neumblata, catand urrnä de balaur,
Ratacit cu greu acatá povarnisul unei culmi,
Zine albe ce se scalda in isvorul cel albastru,
Si nebunul plin de minte si tonatecul sdhastru?
Ai iesit din valul umed, o femeie, vis, minune,
Si ai sarutat poetul si i-ai pus pe cap cunune,.
5'ai aprins in pieptul tanar dor nespus, ceresti vapai
Gandurilor sfiicioase ai dat aripe de smai L..
Cernauti, 11 Mart 1881
Junimea Lit erard, a. VI nr. 3-4

www.dacoromanica.ro
 ROMANTA

Când albã si cu brate goale

Tu lânga mine vii la bal,
Cu ochii sufletului dornic
Pe Venus OA esind din val.
Si calda, vie, poftitoare
M'atingi cu bratele fierbinti,
A ochilor vorbire dulce
E plina de fagaduinti.
Dar nu'n päduri de portocale
Pe tärmul mArilor albastre,
i nici la Ganges, unde sfinte
De lotus flori ne-ar face castre,
Nu vom fugi ca'n veci sá piari
i al meu nume s'a ta veste I...
TAcut si tainic e alcovul
S,i plin -cle farmec de poveste 1
CEvar5iri LIferare. 133 T, No. 2.

www.dacoromanica.ro
 LA CARWA VERDE

La carsma verde pe vAlcea,

Voios m'abat diii calea mea;
La masa de stejar ma puny
Nimic nu cer, nimic nu spun.
Dar drsmärita cea nurlie,
Ea ma cunoaste si ma. §tie,
S,i sprintena si mládioasa
Aduce cupa cea spumoasa.
Pe umeri bratul mi-1 asaza,
Lumina ochilor sã-mi vazd,
.5 i pentru vesele cdritdri
.

Primesc drept plata. sãrutdri.

0 filosofi cu gaud greoiu I
and oare-ti intelege voi
,C'a fericirii dulce cheie
E'n yin, in cantec si 'n femee?
C. Lt. 1888, No. 9-«

www.dacoromanica.ro
03)&4
4
,0012
ow* olio

CANTEC vECHIT.J.

La Suceava in cetate
Ceas de miaza-noapte bate,
Eazitorii cânta'n ulii
Räzimati in albe suliti.

La Suceava in cetate
Ceas de miaia-noapte bate
Zidul vechiu adânc rasuna :
Noapte buna, noapte buna."

i din plaiu si de la mare

Visurile yin calare,
Din risipe'ncetisor
Creste-un mandru foisor.

La prag luna tine straja,

InDuntru doarme'n vraja

www.dacoromanica.ro
86 T ROBEANU

Fata ced de voevod,

Cu par galben pus in nod.

Cine vine *i-1 desleaga,

Nu se duce noaptea'ntreaga,
cui vine s'o sarute
To.ate noptile-s pierdute.

Copilitl mult n'atânga,

Ochii tai cu irana sanga
Sa-i acoperi; iar cea dreapta
Faca. drum celui ce-a§teapta,

Ca in ceasul de povesti
Dela dragile-ti fereti
In ispita sa nu-I duca
Albul umar de naluca.
C. Lt., 1837, No. 8

www.dacoromanica.ro
 IN BOLTA
DELA CRAIUL-NEGRU

Suceava e avuta'n turnuri,

Ca muntele bogat in stand ;
Ea are strade glorioase,
5i are pivnite adânci.
In bolta dela Craiul-Negru",
Acolo vinu-i minunat,
Acolo trei voinici asear
Intr'un ungher s'au asezat.

Au pene rose'n palarie,

5i tinerete in obraz,
Mustacile-s atat de darze,
5i vorbele asa cu haz.

Carsrnaru'n umbra clipoceste,

Manunchiu de chei i-atarna'n brau-
Nepoata are ochi albastri
si-i blonda ca un spic de grau.

www.dacoromanica.ro
S8 T. RO3EANEJ

Aduce yin in cupe clare,

Rosind, celor trei dara.bani.
Ei au musta.ci atAt de d51=ze,
Ea numat optsprezece ani.

5i unul sare in picioare,

Tambind mânutele i-a prins.
Gurica-al doilea i-o sarutä.
In sagá mai, mai inadins.

Iar cel din urmä stä de-oparte,

Asa de palid, chinuit ;
Ah, mult amar i totusi dulce
In ochii sai ea a citit.
C. Lt. 1893, No. 8.

www.dacoromanica.ro
 NUFARUL

Legdnându-se pe-ad'ancuri
Albul nufdr infloreste,
A mrejdrului copild
Visdtoare il priveste.

-,Si
ea-i albâ ca un nufdr...
Gandul de mi-ar fi de vraja.
i'mprejurul ei as pune
A prapastiilor strajd.
C. LI. 1887, No, 2._

www.dacoromanica.ro
 ,, %

e4N-1-... 7
- am
71,..--
A alli,'
...4 6. w' ,

VOEVODUL

In tácute bolti din veacuri doarrne'n pace voevodul,

Marine scaldate'n sange stau pe piept evlavioase,
Peste dansu'n risipire zace lumea liii cea veche,
Lespezi reci si slove §terse, candele ce nu mai ard,
'Si la cApAtAi se roaga uh calugAr ce nu stie
Ca din aburul albastru Dumnezeu a disparut ;
Dar in cias de miazanoapte, clopotul dud sunA jalnic,
Voevodul se trezeste.
tEu in vechea stalucire vreu sa es .azi la divan,
cLogofete, mergi de ada din muzeu pecetea tarii
(Si spatarul sä aduca spada mea, vanduta'n Londra I.
Logofatul nu:l aude, i spatarul nu mai vine...
Goale'n cias de miazdnoapte oasele-i sclipesc in luna.
C. Lt., 1886, No. 10

www.dacoromanica.ro
 FINIS

Fara veste, farä nurne, am sä ies din lumea lor,

Niciun ochiu de-azur n'a plange, nu s'a stinge nici o stea,
Numai poate-un glas de clopot va'ncerca o tanguire,
.$i un dascal sur si garbov va rosti un Tatal-nostru.

LAVA tine ei m'or pune, oliubit §1 palid tata 1

Mu lt zaci tu si rece-i fruntea si inchis e oehiul slant,
Ce'n jaliri lard cuvinte ma vedea, de lacrimi plin,
Ratacit in labirinturi de pleat si nebunie.

Nici nu pot sa cer iertarersi cainta sa-ti arat ;

Amandoi tacuti §i galbeni ,zaceili unul langa altul ;
Ale sufletului rane s'au uscat si nu ne dor,
Blânda peste noi se lasa noaptea vesnicei uitari.
Cernauli Convorbiri Lit., 1885, No. 2

www.dacoromanica.ro
 NOVELA DE CASTEL

Pe podele de-alaba tru

Joaca razele de-apus,
Si gändirile s'au dus
Ca un stol de rândunele
In departele albastru,
N'are prq acum ca pleava
Tot caitelul din Suceava.

Din Po Ionia cea alba

Steaguri au plecat in drum;
Au sa vie-acum, acum,
Cetele stralucitoare.
Sveltá ca un rarn'de nalbd,
Tânarul copil de Voda.
Pärul galben isi inoda.

Din Po `Ionia cea alba

Steaguri au plecat in drum ;

www.dacoromanica.ro
T. ROBEANU 93

Au sä vie-acum, acum
Mire le frumos ca ziva.
Scantee margele'n_salba,
Dar mai viu lucesc lumine
De supt gene lungi si fine.

c.Radule, copil de casa,

Mier la vesela de huciu 1
Unde gandurile-ti duci?
Stihuri legi, ce mane sara
Vor slavi pe o mireasa ?
Haide, spune cu ghitara
Cantecul de mane sara.,

Cum spre argintia hula.

Trist, pamantu'ntunecat
Ii ridica desperat
In durere'nehisa, muta,
Noaptea, fa;a lui cea bruna.
Astfel, spre-a lui Voda fica
Radii ochii säi ridica.

Cu privirea'nourata
Ii desmearda chipul el,
Caput blond si frumusel,
Umerii sal goi i candizi,
contura delicata,

www.dacoromanica.ro
94 T. ROBEANU

Si-i o liniste virgind...

Strunele incet suspind :

(A§ vrea sd fiu regele Maiu I

Flori albe si rose s'ar inchina,
5i'n dor si roud ar tremura ;
Dar numai pe tine, inger balaiu,
Nurnai pe tine te-as sdruta.

t As vrea sä fiu regele Maiu.

In raza de lund'n gradina ta
Privighitorile clulce-or ca.nta,
Dar numai pe tine inger balaiu,
Numai pe tine te-as asculta.

tAs vrea sä fiu regele Maiu

Si
-, tândr sd mor,) inflorit abia
soare, crini, nimic n'as lua I
Vezi 1
Dar numai pe tine, inger balaiu,
Numai pe tine, nu te-as Idsa 1

Buzele lui tremur'incd,

Cântul s'a sfar§it de mult.
El, vrdjit in al ei cult
Tace ; in caden0 de valuri
Mari, sim;irea lui aclAnca

www.dacoromanica.ro
T. ROBEANU 95

Bate'n piept, cum in -pddure

Lovitura de secure.

Cum un tainic nor de sara

Trece alb peste un lac,
Unde ape'n visuri zac,
Astfel si prin ochii fetei
Peste luciu de primavara
Umbritor cdldtoreste
Ce ea turbur bdnueste.

Un moment 1 apoi senine

Undele azure scald'
lards soarele cel cald.
-,Si in dulce bundtate
Supt barbie nidna-si One
Ea, si il intreaba. fraged :
, Ce sd-0 dau, tu, glas de faget ?,

Vorba-i ca o .melodie,
Ca un chntec de amor,
Elinnebuneste'n dor.
Din ruinile cazute
Iar sperarqa lui invie
Ca o fulgerare noaud
Si-i despica. ghndu'n doaud.

www.dacoromanica.ro
96 T. ROBEAN1:

N'a cazut pe'nchisa floare

Un fior recunoscut ?
Si-o deschide'ncet, tacut ?
Cine poate lui sa.-i spue ?
Ah, e clipa ca.nd supt soare
Numa-s singuri, ea §i dânsu!,
Ea §i iadul cel dintr'insul.

S,i privirile lui arse

Cad pe sinul ghiocel ;
Si-ar
..) voi in suflet el
Sal-i patrunda ca o para.;
Supt privirile lui arse,
Ce adoara, ce imploara,
Bruma ultima sa. moara.

,Ce sd-ti dau? Alege darull)

Si in ochii lui un foc
-,
Luce de suprem noroc.
El din cre§tet se'nfioara,
Parca simte cum paharul
Fericirii negraite
Se apropie'n ispite.

. Ce sa-0 dau? Alege darul 1,

De pe turn raspunde-un tun,

www.dacoromanica.ro
T. ROBEANU 97

Buciurnele toate sun'.

Wladi 13 striga ea'n delire..,
El t4ne§te-atunci ca varul:
cDe pe haina de mireasa
Da.mi franghia de matasa.
Reprodusl la 1894 Inteo broprä din
Gazeta Bucovinei" IV, No. 25.

www.dacoromanica.ro
 G. ROTICA

A publicat la 19c9 un volum de ,Poezii" la Valenii

de Munte. La ic)ii apare a II-a editie la coala ro-
mani din Cainpulung (Bucovina). In timpul rizboiului a
tiparit alt volum de poezii : Cantarea Suferintei (I oio-
1917), Alcalay & Co. A colaborat la Junimea literara
(Cernfiuti), Viata Romaneasca, Luceafirul, Neamni
Romanesc literar, etc.

www.dacoromanica.ro
 -EU N'AM STIUT "LEANDRII

Eu n'am stiut leandrii cu floarea delicatá ;

Rasura de pe coaste inaiu i-am cunoscut.
In arsia de soare, aproape de postaa,
In scutece, pe-o brazda am plhns si am crescut.

Pe brae presarate'n senina sufer4a,

Cu boabe de sudoare, ai mei m'au leganat,
5i din aghiasma muncii inthia mea credina
5i dragostea din suflet aria si-au luat.

In rand cu obos4ii avut-am sfanta masa,

Pe-un capdt de desaga, la umbra unei clai,
Si drag mi-a mai fost visul : sa port pe umar coasa,
S'ajung si eu in randul atatora flacai.

Cu fata care stele, odihnei inchinar e,

In toale jilavite, pa prispa i-am adus.

www.dacoromanica.ro
G. ROTICA 101

..5i pui de rândunica a zorilor chemare,

La munca de pe cAmpuri, vestitu-mi,au de sus.

Eu n'am §tiut leandrii cu delicat6. floare ;

Bujorii dela sate inthiu i-am cunoscut.
Plirtând in suflet psalmii credintei in sudoare
.5i mirosul de brazda., pe câmpuri, am crescut.

www.dacoromanica.ro
 FRUMOASA CRESTE HOLDA

Frumoasa creste .holda §i spicele sant pline :

Pe sesuri nurnai aur, pe coaste nurnai floare,
Straine, tu pasti calul, dar sfa.nta rasuflare
A ierbilor marunte, tu n'o'ntelegi, straine !

De fiecare bulgar o viatä e legata ;

Cu firele de iarba stramosi vorbesc, straine,
Si pururea le'ntreaba, ori de mai sant suspine
Si. lacrimi ca sa planga o taraThsti ainata.

Peste isvor in munte i§i rni§ca creanga pinul,

Si freamata o taina si creanga si isvorul.
Straine, tu la umbra iti odihnesti piciorul
Si calul tau din unda curata bea suspinul.

Dar nu'ntelegi, straine, ce taina unda spune :

E plangere i zbucium de lacrime in unde...

www.dacoromanica.ro
G. RC T rck 103

Din fiecare frunzá o viatä II ra.spunde...

Tu nu stii ce e glasul vietilor stra.bune I

Pe prispã in amurguri, zvânta.ndu-si lacrimi sfinte,

o mamt cu copiii Un Tatal-nostru spune...
Straine, te pdzeste de sfânta rugaciune !
Un neam intreg suspiaa in ruga cea fierbinte.

www.dacoromanica.ro
RUGA RAZESILOR
DE PESTE PRUT
Avemuzte in pornenire
Pe veci, márite Craiu,
5 i tu, la Putna'n rnándstire,
In grija ta ne ai,
Si ruga noastrA ne-o asculta....
Din schit tu nu mai iqi,
5 i jalea noastra.-i jale multä :
Se pierd ai tad MO I

(Nteni i-am fost in vremuri bune

Si peste Prut stäpâni,
Precum bdtrAna carte spune
Din vremea cu pAgAni.
Suflarea mortii in rftsboaie
Noi mândri-am infruntat,
Si cinstea noastra din §iroaie
De sAnge s'a'nalcat.

www.dacoromanica.ro
G. ROTICA 105

Dar astazi sa ne vezi, Stapâne,

Ce-am fost, nu mai s5.ntem ;
Din truda vremilor batrâne
Nimic nu mai avem.
In gura pruncilor cuvântul
E pus in graiu strain,
*i de pe Prut ridica vântul
Tot unde de suspin.

De vremuri vechi §i stralucite

Batrânelor urechi
Mai spun hrisoave colbaite
Din fund de sipet vechiu...
Caci cei ce yin cu carte noaua
Sä §tie nu mai vor
Ca Voda fostu-ni-ai i noaua,
Domn al maririlor !

Slavite Domn, dac'ap soarte

Nascut-a din pacat,
E cea mai crud'aceasta moarte
Din cAte-am a*teptat.
Murim, dar sufletul, Parinte,
Noi vremu1 odihnind
Cu-ai no§tri frati mai dinainte...
Ne tine, Voda'n gind I

www.dacoromanica.ro
 HOTARE

Hotar I un briu stropit cu lacrimi ce'ncinge-o san-

[gerata tara :
Un brAu cernit pe care-apasa blesterne multe si ocara...
Au radicat movili de terna, cuprinsul prdzii sa-I
[insemne,
Si
--,
zisu-li-au cei tari : hotare, unor nelecriuite
r, semne.

5i frati nu mai avura voie la frati durerea sa-si

[trimita.,
Dincol' de terna sfárticata, pe aka terna nerobità.
5i soare, ce din alta slava lumina mantuirii-arunca,
N'au drept sa vada ingraditii ce gem sub strasnica
[porunca.

In legi de fier incins-au trupul celor cu lacrima oprita

Viclenii, vrând din el sa stoarcA un strop de dra-
[goste silita :
i fierul legii il spoira cu-argintul glndului de bine ;
Dar dreapta judecat'o spune mocnita jale din suspine.
www.dacoromanica.ro
G. ROT1Ci 107

Hotare au facut viclenii, dar nerobiti-i o putere

Ce nu's in stare s'o'ngradeasca si dreptul s5,ne1ui
il cere :
E sfanta dragoste de frate ce geme'nchisa'n mii de
piepturi
S,i zamisleste rasbunarea atItor intinate drepturi,

www.dacoromanica.ro
 URA

Noi nu am cunoscut-o in ara noastra buna.

Din brazda samanata de harnic om voios,
Din fiecare bulgar al campului mdnos
Cre§tea cu fiecare fir tanar, impreuna,
Ceva din bunatatea blajinului Hristos:

Mai vesela., mai larga, parea in sate hora,

Iar cantecul mai dulce ; saracul-om avut ;
Era o voie bunä la noi, cand am putut
Sä dam din munca noastra senina §i altora.
Am dat oricui §i ura noi- nu am cunoscut.

Mani insa va cunoa§te-o §i blânda noastra tare.

Pe unde graill galban zimbea pA.na acum
Si case primitoare se desfdtau la drum,
Samânta ei cea neagra vra§ma§ii-o aruncara,
Si va rodi bogata din oase §i din scrum.

www.dacoromanica.ro
G. ROTICA I0Q

Va cregte pretutindeni, in sate §i orage,

Spunandu-gi arnintirea din care s'a nascut ;
Va cregte pretutindeni pe unde-a fost trecut
In zilele acestea cruzimea manii lage,
LasAnd fara-de-legea in pragul fära scut.

Va cre§te pe ruine gi'n lume, cand hlamida

Uitarea-gi va agterne-o pe toate c5.te-au fost,
Din trista rarnagita a jertfei fara rost,
Din locul suferintei gopti-va cararnida :
Române, tine minte, cui dat-ai adapost 1"

Va inspica pe lanuri gi, cand prin holda pasul

Romanului calca-va, `din spicul mandrei pani,
Ce va'mbraca in aur voioase saptamani,
Vor auzi copiii celor de astazi glasul :
Române, tine minte, gi nu ma da la cani 1"

Va cregte pretutindeni gi'n sgomot de-oseminte

Ii va striga la pranzul bordeiului din sat
Ca §i'n ora§ la cheful bogatului palat
Porunca ei cumplita : Române, tine minte,
Afara te a§teapta un mort nerazbunat 1"

www.dacoromanica.ro
 VAS1LE CALMUTCH1
A scris un volum de poezii : Floricele, Suceava, 1910,
din care reproduc poeziile de mai jos.
Flori, culese pe hotare,
Va trimit in lumea mare,
Pela vetre si palaturi :
Spune0 tuturor in cale,
C'ati crescut pe murqi si vale
Färd dor si lard. sfaturi I

Ear de-ti fi pucin iubite,

Floricele umilite,
Totusi nu yeti fi uitate ;
Cad aroma-vd fireascd,
De pe brazda strAmosa,cd.
Inimele va strdbate 1

www.dacoromanica.ro
 IDILA

Noptile de vraja.
Luna sta de straja
-,Ci din 'nahul cer
Ea rnereu priveste
Tot ce se urzeste
Noaptea in mister...

Iatal la portita
Vine o fetita
Cu pas sprintenel
*i. priveste 'n cale
Drumul lung spre vale,
Daca vine el.

Hotul, stand de paza,

El se furiseaza
Ca o umbra lin,

www.dacoromanica.ro
L12 VASILE CALMUTCHI

Bra;ele intinde,
Pe la spate-o prinde,
Drept pe MAIO sin.

t Maicd Preacuratd!,
Striga biata fatd
cVai, am lesinat 1,
Dard el zâmbeste,
Gura-i cetlueste
Prin un särutat.

www.dacoromanica.ro
 HICU DRACINSCHI (Dracea).

Este medic. Poezide, publicate in ziarele i revis-

tele bucovinene, le-a adunat intr'un volum Poezii,
Campulung, 1912, din care reproducem.

www.dacoromanica.ro
 SINGU RA SADE

Singura sade iubita si tese

ie de in.
Luneca lacrirni pe panze alese,
luneca lin.

and ma zareste iubita tresare

dela razboiu.
Dornic apasa a mea sarutare
buclele-i moi.

Radem si plangem copii fara minte.

N'are sfarsit
Lunga poveste de dorul fierbinte
ce ne-a robit.
.5oaptele dulci le intrerupem adese
printeun särut.
Valul uitdrii iubita mi-1 tese
peste trecut.

www.dacoromanica.ro
 AIZ..---kAreff4401;

SIHASTRUL
De sgomotul lumii atat de departe
Petrecu-mi viata cu visuri desarte,
Cu doruri respinse de soarta. .

M'as pune la vorbd, dar nu am cu eine

In casa sihastrului nime nu vine,
S,i nime nu-mi bate la poarta.
i\l'apasä odaia ingusta i scundä.
Cu linistea-i trista §i pacea-i profunda. :
Mi-e groaza de singuratate.
Iar vantul vueste si freamata'n ramuri,
Ma cheama frateste batandu-mi la geamuri,
S,i'n codru pornesc pe'noptate.
Aici e de mine, aici in furtuna.
A frunzelor vestede hora nebuna
Ma duce cu sine de sila :
5i-adapä frunzisul in negura plopii,
Pe fruntea fierbinde imi scutura stropii,
Si-mi pare ca-s lacrimi de ma..

www.dacoromanica.ro
 PAMANTULE...

Parnantule. tu ne-ai uitat,

Sau crezi c'aceasta se cuvine
Rasplata sangelui varsat
De veacuri pentru tine?
Tu vezi §i suferi plug strain
Sa 'ntoarne brazda ta mânoasä,
Recolta anului din plin
S'o ia straina coasa.

Tu vezi an trupul pinului

5i'n brazii dintea to padure
Se'nfige a strainului
Prea lacoma secure.
Tu vezi cum prada printre stânci
Si-o duc pe spete largi de apa,
Cum piatra scumpa'n mine adânci
Casma strait-1'o sapa.

www.dacoromanica.ro
118 MCU ISRACINSCHI

Tu vezi si suferi, ai uitat

Mândria falnicelor vremuri.
Ce umilire-ai indurat
Si nici nu te cutremuri
--,

Iar noi privim cu /ochii dusi

Cum ni se bantue mosia,
Atät de-umili si de supusi
Si
--,
rabdatori ca oiia .

N'avem credinO, nici avant,

Taria zilelor trecute,
..5i n'avem fapta nici cuvant,
Ci numai lacrimi mute.

www.dacoromanica.ro
 ION COCARLA-LEANDRU

A publicat un volum de poezii cu titlul : Jalea Sa

telor, Suceava, lorT, din care scoatem poeziile le
mai jos.

www.dacoromanica.ro
 ,.

MINUNATE VREMURI...

Minunate vrernuri,
Clipe de noroc
In coliba-mi scundd
N'ati mai stat pe loc;
Miros de vazdoage
Si
-, de busuioc
Aripile voastre
Greu le in in loc.
In livezi cu soare
Ca'utati miros,
Unde-i vecinic zimbet,
Nu la cei de jos...

Din dureri trAite

-,Si din chinuri mute ,
Din visäri ne-atinse
.5i iubiri pierdute,
Din fosnet de frunze

www.dacoromanica.ro
122 [ON COCikRIA-LEANDRI)

Vestede, cand cad,

Din sopot de ape,
Cand se p1ang pe vad,
Din amarul gloatei,
Din suspin de mama
Cântecul meu jalnic
Astazi f e intrama...

Minunate vremuri,
Clipe de noroc,
De-ti simti in cale
Miros de vazdoage
.5i de busuioc,
Dati-va in 1aturi,
C'atunci ar sd treacd
Cantul, ce-1 asteapta.
Gloata cea saraca.
Dati-va in laturi,
Caci 1-am trimis eu
SA cunoasc'o parte
Din sufletul meu...

www.dacoromanica.ro
 SARA'N CODRU

PAn'si floarea de cicoare

Ldcrameazd'n fapt de seard,
Cand se tine sdrbdtoare
Mare'n codrul dela ord.
Ca si-o sfánta. mandstire
Plinu-i codru de mireasmi
S,i frunzisul in rari fire
Roureazd de aghiazma.

Toaan brazi ciocdnitoarea,

Sfantd ruga se intramd
Din altar privighetoarea
Duios cântecu-si destramd.
Ca o candeld'n bdtae
Luna prin desis strdbate,
Zugravind dungi de va.pae
Printre umbre 'nfiorate.

www.dacoromanica.ro
I 24 ION COCiRLA-LEANDRU

Ale codrului popoare

Toate c5.nta. liturgia...
Din amvon o cuvántare
Le rosteste ciocarlia.

Din suria umbr'a sarii

Lin amurgul se desface;
Tac organele cantaxii,
Totul doarrne'n dulce pace.

Numai singurel isvcrul

Murmurã cetind psaltirea,
Nici viseath de fiorul
Ce cuprinde rminastirea ;

Iar zefirul' mai cle-o parte

El, strengarul din poveste,
Frunzärind o sfamta carte
i mai stã si mai citeste...

www.dacoromanica.ro
 MARIOARA

Din adânc, de dupd dealuri,

De trei nopti nu iese luna,
De trei nopti pocnesc stejarii
.5i nu'ngadue furtuna.
Dorm la marginea padurii
Case le de pomi scutite,
Ca pe-un lac ascunse'n trestii
Lebedele obosite ;
Ear'la casa Marioarei
De trei nopti tot latra canii
i se sbat sa rup'o umbra
De supt cumpdna fântânii.
De trei zile to0 se mira.
In cdtunul Miscatoarei,
Cine batuceste iarba
La fântâna Marioarei.
Creste bozul langa &Ansa
.5i mohoru-1 bdtea vantul,

www.dacoromanica.ro
126 lON COCARLA-LEANDRU

Azi supt cumpana fantânii

A ramas sarac pamântul.
Cand se intalnesc la apa,
Spun vecina la vecind,
Ca'n fereastra Mdrioarei
De trei nopti e tot lumina.,
Spun, ca'ntr'un adânc de noapte
Incetand sa latre canii,
Doaud umbre se'ntalnira.
Jos sub curnpana fântanli,
Si-acolo au stat uitate
Brat pe bra si gura'n gurO,
PAn'luceafdrul de ziva
SO' fi fost pe curmatura.
5i a cloaua seard una
Povestea, c'a fost la moará
5i'ntorcându-se acasa,
Cat pe ce era sa moara
Nu de boalä, ci de spaima,
Ca trecand pe la fântana.
A vazut calare umbra,
Tinand alta umbra'n mana.
Ear a patra seaia toate
Povesteau frumoasa snoavd
Ca, pe cand cucosii cantã,
Pe un murg, ce din potcoava.
Lumineaz'o 'ntreaga zare,

www.dacoromanica.ro
ION COCARLA-LEANDRU 127

Un voinic cu Marioara
Disparut-a de-a calare.
Si s'au hotarit de-a randul
Sa n'aduca apa seara,
Caci se poate s'o pgeasca,
Bietele, ca Marioara.

www.dacoromanica.ro
 CELOR VENITI

Pe pamántul vostru asta'zi nu mai cade din cer mand,

C'ati 1ãsa pârintii'n ternd §i+ati pornit sá cAtati hrana..

Primitoare-i glia noastrã cu umbroasele-i poiene,

Ca v'ati oplo§it pe ansa, voi, fraxnândelor hiene.

Cine poarta tärii noastre v'a deschis sä treceti voi,

N'a cieschis-o sä nu mergeti nici odatá inapoi.

Si daca parintii no§tri v'au lasat in ea pe plac,

N'au crezut, ca sä ne faceti voi din tara noastra.' jac.

Umilii trecuräti poarta, umiliti trditi in ea,

Nu faceti voi pe stäpânii pe pamântul altuia.

Nu Onditi, hieni fla.mânde, cã, dac'ati venit la noi,

Cu palma§ii yeti ucide ale voastre vechi nevoi.

www.dacoromanica.ro
ION COCARLA-LEANDRU I 29

Ei sustin cu luciul sapei si cu-a fierelor de plug

Azi destule guri flämânde, cari de ploi si soare fug.

Din cd.mpii sldbiti de muncd, child se'ntoarnd cei uitati,

Dati in ldturi si in fata lor cea arsd yd. inchinati 1

Dati in ldturi si priviti-i, catra caSl cum se'ndreapta,

Unde hrana prunci nevrdsnici dela dánsii o asteapta 1

Acelor e viitorul ; lor cuvine-li-se pane,

Cdci in sufletul lor creste visul neamului de mane,

Si nu voaud, hoti hrdpareti, cari din umbra, din tufis

A4tepta0 sd rdpi0 rodul unei veri de seceris.

Dati in laturi si n'atingep, ce din terna lor culeg,

Caci bastamul vd asteaptd.'n arma unui neam intreg I

www.dacoromanica.ro
 V. HUTAN
Este institutor. Are un volum de poezii qi epigrarne :
Din Tara Fagilor, Bucure9ti, Sfetea, 1915.

www.dacoromanica.ro
 LA 'MPARATUL

Un vornic si cu doi mosnegi,

Cu plete lungi, cArunte,
Po;nirã caile pribegi,
SA scoata dreptul lor din legi
Si pentr'un sat de munte.

0 jalb5 tristá'n doua limbi

Cu lacrirni scrise satul :
Povestea codrilor furaci
Si-a muntilor instraina4i
S'o stie si'mparatul.

Si cu hrisoave in desagi
S'au dus incet mosnegii :
Hrisoave dela Voevod,
LAsate pentru-acest norod,
()Liam de dreptul legii,

www.dacoromanica.ro
134 V. HUTAN

Departe, pe un drum pustiu,

1-ajunse mandatarul :
Pe mâni le-a pus la.catile,
5i le-a luat dreptAile,
Si le-a lasat amarul.

Pe vornic cu cei doi mosnegi

Mereu i-asteapt6. satul :
Trec luni de zile, ani intregi...
Un vornic i cu doi mosnegi
Nu yin dela'mpäratul..

www.dacoromanica.ro
INS TRAINAREA NOASTRA

In tara codrilor de fag

Din vremuri legendare,
Ma'ntorc din drumul meu pribeag
PlângAnd ca la'ngropare.
Cunosc un drum necunoscut,
Ce'n sat la noi coboara,
Acolo unde cei ramasi
Au dreptul doar sa. moara.

Stau stAlpi de piatra la hotar

Pe brazda cea strabuna,
Din usa santului altar
Un glas strain räsuna.
Doar vr'un mosneag la zile mari,
Proptit in vechea strana,
Se roaga'n graiul strarnosesc
La santul din icoana.

www.dacoromanica.ro
136 V. HU FAN

Aceleai rAuri pang §i-acum

InstrAinar ea noastr
i-aceia§i munti mai strAjuesc
In zarea cea albastra.
Dar nori vrAjma.§i, adu§i de vânt,
Plutesc la noi in arA...
Ochi plân§i ateapta, in zadai,
0 razA sã rAsarA...

In ara codrilor de fag

Eu nu sunt doar deck un mag
Spre culmea muntilor Carpati,
Venii voi fraci inarAina0 :

SA tune'n zAri glas de norod

Spre DunArea albastrA,
SA §tie-un neam §i-un Voevod
De'nstrainar ea noasträ.

www.dacoromanica.ro
 SEVER BEUCA - COSTINEANU
(i. 14 Martie 1922)
A murit ca 1nvititor la Ca.mpulung.
A s3ris o aerie de poezii prin ziarele gi revistele
locale, Uri, si le fi adunat in volum.

www.dacoromanica.ro
 IN CIMITIR

Firea se desmiardd'n sfaturi

Cu copiii primdverii,
Ce se leagand pe straturi
Sdrutati de vântul serii.
Uitd-te cum se resfoaie
Rosa dulce'nväpäiatd,
Liliacul cum se'ndoaie,
Rdspd.ndind parfum ce'mbati

i gaeoafa'nrourata
Gale§ i§i deschide sinul
De un flutur sdrutatd...
Ungd ea viseazd crinul.

Mândre dalbe läcrdmioare,

Toporasi si viorele
Se adapostesc de soare
Sub gärdusul de nuele.

www.dacoromanica.ro
 SEVER BEUCA
40

ca ele stau mai multe

De surori instrdinate,
Glasul firei sa.-1 asculte,
Glasdl firei larmäcate.

Caci e cAntecul de seark

antecul naturei sfinte,
Ce ja1ete'n primavarã
Numeroasele morminte.
Junimea Literard, a. 11 No. 6 (lunie 1905).

www.dacoromanica.ro
 DE HRAM

Hora'n sat si-o veselie,

De nici nu mai bagi de searnd
Cum se 1eag5 de nãframa.
Dor cu dor pentru vecie.

Eri a fost doar sfânta Cruce...

Hram... si tinerimea saltä.
Cine-a 'ntrat nu se mai duce
Vr'o trei zile dup'olalta.

Vr'o trei zile cd nici una

Tot in chef si voe .bunä
Toti prietenii s'adunA...
Nu-i doar hramul totdeauna.

