DESCRIE!

Desrie o trăsătură a fantasticului comună celor două texte studiate pornind de la următoarele
fragmente :

―– Apoi, n-ai rătăcit drumul... da mai ai de furca până-n Popești... Aicea ești d-abia în Hăculești.
– În Hăculești? am zis cu bucurie. Atunci sunt aproape de hanul lui Mânjoală...
– Uite-l colea; suntem în spatele grajdului.
– Hai de-mi arată drumul, să nu-mi rup gâtul tocm-acuma.
Rătăcisem vreo patru ceasuri...‖ ( La Hanul lui Mânjoală)

―— Ah, ce-a mai fost şi cu dânsa, îl întrerupse cârciumarul, nici pâna în ziua de azi nu se ştie ce
s-a întâmplat. L-a căutat poliţia câteva luni şi n-a putut să dea de el, nici viu, nici mort. Parcă ar
fi intrat în pământ. Biata madame Elsa, l-a aşteptat ce l-a aşteptat, şi pe urmă a plecat la familia
ei în Germania. Şi-a vândut lucrurile şi a plecat. N-aveau cine ştie ce, erau săraci. Mă bătea
gândul să cumpăr eu pianul.

— Va să zică a plecat în Germania, spuse Gavrilescu visător. A plecat de mult?

— De mult, de mult. La câteva luni după ce a dispărut Gavrilescu. La toamnă se împlinesc 12

ani. A scris şi în ziare.‖ ( La ţigănci)
COMPARĂ!

Compară cele două tipuri de fantastic prezente la I.L.Caragiale şi

Mircea Eliade, ilustrând temele şi motivele acestora.
Asociază!
La ce trăsătură a fantasticului te face să te gândeşti următorul fragment din nuvela La ţigănci
de Mircea Eliade?

„— Dar ce Dumnezeu mi-aţi făcut? întrebă el ducându-şi mâna la frunte. Mă simt cam
ameţit.
Privi cu mirare în jurul lui. Parcă nu mai era aceeaşi încăpere, şi totuşi recunoştea, aşezate
asimetric printre fotolii, divane sau oglinzi, paravanele care-l impresionaseră de cum intrase. Nu-
şi putea da socoteală cum erau alcătuite.‖
ANALIZEAZĂ!

Analizează alegerea autorilor pentru finalurile operelor sale pornind de la fragmentele

următoare:

―Și m-a pus să-i povestesc iar istoria de mai sus pentru a nu știu câtea oară. Pocovnicul o
ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau
tot una...
– Ei aș! am zis eu.
– Era dracul, asculta-mă pe mine.
– O fi fost, am răspuns eu, dar dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede și la
bune...
– Întâi te dă pe la bune, ca să te spurce, și pe urmă știe el unde te duce...
– Da dumneata de unde știi?
– Asta nu-i treaba ta, a răspuns bătrânul; asta-i altă căciulă! ―( La Hanul lui Manjoala)

―Îi ţinea mâna prinsă în mâinile ei, dar se rezemase cu capul pe pernă, cu ochii pe cer.
Gavrilescu o privea adânc, concentrat.

— Hildegard, începu el târziu. Se întâmplă ceva cu mine, şi nu ştiu bine ce. Dacă nu te-aş
fi auzit vorbind cu birjarul, aş crede că visez.

Fata întoarse capul spre el şi-i zâmbi.

— Toţi visăm, spuse. Aşa începe. Ca, într-un vis.‖ ( La ţigănci)

Aplică!
Ţinânad cont de una din trăsăturile fantasticului care
vizează apariţia subită a unui element misterios,
inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii, care
credeţi că ar fi momentul inserţiei fantasticului în opera La
Hanul lui Manjoala?
Argumentează!
Exprimă-ţi punctul de vedere cu privire la alternanţa
celor două planuri (real şi ireal) în opera La ţigănci de
Mircea Eliade.