Zice bine din vioarä

Baragladina b'atrAnA,

www.dacoromanica.ro
142 SEVER BEIICA

and o sue, cand coboara...

Trei cobzari de-abia-1 ingana.

Iat'o bora româneasca

Ce-ar putea cuprinde o tara,
Spinii toci din ea sa piara
Sub batuta voiniceasca.

Rand pe rand se prind in hor5.

5i se'nvart in ea cu totii...
Joaca socrul, soacra, nora
Salta mo§ul cu nepotii.

Dreapta! Stanga §i'nc'odata I

Roata stä §i la bátae!
Strig'un ino cu barba lae
In miqcarea-i legánata.

i-a.poi ce hazliu e mo§u

In strigari, chiori i glume
Geaba nu i-i nasul ro§u,
tie el ce-i traiu'n lume.

Numai Licei parca-i ploua

i din genele-i bogate
Luneel pe ne-a§teptate
Tremurand doi stropi de roua.

www.dacoromanica.ro
SEVER BEUCA 143

Numai ea-i posomorata,

Nimarui nu vrea sa-i placa...
Nu... ca poate-ar fi urata...
D'ai desculta de saracä.

Junimea Literard, a. H No. 8. (August 1905).

www.dacoromanica.ro
 PROZR

li

www.dacoromanica.ro
 TOADER RACOCEA
(1770.1822)

Fitt de rgze din Carapciu pe Ceremuq, a fcst tal-

maciu peutru limba romana la administraIia din
Lemberg, unde vine in contact cu Ardeleanul-poet
I. B. Deleanu. La 1317 lanseazi un apel qi cere spri-
jinul pantru puolicarea unei reviste romaneqti cu nu-
mele Crestornaticul Românesc", care apare abia la
1820 inteun singur numAr.
Pasagiul de mai jos este luat din Arune Pumnul :
Le.ptur triu rumlnesc, tornul IV, partea 1, pag. ioi
i urin., Viena, 1864.

www.dacoromanica.ro
 CUTANTUL SOLILOR TATARESTI
cAtre Alexandru cel Mare, Macedon, dupl ce a sosit dela Bactri
la apa Donului, mergand cu oaste asupra TAtarilor.

Imparate Alexandre ! De ti-ar, fi dat Dumnezeu

un stat, precum ti-a dat fire, as zice, ca nu te-ar
putea cuprinde lumea. Cu mana dreapta ai tinea
rIsaxitui i cu stanga apusul ; i dupà ce ai su-
One lumea toata, ai pofti sa ajungi si lumina
zeilor celor fara de moarte ; ci nu a dat firea
numai unuia daruri : toate le-a impatrit tuturora ;
insä tu poftesti atatea, cate nu poti cuprinde.
Trecut-ai din Europa in Asia, din Asia incunju-
rata, vii iaräsi in Europa i, daca vei supune,
cam gandesti tu, pre toti oamenii, vei bate ras-
boaie cu .muntii, cu apele curgatoare i cu fere-
le salbatece. Nu stii ca copacii cel nalti cresc
mult timp si se oboara intru o clipa ? Prost este
acela carele cauta marul, iar cat este de nalt
copacul nu socoate. Fereste-te, cand te vei ve-
dea in várful pomului, sä nu te surpi cu _cran-

www.dacoromanica.ro
 50 'MADER RACOCEA

gile. Este o zisá veche, care ne spune, el pe leu

1-au m'ancat odinioará paserile cele mid; si fie-
catu-i de tare, tot il roade rugina ; nu-i ne-
mica asa de tare in lume si aa de puternic, ca
sä nu fie supus primejdiilor ; si de multe-ori
piere cel mai tare de cel mai slab.
Ce avem noi cu tine si tu cu noi ? Noi niciodata
nu ne-am atins de tat-He tale. Cine esti? De un-
de vii? Neci stim, neci ne-a fost aminte. Noi
santem niste oameni, carii petreccm in campi
pustii o viata. salbatecd. Nu santem invatati a
.serbi nimärui, ned dorim sä domnim asupra cuiva.
Datu-ti-a neamul nostru sesezeci de boi, o sa-
geata, o sulita, un pahar. Acestea sant mai
scumpe peste toate odoarele ce agonisim cu boii:
aceea ne este de hrand. Pdharul la o vole buna
cu prietenii ne este de comun. Cu sageata ba-
tern pre dusmanii nostri de departe, cu sulita
de aproape. Cu astfel de arm e am batut pre
imparatul Persilo? si al Mezilor i ne-am deschis
calea pana la Egipet.
Inteles-am ca tu zici, ca vrei sa cerci pre Cal-
harii si prädatorii lumii pre Mari. Dar in-
suti esti acel pradator i acel t5.1har. Luat-ai Li-
dia, ai cuprins Siria, ai surpat impärätia Persia-
nului i vii acuma i asupra noasträ. Mânile cele
lacome ti le-ai intins si la dobitoacele noastre.
Dece folos iti este avutia carea nu-ti face sat ?

www.dacoromanica.ro
TOADER RACOCEA 15 1

Tu esti cel intaiu in lume satul de sat §i precat

agonisesti, pre atata nu ai, sä aibi ravne§ti. Nu
cauti cata zabava faci in jurul Bactrilor si, cand
ii pare ca-i asezi, iata Sogdianii ridica oaste im-
potriva ta. Fiecand fac invingere mai multi
dusmani, c5. de ai fi si Mai mare si mai tare
decat toti : tot nu primeste nime pe stapanul
strain. En, sA treci apa Donului, vei vedea lati-
mea campiilor celor pustii, in cari nu vei ajunge
pre tatari niciodata. Dobitocul nostru este mai
sprinten deck oastea ta cea ingreuiata de pra-
da lumii care o ai pradat si, cand vei crede de
noi cä santem departe, atuncea ne-i vedea in
mijlocul taberei tale, ca noi si fugim si fugarim
tot cu o sArgueala. Lácuitorii %aril tale de unde
esti, intelegern pre Greci, cand vreu sa rada de
vre-un loc pustiu, zic: pustfile Tatarilor. Tu a-
cum la ce vii la dansele? Noaua din firea noas-
tra ne sant acestea si sate si orase, deci tre-
bue sa- ii norocul tare stráns in mânä, cãci el
este lunecos i cu anevoe se poate tinea inde-
lungat. Socotind priinciosul sfat, ce de acum ti-1
arata timpul, pune zabale norocului tau si mai
lesne vei orarmui. Tatarii nostri cei batrani zic
Ca norocul nu are picioare, ci numai ma/1i si a-
ripi i, cand ti se part ca.-0 da manile, atuncia
si sboara. Cu toate acestea, de esti tu unul din
zei, cum ti-au scornit unii nume desert, atunci

www.dacoromanica.ro
152 TOADER RACOCEA

esti dator ca cu mijloace bune sa aduci pre oa-

meni la pace, iar nu sa-i prbdezi de cele ce au;
iara de esti om, precum si esti, atunci gândeste
pururea ca esti om. Numai cel stebun nu On-
deste, ce este el. De ai fi si mare, precum ii
zic ca. esti, taus nu esti mai mare decat un om
mare si cu atata esti mai aproape de primejdie,
cu cat te indesi sangur la dansa.
Intreaba la ce stare a ajuns Or, vestitul i puter-
nicul impärat din lume ? 0 oara poate resipi ce au
agonisit anii. Asupra carora nu te vei scula, aceia
Içi vor fi mai apoi prieteni credinciosi; ear cei
invinsi leaga nu mat de nevoie prietenie. Priete-
niile celor, ne3faditi sant statornice ; iar pre cine
vei invinge sa nu crezi ca-0 va fi prieten.
Noi, Tatarii, nu santem invacati neci odatá a
lega credinta cu juramant, ci cuvantul grait es-
te la noi ca juramant. La voi numai sant aces-
te basne, de juraci i puneti pre Dumnezau
martur in invoele. La noi, se socot aceia cä in-
scald pe D-zeu can ii alca cuvantul dat. Deci
prietenii cu credinta indoioasa nu-0 sant de nici
o treaba. Noi iti santem din doaua päri ca o
straje, cä dincoace .ne desparte numai apa Do-
nului, cu Bactri ne hotaram, iara despre apus
ordiile i neamul nostru ne marginim cu mosia
ta, Macedonia, 1)5.0. la Tracia peste Dunare.
Deci noi te intreba.m : vrei sa-ci fim prieteni ori
dusmani?

www.dacoromanica.ro
TOADER RACOCEA 15 3

RASPliNSUL LUI ALEXANDRU CEL MIRE

CATRA. SOLII TATARILOR LA CUTINTAREA.
DE MAI SUS.
La cuvantul de mai sus al solilor tAtärAsti rAspunse Alexandru
Macedoneanul urmätoarele :

tPune-voiu la curupdnd sfatul vostru ce mi-I

dati si norocul rnieu, si voiu socoti bine ce imi
propune0, ca sd nu vi se pard, cd eu as fi in-
ddratnic ; dar nu md voiu läpdda neci de norocul
mieu, ci vreu sá va ardt, cã naintea mea n'are
prec nici o primejdie a lumii i ci eu sânt acela
care nu doresc viatd indelungatd, ci vestitä, ,

www.dacoromanica.ro
 IRACLIE PORUMBESCU
(1823 1896)

S'a chemat Goleinbioschi i la 1881 Ti .schimba

numele In Porumbescu. A fost preot con0iincios in
mai matte comune din Bucovina.
Bucata de mai jos e luata din cartea; Leonida
Bodnarescu, Scrierile lui Iraclie Porumbescu, adu-
nate §i iosovite de o schiti biografici, partea I, Cer-
niu0, 1898.

www.dacoromanica.ro
UN EP1SOD HAZLIU DINAIANASTIREA. PUTNEI.
INAINTE DE CINCIZECI DE ANI

La batranete trdeste omul din arnintiri. Timpul

de fata ii este greoi, cel viitor II ingrijeste,
ferice de el, dacà are amintiri, pe cari cu pldcere
le reinvie in gandul sau. Ele sunt drept o carte
buna, ce ai cetit-o candva i te-a mulOmit, o iai
apoi dupa o vreme earasi i o mai cetesti, gus-
tandu-i pldeerea de odinioara. In mijlocul arnin-
tirilor dureroase p4n petrece omul ; altfel e
insa, daca priveste in ele ceva de tot iubit gi
4i face din ele un cult de jelire asupra nenoroci-
rei celei man i grele ce a indurat-o...
Intr'o asernenea stare ma aflu i eu.., Dar cate-
odata imi aduc aminte ce ziceau batranii nostri,
ca n-ui bine sà tot jelesti dupd cineva, pe care
1-ai iubit, ca-i faci si lui inima grea, si de
aceea cu cate o pauza in jelire... ce-mi fac de

www.dacoromanica.ro
 158 IRACLIE PORUMBESCI1

sAll, imi petrec cAte-odata §i cu aduceri aminte

mai vesele §i mai senine.
Ma (Muse tatài meu, de§i nu tocmai cif voia ma-
mei mele, la manastire'sä invat carte, caci .pe vre-
mile acelea era la anul 1829 nu se pomenea
de §coli pe la sate, precum sunt astAzi, ci cel, care
dorea sa-§i invete copilul a ceti macar in ceaslov §i
in psaltire, §i-1 da la un neam al sat' la manastire
ori de slugu§oara la un calugar §i, aducându-i sub
nume de meringioare cAte ceva de-acasä, ce cu-
geta c. ar placea calugarului, acesta printre
utrenie §i liturgie, §i cke-odata §i dupa aceea,
bucherea, cu bietul- baeat, cum bucherea, p'ani
ce-1 cscotea din greui §i bäeatul potrivia acum
. cuvintele din bucoavnä. acolo la : (fa ce gode
vezi ca-i bine, dreptate §i pace fie-tine), §i-apoi in
ceaslovla cauzi.!_te Domnul, §i egraiurile melei.
Nu-i vorba, inv4atura-i scumpa §i de aceea nici
nu se cA§tiga ea a§a de lesne. Panä-ce deci
ajungea un biet baiat la ceaslov gi psaltire, pier-
deau cam mult urechile lui din forma-le primitiva
caci zica cine ce-a zice, §i calugarul c om §i, daca
baeatul nu nimerea sä.zica : glagol azga, dar'gla,
apoi §i rabdarea calugarului dela o vreme se
slar§ia. Dar, acum, cum era; bine, rau : cartea pe
atuncia, cum ziseiu, se invata mai ca numai prin
manästiri §i, de§i din acea carte nu ajungeau bar-
bac! prea .invacati, dar carturari säte§ti §i dascali

www.dacoromanica.ro
 IRACLIE PORUMBESCU 159

bisericesti ajungeau, pentru-c5. cantarea biseri-

ceasca, ba cate-odata si psaltichia, ca pe vremea
mea la mandstirea Putnei, cum si tipicul se cul-
tivau in m5ndstiri cum se cade. In mare stima
apoi era §1 multa pricopseall faceau zodierii,
cari ziceau despre sine cá ei acel cdar inalt si
sfants si 1-au castigat dela acela si acela prea
cuvios schimnic si din cutare si cutare manastire.
Eu avui norocul, ca fiind tatal meu vornic,
primar cornunal'rna lua insu§i Egumenul ma-
nastirei Sucevita la sine, carele, ffind curand
dupa. aceea strämutat ca Arhimandrit si Egumen
la manastirea Putnei, ma lua cu sine intr'acolo
si, avand el almintrea §1 fecior de cask care mai
pe urm5. a ajuns calugar si vicar al manästirei
Putna, pe cunoscutul caligraf si mult vrednicul
cicerone la acea prima mänastire, Sevastian Geor-
gescul, ma tinu mai mult de pomana decat de
slugusoark si-mi dete Inca pe langa sine §i un
instructor cad 1atusb in persoana unui diacon,
carele, find el si psalt, acum pe lânga azbuchile
scrise pe o scandura destul de mare, ce, o purtam
pe o ata la gat, ma. inväta si decat logaritmele
mai grelele nevoi de note grecesti : pa, vu, ga,
di, che, zo, ni, la a caror invatare, prin bataia
tactului cu palma pe genuchi, acestia mise urn-
flard dela o vreme ca malaiele, iar imbracamintea
lor, acolo unde .pranicam cu palma, se facu fe-

www.dacoromanica.ro
 16o IRACLIE PORINBESCU

reastrd. Ma iubia b5.trAnul Arhimandrit, poate si

de aceea, cd trecusem cam curând peste greul
slovenirii cu buchi la cetire si peste sumedenia
de tchendime,, eIporvi-urii, e Ipsili-uri, si cAte
mai altele din psalichie si ceteam cam binisor,
dincolo de masa, pe când cuviosul batrân, cu
barba si cu parul alb ca zapada, 4edea inteun
jalc (scaun) cu brate si irnpletea la scofii. Cu
sese ani cântam deja in biserica, incepând treptis
dela tinerea isonului, când cântau calugArii, si
ajungand si la Axion, carele il cantam inaintea
icoanei Maicei Domnului provenitoare din Con-
stantinopole si anume dela un Imparat Paleolog.
Doi baeci, unul de-a dreapta si altul de-a stânga de
mine, cineau in mâni cAte o facile si mie isonul 1).
A juni de 8 ani, ramasei singur baiat de casa
al bunului Archimandrit, cad pe Georgescul il
daduse pe spesele sale la scoala la Carlsberg,
o colonie svabeasca, ca s5 invqe clasa a doua,
spre a-I trimete apoi la Suceava ori la Radauti
in clasa a treia, ca sa poatã apoi fir-- calugar.
Ajuns de 9 ani imi dete Arhimandritul Ghenadic
Platenchi caci asa se numia bunul meu cres-
cator cheile pivn4ei cu butile de yin ale ma-
9 Aceste despre mine nu le-am spus spre alt scop, cleat a
arAta, cum dupA putinta lor vl dupA vremile de atuncia --- ingri-
jiau cAlugAril bAetii ce-I primiati la InvAtAturA. Eram atuncia In
mAnAstirea Putnei peste douA-zeci de bAeti. (Nota autorului).

www.dacoromanica.ro
IRACLIE PORUMBESCU 16 I

nästirei, din care buO una, tin minte, era de 140

de vedre.

Am spus mai sus, cã cu noud ani imi incredinta,

crescatorul meu, Arhimandritul Ghenadie, cheile
pivnitei cu vinurile mänastiresti si-mi porunci, ca
fiecarui ieromonach si diacon, care ar cere, sa.-i
dau p5.nä la o oca (cola) de yin §i numai sa.-1
insemnez in catastichul ce mi-1 dete scris gata
cu numele tuturor ieromonachilor si diaconilor.
Monachii si novitii n'aveau acel folos ori beneficiu
comun, dar capdtau si ei cAte odatá, dacä se ru-
gau in deosebi la Archimandritul.
Tot cpentru inchinare si jertfire, veni intr'o
zi la manástire si un taraf de lautari eSolcani,,
adeca.' din Solca, stiuti si chiar vestiO pe atunci
ca cei dintai dupá taraful musical al cPleto-
sului, din Suceava. CantaserA adeca acesti
lautari la hram, la eparintele Stefan, (Bunceac)
la Vicovul-de-sus, acest cpárinte $tefan, era
stiut §i numit in intregul tinut cpopa galantoni,
si dupa. acel hram venira acei lautari si la ma-
nästire care era aproape, cum ziseiu eu dupa
spusa lor : pentru einchinare, si cjertfire,. Era
insä in prepus ctuzul in §odenii,, parintele
Lavrenti Chirilescu, care era de loc asisderea
'din Vicovul-de-sus, cd adeca cuviosia sa prin
fratii si neamurile sale, ce le avea acolo, la
11

www.dacoromanica.ro
 162 IRACLIE PORUMBESCU

Vicov, ar fi pus la cale acea venire a tiganilor

lautari la mänästire pentru inchinare si jertfireD.
Fie insa., curn va fi fost : lautar4, vre-o zece la
numar, cu scripce, cu cobze, cu naier, cu timbale
cu un bas puternic venira dupa sfarsitul
liturgiei; ,'afrandu-se calugarii la. ctrapezd, (la
masä, la mâncare). Se inchinara lautarii intrati in
curtea mandstirei cu multe cruci in toate partile
aflând dela cineva, c princii se afla la
prânz, se bagara in pavilionul, ce acoperea fan-
tana de langa trapezarie (sala de mâncare), ca./
si c5.nd ar fi vrut sa-si arate modestia in sfântul
lacas si nu se vf11-ã acurn de-odatã rnai in inte-
riorul ma.nastirei. Calugarii Ora, dela masä, se
pusera. dupa regula rAtii;d cu fata spre biserica
si se inchinara in chip de mulcumita ctitorului
nOna.stirei pentru hrana ce o au a olo (ca.ci rugaciu-
nea dupa masa o faceau induntrul trapezdriei),
?poi, inchinându-se toci card Arhirnandritul ce porni
spre locuinta sa si mai intorcându-se Iti trapezarie,
-ca sa-si ia cAte ceva din ramasicele cporçieii de
mancare, pornird a se irnprastia pe la chiliile lor.
Acum esira i ciganii de Linga fârtând. Cain-
garii la zarirea lor cu uneltele rnuzicale nu cred
sa fi fost cu putinca sä mi se fi siinit, fiecare
din ei, ca electrizaci- prin inimã, aduch.ndu-si
aminte de lurnea, in care si ei odata au trAit...
ah, de --,-lurne, zic, sà nu-si fi adus aminte d'apoi

www.dacoromanica.ro
IRACLIE PORLIMBE§CLI I 63

de cele din lume, ce li-Le aminteau bietilor ca-

lugari acele unelte muzicale ale lautarilor I Sam-
tara calugarilor mâna cu respect, schimbara cu
sfiinçiile lor cdte-va cuvinte si apoi Tiganii urmara
.unuia dintre calugari si care putea fi acest altul
decdt numai parinteleLavrenti ?
Batramul Arhirnandrit se puse dupd masä la
odihna, eu insa numai ce ma pomenesc in chiliuta
mea cu parintele Lavrenti, carele imi pune doua-
zeci de creitari tgrosi,, noi i rosii ca para focului,
si-mi zise :
tDragul meu, acesti douazeci creitari lac un
sorocovat sunt ai tai; dar ia cheia pivnitei si
vino de ne da cdte-o ocsoard de vinJ .
Creitari asa fru mosi capdtasem eu mai inainte ade-
seori dela parintele Lavrenti, dar'asa de multi deo-
data, inca nu. In masura deci a bacsisului imi fu acuma
si voia i graba de a implini dorinta parintelui.
In gArliciul pivnitei, carele de din afara nu
era inchis, gdsii vre-o sese yarinti calugari ti
lautarii. Nu stir',, ori ca de brudiu la minte ce
Inca eram, ori /ca. nici nu era de ce sa am griji,
cdci stateau pe lânga pdrintii calugari si lautarii,
descuiaiu fard nici o trágánare pivnita si intrai
cu lumina aprinsa, ce o aveam cu mine in felinar,
inauntru calugarii i tiganii dupd mine.
i

Pivnita era spatioasa i avea in partea aceea,

untie erau vinurile, cloud despartituri, una mai

www.dacoromanica.ro
164 IRACLIE PORUMBESCLJ

afunda i alta mai aproape ; iar vinul, de care

aveam voie sa .dau parintilor, era intr'un antal
(vas) din despartitura cea rnai afunda. Era, pe
langa alte masuri, i o vadra desart5 in pivnitä.
Parintele Lavrenti imi zise sa slobod pentru toti
cei sase -parinti cate-o oca in vadra cea desarta;
facuiu asa i parintele Lavrenti, luand vasul
facand semn celorlalti i lautarilor sa-i urmeze,
se duse inainte i csocietatea-i, dupa dânsul, adeca
dup5 buti i antaluri in fundul pivnitei. .Un ca-
lugar, Cleopa Ianos, inchise usa garliciului i a
pivnitei, dar numai ce-1 vdd cã vine cu o multime
adeca i cu toçi ceilalti calugari !
Ean trageti una de-a codrului!,, zise atuncia
parintele Lavrenti lautarilor, scoase niste lurnini
de ceara din buzunarele antereului, le lipi ate
una de buti si antaluri i apoi de aci inainte sa fi
auzit, sa fi v5zut! Ieromonachii i diaconii scoasera
cu totii pahare de prin anterie i numai ce auzii
sunand deja fundul vedrei, adeca. :intr.() clipa
erau sase ocsoare duse !
Mai pune baete,, zise parintele Lavrenti catra
mine, csi pentru ceilalti pariqi ierornonachi
diaconi cate-o ocsoará i pune-le la condica, ca
ccreitari de cei mandri mai sunt Numarai parintii
ieromonachi i diaconi i erau cu totii doi-spre-zece
adica doi nu incapeau in vadra.. Nu trecu mult
si fundul vedrei eara suna i cei doi, se vede,

www.dacoromanica.ro
IIRACLIE PORUMBESCU x65

Ca diaconii, ce nu incapura mai nainte in vas, se

:gasira in el cu Inca opt, cari erau ieromonachi
adeca ori diaconi ori acum §i monachi §i noviti,
nu mai §tiu.
Hei, d'apoi parintii Ii schimbara rolurile cu
ganii : ei cântau §i iganii tineau hangu. Un calu-
,gar, Vitale Bor§an, se sui sus pe-o bute §i-i zise pe
alas de doind :
'rand eram in vremea mea
Scripca-mi era gura mea I.

gsA traiti mai lautari ! 3, iar ace§tia apoi Ii raspundeau

,cu un ctu§, §i cu un vivat, vivat, vivat I ,
Eu, vas zand ce se lucra §i, späriindu-ma, e§ii la up.
gArliciului O. vad §i sa ascult, ee-i p'afara. Nu era
nimeni §i numai se auzia sunet de glasuri §i de
,instrumente din fundul pivnitei. Ma intorc de
aceasta cam mângaeat inddrat §i vad pe parintii
cu paharele prin vadra. Adeca cuvio§iile lor gasira
rsocoverca, la o bute, de§i nu era in aceea vinul,
de care le era incuviintat a li-se da lor. Parintele
Lavrenti imi zise : cMai scrie zece cupe , I

Aceasta insa imi trecu de §aga §i a fi zis

parintilor ceva ce-mi era sä le zic; dar nu incapui
ía zuvant, caci cum numai golira paharele, strigara
unul dupa altul : tO moldoveneasca, ma. 13, §'apoi
acum fu acum Mopegii §i tinerii adecd : ioroschi-
I

zmonachii, ieromonachii, diaconii §i monachii §i toata.

www.dacoromanica.ro
166 IRACLIE PORUMBESCL-

tagma calugareasca, din cei anteriori unii si cu

defecte corporale... cari nu erau prea indernanatici,
pentru joc... tinându-se de mana, o luara printre
buO si prinprejurul lor, pärintele Lavrenti cu
potcapul pe ureche inainte, §i numai ce-1 auzii :

f Sub caldiu-cismei mele

..5ede dracu si-o muiere
*i rna'nvaca sã fac rele I ,

Vazand eu eara, cã calugarii de ce,de ,ce tot

se mai aprind si cugetand la urmari, caci iasaiu
pe calugari §i pe läutari sã intre in pivnitã si ei
acum4aici isi fac de cap, pe cand Vitale Borsark
declama :

Iu, iu, iu, si iar asa

Multa vrenle n'a fi-asa I,

iar Cleopa de Iano§ ii raspundea de dincolo

de-o bute :

cFrunza verde de cafea

Bine-mi pare ca-i pe-a mea I ,

ba, mi se pare, ca toci cuviosii isi adusera chiar

acum aminte de cântecile, ce rarnasera oare-cand
afara de manastire, si-ar fi socotit cine-va ca-s.

www.dacoromanica.ro
ERACLIE PORUMBESCU 167

deja de mult uitate, caci din toate coturile si de

dupã toate antalele si butile se auziau fx-unze verzi
iu-iu-iui-iuri, care de care mai indrasnece si mai
lurnee vazanof
: eu, zic, aceste i marindu-mi-se frica
si spaima pana mai la nestire de mine... ma apropiaiu
cu lacrimi de parintele Lavrenti cu afurisiOi lui
creicari cgrosi i rosii ca para focului, si-1 rugaiu in
strigat cat puteam, sa iasä din pivnita, cã nu
i-am slobozit aid, ei singuri s'au bagat si acum
e i vremea vecernei, de-a auzi parintele Arhi-
mandrit e vai si amar I
Taci I imi curma el cuvantut, trase un suer
in deget, de cred cd baga in spaima stachiile
nu numai ale pivnicei, ci si ale tuturor zidurilor
manastirei, si-apoi, invartindu-se pe un picior, Ii
puse potcapul pe scdfarlia cprotosului, (prima-
§ului) dintre lautari, infipse manile in solduri ci
striga ca in extasa. :

cNici nu-mi pasa

de Ndstasa
De Nichita
Nici atata 1

Dar atuncia numai ce va.d un baston ridicandu-se

du0 spatele mele vai, era bastonul... arhiman-
drituluiI trosc peste -potcap de capul tiganului,
arosc in scripca Lavrenti i calugarii suflara

www.dacoromanica.ro
168 IRACLIE PORUMBESCL7

in lumini si fuga pe dupa. poloboace, iganiil

calcau unul pe altul bkjbaind pe intunerec sa
scape afarä... se auzia bietul bas troncAnind, Cand
se palea de páre0i pivn4ei...
Urmarea a fost, cum a fost, dar mult si mare
n'a fost: numai atka, ca vecernia in aceastã seard
a sáv'arsit-o Archimandritul singur cu noi b'aeOie
la stranele a1ug6ri1or toate desarte si ca cheile
pivn4ei n'au mai ra.mas de aci inainte pe mâna
mea ; dar nici taraf de igani lAutari n'am mai
vãzut la manästire spre tinchinare si jertfirex.

www.dacoromanica.ro
 ION G. SBIERA
(1836 1916)

A fost elev sincer si entuziast al lui A. Pumnul,

<le la 1875 a fost profesor de limba si literatura ro-
mand la universitatea din Cern Anti, dupa ce apartinea
Academiei române chiar dela infiintarea ei. In viata
nationalâ este Intre 1861 1906 in fruntea tuturor
rnanifestatiunilor politice, religioase, culturale 5i lite-
rare la Românii din Bucovina. Are scrieri de folklor,
studii filologice, istorice-literare, cuprinzand timpul
dela originea omului pa.n5 la 1714, precum si scrieri
despre manifestárile culturale si literare la Românii
kiln Bucovina.
Fragmentul de mai jos e scos din : I. G. Sbiera,
Familia Sbiera 5i arnintiri din viata autorului, Cer-
nauti, 1899, pag. 122 5i urm., unde shut date biogra-
fice ,si bibliografice.

www.dacoromanica.ro
 P. 51. IISCARI NATIONALISTE
SI 0 SPIONARE

In anii 1858 si 1859 se vantura cu insistenta

prin ziare si in convorbirile private de prin ca-
finelele Vienii asa numita cestiune a Orientului.
Se vorbea de mari si adânci prefaceri in orga-
pizarea politica a imperiului turcesc si a impara-
fatiei habsbnrgice. 0 reconstruire a acestora pe
principiul autonomistic al nationalitAtilor si al
unei confederaOuni intre ele era pe buzde tu-
turora. Sub astfel de imprejurari era lucru firesc
ca si printre studen0i ..universitari sä se disclite
aceste idei, pentru cari inima. lor calda si ge-
neroasa si inchipuirea lor vioaie erau atat de
primitoare si pentru cari se. insufletiau cu mare
facilitate 1
Stukien0i romani aveau in mijlocul orasului,
in Cetate, o cafinea anumita ca centru de intal-
nire. Erau destui la numar si din toate tarile
locuite de Romani. Mai adeseori se informau unii
pre alOi despre starea culturalã si politica a

www.dacoromanica.ro
 72 ION G. SBIERAt

confratilor din .partile de unde erau nascuti

discutau impreu5d asupra acestei sari si-si faceau
planuri de imbunatatire. Se'ntelege de sine ca.
se vorbia mult si cu vioiciune printre ei si des-
pre directiunile politice i nationaliste de pe a-
tunci. Spre a se lamuri cat se poate de ca
temeiu asupra tendintelor si aspiratiunilor celor-
lalte popoare din imperiu, unii din studentii ro-
mani cerce.tau din cand in când cafinelele, unde
se adunau studentii germani, ,italieni, maghiari
si sarbi ; intrau cu ei in discuOuni nationaliste si
cautau sã se conteleaga intre sine.
Desi intalnirile i discursurile acestea erau mai
mult intamplatoare, totus nu scdpau de supra-
veghierea ocultä a politiei secrete. Furnicau pe
atunci nu numai in Viena, dar pretutindenea
prin tarile imparätiei o multime de agenti poll-
tienesti secreti, cu misiunea de a iscodi precum
intentiunile i planurile unor barbati politici mar-
canti, asa i rniscarile studentilor universitari.
Acesti agenti cutreerau tarile §i orasele ; se in-
troduceau ca cnoaud cunostintiz in cercurile de
intalnire ale conationalilor lor ; aduceau adeseori
cu intentiune vorba asupra cestiunilor politice
si nationale ; sUstineau cu infocare niste aspira-
tiuni i tendinti nationaliste cari numai compatibile
nu erau cu samtul de sincer patriot si de buni
cetatean austriac ; provocau cu insistenta opiniu-

www.dacoromanica.ro
ION G. SBIERA 173

nile celor de fata si se aratau nemulcumiti, in-

fruntãtori chiar, cand nu gaseau destulã secun-
dare sau cand intampinau indoeli ori contrarieri.
Vigilenca acestor polifisti secreti era foarte
mare, mai ales pe la inceputul anului 1859,
de cand se unisera, in 12/24 Ianuarie, âmbele
domniate românesti, Moldova si Tara Româneascd,
alegandu-si in persoana lui Alesandru Cuza un
sangur domnitor, si de cand Maghiarii planuiau
din nou desfacerea lor de Austria cu ajutoriul
Prusiei, Italiei si chiar al domniatelor roma-
nesti unite.
Despre esistinta acestor spioni capatasera stu-
dentii romani din Viena stire dela mai mul0
barba0 incaru40 si esper0 in miscarile politice,
cu admonirea ca sä se pazeasca ; de aceea ei se
si feriau precum de oameni tacuP §i pandaci,
cari pe neasteptate si pe necunoscute veneau in
mijlocul lor, asa §i de nationali§ti pre invapaia0
si provocatori.
Intr'una din zile veni din Ardeal §tirea ca in
curand are sa soseasca la Viena un. tanar de
cutare si cutare inf4sare, ca sa faca propa-
ganda nationalista printre studentii români de
acolea in vederea evenimentelor politice ce se
pregateau, dar noi sa ne pazim de el, fiind
agent policienesc secret. Necazul acestui tanär
nu fu prost, cand, in loc de secundari si espec-

www.dacoromanica.ro
 174 ION G. SBIERA

tordri nationaliste, n'a gäsit la studentii români

din Viena deal ludri peste picior i vorbe de
fleac. Infruntarne rui curgeau ca din cofd si des-
perarea lui n'avea margini ; nu aflase material
pentru" esercitar ea meseriei sale 1

In anul 1859 isbucnise intre Austria si Italia

cu Francia cunoscutul rdsboi pentru unitatea Ita-
lienilor intr'un sangur stat national. Studentii
maghiari incepurd acuma a fraternisa cu cei ro-
mani i sarbi, impdrasind acestora c.6 cercurile
dirigente maghiare pregatesc, in contelegere cu
nationalistii germani din Prusia, o rdscoald pentru
separarea de catra Austria a tdrilor ce se tin
de coroana ungard §i reinfimtarea din ele a ve-
chiului lor regat, i cá inceputul acestel rdscoale
este asezat pe 1 2 Iuliu. Despre toate aceste
uneltiri trebue sã fi avut stire curtea imperiald
din Viena, 0.6 ea, de§teptatd poate i prin pur-
tarea necalificabild a :comandantului Fr. Gyula,
se decise repede ca sã previna aceastd. miscare
dusmdnoasa i incheid cu imparatul Napoleon III
mai intaiu un armistitiu intr'a 8 Iuli si apoi intr'a
ii Iuli pacea definitivd dela Vila Franca. Naca-
zul patriotilor maghiari era mare, dar se man-
gaiara. cu speranca, Ca ce nu s'a putut realiza
astdzi, se va realiza desigur mane, poimâne.

www.dacoromanica.ro
 SIMEON FLOREA MARIAN
(1847 1907)
A. fast preot in mai multe sate din Bucovina qi In
urraa profesor de religie la liceul din Suceava. in
1881 este ales membru al Academiei Romane. ,i-a
consacrat roata viata folklorului. A cules poezii po-
porane, hore, chiuituri, satire poporane, descantece,
vriiji, povecti, traditiuni din popor, credinte ale Ro-
manilor despre paseri ci insecte, etc. A scris studii
asupra nuntli, nacterii ci inmorrnantarii la Romani
precurn ci asupra sarbatorilor romanecti. Are ci studii
istorice precum ci articole politice. Toate scrierile
sale au fost publicate tn 29 volume. Vezi Bibliografia
rornaneasca ed. 1. de Gh. Adamescu.
Bucata e luata din : Ornitologia poporana romana,
tom, I. Cernauti, 1883, pag. 20 qi. urm.

www.dacoromanica.ro
 CUCtL

Cucul, dupa credinta Românului, e o pasere

misterioasa, ce are tainice legaturi cu soarta
omului. Glasul sau meneste totdeauna a bine, and
resunä de-a dreapta auzului sau in fata, si din
potriva meneste totdeauna a rau, and resunä
in stanga sau in spate. I
Daca glasul sau resunä in dreapta auzului sau
in fata, atunci cred Românii, a peste tot anul li
va merge bine in toate, cä vor fi fericiti, sanatosi
si voiasi. Ear dacá glasul sat' se aude in stanga
sau in spate, atunci, cred ei, a preste tot anul
ii va merge ran, a vor fi neferic4i, bolnavi, su-
parati, a Enii din ei vor si muri, sau cine stie
ce poate sa. li se mai intample. 2
Aceasta credinta. a Romani lor se afla respicata
chiar si in unele poezii poporane.
1 V. Alecsandri, Poezii populare ale RomAnilor, Bucuresti, 1866,
p. 9. ln notA si Cred. Rom. din Bucovina. (Nota autorului).
2 AceastA credintA se aflA si'n Muntenia, vezi : Cucul de Victor
Popilian, .publ. mai intAiu in Romanul" si apoi reprodus in
Amicul familieig, an. 1879 Sem. I. NriL 11 si 12 (Nota autorului).

12

www.dacoromanica.ro
 1 78 SIMEON H. MARIAN;

Dovada despre aceasta avem urmatoarea doink

in care un Roman cu mintea tulburata din cauza
dragostei 11 roaga pre Cuc sa-i cante in dreapta
sau in fata, doara va avea mai mult noroc :
Frunza verde de pelin,
Ce-mi eti, cucule, hain,
De 6.4 vara'n jumatate
..5i-apoi sbori in alta parte ?
Cuculet, pasere surd 1

111u§ca-ti-a§ limba din gurd,

Cantecul sa nu-ti mai zici,
Nici sd mai colinzi pe-aici.
Vara vii, vara te duci,
and is dragostele dulci.
Canta-mi mie inc'odata,
Ca-mi e mintea tulburata.
Canta'n dreapta mea cu foc,
Sa' am parte de noroc.
Canta'n fata mea cu drag,
Ca ti-oiu da frunza de fdt
Sa nu mai fi tot pribag. 1
Eara cum ca glasul Cucului auzit in spate me--
ne§te nu numai a rau, ci chiar §i a moarte, ne-
dovide§te urmatoriul pasagiu, pre care il scoatern
dintr'un bocet din colectiunea mea inedità :
I V. Alecsandri, op. cit. p. 245. (Nota autorului).

www.dacoromanica.ro
SIMEON H. MARIAN 179

Mai fernee, draga mea,

Draga mea, iubita mea,
Cucu'n spate mi-a chritat
5i moartea m'a sagetat.
Asemenea cred Romhnii ca, de cateori ii vor
auzi intaias data cantand adica strigand ecucul,
atatia ani are sa mai traeasca cel ce 1-a auzit.
Daca canta de multe ori, bucuria auzitoriului e
nespusa., caci atunci, crede el, ca are sa mai tra-
easca Inca. multi ani, eara daca canta numai odata,
atunci se intristeaza crezand ca. nu va trai mult1
Dela cantecul Cucului atarna de multe ori,
dupa credinta Rornânilor, si timpul, cand se vor
insura feciorii si se vor mb.'rita fetele. Acestia tot-
deauna, când ii aud intâia data cantand, se
adreseazä catrá dansul si-I intreaba zicand ;
Cucule, puiucule, cati ani imi dai pana ce
ma voiu insura san marita ?
Daca Cucul, dupa aceasta intrebare, tace de
cantat, atunci e un semn ca. se vor insura i marita
de graba. Eara dacã cantà mai departe, apoi de
cate ori va canta, va striga ecucu,, atatia ani au
sa mai astepte, pand ce se vor insura ori marita. 2
I A ceasta credinta se Mil la Romanii din Transilvania, vezi:
W. Schmidt. Das lahr und seine Tage in Meinung und Brauch
der Romanen Siebenburgens. Ein Beitrag zur Kentnnis des
Volksmythus. Hermannstadt. 1866. p. 21. (Nota autorului).
2 Dat. §i cred. foarte 1atit la poporul roman (Nota autorului)

www.dacoromanica.ro
180 SIMEON FL. MARIAN

Credinta aceasta se vede ca 1-a inspirat §i pre

mult regretatul nostru poet I. A. Lapadatu, dud,
a campus frumoasa poezie ce-o reproducem aici :

La umbra de fag §edeam,

i la mandra mea gandiam ;
Dar un cuc deasupra mea
Tot canta §i prorocia :
iCuce, cali ani imi vei da,
Pana cand m'oiu insura ?,
Si
-> mereu cucul canta...
La umbra de fag oftam
5i pe cuc iar 1-intrebam :
eMandrei mele cAti ii dai ?,
Lu'ntrebai §1-1 ascultai.
Dar cucul, pasere rea,
Ciocul nu-§i mai deschidea,
Ci tacea, mereu tacea...
La umbra de fag plângeam,
Catra cuc a§a ziceam :
t Penele de ti-ar cadea,
Cucule, pasere rea 1
SA nu can;i §i altuia
Dimineata tot a5a,.
Eu plângeam, cucul sbura. 1

' 1ncercAri in literaturl. Brapv, 1874, p. 14 (Nota autorului)

www.dacoromanica.ro
SIMEON FL. MARIAN 181

Tot credinta aceasta, cred eu, cl a dat nastere

si urmatoarei doine poporane din juruf BlajuluiA
in Transilvania :

Auzi, mândrd, cucul cântä,

Esi afarã de-1 asculta...
De ti-a cânta cucul bine,
Trage nadejde de mine,
De ti-a canta cucul ram
IVA dejdea-i la D-zeu. 1

Precum i alteia din Bucovina :

Earä-rni cânta. rau Cucu

Bate-l-ar pArdalnicu,
Ca i an el mi-a cântat
si-am remas neinsurat I 2

I Din colectiunea mea ineditA (Nota autorului).

2 Corn. de D-1 Orest. Lujan, abiturient. (Nota autorului)4.

www.dacoromanica.ro
 T. V. STEFANELLI
(1850 1920)

A ocupat un loc de frunte In magistraturi si a

fost membru al Academiei Române.
A fost un scriitor foarte fecund, dar nu si-a adunat
scrierile In volum. Sant Imprãstiate prin toate ziareler
revistele si calendarele bucovinene contimporane pre-
cum si In Convorbiri Literare, Analele Academiei ro
mane etc. A scris poezii originale, schite umoristice,
nuvele, cantecd studentesti, amintiri despre M. Emi-
nescu, Axente Severu, etc., are traduceri din limba
italiara si franceza, comedii localizate. Are si o serie
de serieri mici istorice. Date biografice si bibliogra
fice In Junimea literara. din Cernauti a. V,II nr. 6, In
Calendarul Glasul Bucovinei pentru 1921 si Bibliogra-
fia, I, de Gh. Adamescu.

www.dacoromanica.ro
 HASSAN CALU GA RUL

Nu-i placea lui Hassan Coranul, nu-i placea si

pace. Strigatul pangator al muezinului, carp striga
din varful minaretului pe credinciosi la rugaciune,
il adormea si deasa rugaciune, ce trebuea s'o-
faca fiecare in genunchi, il necajea cu desavAr-
sire. Nu-i vorba, o sarnd de poronci .ii pläceau
si lui. Se impaca de pilda foarte bine cu un nu-
mar mai_marisor de neveste ochisele si-i placea
§i un pilaf bun si grasut. Dar tocmai la pilaf
se supara el mai mult, pentru-ca, da, ce-0 ajuta
cel mai bun si mai gustos pilaf, daca n'ai. voe
sa-1 stropesti cu puOn vin ; nu mult, dar tot, stii,
mkar sa-si poata omul uda bine maselele ; si
tocrnai aici afurisitul de Coran scria mai larnurit
decAt ici era voea. Nu putea el macar aice sa
scrie mai in cimilituri, sa fie mai in doi peri, stii
asa sa ghicesti, dar sa nu stii. iii ti-ai zasit I
1

www.dacoromanica.ro
186 T. V. STEPANELL1

Nu-i placea. deci lui Hassan Coranul, nu-i placea

,si pace.
Ca negustor batuse el multe drumuri si urn-
blase multe leri, si ca om cuminte ochise ici si
,ochise colo, si, nu-i vorbd, vazuse multe ca omul
-clrumec. Fusese si in Moldova cu metanii de chih-
limbar si cu trandafiri din Iericho si cu multe
alte lucruri trebuincioase si folositoare si cunos-
tea, prin urmare, toate stärile, dar 'mai cu sarna
pe calugari, caci multi sfinti parin0 egurneni se
jucau, spre lauda lui Durnnezeu, cu metaniile
cumparate dela Hassan.
51 nu stiu cum se facu, ca-i placea lui Hassan
viala calugareasca, mai cu sama decând un pa-
rinte egumen il dusese intr'o pivnita din mânas-
tire, ca sa.-i dea adalrnasul obicinuit pentru me-
taniile cumparate. Era si pivniä aceea nu saga ;
sta bucile cu yin ca oarnenii la prasnic, lipite una
de alta, si unde te'ntorceai tot de bute dai ;
era, vezi,curn se cuvine sa fie o pivnita drept
credincioasa de calugari iubitori de Dumnezeu
si de duhul sant.
Se puse deci egumenul si Hassan pe gustate,
de-ti era mai mare dragul sa-i vezi, luck nu
ramAsese bute necercata si vin negustat ; petre-
cea bine pdrintele egumen cu Hassan, pentru-ca
Hassan era om umblat prin lume, trecut prin
sitA §i prin ciur, i §tia multe si na.scocea i mai

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI 187

multe pove§ti §i §iretenii, incat uitase parintele

egumen de liturghie §i de vecernie §i, lucru ne-
maipomenit, chiar de masa. E' 1 ce vorba. 1 doar
mai venea zi de liturghie §i masa n'o lua Han-
Tatar. Dar era lucru pocit, cad cu cat se in-
calzea §i se destoia inima, cu atat se ingaima
limba.
t Nu-i lucru firesc, zise atuncia Hassan ameit.
c Ba-i firesc §i neamestecat s,ziseparintele egu-
men, cl-am primit doar cu limbã de moarte de
la nainta§ul meu, Dumnezeu sä-1 erte 1 i
c Ce-ai primit ? ametala ?,
i 13a vinul i .
c Dumnezeu sa-1 erte 1 s
-- i Ce sa. erte Dumnezeu ? vinul ? s
i Ba pe nainta§ul dumitale, ca. bun credin-
dos a fost s .
tHassana§ draga, vad ca nu ne prea irge-
legem amandoi §i, ca sä ne lämurim, am sa te
duc la un puiu de yin, sali lingi buzele §i sa.-0
alungi copiii §i sä-1 bei s .
Astfel zicand, pa.rintele egumen trase pe Has-
sana§ dupa sine §i cu bine, cu r6u, ajunse la o
bute tocmai in fundul pivmtei.
t Bea din vim 1 cesta, Hassana§' draga,
s'apoi vorbe§te. Cri§u el E tocmai de pe vre-
.

mea lui .5tefan-Vodä s

cAferim 1, zise Hassan, golind paharul,,

www.dacoromanica.ro
x88 T. V. STEFANELLI

41-alai de 5tefan, cum i-ai zis, ca cinstit negus-

tor a mai fost I.
(Bre I d'apoi n'a fost negustor, ci \Todd, I
TheVoda. ? apoi bine Vodd, sd traeasca si sa
inai vandal,
cD'apoi au murit de sute de ani
cAu murit ? Ce pdcat, ce pacatli
(Bea Hassan §i zi vecinica Iui pornenire I ,
cVecinica lui pomenire I. ingaima Hassan.
arnandoi adormira.
Ii pläcea deci lui Hassan via4a. calugareasca.
Mai umblase el, ce umblase §i mai cutreerase
multa lume, dar vinul cnegustorului *tefan, nu-1
e§ea din minte-. i nurnai ce vezi cd intr'o bund
ziulica se hotdreste sä se faca calugdr. Lud deci
xalbanasii cAti ii avea imparci drept in
doaua : o parte din ei o dete nevestelor sale,
ear pe ceiiali ii lega bine in cialmaua sa.
Bani albi pentru zile negres, zise el, punand
-cialmaua cu bani cu tot in cap §i Iua.ndu-§i ziva buna
dela ai sal, lua. drumul spre manastirea parinte-
lui egumeti, cel cu pivnica drept credincioasa.
cDoresc sa. ma cdlugaresc, zise el infap-
§ându-se inaintea egumenului.
cCum ? i s'a urat lumea ?, intrebä egu-
menul uimit.
cLurnea ca lumea, dar nu-mi place Cora-
nul §i pace,.

www.dacoromanica.ro
X. V. SITFAN ELLI 189

Chibzuind parintele egumen in gAndul sat' ce

fapta frumoasa i vrednica de toatá lauda este,
and scapi un suflet din ghiarele necuratului si
ce laudá o sd capete el pentru aceasta dela pro-
istosul sa.u, Ii primi bucuros §1 rândui sa-1 imbrace
in rasa si comdnac i sd-i dea i o chilie. Hassan,
cAnd ajunse in chilia sa, iuã cu multa. socoteala
cialmaua din cap si o puse inaintea icoanei Maicei
Domnului, la care vedea cã se inchiná cu multã
evlavie calugarii ce-1 adusese in chilie i apoi
sopti cu multa dragoste, netezind cialmaua :
cPrietend bund pentru zile rele I ,
Calugarii se 'rqelege ca credeau ca Hassan vor-
beste cu Maica-Domnului afioriseste in 0-
räcia sa ceea c'e avea si el, macar cialmaua, si
se rninunarl de grabnica sa pocaire. Imbracat gata
11 dusera apoi la egurnen.

Hassane, zise egurnenul, ate vom numi de

acum Haralampi. Cautã deci i te indeletniceste
ln pravilele calugaresti i vei fi in veci ferici
(Aferim Ii gAndea Hassan, tdaca. zice pa-
rintele egumen ca. voiu fi fericit, apoi stim ca.
din pivnica nu mai esim !)
El astepta acurna, poate i-o face egumenul
vre-un seam tainic spre pivnica, dar se insela,
cad egumenul intra in aka odae, lasAndu-1 cu
ceilaIi calugari.
--c1-1(n1 Sa nana cä astdzi nu-i in dusi buni

www.dacoromanica.ro
T O T. V. STEFANELLE

pärintele egumen sau poate se sfieste de ceilalci.

calugari: Asta-i ! Dar ce nu-i azi, va fi mane',
gandea el in sine.
cFrate Haralampi,) zise calugarii, tvina la
masa. Mane incepe postul mare si astazi e lasa-
tul fruptului.i
cBucuros, zise Hassan, care in;elese din toate-
numai cuvantul masá sit luandu-se dupa dânii
se impiedeca de mai multe ori in rasa cea lunga,
pand ce ajunse in sofragerie. Nu-i vorba, masa
era masa., bine gatitä, asa precum se cu vine sa
fie in ziva de lasatul fruptului, i inaintea fie-
carui calugar sta cate o garafa de yin. Ii placea
lui Hassan mâncarea mai ell samd, fiindca era
obosit de drum, dar, chnd gustä vinul, carni din nas.
cLas ca-i putin, dar apoi e al dracului de
acru ; nici vorba., nici n'a treeut macar pe langa
butea lui 5tefan», gandea Hassan in sine, apoi,
indreptandu-se catra vecinul sat], LI intrebä : aPa-
rintele egiamen nu sede cu noi la masa ?,
tMänâncä totdeauna singur respunse Ca-
lugarul.
Hassan era pe gandurh Dar insfarsit chitea
el, cà este mai bine asa.
e Mane, cAnd ne vom cobori in pivnica, nu_
vor sti toti ce facemz.
Bau deci vinul pana la cea de pe urma pica-
turd, tot cu gandul la buOle cele pline, i apoi

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI 19 I

se scula impreuna cu cei1a10 cdlugari si se duse

in chilia sa. Patud era cam vartos, dar Hassan
era obosit de drum si adormi curând, visand ne-
intr erupt de fericirea vecinica ce i-o juruise egu-
menul.
Abia trecuse miezul noptii si deodata. auzi
Hassan un pocnet grozav la usa sa. Sari fript
din pat.
eVrernea scularii, ciasul rugaciunii a sosit !,
striga trezitorul.
cCe buiguesti, bre 1 tfiu 1 cesparii oamenii ?,
zise Hassan Inca ameit de soinn.
L. eVrernea scularii, ciasul rugaciunii a sosit 1,
striga desteptatorul, bonbanind mai tare la Lisa.
e Imbracd-te, frate Haralampi, caci incepe polu-
nosnica si apoi vine utrenia si apoi liturghia ; im-
braca-te, ca toti fra0i calugari sant in biserica si
te asteapta. I,
cFratii calugari ! Da sa fie ai dracului toti
fra0i mei calugari ! Auzi vorba, sa ma trezeasca
din somn inainte de cantarea cucosului. Dar mai
stii 1 Poate vor numai si cerce de sunt vrednic
de calugarie. Vom vede ice-o fi si asta. Nu te
da, frate Hassane I ,
Astfel borborosind, se imbra ca.. Hassan si se
duse la biserica. Intrand, vazu acolo numai niste
umbra, miscandu-se in dreapta si in stanga ; cateva
iumini ardeau numai la amandouà stranele, la

www.dacoromanica.ro
192 T. V. STEFANELLV

policandru si inaintea altarului. On intunerec tai-

nic domnea deci pretutindenea. Nurnai cu greu
putu Hassan, insfarsit, cunoaste ca se afla In
mijlocul calugarilor, care cu hainele lor negre
sa.manau cu ciste duhuri din aka, lume.
cCu bunà samä vor sa ma. ispiteasca, dar
si-au gAsit omul,, gandi Hassan.
Calugarii ii luara in mijloc i acuma incepura
cu cantarile, cu rugaciunile i cu metaniile, care
nu mai aveau sfarsit. Era doar intaia zi din pos-
tul mare. Hassan se opintea cat putea. Ghiontit
fiind din dreapta si din stanga, tinea si el han-
gul i batea la metanii de-ti era mai mare inila..
Se facuse ziva mare si calugarii nu mai incetau_
Bietul Hassan ii freca selele.
(Dar bine, Inca mult o sa tie ?, intrebd
Hassan.
t Curand sfarsim utrenia i apoi incepern
liturghia, i deacolo suntem gata,, Ii rãspunse unul
din calugari.
Cat pe ce era Hassan sä tranteasca o sudalmb-
de cele tataresti, dar o inghiti in sine, chibzuind
cä numai vecinicia nu are sfarsit, i ca va, scapa
si el de aceastà belea. Se opinti deci mai departe,
tinu hangul, bdtu metanii ca i ceilalti calugari,
dar in inima sa blastema atat de grozav, ca.
s'ar fi cutremurat biserica, de le-ar fi rdspicat
blastemele. Insfarsit sosi i ceasul scapärii. Era-

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI I C) 3

aproape de amiazd. Toti e§ird din bisericd §i se

duserd la masd.
tAm sd-mi rasbun mdcar la masdi, gindi
Hassan, intránd corit in sofragerie.
Dar care fu mirarea lui, când nu vd.zu pe
masä alta nemicä deck bob, fasole §i curechiu
murat. Chiar §i vinul cel acru lipsea.
cAltd ispitd,, cugeta Hassan, tdar helbet 1

voiu scdpa eu §i de aceasta !

Se puse deci la masd. §i, find obosit de atka
cintare §i poticneald, mama' in parte cu ceilalch
Indatá dupd ce se sculard de la masä, Hassan se
inchise in chilie.
Voiu trage un somni§or de cele domne§ti3,
§opti el intinzAndu-se pe pat.
Dar nu e cum vra omul, ci cum dd Domnul.
Abia incepuse Hassan a clipoci §i eatã cà bontäne§te
eard§ la u§a sa.
Hassan rásare din pat.
Oara rugdciunii, ciasul vecerniei au sosit 1,
strigd cdlugarul la u§d.
Dar sd fi tu mai de mii de ori al dracului,
deck sa-mi curm eu somnul,, zise Hassan.
Calugdrul mai bontaini de cdte va ori la u§d. §i
apoi merse mai departe, bdand in alte u§i. Pe
Hassan incepu sä-1 fure somnul. Dar degeaba, nu
13

www.dacoromanica.ro
194 T. A. STEFANELLI

era nimeni in stare sa. doarma. Incepura toate

clopotele a suna, dar apoi toaca? Mort sà fi
fost §i te-ai fi trezit.
Un blästam fioros e§i din gura lui Hassan, dar
se scula, caci nu avea ce face, §i se duse earä§ la
biserica. Cantarile, rugaciunile §i metaniile incepura
din nou, ear Hassan se tinea mereu §i nu da
indar apt.
e Mari, s'o sfar§i odata), gandea el in sine,
*i se sfar§ira in adevar §i toci calugarii se im-
pra§tiara pe la chiliile lor ; dar sosind sara, se
intalnirã earas la masa.
c Eara§ bob, eara§ fasole §i curechiu murat,
bodogani Hassan, dar, neavand ce face, fäcu hoz
de nevoe §i mina cu ceilalci.
eMa rog, frate calugare, parintele egu-
men nu vine la masa ?i intreba el eard§ pe ne-
cinul sail.
clTu vine niciodata, frate Haralampi. Petrece
singur in post §i rugaciunez.
irSA-i fie de bine D zise Hassan, dar inlauntrul
sau era grozav de nedumerit. Cand se sculard
cu to0i, el se incuia in chilie §i, sarutand cialmaua,
zise :c Samaria ca yin zile negre ; , apoi adormi
6bosit, cugetand cã in sfar§it a scapat de atata
ispita.
Dar care fu mania lui, cand a doua zi incepu

www.dacoromanica.ro
 T. V. STEFANELLI 195

aceea§i nevoe. Eara§ rugáciuni, eara§ cântari §i

metanii §i la masä card§ acelea§i bucate. i a
treia zi tot a§a, §i a patra zi eara§ §i tot a§a
mai departe.
cOlio cä bine m'a mai botezat egumenuli,
I

zise Hassan necäjit ; cHaram-lampi 1, A§a zeu,

haram de mine 1 Calugdrie mi-a trebuit, Wu-
gärie am,.
Nu sfax§ise §i eara§ bontáni ca totdeauna
la u§d. Ofta.nd se sculd Hassan §i se cluse la
bisericd. Astazi venise mai de vreme §i aflase in
bisericd numai pe un calugär la strand.
eMa. Tog, frate Paisie,sã nu-ti fie cu banat,
nu mi-ai putè spune, cine porunce§te sä trdim noi
atata vreme a§a de bine ?4
cCartea asta), respunse cdlugarul Paisie.
,Cartea asta? Hm I i cum se cheamä
dumneaei, dacd-i voe sd intreb ?,
Triodul 2)

Triodul ? ce inceleapta carte 1, zise Hassan,

uitându-se chiori§ la dânsa §i privind-o cu luare
aminte.
Dupä sfdr§irea rugaciunii toti cdlugarii e§ird
din biserick numai Hassan remase. El i§i fácea
treabá ba la o icoank ba la altar, ba la una,
ba la alta, §i când vdzu cd nu mai era ni-
meni in biserick numai ce vezi ca pune liana

www.dacoromanica.ro
196 T. V. STEFANELLI

pe Triod si-1 bagi sub rasa, esind cu pasi mari

din biserica. Afard se uita el in dreapta si in
stanga si, nevázand pe nimene, o tiuli repede
spre cdmara economului. Camara era deschisä,
econornul in sofragerie. Hassan nu calla mult.
Uri miros patrunzator il indrepta spre un poloboc
cu cur echiu Murat.
cPi I fire-ai al dracului sä. fii si seca-0-ar
isvorul I 'Am dat insfarsit de tine), zise el oterit
si, apucand cu o groasnica manie Triodul de sub,
rasa., il tranti cu atata urgie in curechiu, de sari
moarea pand in tavan.
cl\la I Sfinte Trioade, saturd-te si tu de atata
curechiu murat. Curechiu poruncesti, curechiu
manancl, sa-ti easa si Pe ochii din cap., cum
/
mi-au esit si mie I 3
Astfel zicand, mai tranti cateva capatini de
curechiu peste bietul Triod si-1 inneca cu totul
in moare si in curechiu. Hassan esi usurat si se
duse in chilie.
and sosi vremea vecerniei, Hassan era cel
dintai in biserica. Dar child sosira calugarii, ce
O. vezi Triodul nicaeri. Ce O. faca acuma
calugarii, cad fara Triod, care cuprindea toate
pravilele postului, nu platea nici unul un ban
ros. Sa fi vazut acuma alergAtura. Bietii calu-
gari, dand incoace, and incolo, dar Triodul

www.dacoromanica.ro
V. V. STEFANELLI 19 7

tufa'. Mai cdutard ei ce mai cdutard, mai acurã

rugaciuni, dar, nestiind cum sá se roage mai
departe, esirã din bisericd, satuindu-se sa nu mai
obliceascd parintele egumen de paguba ce o au.
cAferim v'am venit de hac,, zise Hassan
plin de bucurie in gAndul sdu, cia sd v. vdd
acum fárá de afurisitul cel de Triod, tot cu me-
tanii, tot cu curechiu me-ti hrdni? Halal de
tine, Hassane, i pdcat cd. te. poreclira Haram-
lampi, cdci imi potcovisi bine boaitele !A
A doua zi, desdemineatd, eards. erau toti ca-
lugarii adunati in bisericd, dar ca n4te oi rata.-
-cite se uitau unii la altii, cdci Triodul, legea tu-
turor rânduelelor, pravila I ltregului post, tot nu
era. Din Doamne milueste, Tie Doamne si Amin
nu mai eseau bieii calugari, iar Hassan, mai
smerit deal toti, bdtea mereu la metanii, ca
sa nu se vazd fatarnica lui fa.0. §i rd.sul sdu de
bucurie.
Deodatd. se fdcu o neliniste mare intre dAnsii.
Toti alergard spre usd. Ce era oare ? Econo-
mul, voind sã gAteascã pe astdzi masa cu obi-
nuitul curechiu, gasise Triodul innotând in
moare si-1 aduse plin de bucurie, murat cum era,
in biserica. Nu cdutard cdlugarii ca cartea era
udd udutd, nu cdutard. cd curg siroae de moare

www.dacoromanica.ro
198 T. V. STEFANELLI

din ea, ci o apucara pe sus §i, plini de bucurie,

incepurá eard§ obicinuitele sfinte rugaciuni.
Sa-I fi vazut acuma pe Hassan! Sta bietul
incremenit Iocului, holtAndu-se când la Triod,
ca.nd la moarea ce curgea din el, cand la fetele
voioase ale calugarilor, §i numai ce vezi ca se
strecurá din biserica, pa§ind cu pa§i mari spre
chilia sa i incuindu-se inlAuntru. Acolo incepu sa.
se primble turburat prin odae, tot borborosind
§i scarma.nându-se in cap. Deodata da cu ochii
de icoana Mântuitorului §i se opre§te. Se tad
lung timp chioris la Isus §i apoi incepe a-1
probozi :
t Da bine, sfinte Isuse I §tii cd mai mutt
haz are profetul. Mohamed cu Coranul deck tu
cu Triodul I Zeu mai I Bine, se poate sä Iasi tu
sa ma chinueasca fr4i mei calugari, lua-i-ar
dracul, mai rau deck pe un sacagiu §i sa ma
lase sd pier de foame in cinstea §i lauda Ta?
Aferim I S'apoi fatarnicul de egumen, sta-i-ar in
barba, sa, nu-§i arate nici vkful nasului intre
noi, sã vadä macar cum ne canonisim I A I Sfinte
Isuse, nu merge a§a cu una cu doua. Cr ezi tu
ca nu §tiu eu cum se indoapa egumenul cu
pläcinte calde §i se adapa cu vinul din butea cea
cu pricina. Hei ca nu-i sice, sa-i spue Hassan
I

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI 199

verde 'n ochi ce are pe inimã ; par'cä mi-as mai

racori inima
Dar icoana 1Nantuitoru1ui era muta i chipul
sfântului martir avea o infacisare atat de jalnica
§i dureroasa cu cununa de spini pe cap si cu
ochii sãi mari si rugatori, indrepta0 spre ceriu,
incat i se facu si lui Hassan mila.
tEartas, sfinte Isuse, vorbele meld \Tad I

ca suferi mai mult deal mine ; uitasem cà. esti

de mai lunga vreme in mandstire pe mana ca-
lugarilor ; Ineleg deci chinul tau i varcele negre
pe sub ochii tai, din pricina atator polunosnite,
utrenii i liturghii nedormite. Dar mi-i ciudd pe
boaita cea de egumen I)
Hassan se primbla earas nelinistit prin odae.
Postul, rugaciunile i necontenita veghiare ii
c4erise de tot. Foamea ii curma la inima, dar
n'o putea alina, caci bucatele de pana acuma i
se urAse de tot §i-I lancezise cu desavarsire.
Primblandu-se el astfel necajit, aude deodata
un cucos cantand inaintea usei sale. Atuncea un
gand naprasnic trecu prin mintea sa i o lumina
cereasca par'cã lumina creerii ski.
tO Sfinte Isuse OA cä ne intelegem I
I

Mulcamescu-ti Tie, Doamne, ca-mi araci calea

mantuirii), zise el uitandu-se duios la icoana
Mântuitorului, apoi se rapezi ca un zavod afara.
Peste putin, intra cards in odae i scoase un

www.dacoromanica.ro
200 T. V. STEFANELLI

co§cogea cuco mandstiresc de sub rasa. Intr'o

clipd ii suci gatul, II cendtui §i, atitând focul
din vatra, 11 puse intr'o oald sa fiarbd.
Acuma se lini§ti cu incetul, se lungi pe pat
§i, uitându-se cu bucurie la oala de pe vatra,
clipea din când in când cu multdmire la icoAa
Mântuitorului §i-§i netezea barba, desfatându-se
inainte cu gAndul la mAncarea mult doritä. Apa
incepuse a clocoti pe foc §i un miros pldcut se
rdspAndea prin odae. Hassan inchise ochii. Boarea
lind ce venea dela vatra ii desmerda mirosul §i
un somn dulce ii furase. El avea un ginga
vis desPre un cuco mdestru, care se prefacu
intr'o zama direasä §i plina cu miresme pla-
cute, care-i desmierda gustul, Ii alinta gura §i-i
intärea inima.
cCiasul vecerniei au sosit,, striga pdzitorul,
pocnind din toatä puterea lui la u§a.
cPiei, dracei, zise Hassan tresdrind.
Intdia lui grija era cuco§ul de pe foc, dar,
vazdndu-1 intreg §i neatins, se molcomi §i nu
respunse nimic.
cCiasul rugaciunii au sosit,, mai striga.
odatd trezitorul, c la rugaciune, frate Haralampi !,.
Nici un raspuns, ci numai un adânc §i dureros-
oftat.

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI 201

«Ce este, frate Haralampi?) intrebä ca.-

lugarul de afara..
eBolnavi, räspunse Hassan vaerandu-se.
cDeschide up!».
= eNu pot), oft5. earäs Hassan.
Se strânsese lausà. mai multi calugari ce voeau
O. meargá. la vecernie. Vestea despre boala lui
Hassan se ra.spAndi curând in toata. mAnästirea.
TO calugarii alergara. sa vad5 ce este. In scurt
sosi si egumenul.
eDeschide usa, frate Haralampi, sã vedern
ce-ti este), zise egumenul.
cS,tie santul Isus cA. nu pot), oftà. earAs
Hassan.
Atuncea sparserd calugarii usa si intrarã in-
lAuntru cu egumenul in frunte.
eCe este, Haralampi?) intreba egumenuL
eBolnav), räspunse acesta mai mort, uitân-
du-se cu coada ochiului la cucos.
Pärintele egumen, urmärind ca om priceput
privirea plinä de prepus a lui Haralampi, statu cu
gura 0.scatà si incremenit locului, vAzAnd cucosul
ma.nästiresc, un odor de cucos, bine rumenit in
oala lui Hassan.
e Hula neva.zutá si neauzita 1 ) isbucni din gura
sa. eDa bine, ce te-ai apucat sa faci, ereticule si
pângaritule ?)

www.dacoromanica.ro
202 T. V. STEFANELLI

Ce sà. fac, parinte egumene, suntrdu bolnav

§i tocmai visam de butea lui 5tefan Ii
Pärintele egumen se facu ro§ ca jaraticul in
fata, dar uitându-se imprejur §i vázAnd ca nu in-
telege nime pilda lui Hassan, se tintoarse cu mai
mare urgie spre dansul.
cSluga netrebnica §i pdcdtoasd, da in oala

.
depe foc ce fierbe ?,
cCe sa fiarba ? ia ni§te scrijele de curechiu,
parinte egumene,.
(Of! mare-0 este indurarea ta, Doamne f
Dar nu fierbe acolo cuco§ul mändstiresc, bunatate
de cuco§, ingrijitorul atator gaini, care au ramas
acuma de isbeli§te ?1,
Ba-i curechiu, parinte egumene la raspunde
Hassan väerându-se.
Of ceriule §i nu trimi0 fulgerele tale
asupra acestui nevrednic I Da bine, crezi tu ca
suntem chiori §i orbi? Cum poti spune ca-i cu-
rechiu, daca-i inefericitul de cuco§?,
cD'apoi dac'ai putut Dumneata, parinte
egumene, sd ma prefaci din Hassan in Haram,
de ce sä nu pot eu boteza cuco§ul in curechiu,
pacatele mele?,
(Hula! intreita hula] la sobor, sfinti pari41
caci mare este pacatul lui §i grea trebue sdi
fie pedeapsa,.

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANEI,LI 2 03

Astfel zise parintele egumen §i se departa ra-

pede din chile, iar cei1a1i calugari IL urmara
unul ate unul, aruncand cand o privire späiman-
tatoare asupra lui I Iassan, and o privire duioasä
§i plina de dragoste asupra cuco§ului din oalä.
eMi se pare O. am codalghit-ob, zise Hassan,
dupace se departara calugarii.
Apoi se ridicä din pat §i se uita duios la cuco,
zicand :
(Dragul meu cuco, vezi cä nu primesc bo-
tezul meu i vor sä ma pedepseasca pentru tine;
numai nu §tiu din pricina cã era sa ma pangaresc
sau din pricina ca am vaduvit athtea gaini? Se
vede cä nu mi-o fost scris O. am parte de tine,
cad nu e*ti macar fiert gata, sa ma pot bucura
de bunatatea ta. 5i precum se vede au ajuns
cutitul la os ; dar ma rog, cu foamea §i cu pe-
deapsa nu merge, e prea galantom parintele
.egumen. M'am saturat de calugarie ca de hrean.
Remai sänätos, Sfinte Isuse §i tu Maica Dumisale,
qi ma ertati ca ma las de tovara§ia Voastra; se
vede ca nu i-a fost dat lui Hassan O. traeasca
ca Haram.lampi I i .
Astfel zicand, Hassan desbricä hainele caluga-
re§ti §i le intinse frumos pe pat, apoi puse co-
manacul pe perina §i se imbraca in straele cu
care venise. Pe prmä lua cialmaua de linga icoana

www.dacoromanica.ro
20 4 T. V. STEFANELLB

Maicei Domnului si, särutand-o cu mult dor, zise :

tV'a venit vremea dragii mei galbanasi, caci
zile mai negre nu s'au mai pomenit. 0 dragul
meu Coran, te voiu fereca cu aur, cand voiu
ajunge acasa I A
Si pe cand to0 calugarii erau adunati in sobor,
Hassan se strecura pe poarta manastirii, nevazut
si nebagat in sama de nimene. Dar fatarnicia
egumenului nu-i esea din minte. Se mai intoarse
deci c4iva pasi pana la oda4a portarului si, ba-
tand in usä, striga:
eFrate portar I Calugarul Haramlampi are un
odor de cucos in chilia sa si' voeste sa-1 faca
poclon parintelui egumen. Nu uita de i-1 du I ,..
Apoi esi rapede din manastire.
Hassan cauta acum sa se apropie cat de
curand de vre-un oras ca sá se mai intareasca.
dupa atata chin si suferinta. Cu capul plecat, cu
ochii paingen4i, cu stomachul gOl, mergea bietul
Hassan, mai mult umbra deal om.
cHo tara I, striga deodata un táran, care
Varaia un cane dupa sine si se lovise pe o cat-are
ingusta de Hassan.
eCe este?) zise Hassan späimantat, tre-
zindu-se din buimaceala sa.

www.dacoromanica.ro
T. V. STEFANELLI 2 05

tDa ce sä fie? Era sä ne turtim nasurile,

daca nu m'a§ fi tras inapoi. Ce e§ti aa pe
ganduri, parai cauti ziva de ieri ?»
tMult de vorbit §i putin de spusi, rds-
punse Hassan, tdar dumneata de unde §i 'Ana
uncle ?,
tIa ma auc §i eu cu pahaea asta de cane,
s'o prapadesc undeva, caci nu mai este nici
de-o treaba §i nu mai pot face cu ea nimica 1 s.
Hassan se uita, au jale la cane §i apoi la taran
§i zise :
tDacd vrei numai deal sa-i faci capatul,
apoi asculta de mine du-1 la mandstire 1.
5i-§i urmã incet drumul inainte.
Cony. Lit. a. XVIII no. 1 (1 Aprilie 1884).

www.dacoromanica.ro
 DIMITRIE DAN
A fost preot §i e consilier consistorial iIn conducerea
bisericeasci din Bucovina. Are raditii poporale, legen-
de, dari de seami, descrieri de alitorii, apoi studii asu-
pra u nor popoare din Bucovina ca Lipo venii, Armenii,
Tiganii si Evreii, doaui monografii asupra comunelor
Lujeni si Straja precum 9i scrieri istorice. Date bi-
bliografice 'in cartea Din scrierile lui Dimitrie Dan,
Cern5,4 1902, pag. 34 si urm. din care scoatem bu-
cata urmdtoare.

www.dacoromanica.ro
 LAURA 1

In vremile vechi, zice cá mai multi calugari

evlavio§i, cari se adunard intr'un loc singuratic
incunjurat de pAduri strávechi, cladiserd. o ma-
nastire. Ei Ii durard mandstirea din Larne groase
de stejar trainic In apropierea si spre apus de
satul Vicovul de sus, pe locurile lui, i o
inchinard sântului Laurentie.
Calugdrii se rugau lui Dumnezeu sâtitul pentru
iertarea pdcatelor lor i cele ale oamenilor. Ca
sd-si agoniseascd cele putine, insd neaparat tre-
buincioase pentru sustinerea vietii, lucrau cdlu-
gdrii fel de fel de mestesuguri.
Dintre acesti vrednici pdrinti era ieromona-
chul Daniil cel mai evlavios i iscusit. 5i acesta
1 Timpul ex 1900 No. 51. Partea apuseanA a comunei
Vicovul de sns se nume#e Laura". Comunicatä de loan
Nistor, cantor bisericesc in Sadeu i originar din Vicovul de sus,
care a auzit-o dela mosul sAu. Petyu Bhanean din Vicovul de
sus. (Nota autorului).
14

www.dacoromanica.ro
210 DIMITRIE DAN

se ocupa cu cioplirea de linguri din lemn de

paltin.
Pe aceste le vindea apoi prin satele invecinate
si asa isi agonisea el putina pane de toate zilele.
Cele ce insä ii mai ramâneau ca prisos dela
vanzarea lucrului mamilor sale si din cele ce-i a-
duceau bunii crestini ca cunostinta pentru svista-
nii, deslegari, cartile lui Lazar, cetanii si a.,
impartia el saracilor, vaduvelor si orfanilor. Era
el ch1p de un adevarat parinte duhovnicesc 1
Auzise cuviosul Daniil, carele de obiceiu pe-
trecea numai in post si rugaciune, ca. in Sirete,
carele era al treilea sat in departare de Vico-
vul de sus, s'ar stringe oamenii intr'o zi anumitá
din saptamanä spre a se desface de cele ce au
de prisos si a cumpara cele de trebuinta. i a-
vand si Daniil o multime de linguri gata, pe care
n'o putea desface prin satele din apropiere, se
hotari sa-si cerce norocul cu marfa sa in Sirete.
Se duse deci pustnicul la staretul acelei adu-
nari calugaresti sa-si ceara binecuvântarea si
pozvolenia pentru calätorie, farà de care n'ar fi
indrasnit el sa. fack Doamne fereste, nici un pas
din manästire afara. Acesta, incredintat de e-
vlavia si statornicia lui Daniil, ii &du bun bu-
curos incuviintarea doritä, indatorindu-1 insa, ca a
treia zi sä fie nesmintit in chilia sa din manastire.

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE DAN 21I

AjungAnd Daniil in Sirete, se desfacu curand

de marfa, ce o lucrase §i. o adusese in sudoarea
fecei sale in o Oreche de desagi, in spate.
Dark cu toate cd-si vându indata lingurile, el
de aice nu sca.pä cu una, cu doata. Cre§tinii din
loc §i cei de prin prejur adeck auzind cä Da-
niil se af1ã in mijlocul lor, nu-I ISsark Ei II ru-
gara unul pentru o molitvä a s. Vasile, altul
pentru o svi§tanie pentru un bolnav, al treilea
pentru deslegarea i másluirea unei femei ce
tragea de moarte §. a. Vestea, cã rugaciunile
lui Daniil sânt primite inaintea lui Dumnezeu si
deaceea de folos celor bolnavi, Ii merse adecä
prin intreaga tarä a Moldovei, deaceea ii i in-
bulziau cre§tinii. Si adecà ce avea sà. facA bietul
ca.lugax, trebuea sä le facä tuturor dupã dorin0..
Stia el cä astfel se prea inarzie §i trece ho-
tarul vremii, pentru care il indátorise star ev.11 ca
O. fie acask dar el na..d6.jduia in D-zeu §i bun5.-
tatea proistosului säu. El se rasgândi mai de-
parte, cã este indatorit sä ajute celor ce sufár
de boale, sä le alineze durerile trupe§ti §i sufle-
te§ti §i apoi cä din prisosul darurilor cre§tinilor
va avea de unde ajutora pe cei säraci, deci rä-
mase pe la cre§tini i za.136.vi o zi peste vedea.
Intorchndu-se Daniil a patra zi acasa. §i venind
el inaintea starecului, acesta, fa.râ. sã asculte des-

www.dacoromanica.ro
212 DIMITRIE DAN

vinuirea lui, il mustrd aspru pentru inthrzierea

avutd §i-1 pedepsi cu oprirea depdr tärii din md-
nästire pe tin timp mai indelungat.
Bietul Daniil, de§i se §tia fär A oarecar e villä mare,
primi cu supunere aspra mustrare §i greaua pe-
deapsd, dard se hotdri in sine ca., pentru c'a
cdlcat porunca starecului §i s'a intarziat cu o zi,
ceeace nu i se intamplase niciodata. mai inainte,
sä se retraga pentrul restul vietii in fundul mun-
Olor intr'un loc cu totul neumblat §i pustiu §i
sä se faca. sihastru. Si a§a §i fäcu el. Se retrase
adecd intr'un codru necAlcat de picioare de oa-
meni, care era intre munpi dela asantit-miaza-
noapte dela nnändstirea s. Laurentie §i intr'o,
depärtare de aici ca de un cias §i mai bine.
Aice aflä Daniil un locu§or ce-i convenea, fiindcä .

una locul era pustiu, al doilea langd el curgea in vale

un pdra.0 cu o lingura de apd §i, al treilea, cd
aice codrulf era plin de stânci uria§e. Si mai ales
aceastä din urma insu§ire a locului se lovia cu
propusul lui ca sa se facd sihastru. El adecd se
hotdri sa.-§i scobeascd intr'o stancá de aici o chi-
lie, unde O. se poatä adaposti de greul iernii,
de ploi §i de fiarele rapitoare.
Ani intregipetrecu bietul sihastru in genunchi cu
dalta in 'nand §i ciopli necontenit §i din greu in var..,
toasa stâncd. Dupd o muncd nespus de grea, osteni-

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE DAN 2 13

toare §i indelungata, i§i vazu el sfar§ith cu aju-

torul lui D-zeu, la care naajduia mereu, truda.
§i chilia din pietroasa stanc6. Aceastl chilie se
poate vedea §i astazi in, Putna, in a carei apro-
piere lucra cu vapor o fabrica. de carbonisare §i
un feresteu. Cum s'au schimbat timpurile 1
Pe cand petrecea Daniil intr'o searä intunecoasa,
in fundul stancei sale in genunchi §i se ruga luii
D-zeu, iarã afara se auzia infiorosul urlet al lu-
pilor §i ur§ilor, zice ca bAtea cineva la u§a chi-
liei. Daniil intrebá cä cine-i, iara de afara rAspunse-
un glas, ca. este Stefan Voda, Domnul Ord
Moldovii, carele dela van'atoare de prin munti
a rata.cit de sotii sai. Si' find afara, zicea glasul,
grozav de intuneric, nu poate afla cal-area, deci
se roaga primeasca la mas. Sihastrul des-
chise u§a chiliei §i-1 primi bucuros pe Voda sa.
male. In acea noapte, zice-se, Daniil sa-1 fi indu-
plecat pe ,Stefan Voda sá radice in acele locuri
lui D-zeu un loca§ §i D-zeu Ii va ajuta la toate
intreprinderile lui. 5i 5tefan Voda primi cu pla-
cere sfatul sihasti-ului, era el doarà om evlavios
§i cu frica lui D-zeu ca rar altul §i mai zidise
mai nainte mai multe loca§uri durnnezee§ti.
Incepu deci sazideasca §i aice o falnica manästire
care, sfar§indu-o, o numi a Putnei, dupa paraut
ce curge alaturea spre vale.

www.dacoromanica.ro
214 DI MITRIE DAN

Cum se ispravi manastirea Putna, cursera la

ea si o mulcime de calugari de prin toate lianas-
tirile si schiturile din tara, asa si din cea a s.
Laurentie din Vicovul de sus. Aceasta de acuma
inainte ratilase pustie §1 cu vremea cladirile ei
incepura si le rasipeasca. Biserica cea de stejar
a manastirii O. se fi mutat mai tarziu la un sat
oarecarele, al cbrui nume insä din nefericire cu
vremea cu totul s'a uitat. Asa cu vremea nu
rämase nemica din aceasta manästire §i nimene
n'ar §ti cá ea candva in timpuri vechi a existat,
daca poporul nostru nu ni-ar fi pAstrat tradiOa §i
pentru acea parte de .loc numele cLaura, pre-
scurtat din Laurentie.
Daniil zice-ca sä fi prorocit, ca in satul
Vicovul de sus poporul astfel se va imulti, cã va
fi lips& ca biserica sateasca mereu sa se adauga
§i sa se mareasea de trei ori cum era, ba ca va
veni vremea, când se va zidi chiar pe acel loc,
pe care a stat cea a manastirei s. Laurentie, o
biserica säteasca.
Sihastrul Daniil, dupa ce s'a zidit manästirea
Putna si s'a urzit un satisor de 12 familii, a
päräsit chilia sa din stânca si a disparut. El sa
se fi asezat intr'o pustietate si mai mare, precum
isi pusese el canonul când cu probaza starecului,

www.dacoromanica.ro
DIMITRIE DAN 2 15

ca 'Ana la sfar§itul vielei O. petreaca in adanca.

s ingur Mate.
Zice cã el s'a statorit pe un loc pustiu §i sal-
batec pe par5.ul Voronetului sau apa Corbului.
Aice petrecea el, ca §i in chilia sa de stânca de
pe Putna, in post, rugaciune §i invätarea celor
ce veniau la el.
Aice sä mai fi avut Daniil o int5.lnire cu *tefan
Voda dupa pierduta batalie cu Turcii dela Valea
Alba sau Rasboeni. Acesta adeca in nevoia sa il
ruga pe Daniil de sfat, ori de O. inchine cara
Turcilor, iar el ii zise sà-§i adune oastea, s5 se
lupte cu du§manul §i cã va invinge, daca va faga-
dui sa zideascä pe acele locuri un loca§ lui D-zeu.
.5tefan \Todd urma sfatul sihastrului, invinse pe
Turci §i zidi pe apa Corbului (Voronetului) o ma--
nastire frumoasa numita a Voronetului, ca multa
mita pentru isbAnda ca§tigatii cu ajutorul lui D-zeu.

www.dacoromanica.ro
 MIHAI TELERAN
(1863-1902)
Islascut in Siret (Bucovina) frecycnteaza liceul rew
din Siret si Cern Auti si Academia de pictur5 din-
Viena. Dupa. ce 10 petrece cAtiva ani ca profesor su-
plinitor, se dedica" carierii de ziarist, unde, pe langil
articole politice, a scris foarte multe foiletoane, in
care bIciueste moravurile societitii românesti buco-
vinene si voeste s'o trezeasci la viatl national5. Unele
din aceste au fost adunate de regretatul G. Tofan
si publicate sub titlul J'oiletoane", Cernauli, 1906,.
din care sant luate 9i bucatile urmátoare.

www.dacoromanica.ro
 CAZACUL NENKU
ISTORIE CONTIMPORANA FOARTE ADEVARATA

Dane lo Hrabjanka era archeolog, fantast si

suplent. Luat in intregul sau, Ii facea impresiu-
nea unui petrefact din era cremenei. Nalt si
cu picioare lungi ca postul mare, avea o faca
abstracta, ca iuccesele conferhIelor duhovnicesti,
un piept asa de transparent, incat se vedeau §i
suspinele dintr'insul. Om cu principii strict con-
servative, precum era, purta un cilindru istoric
cu stresini horizontale, un capot suriu transce-
dental, ca teoriile filosofice, §i botine antedilu-
viane, ce se potriviau de minune cu edificiul
gimnaziului dr ept credincios din Suceava, unde
introducea tinerimea in tainele declinatiunei celor
mai sugubete substantive. Cincisprezece ani de
suplenturl II facu ca sä ridice neniurirea nevoiei
la rang de dogma, in care credea cu tarie ca
un profesor de matemateca in problema pita.

www.dacoromanica.ro
:2 20 MLHAI TELIMAN

goreica. Caracterul sau archaic se netezi putin

prin relatia intinsä, in care sta cu zburdalnica
Cleopatra, inclinatie dezastroasa a rnarelui ante-
cesor Antonius, si primi prin un contact viu cu
uniatii din tara barabulelor 1) un colorit anti-ro-
ma.no-purgatoriu cu o nuanta neinsemnata in pes-
trit. Ca politic era democrat si lupta cu mult
noroc contra funestului abuz, ce se facea cu O.-
ierea cozilor la cani, un abuz cu atat mai peri-
culos, cu cat poporul analfabet cunoaste cânele
turbat numai pe coada. Argumentul adversarilor
sal, cari-i combateau teoria aceasta pe baza pa-
teniei unui profesor pe drumul Sadagurei, il
numia barbar si nestiintific. Abuza din timp in
timp de iperbole si nu suferia apa, inelinand ca
archeolog mai mult spre vinurile vechi de la cele
c trei coroane, din Suceava, unde tinea prelegeri
despre sete, incepand de la Noe si terminand cu
sine.
De celelalte calitati ale giganticului säu suflet
se resfrang toate formulele psihologice ca ma-
zerea de parete.
Ca om de condei si plin de talent, just ca
Aristide si sever ca Catone, iubia libertatea ca
Brutus, eara neamul sail mai mult decat pe sine.

1) Galttia (nota editorului).

www.dacoromanica.ro
MIHAI TEL1MAN 22I

Traind in epoca renasterii simvului national si a

desrobirii limbilor materne din sclavia seculara,
Dane lo Hrabjanka era predestinat sä derimeze
credinta istoricã a taxii fagilor, compuse din
stancile nestramutabile ale unui trecut mincinos,
pentru ca. romänesc. El era ornul, ce putea sã
arete lumei, ca vechea Arboroasa avea inca ina-
inte de potop o populatie ruteana din timpuri
preistorice si ca Perjeliuca fu fondata de Iafet,
fiul lui Noe, care sa fi alergat de pe muntele
Araratului intr'o fuga. 'Ana in valea Horaitului,
la vestita Perjeliuca, unde aflase deja autochtoni,
ale caror obiceiuri si cultura faceau de ra.'s toate
teoriile Darwiniane.
Istorie fara documente nu se poate face. Fie
un vatrar pompeian, o sulita de cazac sau cel
putin o potcoava de cal sau coada acestuia, dar
dovezi se cer si pace.
Dispunea el, Hrabjanka, de unele, nu-i vorba.,
insa aceste erau de caracter prea cozmopolit si
prea putin local ; fundul oalei in care ferbea bu_
catärita lui Friederic Barbarossa galuste, urechia
unei ciubote a lui Richard Inima de leu si un
petec din capotul baronului vestit din memora-
bila luptä. de la Weiss, intre Socolisti si bastina
subjugata. Era el local, petecul acesta, insa. cu
dânsul nu se pot acoperi toate bortile istorice.

www.dacoromanica.ro
222 M11IAI TELIMAN

Geaba 1 A alcatui o istorie pe baza de documente,

e cam greu in genere, insa mai ales atuncia,
când nu le ai. Insa ce nu este, trebue cautat, Ii
cugeta Hrabjanka, cine stie ce aduce un cias de
noroc Un singur capriciu al sorcii realizeaza de
I

multe ori visurile cele mai fantastice, radicandu-le

din colbul banal la inaltimi ametitoare.
Acest ceas sosi. In una 'din zile se incepu adeca.
saparea fundamentului unei case ce avea sa se
cladeascá in apropierea stradei Placintarilor din
Suceava..Strada aceasta e vestita prin doua lu-
cruri : I) prin aceea, ca se primbla pe dansa di-
rectorul gimnazial in postul mare si 2) prin aceea
ca-i bolocanoasa ca un hexametru din Mesiada
lui Klopstock. Naiba ma puse sä ma primblu si
eu intr'o zl pe acolo. Trecand pe langa locul
saparii, observai din departare, ea sdpatorii, intre
care erati i Lipovencute, batd-le-ar norocul, for-
mau un grup pitoresc imprejurul unui obiect.
Curios cum sânt, ma apropiu i eu, spre a vedea
pricina cauzei.
Era un schelet, precum se afla des pe pa-
mântul Sucevei, unde fiecare palma de loc e
istoric i scaldat in s'ange 17AI-sat in acele lupte,
prin care se pecetlueste soarta unui popor pentru
secole intregi. Oasele scheletului erau pulverizate,
pierzand in decursul timpului toata consistenta si

www.dacoromanica.ro
MIHAI TELIM AN 223

aducandu-ti aminte de cuvintele : desertaciunea

desertaciunilor, toate sant desertaciuni.
Pornii mai departe medita.nd asupra vietii
amenesti si scopul ei final. Cine stie la ce con-
cluziuni melancolice mai ajungeau gandurile mele,
de nu ma siz4am tras de mâneca capotului.
Era o Lipovencuta. Se vede, cã ma confunda
cu Hrabjanca, care supraveghia de alta parte
sapärile, adurrnecand sub fie-care brazda arme
ruginite, pocale de aur, buzdugane vechi, dum-
nezei ciopliti, zine fabuloase sau cel putin un
sant rusesc mai mititel in rang.
Lipovencuta era hazlie : Ochii ei mari §1 inocenti
luciau prietenosi din frumuselu-i obrajel. Cu un
suras sagalnic pe buze intinse maim, presentandu-
mi doua obiecte, ce le aflase lamga schelet si in
tidva lui : era o tabla. ruginita §i un bumb de
aceeasi familie. Am voit intaiu sa nu le primesc
sau sa le arunc undeva ; Msä aducându-mi aminte
de Knigge, n'am voit sa f i u necomplesant fata
de sexul frumos si le primii. Fãceam insal mai
bine de le dam naibei, fara a ma mai uita la
dansele, caci aid incepe necazul meu.
Tabla cea ruginita. nu-mi facea multa grija;
o cuno§team eu Inca de pe vremea, thud inca.
nu era stirbitä si purta inscriptia faloasa : STRADA
PLACINTARILOR §i sub aceasta traducerea nem-

www.dacoromanica.ro
224 MIHAI TEUMAN

tasca cu o portie de deutsche Griindlichkeit" :

PFANNENKUCHENGASSE. Cum de a ajuns langd
scheletul nostru, vor descoperi poate abia ge-
neraOunile postume, pcntru noi ajunge O. stim,
ca dintele timpului ii roase intaiu faca §i apoi si
singuraticele litere, asa in cat nu remase din
inscriptia româneasca de cat T C....LOR, iar din
cea germana rudimentele P...NENKU,...SSE. Spre
descifrarea acestei enigme nu trebuiai sa fii
archeolog si cunoscator de hrisoave, insä cu atat
mai mult te näcdjia al doilea obiect, bumbul
cel blastärnat. Cum a intrat bumbul acesta in
tidva scheletului ? ma intrebai pro primo. Ca n'a
fost in tidva pe cand trdia Inca purtatoriul ei,
atata irgelegeam si eu : insa cine sa fi avut un
interes a-I baga in tidvà dupa moarte.? Ce raport
e intre bumb ,si tablä ?
Simtii deci o nespusä bucurie, z6rind in de-
partare figura lui Hrabjanka, care venia si azi
ca de obiceiu sä vada ce-i nou. Numai el putea
sa-mi deie lámuririle necesare. El stia totul, corn-
bina totul, el avea un ce in sine, care era in
stare ca. faca din bumb capot si din capot om
si din aceasta sä reconstrueasca intreaga istorie
universala.
Asteptärile mele nu m'au inselat.

www.dacoromanica.ro
MIHA I TELIMAN 225

De unde le ai aceste odoare r, ma intrebd

el lingusitor, apropiindu-se de mine.
Eu ii descriu in colcrile cele mai vii toatä
istoria afldrii, rugandu-1 in termeni cAldurosi, sa.-
mi explice incurcata chestie, ce-mi rdpise pacea
sufleteascd.
Mare taind a esit prin aceste obiecte la lu-
mina," rdspunse Hrabjanka, clt,tinând misterios
cu capul ; mare taind §i infioratoare," adause
el, frecând bumbul de capot si comparându-1 cu
tabla. Privirile lui se insenineazd tot mai mult,
un aer de nespusä fericire se aseazd. pe fruntea
lui archaicd, ochii lui lucesc cald §i galis ca bumbul,
ce-1 tinea in tremurânda-i mând. Asa o bucurie
oglinde§te numai fata unui om, care a discoperit
o insuld noud in Oceanul Atlantic sau o gluma
build' in dieta Bucovinei.
Vezi aid literele aceste?" incepu el explica-
rea, ,ele vorbesc in tacutul !or graiu de o ten--
bill drama, ce s'a petrecut cu ani inainte pe
acest loc. Pronia dumnezeascd mi-a rezervat fe-
ricirea, sl fiu interpetul ei inaintea lumei civilizate.
0, NENKU, fiu palid al stepelor ucraine, trebue
asa sa te regAsesc earl 1 Cine-ti seamänd tie,
lumind din räsdrit, inaintea cdreia dispare rusinos
si raza lui Helios ? Sculati-vd din mormântuj
vostru, oase scumpe, duhuri sfinte din trecut.
15

www.dacoromanica.ro
226 MIHAI TELIMAli

Doba ta nu mai resuna, graiul ei a amotlit, s'g

stalls lumina ochiului tau si pr este suvenirile
tale calcä profan pasul pigmeului postum. As,
cultä, cum suspina Hatna 1), cum plange a
potului al:6 ; pe tine te chiarna toate, pe tine,
Titan cazut din vremuri stanse .
Cine- i nenorocitul, de care vorbesti ?" intre-
rupsei eu monologul.
Un biet cazac," raspunse Hrabjanka adâne
miscat, cu numele Nenku, suboficer si doba§ hi
regimentul 35 de cazaci."
Da cum de-i cunostiasa de exact biografia ?"
lv "
f..)
Naiv mai esti, replica el ; da nu vezi
literele aceste de pe tabla ? Soc4 poate, ca
ele stau aici de flori de cuc ? 0 nu, draguta., au
de insamnatatea lor, n'ai grija. Ceea ce nu
spune inscripcia, completeaza bumbul acesta, vezi,
acest bumb neinsemnat".
M'ai indatori mult, dacã mi le-ai explica si
tnie."
z-
Bucuros," raspunse Hrabjanka ; vezi initia-
lele aceste ? Ele indic un text intreg. Ochiul laic
se incelege, ca nu vede nimic intr'insele ; spre
a le pricepe si descifta, trebuie sà fii de tagma
I
noastra. Literele T,C,L,O,R si P..,..NENK U.... R. S. E.,

1) Lf`i pArlu anurne ales de autor, flindcl comuna de acela

flume are populatie ruteanä. (Nota editorului G. Tof an.)

www.dacoromanica.ro
 MIHAI TELIMAN 22'

inseamna in limba noastra archiologica. urmatoa-

rele: T (ubicinun) C (enturioni) L (ibertatem)
0 (mnium) R (uthenorum) P (ropugnatori) NENKU.
S (ignum) S (empiternum) E (redibus). Te mai
indoesti Inca. de cele zise? He? te mai indoesti?"
El rase sarcastic.
Dar si bumbul vorbeste destul de clar.
Vezi numarul 35 pe dansul? Acest numär 'Iti
arata. regimentul de cazaci, caruia a apartinut
capotul bumbului. Ca. n'a servit pentru imbumbat,
e clar, caci trebuia sa fie mai mic; in dimensiunea
lui, precum o vezi, n'a putut sa. fie decat mn fel
de distinctie. Nu incape deci indoialä, ca P enku
era un fel de subofiter, ergo om cu merit( ,.
Eu incremenii.
cDar ce zic aceste doua linii cruciate si ro-
tunde la capät ? Ele zic ca Nenku era dobas.
Asa dara, rezumand toate, ajungem la urmatorul
fapt : ,Nenku, dobas si subofiter in regimentul
35 de cazaci. Asta-i slant Eu nu cunosc istoria
regimentului pe de-arostul, in ori si ce caz i' 4
acest regiment a format avantgarda acelei ar-
mate, ce fu trimisa in anul 1848 spre inabus;rea
revolutiei unguresti si Nenku ajunse dupa multe
aventure §i la Suceava, da, la Suceava. Ei bine!
E acum vorba, cum a murit ? Relativ la acest
punct ne lamureste o scrisoare din archivi. din

www.dacoromanica.ro
228 MTHAI TELIMAN

Colomea ; in aceasta se istoriseste despre moartea

unui cazac, care sã fi picat in Suceava ca victimd
unui Daco-român incarnat. Presimtesti ceva? He?
Presimtesti ?,
Atunci imi adusei aminte de cavalerul dela
Mancha. Se vede, cd figura aceasta va trdi etern,
imbräcând numai haina timpului si aparand sub
cele mai diferite forme.
I-am dat lui Hrabjanka bumbul i tabla, ca sd
scap de dânsul ; am fdcut bine asa, cad de altfel
imi istcrisia prea multe despre nenorocitul cazac
si toate nu incap in cadrul limitat al unui foileton.
Se zice cd. Danelo Hrabjanka tinuse in aceeas
seard o prelegere despre Nenku la cele trei
coroane,, de unde se reintoarse cam tdrziu aca a,
pierzAnd pe drum echilibrul i scumpele tezaure
archeologice din strada Pläcintelor, locul de in-
mormântare a lui Nenku, doba i subofiter in
regimentul de .cazaci 35.
Fie-i terina ward 3).

9 Se ironizeazA un profesor rutean dela gimnaziul din Suceava,

pentru mania cunoscutl. a Rutenilor de a nAscoci asa zisele do-
vezi si argumente istorice ca probl pentru existenta lor secularl
in Bucovina. (Nota editorului G. Tofan).

www.dacoromanica.ro
 YE A CURI DE PATIMI

Fulgi de zapadà cad lini si truditi peste al

13ucovinei pkr.ânt, copii postumi ai ernei adormite.
Stradele capitalei se acopar cu Mdos noroiu,
trist si monoton ca mlastinele Dunarii. Unde te
uiti, vezi inelancolie. Ceriul suriu ca cenusa, stre-
.sini plangatoare, fete mohorâte. Umezeala iti
cuprinde trup si suflet ; e ssapta.m5.na patimilor.
Pe trotuar trec doi si doi alumnii institutului
teologic. Pasul lor se indreaptã cu umilintã spre
catedrala Cernautilor.
E Joia mare si denie. De doubsprezece ori se
deschide in astà searä usa raiului, de douaspre-
zece ori se vesteste poporului zguduitoarea tra-
gedie a cerescului martir depe malurile Ghene-
.zaretului. SAnt momente aceste, ce-ti ridica din
ItAtani architectura intregului suflet. Le-am gustat
totdeauna ,ou aviditate avarä. SAnt prea fru-

www.dacoromanica.ro
230 MIHAI TELIMAINT

moase. Inchipuiti-va, ma rog. El este rästignit

farã pic de via.. Piroane de fier Ii strabat bine-
cuvantatoarea sa mama. §i ranitele picioare.
0 plebe stupida i§i bate joc de El, acea pleba,
pentru a carei scapare a fost restignit. *i El,
ve§nic Cerescul, a privit cu tristeta la acest
spectacol.
Pentru ura. §1 razbunare, marea sa inima n'a
avut loc. 5i a rostit El atunci acele nemuritoare
cuvinte de pe cruce, cuvinte ce le-am sorbit cu
dragoste la fie-care denie.
Nu §tiu ori de le enumar aici in rAnduiala cro-
nologica ; tEarta-le, Doamne, cá nu §tit ce fn.),
cMi-i sete 1, tEata., maica, fiul tau), cAdevar-
spun tie, Inca azi vei fi cu mine ia rai,. i acum.
II patrunde §i pe Dânsul durerea, caci desperat
se adreseaza parintelui s'au cDumnezeul meu,
:

Dumnezeul meu, pentru ce m'ai pärasit ?) cPa-

rinte, in mamile tale dau sufletul meu3. eS'a.
implinit...
Avem §i astazi tragedii, poate nu aa de ma.-
rete, insá tot ap de sguduitoare. Eroii acestor
tragedii nu-s insa indivizi particulari, ci sant po-
poare intregi, martiri farä de voie. Un astfel
de martir e poporul Daciei traiane, poporul ro-
mânesc de la malurile Tisei p'anä la imbucaturil
Dunärei. E minunat popor acesta.

www.dacoromanica.ro
 311HAI TELIMAN 23 I

Priviti-1 numai bine. La trup sdndtos ca ma-

duva stejarului, nalt ca bradul muntelui, femei
frumoase ca povestile din una i o mie de nopti,
o poezie poporala ce nu are pereche, tenacitate
spaniold, gluma francezd, profunditate germand,
fatalism turcesc, rabdarea lui hiv i lene italiand.
Studiati cu atentie limba lui. Ea se compune
din doud elemente admirabile. Zestrea Orin-
teased e de sub cerul azuriu al Italiei, cuvinte
sonore, curn se aud numai in binecuvantatele
sesuri ale gradinei Europei. Adoptand unele
putine slavisme, ea este chematä a fi pentru
Europa orientala ceeace este limba engleza
pentru univers : o limba universald a lumei ori-
entale, poate peste putine veacuri. Ca avem sla-
visme in limba noastra, nu ne fie rusine. En-
glezii au o limbà presarata cu elernente franceze
Ei ? Sant domnii parnantului. Cine poate
ce vom fi dupd unele veacuri ?
Ce-i drept, noroc n'avem. Tocmai cand cre-
dem ca am prins norocul de poale, ne trezirn...
Revin dupd aceasta mica deviare la primor-
.diala mea idee.
Am spus cd un erou al tragediei moderne e
poporul roman al Daciei traiane. Sa vedem.
In Ardeal geme Românizmul sub asuprirea
4-lunilor, popor ce se faleste cu iubirea sa pentru

www.dacoromanica.ro
232 MIHAI TELIMAN

libertate, o insusire in fine, ce o are §i cel nai

de pe urma dobitoc. Ori-ce fiinta are drept a se
misca farã obezi, insa niste jurnalisti derbedei,
fiince decazute s'au pus in serviciul unor capita-
Usti, spre a glorifica Hunii i a-i prezenta Eu-
ropei ca cei mai gentili cavaleri.
Ce-i lumea ? Lumea e o rnasä neganditoare ; o
turmd de oi pentru care ajunge un berbec s'o
conduca. Aceasta lume s'a cufundat incet cu in-
cetul in aceast5 minciuna.
Acum plebea des1ar4uita. a inceput la comanda
de sus goand in contra confracilor nostri din Ar-
deal si Ungaria i peste scurt timp vedem temnicele
din Seghedin §1 Va pline de criminali români
preoci octogenari, ciobani ce n'au vazut de cat-
plaiuri, vaduve de septe copii, copii fara mama,
tot fiinte ce au pacatuit in contra sacro:sanctei
idei de stat maghiar. Mai ales la ce O. mai nu-
mar aceste schingiuiri? CetiO ziarele cbnfraOlor-
nostri transcarpatini si yeti afla adâncimea i va-
dul durerilor bor.
Despre confratii din Romania n'oi vorbi mult..
Sunt singura aparinca independenta, dar sufar si
ei. Nu sufar prigoniri strAine aceste numai
c4eli te pot dar se nimicesc en famille. Noi
privim cu durere. Oare cand va fi Romania o
Spanie, una in trup si gandire ?

www.dacoromanica.ro
 MIHAI TELIMAN 2 33

A treia veriga n lantul suferintelor noastre o

formeaza Bucovinenii.
SInt i ei martiri, martirfi pentru care ma
floare inima mai mult de cat pentru toti ceilalti.
un fel de egoism acesta, insa un egoism in-
temeiat. Daca Rom. anii din Regat imiteaza. pe
Poloni, ma doare, insa cred c o vindecare nu
este Inca prea tarziu ; daca Ardelenii sant per-
secutati, ce ingrijire sa ma cuprinda? Ei au
multimea pentru sine, ei sunt milioane otelite si
.oterite. Ardealul pama la Tisa jos e românesc.
Cinci feciori se intemniteaza. i septezeci se nasc.
Au drept Ungurii O. se teama de acesti Valachi.
Alta e cu noi. Avizati la propriile puteri,
nedispunand de mase, inundati de vecinic cres-
anda influenta a Galitiei rasaritene, viitorul
nostru e mai mult de cat problematic. La noi
yin in sate curat românesti ate 30-40 familii
rusesti pe an. Asimilam ce putem, insa in fine
murim de prea multa mancare.
Mai vine la noi modul cum santem guvernati.
La noi nu se procede ungureste, ci a la Machia-
velli. Nouá ni se infiltreaz'a. Aqua tofana. Noi
ne stangem inconstient. Cu un leu te poti lupta ;
cu un dusman dulce i prevenitor-mori. Sub Turci
Românii s'au intarit, sub Unguri Ardelenii vor

www.dacoromanica.ro
234 MIHAI TELIMAIT

prospera, sub Poloni i Netnti, Bucovinenii sant

in pericol ca izvorul in pustiu.
Santem machiavelic persecutati. Pentru ce I
Se zice, ca fostul prezident al Bucovinei O. se fi
exprirnat, ca. Romanii din Bucovina sant un ele-
ment foarte periculos : Stand in direct contact
cu Romania, simpatiile lor inclineaza in colo. Daca
Românii Bucovineni ar fi desparl4i de Romania
prin Adriatica, atunci alta ar fi vorba. Ins& ast-
feliu, cum stau imprejurarile, trebue fie-care gu-
vern sa-si arurice neadormita privire asupra chiar
celor mai neinsemnate miscari ale acestui popor.
Iata firul ros ce se t/ age prin toate acOunile
guvernului nostru local faä de noi. Iath pentru
ce poporul nostril este pironit pe cruce.
tEarta-le, Doamne, ca nu stiu ce fac,, a zis
cerescul martir prigonitorilor sal orbiti de pa-
siune si cufunda0 in noaptea nestiir4ei.
Earta-le, Doamne, putem zice i noi opreso-
rilor nostri, cari i ei nu stiu ce fac. Ei nu stiu,
ca prin oprimarea Românizmului din Austro-Unga-
ria nimicesc una din cele mai puternice columne, pe
care zace polichroma cupola a Panteonului aus-
triac. Dincolo, in sesurile sarmatice ale Mosco-
vitului, se radica mandre si amenintatoare turnurile
aurite ale vecinicului Creml : in vastele lui hale
rasuna de pe amvon, cuvintele 4645.toare ale

www.dacoromanica.ro
 MIHAI TELMA N 235

apostolilor panslavizmului. Visurile lor sA.nt in-

draznete i marl ca valurile patimase ale Ocea-
nului. Cine stie ori de nu vom fi chemati peste
scurt timp a ne salva de un nou potop ce ne
amenintä din aceste stepe rasaxitene cu incal-
culabila lor meteorologie 1 5i cine stie, ori de
atunci iui vor forma secularii Carpati acel neac-
cesibil Ararat, pe al cAror varf se va opri pericli-
tata navá a statului nostru I Atunci vigurosul brat
al Motului va purta vasla, iar plaiurile strAmo-
sescului pamânt vor auzi din nou glas de biruinta.
româneascã. Insa, eine ne'nteleg-e? Cine ne'nta.-
reste? Cine ne prepara pentru marea eventuali-
tate? SAntem oprimati, ear trupul ni se crucificA si
cu durere trebue sà strigam : cEart6.-le, Doamne,
cä nu stiu ce fad,
cMi-i setel, soptit-a divinul martin i ni-i.
noatia de pace si odihna ; dar unde-i izvorul din
care sã ne adapám ? Unde-i capatâiul, pe care
sä ne punern truditul nostru cap spre odihn6.?
Pa.mânturile noastre sAnt bogate ca sesurile An-
dalusiei ; colinele mândre si falnice ca ale Elvetiei
raiuri; muntii nostri plini de comort nesecate, dar
noi, izgoniti, luam toiagul in inkiä i pribegim
(Ara odihna., caci din toate aceste bunuri numai
doina a ramas. i sármanul Mot incarca. cercuri

www.dacoromanica.ro
2 36 MIHAI TELIMAW

§i ciubere pe erculeicele-i spete §i pleaca, pleaca_

cantand :
Muntii no§tri aur poarta
Noi cer§im din poarta 'n poarta,
Se tot duce, tot munce§te, caci acasä, cola
sus pe plaiu, se radica un mic bordeiu, ear la
vatra stau §i asculta pove§tile maicei §epte pui de
Moti cu §epte guri, cari hrana cer §i iara§ hrana.
Si Motul ii iube§te, ii are atat de dragi 1 Pe a
cui grija sa-i lase? Are romanul prieten la nevoie?
Are el un suflet credincios, caruia i-ar putea des-
tainui ale inimei dureri, un amic cu care sâ im-
parta povara sa? N'are pe nimene, bietul, pe
nimene, caruia i-ar putea spune la despartir ea
sa de acasä : (Eata, mama, fiul tau 11
Pentru cel prigonit moartea e scapare. Acolo
inceata durer ea §i vecinicul repaus se a§eaza peste
trudita-i fiinca. Si Romhnu-i prigonit, 'Msã vecinic
nu moare. El are t§epte vieti in pieptu-i de
arama». 5 i Motul se intoarce din stearpa-i pri-
begire, purtand in al sat] piept sicriul sperantelor
nutrite. Dupa luni de zile a agonisit abia vr'o
cateva coroane, nutrindu-se din rama§4ele unui
mälaiu ce-I poarta in vechea torba.
Oare pentru ce atata prigonire de soarte? se
intreabá el. Cu ce am pacatuit inaintea ta, Doamne?
De ce nu ne dai zile mai senine, tatal nostru cel

www.dacoromanica.ro
MIHAI TELIMAN 237

ceresc? Si atunci vine desperarea, amic al ne-

norocirei, si zgudue sufletul acestui muncitor.
Unde-i pronia cereasca, se intreaba el ? Si lovit
de durere ca stânca de val, radica. ochii plini de
lacrarni spre cerul de asupra falnicilor munci si
buzele-i soptesc : Dumnezeul meu, Dumnezeul
meu, pentru ce m'ai parasit.
Soarele s'apropie de asfinPt. Razele lui varsa
o mare de lumina asupra. värfurilor Alpilor tran-
silvaneni, cari arunca fantastice umbre pand in
lunga departare. 5i Mocul pleaca tot mai grabnic.
E:doar Sarnbata Pastilor si cine stie, ori de sar-
manii de acasa vor avea macar cu ce se infrupta.
Pe drum intalneste pe alt pribeag, §i el copil al
sortii vitrege. Ei se inteleg. Durerea e nespus
de elocventa. Ei pleaca. Eata ca acum se zareste
din departare o mica lumina. Pieptul Motului salta
mai puternic si ochiul lui soarbe cu aviditate contu-
rile dragalasului cuib, in care crese soimii sai iubiti.
(Esti acasa., frate 3, zice tacutul sdu tova-
ras, edeci noapte bune si sarbatori fericite ! 3
tDar tu, soa;e, unde mergi ?,
t Eu ? Nu stiu ; n'am mai mult patrie, parinpi
odihnesc de mult in mormânt si langa dansii socia si
copilasul meu ; unde sa merg dara ? Vezi doar, ea
patria mi-a murit3.
(Hai cu mine, frate, §i fii linistit ; cat trd-

www.dacoromanica.ro
238 MIHAI TELIMAN

este pui de mot pe aceste dealuri, vei avea patrie.

Vino in a mea colibd i cadevdr iti spun tie, Inca
azi vei fi cu mine in raiu,..
E dupd miezul noptii. Campanele sund victo-
rios i vestesc lumei izbAnda luminei asupra in-
tunericului. Glasul lor se räsfrânge in mu de rd-
sunete de granitul uriaselor stânci, care din veac
in veac cântá sit ele in maiestosul lor graiu lauda
vecinicului Mântuitor. Erin intunericul noptii strä-
bat mii de lumini aprinse isute de glasuri se rädicd
spre instelatul cer. E invierea, sAnt Pastile Domnu-
lui. i Motul se intoarce cu blidul sfintit din locasul
Domnului spre sdrmanul, dar dragalasul sdu cuib.
s Christos a inviat 12 rãsund glasul sau §i toti

raspund un cAdevdrat a inviat 12

Lumina bucuriei s'a cobordt acum asupra cresti-
nilor drept crediniosi ai rdsdritului. tn mii de limbi se
cântd azi Vecinicului imnuri de pream5rire. Insä pen-
tru neamul nostru n'a rdsunat Inca ceasul desrobirei
din obezile scidviei. De secole intregi serbdm numai
seiptdmdni de patilni. Dar sosi-va i iva noastrd
de inviere. Razele ei virginale se aratei deja pevastul
Orizont al neamului nostru. Atunci vom putea ci noi
zice : «S'a implinit I. S,i inca.runPcii no§tri parin0
si protoparinti vor pune linitit capul spre odihnd,
murmurând cu evlavie i mândrie : tIn mdinile tale,
generatiune bravd, dau sufletul meu 12 Ear codrii

www.dacoromanica.ro
MIHAI TELIMAN 239

sesurile Daciei-Traiane vor rasuna de un singur

glas de biruinO, glas ce va esi triumfal din mor-
mântul Marelui de la Putna, resfrângAndu-se in
mii de ecouri de stâncile Ardealului, ear man-
drul Oft va duce spumegAnd ba.trãnei Dunáre
vestea reinvierii gloriei sträbune.

www.dacoromanica.ro
 GEORGE TOFAN
(t 15 WM 1920)
Ede croni3aru1 evenimentelor din Bucovina i a
colaborat la multe reviste din România, informând
publicul deacolo dcspre evenimentele culturale, poli-
tice, colare, economice etc., din Bucovina. Impreuna'
cu d-1 Iancu Nistor a condus lung timp revista cer-
nauteana, Junimea LiterarA (19o4-1914). A ldsat In
manuscris: Invatámantul public In Bucovina dela
anexare phna la isbucnirea rasboiului.
Articolul de mai jos este reprodus din Junimea Li-
terari, a. VIII, nr. 7-9, numir Inchinat d-lui N. Iorga

16

www.dacoromanica.ro
 NOI §i EI

Noi santem Românii Bucovineni, putini la num6r

.si saraci, amenintati in existenta noastra natio-
nala de valurile apelor tulburi ce se rostogolesc
din spre nord, amenintati in plapanda noastra
cultura nationalá de o cultura superioara, cu care
venim zilnic in contact in scoala, la toate autori-
tatile, in toata viata publica si privata, amenin-
tati cu nimicirea economica din partea celui mai
periculos adversar economic, cu care s'a intalnit
vreodatä neamul nostru, si pe deasupra desbinati
in partide, clase sociale, did si grupulete.
Ei sant fratii nostri din regatul liber, din Ro-
mania moderna, care s'a constituit prin dragostea
a unor putini bärbati de jertfa si munca, dar mai
ales prin vitejia multimii necunoscute, liberi sa-si
intocmeascà viata lor nationalä cum o cer inte-
resele superioare de neam, liberi sa-si cultive
limba, obiceiurile stramosesti care au fost si trebue
sä ramae fundamentul acelui neam, liberi sa in-

www.dacoromanica.ro
 244 GEORGE TOFAN

grijas3ã de cultura n4onala, care singura e in

stare sa deie via0 si trainicie unui popor, si
sa-i asigure un loc in randul celorlalte popoare.
Noi i ei avem acelas trecut, eand plin de lu-
mina si bucuria faptelor mari a unui popor mic,
dar viteaz, harnic, cinstit i muncitor, avand in
fruntea sa barbaP cu suflet mare, voin;a otelita
minte treaza., cand plin de intunerecul si jalea
zilelor de urgie, nand turma a rärnas lirä pastor ;
noi §i ei luptam in prezent sà invingem sume-
denie de greutAi de tot felul, ca sa firn un popor
vrednic, in tot in;elesul cuvantului, nu numai cu
decorurile externe, ci i cu intocmirile interne
de dreptate si buna randueala.
Lucrand astfel noi §i ei ne indreptam catra
acelas ideal al viitorului : catra unitatea cultu-
rala a neamului rornânesc de pretutindeni. Aceea§
limba dulce armonioasa, imbogatita neintrerupt
din isvorul vecinic curat al limbii poporului, scrisa
de to0 scriitorii nostri i irqeleasa de tot nearnul,
aceleasi datine si obiceiuri strämosesti, patrimo-
niu scump al tuturora, acelas can tec, aceleasi jo-
curi, aceeas arta nascuta din conceptia specifica
a neamului nostru, hi-Anita din acelas isvor de inspi-
ratie si adresandu-se catra toti fiii aceluias neam.
Noi i ei, un neam in trecutul veacurilor Si un
neam in viitorul vremurilor.

www.dacoromanica.ro
GEORGE TOFAN 24

Intre noi §i ei insh s'a asezat cu vremea un

zid chinezesc, un zid de nepasare, de uitare, de
necunoastere. Uitându-se vremurile, chnd Ro-
mânii fruntasi din toate unghiurile : Moldovenir
Bucovineni, Ardeleni se inthlneau pe phmAntul
istoric al Bucovinei românesti dela un capht la
altul, ca sh faureasch viitorul neamului, uitându-se
vremurile, chnd ziarele romhnesti erau organe
ale neamului intreg, fie ch aphreau la Iasi sau
CernhuO, la Brasov sau in alta parte, uitându-se
vremurile, chnd reprezentan0 ai artei române
ca Millo entuziasmau masele asculthtorilor, fie ch
jucau la Bucuresti sau Ia si, la Cerna lAt- sauI .in
Ardeal, uitându-se märeaa manifesta0une dela
Putna, uitandu-se aceste vremi de mun6 comunh,
s'au ridicat ziduri peste cari nu indrhznea sä treach
nici cel mai curajos om. Intre Iasi si Cernauci
sau Bucuresti si Suceava dephrtarea era mai
mare cleat intre Bucuresti si Paris sau Iasi si
Berlin, iar intre Cernauci si Sibiu sau Blaj nici
nu se tia cat e de mare dephrtarea si aproape
nu se stie nici azi.
Ziarele, revistele si carcile Tománesti treceau
gran4a spre Bucovina in numär din ce in ce mai
mic si cele ce treceau nu reprezentau valoar ea
literaturii românesti, ci erau produsele unei lite-
raturi de specula4ie a sldbiciunilor omenesti. Fara

www.dacoromanica.ro
 240 GEORGE TOFAN

contact personal cu oamenii de samä ai vietii

publice din Regat si din Ardeal si Ungaria ro-
mâneasca, lipsiti de sufletul cald al vorbei si
al scrisului românesc, pe de aka parte adapati
cu cultura strdind, superioritatea cdreia era ld.u-
data si cantata pe toate tonurile spre a vedea
mai mult inferioritatea celei românesti, in mediul
strain dusmanos aspiratiunilor noastre nationale,
ramasi fara sprijin, ajutor si indrumare, insträi-
narea se sapa tot mai adânc in inimile si in cre-
dinta noastd, instrdinare care era hrdraã cu mult
tuestesug de cei ce stiau cu ce scop o fac aceasta.
*i astfel cu timpul ce nu face timpul si o lu-
crare sistematica, condusa cu multd pricepere
dela scoala primara pana la morrnânt ! in hit-
mile Romdnilor bucovineni, dragostea pentru fratii
din Regat se intuneca in credinta lor ta. Roma.-
nia ajunsese o tarã inapoiatd, ceva, dar putin
numai, mai mult decdt un pasalac turcesc, in
care nimeni nu-ti putea asigura functia ta, ni-
meni nu-ti garanta de averea ta, scurt o tara
ratnasa pe ultima treapta de desvoltare. Litera-
tura romând, cultura romd.nd. un moft, incer-
cari sfioase, dar de tot nereusite, cu cari nu-si
pot pierde timpul barbatii ce au gustat din li-
teratura popoarelor inaintate. 5i putini erau cei
ce riscau sa spuie in public ca exista si o litera-

www.dacoromanica.ro
GEORGE TOFAN 247

tura romaneasc5. Alecsandri si mai tarziu Emi-

'nescti erau unicii cari se admiteau, ca de mila.
De o cultura specifica româneasca, de comorile-
nepretuite ale arhitecturei, sculpturei si picturei
religioase, cine-a fost auzit ?
Asa la noi. Dar nici la ei nu era mai bine.
Românii bucovineni fusesera parasi0 cu desa-
varsire. Nemt4i3 i alte calificative mai putin
gingase erau unicele cuvinte de imbarbatare ce
ni se adresau ; un Bucovinean, mai bine zis un
Ne mPt z din Bucovina sosit la Bucuresti era un
obiect de haz. Tot trecutul ingropat in pämAn
tul slant se ukase. La zilele mari se recitau
versurile lui Alecsandri cu «Dulce Bucovina, ye-
sela giadina... Nu se stia ca in aceasta tara
existä un popor, sä zicem o Vardnime sanatoasä,
vanjoasà, desteapta, care ar fi spre cinstea ori-
sicarui popor, frumoasa la trup i suflet, cum
nicãeri n'o intalnim pe tot intinsul parnantului
romanesc, o aranime care asteapta lumina ;
nu se stia, ca din mijlocul acestei Varanimi in-
cepeau a se ridica oameni cu carte; in sufletul
carora, desi trecu0 prin toate focurile iadului
culturilor straine, mai licarea constiirqa de neam,
setea de carte româneasca. Dar ce sà le-o dea?
*i la ce ? Bucovina era pierdutd pentru Romani.
A fost un moment de mare criza prin care

www.dacoromanica.ro
 248 GEORGE TOFAN

am trecut. Prejudipile, odatä inrdddcinate, se a-

lungd greu, instrdinarea odatä incuibatã numai
cu nevoe o po0 invinge.
In aceste clipe de grea cumpänd se ridicd in
mijlocul Românilor un om, un barbat, despre care
ptgini specialisti aflaserd cd ar fi un bun cerce-
tãtor istoric. Acest barbat, Niculae Iorga, avea
un program. Acest barbat era hotdrit O. pue
toata puterea sa uriasA de muncA, toatev astele
sale cunostinte, toatä caldura sufletului sau si
dragostea unei minp luminate intru implinirea a-
cestui program.
si-a vdzut acest prlogram, unicul mântuitor,
care s'ar putea resuma in putinele fraze..:-Exista
numai un nearn românesc, care locueste in Ro-
mania Românilor, in Ungaria Maghiarilor, in Bu-
covina Austriacilor, in Basarabia Rusilor, in
Macedonia Turcilor. Mai presus de granitele po-
litice el e unul in fiina sa si unul trebue sal
rdmaie. Existà nurnai o culturd pentru Romani,
cultura nationald, care trebue promovatd. cu
toate puterile. Aceleasi greutáti ne stau in
.cale pretutindeni : culturi str eine, fie francezd
sau nemtasca, rusascá sau maghiard, ameninta
cultura si fiinta noastra. nacionala. Pdtura cea
mai numeroasa si mai trainicä a neamului nostru
am e asezatá pe temelie solidd, clasa noastra.

www.dacoromanica.ro
GEORGE TOFAN 249'

mijlocie ne lipse§te pretutindeni, independenta

noasträ economicä nu ne-am asigurat-o, bog-601e
a".rilor noastre le exploateaza altii ca in ni§te
provincii cucerite, solidaritatea tuturora trebue
sa o faurim deacuma. Ne vom ridica din aceastä
stare numai prin puterile noastre proprii, i-
nand saina de ceace voim §i ceace putem, inno-
&and firul desvoltdrii noastre acolo unde a fost
rupt de mani nedibace.
In scurtä vreme minune a facut acest program pus
in practica. N'a mai existat granica pentru cuvântul
imbarbatare, de dojana plina de dragoste, de
de trezire, de laucla plinä de inteles. si Romhnii din
patru unghiuri s'au simcit iara.§i un nearn, un nearn,
de viitor. Revistele §i cartile au inceput sa patrunda
§i la noi §i O. raspandeasca culfura §i lumina ;
del:at-tar-He s'au mic§orat §i prejudecatile au in-
ceput sa. cada. Cu alti ochi au vazut Bucovinenii
Romania §i oamenii de acolo in lumina prezen-
tului §i, mai mult, in cea a vitorului, dar §i
f Nerncitii3 Bucovineni au inceput sa fie admi§i in
randul Romanilor.
Pelerina:je §i escursiuni, conferinte, §ezatori §i
reprezenta0 teatrale au venit sä lege firul rupt
§i .sa intdreastä credinta noub. Iar cel ce a creat
aceastä credin0 a urm5rit §i urmare§te cu
drag §i astazi intarirea §i desvoltarea ei. Cad

www.dacoromanica.ro
250 GEORGE TOFAN

si astazi sant multe de indreptat, au mai

rämas credinte gresite, pacate invechite. Si as-
tazi mai sant oameni, cari cred, cã nu datoresc
nimic neamului lor decat numai in schimbul unei
sume de bani. Avem o pleiada de literati, tineri
si batrani, cari produc mult. De cateori i-ati in-
talnit pe paginile acestei reviste care se tine cu
multa greutate i numai in credinta cä e nece-
sar sa existe ? .Toate apelurile noastre si au
fost multe i modeste de a ne da ceva odata
intr'un an, in doi ani, au ramas fara raspuns,
sau raspunsul cuprindea numai o fagaduiala care
avea sä nu fie implinitã. Ba ne-a fost dat sa.
avem §i un caz in care un profesor thnär dela
.Iasi, invitat sa tie o conferinta la Societatea
pentru cultura i literatura romana din Bucovina,
a cerut pentru cheltuiala si truda sa, exceptio-
nal pentru noi, suma de 500 franci. Nu stia d-I
profesor, ca noi cu 500 franci platim un invatä-
tor pe un an intreg ca sä ne invete copiii intr'o
§coala româneasca periclitata de Ruteni. Singu-
rul care a rdspuns totdeauna, desi nu era dintre
cei ce a§teaptä ocazia ca sa fie poftit ca s.
publice undeva, si nici unul din cei mai putin o-
cupati, si nici un bogatan, a fost Niculae Iorga.
Editorii de cdrti, de reviste, autorii, institu-
tiunile culturale uita prea adese ca exista, si

www.dacoromanica.ro
GEORGE TOFAN 25 I

Bucovina româneascd ; Niculae Iorga n'a uitat

insd i ne-a trimis totdeauna toate cartile sale
si ale celor ce le-a editat.
Presa româneascd, cea de partid si cea ein-
dependentds, mai stdrue i astdzi in vechea gre-
sald de a ne desconsidera, iar putinele publicatii
despre Bucovina sânt numai o batjocura la a-
dresa neamului nostru, s5.nt sau eronate si ten-
dentioase sou nimicuri. Niculae Iorga, cunoscând
tara i oamenii, curentele i miscdrile dela noi,
si-a spus totdeauna cuvântul, urmdrind pas cu pas
desdvarsirea evenimentelor dela noi.
Ne-am inchinat si ne inchindm cu respect ina-
intea acestei munci de trezire j intárire a con-
stiintei nationale, de refacere sufleteascd, de
respect pentru trecut, de intelegere pentru pre-
zent si de incredere pentru viitor si, ca semn
extern al acestui respect, ii inchindm acest mo-
dest numdr al revistei noastre pentru care cel
serbätorit a avut totdeauna cuvinte de imbdrba-
tare' §i dragoste.

www.dacoromanica.ro
 EMANOIL GRIGOROVITA
(1858 -1913)

Originar din Bucovina, unde qi-a petrecut cei mai

frumo9i ani, a trecut in România veche.
Este adevAratul povestitor al vietii bucovinene cu
trecutul ei patriarhal românesc. Are cAteva volume
de nuvele i srhite luate in majoritatea lor din Bu-
covina de altkiatS. Date biografice i bibliografice
la: Marian qi Dun5reanu: Prozatorii nopi, ChiOnkl.
Fragmentul de mai jos este reprodus din : En .
Grigorovita, Chipuri i Graiuri din Bucovina, Bucu-
re9ti, 1905, pag. 135 91 urm.

www.dacoromanica.ro
 POTESTEA UNUI TARG MOLDOTENESC

Dragoste mare de invdtdturd nu se cam po-

menia pe atunci printre poporul nostru. Doard
din cei cativa jidovi §i mete§ugari nemti de-§i
mai trirnetea careva copiii la §coald. Pe Romani
trebuia sd-i amdgeascd tatAl meu in tot felul,
pänd ce-i indupleca, sa se tragd la carte. *i
vedeai, maiculi td. dragd, uneori §colari la Storo-
jinet, de credeai cars volintiri, nu altceva. Tot
baetani mari, copti, cari invatau ce invatau, dar
§i treaba pe la casa. §tiau sd. facd.
Cad tatd-meu era nu numai invdtdtor, dar
era §i scriitorul §i same§ul satului, tAlmaciu la
judecdtorie, logoldt la curte, camtdret la biserica.
§i ca.te altele. Iar casa §coalei era, §i ea, cam
a§a, un fel de lucru pentru toate. Acolo se afla
cancelaria comunei, acolo se adunau juratii, de

www.dacoromanica.ro
256 EMANOIL GRIGOROVITA.

acolo se trimiteau strajerii, acolo in ograda,

intr'un sopron, ii incuia pe betivi, pe buclucasi
si pe samovolnici, de-i scutura cu nueaua la sfânta
dreptate. Acolo se platia birul si se faceau ale-
genie de desetnici, caci cinul de vornic era
al boierului, ca proprietar al locului.
and se intarnpla sa fie vr'o adunare, vr'o
parada, benchetuiald, vr'un bal, in scoala se facea,
ca da, alt a. incapere mai mare si indemanatica
ca la scoala nu se gäsia. Cand venise intai po-
runca, ca doctorii sa. hultuiasca copiii de varsat,
la scoala, nu alt undeva, adunau strajerii pe
mamele speriate cu sarmanii lor copilasi.
Yaná si nunti am apucat sa Arad pe la noi,
la scoala., cu läutari, cu tambalau, cu joc si
chiote, de credeai ca nu mai remâne de cat praf
din casá. i saracele lavite stau, nenorocitele,
scoase cu saptämânile pe afara, incalecate colo,
in fundul ograzii, unele peste altele, parasite si
rasturnate in sus, par'cä strigau rasbunare la cer.
Comedie mare insa era, cand venia comisia
cu luatul la catane. coala se prefacea a-
tuncia in adevarat loc de groaza. i teama
de a fi luat la oaste era la oamenii nostri
strasnica, fiindca in'rasboaiele intre 1848 si 1866,
din cati se dusese la catänie, mai, mai nici un
flacau nu s'a mail hitors inapoi acasa. Asa era,

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA 257

se vede, soarta regimentului din:Bucovina, ca in

toate luptele si bataliile sä fie tot el bagat si
sä nu se kleaga din säracii viteji nimica.
and ii scotea pe chte unul din. flacaii nostri
români din sala, afara, zicandu-i etauglich,
adica bun, II inhatau odata doi caprari la tun3
§1-1 vedeai, bietul, numai cum se facea galben ca
ceara la tipetele mamei sau dragutei sale. Si
auziam atunci plans i bocete pe langa casä,
incat trebuia cateodata sá plecam de acolo. Apoi
Ii lua pe cei tunsi si-i inchidea la un loc, intr'o
sura, tinandu-i pand seara la juramânt. In urma
ii da drumul si atunci nefericitii flacai cu tatii
lor, cari le aduceau de obiceiu rachiu, ca sa mai
prinda la inima, se puneau pe betie si starniau
pe largul drumurilor larma, si buclucuri, de-ti
venea, nu stiu cum, si milk §i groaza.
Asa o duceau tinerii si batilnii in cantece de
jale si in chefuieli de desnadajduire, ziva si noaptea,
douä, trei saptama.ni pe rand, pana se mai
potolia spaima si durerea si le veria apoi cam
dupa Pasti, hartie, sã intre la regiment. *'apoi
numai vedeai, ca-i strangeau juratii de la vor-
nicie gramada. i venia in urma badica Ion Cara:
sel cu fratele säu Ilie, cat-6.4 vestiti in tar-
gusorul nestru, cu niste caruti lungi cU draghini,
de a curmezisuI cu lavite, si mi-i incarcau pe
17

www.dacoromanica.ro
258 EMANOIL GRIGOROVITA

voinici, ca sa-i dud. la Cernauti. De aici ii pornea

apoi cu porunca impárAteasca... cine §tie pe unde
i pe cata vreme, ca sã nu se mai intoarcd...
poate, nici cand pe la vetrele lor.

Ca.nd ma gandesc uneori la targul Storojine-

tului, ce frumos era el pe atunci, ce oameni de
treabá, ce gospodari zdraveni §i :Romani buni
erau pe acolo, mi se strange inima de durere
§i imi vine s'a cred, ca acest nefericit targ ro-
mânesc avea par'ca de ispa§it clue §tie ce bias-
tem greu, de 1-au cotropit a§a cumplit tot
soiul de urgie.
*
* *

-La anul 1861 mi-a fost dat sa, vad venind

la Storojinet un soiu de oaspe;i strapici §i
neincele§i pentru capul nieu neviutor de copil.
Era intr'o zi frumoasa de vara, cam pe la vreme
de toaca, cand s'a ihtamplat lucrul. Umbla Inca
de pe la Durninica Mare a§a vorba printre
oameni, cä s'ar fi ivit lacusta in tara §i ne arata
tata, ;in minte bine, nouà, baecilor din *coala,
ni§te cobelice de iarba, zicandu-ne, ca ap fel
ar fi cam jivinile sburatoare, despre cari era
vorba.

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA 259

De era drept sau nu, cã au venit läcustele

prin Bucovina, pe unde anume au nãválit §i când,
asta nu era harnic O. spun5. nimeni. SArma de
telegraf nu. se pomenia incá pe atunci §i, a§a,
ne-am trezit numai deodatk cu d'ansele prin
vAzduh.
Era, cum v'am spus, dupa amiazd, când-ce
sa. vezi, a inceput s5, se arate de dui:4 cre§-
tetele Odurii mari, din dosul curtilor boiere§ti,
un fel de colt de path pe cer, ce nu semäna
de loc a nor, cAci era neagrä ca iadul §1,
când se 15.tia, cand se tuguia, tot crescând §i
acoperind, din ce in ce tot mai mult, cerul din
partea ceea.
Ilrgovetii, ie§iti de prin case, se uitau toti,
cu ochii inspaimiintati, la intunecimea cerului,
de unde venia primejdia §i ca oile, când se
bulucesc la un loc, de fricä incepeau sã se adune
gramada, unii pe Iânga curtea veche, altii pe
lAnga §coala., cei mai multi inst pe langa biserica
1e§easc5. de aláturi, pesemne din pricinA, ca. popa
lor se apucase O. le citeasc5. ni§te molitve de
prilej. 5i se auzia dintr'o parte §i. alta sbierete
de copiii speriati §1 rAcnete de femei apucate de
groazä, de incepuse sa ne fie tearnä la toti.
Numai baArânul bc tr, care cid, mai vazuse
el lucruri de astea, IIII §i-a pierdut curnpa.tul. A

www.dacoromanica.ro
dat indata poruncã la hargati, sa adune capite
clg paie, strujeni, mohor, pleava si gunoiu uscat,
si sa le aseze din departare in departare, pe
locul patrat din mijlocul targului. Si, cand s'au
strans hat multe gramezi, ba ce zic, erau
girezi nu saga, cad se afla tot targul acum in
picioare si ajuta la carat, a poruncit sa le
deie foc la toate deodatd. Pe de alta parte a
pus pe str6 jeri, sa scoat i. sacalusele si sã le
incarce tapan si a impartit si praf la berejnicii
cur tii si la toti, cati ii stia ca au vr'o pusca sau
cate un pistol pe la casa, tot cu poruncd, sä nu
traga focuri decat cand va da el singur semnul.
Baetii din scoalä si copiii de pe la case,
nu mai stiu, cine-i va fi indemnat, dar ma tern,
ca a fost tot popa lesesc carabaniau in
timpul acela la caldari, lighene, tigai de spijä,
tave si alte lucruri de casa, ca sa sune la semnul
dat in un vatrar sau ciocan intr'insele, tot cu
scopul, ca doara, doara vom speria lacustele. Ca
frica cea mare era, ca nu cumva sa. incerce
gAzeie dracului sa poposeasca la noi, cAci n'ar
fi ramas fir de earbd, papusoiu, orz sau secará
imprejurul Storojinetului.
Si Doamne; frumoasa primire a mai avut
o preoteasa
lacusta la noi. Zicea baba Zamfira,
batrana, ce venia pe la mama, ca nici la in-

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA. 26 1

talnirea Imparatului cu Tarul muscalesc, la 182 I,

la Cerna4, n'a vazut asa comedie. Avea drep-
tate, saraca baba, Dumnezeu s'o ierte, ca
asa dandana si pozna mare nici nu cred sa se
mai fi auzit cândva pe la casa de crestini. Par 'ca
intrase Tatarii, sa ne robiasca., nu altceva.
Cand a inceput sa se deslipeasca coada no-
rului de lacuste de marginea padurii si 1-am
vazut stolul lungaret si gros, asa, cam pe la
mijlocul ina4imii, de unde patrundea bazaitura sa
surda si, nu §tiu cum, strasnica la urechile noas-
tre, numai cä s'a apropiat deodata unul din
strajeri cu cangea ros infierbantata de cele zece
sacaluse si a prins sa le descarce, in vreme ce
berejnicii si cu ceilalti trageau din pusti §i pis-
toale, de se zguduia vazduhul.
*i au pornit a suna si clopotul nostru dela
§coalA, odata cu cele trei clopote de la biserica
§i cu cel dela scaldatori, si s'a ridicat un vuet
de zanganituri de fier si harburi si strigate de
sute de glasuri, cari odata cu detunaturile saca-
luselor, cu palalaea §i cu fumul cel gros al gi-
rezilor aprinse, se ridica naprasnic la cer, crunt,
negru si strasnic, de credeai cä piere lumea.
Asa mi s'a intiparit ceasul acela fioros in minte,
incat n'am sa-1 uit, cat voiu trai. .*fiu, ca ne
apucase pe toti un fel de turbare si apoi ca

www.dacoromanica.ro
26 2 EMANOIL GRIGOROVITA

o ame;iala, din care ne-am trezit abia, când focul

gramezilor de mohor, pleavà vi de paie se pra-
buvise demult in cenuva vi scrum vi nu se mai
vedea sus, pe cer, nici fum, nici para. ... dar
nici nu se zarea urma de lacuste.
*
* *

Peste aceastä intamplare au venit apoi in anii

1862 vi 1863 alt soiu de nevoi. Ava, nu vtiu
nici pana in ceasul de fata, de unde vi cum s'a
facut, ca tocmai pe petecul nostru de pamânt au
fost inceput O. se oploveasca, Inca inainte de
vremea de care va povestesc, o mulOme de Levi.
Fie ca le pläcea pe acolo, fie cd ocarmuitorul
acelui judec era el insuvi leah vi cu dânsul erau
vi cei mai mulci slujbavi ai canceldriilor tot de
acelavi neam, dar destul cä trageau la Storo-
inlet, mai ales vara cu scaldatorile, ca muv-
tele la strdchina cu miere.
Când a izbucnit insä cea din urmd rascoala in
a.'rile Poloniei de odinioara, credeam ava cd ne
topesc Levii, cad auziam intr'un timp pe la noi
numai graiu de al lor panie dobrozieiu ...
prove pana ... vi aka nimica.
Deck vi impärAtia, ingrijitä pe semne de
razvrdtirea asta, le-a dat eke o leaca de vorbi
celor de la stapanirea din Cernauti, cd. ne-am

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA 263

pomenit intr'o bund dimineatà cu oaste in tar-

gulet, a§a un fel de pazd pentru orke pri-
irtejdie rea.
In adevär, comandantul cu o§tenii sai se cam
uita chiord§ la Le§ii pribegiti §i §tiu cä din cei
ce bejándriau atunci prin Bucovina s'au §i des-
coperit multi fugari de samd, cari se ascundeau
pe la noi, ca sã treacd in urma prin Moldova
in sara turceased. Pentru bie0 no§tri oameni
insã a fost cdtánimea asta mare pacoste §i belea
pe cap, fiindcd cei veniti erau tot osta§i strdini
de neam §i cu ndravuri urâte §i fAceau pe la
gazdele, unde fuseserd sald§luiti, toate bldsta.-
matiile, cdte sunt pe lume.
Tocmai in vremea aceia s'a intAmplat insd
sa ne cadd tata bolnav §i Inca greu de tot. CA
a zdeut 6.teva saptdmâni de zile §i, când a in-
ceput sa se intrame, era sldbit §i tras la fa;d,
inc51 ne uitam cu mare grijd in ochii lui. 4i mai
lasase apoi sd-i creased §i barba, incdt 'Area
schimbat cu totul. 5i, cum apucase sa umble pe
afard, i-a venit pofta, sa iasd. putin §i prin farg.
*i s'a imbr6cat a§a pe la prânz, de s'a dus pAnd.
la sp4erul locului, cu care era prieten vechiu.
N'a ajuns insd bietul meu tata nici pAnd. la
capatul drumului, ce apued spre Cernauti, §i s'a
pomenit oprit de patrula, ce venia din partea

www.dacoromanica.ro
264 EMANOIL GRIGOROVITA

locului, apucat din scurt la cercetare §i dus la

strájuire. Cum nu-1 vdzuse tArgovetii de mult §i
§tiau cã tata e bolnav acasd, nimdnui nici u i-a
trecut prin minte cd de el era vorba. La strd-
juke insd nu era nimenea cunoscut §i a§a s'a
fácut, cã mi-1 tinurd inchis §i luat la protocoale
din ce in ce mai stra§nice.
S'ar fi deslegat lucrul indatd §i i-ar fi dat
tatei insfdr§it drumul pe cuvântul unuia din
domnii eargului, ce picase pe acolo, dar a fost
gdsit ofiterul, care comanda osta§ii, intre chipurile
fugarilor poloni de samd, unul, ce semdna din
pdcate la fata. §i barbd a§a de tare cu bietul
tatd, incdt ai fi jurat cä, a§a schimbat. cum era
dupã boald, ii chiar graful Je§esc Sapieha, pe
care-1 cdutau atunci nemtii prin toate partile.
Noi a§teptam acasd färd grip. §i, vazdnd
mamd-mea cã tata cam zäbdvete pr ea mult, a
trimis un hargat, sä vadd pe la spiterie, de ce
a intdrziat atAt. and ne-a venit Insa vestea cd
pe tata 11 in cdtanele inchis §i-i pe cale O. fie
trimis in lanturi §i cu paza stra§nicd la Cernduti,
mama a le§inat §i am inceput sa. plângern cu
totii de groazd. Noroc cd chiar atunci s'a in-
tdmplat, sá se intoarcd §i mai marele tinutului
impreund cu boierul nostru §i cu cdpitanul o§tirei
rdzlete dintr'o comisie, unde fusese du§i, incdt

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA. 2 65

I-au scapat pe bietul tata de beleaua prepusului.

S'a facut, nu-i vorba; mare haz pe urma acestei
intamplari, deci.t si frica noastrd §i a mamei
par'ca nu mai vroia sä iasa din casa. Ca multa
saga nici nu se facea cu rdsvrät4ii de Lesi pe
vremea aceea. *i. nu s'a linistit sdraca mama,
pana nu §i-a ras tatal meu nenorocita de barba,
care era sa-1 dee in bucluc si Inca mare de tot.
*
* *

In primavara anului 1864 apa Sir etului blanda

si pacinica de obiceiu, s'a revarsat in urma unor
ploi neincetate intr'un chip asa de inspaimantator
peste maluri, incat prefacuse partea sateasca a
Storojinqului inteo adevarata mare. i innecase
in adevar lunci, fanate, campuri cu bucate, parte
din gospoddrii, fdcand dauna si grija mare la
oameni, cari toci se deprinsese cu nevinova4ia de
pana acum a raului.
Mai ales in parple de munte, de unde resare
Siretul, pagubile pareau a fi strasnice si mai
mare trebue sa fi fost groaza. Vedeam trecand
pe spumele valurilor turbate case intregi, cu
tot ce era intr'insele, mori §i ferestraie, turme
de oi si vite, apucate asa din camp, grajduri,
suri §i stoguri cu fan si paie, p5.nd §1 buca.0 de
padure, cu arbori smulsi si aruncati in potop, pe

www.dacoromanica.ro
266 EMANOIL GRIGOROVITA_

cari le ducea apa n6prasnica cu troscot §i iu-

teala ametitoare, pe spinarea ei uria§a., in ruptul
cursului, tot cu dansa, departe, cine §tie unde.
Dupd ce s'au scurs puhoaiele, s'a potolit val.-
voarea apelor §i a inceput sa scada Siretul,
matca sa pare ca nu mai era aceea§i. I§i croise
prin multe locuri cu totul altä cale, läsand pre-
tutindenea, ufide fusese mai inainte proprie-
tari, balti §i plise, late cat ni§te hele§teie.
Umblau bietii tarani cu fata desnadajduita, pe
unde §tiau cã avusese ogoare §i s6manaturi, §i
nu-§i mai cuno§teau pamânturile, nici hotarele
ca era totul numai namol §i nisip. 5i atund §tiu
cä unul din gospodarii locului, ii zicea Gavril.
Haraga, daca nu ma in§ala mintea, a facut,
de scarba, o isprava indracita.
Avea omul pe malul drept al Siretului, spre
drumul Broscautilor, ni§te locuri frumoase, din
cari vreo trei falci erau, ce-i drept, despar-
cite, nu §tiu cum, printr'o fundatura sucita, prin
care ziceau mo§negii ca ar fi curs in vremile de-
demult apa Siretului. 5i, se vede, cä nu era
scornita numai a§a, din \rant, vorba asta a ba-
tranilor, cad bädichei Haraga ii curgea acum
Siretul chiar pe sub prispa, adica prin fundatura
aceea, unde-§i avusese livada cu trifoiu. Iar cele
trei falci de loc se zariau numai cat a§a, dincoli>

www.dacoromanica.ro
 EMANOIL GRIGOROVITA 267

de apa, parcã nici nu fusese pe malul dstalalt.

Mare-i era necazul bietului gospodar si mai tare
i-a amarat Inca viaa notarul targului, spunandu-i
ca dupa pravila imparateasca, asa va fi fost
ea poate pe atunci, pamânturile luate i des-
partite de apa cad in folosul vecinului de pe
malul celalt. Vecinii dincolo de Sirete erau insä
niste tigani, calici lipici parnantului, cari, vazan-
du-si bordeiele innecate, au rupt-o la fuga colo,
in dealul Crivei, la lingurarii satului, ce erau vita
§i neam cu dân§ii.
*i badea Gavril, pan5. sa afle balaurii de pri-
copseala, ce era sa le cada asa, la ciaun, a si
gasit chip si cale, cum sa Ii traga cenusa de pe
turta. Cum avea o bucatica de Iunc i pe par-
tea cealalta. a Siretului, dar mai in sus de ti-
gani, s'a inceles in taina cu fratii i cumnaVi
sai i cu toate rubedeniile i, adunandu-se fru-
mos pe vreme de noapte, au facut ei o trebu-
.soarã isteacä de tot, adica' asa o clack cum
zice pe la noi. Ca mi-au carat trei zile pe rand
cu harlece, sape, lopeti si cu casmale, cu coveti,
ciubere i cu tarabonce tot malul i nisipul din
albia veche a apei, facându-i calea la loc, de-ti
tra mai mare dragul sd-i privesti, cum furnicau
printre rachiti.
Dec5.t cine era sd-i priveasca ori sa-i stinghe-

www.dacoromanica.ro
268 EMANOIL GRIGOROVITA

reasca, mai ales noaptea, prin desi§ul luncilor,

ca nu-i vedea nici dracul. Dar intr'o bunä dimi-
neaä s'a bagat de sama minunea, Sir etul
curgea linistit pe matca sa cea veche, ea inaintea
revarsarii, par'ca nu se intamplase nimica.
*

Nu s'au sfar§it insa cu asta nevoile, ce au in-

zeput sã cada pe capul Stor8jenetenilor. In anul
1865 n'a picat dela Pa§ti 'Ana. la San-Petru
nici un strop de ploaie. Secase par'cã cerul de
atatea ploi, ce s'au fost revarsat in anul trecut,
si sta a§a, farã nori, de se stingea pamantul de
seceta si tarinele de arsitä. Iar saracele vite,
hitionite ca vai de ele, din lipsa de pasune au
avut in urmã earna. groaznicd.
Nu era fi r de nutrec pe la casele oamenilor,
nici fan, nici trifoiu, nici strujeni, doara numai
paie putrede remase din alti ani sau rogoz de
baltä si frunzar de cel amar, cules de prin pa-
duri si pagisti bahnoase. Din pricina asta a §i
dat ciuma in bietele dobitoace si s'au pomenit
saracii oameni la 1866 fard un cap de vita. An
strasnic pentru Bucovina intreaga, ca pe langa
toata nevoia nici nu s'a rodit nimic si a izbuc-
nit o foamete in ora, care a secerat mii si mii
de vieci.

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA 269

Umblau oamenii ca ni§te ndluci, tralind din bu-

ruiene, ciuperci, ciocdldi mácinati, vd.nzand locu-
rile scu cativa creitari prdjina §i apucandu-se
pand §i de furti§ag §i de prdddciune, numai ca
sd-§i lungiasca bietii zilele. Atunci au perit,
tin minte, §i nenorocitii tigani din Storojinet,
de nu rämäsese decat putinele suflete, cari trd-
iau pe la curtea boiereascd..
Nenorocirea aceasta §i jalnica imprejurare cd
partea de sus a mc$iei Storojinetului cdzuse in
mani strdine a pricinuit apoi §i o altd pacoste
mare. Noul stapd.n, un jidov din Galitia cu
numele Ohrenstein, a adus cu sine fel de fel de
litvä le§easca §i ruseascd, a§a numitii Bold, lu-
crdtori la velnitd, cari n'au §i zdbdvit a impes-
I.
trita poporul nostru roman cufundat in ticdlo§ie
§i peire.
Si tot in acel an a izbucnit fiorosul rdzboiu
intre Austria §1 Rusia, in care a perit pe cam-
purile dela Sadova §i prin valurile Elbei tot
ce era din targ §i sat, sub nume de osta§, la
aceastd nemiloasä cdsdpie de oameni. Si ce a
urmat dupd rdzboiu, o §titi poate, era holera.
Decat aid ar trebui sã ma opresc §i sä zic cd
Dumnezeuinsu§i vroia de astd-data. sd fie indurdtor
cu Storojinetul, cdci, ca prin minune, a ferit atat
targul cat i satele de prinprejur de boald. Dar

www.dacoromanica.ro
2 70 EMANOIL GRIGOROVITA.

§i din crutarea asta a ie§it un fel de urgie §i

hid. mare.
Pe la Cernau0 si in celelalte orase de sus,
precum §i in Galitia invecinatá, muriau oamenii
ca mustele §i, cand a patruns vestea, O. la noi nici
nu se pomeneste de a§a ceva, a navalit asupra
targului nostru toata jidanimea cea fricoasa, cata
1

fugise de pretutindenea de groaza mortii. Au

tabarat in cateva saptamâni mil de straini pe la
noi, intocmai ca läcusta dela 1861. Ded.t aceea
a trecut inainte, jidovii de la 1866 insä au rams.
Pe ogorul de papu§oi din dosul §coalei §i a
cm-Pi vechi, batranul boier a fost scutit de
Dumnezeu s5. mai vaza §i asta, caci murise cu
un an inainte, intr'o cladire uria§á de scanduri,
facuta. anume, §i-a sarbat atunci o Palestinä in-
treaga cu cei io sau 15 rabini, cati se gaseau
pe acea vreme in targ, sarbatoarea anului nou
si cea a Custilor in cantari, chiuituri si jocuri
salbatice, ce nu le pot descrie, dar, nici nu le
voiu uita niciodata.
Se umpluse targul de &Ansa §i le placea mult
pe la noi, cä de se intampla s5 ie§i afara, in
paduricele umbratice, de cari este incins targul
Storojinetului, mi-i gasiai §i acolo pe harharii, in
caftanelele lor soioase, lung4i pe verdea0., scutu-
randu-§i perciunii la bataia vanticelului placut de

www.dacoromanica.ro
EMANOIL GRIGOROVITA 271

toamnä. Nu se ldsau du§i, asa cu una cu dbud,

ne indragise de tote Si ce sd vezi 1 and a dat
in iarnd, s'a racorit vremea, a pierit holera, Sto-
rojinetul s'a prefácut in cetate ovreiascd..
Caci nu s'a indurat nici jumätate din cei ye-
niti O. pdräsiascd un loc asa de imbelsugat si
frumos.

La Storojinet, frumosul targ si sat de odini-

oard, cuib de Moldoveni, nu vezi astdzi decat
jidovi sdrentosi, stand in pragul caselor pline
de putoare, lipitori nesdtioase, ce asteaptd
cu fatá lacomà ziva de targ, nefericita 71 de Joi,
ca sä stoarcd sudoarea muncii tdranilor romani
de prinprejur.
In satul Storojinet tot mai auzi vorba roma.-
neascd, dar mai mult din gura celor bdtrani,
cei tineri grdiesc, aproape toti, si ruseste... par'cl
li s'ar trage neamul din Rusnecii spani §1 ul
durosi de la velnita risipitä a lui jupan Ohren-
stein si a odraslelor sale fdrä numdr, ce au co-
plesit, unii si altii, vechile vetre ale pámanteni-
lor moldoveni.
WA de ce mi se strange inima, cand ma mai
duc cate odatd, sd-mi vdd locul unde am copi-
lark... Numai firea cea puternicd, cu frumusetile
ei nestirbite, pädurile frumoase si apa verzuie

www.dacoromanica.ro
272 EMANOIL GRIGOROVITA

a Siretului cotit, ce impodobesc acest loc scump,

au ramas, cum erau. Iar in deal, pe pagistea
stejerisului umbros, stä singuratic castelul ospi-
talier al Flondorestilor, ai cdrui locuitori stra-
duesc intr'una sà mai pastreze si in ceasul de
faã obiceiurile de demult... amintiri scumpe si
nesterse... de ce era odata prin acele locuri.

www.dacoromanica.ro
 ION GRAMADA
(1886 1917)

A fost profesor de liceu qi la inceputul rasboiului

mondial din Sept. 1914 a fost unul din cei dintaiu
refugiati in Romania visurilor sale, unde s'a inrolat
ca voluntar in armata romana, murind moarte de erou
la Cireqoaia in 27 August 1917. (Vezi : Dunareanu 9i
L. Marian, Prozatorii no9tri, Chi9inau).
Si-a tiparit in volum : Din Bucovina de altadata,
schite istorice, bibl. Steaua, 1911 ; Romania Julia"
din Viena (1871-1911), Arad 1912 91 altele istorice.
Restul aumeroaselor sale scrieri literare 9i istorice
a9teapta inzadar deFgroparea lor din coloanele re-
vistelor junimea literara dela Cernfiuti, Viata roma-
neasca, Luceafarul, Neamul romanesc literar ete., pe
cari le-a publicat in parte sub pseudominul Nicu Nalba.
De curand au aparut scrierile sale : Ion Gramad5,
scrieri literare cu un studiu asupra vietii 9i operii lui
de Const. Loghin, Cernauti 1924.
Numeroasele sale scrieri politice sant cuprinse in
ziarele locale bucovinene, precum 9i in Neamul ro-
manesc, Romanul din Arad, Tribuna etc.

18

www.dacoromanica.ro
 DE AJUN
Stra§nic ger e afarä de auzi crapa.nd lemnele
§i dranica pe haizasuri; chiar zarea vânatà ca de
plumb pare inghietatk Zarzarii din gradina preu-
tului Niculae Craciunescu *i. spini§ul de pe gardul
de nuele s'au inalbit de chidie. In ograda., la
fa.ntâna., e un ghetu§ de n'ai cap sá te apropii.
Amarnicã vreme, fereasca Santul 1 numai In läun-
tru, in casa, e veselie §i neastâmpar : trei fete
tinere stau la fereastra din sail §i aleg grAu
pe masa.
Una-i Aurelia, fata invätatorului Avramescu,
blanda ca un inger §i buna. de s'o pui la rank
cAnd te doare; celelalte doua-s fetele parintelui
Nicolae, odoarele lui, pe care le iube§te ca ochii
din cap. Valeria, cea mai mare, o blondinà cu
ochi ca.prii, stä plecatä pe masa §i alege repede
firele de gram : in rastimpuri ridica ca'pul §i-1 ra-
zima, pe palma stAnga. prive§te dusa. ca.taxa
§i.

vreme in gol, apoi in coltul buzelor ii inflore§te

www.dacoromanica.ro
 276 ION GRAMADA

un zâmbet mulcamit, sfios par'cd ; cea mai mica,

Natalia, ori cum o desmeardd WO, Lia, e cea
mai frumoasa dintre toate, dar sglobie si neas-
tâmpdratá ca un drac. De cA.te ori i se pare
cd aude clopotei de sanie, i se imbujoreazd obraji
ca cloud garofe de sAnge, ochii ei negri clipesci
ca de lumina', apoi s,are iute in sus si, tuguinduli
buzele, desghia0 geamul ferestii. Asteaptd oaspeti
dela Cernau;i...
(Oare va veni de sdrbdtori si Brusturean
al Valeriei? Ce mai petrecere are sã fieli in-
trebd Lia.
(De ce sd nu vie?! Eu presimc cd yeti
avea oaspe si pe Banuc, gimnaziastul; acela
are sA umple casa de veselie. Dragut bdeat,,
rdspunse Aurelia, uitându-se pe sub gene la Lia.
cMie nu-mi place : e prea obraznic 11 dar gAndul
er zice : de-ar veni, avem sd rdsturndm casa si,
uitAndu-se in zarea albastrd, nemiscatd, si-aduce
pe incetul aminte de toate vorbele lui dela pe-
trecerea din sat. 0 prinsese de mânä si-i bAzdia
mereu in ureche :
(Lie, Lie
CiocArlie...,
Fetele lucrd mai departe tdcute. In soba de
olane dudue focul si lumina soarelui spalacitd,
slabd, se resfrânge prin geamurile inghetate si
se asterne morcoma pe mobilele scuturate de

www.dacoromanica.ro
ION GRAMADA 277

colb ce sclipesc de curatenié. Auzi numai mis-

carea degetelor pe masa sau vr'un oftat ascuns,
inabusit.
eVai, cum e si mania! sa: ne pue s'alegem
grau, numai sà ne vada lumea ca santem gospo-
dine I Eu m'am saturat de ales!, zice Lia si se
scoald. Arunca o privire scurta in oglinda sa
indrepte o suvita rasleata, depe frunte, apoi trece
in sufragerie, de unde se intoarce cu un cutit si
cii o pestelca plina de mere.
eStii ceva nou, Valecia ? Deseará am sal imbrac
rochia cea sural si am ha-mi las parul despletit,
legat numai cu o cordea rosa3. Dar vázand ca,
nu-i raspunde nimeni, varsa merele pe masa si
prin5le a se leganaincet, fredonând valsul cValu-
rile Dundrii, .
U§a din dreapta se deschide si o Voce striga :
ailai repede, fetelor, ca indata-i seara 1 Tu, Lia,
de ce nu alegi grau? Eine saubere Geschichtel ,
E cucoana preoteasa, o frumuseta trecutá deja,
cu toate cä ea nu voe§te 0, mairturiseasca. §i se
sulemeneste mereu ca in vremile bune. S'a ma-
ritat dupa. 'parintele Nicolae fära voia ei si de
aceea de multe ori o vedeai, cand era tandrã,
oftând la fereasta in amurgul fermecat dela
ear5., räzimandu-si capul pe o mand si privind
in zarea de foc a asfincitui ce insangera turnul

www.dacoromanica.ro
278 ION GRAMADA.

de tinichea al bisericii. Dar mai pe urmd au trecut

toate : anii si-au cernut pe nesimtite cenua lor
peste acest suflet mandru ce se vestejia de dorul
lumii celei mari in singurdtatea pacinicd dela teard,
intocrnai ca o floare cdreia-i lipseste lumina. i
poate si alte doruri ii frámantau stifletul ei ne-
inteles, dar cine era s'o intrebe de pdsurile ei
ascunse? Parintele Nicolae e bun ca panea cea
caldd, pe mu4i a mangdiat in nenorociri, dar nici
odatä n'a intrebat, de cei se umezesc ochii
preutesei lui, cand vr'o trásurd dela oras trecea
pe sub fereastà in pocnete de bici si sunete de
zurgaldi.
rUite-te, mama, cum mi s'au inflat degetele
de atata ales', zice Lia c'o voce plangatoare.
clouiul rnamei, pui 1 1 cucoana preuteasd ii
si
strange degetele la obrazul ei zbarcit. eStrangqi
graul, fetelor, si imbrdcaci-vd, cdci va fi vremea
sã vie oaspe0i 1 Vai, si papa. Inca nu s'a intors
de prin sat cu icoana 1 ,
Din sufragerie vine alergand Costicd, un dra-
cusor de bdet, cdruia ii sta capul numai la pozne
si se prinde de rochia mâne-sa, zicand : 'Mama,
mama! sd-ti spun o veste noud, strapic nouäl,
cCe veste-i spune mamei c;)
c Mamd, eu pot ,uera.). '
rCum se poate una ca asta?,

www.dacoromanica.ro
ION ,GRAMADA 279

clan, ascultd-mdi, §i, ir4epenindu-si picioarele,

i§i bagd mânile in buzunarele pantalonior si in-
cepea suera de mama focului.
«Das ist nicht schein, Costicd draga !
Copilele trec in odaia din dreapta ca sà se
imbrace pe diseard, iard cucoana preuteasa dis-
pare in sufragerie cu Costicd de mând ce §uerd,
leganându-se când intr'o parte, cand in alta. Sala
rämâne goald si amurgul cenusiu se furiseazd
prin fere§tile cu flori de ghiata, ca pulbere
ward. Fetele se imbraca in odaia de-alaturi,
chicotind pe infundate.
cFetelor Mi, scoateti cdrci pe masd ca sä nu
fie goald,. cA. cdrtile,, si fetele scot din dulap
pe Alecsandri, Eminescu si Dan de Vldhutd, toate
netdiate incd; pe urmd un roman de Oscar Wilde,
Nana si Evangheliile lui Zola, aceste ferfenitite
de .ata.ta cetit. Le imprdstie pe masa, pe clavir
si pe canapea, asa ca la int'âmplare, deschise la
pasage, in cari e vorba de iubire §i declaratii....
Afard in tindá s'aud tropäiri scurte si indesate,
scArtdit de omät si un glas cruu, ce pui de
ger, 4i ilighea0 si máduva in tine,. Apoi vocea
preutesei: cE§ti gata, Nicule?,
cInca nu, dar am trimis pe dascAlul cu pdli-
mariul sä mai frámânte si ei cele troiene, cd pe

www.dacoromanica.ro
 280 ION GRAMADA.

mine m'a rásbit frigul la oase. Numai de nu m'ar

scurta cu colacii 13
E pArintele Niculae. Iata-1 cd intra in salA,
desbrAcat de suba. E un roscovan scund Orin-
tele Niculae, cu pArul cdrunt pe la tAmple si in
crestetul capului, dar inca-i vanjos, nu se da cu
una cu doug. Sfintia sa e Oran de acasa §1 s'a
chinuit pe la scoli ca toti cei dela sate.
Ca gimnaziast a dat lectii in familia advoca-
tului SlAtineanu, unde a cunoscut pe fJca lui,
Cleopatra. PArintele a prins slAbiciune de dansa
§i i-a cerut maim. and s'a insurat, n'a luat nic
ban ros cu sotia, dar, fiind om vrednic si stran-
gator (chiar prea strangator), prinse chiag §1
astAzi e cel mai bogat preot din decanatul lui.
Pe preuteasa o iubeste ca ochii din cap, de§i
ea-i fAcea multe zile fripte la inceput, ca ar t
un taranoiu calic si cä s'ar fi intolit cu ajutorul
§i protectia rudelor ei. Dar furtunile din casa
preuteasca s'au mai potolit cu vremea ce le schimba
toate, facAnd loc altor .griji, si astazi trAesc li-
nistiti cu singura dorinta de a-si vedea cele doua
fete maritate si pe Valeriu mantuindu-si stu-
diile la universitatea din Cernauti.
cCe lucrati, fetelor, aici ?,
tA§ezam carti pe masa, papa,. tBine, dra-
gelor, bine'.

www.dacoromanica.ro
 ION GRAMADA 281

Sfintia sa Ii ia un fotoliu moale si se apropie

de usa sobei de olane ; apoi, razimandu-se de
spatar, ii impreunä manile pe pantecele bine
hränit, privind cu ochii pe jumatate inchisi la fete.
Abia le zareste prin intunerecul din said : pe
canapea stau cuprinse de dupa gat Aurelia §i
Valeria, soptindu-si vorbe poznase la ureche, de
care rad ascunzandu-si capul una la pieptul ce-
leilalte. Deodata Valeria intrerupe tacerea : Vai,
Aurelia, cat imi esti de draga,, i o cuprinde
de gat si-o s5ruta pe ochi de nenumarate ori,
apoi iaräi rasuna rasete inabusite.
Lia std visatoare la clavir, dar nu cânta. Cine
stie ce ganduri ii trec prin minte acestei copile,
atat de sburdalnice de almintrelea. Linistea di
sinuratatea dela sat aduc dorinti ascunse ce
ard si pun multe fete pe ganduri, mai ales cand
esti osandita sa iei asa de rar in lumea
...E vara atat de cald in nemärginirea al-
bastra : ceriul pare o apa limpede, nemiscata.
Ea se da in scranciob in gradina si el vine sfios
spre dansa, intinzandu-i doua visine rose, ce se
tineau la un loc desagute, iará ea... le-a in-
fipt la piept, pe rochia cea alba: pareau doul
picaturi de sange pe un bulgare de zapada di
acuma asteaptä sã vie el, obraznicul cel atat de
drag ei...

www.dacoromanica.ro
 282 ION GRAMADA.

Parintele urrnarqte cu ochii jocul focului din

sobä pe fata §i parul Liei. Ce ti-i §i cu fetele
astea 1 Daca ai baeti, trae§ti maica fara nici o
grija; fetele-s curata saracie pe capul omului.
Palärii, rochii, baluri, pe urma. A. mai stee pe
la ora§, daca vrei sa nu impleteasca cosata alba.
Face omul cum poate. *i dacà nu-i vr'o nadejde
Inca, le-aduci inapoi in satca sä vestejeasca,
uitându-se prin geam in zarea departata, uncle
trae§te alta lume mai veseld decat tarani §i iar
tarani. .

Valeria-i de maritat acuma, peste cativa ani

are sa-i vie ra.ndul i Liei. De aceea a chiemat
oaspeti de Craciun sa. mai petreaca cu fetele, sa. le
.distraga §i cine §tie... Brustureanu e baet bun,
de familie §i ce mai are? ia anul asta Inca la
repturi. Sfintia sa a bagat de samd cã el se
cam invarte pe langa Valeria. Pe Popescu, teo-
Jogul, inca I-a chiemat, dar mai mult de forma.,
ca sa faca fatä la lume, ca. Lia nu-i nebagata in
sama §i de aceea sa se intereseze mai multi de
&Ansa. L-a mai pripa§i o vreme prin casa., pand
se va afla un altul mai bun, de§i vedea prea
bine ca. bdetului i-e draga fata ca lumina ochilor.
Dar nu se poate : teolog... un fecior de Oran_
nu-i vorba e mai desghetat la minte ca Brustu-
reanu, ba chiar parintele Nicolae singur simte§te un

www.dacoromanica.ro
ION GRAM ADA 2 83

fel de sfialä, cand se pune la discutie cu dânsul :

atata judecata si agerime de spirit stie sä des-
volte tânarul teolog.,*i preuteasa ii zise intr'o
zi« Lieber Nicu, Implineste-mi si mie o dorinta :
macar sa n'o dai pe Lia dupa un teolog ca sa-si
petreaca zilele in pustiul dela Ora, fierband si
cosand ca tarancele Fp Jar el i-a fagaduit ca-i va
implini dorinta ; si pe urma prea tare o iubeste
pe neastamparata de Lia, decat sa-o dee dui:id
un teolog ce se trage din tarani : se vede ca
pärintele a uitat de obarsia sa. Cu girnnaziastul s'a
vedea... sa Lcà mai intai examenul de maturitate.
Fara sa. vree, Lia apasa pe o clapa : sunetul
alearga spariat, in valuri clocotitoare, prin odaia
intunecata., si-1 trezeste pe Sfintia sa din gan-
duri. El tresare, se scoala greoi, ca un om bine
trait, primblandu-se incet cu manile la spate
prin salä, oprindu-se din cand in când.
A rasarit luna si lumina ei verzue zugraveste
pe podele geamurile ferestilor dimpreuna cu glas
trele pline de flori: conturele mobilelor se zaresc
mai bine, cele douá fete tac acuma inghemuite
pe canapea. E liniste, numai in bucatárie, de
unde patrundeun miros frumos de mere prajite, se
aud tocaniri surde de satar. 0 mata alba ca omatul
luneca prin lumina lunei spre Lia si i se sue pe
brate.

www.dacoromanica.ro
284 ION GRAMADA.

De afarà patrund clinchete de clopotei, Sf orb-

iri puternice de cai i poarta se aude scârtiind
in 0.0.ni : toti tresar din amorteald. Oaspetii I )
Valeria aprinde tremurând inesald lampa cu lu-
mina cea verde, Aurelia trece in bucadrie sa
anunte sosirea oaspeOlor, iar Lia se peaptà nä in
oglinda §i-§i aseazä paru-i crq pela tâmple. Fata
ei pliná e imbujoratä de neastAmpAr i parca-i
arde pamântul sub picioare ; deodatä alearga
särind ca o ca.prioarã in urma Aureliei.
Pärintele iese inaintea oaspetilor ca sa-i Tri-
measca i sà ii strângã mana de bun sosit. Sa-
nia se opreste la scara., caii scuturd din cap
sforAind i zurgalaii sund vesel. In tindã se aud
voci amestecate, cineva loveste cu papucii inghe-
ta0 in podele, in vreme ce altul bate in palme
de frig. Sfintia sa îi conduce oaspetii in cance-
larie, unde-i- cald i arde deja lampa.
tEl bine-aci venit, domnilor, in coliba mea
sa.racd. Ian sã vedem, n'ati inghetat pe drum)
si el ridicd lampa sa-i priveascã in fata. Teolo-
gul i juristul au mustatile tuquri de gerul cel
strasnic ; gimnaziastului numai sprincenele-i scli-
pesc, a la el must4ile-s ca in palma. Brustu-
r eanu e fraged i fard vlaga, ca mai toti bãeii
din familie bunk cu ochi blânzi i duioi. Popescu,
teologul, e bine zidit, träskurile feei lui sânt

www.dacoromanica.ro
 ION GRAMADA 283

aspre, dar bine croite, poti ceti pe fruntea lui

usor incretita ce vointa puternica zace in acest
Omar, pe care grijile i nevoile 1-au imbatranit
prea de vrerne. Iar pe gimnaziast ii tradeaza
ochii lui man i neastamparati ca-i baet plin de
viata i energie.
r*i ziceti cá n'ati inghetat pe drum?, (De
Asti doi nu era pacat, Sfintia ta, dar de mine ar
fi fost intr'adevar paguba. A*a odor mai rarl
raspunse Vasile Banut.
(Acuma mai sta0 un pic pana ce v'a iei gerul
din trup, pe urma va yeti incalzi. Lele Ruxanda,
ada yin fiert cu scortipara ca sã ni dezmortim
oaspetii3.
(Parca ti-a ie*it un sant din gura, Sfintia ta.
Cei multi inainte Ii zise gimnaziastul, frecându-*i
manile de ger *i de bucurie.
Batt-Ana Ruxanda aduce o strachina de placinte
calde *i-o garafa de yin galbui ca paiul de grau,
iar .parintele ii suce*te fiecaruia cate o tigara,
cad degetele li-s tapene de ger. Dupa ce-au
Wts ale un gat sdravan de vin, sirntira indata
cum li patrunde caldura prin tot trupul des-
mortindu-li oasele. Limba li se descle*teaza, par'ca
vorba incepe-a curge mai intai domoala, pe
urma tot mai infocata... Dupa ce-au statut cu
to0i la cina, intrará in salã : in launtru era *i
invatatorul Avramescu dimpreuna cu consoarta

www.dacoromanica.ro
286 ION GRAMADA.

d-sale. Avramescu e un om inalt si uscAcios cu

barba. si must4i1e sur e. Toata vremea-§i roade -
riisi face politica la toarth cu parintele Nicolae, care
zimbeste necontenit, când cela inchide dintr'un ochi
cu inteles si-1 bate pe Sfincia sa pe umAr. Doamna
inva;atorita e fatã de tàran, fArd pic de carte,
e imbra.cata neyntege, ca doamnele cele mari, dar
e tare stangace si umilitã in fata atkor domni
mari, de aceea s'a retras de cu bunA vreme de-a
parte, privind sfioasã in juru-i.
Pärintele e in dusi buni in astä searà ; intr'a
cu invatatorul in cancelarie, furneazd amandoi
cAte-o thin35.ie si se indulcesc cu ale un gât
de yin fiert, pe ur mã iarAsi se intorc in said,
se aseazA pe canapea si privesc cu ochii umezi
de mulOmire la tineret. ate odatä §i-aruna
ochii spre preuteasa lui de aläturea, oftea si,
impreunându-si mânile pe pantecele lui rotungior,
si-aminteste cu ochii inchisi de vremile trecute. Se
face par'cd in Suceava... peste drum dela dAnsul a
casä albá cu feresti mad, pline de flori, §i in
fereastã ea, preuteasa lui de-acuina, ceteste.
Apoi lectiile... Amândoi, plecati pe carte, citesc,
cinandu-si respirarea si prin crapArura u§ii ii pri-
veste cu ochii veseli die guadige Fi au Slátineanu.
eFrumoas 5. era preuteasa mea pe vremuril
sopteste el la urechea invãOtorului, iputea s'a

www.dacoromanica.ro
ION GRANADA. 287

iee si-un conte, numai tatl-sau de nu s'ar fi

näscut in zodia re0i, inzestrat cu darul suptu-
luip. Ceilalti vorbesz incetul, pe soptite, si sala
intreaga räsuna ca de un zumzet inabu§it de al-
bine, ce creste si iar se sange in restimpuri.
Brustureanu si Valeria stau amândoi lânga fe-
reasta. El ii povesteste aventuri din viaca de
universitar, dueluri ce le-ar fi avut cu oficeri,
iar ea il asculta fericita, cu ochiiinlacrimati, fara
O. se uite la el, cum Ii pipae mandru sgarie-
turile de pe obraz.
Lia e atat de vesela in asta. seara, de gAndesti
ca. toata lumea-i a ei. Se pune la piano sà cante,
dar mai intai isi in dreapta. parul ce-i pica in ochi.
Murmurul de §oapte se potoleste pe incetul, numai
o singura observare se aude : c De nu mi-ar diochia
odorul 11 E bunica ei maica, parintelui Nicolae, o câ-
rancä batrana cu catrinta neagrã si zabranic alb ca
omatul.
Lia incepe sá cante. Sunetele curg lin ca
picaturile de apa. !impede pel pietre scobite,
apoi vuesc puternice, vijelioase, ca o furtuna
deslantuita. Obrajii i se rumenesc ca doua-garofe
§i clipeste des din ochi. In sala-i 1inite adânca.
Gimnaziastul se apropie de &Ansa :3 Domni§oara,
nu clipi asa din ochi ca ma nenorocesti 13 Ea
nu 1-a priceput cDaca plac, cauta-ti altii I
si se scoall dela piano. c Chiar mi-am gasit. Ai

www.dacoromanica.ro
288 ION GRAMADA

domnisoarei Aurelia sant mult mai frumosi, mai

plini de intuneriC I, respunde gimnaziastul indar-
jit. Lia stä locului, isi musca buzele, resuflarea-i
este grea, fierbinte. 0 lacrimd i se furiseath pe
facd, apoi altele rand pe rand. Ea se duce la
bunica-sa, o cuprinde de dupà gat si incepe a'
plânge incet asa cá ceilalp nu observ6. nimica.
(Bunica, Banuc a spus cä ochii Aureliei is mai
frumosi decat ai mei,.
eNu plânge, draga bunicai s'a pomenit
I

sá aibá cineva ochi mai frumosi ca Lia bunicai?

Lasä. cá i-oi da eu lui si bunica orsmang5.e, o
I

netezeste pe cap §i-i särutã ochii plini de lacrárni:

Lia s'a ogoit, Ii sterge lacrirnile si prinde a zimbl
iarasi; apoi o ia pe bunica-sa de mând si trece
in altd odaie, din dreapta. Deschide un dulapas
§1 scoate din el o multime de papusi si, ase-
zandu-se amandou'd pe cate un saunel, incep
jocul. E de cincisprezece ani, dar a ramas tot
copi1á si bunica-sa o iubeste asa de tare, incat
a ajuns in mintea ei si se joaca impreuna. cu
(lama. In serile de iarna, and bunica ei torcea&
ea se juca la picioarele ei cu päpusele. Acuma
a asezat lampa jos, pune o pApuse cu ochi
albastri intr'un carucior si-1 trage pe jos. Pe
usa inträ Popescu impreuna. cu Valer cuprinsi
pe subsuori, dar väzand comedia, stau locului

www.dacoromanica.ro
ION GRAMADA 289

fara O. scoata o vorba, numai Popescu zimbe§te

trist §i-§i zise : t Pentru cine imi pierd eu mintile ! 3
apoi ies din odaie amandoi pe varful degetelor.
Intr'un tarziu intra Lia iara§i in sala, sglobie §i
vesela, ca §i cum nu s'ar fi intamplat nimica.
GimnaziastuI, de altfel curajos, acuma e muiat
de lacramile celor doi ochi negri, vine sfios
spre Lia, o prinde de mama §i se roaga. : g Dom-
ni§oara, ma ieqi ?) tPentru ce?). cPentru
gluma mea rautacioasA). tEi 1 prostii 1 UitA-te
(§i ea-i pune amandoua mânile pe umeri, s'apleaca.
la urechea lui §i-i §opte§te) : Uita-te, bunica a zis, ca
mane avem'sà. mergem amandoi cu sania la primbla-
re. SA vezi cum §tiu eu sa man caii. Ce crezi, ca. nu ?)
Ceilalti incep pe rand a casca, somnul li
ingreue pleoapele. Familia Avramescu i§i ia
ramas bun dela toti §i plead, acasa, iar cei rama§i
se pregatesc de culcare.
Popescu teologul doarme intr'o odaie cu gim-
naziastul. Pentruca-i a§a de frumos afara, n'a.
tras perdeaua in jos : voia sa vada cum bate luna
prin fereasta §i lumineaza in odaie. A§a i-i de
jele la inima, cá nici odata in viata lui. Sa fi
fAcut el mai bine Craciunul acasa, cu parintii §i
neamurile, decal O. stee pe aici instrainat de toti.
I-ar fi inveselit pe cei de acasa §i mult s'ar fi
bucurat biata ma-sa sa.-1 fi vazut imbracat in straie
19

www.dacoromanica.ro
2 (:) o ION GRAMADA

preutesti, cantand in biserica dela dansi din sat.

Intr'o zi a primit un rävas, o carte cum zicea
masa, in care-i scriea : ((Mai bdete I Noi te-am ruga
frumos, dd., ca niste tarani prosti ce shntem sl
petreci tu sarbätorile acasä cu flO. Poate, cine
stie, ti-a fi rusine de noi acuma, cdci esti domn
mare si CrAciunul la domni poate va fi mai fru-
mos, insd tot mai bine-i la.noi acasd 1... Caci dupd
ce te vei gospodari, vei vrea sá vii si nu ne vei
gdsi mai mult 1... Bieii lui 064 I_
E liriite pretutindeni, dar asa. de adanca cd,
dacd ai scdpa o märgicã pe podele, s'ar auzi in
toate oddile. Un greier iese de supt pat, se
aseazã in mijlocul oddii i incepe a canta : tam,
tam. Toti dorm.: aude respirarea regulatá a
gimnaziastului i trosnetul dranitei de pe acoperis.
Din odaia de-aláturi, unde dorm fetele, pa-
trund soapte usoare. Un oftat lung : a Valerie,
dormi?) Inca nu) a Vai, asa mi-i nu stiu
cum, ca-mi vine parcd a plange. si-s veseld, tare
veseld, Valerie) 11.... Popescu repeta incet, sfios
ca si cum s'ar teme a Tare-s veseld, Valerie)
:

a Asa-mi era de mild asara de Aurelia, cutn sta

singurd numai cu md-sa, färd sà vorbeascd cineva
ciz ele 1 2 Iardsi II impresoard linite adâncd, deli
aude bAtaile inimei. Luna ti revarsd pe podele
razele ei verzii ce joacä ca o apä de lumina.

www.dacoromanica.ro
ION GRAMADA 29 1

Dranita trosneste, omatul scartie sub picioarele

colindatorilor, ale caror glasuri se aud stanse
in depärtare. El aromeste si in gandul lui vede,
departe de sat moara tatãne-sau cu ferestile in-
ghetate, prin cari strabate lumina. Vede scocul
si rotile morii, toate sloi de ghiata,... pe fratii lui
mici, ascultand la fereasta colindatorii, ce rar cand
strabat prin troiene pana la dansii. L-asteapta
toti cu masa plina si inima chinuita de nerabdare.
Iara el?...
(J. L. a III nr. 2, Februarie 1906)

www.dacoromanica.ro
 LIVIU MARIAN
Isliscut la 1883 In Siret (Bucovina), este fiul lui S.
Fl. Marian 0 e profesor. A colaborat statornic la
Junimea literarg din CernAuVi 9i alte reviste din ve-
chiul Regat 9i Transilvania. Are versuri 0 prozg ori-
ginale 9i traduceri. In doug volume §i-a publicat
nuvelele i schitele : Suflete stinghere, bibl. Minerva,
Bucure9ti, 1910 0 Printre stropi, Suceava 1912, din
.care e luati bucata de mai jos. Vezi Prozatorii no9tri,
chrestomatie, de Marian 0 Dundreanu.

www.dacoromanica.ro
 SOLUL DURERII

Sta ghemuita la un loc cu alte tovardse in

cuibusorul cald si ingust ca o pungulitä.
N'ar putea spune de unde vine. Atka doar
a bagat de searad, de cand sta acolo, cd. in rds-
-timpuri pungulica isi strange pare0i, par'c'ar voi
sa le striveascd pe toate. Noroc numai cä atunci
se deschide repede o gaurd mica si luminoasd,
prin care tovardsele, cari nu mai incap, fug afara.
Dar, in aceiasi clipd, isvoresc altele la loc dintr'o
gurd intunecatb. de %eve. 5i pungulita fermecatá
remâne vecinic plind.
Pe rand o mulcime de tovaräse pdrdsiserd in
scurt timp cuibul lor si acum lacrima sta infio.
rata la gandul cd va trebui candva sd iasd si ea
afara. 0 chinuia numai frica de necunoscut.
and va trebui sb. iasä? Dupd cat putuse in-
;elege, mana cea nevazutd, ce apdsa asa de
puternic paretii pungulitei, nu ficea acest lucru
in rastimpuri anumite si dupd legi hotdrate. Asa

www.dacoromanica.ro
296 LIVITJ MARIAN

ca din senin pare0 se apropiau deodatã deolaltá

§iboabele strivite cdutau totdeauna scaparea prin
gaura luminoasá.
De ca.teva ori §i-a insemnat bine imprejurdrile,
in cari s'a infamplat aceasta, i incepe a banui
adevaratele pricini ale isgonirii lacrimilor din cul-
cusul lor mink.
Odatá era frig mare. Pdtrunsese cu sulicelé
sale red pana in cuibul lor cald, de se infiorard.
cu toate, gramadindu-se la un loc, pentru a-§i
incAlzi trupurile fragede, cuprinse de amorteald.
Dar in clipa urmdtoare mama nevazutd präväli
pare0 peste dansele i o mu4ime mare fu ne-
voitä a iasä afara..
Se invârtiau lacrimele tremurAtoare o clipa,
doaud, pe cerul luciu al ochiului s'apoi lunecau
amortite pe geand la vale si incremeniau jos in
zapada alba., luand chipuri gingase de stelute
sclipitoare.
Altddata se auzi undeva afard un bazdit scurt,
iar märul ochiului din apropierea pungulicei in-
cepu a se invârti nelinistit, de credeai cd un suvoi
salbatic a pornit o math' nàba.ddioasá de moard.
5i'n aceiasi clipä parqii se napustira unul asupra
altuia cu furie nernaipomenitä, ca doi dusmani de
moarte, cari voesc O. se rdpuie. i zeci de la-
crirni inspaimântate tdsnira pe purl afard.

www.dacoromanica.ro
LIVIU MARIAN 297

Cd fugarele avura, lunga vreme de film& cu

musculiça neghioabd, ce indráznise s5 hare in
ochiul omului, cá o inecard scoaserd in sfarsit
afard lesul pe spatele lor incovoiate, nu putuse
afla niciodatä lacrima remasd inapoi.
Mai in urma iesisera cateva lacrimi din pun-
gulita, fdrd sä se poata iqelege ldmurit pricina
acestei plecari neasteptate. Se duseserd mai mutt
pe furls si de voie. In aceiasi clipá resund undeva
afard un tunet puternic, de se sguduird cu toate,
dar nime din ele nu stia ce sunt hohotele de
bucurie.
Lacrima banui cd trebuia si le fi ademenit
ceva frumos afara i pentru intaia card incolci in
ea parerea de ram cd sti inchisä i dorul de a
iesi in lume. 0 simtire tainicd Ii optea ca lacri-
mele sunt menite sä fie marture la toate intam-
plarile minunate din impara0a luminii. 5i ar fi
dorit sä fie si ea faca la o clipl de fericire in
lumea oamenilor.
Darä soarta ii 'Astra o crucla desamagire.
Odatd, duplce iesiserd toate tovaräsele sale
si isvorul lacrimilor secase aproape cu totul,
punga incepu a-si strange din nou baerile, dar
incet, par'cd iar fi pärut rau sail goniasa cel
din urma margaritar din cuprinsul säu sdrac.
5i lacrima iei bucuroasi.

www.dacoromanica.ro
298 LIVIU MARIAN

Ajunsä pe oglinda ochiului turbur, ea se miri

de lumina posomorâta din jur. Abia daca tre-
murau undeva doaul suluri mici de lumina gal-
bank .vapaile dela doaua lumanari. Intre ele cu
fata de ceara, lucitoare ca sticla, .sta chipul ne-
mi§cat al unui mort, de pe care flacarile lene§e
trezian .in rästimpuri.sclipiri bolnave.
cum capul omului, ce purta lacrima in ochiul
sat' intristat, se plecase, ca sl-1 sarute pe mortul
scump pentru cea din urma or6, lacrima strivitl
de gene luneca la vale pe fata rece ca ghiata.
and o atinse, un fior rece Ii fulgera tot trupul
§Pn graba se 'strecurä de-alungul unei cute, de
frica O. nu incremeniasca de frig, pand ce ajunse
in cutele hainei celui mort.
cum incepea sà se subtieze §i sa se ascunda
tremurând in tesaturile moi §i calde ale hainei,
intelese cá nu fusese trimisa pe lume, pentru a
fi martora fericirii.
Ce soarta feluritä ne este data §i noaua I
i§i zise intristatã .in gAndul .sau lacrima §i disparu
intre -cesaturi, fara sä §tie poate ca va insoci la
groapa o Mama moartä ca sol 6redincios al'unti
dureri nemarginite, ascunsa in .sufletul pustiu' al
bietului copil orfan.

www.dacoromanica.ro
 I. E. TOROUTIU
Are traduceri, studii statistice-economke asupra
starilor sociale din Bucovina, cantece 0 pove0i po-
porale precum 0 un volum de tncercari literare :
Chipuri, Cluj 1912, din care am luat i bucata de mai
jos. Acolo este data qi bibliografia.

www.dacoromanica.ro
 STRAJERUL CETATII

Noapte... Intunerec tainic... Lini§te misterioasA...

Din cand in cAnd numai murmurul pArAua§ului
dela poala CetAtii resunA. De altfel nimic nu se
mi§ca., nimic nu se aude. Doarme, doarme totul...
Din ora§ abia se zAresc luminile felinarelor, li-
cArind ca ni§te ochi afundaci in besnA... Ora§ul
Suceava e mort, nici un semn de viatA. Luminile
din depArtare par numai ni§te lumini de mort...
la sicriul tArii. Sermana tarA I... Si cetatea strA-
jerului Zaharie stA tristA, inegritA de jale. Jale
dup5. trecutul ei, durere la prezentul ei §i vi-
sAtoare la un viitor ce trebuie sä se ridice pe
mormanele ei de stand. Ce viaca, ce viata era
odinioarA in jurul ei 1 Si ce menire dureroasA a
avut raul dela poala ei 1 0 raule, raule, pana
cand vei tot curge prin matca ta ? De ce nuli
schimbi odatA drumul? De ce nu izvore§ti odatA
departe, departe, acolo unde n'ai trebui sA te

www.dacoromanica.ro
302 1. E. TOROUTIU

prefaci in lacrimi de sange?... Pand cand ne vei

tot Cala in cloud?
Cetatea Sucevei priveste departe'n zare, pH-
veste di mandrie dureroasa : cat e de puternica,
mama tara si, vai, ea nu se mai gandeste la
fiica ei, la pamântul ei, ce zace in agonie, se
svarcoleste in chinuri. Sicriul taxii ei e pregatit,
luminile ard, asteptand cu nerabdare sa-si dea
muribunda sufletul, si ea, mama, nu mai vine
s'o vaza pentru cea din urmd oara, sa-si ieie
ramas bun, daca nu sa-i aduca un leac de otel
pregatit in focul inimei ei...
Se apropie miezul nopOi.. Luminile incep A,
moard... Strajerul zetacii se tot misca incet, in-
cet printre galeriile zidurilor. *i el singur se
sparie de lin*ea ce predomina. Face un pas
inainte, loveste cu toiagul sat' de zidurile inegrite
si ele, si par'ca e lucru pocit : nici pietrele nu-s
treze, dorm un somn adanc sl desnadájduit, ca
si cand n'ar mai avea de gand sä se trezeasca
nici odata l La lovitura toiagului batran, ca si
strajerul, nici ele, pietrele, nu vreu sa resune.
*i bietul batran ar vrea mdcar cu mormanele
de stand sa vorbeasca, dar nu, ele se ranjesc
la el §i nu scot nici un sunet. 0 seama dorm
duse, o 'Lseama se fac numai ca dorm, dar au
gand sä se trezeasca ele, cand vor simci de

www.dacoromanica.ro
I. E. TOROUTIU 303

pasul unui Fat frumos, cAlcând pe pieptul lor.

Pe ba.tranul Zaharie 11 cunosc dânsele : el e omul
bor. Bietul strajer le-ar trezi, caci ar avea de
pus la cale cu ele multe, dar se terne ca nu le
va sfdr§i pe toate §i de aceea le lasá sà. doarrnd,
[And altädatd, când ii vor creste bdetii... Ei vor
strdjui atunci cetatea, ei vor incepe a trezi stâncile
Ei vor incepe altä viatd... Batranul in-
telege dorul nespus al Cetátii, al terii ei, al co-
piilor ei, dar el e bdtrân si slab si nu se incumetd,
mai ales nu vrea, când stie cd. are baeti §i copile,
cari, dupa cum prevede el, au sd-i sfintiascd
urmele lui cu sAnge... In ei, in ei e toata, nä-
dejdea... Ei vor implini dorinta cetätii vor muta
curail rdului de lacrimi...
Deocamdatä liniste, de care §i strAjerul Za-
harie se inspaimânta, tresare din vreme in
vreme, se uità indärdt ca si cd.nd ar vedea
ceva fugind... Se uitä lung lung, dar nu-i
nimic decdt aceeas ce-a v6zut 'Ana acumai
inaintea sa : ruine si iar ruine.
In mijlocul acestei liniste, care inspäimântã mai
tare deal si cel mai aiurzitor sgomot, strajerul
Zaharie pdse§te incet, ca o stafie in puterea noptii.
Un pas,.. Inca. unul... De-odatã rämâne
Tresare... Ii nidicá fruntea in sus... Ii deschide
ochii mari... mai mari... asa cum nu i-a putut nici
odatd deschide, de cd.nd se scobordsera batrânetele
www.dacoromanica.ro
304 I. E. TOROUTIU

asupra Ochii ii sticlesc... scanteie cu focul

tineretii, dar de geaba, nu vede nimic, nici nu-i
nimic de vazut ; i totus trebuie sä fie cineva in
cetate... Linistea i-se pare tulburatä... El ii
incoarda i auzul, ochii nu-i ajuta nimica. I-se
pare ca aude un sunet... Da, un sunet subtire...
mai unul... i Inca unul mai gros... Se contopesc...
Vibreaza necontenit... S'a mai amestecat unul
duios, molatec... Urmeaza toate... Un cântec de
mai multe voci navaleste la urechile strajerului
Zaharie i umple" intreg vazduhul...
Ah, Dumnezeule, un cântec, un cântec in-
geresc ! exclama strajerul, resuflându-se cu greu,
ca i când ar fi depus depe spatele sale cine
stie ce povara.
El mai facu vr'o cativa pasi inainte, se aburca,
asa de slabanog cum era, pe o frântura de zid
indrepta apoi privirea inspre partea dela ra-
sarit a cetatii, dincotro i-se 'Area sa yin&
cintecul ce-1 auzia. Dar abia se intaria pe
picioare i de-odata cAzu n genunchi pe pietre,
1ngânând plin de spaima :
Dutnnezeule, Dumnezeule, ce minune e asta!
In jurul altarului dela capelp. cetatii stralucea
o lumina galbani-aurie, o lumina rotunda ca di
aureola din jurul capului unui sfânt. i in mij-
locul acelei lumini stateau cateva chipuri nedes-

www.dacoromanica.ro
 T. E. TOROITU 305

lu§ite, cu fete ingeresti, i acele chipuri cântau,

cântau trecutul glorios al cetatii. 13AtrA.nul Za-
harie ramane neclintit in genunchi, rdmâne cateva
clipe pAnd se reculege, apoi ii fade o cruce mare
§i, sprijinindu-se in toiag, se scoald resuflându-se
intr'un geamAt inàduit. Ascultd cu atentie... Ce
cântec frumos I... N'a auzit, de când s'a pomenit
pe lume asa un cdtec...
Inima i-se moaie.. Simte un fior... Simte cum
se infierbAntd... cum reinvie la o viatä noud...
SAngele i-se sbate repede, fierbinte ca in anii
tineretii... Ochii i--se deschid... Urechile aud mai
bine ca altädatä... Se aude bine cântecul acelor
fiinte dumnezeesti... Paznicul se ridica pe vdrful
degetelor. 5i-a luat inima in dinti. vrea sa audd
totul, sä vazä totul, ce se petrece... Aude...
Fiintele cánta. :
Trecutul cetatii... 5tefan... El, sldvitul, a
trait pe aici... a murit aid.. Viata lui, viata unui
neam intreg... ,5 tefan itoiagu1 sau... Toiag, Ar-
bore, Arbore, toiagul batranetii lui 5tefan...
Doatnna Maria... Totii au cilcat cu picioarele
lor curate pc pietrele cetatii... si... si in loc ca
pe pietrele trecutului prezentul s inalte viito-
rul, el, prezentul, are alte griji, in vanitatea lui
se simte mai mare... Din pietrile ceatii s'au ri-
dicat case de desfrdu... 5i voi v. intAlniti acolo,
20
www.dacoromanica.ro
306 1. E. TOROUTIV

vã inveseliti, jucati pe ele ; dupä ce le-au ne-

cinstit a1ii, veniti sä le necinstiti §i voi... Voi
le multurniO a§a stramilor pentru slujba ce v'au
facut-o, u§urand cetatea de pietre... Astai-i taria
voastra sufleteasca... Din inimele voastre sä cla-
deasca strainii case de destrabalare, §i voi va
inveseliti in ele ?... Aceasta-i inaltimea prezentu-
lui vostru ?., Aceasta ?... 5i voua vi-se pare c'ati
intrecut trecutul ? A§a ? Inchipuire, vanitate, or-
bire I Hotarht, vä credeti mai mari deal acei
din vremurile trecute 1 Se poate, dar §i ei §i-au
zidit sute §i sute de cetati I ,i voi ? Atata §i
aata sodom de suflete §i totu§i nu va puteti
ingriji nici ma= de un capataiu I A§a de tari
sunteti ? A§teptati ca strainii sa va deie locul
de intalnire ? V'au dat I L'ati primit §1 va inve-
seliti in el, acolo unde ati trebui sã plangeti
necinstirea gloriei voastre Voi va incredeti in
I

ei ? Bine faceti... Ei §tiu cum sa se poarte...

voi yeti §ti vr'odata ? Nu Voi trebuiati inainte
I

de ce s'au ridicat acele case de destrabalare §i

in§elaciune, trebuiati din scheletul cet4ii sa zi-
'diti morminte pentru straini din acele pietre, des-
tinate de dan§ii pentru clädire... Dar nu, voi cu
nerabdare ati a§teptat O. se gateasca... Acuma
de mult e gata, acuma de mult va. inveseliti, va
bucuraci, bucura0-va §i dati cinste trecutului, a§a

www.dacoromanica.ro
I. E. TOROUTIU 307

se cade... Aici la cetate a mai ramas material

pentru cladit cAteva case de rusine... Azi, mane,
cei sträini, când vor vedea cä intre voi s'au fácut
vr'o cAteva tabere, vor veni iarasi, la cetate...
mai e de uncle... si voi sã va bucuraci ca strd-
inii va dau atentie, sä vá inveseliti, ca doar voi,
cu sapte inimi in pieptul de aramä, sunte0 tari
si mari... Ave0 tot dreptul : a0 intrecut trecutul
prizarât si rusinos faã de gloria noastra...,
A§a au cântat acele fiinci, in vreme ce garbo-
vul Zaharie statea ca o naluca in mijlocul acelui
aier misterios. Au cântat opera trecutului si au
plans tragedia prezentului. Dupa .ce inceta can-
tecul, incepu pe incetul, pe incetul, sä dispara
si lumina aurie dela capelä, pana ce peste in-
treaga cetate se laci din nou aceeasi liniste mor-
mântala si acelasi intunerec inspaimântator. Stra-
jerul Zaharie multa vreme nu-si putu deslusi de
a fost aievea sau numai vis aceea ce vazuse si
auzise. Se plimba cata-va vreme prin cetate,
anumea ca sa se oboseasca si sa poata adormi,
dar zadarnica i-a fost dorinca. 11 apuca zorii zi-
lei pasind printre galeriile cetätii.
A doua zi Zaharie nu spuse la nimenea in-
tamplarea din noaptea trecuta dedt numai ba-
bei sale. Vroia sa se incredirqeze, daca si in
noaptea urmatoare va vedea ceva si apoi va po-

www.dacoromanica.ro
308 I. E. TOROUTIT3

vesti lumii intregi, sA vina. si O. vada minunea

din cetate. Intreaga zi umblase Zaharie pe langa
altarul capelei, ca sA deie de vr'un semn din
noaptea trecutA, dar degeaba. Abia inserase si
credinciosul paznic isi luA sumanul in spate, to-
iagul la mamã si incepu a se pier de printre zi-
duri. De astadatA insA strAjerul se hotAri, cand
va vedea lumina langa altar, sã meargA acolo,
sä nu-i scape nimica din veder e.
Tarziu noaptea, cand intunerecul se intinse
peste intreaga cetate, acea lumina aparu iarAsi..
Inca inainte de ce incepuse cantarea, mosuI Za-
harie se afla acuma inaintea altarului, in genun-
chi, si cu manile incrucisate. Dupa cateva clipe
apArurA si fiintele misterioase, cantand acuma
despre, viitorul acelei cetAti, despré viitortil nea-
mului ei.,. Zaharie asculta, asculta cu sete si-si
insemna bine vorbA de vorbA, pe care o auzia
in tonul cantecului... Cantecul a fost mai lung de-
ck cel din noaptea premergatoare...
Dimineata il gasirA pe strAjerul Zaharie lungit
la mormant, galban ca ceara. Era mort, mort
pentru totdeauna si cu dansul moarta si toata
taina despre viitorul neamului nostru. El nu a-
vuse voie sl asculte taina viitorului §1, ca pe-
deapsa a indrAznise aceasta §i totodatã ca nici

www.dacoromanica.ro
I. E. TOROUTI1.3 309

un muritor sA nu afle din gura lui viitorul, strä-

jerul Zaharie trecu in altã lume... iar in schimb
rámase deasupra capului sau pe altar o inscrip-
tie, nu se stie de-a cui man5. scrisa. : (Treziti-v1
din agonie si viitorul va fi al vostru 1 s

www.dacoromanica.ro
 I. NISTOR
E profesor universitar la Cernauti.
A colaborat la LuceafArul, Viata Romaneasca etc.,
si a condus, impreuna cu G. Tofan, rev. Junimea
Literara". Are insemnate scrieri din domeniul istoriei
Romanilor atat in limba germana cat §i in cea rco-
mani. Lista cartilor vezi Contributiune la Bibliografia
rom. I. de Gh. Adamescu.
Fragmentul urmator 1-am luat din : Istoria Bisericii
din Bucovina 9i a rostului ei national-cultural in viata.
Romanilor bucovineni, Bucure0i 1916.

www.dacoromanica.ro
 rREFATA

Rostul bisericii In stat si In viata popoarelor

care se conduc dupd mântuitoarele ei Invdtaturi
este bine determinat prin lnsus felul, cum s'a ln-
jghebat organizatia bisericeascd primitivd. In
Orient invdtAtura crestineascA a gAsit, la rAspAn-
direa ei, un stat puternic si bine inchegat : Imperiul
Bizantin, in cadrele cdruia numai prin lupte in-
delungate si prin jertve de sdnge si-a putut do-
bAndi, In sfdrsit, recunoasterea oficiald. InláturAnd
cultul pdgdn, biserica crestind se instald in toate
drepturile si privilegiile acestuia, pentru a Ingriji
de cele culturale si duhovnicesti. Ea continua
deci sA rAmAnd In raport de subordinatie fata de
stat, sprijinindul din rdsputeri la Indeplinirea In-
datoririlor sale politice, administrative si militare.
Ingemanarea puterii bisericesti si a puterii de stat
era asa de deplind, incdt, In Inchipuirea contem-
poranilor, una n'ar fi putut exista fdrA de alta.
Patriarhul era sfetnicul cel rnai intim al Impara-
tului. Ornatul Imparatesc era aproape la fel cu
cel al Patriarhului. Acesta invoca harul cerului
asupra alesului lui Dumnezeu si asupra supusilor
lui ; alegerea Patriarhului se fAcea sub auspiciile

www.dacoromanica.ro
314 I. NISTOR

Imparatului, care convoca §i prezida si sinoadele

ecumenice. Puterea erarhicd era subordinata pu-
terii statului i numai rar and se pomeneste de
Incerari de emancipare. Limba liturgicd era i-
dentia cu limba oficiald a statului. Caracterul
national al bisericii orientale era din capul locului
asa de pronuntat, inat popoarele pAgane, care
prin propoveduitori bizantini furd increstinate,
precum erau Bulgarii, Särbii si Rusii, primird
numai ritul grecesc, nu insd si limba liturgia gre-
ceasa. Toate aceste popoare reusird curánd dupd
increstinarea lor de a-si intemeia biserici nationale,
intocmite dupd nevoile lor culturale. Bulgarii erau
Inca pagani, and se statornicird in sudul Dundrii.
Indatd dupd increstinare tarul lor chemd pe langd
sine un patriarh bulgar, pentru ca pe calea a-
ceasta sä desdvdrseascd intocmirea Muntria a
statului sdu.
Tot asa purcese si Vladimir cel Sfánt din Rusia,
dupa ce primise botezul. Exemplul acesta fu urmat
si de SArbi, cand triburile lor furd in chegate intr'o
organizatie politica militarA.
In felul acesta au purces mai tárziu si Domnii
tdrilor ro mane. Duca consolidarea statului muntean
Alexandru Basarab chemd un mitropolit pe langd
curtea domneasa dela Arges. Cu putine decenii
in urma asezd si Domnul Moldovei, Alexandru
cel, Bun, la Suceava un mitropolit, pentru a de-
sávärsi organizatiunea internd a tarii sale.
Vedem asa dard a in statele ortodoxe orgahi-
zatia bisericeasa s'a Indeplinit la indemnul qi sub
.obldduirea puterii de stat.. In lumea ortodoxd

www.dacoromanica.ro
I. NISTOR 315

organizatia bisericeascd face parte Intregitoare

din Intocmirea statului, dela care a emanat si In
a cdrui limbd propovAdueste si InvdtAturile si nd-
zuintele sale, o institutie nationald, menitA sA
satisfaca nevoile culturale ale neamului cAtre care
se adreseazd.
Cu totul altele Out traditiile bisericii apusene.
Imperiul Roman Occidental cdzu sub loviturile
barbare. Organizatia politicA dispAru si rAmase
numai cea primitivd bisericeascd. LungA vreme
episcopii rdmaserd singura autoritate duhovni-
ceased si politicd si Intre acestia episcopul Romei
eterne, Papa. Fatd de statele germane, Intemeiate
mai tArziu, organizatia bisericeascd era mai veche,
mai InrAdAcinatd si recunoscutd de toatd lumea.
Pentru aceia toate statele germane, care urmau
sA se constitueascd pe ruinele vastului Imperiu
Roman occidental, stAruiau sA dobandeasca recu-
noasterea si binecuvAntarea puterii bisericesti
dela Roma, drent consfintire a legitimitAtii lor. Pe
and in Rdsdrit biserica se desvoltd sub obld-
duirea statului si dupd dispozitiile lui, ln Apus
statele dobAndesc dreptul la existentA prin recu-
noastere din partea bisericii. In RAsdrit puterea
izvoreste dela stat, In Apus dela bisericA. Acolo
biserica tinde spre universalitate, ad spre indivi-
dualizare nationald. Universalitatea reclamA con-
centrarea puterii si aplicarea unei singure limbi
liturgice.
Asa se explicd, cum de limba latind a rdmas
pAnd azi limbd liturgicA pentru toate neamurile
de confesiunea catolicd. Asa s'a impus limba
www.dacoromanica.ro
30 I. NISTOR

latind Utigurilor, Cehilor, Polonilor, Germanilor

tuturor popoarelor neolatine, care profeseaza
credinta romano-catolica.
Consolidarea statelor apusene i intarirea lor
a produs, in mod fatal, o reactiune contra puteril
papale. Rivalitatea dintre ambele puteri a deslan-
tuit Indelungate lupte intre stat i biserica, care,
secole intregi, stänjenira desvoltarea economica
si culturala a popoarelor din Europa apuseana.
In toiuL luptelor religioase din Apus s'a petre-
cut in Orient un fapt de cele mai grele urmari
pentru popoarele de aci. Este vorba de asezarea
Turcilor in Balcani si de cucerirea statelor ere--
tine pe care le Intalnisera in calea lor. Sub lovi-
turile haine ale ieniceiilor se prdbusira toate
statele crestine din Balcani. Cazu Serbia, cazu
Bulgaria si in sfarsit fu daramat i Imperiul Bi.
zantin, redus de multa vreme la capitala Constan-
tinopol i imprejurime. Dara Turcii, ca Mohame-
dani, intrara numai In mostenirea puterii politice,
militare si administrative. Puterea duhovniceasca,
strans unitä pana atunci cu cea politica, ramase
si mai departe pe seama Patriarhilor si a episco-
pilor ortodocsi din Wile subjugate. In jurul aces-
tui singur asezámant din vremuri mai bunt, in
jurul bisericii lor nationale se grupará de atunci
Inainte popoarele subjugate din Imperiul Otoman.
In grija sefului bisericesc ramase pe langa dato-
rintele sale duhovnicesti, Inca si apararea tuturor
drepturilor politice, culturale i chiar econornice
ale credinciosilor sai. Pentru aceste neamuri bi-
serica, veacuri Intregi, era singura institutie na-

www.dacoromanica.ro
I. NISTOR 317

tionald, care avea innalta si frumoasa misiune de

a strecura In sufletele generatiilor desnAddjduite
mAngdere, nAdejde si nestrAmutatd credinta inteun
viitor mai bun si mai luminos. Si iatA cd dupd
sute de ani de suterinte rAsArird si pentfu po-
poarele balcanice zorile Iibertáii politice i na-
tionale.
In conditiuni asemAnAtoare vietuird secole in-
tregi si fratii nostri de peste munti. $i la ei puterea
de stat era strAind de limba i legea lor. Singura
biserica le mai rdmase romaneascA, dard si aceasta
ademenitd la convertiri de tot felul. Singura lor
organizatie nationald era cea bisericeascd. In ca-
drele acesteia pricepurd ei sA-si pdstreze limba
si sA-si apere drepturile dupd putin0 i Impre-
jurAri. Biserica a fost si a rAmas pAnd azi singura
cetate a RomAnismului din Ardeal i Ungaria.
Sub zidurile acestei cetAti, intdritd cu atAta dra-
goste i pricepere de Saguna, fratii nostri de peste
munti gasesc 'Ana azi singurul scut si addpost
contra atacurilor indreptate impotriva limbii, legii
si a insds fiintii lor nationale.
Cu mult mai fericiti In privinta aceasta au fost
RomAnii din Principate, dat find cd Write acestea
au stiut sAsi pAstreze pururea autonomia lor
politicA si nationald. Gratie acestei, autonomii,
apArarea in tereselor politice, culturale, nationale
si economice a rdmas in sarcina Domnilor si a
divanurilor domnesti. Gratie acestei fericite im-
prejurAri, atributiite sefilor bisericesti din Moldova
si Tara Romdneascd se puteau margini numai la
cele dubovnicesti, la care pAnd In timpurile mai

www.dacoromanica.ro
318 1. N1STOR

recente se socotiau i trebile scolare. Cea mai

frumoasd armonie domnia intre mitropolit i Domn.
Prin ceremonia ungerii si a Incorondrii mitro-
tropolitul ImprumutA puterii domnesti nimbul
obirsiei dumnezeesti. La rAndul sAu mitropolitul
cu sufraganii sai se bucurau de scutul Domnului
si al tdrii. Fete le bisericesti fAceau parte din di-
vanul domnesc i interveneau, din Insdrcinarea
Domnului, la aplanarea diverselor chestiuni poli-
tine si administrative.
* *

In deprinderile acestea pAstorise Dosofteiu He-

rescu timp de 25 de ani eparhia RAdautilor, pAnd
ce aceasta, la 1775, fu smulsA din secularele ei
legAturi politice i ierarhice cq Moldova si incor-
poratd Austriei. In locul vechii stApan'iri de aceias
limbd si lege cu bAstinasii acestei tAti se consti-
tui in Bucovina o noud administratie, germanA
$i catolicd cu centrul de gravitatie la Viena, o
administratie mai IntAiu militarA, apoi civild, care
se conducea in toate dupA doctrinele asa zisului
absolutism luminat, manifestAnd un Wit desgust
dispret pentru bdtrAnele traditii sizmatice ale
Moldovenil or bAstinasi.
In urma anexArii Bucovinei grija episcopului
Dosofteiu nu se putea mArgini numai la cele du-
hovnicesti ca pe vremea Moldovei, cAnd apArarea
tuturor intereselor politice, nationale, culturale $i
economice cddea In sarcina Domnului tdrii $i a
divanului sAu. Din momentul trecerii eparhiei
bucovinene sub stApAnirea austriacA toate aceste

www.dacoromanica.ro
 L NISTOR 319

marl, grele si sfinte datorii cazurd in sarcina

capului bisericesc.
Anararea drepturilor cuprinse In promisiunea
solemnA a nouii stapaniri de a respecta starile
de lucruri din timpul Moldovei si indestularea
nevoilor nationale si culturale ale Romanilor au-
tohtoni, iatd datoriile care se impuneLu bisericii
romanesti din Bucovina. Romanii Bucovineni
ajunsera deodata in situatia fratilor lor de peste
munti, unde biserica era singurul asezdrnant na-
tional, care mai ramdsese in slujba exclusiva a
intereselor romanesti.
Aceasta era noua situatie care se crease pentru
biserica bucovineana in urma deslipirii ei de Mol-
dova. Ea avea Ina lta misiune de a apdra interesele
nationale ale enoriasilor sal, de a pastra si Inbo-
OP mostenirea moldoveneasca si de a contribui
din rAsputeri la propasirea culturii romanesti si
la desteptarea in intarirea constiintii nationale.
Misiunea aceasta se putea Implini cu atata mai
lesne, cu cat biserica bueovineanA cu numeroa-
sele sale ctitorii domnesti era bine inzestrata cu
mosii Intinse, care cuprindeau aproape jumatate
din teritoriul Bucovinei. Indeplinirea acestei fru-
moase misiuni era Inlesnita si prin faptul a ar-
hiereii Bucovinei n'aveau nevoie sa calce cal
nebAtute, cata vreme puteau sa urmeze numai
exemplul arhiereilor transilvAneni, mai ales cel
al marelui $aguna, pentru a conduce corabia bi-
sericii bucovinene spre limanul mantuirii.
Batranul Dosofteiu a lnteles rostul chemarii sale
arhipAstoresti, dovedindu-se ca un vrednic apa-

www.dacoromanica.ro
320 I. NISTOR

rator al intereselor romanesti. El a protestat contra

importului de dignitari sarbesti in eparhia sa, el
a cerut dascali din Moldova, cand era vorba sä
se deschidd scoli primare in Bucovina, el a ame-
nintat guvernul cu rásvratirea poporului, daca se
va continua cu incurajarea propagandei rutene-
unite in dieceza sa ; el s'a opus contra seculari-
zdrii mosiilor episcopiei si a stdruit din rdsputeri
ca mijloacele nou creatului fond bisericesc sa fie
intrebuintate numai pentru indeplinirea nevoilor
crestinilor ortodocsi din Bucovina, cari in vremea
aceia erau numai Romanii. Atitudinea demnd si
hotaratd a batranului episcop n'a avut totdeauna
succesul dorit, dart in ea vedem expresia unei
constiinte nationale, care, dacd ar fi fost impar-
tdsitd si de urmasii sal, ar fi putut evita multe
neajunsuri si aduce mult bine nearnului Romanesc
din Bucovina.
Dail sub urmasii lui Dosofteiu constiinta a-
ceasta si priceperea pentru misiunea nationaM si
culturala a bisericii bucovinene se intuneca rn-ereu
pentru a disparea apoi aproape cu totul.
Urmasul lui Dosoftei a fost un sarb, Daniil VL-
hovici, care nu putea sau poate nici nu voia sa
inteleaga misiunea adevdratd a bisericii din Bu-
covina. El a favOrizat pe neofitii ruteni din dieceza
sa, a abdtut preotimea dela adevdrata ei che-
mare, trezind in sufletul ei ambitiuni deserte si
apucaturi birocratice. Omul bland si impdciuitor,
care era Isaia Balosescu, n'a gasit destuld putere
in sufletul sdu pentru a lndruma conducerea
bisericii pe calea cea dreaptd a traditiilor moldo-

www.dacoromanica.ro
I. NISTOR 321

veneti, pe care i le ImplAntase In suflet dascdlul

sdu Vartolomeiu MAzAreanu.
CArma bisericii ajunse apoi In mAinile nenoro-
cite ale episcopului Eugeniu Hacman, o fire des-
poticd, vanitoasd si coplesitd de o ambiOune ne-
bund si de o rAvnd nemaipomenitd de a parveni
cu orice pret.
Omul acesta intelegea prea bine misiunea bi
sericii bucovinene, dart el a stdruit din rdsputeri
pentru a zAddrnici Indeplinirea ierathicA cu Ar-
dealul §i tot el a fost acela care a impedicat
InfAptuirea autonomiei bisericesti. In schimb, a
ajuns mitropolit al Bucovinei si Dahmatiei, o dem-
nitate nemeritatd la care rAvnise o viatd intreagd.
De dragul acestei Inaintdri Eugenie a jerttit in-
teresele cele mai vitale ale bisericii bucovinene
§i ale RomAnilor bAstina*i. El a incurajat pe Ruteni
§i a pdgubit in mod simtitor propAsirea noastrA
culturald si nationald. Hacman are tristul merit
de a fi Indrumat rutenizarea Bucovinei.
Dupd cloud pdstoriri mai scurte cArja arhipds-
toreascd ajunse In mAnile viguroase ale mitropo-
litului Silvestru Morariu-Andrievici, care luptase
din tinereta pentru readucerea bisericii la adevA-
rata ei misiune national-culturaM. Daft, din neferi-
cire, cArma bisericii bucovinene ajunse prea tArziu
in mAnile lui Silvestru. Un proces istoric de o
sutd de ani nu se mai putea schimba asa de usor.
Rutenii se intinserA In diecezA si guvernul era de
partea lor. IncercArile cu congresul dAdurd gres
si astfel a murit Silvestru cu amArdciunea In suflet
21

www.dacoromanica.ro
322 I. IiisTOR

de a nu putea lasa in urma sa o biserica natio-

nala dupd felul celei din Transilvania.
Sub Arcadie Ciopercovici, Rutenii au dat asalt
consistorului pentru ca mai apoi unul din ei sa
ajunga arhimandrit de scaun i ca mane mitropolit
al Bucovinei. Astfel biserica bucovineana n'a reu§it
A-0 implineasca rostul ei adevárat Ambitiunile
de§arte, slábiciunile §i nepriceperea .nor efi bise-
rice§ti, dud *i fatalitatea soartt poarta vina
pentru acest nesucces.

www.dacoromanica.ro
 LECA MORARIU
Este profesor universitar la Cerniuti.
Povestea urmitoare e scoasi din Dela noi" poveSi
bucovinene, Suceava 1915.

www.dacoromanica.ro
 FATA CEA INTELEAPTI

Apoi cicA au fost odatA trei tlAcAi, adecA or

fi fost ei si altii, da vorba Ii cA flAcAii isti trei au
fost dat In pArpAra Insuratului si umblau asa bez-
metici din fatA In fatä. La urmA stiricesc cA In
cutare sat este o fatA inteleaptA-InteleaptA, sti-i
tot cati pArechea I Ca s'o IntreacA cineva din vorbA
ferit-a sfAntul ; I se dusese, mA rog, buhul de atAta
intelepciune.
Hai, mAi sA cercAm si la firoseoasa asta ! --,
zic ei. i vin la dAnsa.
Bat amu la usg, pace I nu se rAspunde nimenea
Ce sA facA ? Dau busna InAuntru nepoftiti. CAnd
colo, ce sA vadA ochii ? Fetiscana pe cuptor, goalA-
golutA, numai in carhasA I
Ii dau ei bunl-ziva ; Fata le multumeste si zice :
SA nu bAnuiti cA s'a Intamplat asa, cA dA 1 casa
noastrA li fArA urechi !
Hm I D'apoi cum, numai dumneata esti acasA ?
Nu-i nimene pe.aici? Unde ti-i tAtuca, mAmuca?
IntreabA ei.
Tata zice li dus sA schimbe numele la grA-
unte.

www.dacoromanica.ro
326 LECA MORARI13

Si-a zdbovi mult ?

-- Apoi de-a veni deadreptul, are sd zdboveascd,
da de-a face-o pe imprejur are sd vie mai degrabd.
Hm ! se uitd fldcdii unul la altul. Se vede
c'am nimerit noi 1
Da bine, mdta unde-i?
Ia zice li dusd aici in vecini, sd facd din
cloud babe o nevastd.
Mare - ti-i comedia 1 se gAndesc feciorii
nostri.
Dar poate cd-i fi avAnd un frate ? 1
Cup.' nu 1 Tocma-i dus In fundul gradinii la
vAnat iepuri; pe cei Impuscati acolo li lasd, da
pe cad li scapd, ii aduce acasd.
MUM 1 Breee 1 si nici nu stiu ce sd mai
zicd petitorii nostri.
Haidem, a cu asta nu-i de suguit 1
Vdd ei a li s'a lnfundat, si sdndtate bund,
se cam mai duc si-s buni dusi.
Merg ei ce merg, pAnd la o bucatd de drum
face unul : Ce folos de atAta minte, dacd n'o
poti scoate la capdt cu dAnsa i Par'cd-ti vorbeste
in dodii !
Dacd si noi, mdi fratilor, procopsiti am mai
fost sd n'o Intrebdm cd In ce pilde ne vorbeste 1
lsi dd cu socoteala al doilea.
Te pomenesti cd vrea numai sd ne lmbete,
ia asa cu apA rece si Indrugd cai verzi pe pareti 1
Irra I cd bine zici 1 Hai Inapoi $i se Intorc
Inapoi.
Intrd ei iard : Dumniata, de grdit, nu-i pricind,
tare adAncl wirbe'z'ne-ai grdit, da, sd nu-ti fie cu

www.dacoromanica.ro
LECA MORARILF 327

bAnat, li fi stiind, In ce pilde ne vorbesti I zim-

besc ei a rade.
Apoi dd I eu socot, cd dacd n'avem cane la
casd, li casd fard urechi, cd oricine poate intra
fArd veste lnuntru le dA rdspuns fetiscana.
Buun 1 Da ce ispravd a fi fAcand tat'tu cu
grauntele cele??
Ei ei ! $i cum adecd sd zAboveascA tAtuc'tu,
dacd vine deadreptul, si sA vie mai de grabd pe
incunjurul? 1
la! zice macind si el niste grdunte la
moard, si drumul drept i-a fi cu zdbavd, cd-i pustia
cea de carsmd In drum!
lard buunn I Da acurn stiu cd mamuc'ta n'a
fi, Doamne fere0e, cine stie ce vrAjitoare sd In-
chipuiascd din cloud babe o nevastd I ?
Eh I zice fetiscana par'cd mare lucru-i sá
faci din doaud cdmesi vechi una noud 1 ?
Na, apoi dard nu md mai mir eu de frate-tu
cu iepurii ceia! zice unul.
Apoi dd I rade fata stiu cd nu s'a pune pe
prispa casei sd-si mai cdsueascd din cei pureci,
da s'a dus in fundul gradinii, In papusoi; pe
care-1 prinde, acolo ramane, da care scapA no-
rocul lui I
Na 1 tare frumos ne-ai cuvantat,tare frumos,
multumim pentru iestea si poftim sändtatea buná I
Mergeti sandtosi 1
Ce sa InceapA acum fldcdii!? Hai la vornicul,
sd vadd cd ce-i de fAcut; poate cd numai asa i-a
tumanit de cap!?

www.dacoromanica.ro
328 LECA MORARIU

$1 yin ei la vornicul, care se Intámplase a fi

si boier.
Am venit, domnule primar, sä 'ne dai un
sfat, a minune de ajunsA la cap mai ii fata ceea 1
Nici nu credeam a-0 mai afle parechea!
Da, vornicul, vezi dumiata, 11 'Wise unde-I
doare: Ce baiguiti voi ma?! Ori socotiti poate
cd tot ce sboara se si mananca l Hehei l and ar
creste ea mintea pe toate ardrile, apoi si oile
ar paste-o l Las' ca vá arata el, bádica, ca nu-i
ea pe atat de breaza cat se face I Mai sant ei 5i
altii cu o WA de glagole la cap I Si hai 5'o
Incerce si el cu o Intrebare !
Da dumiavoastra, zice el catrá flacaii
ceia duceti-vd sánato0 pe la casa cui va are,
ca v'oiu da eu pe urmd de stire cum si ce.
Si maná el pe un argat al lui cu un fuioras de
canepa la fatá: Na-ti, li zice si spune-i
sa tese din fuiorul ista o sutA de coti de panza.
$i fetiscana ii dA ráspuns : De ce nu 'if Bu-
curoasd I Numai sA-rni facá din lemnul ista sta-
tive, sucald, talpige, vatale si toate marafeturile
ce trebuesc la tesut. si-i da argatului un lem-
nisor mai-mai cat o surcica.
Na 1 asa c'ai tnghitit gálusca, bade vornice?!
Da el nu se lasä si, mort-copt, hai s'o ispi-
teased a doua ()all!
li trimite un cos de oua fierte ca sa-i scoata
pdi. Ce face, ce drege argatul, a sparge un ou,
cand ajunge la fatd, si vede tetiscana a vor-
nicu-mi umbld cu soalda.

www.dacoromanica.ro
LEGA MORARIU 329

S'a rugat cuconasul, poate i-i face dumiata

un bine sd-i scoti pui din ouale iestea.
Bine, i-oiu scoate de n'a fi bucuros de
dansii 1
Si la trei saptamani, and avea sa fie acum
puii afara, fata ii iea o cAlclarusd de grail, nikr.te
pirostii si un bratusor de lemne, si hai la fiert
graul Unde? Tocmai ln ograda bisericii I CA In
ziva aceea avea sa-mi vie boierul la biserica.
Saji trecut atata vreme ca de and va spun
povestea, cand iaca i boierul. Da graul forfotia
amu In caldare ca In toiul CrAciunului.
Alei I da dumniata ce fad acolo ?
Ia i eu, pacatele mele, domnule primar,
tatuca a arat de grau i trebue sa-1 fierb acum
de samanta I
Elm I se uitd vornicul lung la dansa:
Vad eu ca bati saua. $i din cat ai fost asa de
cuminte ca m'ai smerit i cu asta, apoi vreau sa
te iau de nevasta I

5i-a luat-o de nevasta. La cealaltd, la nevasta

cea dreapta, Ii cid drumul, i cu asta face nunta.
* *
Amu la o vreme se intampla cd trebuie sa
plece vornicul pe un timp mai indelungat de
acasa. Si-i da de grija neveste-sei : ALIA, tu,
de-a fi O. vie ciheva cu veo price, tu nu care
cumva sd te Incumeti a le face o judecatdl
$i, numai s'a fost pornit el, iaca Ii scoate naiba
pe doi Impricinati $i un strigdt i un harhat sd
I

fugi pe lume I

www.dacoromanica.ro
330 LECA 40RARILF

Ho Ord! CA doar n'or fi (Mud tatarii I

Bo mila dumneavoastrd, cinstitA cuconitd,
cd a$a-i $i a$a-i 1 si-i povestesc totul din fir
pand in atd : cd ei s'au lost dus la moard, ista
cu cdruta, celdlalt cu iapa. $i lapa era a fata, qi
peste noapte dd Dumnezeu sd fete, $i mAnzul,
ori c'a vrut sA se ridice, ori cum, destul a di-
mineata, cAnd dau sd iasA din moard la cdrutd,
hop ! cd supt cdrutA un mAnzoc 1 Cel cu iapa:
cd-i al lui, sd-i ajute sd I scoale de sub cdrutd,
da cel cu cdruta : nu, a mAnzu-i al lui, cd-i subt
cdrutd 1 $i dur la deal, dur la vale, ba CA-i lae,
ba-i Mae, hai la vornicul la judecatd.
Daca dumialui amuid a plecat, $i te-i mira
sA vie pAnd la vre-o poimAne. Nu vd pot ajuta
nimica le spune vorniceasa noastrA.
Da cel cu iapa : Fd-li mild $i pomand, prea
milostivd cucoand, cd-mi piere bundtate de mánz.
Atunci vornicesei li sare tandura : SArdcan
cie mine, badeo, doar nu ti-ai Mut mintile de
vrei sd fete lemnele carne vie 1 se rdste$te ea
cdtrA cel cu cdruta. i incd ales lemnul mort 1
cd atunci din toatd tufa ar ski ate un mAnzoc1
Cel cu pricina atunci : nasu'n jos 11 §i se duc
ei judecati gata.
CAnd colo in poartd, cu cine-mi dau fatd?
Cu vornicul I
Bund ziva, domnu vornic 1
Multumesc dumneavoastre 1 Aveti vre-o
treabd ceva ?
Ba am avut, a ne-a judecat amu cucoana
dumitale.

www.dacoromanica.ro
LECA MORARIII 331

Atunci vornicul fuga-fuga In casA : Care cum

s'ar zice, cucoanA hAi, Ii fi stiind si dumiata ju-
deca I ? Ti-ai cAlcat contratu I Hai ? I Apoi ai sA
stii cA pentru treaba aSta ne despArtim I
Ne-om despArti 1 zice ea $i in care
cAmasA te-ai mAnlat, Inteaceea sA te desmAnii... 1
Da IntAiu, pAnA a nu ne despArti, trebue sA
.

bem trei zile si trei nopti si sA ne veselim ca de

despArtire.
Se poate I 5i pe ufmA, du-te sAnAtoasA In
lumea ta 1 zice boierul. 5i poti sA-ti iei ce
ti-i mai drag din curte I
Biiine I
i pune-te amu, mAi tatA, pe o veselie ca aceeal
CA vedeti dumniavoastrA, boierul nostru nu era
de cei ce duc la ureche I 5i tot :
PAhArut, nu tremura,
CA te-oi bea, nu te-oi mAnca 1
si : PAhArutu1 cat un cuiu.
CAnd II pui la gurA nu-i 1
5titi vorba ceea: c1A-i cu cinstea, sA piarA
rusinea !I
La urma urmei ce stiu eu ce-i mai dA cucoana
noastrA boierului, cA de treaz ce-mi era bietul
boier nici nu mai vedea cu ochii I si capul lncepe
a-i umbla bAlAlAu si sq trezeste sub masA I...
Atunci vorniceasa repede repede iese In
cerdac :
Ioanee, pune caii la trAsurA I
Mi-I aseazA cuconita pe boier frumos In rAdvan,
si hai 1 dura dura pAn la bordeiasu1 ei I

www.dacoromanica.ro
332 LECA MORARIU

Se treze;te demineatalooierul : Vai de mine I

Ce-i asta, unde-s eu ?
D'apoi n'ai spus sd-mi iati ce mi-i mai drag
din curte 1...
Atunci el, boierul, asa i-a cuvantat: VAd cd
esti cuminte, i drept sA-ti spun, tare mA bucur,
cA asa de cumincioarA ai lost I tii ce ? Hai tnapoi
la cAsuta noastrA
Mai noroc decat ista, cA s'au descurcat asa,
nici cA se poate $i de nu cumva or fi murit,
I

trAiesc si astazi la gospodAriile lor

cu pace si cu sAnAtate,
cA-i mai bunA deck toate.
si-am IncAlecat pe-o alung,
5i v'am spus-o una bunA I

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII

PrefatA 7

POIZIA
Dim. Petrino 21
Vas Bumbac 42
Const. Morariu . . .. 53
Const. Berariu 59
Adrian Forgaci 71
T. Robeanu (G. Popovici) . 79
G-. RoticA 99
Vas. Cahnutchi iio
N. Dracinschi 113
Ion CocArla-Leandru . . . zigt
V. tlutan 131
Sever Bencu-Costineanu 137

PROZA
Toader Racocea 147
Ir. Porumbescu 155
Ion G. Sbiera 169
Simeon Fl Marian . . . 17$

www.dacoromanica.ro
T. V. $tefanelli I 83
Dim. Dan 207
Mih. Teliman . 217
G. Tofan 241
Em. Grigorovita . 253
Ion Grimadá 273
Liviu Marian 293
I. E. Toroutiu 299
I. Nistor 311
Leca Morariu . 323

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro