(

X.A.Af D

/
.

yy. BISERICN
ORTODOXii P0171114
MIST swum swop

st.10

SECT1A 15TORIE
...

Anal LVII. Nr. 11-12 Noemvrie Dechemvrie 1939

BUCURET1
www.dacoromanica.ro
 COMITETUL DE DIRECTIE
I. P. S. Patriarh NICODIM, presedinte de onoare.
P. S. Epixop LUCIAN al Romanului, director.
P. S. Episcop TIT al Hotinului, secretar de redactie.
P. C. Arhim. IULIU SCRIBAN, profesor la Universitatea din Iasi.
P. C, Preotul NICOLAE M. POPESCU, profesor la Universitatea din Bucurelti.
P. C. Preotul GRIGORE PI$CULESCU, profesor la Universitatea din Iasi.
P. C. Diacon GHEORCHE L MOISESCU, redactor.

CUPRINSUL

I. ARTICOLE Paglna

Arhim. IULIU SCRIBAN, Craciunul 625-640

Prof. IOAN GH. SAVIN, Existenfa lui Dumnezeu $i cu-
noa$ter ea Jut 641-646
Bisericii . . . , . . ..... .
Dr. CONST. C. PAVEL, Viafa 4norctia a ora$elor $i misiunea
. i . 647-656
Economul V. URS s+CESCU, Vechi r ume roma'ne$ti de botez 657-668

ff. RECENZII
t.../
FARRAR, F. V., Primele zile ale creVinismului, traducere
din ruseste de I. P. S. Nicodim Mitropolitul Moldo-
vei $i Sucevei. Editura tipografiei Sfintei Monastiri
Neamtu, 1938 ; vol. I, 600 pp. ; vol. II, 440 pp. ;
vol. III, 494 pp. Pretul vol. I-III, 540 lei. (Diaconul
Gheorghe I. Moisescu) 669-689
SVETLOV P., PROTOIEREU, Inverfatura cre$tinei in expunere
apologetics. Traducere de Icon. St. Serghie Bejan
$i Constantin N. Tomescu, profesori la Facultatea
de Teologie din Chisinau, Tip. Tiparul Moldove-
nesc", 1935-1936, in 8, (I) 648+116+V pp.; (II)
IV + 652 pp.; 250 lei (I) +300 lei (II). (Emilian
Vasilescu) 689-700

III. NOTE BIBLIOGRAFICE

S. SIMEONOV, Preotul NICOLAE TANASESCU, EMILIAN

VAS1LESCU.
Lucreiri cu caracter general 701
Teologia istoricd 701-707
Teologia sisternaticil 707-710

www.dacoromanica.ro
 IV. CRONICA INTERNA P a gin a

Diacon GHEORGHE I. MOISESCU, Instalarea Prea Sfinfi-

tului Arhiereu Irineu Ramniceanul in scaunul de
Arhiepiscop-lociiitor al Craiovei qi Mitropoliei Olte-
niei; Alegerea malt Prea Sfinfitului Mitropolit Irineu
al Moldovei fi Sucevei ; Alegerea malt Prea Sfinfi-
tului Mitropolit Nifon al Olteniei, Rdmnicului $i
Severinului; Investitura II. PP. SS. Mitropolifi Irineu
al Moldovei $i Nifon al Olteniei ; Instalarea Malt
Prea Sfinfitului Irineu in scaunul de Mitropolit al
Moldovei $i Sucevei . 711 -738
Preotul VICTOR N. POPESCU, Sfinfirea a trei biserici in
finutul Zarandului ; Cursuri de mini pentru preofi ;
Ajutorarea familiilor preotilor decedafi 738-740

V. CRONICA EXTETNA
Gheorghe Cront, S. Simeonov, Pr. Nicolae Tanasescu
Alexandria, Grecia, Iugoslavia, Rusia Sovietica, Biserica
ortodox?' ruse' din streinatate 741-744

PARTEA OFICIALA
Desbaterile qedinfelor Sfdntului -Sinod pe anul 1939 . . 33 52
Indice de nume $i locuri 745-778

Manuscrisele, cartile $i periodicele pentru recenzii se trimit

la palatul Sfantului Sinod, Str. Antim 29, Bucuresti VI, cu men-
tiunea : pentru Revista Biserica Ortodox?" Romano.

ABONAMENTUL
PRETUL
IN TARA: IN STRAINATATE:

Pe an 160 lei Pe an 300 lei

Acest numb"' . . . . . 35 lei Acest numar . . . . 70 lei
Abonamentele, precum $i toate cele ce privesc Administratia,
se trimit pe adresa : CONSILIUL CENTRAL BISERICESC, Str. Antim
29, Bucuresti VI, cu mentiunea pentru Revista Biserica Ortodox?'
Romano ".

www.dacoromanica.ro
 CRACIUNUL
I.
PREFACERI YN PRAZNUIREA CRACIUNULUI

Inca cu saptam'ani inainte de ziva praznicului, use aude de

pregatiri pentru cinstirea lui si veselirea credinciosilor. El si este
gustat, Inca din saptamana de inaintea lui, prin jucarea datinilor
de Craciun, care se desfasoara la marile asezaminte din feluritele
orase. In Bucuresti, de pada, anul acesta, desfasurarea datinilor de
Craciun a fost pregatita cu marl mijloace la Teatrul National si au
fost gustate in Duminica dela 17 Decemvrie a. c.
In masura mai mica, dar tot cu multe pregatiri, aceasta se
face la alte multe asezaminte. Fie ca este jucare a datinilor, fie
numai cuvantari pentru prilejul sarbatorilor, asa se face acum intro
multime de scoale si alte asezaminte, unde feluriti slujbasi se ga-
sesc stransi la un loc. Carmuitorii acestora se simt datori a nu lasa
un atat de mare prilej sa treaca, fara a misca sufleteste pe slujbasii
marunti si a le lam astfel urme simtite in suflete. 0 sums de
preoti si feluriti cuvantatori pentru astfel de prilejuri sunt cautati,
pentruca sarbatoarea sa fie folosita cat mai cuminte si astfel simtiri
cat mai curate si mai adanci sa treaca prin inimile oamenilor. De
aceia, in saptamana de inaintea Craciunului, ziarele sunt pline cu
vesti de soiul acesta... cutare serbare cu datinile de Craciun, la
cutare scoala, la cutare camin, la cutare fabrics si asa mai incolo.
Se intelege, este o stare imbucuratoare. E o dovada Ca gan-
dul Craciunului ne stapaneste mai viu. Ziva mare a intruparii
Fiului lui Dumnezeu o avem ca o raspundere asupra vietii noastre.
Tot celce are ucenici, scolari, slujbasi marunti sub mana sa, vrea
sä faca acest prilej cat mai dulce si mai simtit pentru cei de sub
carma sa. Se simte ca un parinte fats de copii.
Odata ce s'a facut aceasta dara, nu-i vine sa lase ziva fara
un cuvant si o fapta din partea lui. E un simt de raspundere care
s'a trezit in el. E un gand sanatos si o fapta vrednica, daca nu
vrea s'o lase nepomenita si nefolosita.
Trebuie sa simtim si sa insemnam aceasta noutate in sanul
vietii noastre romanesti, fiindca acum 40 de ani nu ne intalneam
cu ea. Pang la razboiul cel mare, nici vorba de mi§carea larga si

Revista Biserica Ortodoxa Remand, 57 (1939), Nr. 11-12 Noenwrie-Dechemvrie.

www.dacoromanica.ro
626 Arhim. Scriban

de pregatirea care se face acum pentru. praznuirea datinilor Cra-

ciunului. Alaiurile cele mart, cu cutreierari de irozi pe ulita in
scopul acesta, cu siruri de stele si alte semne de soiul acesta, au
fost trasatura vremii de dupa marele razboi.
Societati patriotice, cum e Tinerimea Romano, §i-au simtit ras-
punderea for inaintea romanismului, cu mult mai puternic decat ina-
inte, si s'au apucat sa rascoleasca sufletele romanesti si prin mijloace
de soiul acesta. Nici anul acesta Tinerimea Romano n'a ramas in urma,
$i -a facut toate pregatirile ei si, fora indoiala, isi va fi desfasurat
toate maiestriile ei, cand aceste randuri vor vedea lumina tiparului.
Din pricini de acestea, azi se face pentru datinile Craciunului
mult mai mult decat se facea odinioara pentru infatisarea for in
fata obstiilor largi. Se folosesc mijloacele cele mai bogate, pentruca
ele sa fie cat mai bine implinite si mai gustate.
Nu ca vremea de mai nainte ar fi fost racita on ar fi slabit
fats de gustarea datinilor. Nici vorba de asa ceva. Pe atunci insa
era vorba mai mult de gustarea for casnica, pe cand acum ele au
fost scoase in larga priveala a lumii, prin multele mijloace pe care
atatea scoale si asezaminte le au la indemana mai din plin, decat
niste cete de copii ca sa joace ca irozi. Da, sarbatorile si-au intins
datinile for din casa in largul lumii. Acum oameni mesteri au luat
pe mana desfasurarea unor astfel de jocuri si be pot infatisa cu
maestrii pe can bietii copii dela mahala nu puteau sa be aiba.
Se intelege, nu putem decat sa ne fericim ca puteri cu mult
mai mart decat cele trecute, decat scazutele mijloace casnice, s'au
pus acum pe lucru pentru a imbraca datinile Craciunului in cat
mai mare stralucire.
Ar fi prea firesc sa ne bucuiam in felul acesta, daca sporul
cel nou s'ar adaoga astfel la mostenirile noastre din vechi. Dar aici
trebue sa ne oprim putin, pentru a privi lucrurile si din alts lature.

II.
CRACIUNUL DE ACASA SI CEL DE AFARA
Temeiul si vrednicia unei praznuiri nu este numai ca s'o
vedem sAvarsita si gustata prin ce fac altii, ci si prin ce facem
fiecare in parte. Ce fel de Craciun ar mai fi acela, cand am privi
numai petrecerea din casele cele mari, iar la not ne-am multami
numai cu un trai ca in oricare din zilele obisnuite ? DimpotrivA,
Craciunul este o sarbatoare si o bucurie mare care va fi la tot
norodul" (Luca 2,10). Sarbatoarea este cu atat mai simtita, cu cat

www.dacoromanica.ro
Craciunul 627

ea nu se margineste la un pumn de oameni, ci umple toate co-

libele si bordeiele si trece peste toate granitele. Impartasirea ei
de cadre toti o imbraca intro slava pe care nu pot s'o aiba alte
sarbatori omenesti, de urzire numai omeneasca.
La Craciun, tot omul isi cauta tihna lui, indestularea unui
ospat cat de cat, fiindca e praznuirea Nasterii Domnului. Aceasta
e vestire care nu se sterge din mintea oamenilor, cum se sterg
atatea intocmiri din oranduiala omeneasca.
Nasterea Domnului e dela Dumnezeu. Inaintea ei s'au inchinat si
se inching milioane de oameni. Trec peste ea veacurile, dar ramane
in picioare si popoarele n'o uita, fiindca este nastere ca niciuna alta.
Nu s'au tras tunuri la Nasterea Domnului Hristos, care aveau
sa bubuie mai tarziu, pentru nasteri obisnuite omenesti ; n'au
rasunat trambitele, fiindca Domnul Hristos era un prune necunoscut.
Dar la Nasterea lui au cantat ingerii si, prin evanghelia dela Luca,
lumea isi aduce aminte de cele petrecute, mult mai bine decat
prin cate incheaga oamenii, ca unele intamplari sa nu se uite.
Si iata, asa sarbatoarea Nasterii Domnului este o sarbatoare
obsteasca, peste tot ce se framanta oamenii a nascoci dela ei.
Sarbatoarea le-a venit ca un dar de susosi ei o au ca atare pang
in ziva de azi.
Asa au tinut-o pans acum si s'au indestulat cu ce a gustat
crestinul din slujba Bisericii, iar apoi cu ce a oranduit fiecare in
casa lui pentru casnicii si rudeniile sale. Nu s'au mai gandit ca
am putea pasi si la o sarbatorire mai larga, prin feluritele ase-
zaminte, cum s'a pomit dara a se face azi. Deci daca, pe laugh'
mostenirea din vechi, am mai adaogat acum si tin chip nou de
a praznui Craciunul, cu atat mai bine.
Atata numai ca una nu trebuia sa vie in locul celeilalte, ci
amandoua sarbatoririle trebuiau sa-si desfasoare felul lor. Astfel
ar fi urmat sa avem in casele noastre toata frumoasa gustare a
datinilor de Craciun, si daca apoi mai avem si alta la scoala sau
la o fabrics sau la alt asezamant din mahala, Inca si mai bine.
Dar este acum asa ? Din nefericire, a rasarit praznuirea cea
noua dela scoala sau dela caminul cultural, dar au slabit celelalte. In
casele noastre, datinile de Craciun sunt praznuite mult mai slab
si mai rar ca inainte vreme. Dupa cum vedem in orase, locuitorii
stau cu portile inchise si nu sunt bucurosi sa le intre'n casa copiii
cu steaua, fiindca yin purtand cu ei gunoaiele ulitei. Copiii gasesc
primire tot mai grea, mai cu seams la oamenii care se instraineaza
de mostenirile din vechi.

www.dacoromanica.ro
628 Arhim. Scriban

De aceia nu e de mirare ca steaua se vede tot mai rar *i

copiii sunt tot mai putin pregatiti a umbla cu ea. In adevar, nu
mai §tiu cantarile Ste lei Rasaritului, ci doar ingaima cuvinte, de
multe on sarbede, pe care le morfolesc in gura, ca n4te mori§ti
rau incheiate, §i nu le inteleg. Ba de multe on, nici nu mai tiu
cantarile Ste lei. La cate o fereastra luminata, sung zurgalaii Ste lei,
iar unul din ei se silete sa rosteasca cuvintele de cantare dintr' o
foaie rupt5 din carte §i mototolita.
Triste zile a mai ajuns Steaua din ziva de azi ! Pe cat e
de luminata i cantata in zilele de serbare la §coala sau aiurea,
pe atata e de zgribulita, neingrijita §i nebagata-in-seama acasa.
0 vremurile copilariei mele, cand copiii intrau in casa
rostind troparul Na§terii Domnului : Na§terea ta, Hristoase, Dum-
nezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cuno§tintei... !" Erau cu mult
mai pregatiti ca acum, pentruca §i lumea cerea dela ei mai mult.
Erau mai cautati i de asta se pregateau mai cu ingrijire. Ii
cautau nu numai casele cu copii, ci §i oamenii batrani. Bunicul
meu statea ferecat in odaia lui, unde-i gusta viata numai intre
cartile de slujba, dar pe copii ii primea. $i a§a intrau copiii cu
Steaua in casa lui : cu Astirea troparului Na§terii.
Vadit ca umbletul cu Steaua era mai pretuit §i mai gustat decat
acum. $i azi, cand pentru datinile de Craciun se face atata tambalau
§i ele sunt ridicate in slava, ca vrednice moteniri ale trecutului, pe
care sa le gustam cu drag, azi vechile datini sunt atat de putin
cautate ? Ne lasam numai in grija celor ce altii au pus la cale pentru
cinstirea lor, dar fiecare din not in parte ne lasam pe tanjala ?
Apoi atunci suntem mai mult in paguba decat in ca§tig.
Daca este vorba ca fiecare sa ne scuturam de osteneala §i de
jertfa pentru datinile noastre, pentruca sa ne lasam in nadejdea
unor impliniri de la cei de sus, inseamna ca am lasat Craciunul
sa paraseasca casele noastre §i-1 privim numai de departe.
Dimpotriva, era cu atat mai dulce, cu cat gustai jocul irozi-
lor prin puterile mai marunte ale tinerilor din partea locului.
Cand aceasta se desfa§ura in multe case i de multe on in curgerea
sarbatorilor, era o semanare mult mai vie §i rodnica a acestor da-
tini, cu cat puteau fi gustate in toate colturile §i in mahalalele
cele mai departate.
$i daca nu erau savarite cu toata maestria, dar locuitorii
mahalalelor sau dela tars sunt mai putin intelegatori in toate
maestriile de acest soi i gustau cu toata pofta §i parta0a sufle-
tului povestirea celor petrecute intre Craii dela Rasarit §i Trod.

www.dacoromanica.ro
Craciunul 629

Vor fi pregatirile si infAptuirile din teatre si scoase cu mult

mai mAestrite ca cele din case. Dar vorba este : Cali le \Tad pe
acestea ? Se duc sa le guste cei cu cantareli a mestesugurilor de
joc, dar mai putin din partea crestineasca.
Aceasta din urma insa este mai cautatg si mai gusted la
mahala si la tars si ea merge chiar cu mai putina pieptanatura
artistica'. De aceia este de dorit din tot sufletul ca, daca cinstirea
datinilor se face acum cu mare podoaba in teatre si scoale si daca
trebuie sA ne bucuram ca scumpele noastre datini sunt acum
scoase la pre', pe de alts parte, trebuie sa tinem cu scumpatate
sä nu ne lipsim de gustarea for cat mai adanc si in case, pentruca
sarbAtoarea isi dovedeste puterea ei cand o gusts nu numai o
mama de oameni, ci cand o gasim stapanind in toate casele si
ducand acolo frumusetile si veselia lor.
Ceiace am scris mai sus sunt mai mult pagube ale oraselor.
Datinile tot se mai tin la marginile for si la tail. Din mahalale
vin copiii cu Steaua Craciunului in inima targului si mai aduc
aminte celor sclivisiti CA avem datini care trebuiesc gustate.
Aceste porniri trebuiesc laudate, pentruca copiii sa tot indraz-
neascA si sA nu slabeasca dela an la an. Slabirea aceasta se Intinde dela
oral asupra satelor si asa datinile noastre se duc. Pang acum insa ele
incA dainuiesc si trebuie sa purtam grija sa nu se moaie din ce in ce.
In ziva de 10 Decemvrie a. c., am avut de sfintit biserica
din Lipanesti, Prahova. Niste copii din sat isi faceau inca de atunci
pregatirile cu jocurile de Craciun. Au tinut sa ne veseleasca si pe
noi cu ce apucaserA ei a infiripa. Desfasurau foarte stangaci jocul
irozilor, dar oricum, era o dovada ca nu slAbeau in acestea si-si
faceau datoria catre pretuitele noastre datini.
Trebuie sa stam si noi alaturea de ei, sa-i imbArbatam si
vom face mult pentruca datinile sa" dainuiasca in sanul poporului
si sa fie gustate in toate marginile lui.

III.
PRINIEJDIA.

Primejdia la care sunt supuse datinile Craciunului este toc-

mai instrainarea pe care am amintit-o. Orasele incep a primi gusturi
straine. Dela fruntasii lor, se molipsesc si mahalagiii, iar dela
ei sAtenii. De unde satele sunt temeiul datinilor noastre, starea
aceasta nu este ca sapata in stanca. Satenii sunt si ei oameni.
Ca atare, ochii li se duc dupa ce Vad ca fac altii mai rAsariti ca

www.dacoromanica.ro
630 Arhim. Scriban

ei. Desi ei au pastrat urme stravechi, de acum mii de ani, deli

in vorba, in imbracamintea, in obiceiurile lor, gasesti urme de o
vechime care te uimeste, totusi vremea noastra aduce proptele in
sprijinul ispitelor cum vremea veche nu avea.
De aceia datinile se si puteau pAstra mai lesne. Oamenii se
vedeau unul cu altul mai putin ca azi. Ei nu se amestecau atat
de usor ca acum, fiindca erau legati de locul lor. Era greu sd te
urnesti de ici pang colo. Locuitorii stAteau mai mull intre ei sau
se vedeau tot cu oamenii ca ei. Dar acum, de cand cu umbletele
atat de lesnicioase, cand trenurile si autobusele si autocarele stra-
bat satele si aduc tot felul de noutati si vesti una dup5 alta, cum
nu se pomeneau odata, lumea se amesteca mai usor. Oamenii
vad in cateva clipe ce n'au vazut stramosii lor in ani de zile. Ei
vad lucruri si gusturi de care n'au pomenit si care nici nu le pu-
teau veni in gaud. Dupa vorba veche ca ignoti nulla cupido, adica
nu poti don ce nu stii, asa si fratii nostri vad azi perandandu-se
pe dinaintea ochilor lor ce n'au Wanda si mai cu seams vad chipuri
de trai ale altora mai pre sus ca ei. De aici se ispitesc si ei sá
faca la fel, asa CA multe chipuri de trai din vremea mai de
demult sunt amenintate sä piara. Ele nu mai au sprijin din destul si
atunci sateanul nu mai are in el faria s'o clued inainte cu ce a
apucat. Obiceiuri ale altora mai rasariti ca el it ispitesc sä se is
dupd dansele si aici e primejdia si a datinilor noastre.
SAteanul vede ca orasanul isi serbeaza Craciunul cu bradul
impodobit cu lumanarele si daruri. De ! privelistea bradului e fru-
moasa. Privit cu lumandrelele colorate aprinse in seara Craciunului
si cu copiii gramada in jurul lui, fiecare gusta privelistea drept
ceva plAcut.
Satenii isi zic ca. acesta e Craciunul boierilor, se uita ca
vrajiti la minunatia aceasta si de aici incolo numai un pas mai
trebuie pentruca sa faca si ei la fel. Starea aceasta a si inceput a se
intinde. Noi vedem sateni ispititi astfel, care-si card in satul lor bra-
dul cumparat la oral, ca sa guste si ei un Craciun ca al boierilor.
Noi ne-am apucat acum la oral sa ne miscam pentru dati-
nile de Craciun, dupa ce satele au si inceput a se molipsi in
felul acesta. Va trebui acum multa truda pentruca sa ridicam in
cinste datinile noastre si sa le impedecam de a slabi.
Nu va fi usor, pentruca molima a apucat a slabi multe
duhuri. Mai cu seams prin femei, care se ispitesc mai usor de
vraja ochilor, apucatura strains patrunde. Ne multamim a gusta
datinile numai in ce se face acum la serbarile obstesti, dar in

www.dacoromanica.ro
Craciunul 631

case datinile se intalnesc mult mai putin. Deci casa este mai
strains de datini de cum a fost °data. Aici e paguba cea mare.
Noua ne trebuie acum o zidire din nou a for in sufletele
insesi. N'am castigat 'Inca mare lucru, daca desfasuram datinile
in chipuri marete, dar casele raman pustii de cantecele de stea,
de jocul irozilor, de uraturile plugusorului, de jocul cu capra si
multe ca acestea. Este fapta care ramane prea pe dinafara, daca
ne indestulam cu ce vedem la scoala, la camin, la cazarma sau
aiurea, dar nu mai vedem in casa.
Aceasta e primejdia si ea este de fatal si se simte. Craciunul
trebuie sal -1 gustam fiecare in casa noastra, cu toate ale lui, si
atunci se cheama ca ai gustat sarbatorile crestinesti in plinul lor.
Spre aceasta trebuie sal nazuim si sal ne luptam ca asa sal fie.
Cand sarbatoarea era gustata crestineste, atunci si datinile
se pastrau mai lesne. Fruntasii nostri nu se lipseau acum 100 de
ani sau si mai putin de a gusta Craciunul mai inkii prin mergerea
la biserica. Aci ascultau toate cantarile si povestirile despre Nasterea
Domnului si pluteau astfel in mersul deplin al credintei crestinesti.
Se intelege ca datinile puteau fi gustate atunci mai cu pofta,
fiindca ele erau cladite pe povestirile despre Domnul Hristos.
Cine ceteste colindele noastre le gusta indata ca niste prelungiri
ale simtirii crestinului, toarse din evanghelie si alte povestiri.
Dar daca paturile noastre de sus au mai slabit-o cu mersul
la biserica, daca sarbatorile yin, dar fruntasii nostri nu se simt
indemnati sal guste sarbatoarea mai intai dela biserica si prin ea,
se intelege ca ei au sal alba mai putin simt pentru feluritele datini.
Li se va parea ceva prea de rand, prea din popor si se vor simti
mai inaltate prin obiceiurile din straini.
Asa a intrat intre not Bradul Craciunului si asa infra acum
si alte apucaturi. Astfel o avem pe aceia de a fugi de Craciunul
de acasa si a-1 petrece prin rapile muntilor, cica pentru a face
alpinism, pentru a gusta vraja inaltimilor. Se cladesc intre stanci
colibe, zise cabane", ca sal nu sune pe romaneste, si se desfa-
soara acolo o viata de veselie cu bauturi si mancari intre barbati
si femei, care numai atmosfera de sarbatoare nu mai poate fi.
Urmele bencheturilor se vad in jurul locurilor cu asemenea
intalniri. Nu odata am cetit ca aceste popasuri par niste treceri
de barbari, prin gunoaele lasate in asemenea locuri de opriri
ale chefliilor.
Naravul acesta a prins foarte mult si acum vezi trenuri in-
tregi cu cheflii, la vreme de sarbatori, pornind sal guste vremea

www.dacoromanica.ro
632 Arhim. Scriban

tihnei si odihnei in hoinareli pe dealuri si coclauri. Aceasta insa

se intelege ca este o amenintare pentru sarbatori, fiindca ce mai
ramane din Craciun in acele intalniri si alergari de barbati si femei ?
Daca mai punem la socoteala ca sarbatorile mai sufar prin
casele cu jocuri de noroc, care poftesc lumea mai cu seama la
aceasta vreme, ca fiind mai sloboda decat alte clipe ale vietii, ne
putem da seama ce mai ramane din datinile noastre de sarbatori.
Nu trebuie insa sa privim starea aceasta cu brafele incruci-
sate, fiindca asa dupa cum a venit, o putem si alunga sau macar
slabi. Oricum, nu ne putem lasa pagubasi ca in fata unei neno-
rociri de neinlaturat, fiindca prin munca totdeauna se poate pune
o stare in locul alteia.
IV.
LEACUL
Sa nu ni se pars ca acestea sunt start ale vietii obstesti care
yin peste tine fard voia to si nu ai ce face impotriva lor. Nu,
fiindca sunt tari care-si in firea, isi pastreaza obiceiurile lor si nu
se lass manate dupa ce vad la altii.
Am trait Craciun nu numai in Romania. L-am vazut la altii.
Dar 1-am vazut dupa datina lor. Cu adevarat, era mult mai uscat
si mai sarac decat Craciunul nostru romanesc, dar era Craciunul
lor. Ala si-I gustau, cu Bradul lor, dar era Craciunul.
De ce deci nu s'ar putea si la noi ? N'au venit si peste acelea
fluturari straine ? Ba inca cum ! Dar oamenii isi pastreaza". firea.
Asa se cuvine sa ne-o pastram si noi. Aceasta cu atat mai
mult, cu cat Craciunul a lasat in sanul nostru urme de mare fru-
museta sufleteasca. In literatura noastra populara, noi avem can-
tarile Craciunului, care traiesc in popor, au prins in sanul lui, au
avut o raspandire uimitoare si sunt o podoaba a simlirii noastre.
Apoi noi trebuie sa scoatem acestea la iveala, sa iesim cu ele la
larg, sa be vestim in lume, pentru ca Romanul sa is cunostinta
de bogatiile lui, sa se fericeasca cu ele la asa vreme si sa le
guste cu drag ?
A iesit anul trecut de sub tipar al II-lea volum al Profeso-
rului N. Cartojan despre razbaterea gandirii crestinesti de sarba-
tori in cantecele noastre din popor 1. Gasesti acolo mari frumuseli,
pe care be poi ceti despre colindele noastre. Ele au hranit palcuri
intregi din neamul nostru vreme de veacuri.
1. N. Cartojan, Carlile Populare in literatura romoneascii, Bucure§ti 1938, vol. 2.

www.dacoromanica.ro
Craciunul 633

Oare trebuie sa tacem toate acestea la asa vreme? Dimpo-

triva, trebuie sa adunam lumea la caminuri, la ce avem, la curate
intalniri prietenesti, in familii pentru a vorbi de aceste minunatii
ale noastre.
Asa se face dara in lume si asa margaritarele noastre isi
capata cinste si prind cheag in ganduri si incep a fi cantate si
ra.'zbat de la unul la altul. Cu alte cuvinte, noi trebuie sa fim oamenii
care sa nu tacem despre atatea vrednicii ale noastre. SA fim pro-
poveduitori a tot ce este gandirea Craciunului, fie prin noi, fie prin
ajutoare ale noastre, pe care ni le-am fi putut dobandi. Sunt. mij-
loace multe prin care putem pastra cinstea datinilor de sarbatori.
Dar inainte de toate, sa lucram din vreme prin predices. Daca
vor fi multi preotii care vor folosi cuvantul crestinesc, in toate orasele
$i satele, nu se va putea ca, dela o vreme, sa nu se simta ca o
mare proptea s'a ridicat in sprijinul datinilor noastre de basting.
Daca lumea, intro masura oarecare, s'a instrainat de datinile
Craciunului, este fiindca nici n'a mai sarit nimenea in sprijinul lor. Cei
cu instrainarile, cu Bradul Craciunului, cu cantecele Fara pomenire de
Nasterea Domnului, au indraznit si au adus in case aceste inoiri, asa
cum le-am vazut la altii, pe cand cei cu datinile de basting au tacut.
Ce se face acum pentru ele e lucru prea proaspat. Inca n'a
avut vremea de a razbate din nou in case. Bradul Craciunului
staruieste Inca in multe case, ba-1 vezi chiar prin asezamintele care
cheama lumea la serbare pentru datinile Craciunului. A ajuns lumea
sa creada cal si Bradul strain ar fi dating a Craciunului nostru.
Si el s'a infipt in inimi si ti-e greu a face. lumea sa inteleaga ca
Bradul Craciunului nu este dating a noastra.
De aceia acum ne trebuie o propoveduire pentru ridicarea
in cinste a datinilor Craciunului, pentru gustarea lor nu numai dela
altii, ci si pentru primirea lor in case, prin miscarea inimilor
spre ele. Dar cum sa facem aceasta? Prin ce mijloace?
Aici vine partea noastra de lucru si este o intrebare pe care
se cuvine sa ne silim a o dezlega. Trebuie sa ne incredintam cu
totii ca a fost o lipsa din partea obstiei crestinilor, daca s'au lasat
a demeniti de Bradul altora si au slabit-o cu Steaua lor. Nu s'a
auzit despre nimenea ca s'ar fi otarat Impotriva Bradului de Cra-
ciun, ca un pripas care nu e pentru noi, ba Inca totdeauna i s'au
facut ochi dulci ; pe c'and, dimpotriva, Steaua a fost mult mai ur-
gisita. In ziarele din Galati am cetit, in anii din urma, ca multe
case nu se deschideau sa primeasca pe copii cu datinile Craciu-
nului, ba asmuteau canii dupa ei. Am fost nevoit sa pun mana

www.dacoromanica.ro
634 Arhim. Scriban

pe condei si sa infierez acele apucaturi, de a alunga tocmai pe

vestitorii datinilor noastre sfinte, si le-am dat sa iasa la lumina
in aceleasi ziare ale Galatului, unde cetisem acestea.
Da, trebue sa pasim cu inima si barbatie pentru ele. Sa
razbata pans departe cuvantul nostru de cinstire a lor.
Aici vine datoria noastra. Aici vine chemarea noastra de a
pasi cu un cuvant hotarit pentru datinile noastre de sarbatori.
Aceasta trebuie sa se faca mai intai in biserica, Craciunul
este o sarbatoare cand, pans si preotul care obisnuit tace in bi-
serica, sa rosteasca un cuvant in cinstea praznicului, spre indem-
narea crestinilor catre bucuria pe care trebuie s'o facem tuturor.
Niciodata, in asemenea graiuri, nu trebuie sa lipseasca vor-
birea despre datinile noastre. Este prilej de a vorbi despre pre-
lungirea sarbatorii din biserica in casa.
Cum ? punand copiii sa ne cante in stihuri povestirile sfinte
ale Nasterii Domnului. Daca pMcuri de copii se vor peranda astfel
prin casele noastre, daca not tot vom auzi vestirile celor 3 Crai
dela Rasarit, povestirile despre urgia lui Trod, inima noastra se
va tot hrani cu auzurile sfinte si sarbatoarea ne va invalui cu
mireazma ei.
Dar pentru aceasta trebuie sa tot staruim, sa ne tinem de
crestini, pentruca ei sa nu stea departe de sfintele noastre datini.
Cuvantarea bisericeasca, nu odata, ci de multe ori, trebuie sa po-
meneasca de aceasta datorie si sa scuture inimile crestinilor, ca
sift simta in aceasta privinta. Trebuie sa le infatiseze tuturor ca o
datorie de a apara randuielile noastre de veche si dulce mostenire
si sa aratam ca fiecare crestin e raspunzator intru aceasta.
E frumos sa tot auzi dela altii datini, datini", sa tot cetesti
in ziare despre pregatirile pentru cinstirea lor, dar sa-1 intrebi pe
crestin : Si tu, frate iubit, ce faci intru aceasta ? Te lasi numai
in nadejdea altora ? Dar si tu ai raspundere. Serbarea data la
scoala e numai °data in timpul sarbatorilor, ba Inca si inaintea
lor, pans ce scoala nu s'a inchis de Craciun. Dar in timpul lor,
cand datinile serbate la teatru, la scoala, la camin s'au incheiat,
atunci tu ce faci ? Ramai numai la ce ai gustat atunci ? Dar aceia
a fost inaintea serbarii. Tocmai acum, cand serbarea e in toi, sa
nu mai auzi un cuvant al cantecelor de atunci, sa nu mai vezi
o miscare a jocurilor desfasurate ? Ei nu, frate crestine, aici e partea
ta de lucru. Daca acelea au incetat, acuma sa le tii tu locul! Acuma
jocurile irozilor sä se faca in casa ta, glasurile copiilor si sunetele
zurgalailor Stelei sa rasune in gospodaria ta!"

www.dacoromanica.ro
Craciunul 635

Aici toti trebuie sa ne intovarasim, pentruca mireazma Cra-

ciunului sa nu inceteze o clips, ci sa ne ramble o dulce gustare,
in tot lungul dainuirii sarbatorilor, 'Ana dupa Boboteaza.
In felul acesta, vom avea 2 saptamani de semanare cresti-
neasca peste suflete, care luni de zile s'au aflat numai in sta'pa-
nirea gusturilor lumesti. Trebuie sä folosim aceste zile sfinte, pentru
a cal iar sufletele crestinilor si a le da toata caldura credintei
spre care aceste zile ne indeamna.
Daca vom lucra astfel asupra crestinilor nostri, incepand dela
biserica, vom fi facut pasul cel mai insemnat pentru pastrarea su-
fletelor in raza de lumina si de caldura a vechilor noastre datini,
iar prin aceasta de picurare a invataturilor noastre peste inimile,
pe care duhul lumii se sileste a le fura din mana si calauzirea noastra.

PASTORALA CRACIUNULUI
Sarbatorile Craciunului sunt un mare prilej de lucru. Trebuie
sa ne bucuram ca avem la indemana atatea sarbatori care se in
lant, pentruca le putem folosi intru totul pentru buna indrumare
a sufletelor.
Daca este vreo vreme cand sa putem sa ne tinem de oarecare
catehizare a lor, este aceasta. Atmosfera sarbatorilor face pe
oameni mai plecati sa asculte graiuri sfinte. Este tocmai vremea
noastra. and poti sa-i mai ai astfel in mans si sa picuri inva-
catura sfanta asupra for ?
Doar vremea Pastelui este iarasi cu prilejurile ei din Sap-
tamana Patimilor si a zilelor Invierii. Dar atunci lumea e ceva
mai imprastiata. Incepe vremea de incalzire si inverzire. Oamenii
se raspandesc pe afara.
La Craciun insa, gerurile si zapezile ii strang prin case.
Cand sa-i mai ai astfel, nevoili sa stea in casa si bucurosi de vorba ?
Deci acuma este vremea cand ii poti avea in mans. Ii strangi
mai lesne spre cuvinte de invatatura.
Sunt clipele cele mai alese pentru o catehizare. A be vorbi
acum despre invataturile Craciunului, despre Iosif si Maria, despre
cei 3 Crai dela Rasarit, despre Irod, despre implinirea vremii
pentru Nasterea lui Iisus, despre Dreptul Simeon si Proorocita
Ana, despre toate imprejurarile de timp si de loc de atunci,
Doamne ! ce clipe mai potrivite decat acestea ! Parca anume ar
fi fost randuite, pentruca sa le poata folosi preotii.
De aceia mai cu seams aceasta este vremea cand preotul

www.dacoromanica.ro
636 Arhim. Scriban

poate pasi la o dulce catehizare in legatura cu sarbatorile. Fie

scoala, fie biserica, fie o case mai large, care se poate incalzi mai
bine, pot fi roc de placuta intalnire pentru un taifas duhovnicesc.
Nu este nevoie numaidecat sa stai pe catedra ca la scoala.
Dace s'ar porni vorba cu intrebari dela unul la altul, cu povestiri,
casi cum oamenii s'ar aduna sa stea la taifas intre ei, ar fi in-
talniri foarte dulci si care poate ar rasa placute amintiri in suflete.
Aceasta ar intregi ce s'ar face cu vorbirea dela biserica. Intalnirea
prin case, pentru a sta de voiba despre sterile credintei ar putea ajunge
obicei. S'ar porni dare pentru ascultarea celor mai frumoase povestiri.
Cu aceasta am ajunge dincolo de treburile catehizarii. Am
ajunge la cautarea mijloacelor pentru a Linea pe crestini cu totul
si neincetat in reteaua unor impletituri crestinesti, care sa nu lase
de roc sufletele sa se strecoare aiurea.
Cand aceasta s'ar face prin multe case, ce inoire crestineasca
ar intra prin multe sate si mahalale !
Sa ajunga cele 2 saptamani ale sarbatorilor o adevarata
scoala, in care f olosim tot felul de mijloace, care, ca o retea, tin
sufletele in gandurile credintei §i nu le lass sa scape aiurea.
Se intelege, pentru o asemenea mare lucrare, nu ajunge
preotul. Lui ii trebuiesc ajutoare inimoase §i pricepute.
Aceasta insa cade tot in sarcina lui, de a si le gasi si a se
ajuta cu ere. Acum satele misting de scolari mai rasariti, de stu-
denti. Oare toti acestia nu pot fi pusi de preot la treaba, pentru
a face cetiri alese in fata crestinilor din feluritele adunari ?
Pe unde se nemeresc cantareti studenti in teologie, este cu
atat mai lesnicios de a invalui parohia intro seams de lucrari su-
fletesti. Ramane la intelepciunea si la putinta fiecAruia de a folosi
mijloacele locului si a hrani parohia cu puteri care nu-ti mai stau
la indemana atat de lesne in cealalta vreme a anului.
A lucra astfel, inseamna a folosi o Pastorala a sarbatorilor,
In adevar, Craciunul iti aduce atatea mijloace si ragazuri, incat
Pastorala trebuie sa-si aiba aceasta vreme ca zilele cele mai priel-
nice ale ei si deci sa caute sa nu le scape.
VI
ZESTREA SARBATORILOR
Privelistile acestor sarbatori sunt atat de multe I Felurite chipuri
biblice stau inaintea noastra. Despre oricare din ere avem atata de
povestit I Despre fiecare din ere avem felurite povestiri, in carti mai
marl sau mai mici. Cate sunt de scos din acestea !

www.dacoromanica.ro
Craciunul 637

Inimile oamenilor pot fi cu totul inlantuite de povestiri

precum : Craii dela Rasarit, ajungerea lui Iosif si a Mariei la
staulul vitelor. In aceasta privinta, avem povestiri si romanesti si
strAine. Inceputul romanului Ben Hur este tocmai povestirea vre-
milor Craciunului. Partea privitoare la cei 3 Crai dela Rasarit am
scos-o eu, am dat-o pe romaneste si se af15. in Biblioteca pentru
toll, ca o scurta povestire. Once stiutor de carte poate fi pus s'o
ceteasca, fie pentru sine, fie si pentru altii.
Parintele Gh. Butnaru din Bucuresti are un frumos roman
religios, in care, de asemenea, desfasoara inaintea ochilor vremurile
acestea. Scriitorul francez Montlaur are o poves tire cu numele Raza,
care a fost data pe romaneste de o foasta stareta a Manastirii Varatecul.
Inca se mai gasesc si alte care. Astfel avem o traducere din
limba suedeza, de d-na Pierson, tot cu povestiri de acest cuprins.
Toate sunt de folosit la astfel de adunari crestinesti. Unde
se afla un palc de oameni, in case gospodaresti si se nemereste
un scolar mai rasarit dela oral, poate fi pus sa le ceteasca oamenilor.
Ce prilejuri fara pareche, 95.nd se pot ceti astfel de scrieri I
Pastorala Craciunului trebuie sa nu le scape, ci sa -si agoniseasca
toate mijloacele pentru a rasa urme nesterse asupra sufletelor. Unde
sunt multi stiutorii de carte, cu atat mai bine, daca preotul va avea
la indemana astfel de scrieri pentru a face pe credinciosi sa ceteasca.
Sunt preoti care si folosesc aceste prilejuri. De cate on nu cetesti
in ziare despre serbarea din cutare sat, cu jocuri de Craciun, cu folo-
sirea cartii In Sarbatori" de Parintele Petre Gh. Sabin din Galati I
Pastorala Craciunului se gaseste pe un drum bun, numai ca
ea trebuie sa ajunga o metoda de lucrare obsteasca in toata tam.
Ea va fi mijlocul care va feri lumea de alunecarile care o amenintA.
In adevar, viata tot aduce alte si alte ispite. Prin inlesnirea
multelor soiuri de petreceri, care tot zgandara pe oameni, ca sa
le goleasca buzunarele, viata se tot ticaloseste. Omul este azi
mult mai imboldit sa-si iasa din albia sanatoasa a vietii decat ina-
inte vreme. Viata de noapte, cu toate desantarile ei, fura pe multi.
Si daca aceasta n'a ajuns Inca la sate, dar orasul da navala cu
pacatoseniile lui, sa razbeasca tot mai departe, asa ca satele nu
raman la adapost de aceste primejdii.
Fie ca sateanul da mai des pe la oral, fie ca intocmirile ora-
selor, cum sunt cinematografele, yin ele insele la sate, fapt este
ca locuitorii de pretutindenea sunt invaluiti, cu mult mai mult ca
altadata, intro intreaga retea de ispite, care-i leaga de poftele pa-
mantesti. Li se infatiseaza cat mai dulci si mai ademenitoare, si

www.dacoromanica.ro
638 Arhim. Scriban

astfel oamenii incep a gusta o noua vats, cu totul strains de cea

care se cuvine.
Daca starea aceasta de lucruri se intinde peste tot anul, nu
scapa din ghiarele ei nici vremea sarbatorilor de iarna. Asa cum
not ne chibzuim sa folosim aceasta vreme pentru scopurile noastre,
ca mai potrivita ca oricare alta pentru semanarea crestineasca,
nu mai putin si toti slujitorii dezmatarilor se chibzuiesc la fel.
Niciodata balurile nu bantuie mai cumplit ca in aceasta vreme
a sarbatorilor, fiindca lumea e mai sloboda si mai dornica de pe-
treceri. Dar balurile sunt numai ogoarele stricaciunii. Daca cele
din lumea mai aleasa isi mai pastreaza oarecare frane ale cu-
viintei, fara sa izbuteasca ; balurile de mahala insa sunt tot ce
poate fi mai dezmatat si mai desucheat. Doar cetim in ziare de-
seori despre bataile care se isca la asa prilejuri.
Ele insa au patruns si la sate. Tinerii veniti dela oral le
oranduiesc prin feluritele sate. Tineretul satelor traieste acum sub
imboldirea acestor gusturi care yin dela oral. Tocmai vremea sar-
batorilor se va simti de toate acestea.
Viata sufleteasca a sarbatorilor, cu toate datinile lor, va fi
mult stingherita de aceste apucaturi ale unei lumi straine. Satul
insa prinde si el astfel de gusturi si odata te gasesti cu suflete
altoite cu gusturi vatamatoare.
Tocmai in vremea sarbatorilor, nu vei avea liniste, din pri-
cina acestora. Ce te vei face ? Vei sta cu ma.nile in san ?
Nu se poate. Odata te vei trezi cu o lume manata de gus-
turi care nu mai sunt de loc culese din ogorul sarbatorilor.
Aici trebuie sa intre in lucru Pastorala Crdciunului, de care
am pomenit. Preotul de azi este mult mai imboldit ca cel de
altadata sa nu se margineasca numai la ce a apucat, ci sa caute
si alte mijloace, tocmai pentru a apara ce a apucat si a nu lasa
datinile din vechi sa se spalaceasca.
De fapt, ele se si spalacesc. Ascultati ce cants feluritele
tabere tineresti intocmite pentru a praznui vechile noastre datine.
Gasiti o multime de cantari care nu mai seamana nici cu graiul,
nici cu glasul vechilor collude. Ni se dau biete incopcieri stangace,
inchegate de feluriti poeti intarnplatori si de necunoscuti maestri
de coruri.
Cand le auzi din gurile tinerilor, ramai pe ganduri. Sunt
acestea cantarile Craciunului ? Sunt ele in stare sa inlocuiasca
ceeace a rasarit din maduva neamului, din ogoarele vechi ale credintei?
Nici pe departe. Sunt insailari de azi pe mane, WA izvor

www.dacoromanica.ro
Craciunul 639

de traire crestineasca, Idea gandire hranita din scrisul evangheliilor

si al vechilor povestiri.
Cu de aide astea, nu mai pastram noi tariile Craciunului.
De aceea suntem datori sa iesim pe ogor cu plugurile lucrarii
noastre crestinesti, hotarati a pastra zestrea pe care o avem din
veche mostenire, si sa n'o lasgm tarata la vale de scornituri care
urmgresc numai tinte negustoresti, pe spinarea vremii noastre
scumpe a Craciunului. De fapt, ele se inmultesc si dacg nu ne
vom apuca cu barbatie de treaba pastorale, vom gasi Craciunul
tot mai mancat de alte si alte apucaturi :
Astfel, casi in anii trecuti, si la Craciunul acesta s'au putut
ceti in ziare poftirile pentru calatorii de Craciun in tari straine.
Ti se vestesc ca fericiri care pot fi savarsite prin mijloacele cele
mai ieftene. Ti se spune cg vei plgti 400 de lei o noapte de somn
in tren, si asta se numeste ieften".
Dar pentru ce aceasta ? Pentruca sa faci un Craciun care
numai Craciun nu este ? A to ggsi de Craciun in vreo Italie, in
vreo Algerie, cu traiul pe drum si in oteluri, ce sarbgtoare
mai este aceia ? In loc sa fii cu ai tai, in plinele obiceiuri ale
neamului, sa hoingresti printre straini, numai de gustul de a
spune ca ai petrecut un Craciun de croialg noug ? Fereasca Dumnezeu!
$i totusi aceste ispite se raspandesc intre noi si fura pe cine
pot, dela dulcea vatrg parinteasca. Pacat de cine se supune for 1
Dar ele lucreaza si astfel strica datinile.
Dace la acestea mai socotim faptul ca multi din ai nostri
sunt ispititi nu numai pentru calatoriile peste granitg, ci si in targ,
spre locurile de hoingreala iematica, inseamna ca avem de furcal
cu o intinsg lucrare de smomire a oamenilor spre altceva decat
spre datinile Craciunului, In loc de a lasa pe oameni in tihna
vietii de sarbatori, umbla printre ei poftirile, ca sa -i porneasca
la hoingreala cu traista in bat.
$i uitati-va cg lumea incepe a privi acestea ca alese pri-
lejuri, iar ceice se lass dusi de ele se socotesc ca fac ceva mai
pe sus de ceilalti muritori. In loc de a socoti aceste apucaturi noua
drept scaderi, sunt luate ca ispravi mai insemnate si mai de ravnit.
Dar sarbatorile cuprind atatea prilejuri de fericire, atatea te-
meiuri neintrecute de miscat sufletele ! incat preotul niciodata nu
se va gasi la stramtoare a scoate la iveala frumusetile for si a le
misca. Dacg acum au venit peste noi alte gusturi, care incearca
sa altoiasca peste suflete un Craciun instrainat, este si din pricing,
ca ne-am nadajduit cg treburile cele alese vor merge dela sine.

www.dacoromanica.ro
640 Arhim. Scriban

Chiar asa insa nu se poate. °richt de frumoase ar fi datinile

noastre, toata puterea si tot farmecul for nu pot strabate, daca
nu ne miscam si noi pentru ele. Yn fiecare an trebuie sa punem
in lucru Pastorala Craciunului, ca altfel ne cuprind apucaturi de
mai slabs masura, dar ne cuprind.
Asa e acum cu apucaturile de Craciun care vin sa is locul
vechilor noastre deprinderi. Sunt fapte de maimute. Ascultati cum
ii zugraveste unul si judecati din acelea despre sufletul for : In
acelas timp (al plimbarilor de Craciun) isi fac aparitia caraghio§ii
sporturilor de lama. Blazati si plini de goma, coboara din omni-
busele care-i aduc dela gars. Sunt imbracati dupa ultimul jurnal,
cu fulare In culori tipatoare, cu saci flescaiti, dar nou-nouti casi
bocancii ghintuiti cu blacheuri stralucitoare, de alama. Au mane-
chiura impecabila, si inunda localurile de noapte, cafenelele si ba-
rurile cu atmosfera viciata de vapori de alcool si fum de tigara".
(Curentul, 25 Dec. 1939).
Oare ce simtiri trezesc in noi privelisti de acest soi, cu oa-
meni care zic ca gusta Craciunul ? Este ceva cu totul strain de
Craciunul nostru, dar in care vezi ca totul este numai desartaciune,
numai dor de maimutareala. Craciun de cafenea, departe de casa fa !
Astfel de apucaturi insa au putut prinde si prind, din pricing
ca noi am la'sat datinile noastre sä mearga numai prin ele insele.
Trebuia insa sa pa§im si noi fara incetare alaturea de ele si sä
trambitam cinstea si temeiurile Craciunului, prin mijloace pe care
le adaogam la cele din vechi. Atunci Craciunul nu va mai putea
fi vatamat ca pada. acum. Atunci va starui sa ramaie o comoara
a vietii casnice, prilejul fericit de imbogatire a sufletelor noastre.
Astfel de griji trebuie sa ne munceasca la vremea Craciunului.
Atunci vom vedea cum el va ramanea mijlocul puternic de urnire
a sufletelor din amortirea lor.
Trebuie sa aparam Craciunul nostru si prin cafe n'am facut pans
acum, pentru a apara poporul si a-i da cele mai marl mangaieri.
Arhim. SCRIBAN

www.dacoromanica.ro
 EXISTENTA LUI DUMNEZEU $1 CUNOA$TEREA LUI

A fost o vreme si nu-i prea mult de atunci cand

problema existentei lui Dumnezeu era cea mai discutata, daca nu
cea mai contestata, dintre problemele care intereseaza nu numai
domeniul teologiei, dar si pe cel at filosofiei. Astazi lucrurile s'au
schimbat, in buns parte. Vorbind despre problemele religiei si ale
filosofiei se pleaca de la o prima si indiscutabila certitudine : acea
a existenfei lui Dumnezeu.
De aceasta existenta nimeni nu are, astazi, a se 'indoi. Ea
este temeiul a toate cate sunt, stau si viaza", cum zice, nu numai
cuvantul Scripturei, dar si cel al ratiunii. Fiindca fara existenta lui
Dumnezeu, existenta lumii si existenta noastra, nu-si au nici sens
si nici temeinicie. $i daca de toate ne putem indoi, de cloud lucruri,
cel putin, trebue sa fim siguri : De propria noastra existenta, de
care indoindu-ne, cugetam, si cugetand, suntem, cum spune marele
Descartes, §i de existenta lui Dumnezeu, pe care chiar negand-o
o afirmam, cum spunea Anselm, vestitul arhiepiscop de Canterbury,
intemeietorul Scolasticei. Au fost totusi epoci si curente, care au
facut din tagaduirea existentei lui Dumnezeu axa cugetarii lor.
Aceste curente au trecut. In domeniul stiintei exacte, ca si in cel
al filosofiei, nu se mai acorda astazi credit tezelor materialiste,
de mult disparute din arena cugetarii stiintifice. De mai sunt ta-
gaduitori ai acestei existente, ei se incadreaza, singuri, la capitolul
anormalilor, cum face, intre altii, cunoscutul filosof biologist Le
Dantec, care recunoaste ca lipsa notiunii de Dumnezeu din sufletul
sau se datoreste unei infirmitati organice proprii fiintei sale, ase-
manatoare infirmitatii daltonicilor, care nu au senzatia culorii rosii.
Dar daca existenta lui Dumnezeu este astazi unanim accep-
tata sau concedata, nu e tot asa, and e vorba de cunoa.Fterea
acestei existente. Caci de si Dumnezeu exists lucru de care nu
ne e ingaduit a ne mai indoi aceasta existenta nu e accesibila
mijloacelor noastre omenesti de investigatie si cunoastere. In
afara de aceste mijloace insa, nu exists nici stiinta si nici cu-
nostinta, si deci nici existenta, zic o parte dintre pozitivisti, care,
confundand stiinta lor, cu toata stiinta, reinvie, sub masca Agnos-
ticismului, vechile teze ale materialismului ; teze repudiate de ei

Revista Riserica Ortodoxit Ronuincl, 57 (1939). Nr. 11-12 Noemvrie-Dechemvrie.

2

www.dacoromanica.ro
642 Prof. Than Gh. Savin

insisi, punandu-se astfel in contradictie cu propria for constiinta

Contradictie din care nu se poate esi, decat daca se recunoaste,
ea sfera existentei e mai Iarga decat cea a stiintelor exacte, sfera
care poate fi accesibila cunoasterii noastre si prin alte mijloace
decat cele proprii acestui fel de cunoastere. Mijloace care sunt
proprii atat ratiunii noastre, cat si credinfei noastre. Deci, fie pe
caile ratiunii, fie pe cele ale credintei, cunoasterea lui Dumnezeu
trebue sa ne fie si posibila si accesibild. Cum insa si cast?
Iata cele doua intrebari, care rasar nu numai din cercurile cuge-
tarii laice, ci si din cele teologice. $i mai ales din acestea din
urma. Pe Dumnezeu a-1 cunoaste, nu este oamenilor cu putinta,
spre Care le nu cuteaza a privi nici fetele ingeresti" zice o cu-
noscuta cantare liturgics, si deci : Cum vom putea rosti cuvant
omenesc, neputincios, slab si intunecat, despre Cel ce este peste
tot, mai presus de toate si deasupra a toata fiinta si existenta ?"
cum se intreba, odinioara, si cu drept cuvant, marele mistic crestin,
Dionisie Ariopagitul. In fata maretiei Lui stau mute limbile Inge-
resti si cele omenesti ; in fata stralucirii Lui palesc stralucirile
Arhanghelilor ; in fata atotputerniciei Lui se clatina stihiile lumii
si se intuneca plapandele lumini ale ratiunii. Cum vom putea
patrunde, cu ele, in tainicele adancuri ale fiintei divine ? Nici nu
ne gandim insa la aceasta. Vorbind de cunoasterea lui Dumnezeu
noi nu cutezam gandul, ea am putea sti sau cunoaste ceva din
adancurile fiintei lui Dumnezeu, adancuri noua deapururi ascunse.
Ci, amintindu-ne de marele cuvant al sf. Ioan Hrisostom, care
infrunta pe acei care, si pe vremea lui, se trudeau si se trufeau
a cunoaste adancul cel nepatruns al fiintei lui Dumnezeu, prin
slabele puteri ale ratiunii, vom spune impreuna cu dansul : Este o
impioasa cutezanta a zice, ca pe Acela pe care nici ostile ingeresti
nu-L pot cuprinde, L-am putea cuprinde si descrie noi fiii paman-
tului, cu slabele noastre puteri omenesti". Aceasta nu inseamna
insa, ca, evitand grava eroare a Onto/ogisti/or, vechi si noi, care
sustin ca pot cunoaste pe Dumnezeu in insasi fiinta Lui, sa cadem
in eroarea si mai grava a Agnosticilor, de azi si de eri, care
afirma, ca nu putem cunoaste nici chiar existenta lui Dumnezeu.
Ci, aceasta inseamna, ca cunoasterea lui Dumnezeu ne este posi-
bila si ingaduita numai atdt §i cdt ne-a fost data de El, fie prin
revelafia special& cuprinsa in sf. sale Scripturi, opera inspirata a
alesilor sai sfinti si preoti, parinti si apostoli, fie prin revelatia
natured, cuprinsa in legile ratiunii noastre, ca si in cele care
carmuesc lumea si existenta noastra. Aici, in cartile sfinte, zice.

www.dacoromanica.ro
Existents. lui Dumnezeu si eunoasterea Lui 643

acelasi Dionisie Ariopagitul, Dumnezeu a binevoit a ne arata CA,

daca El in fiinta Lui, ne este inaccesibil, aceasta nu inseamna ca
El ne exclude de la once comuniune cu Dansul. Din contra, El
scoate din comoara sa inepuizabila si faspandeste asupra tuturor
lapturilor sale, potrivit capacitatii for de cunoastere, binefacerile
sfintei sale splendori ; si zicem astfel despre Dumnezeu, ca este
cauza, originea $i esenta vielii $i a tuturor lucrurilor ; ca El chiama
la sine $i reinvie tot ce s'a separat de El ; ca El este viata a tot
ce viaza ; esenta a tot ce este ; principiul a tot ce exists ; prin a
carui dragoste infinita totul s'a creiat si totul se sustine". Asa
incat, on cat de inaccesibil este pentru mintea noastra adancul
fiintei lui Dumnezeu, prin revelatia sa naturals si cea supranatu-
rala, El ne-a dat putinta de a-1 cunoaste, daca nu in tot plinul fiintei
Lui privilegiu ce ne este rezervat numai cand i1 vom vedea
WA catre fats" cum zice apostolul Pavel cel putin din manifes-
tarile Lui in lume, atat cat ne este necesar pentru slava Lui $i
intelegerea noastra $i mai ales pentru mdntuirea noastra.
Descifrand, astfel, splendorile Lui din splendorile lumii, per-
fectiunea Lui din ordinea si armonia lumii, infinitatea Lui din
marginirea lumii, it cunoastem si concepem, atribuindu-i, fie
toate perfectiunile lumii, amplificandu-le $i ridicandu-le la gradul
absolut, fie negandu-i toate marginirile si imperfectiunile lumii, iarasi
in chip absolut. Pe aceste doua cai : a totalei afirmaliuni, pentru
tot ce e perfectiune, $i a totalei negatiuni pentru tot ce este im-
perfectiune, not ne apropiem cu mintea de cunoasterea lui Dum-
nezeu, cu inima fiind alaturi de El prin har, prin nesfarsita putere a
gratiei si bunatatii Lui. Stim $i spunem astfel, ea Dumnezeu este :
atot-puternic, atot-bun, atot-stiutor ; ca El este : nemarginit, infinit,
necuprins, nemiscat si totusi : atot-cuprinzator, atot-tiitor, atot-va-
zator si stiutor-atoate. Din privelistea lumii $i a ordinei din ea,
din miscarea astrelor si viata taratoarelor, din intocmirea vaz-
duhurilor si tesatura stihiilor, din marturisirea oamenilor $i din
strafundul simtirii popoarelor, s'au faint astfel sari de lumina, de
neincetat urcus spre cunoasterea Domnului, si filosofiile ca si teo-
logiile tuturor timpurilor sunt pline de ceea ce s'a numit : argu-
mente rationale pentru cunoasterea lui Dumnezeu". Astfel am avut
$i cunoastem : argumentul ontologic, care pleaca de la ideia de
Dumnezeu, organic data mintii noastre, $i care implied necesara
existenta a lui Dumnezeu $i in afara mintii noastre ; argumentul
cosmologic, care pleaca de la enigma miscarii $i a vietii din lume ;
argumentul teleologic, care pleaca de la ordinea si armonia din ea ;

www.dacoromanica.ro
644 Prof. loan Gh. Savin

argumentul istoric, care pleaca de la universala zbatere si marturisire

a umanitatii despre si dupa Dumnezeu ; argumentul psihologic, care
pleaca de la dorul si suspinul sufletului nostru catre vesnica vietuire
si impreunare cu Dumnezeu ; argumentul moral, care pleaca de la
necesara postulare a unei volute supreme, care sa rasplateasca bi-
nele si sa sanctioneze raul, si atatea altele asemenea, al caror numar,
dupa un scriitor catolic, Atanasie Kircher, se ridica, la data numara-
torii for, anul 1860, la impresionanta cifra de 6.561 si care toate
arata caile pe care putem sa ajungem si trebue sa ajungem la cunoas-
terea lui Dumnezeu.
Deci si numai cu mintea noastra putem sa ne apropiem de
Dumnezeu si de cunoasterea Lui. Sa fie insa suficienta sie-si si
noua oamenilor si mai ales, bietului nostru suflet, tanjind dupa Dum-
nezeu, ca pasarea captiva in colivie, dupa inaltimi, o astfel de
cunoastere, pe care ne-o putem face numai pe caile ratiunii ?
Ne-am amagi amar, daca am crede-o. Fiindca, on cat de maestrite
vor fi fiind toate aceste argumente, ele raman neputincioase, daca
in sufletul nostru nu arde flacara credintei, din care ele sa fi pornit,
flacara care e un dar al gratiei, si care lumineaza pe dinithintru
ceea ce ne vine de dinafara, ca marturie pentru cunoasterea lui
Dumnezeu. Fiindca once argumentare teoretica despre Dumnezeu,
daca nu e trecuta prin baia credintei, daca nu poarta pecetea de
foc a gratiei divine, e floare stearpa si Fara rod, e filosofie vans
si fara scop, e tipat strident Fara culcu$ umed de lacrima, e gand
omenesc marginit, schimbator si vremelnic, ca tot ceea ce incercam
si realizam pe pamant si pentru pamant, not fiii pamantului. Spre
a trece dincolo de ceea ce e lut si marginire, de ceea ce e simplu
vis si inchipuire, peste gandul nostru trebue sa luceasca raza
Duhului Sfant si vrerea lui Dumnezeu, care sä ne trimita tainica-i
lumina de patrundere spre Dansul puterea $i lumina credintei. In
intelegerea lucrurilor divine se cere un aer de atelier propriu, care
sa ne 15.rgeasca orizontul. Asemenea vitrourilor din catedrale,
realitatile religiei trebuesc privite de dinlduntru spre a putea fi
intelese. Privite de dinalard, ele raman mute si opace. De aceea
cunoasterea lui Dumnezeu trebue sa porneasca de la Dansul, sa
prisoseasca din tezaurul pe care El insusi ni 1-a dat prin revelatia
Sa, asa cum ea ne-a fost descoperita prin alesii sai, si care, desd-
vdr$it, s'a aratat prin Fiul Sdu, Cuvantul-intrupat, Iisus Mantuitorul.
Iata dece temeiul deplinei cunoasteri a lui Dumnezeu este cel dat
pe caile credintei si care nu poate fi aflat decat in sanul si in
cadrul comunitatii de credinta si dragoste cu Hristos, care este

www.dacoromanica.ro
Existents lui Dumnezeu si cunoasterea Lui 645

Biserica Lui. Acest adevar it inteleg si it stiu adevAratii credinciosi,

traitori in comunitatea harica a Bisericii, care gusici negraitele
bucurii ale trairii in Hristos si pentru care are adanc inteles acel
glas de chemare al Bisericii : Veniti si gustali si vedefi ca bun este
Domnul". Fiindca aceasta este marea taina si marele privilegiu al
cunoasterii prin credinta : Ea ne (Ara bucurii si certitudini, desfa-
rani si orizonturi, pe care simpla cunoastere rationale nu le poate da.
Purele bucurii meditative ale filosofilor, sau esteticele intuitii ale
poetilor, sunt amagiri de-o clip& care nu se pot egala si nici sub-
stitui bucuriilor credintei. Stim a sunt oameni de inalta culture
care, de si eliberati de eroarea materialist& socot totusi, ca in materie
de religie, isi pot gasi supreme satisfactii prin simpla meditare asupra
cauzei creatoare ", sau in viziunea poetics a aspiratiilor idealizate si
inaltate pe aripile de vis ale fanteziei. Decal in ce priveste stiinta,
numai atunci ea ne poate da supreme satisfactii, cand se inaltA,
ea insasi, spre culmile unde troneaza Divinitatea. Iar arta ne &A aceste
satisfactii nu prin cat omenesc, ci prin cat divin are in ea. Spre
culmile Divinitatii tinde deci si arta si stiinta. Ele le si ating, dar
nu le pot trece. De aici incepe o alts lume : cea a credintei. De pe
zarea unde liniile meditatiilor filosofice se strang si se sting in
ca teva formule vagi si eterate ca : ultima cauza, ultimul principiu,
marele tot, sau marele necunoscut, se deschid pentru credinta
liniile dare ale altei realitati, in Ana putere de viata si creatie.
E lumea credintei ; e imparatia lui Dumnezeu, prin care totul tine
si viazA. $i pe taramurile ei nu se poate ajunge decat sub umbrirea
Sf. Duh. Deaceea cu greu putem intelege pe acei dintre spiritua-
listii si teistii nostri care, ridicati prin luminile ratiunii pe piscurile
cugetarii, de unde intrevAd si afirma necesara existents a lui Dum-
nezeu, putere creatoare si proniatoare a lumii, ezitA totusi sa pa-
seasca spre altarele deschise ale Bisericii si sa guste acolo, alaturi
de satisfactiile ratiunii, bucuriile si certitudinile credintei. Rezervele
for stint in contradictie cu principiile lor, si adesea ofensatoare
pentru Biserica pe care, ocolind-o, se pun fats de ea in aceiasi
pozitie, pe care o au ateii si materialistii, pe care ei totusi ii combat
si ii repudiaza. Caci daca credinta isi are privilegiile ei, isi are si
obligatiile ei. Ori crezi in Dumnezeu si esti arvunit gratiei Lui,
sau nu crezi in El, si atunci esti in afard de Biserica Lui, in
bezna si in umbra mortii". Caci nu sunt mai multe feluri de a
crede, dupe cum nu sunt mai multe feluri de a ne mantui. In ma-
terie de credinta, ca si in cea de virtute, nu e loc de tranzactii si
nici de acomodari. Cum spuneau vechii Stoici : daca to ineci, e

www.dacoromanica.ro
646 Prof. loan Gh. Savin

indiferent daca deasupra-ti sta apa de un deget, sau intreg oceanul ;

tot mort esti". La fel si cu chipul de a crede §i a cunoaste pe
Dumnezeu : on it cunoastem si it acceptam, asa cum El ni s'a
descoperit prin Fiul si s'a adeverit prin Duhul Slant, on nu credem
deloc, si atunci zadarnica este toata filosofia noastra, dupa cum
zadarnica este, toata teologia noastra. Fiindca pe Dumnezeu nu-1
putem cunoaste decat : iubindu -l. In iubirea de Dumnezeu sta toata
taina crestinatatii si toata cheia religiositatii. Fara ea nimic nu stim,
nimic nu cunoastem in adevar. Sau ceea ce stint este abur de supra-
fata si miraj amagitor proectat de la distanta. Aici e marele inteles
al cuvintelor sfantului Apostol Pavel : Toate limbile omene§ti de
le-a§ vorbi, ca si pe cele ingere§ti, si dar proorocesc de as avea;
§i toate tainele de le-as cunoaste, §i credinta sa mut §i muntii din
loc de as avea §i totusi iubire nu am, toate acestea nimic nu folosesc."
Caci pe Dumnezeul dragostei nimic nu-1 poate intelege si cunoaste
decat dragostea insasi. Iubind pe Dumnezeu din toata inima noastra,
din toata vartutea noastra, §i din tot cugetul nostru, it vom §i
putea cunoaste, asa cum El este intr'adevar, in una din cele mai
esentiale, mai intime si mai specific dumnezeesti dintre atributele
sale : iubirea. Iubire fats de El §i fata de creatia Lui omul §i
toata faptura. Fara iubire nimic nu suntem" , zicea Apostolul
Pavel. Arama sunatoare si chimval rasunator". Filosofie stearpa
si zbatere vans de gand. Vanare de vant", cum spune Eclesiastul.
Caci, once cunoastere a lui Dumnezeu, care nu porneste din
contopirea intr'un singur tot prin filtrul iubirei, poarta in sine
tragicul proces al antinomicei despartiri intre intuneric si lumina,
intre atotputernicia cea peste fire a Creatorului si nimicnicia cea
supusa tuturor marginirilor, a creaturii. Antinomie peste care nu se
poate trece de cat pe puntea de lumina asezata intre Creator si
creatura prin venirea lui lisus Hristos in lume. Cuvantul Mantui-
torului este categoric in aceasta privinta : Eu pentru aceasta am
venit in lume, ca lumea sa to cunoasca pe Tine si pe Cel ce Tu 1-ai
trimis in lume. Si acesta este : Iisus Hristos, Mantuitorul nostru".
E crestinescul fel si singurul fel de a cunoaste pe Dumnezeu !
Prof. Iona Gu. SAVIN

www.dacoromanica.ro
 VIATA MORALA A ORA$ELOR $1 MISIUNEA BISERICII

Controversa in jurul problemei privind individul i societatea

a putut sa duca uneori la exagerarea rolului individului, alteori
la supraestimarea factorului social. In tendinta fireasca de all sus-
tine cu once pret teza sa, fiecare tabard a putut fi impinsa la exa-
gerari. Dar, ca din once disputa ideologick gf din aceasta s'au putut
trage foloase reale pentru o lamurire deplina a problemei. Astfel,
s'a putut demonstra cu temeiuri neindoelnice, ca supraestimarea
unuia din factori pans la suprimarea celuilalt este o eroare manifests.
Individ §i societate sunt cloud' realitati care coexists, se intre-
pdtrund, yin adesea in conflict, colaboreazA, se corecteaza reciproc,
dar nici intr'un chip ele nu se pot ignora. Viata deplina a omului
se desrawaral pe ambele planuri ale realitatii, in aa fel, incat nu
se poate determina cu rigurositate partea de contributie a societatii
in individ gi a individului in societate. Aga incat, atat individua-
lismul, teoria care reduce societatea la individ, cat i sociologismul
care anuleaza rolul individului in profitul societatii, sunt dona teze
extreme neintemeiate.
Fats de pretentiile exclusiviste ale individuaNtilor, studiile
sociologice din ultima vreme au convins pada i pe cei mai ire-
ductibili dintre ace§tia, ca societatea este o realitate, care nu co-
incide cantitativ §i calitativ cu suma indivizilor care o compun
intr'un moment dat. Societatea dep4e§te pe individ atat pe plan
spatial, cat §i pe plan temporal. Ea conserva valorile trecutului peste
incercarile inovatoare i distractive ale indivizilor, dupa cum face sa
dainuiasca intotdeauna ceva mai mull decal ceea ce izbutesc sá
infaptuiasca indivizii apartinand unei generatii.
Fara a tagadui rolul activ al individului in crearea valorilor
sociale gi reforma societatii, socotim, totu§i, rolul acesta destul de
redus WO de vasta §i puternica realitate socials, care ne constrange
sa-i acceptOm legile §i valorile qi fara care am fi prea saraci. Cu
alte cuvinte, omul nu se poate lipsi de a trai in societate ; el nu se
poate inchide ermetic in cochilia vietii sale individuale, nici chiar
familiare, decat cu riscul de a teal artificial, incomplet, sdracacios,
monstruos chiar. Este de la sine inteles, ca.' excludem exceptiile
constand din retrageri vremelnice in singuratate, care-§i au meritul

www.dacoromanica.ro
648 Dr. Const. C. Pavel

si rostul lor, ele insile nefiind, de altfel, cum s'ar crede la prima
vedere, o rupere deplina cu societatea, care continua sa dainuiasca
chiar si in cele mai singuratece pustiuri sub o forma purificata.
Crestinismul ortodox are vederi foarte juste si in aceasta pro-
blema. Biserica, societatea ideals, constitue pentru ortodox o rea-
litate primordiala si o comoara de valori, pe care indivizii n'o pot
nici creia, nici afla aiurea. Individualismul crestin al protestantis-
mului, care nesocoteste aceasta realitate, nu numai ca a dus la
ratacire si sterilitate spirituals, dar reprezinta o mutilare monstruoasa
a vietii umane. In treacat fie zis, acest individualism nici nu s'a putut
realiza tale quale. Neizbutind sa suprime societatile religioase, care-si
au temeiuri adanc infipte in natura umana, n'a reusit decat sa le
saraceasca, fortandu-le sa fie la discretia virtutilor de creatie so-
cials ad-hoc a indivizilor, coborandu-le prin aceasta la nivelul tipului
celui mai inferior de viata socials.
In logica justa a conceptiei individualiste, Biserica este viata
socials care se poate infiripa prin posibilitatile de moment ale in-
divizilor prezenti si dureaza cat aceste start de-o clipa, pentru ca
sa se reinceapa acelasi lucru de la capat la fiecare reuniune. Cu
totul alta este conceptia ortodoxa despre Biserica. Biserica este o
societate divino-umana, care reprezinta nu atat valorile creiate de
om, cat cele revelate de Dumnezeu. Prin aceasta ea se defineste
ca o realitate sui generis, in raport cu societatile celelalte, omenesti.
Biserica cuprinde, apoi, o comoara de valori dobandite parte in de-
cursul vremii, care, deci, nu pot fi nesocotite in profitul improvi-
zatiilor de moment ale crestinilor. Fara traditie, nici nu poate fi
vorba de Biserica. De aici decurge Ca rolul ortodoxului in Biserica
nu este propriu zis de a creia valori noi, pe care sa le adauge la
cele de mai inainte dobandite, ci de a accepta si trai valorile pe
care Biserica i be ofera ca fiind cele mai bune pentru mantuirea
lui. Idealul este de a- si putea ridica viata la nivelul acestor va-
lori, chiar lucrul acesta fiind, dealtfel, rareori accesibil muritorilor.
Biserica este, dupa conceptia ortodoxa, mediul social indispensabil
si cel mai prielnic pentru viata crestinului.
Ceea ce tinem, insa, sa remarcam totodata si ceea ce constitue,
dealtfel, o constatare insemnata in sustinerea tezei pe care vrem s'o
infatisam in prezentul articol, este ea de si Biserica inglobeaza intr'un
sens intreaga viata a crestinului, ea se preocupa totusi in deosebi
de latura morals si religioasa. Celelalte laturi nu intra in preocuparea
ei de capetenie, ci sunt lasate pe seama altor societati cu legi proprii.
Trairea vietii pe planul acestor societati este nu numai

www.dacoromanica.ro
Viata moral& a oraselor si misiunea Bisericii 649

indreptatita, dar chiar fireasca si, deci, inevitabila. Daft Cezarului

cele ce sunt ale Cezarului" sunt cuvinte prin care Mantuitorul inda-
toreaza pe crestin sa traiasca viata Statului, care poate avea alts
oranduire decat a Bisericii. Crestinismul nu contests, deci, dreptul
la existents al celorlalte societati, de si urmareste increstinarea lor.
Ceva mai mult, Biserica le foloseste ca auxiliare pretioase intru
desavarsirea omului. Acolo unde viata socials este bine inchegata
si organizata, Biserica are mai mult spor in opera ei. Dimpotriva,
oriunde aceasta viata socials lipseste sau este inconsistent& stradania
Bisericii este mult mai anevoioasa. Este, deci, chiar in interesul
ei de a o promova sau a o creia aco]o unde nu exists.
In afara de viata traits in cadrele societatilor organizate, cum
este Statul, in care oranduirea vine oarecum impusa si din afara si care
vizeaza numai un minimum de relatii sociale, exists o societate
mai spontand, mai vie si, deci, mai bogata si mai reala, in cuprinsul
careia se scurge viata obisnuita a omului : este satul, cartierul,
parohia, etc. 0 serie intreaga de actiuni umane raman in afara
de societatile organizate si care se produc totusi intr'un mediu
social, care-si are legile sale proprii de existents. In deobste, se
vorbeste foarte rar de aceasta realitate social& dar ea este totusi
cea mai important& intrucat constitue sursa si temeiul tuturor celor-
lalte. Bogata in concluzii interesante ar fi, in privinta aceasta, o
paralela intre ceea ce reprezinta pentru crestin acest gen de viata
socials la sate si la orase, in deosebi in Capitals.
Intr'adevar, oricine a trait in ambele mediuri sociale, si-a
putut lesne da seama de contrastul izbitor dintre o viata social&
sateasca, asezata pe temeliile trainice ale traditiilor adanc inrada-
cinate in sufletele oamenilor si mobilitatea perpetua a relatiilor
sociale din orasele mari, complexe si variate, dar inconsistente si
fara traditii.
Sateanul traeste in intensitate viata social& pe cared orasanul
in extensiune. Consecintele morale si religioase ale acestor doua fe-
luri de viata sunt incalculabile. Un satean se naste in mijlocul so-
cietatii, in care-si va duce toata viata. El traeste in acelasi mediu
social, pe care-I cunoaste in deajuns pans si in cele mai mici ama-
nunte, avand prin aceasta o mare inlesnire in relatiile cu semenii.
Lucrul acesta se vede cu prilejul casatoriei, care se contracteaza
intre tineri care se cunosc bine multa vreme inainte, fiind astfel
scutiti de dibuiri indelungate si anevoioase si de atatea alte riscuri.
()lice Wean poseda apoi, o casa proprie, o gospodarie si ceva 'A-
mara, lucruri care-1 leaga puternic de locul unde traeste, dandu-i in

www.dacoromanica.ro
650 Dr. Const. C. Pavel

acelasi timp sentimentul de securitate §i stabilitate, care asigura

trainicia unei natiuni si formarea caracterului. De comunitatea
socials se mai simte legat prin rudele, pe care sateanul le are
de obiceiu aproape, in acelasi sat. Sateanul, apoi, isi are inima ali-
pita de glia lui, pe care n'o paraseste nici in ruptul capului si care
indreptateste in ochii lui cele mai aprige incordari in lupta pentru
apararea ei. Vorbele de venetic" si vantura-tars ", pe care el le-a
creat, exprima cea mai grava ocara, un mare blestem, precum in-
seamna si o ironie cu adanc inteles.
Viata socials a satului formeaza aproape un cerc inchis.
Nici imigrari, nici emigrari nu se produc decat foarte rar. Pe
alocuri, nici casatoriile intre sate invecinate nu se obisnuesc.
Adesea, se produc incaerari intre sate intregi pe aceasta chestiune.
Constiinta ca formeaza o societate anumita este treaza in fiecare.
Viata socials, care se desfa§oara in afara, poate fi redusa la in-
talniri intamplatoare : la biserica, primarie, §coala, sezatori, nunti,
bore, cumetrii, carciumi ; dar comunitatea, cu legile ei, exercita
invizibil un control asupra intregii conduite a sateanului. Fiecare
ravne§te sa fie bine vazut si vorbit de bine ; fiecare se stradueste
sa-§i capete si sa-§i pastreze un bun nume".
Cu cateva exceptii regretabile, satele au o morals destul de
severs, care infiereaza irevocabil once abatere de la normele de
viata cre§tineasca. In sat, nimeni nu se poate ascunde sub ano-
nimat ; fiecare pas trebue cumpanit §i masurat. 0 gre§ala i§i res-
frange sanctiunile opiniei publice asupra intregii familii ; vina §i ru-
§inea care apasa asupra cuiva, nu pot fi uitate, chiar daca sunt
iertate. De la o vreme 'lima, a patruns si in unele sate, cele apro-
piate de orase, un oarecare laxism moral, care face ca pacatele sa
nu mai fie privite ca abateri grave. Totusi, chiar §i aici este pre-
PIRA cum se cuvine o purtare buns.
Traind intr'un mediu social statornic, sateanul i§i duce o
viata socials deplina, mai fireasca si mai sanatoasa. Acest mediu
social ii ofera pe langa un teren sanatos, un pretios auxiliar in
desavar§irea sa morals §i religioasa. Reiese de aici Ca §i lucrul
Bisericii este, prin aceasta, mult usurat.
Cat de deosebita apare, in aceasta privinta, viata orasanului,
mai cu seams a locuitorului Capitalei ! Astfel, cei mai multi nici nu
au locuinte proprii. Nevoiti sa locuiasca en chirie, ei isi schimba
inteuna caminul si mediul social, fapt care le da sentimentul in-
stabilitatii si nesigurantei, lipsindu-i in acela§i timp de binefacerile
morale legate de traiul in acelasi mediu social. Aga se §i explica

www.dacoromanica.ro
Viata moral, a oraselor si misiunea Bisericii 651

slabul atasament al orasanului fata de camin si, prin aceasta si fats

de Patrie. Am avut o dovedire a acestei afirmatii mai zilele tre-
cute : refugiatii polonezi erau in majoritate oraseni.
Conditiile artificiale ale vietii de functionar, lipsite de farmecul
naturii si de miscari fizice, fac din orasan un om adesea bohmv.
Complexitatea si varietatea relatiilor sociale it obosesc si-1 zapacesc,
WA a-1 imbogati. Mille de anonimi, cu care-si incruciseaza drumul,
nu-1 intereseaza, ci it plictisesc, dupa cum it hipersensibilizeaza
frecventa vestilor si a discutiilor.
Pe strada unde s'a nascut sau traeste, nu cunoaste cum
trebue pe nimeni. Sistemul blokhouse-urilor a aglomerat lumea, farA
sa-i intensifice relatiile. In aceeasi cask doi vecini se nasc, traiesc
si mor, adesea fara sa-si fi adresat vreodata vreun cuvant. De si
traieste in mijlocul unui furnicar de lume, totusi, oraseanul se simte
mai singuratec ca oriunde. Nicaeri ca in orasele man, individu-
alismul nu &este un teren mai prielnic de desvoltare. Relatiile
sociale se limiteaza la cei cativa colegi de functiune, cu care se
intretin mai intotdeauna raporturi strict marginite la cele ale slujbei,
deci superficiale, sau se intind la anumiti prieteni, cu care se in-
talnesc aproape numai pentru petreceri. Ori, nevoia de viata so-
cials nu se satisface cu prezenta ta, mai intotdeauna anonima intre
anonimi, pe o strada, intr'un tramvai, biurou, teatru, cinema, res-
taurant, ticsite poate de lume, dar care nu favorizeaza ipso facto
stabilirea unei legaturi sociale durabile.
Intr'o lume atat de variata si vesnic flotanta, care poate
ascunde lesne pe om in anonimat si intr'o puzderie pestrita de
ispite, care ademenesc prin cea mai ingenioasa arta, oamenii aft&
conditiile optime pentru a se pierde fara control si fara frau in
cele mai degradante fapte. Cenzura morals nu se exercita decat
doar de catre autoritati si numai pentru fapte care privesc codul
penal. Altfel, fiecare-si duce viata dupa bunul sau plac.
Scolarii pot sa nu dea cu zilele pe la scoala, pot intreprinde
cele mai primejdioase aventuri ; nici autoritatile, nici parintii nu-si
pot intinde supraveghierea prea departe. Viata socials a oraselor
man este prea intinsa, prea bogata si prea complex& pentru a
putea fi traits cum trebue. E de ajuns sa iesi in strada pentru a
to ascunde. Tentatiile sunt la once pas si de once fel.
Pentru a salva sanatatea morals a copiilor, multi parinti ii inchid
in viata de familie, supraveghindu-le intrarile si iesirile in oral,
lucru care pare sa fie, pentru moment, singurul mijloc mai eficace.
Religiositatea sateanului pare sa fie ajutata si de conditiile lui

www.dacoromanica.ro
652 Dr. Const. C. Pavel

de traiu. Traind aproape exclusiv din agricultura, a carei productivi-

tate atarna nu atat de munca lui cat de vremuri, sateanul isi simte
soarta atarnand vadit de vointa lui Dumnezeu. Nesiguranta cu
privire la soarta recoltei lui it va apropia de Dumnezeu, pe care-1
va ruga sa-i trimita ploaie la vreme si timp prielnic agriculturii.
Cat despre orasan, care mai intotdeauna este functionar, avand
un salariu fix si sigur, nu-5i vede, prea evident, soarta depinzand
de vointa lui Dumnezeu. $i de ploua si de nu ploua, salariul tot
si-1 ia. Imprejurarea aceasta it face mai disponibil pentru parasirea
credintci si a moralei. Aceasta este o situatie de fapt. De drept,
ar trebui ca in aceasta certitudine a zilei de maine, orasanul sa
afle conditii mai bune pentru a-si dedica straduintele faptelor bune
si credintei, dupa cum, deasemeni, instabilitatea vietii orasului ar
putea constitui motive puternice pentru a nu-si alipi prea mult
inima de bunurile vremelnice, ci de a ravni bunuri nepieritoare
si o alts viata mai statornica.
Satul are, deasemeni, privilegiul de a se prezenta cu un
minimum de ispite, datorit frecventei reduse a relatiilor sociale,
raritatii localurilor de petrecere si faptului ca toti satenii sunt
incadrati intr'un rost si intr'o munca bine determinate. La °raw,
dimpotriva, ispitele asalteaza pe om la fiecare pas. Aici, sunt
multi pierde-vary ", iar tentatiile sunt organizate chiar in institutii.
Exists profesionisti ai ispitelor, care le sporesc, le intretin si le
fac cat mai seducatoare si mai agresive cu putinta. In asemenea
conditii, omul trebue sa posede o adevarata fortareata de mora-
litate individuals, care sa fie in stare sa reziste asalturilor atat
de aprige si repetate ale ispitelor.
La °rase, bogatia de impresiuni si schimburi de vederi, comple-
xitatea vietii sociale, ii rapesc omului timpul disponibil pentru me-
ditatii, pe cand la sate, omul dispune de mai mult ragaz pentru
convorbirea cu sine, viata de obste fiind rara si mai simply ;
chiar in timp ce munceste, sateanul poate avea acest prilej, hind
singur in mijlocul naturii. Ori, se s tie, ca lini$tea este climatul
prielnic meditatiei religioase ; convorbirea cu sine conduce pe om
la Dumnezeu, pe cand zgomotul $i ocupatiile nein cetate cu altii
si alte lucruri it zap6.cesc pe om §i-1 fac rob materiei.
Locuitorii satelor se prezinta ca o imitate etnica si religioasa
omogena, feriti fiind prin aceasta de influenta disolvanta a elemen-
telor straine, care se exercita pe nesimtite chiar si numai prin felul
for diferit de gandire, simtire si trai. E deajuns prezenta for pentru a
corupe moravurile. De aceea, la tail, obiceiurile sunt obiceiuri,

www.dacoromanica.ro
Viata moral& a ()rapier si misiunea Bisericii 653

sarbatorile, sarbatori pentru toata lumea, pentru intreaga fire chiar.

La orase, situatia este alta : convietuirea cu elemente straine de
neam si religiune, cu profesiuni diferite, da nastere la o mentali-
tate ingaduitoare pentru orice fel de atitudine ; abaterile nu mai
sunt socotite grave prin faptul ca normele de viata nu se impun
tuturor deopotriva, sarbatorile religioase aproape ca nici nu se
deosebesc de celelalte zile, decat doar prin recreatie, petreceri
$i, pentru unii, plictiseals. Totul pare ca si in zilele de lucru intr'un
oras unde lumea pare tot asa de bine imbracata si unde localu-
rile de petrecere sunt tot asa de pline, in zilele de lucru ca si
sarbatoarea. Iar aceasta situatie are repercusiuni destul de serioase
asupra credintei si moralei individului societatea, in loc sa-1 inta-
:

reasca in convingerea lui printr'un fel de contagiune afectiva si

prin pilde de imitat, it abate, ii spulbera $i bruma de credinta
Si bunele deprinderi pe care le mai are.
0 situatie si mai ingrata o au cei cari s'au nascut la sate si,
in deosebi, pans cand isi injghebeaza o familie. Sunt desrada-
cinatii", cum ii numea Barres, care fara sa fi trait o viata normala
in comunitatea satului, pe care au fost nevoiti s'o paraseasca de tim-
puriu, pentru studii, nu s'au putut incadra in viata socials, ci ajung
ambulantii" citadini, fara rude, fara camin, la discretia mobilitatii
perpetui $i in prada unei singuratati sfasietoare. Tragicul situatiel
for se dubleaza prin comparatia pe care sunt in masura s'o faca
cu traiul din comunitatea satului natal, pe care 1-au parasit si la
care nu se mai pot intoarce decat in concedii. Adaptarea la viata
oraseneasca izbuteste in cele din urma, dar nu constitue nicio
fericire, pentruca despre o viata socials propriu zisa, cu legi si
obiceiuri statornice, nu poate fi Inca vorba intr'un oras ca Bucu-
restii. Aceasta lipsa este, dealtfel, datorita ingratelor conditii de
viata ale tuturor oraselor mari $i cosmopolite. In metropolele
occidentale, cu traditii milenare, acest neajuns a putut fi remediat
cel putin pentru locuitorii bastinasi. Acolo mai poate fi vorba de
o mentalitate proprie unui oras, de o cenzura morals a societatii,
de obiceiuri, lega.turi intre familii si vecini, etc. Este, desigur, in
parte, opera timpului, despre care nu poate fi vorba in cazul ora-
selor noastre, care sunt relativ noui.

Aceste constatari, fara indoiala incomplete pentru zugra-

iirea intregii realitati, justifica, totusi, pe deplin, concluzia ca
oraselor marl le lipseste o viata socials sanatoasa si consoli-
data, care sa constitue un cadru normal de viata $i prin aceasta

www.dacoromanica.ro
654 Dr. Const. C. Pavel

sa contribue la pastrarea si promovarea moralitatii si credintei.

Si daca injghebarea si organizarea unei vieti sociale depline
reiese ca un imperativ categoric, cine este mai in masura sa intre-
prinda cu izbanda aceasta opera ?
Autoritatile, oricare ar fi, nu intretin cu individul decal ra-
porturi rare si strict formale. Ele sunt oranduite cu rostul de a
asigura un minimum de viata socials organizata, atat cat este necesara
fiintarii satului. Nici primaria, nici politia, nici justitia, nici chiar
scoala nu se ocupa de intreaga viata a individului. Cu politistul si ju-
decatorul dai ochii numai in caz de calcare a legii, cu scoala numai
ca §colar si parinte de scolar, cu primaria numai pentru respectarea
ordonantelor ei. Ramane un rest de viata, partea cea mai mare
si cea mai adevarata, in care nici una dintre aceste autoritati nu
intervine. Data fiind si functiunea coercitiva pe care ele o exer-
cita si subt care infatisare autoritatile apar, de obiceiu, in ochii
individului, acesta le ocoleste cat poate. Marginindu-si rostul for
la crearea unui minimum de viata socials oranduita, reprezen-
tand strictul necesar cerut de legile care garanteaza existenta Sta-
tului, rolul acestor autoritati in crearea unei vieti sociale temeinice
si depline este foarte redus, daca nu chiar nul.
Convingerea noastra este ca Biserica, mai precis biserica
parohiala, ramane singura institutie a carei autoritate spirituals se
exercita asupra intregii vieti individuale. Ei ii revine, deci, sarcina
de a creia aceasta opera. Numai in jurul bisericii parohiale se
poate organiza o viata socials sanatoasa si desavarsita, date fiind
prestigiul institutiei si al preotului, prilejurilor si posibilitatilor pe
care le are parohul, de a cunoaste pe parohieni si mijloacele proprii
pentru executarea acestui plan.
Mai inainte de aceasta, se impune ca parohia sa devina o
comunitate religioasa si morals efectiva a tuturor membrilor ei.
Parohul se va stradui sa convinga pe parohienii sal sa frecventeze
biserica parohiei, iar nu sa mearga pe la diferite altele, unde
sunt atrasi mai mult de placerea de a asculta un cor frumos sau
o predica bung, on pentru a intalni si alta lume.
Stiut fiind ca duhovnicia este cel mai eficace mijloc de indrep-
tare a sufletelor, o unealta de mare pret in mana pastorului de
suflete, parohul va trebui sä convinga pe toti parohienii de a-1
cerceta ca duhovnic permanent. Sa se irnpotriveasca obiceiului
rau pe care-I au multi crestini de a schimba duhovnicii, fapt care,
dealtfel, este oprit si de sfintele canoane.
Pentru a capta si canaliza intreaga viata socials a parohienilor,

www.dacoromanica.ro
Viata mora16. a oraselor si misiunea Bisericii 655

va fi nevoie sa se renunle la acea atitudine mascata de un fals

rigorism, care face pe preot sa-si restranga activitatea numai
la actele cultului si la predici, desinteresandu-se de toate ce-
lelalte aspecte ale vietii sociale. Spre pilda, el nu se va mai
margini sa combats petrecerile, care. sunt firesti si indreptatite
chiar si dupa Sf. Evanghelii, ci va trebui numai sä le indrumeze
pe &dile moralei sanatoase. In scopul acesta, se vor putea orga-
niza sezatori culturale si artistice si chiar petreceri pentru tineri,
supraveghiate de preot si de parinti.
Sa nu surprinda pe nimeni propunerea noastra. Dace opresti
pe tineri sä petreaca, deli nimic n'ar indreptati aceasta opreliste,
nu vei izbuti decat sa-i faci sa frecventeze pe ascuns alte localuri
de petrecere, unde, nefiind controlati de nimeni, isi vor putea face
de cap. Petrecerile, fiind indreptatite si corespunzand unei nevoi
firesti a omului, e mai bine ca ele sa se organizeze subt suprave-
ghierea preotului, intr'un local din parohie, unde vor putea participa
si parintii, a caror prezenta, impreuna cu a altor parohieni curios-
cuti, va fi de ajuns pentru a constitui prin ea insasi o cenzura
eficace pentru tinuta tinerilor. Intr'alte parti, anonimatul favorizeaza
atatea si atatea devieri de la conduita crestineasca.
De dorit ar fi ca fiecare parohie sa aiba un camin cultural,
inzestrat cu o sale de lecture si biblioteca, o sale de sezatori, un
dispensar medical, o bae popular., o cooperative si o cantina pentru
saraci, pentru centralizarea tuturor manifestarilor sociale ale paro-
hiei. Prin acest mijloc, se va creia un nucleu in jurul caruia sa se
grupeze intreaga vials socials a parohienilor.
Prin vizite dese {acute parohienilor si inderanuri staniitoare,
preotul va putea izbuti sa strange lumea la astfel de petreceri, alese
printr'un discemamant riguros ca cele mai morale si mai folositoare,
sustragand-o astfel de la altele daunatoare dintr'alte parti, unde din
lacomia de castig se exploateaza slabiciunile si viciile naturii umane.
Incetul cu incetul, oamenii se vor cunoaste intre ei, vor lega prie-
tenii sau macar vor lua cunostinta cu oarecare interes de soarta
celuilalt, se va desvolta sentimentul solidaritatii intre membrii ace-
leiasi comunitati, si astfel, o noua viata socials se va injgheba si
cu vremea se va desvolta si consolida.
Preotul va supraveghea neincetat toate aceste raanifestari
sociale pentru ca ele sa nu degenereze in naravuri de mahala",
ci sä fie oranduite toate dupa normele moralei crestine.
Se va putea obiecta ca, un camin cultural complet este un
ideal pe care putine parohii si cu greu it vor putea infaptui. Este

www.dacoromanica.ro
656 Dr. Cone.. C. Pavel

adevarat, de $i cu vremea $i cu staruinte repetate, once parohie

it va putea avea. Totusi, not credem ca, pentru inceput, nu-i ne-
voie numaidecat de un camin cultural. 0 simpla sala amenajata
in acest scop, inchiriata, cumparata sau cedata in anumite zile $i
ore, ar putea fi de ajuns.
Modalitatile de executare pot diferi dupa persoane $i impre-
jurari, dar, in once caz, aceste incercari, daca sunt staruitoare,
facute cu chibzuinta $i insufletite de ravna, pot aduce rezultate mi-
nunate. Parohia poate deveni o comunitate vie, un cadru bogat $i
real de viata pentru orasan. Omul nu se va mai simfi singur, ci
legat de semenii sai pe care acum ii cunoaste, va suporta $i va
exercita cenzura morals a parohiei, dirijata de paroh, 41 va putea
astfel trai o viata mai plink mai fireasca, mai umana.
Cu aceasta, misiunea preotului se va usura simfitor. Avand
acum parohia in maini", va putea activa cu mai multa reusita in
aducerea lumii pe calea mantuirii.
Aceasta opera poate cere straduinte indelungate $i multa
rabdare, dar toate vor fi rasplatite cu binefacerile unei vieti sociale
noui care va inflori, asigurand orasanului singuratec" $i pierdut"
in complexitatea viefii citadine, bucuria de a duce o viata cu ade-
varat omeneasca $i, in acelasi timp, mai aproape de Dumnezeu.
Dr. CONST. C. PAVEL

www.dacoromanica.ro
 VECHI NUME ROMANE$TI DE BOTEZ
Comparand sterile trecutului nostru cu cele de azi, vedem ca
trite() buns masura nu se mai potrivesc intre de. Oprindu-ne, de
pilda, la numele de botez ale strabunilor putem spune ca aceste
nume, despre care pomenesc izvoarele vechi $i anume : pisanii,
pietre de mormant, pomelnice, insemnari de pe cacti de slujba, dar
mai ales foile ingalbenite ale documentelor care vorbesc de pamant
ti judecatile purtate pentru stapanirea lui, zic ca aceste nume nu
mai sunt intrebuintate azi in rostul for de eri, ba nici macar nu
sunt cunoscute de atatia din urmasii for de azi.
0 parte din numele de botez de altadata au ajuns, cu
trecerea timpului, sa fie intrebuintate ca nume de familie in urma-
toarele imprejurari :
Lumea de la not nu era multa odinioara, iar satele erau rare $i
mici, ti cand pomeneai de cineva, care se intampla sa fie ceva mai
instant, era destul numai de aratat numele care era numai cel de
botez, apoi cel al satului $i in sfarsit cel al apei curgatoare de pe
valea unde era asezat,caci impartirea administrative in judete a luat
fiinta mult mai tarziu, dupe inchegarea vietii de Stat a celor doua Prin-
cipate, si cand, de pilda, se pomenea de Lazea din Martinesti, de pe
apa Crasnei, it cunostea toata lumea de prin imprejurimi pans cine
tie unde, departe, lume care a trait in prima jumatate a veacului al
XVI-lea in judetul de azi al Falciului cat $i in cele marginase.
Numele de familie, pe laugh' cele de botez, erau rare Inca
multa vreme dupe descalecare, si au inceput a fi intrebuintate pe
masura inmultirii generatiilor ; si dace un timp urmasilor acelui
Lazea li s'a zis : Grigore ficior lui Lazea, iar la nepot: Fedea ficior
lui Grigore nepot lui Lazea, ba ajungand a se pomeni Lazea $i
pans la stranepoti ; mai tarziu $i apoi chiar in cazul and urmasii
erau de parte barbateasca $i se intamplau sa fie mai multi, li se
zicea urmasilor lui Badea &Vesta, ceea ce pentru singular era :
Beidescu, sau &Vend, deci pentru unul era: Bcideanu. In felul
acesta, din numele de botez a luat nastere numele de familie,
prin adausurile de escu gi eanu.
Cand urmasii cuiva erau putini, $i de pilda dace Hdrlea a avut
numai un fecior Ion, acestuia i se zice Ion a lui Hdrlea, iar mai apoi,

Autorul este intru totul raspunzator de parerile aratate in acest articol. N. Red.

Revista Biserica Ortodoxd Romdnd, 67 (1939), Nr. 11-12 Noemvrie-Dechemvrie. S

www.dacoromanica.ro
658 Economul V. UrsAcescu

daca era in vremea cand se simtea nevoe de nume de familie, a

inceput a i se zice Ion Hdrlea §i iata deci ca acest nume de botez
ajunge a-si continua viata, dar cu alt rost, cel de mime de familie.
Sub influente straine s'au format din nume de botez si nume de
familie terminate in : iu, schi, ov, ev, of, ef, ian.
Numele de botez vechiu se mai pastreaza in nume de sate,
cum de pilda : satul Bunestii de pe apa Crasnei, din tinutul de
mai apoi al Falciului, §i-a luat numele de la urmasii lui Bunea,
care a fost primul stapan al locului si primul care a beitut parul
in sat" adica primul locuitor care si-a cladit casa acolo, iar urma-
silor zicandu-li-se Bunesti, acest nume a ramas si satului.
0 mica parte din vechile noastre nume de botez isi mai traeste
un sfarsit de viata in lumea satelor, iar o parte care n'a avut no-
rocul sa fie insemnata undeva, s'a pierdut cu trecerea timpului prin
uitare. Pe temeiul cercetarii unui mare numar de izvoare dau urma-
torul tablou al acestor nume pe care, de si este mare, totusi nu-1
socotesc complect, caci mi-a ramas necercetat un numar si mai
mare de izvoare de acest fel :
Adas, Aftene, Aftimia, Agachi, Agatona, Agrisca, Alba,
Albota, Albu, Aldea, Aldomir, Aliman, Alistar, Alius, Anasia, Anca,
Ancuta, Andone, Andrita, Andrusca, Andronachi, Anisia, Antimia,
Antohi, Anusca, Apostu, Ardari, Arghir, Arhip, Arhire, Arie,
Aristiea, Artton, Armanca, Aron, Arseni, Arsinia, Arteni, Artemia,
Arvichie, Arvinte, Avar, Avram, Avramia, Axana, Axinia, Axinte ;
Badea, Badiu, Baicu, Balaciu, Balasiu, Balc, Balea, Balica,
Batin, Balint, Balinta, Balita, Balomir, Balosin, Balos, Balota, Balu,
Bals, Banciu, Banu, Barbu, Barsu, Basana, Basea, Basu, Batin,
Batos, Bacu, Bagu, Baila, Balaciu, Man, Balea, Masa, Balos, Balcu,
Bara, Barca, Barlea, Becu, Bejan, Beju, Belu, Benea, Benu, Berea,
Berila, Berinde, Betea, Bibu, Bica, Bicu, Bilai, Bilca, Biltu, Birai,
Bitu, Bizila, Blagoi, Bledea, Bledu, Bleju, Bode, Boga, Bogdan,
Boghian, Bogos, Bogza, Boian, Boiu, Boldea, Bolea, Bontea, Bora,
Boran, Borila, Borzea, Bosie, Bota, Brae, Bran, Brates, Bratu,
Brandusa, Bratan, Bratei, Brebu, Britcu, Bucur, Bude, Budu, Buga,
Buiu, Bunea, Bunghe, Bura, Buru, Busca, Buscu, Butu, Buznea ;
Calea, Calinichia, Caloian, Calonfir, Calota, Candahia, Candrea,
Caplea, Capota, Carp, Casandra, Casin, Cwt.& Casu, Catina,
Catinca, Callan, Caliman, Calin, Caran, Caraman, Catalin, Cata-
lina, Cazan, Candea, Casu, Cerevat, Cerna, Cernat, Cernislav,
Chiajna (si Cneajna), Chiprin, Chiva, Ciciu, Ciudin, Clara, Clanau,
Cliatin, Clin, Cocea, Cocu, Codru, Cojea, Colea, Colun, Coman,

www.dacoromanica.ro
Vechi nurne rorna.necti de botez 659

Comuz, Condrea, Condurachi, Corbea, Coreat, Cornea, Costan,

Costea, Costin, Cozea, Cracea, Crasnes, Craciun, Cristea, Cristina,
Criva, Crucean, Cudin, Cudrea, Cu lea, Cuntea, Cupcea ;
Dabija, Dad, Dafina, Daia, Dan, Danciu, Dancu, Darie, Dancu,
David, Dalban, Damacus, Danaila, Danila, Darman, Dediu, Delea,
Denis, Despa, Despina, Diacu, Dienis, Dienig, Diicu, Dima, Di-
machi, Dinca, Dincea, Dinga, Dinu, Dobracin, Dobra, Dobrin,
Dobrina, Dobromir, Dobroslav, Dobrota, Dobru, Dochia, Dochim,
Docolin, Dodu, Duda, Dolca, Dolga, Dolh, Dominte, Domnica,
Donciu, Donea, Donosa, Dorofti, Draga, Draghie, Draghina, Dragna,
Dragnea, Dragolea, Dragomir, Dragoslav, Dragon, Dragota, Dragsin,
Dragu, Dragan, Dragana, Dragaild, Dragalina, Draghici, Dragoi,
Dragoicea, Dragadan, Draguman, Dragus, Dragusa, Draguman, Dra-
jan, Drajaina, Druj, Duiu, Duma, Dumicica, Dumicus, Dumisca,
Dumsa, Durnea, Dusan, Dusca, Dusea ;
Eliad, Elisafta, Enachi, Enacachi, Enciu, Ene, Evloghie ;
Fabian, Fara, Farcas, Fanu, Falcin, Fatu, Farau, Fedca,
Fedea, Fedor, Fedora, Fedorca, Felea, Fete, Fetion, Fiera, Filon,
Filu, Floarea, Florea, Focea, Focea, Folea, Forde, Fotachi, Fote,
Franea, Frasina, Frateiu, Fratita, Frimu, Fronea, Fulga, Furdui ;
Gabrea, Gafia, Gahita, Gafton, Gaftona, Gal, Galer, Gales,
Galin, Ganea, Gapie, Gavrea, Galea, Galtu, Garde, Gheran, Gher-
ghina, Ghidea, Ghiea, Ghiltu, Ghinda, Ghinea, Ghiorma, Ghiea,
Giura, Giurca, Giurea, Giurgea, Giurgiu, Giurca, Gliga, Gogu, Go-
ian, Gore, Goraita, Goran, Gorcea, Gordu, Gorgu, Gostila, Gorman,
Gradea, Grama, Grajdana, Greaca, Griga, Grinca, Grisca, Groza,
Grozav, Grozava, Grue, Gude, Gunea, Gure, Gures, Gutu ;
Hauca, Harea, Hariclia, Hariton, Hasan, Hancu, Hara, Harlea,
Hilimon, Hilip, Hiloti, Hodca, Hodor, Horaita, Horea, Hortolomei,
Hraman, Hrane, Hrihu, Hrinca, Hrisa, Hristachi, Hristea, Hristofor,
Hritcu, Hrizea, Huba, Hudea, Huru ;
Iachim, Iacsa, Iacus, Iacota, Iana, Iancu, Iatcu, laza, Ichim,
Iftodi, Iftene, Iftinca, Ignat, I1.ca, Ilciu, Ilea, Ilga, Iliascu, Ries,
llinca, Ilinta, Iloae, Imbrea, Indrea, Iordachi, Iordan, Iorga, Iorgo-
van, Iasap, lova, Iovan, Ipate, Irodia, Irofti, Isachi, Isai, Isar, Isaila,
Iscu, Ispas, Ispir, Istrati, Itu, Iuban, Iubana, Iuca, Iudco, Iuga, Iugsa,
Iura, Iurascu, Iurca, Iures, Iurg, Iurie, Ivan, Ivanciu, Ivascu, Ivu ;
Jiga, Jipa, Jora, Julea, Jurja ;
Kir, Kira, Kirana, Kiriac, Kirvase ;
Laiota, Laiu, Lalos, Lalu, Lari, Larion, Lascar, Laslau, Latcu,
Latcu, Lavrinte, Lazar, Lazea, Leca, Lefter, Lefterachi, Lenca,

www.dacoromanica.ro
660 Economul V. Unlaces=

Lentea, Leoa, Leondar, Leonte, Liana, Liciu, Lie, Linpedia, Lisava,

Lisaveta, Litovoi, Liton, Litu, Linban, Loghin, Loghina, Lola, Lolca,
Lucaci, Lupa, Lupan, Lupp, Lupu, Luca ;
Macovei, Macrea, Maftei, Maftena, Magda, Magir, Magoga, Ma-
gop, Malea, Male, Man, Manciu, Manda, Mandachi, Mandrea, Ma-
nea, Manoil, Manole, Manta, Mara, Mardari, Marenca, Marfa, Marga,
Marghioala, Marghita, Marin, Marta, Martin, Mani§ca, Matachi,
Mavrodin, Maxim, Macau, Malina, Malu§ca, Manaila, Manalachi,
Maranda, Mardari, Margarint, Margarinta, Marica, Marin, Marina,
Marinca, Mandrea, Manea, Marza, Medelean, Medrea, Meleghi,
MeleKu, Melinte, Mera, Merla, Mic, Miclaw, Miclea, Michiu, Micola,
Micota, Micin, Miftodi, Mighiu, Mihal, Mihaila, Mihalcea, Mihail,
Mihu, Milciu, Milotin, Mincu, Mira, Mircan, Mircea, Mirea, Mirica,
Miron, Misea, Mitco, Mitco, Mitran, Mitru, Mitu, Moga, Mogo§,
Moica, Moinea, Moisei, Momciu, Mustea, Mup, Mu§at, Mu§ata ;
Nacu, Nan, Nandu, Nastea, Naum, Nazarie, Nazariea, Neac§a,
Neacp, Neaga, Neagoe, Neagu, Neagomir, Neagoslav, Neagota,
Neaou, Neaoa, Nianiu, Nechita, Neculcea, Nedea, Nedelcu, Nedelea,
Nedep, Negrea, Negrila, Negrita, Negru, Negrt4a, Nehciu, Neniu,
Nestea, Nichifor, Nicoara, Nicodan, Nicola, Nicoman, Niculea,
Nistrea, Nita, Nohit, Novae ;
Oana, Oancea, Oanea, Oanta, Obreja, Odohia, Olcina, Olea,
Ole§co, Oltea, Onciu, Onicica, Onila, Onita, Ondrea, Onut, Oprea,
Oprina, Opri§, Opripn, Oproiu, Opru, Or4, Ostahi ;
Paladi, Palaghia, Panainte, Pang, Panciu, Pancu, Pandea,
Pandelea, Panhil, Pantazi, Pantea, Panteleu, Paos, Papa, Parasca,
Parfeni, Pascal, Pascu, Pancu, Pasaila, Pascalina, Parana, Patra§cu,
Nun, Pauna, Pantea, Pantelei, Parvan, Parvu, Petran, Petrana,
Petrila, Petriman, Pilat, Pintilie, Plotun, Postolachi, Postu, Precup,
Proca, Preda, Prodan, Prodea, Profir, Profira ;
Radomir, Radu, Radek, Rafei, Rafira, Raiciu, Ralu, Raluca,
Rarita, Rwu, Raducanu, Rafaila, Rizea, Rizu, Rodea, Roman,
Romwu, Rubina, Rughina, Rus, Rusalin, Rusalina, Rusca, Ruvim ;
Saqa, Safta, Saghin, Saghina, Salomia, Samoila, Sanda, Sandu,
Sara, Sas, Sasca, Saula, Savastia, Savastru, Sanat, Sancu, Same-
drea, Sarghie, Scarlat, Scridon, Serafim, Severean, Sile, Silion,
Sim, Sima, Simca, Sin, Sinat, Sinca, Sintu, Slava, Slavna, Sma-
randa, Soare, Socol, Sofroni, Sofronia, Solca, Solomia, Soltana,
Sora, Sotir, Sotira, Spira, Spirea, Starnati, Stamatin, Stan, Stana,
Stanca, Stancu, Stanimir, Stanislav, Stanila, State, Stavar, Stelea,
Stetcu, Stoica, Strat, Stratina, Stratulat, Stratulea, Stroe, Sulea ;

www.dacoromanica.ro
Vechi nume romaneqti de botez 661

$andru, $andrin, $Andrea, Sarban, $erbea, Serbota, $oldea,

$oldan, $tefu, $usman, $usnea, $ustea ;
Tador, Tamas, Taplan, Tatomir, Tatu, Tanasa, Tecla, Tempea,
Tihan, Tihomir, Tihu, Tilea, Tiletin, Timis, Timofti, Tiron, Tisu,
Titiana, Tobu, Todea, Tofan, Tofana, Tohilat, Tomsa, Trandafir,
Trica, Trif, Trifaila, Trisor, Trohin, Trusca, Trutea, Tudor, Tudora,
Tudosca, Tudurachi, Tugomir, Tulea, Turce ;
Tiban, Tibana, Tiganca, Tudcu ;
Udrea, Udriste, Ulea, Ulca, Ulian, Uliana, Uncleat, Unchie,
Urita, Urie, Ursache, Ursan, Ursu, Uta ;
Vans, Vanea, Vanta, Vasa, Vasca, Vasea, Vasu, Vasutca,
Vasutca, Vasai, \Pasoan, Valcan, Valcea, Valcu, Valsan, Varlan,
Velea, Veliscu, Verea, Vergu, Vicol, Vidra, Vidrascu, Vilaea, Vi-
lascu, Vinea, Vintila, Visa, Visan, Vlad, Vladimir, Vladislav, Vlahin,
Vlaicu, Vlasin, Vlasan, Voichita, Voicu, Voila, Voinea, Voislav,
Voislava, Voita, Voitin, Vonca ;
Zaheu, Zanea, Zancea, Zanciu, Zanfir, Zanfira, Zarea, Za-
vatie, Zama, Zeletin, Zeliu, Zinca, Zlaicu, Zoana, Zontea, Zorea,
Zorila, Zota, Zubra.
Din cele de mai sus se vede ca o parte dintre aceste mime
sunt o deformare a numelor calendarului nostru, fie printr'o pro-
puntare asa cum i-a venit mai bine sateanului nostru, fie prin
diminutive date in chip de desmierdare copiilor, nume care ()data
schimbate si placandu-le si altora, au fost pastrate si intrebuin-
tate din generatie in generatie veacuri dearandul, fiind date sub
aceasta forma la botez ; altele au fost imprumutate de la vecini,
prin contactul cu ei, sau ramase de la atati mosafiri nepoftiti cari
s'au oprit mai mult sau mai putin la noi, in drumul for ; o buns
parte sunt nume de origina daco-romans ; o alts parte, numele de
animale mai ales sunt romanesti, datorite unei datini, si in sfarsit
este si o parte care nu poate fi Inca identificata. Tot in privinta
originii acestor nume am mai putea spune ca unele din ele au
legatura cu calendarul nostru. Astfel :
Aftene din Ef timie ; Agachi din Agapie ; Anca prin Anica
din Ana ; Andone din Anton ; Andritd din Andrei ; Ardari din
Mardari ; Arteni din Artemie ; Candrea, Condrea, Codrea din Codrat ;
Ckinciu din Cleonic ; Cornea din Corneliu ; Costea, Costin, Costan
din Costantin ; Dan, Danila din Dania ; Denis, Denis, Dienis, Do-
nosei din Dionisie ; Duma, Dima din Dimitrie ; Dochia, Odohia din
Evdochia ; Dorofti din Doroteiu ; Dominte din Dometian ; Eliad din
Eladie ; Felea, Filu, Filon din Filimon ; Frdnea, Fronea, Frimu din

www.dacoromanica.ro
662 Economul V. Urstice-scu

Efrem ; Gahifa din Agafia ; Gheran, Gheorma, Harman, Harman

din Gherman ; Ghidea, Ghinda din Ghedeon ; Giurgea, Giurgiu din
Gheorghe; Gliga, Griga din Gligore ; Gufu din Grigore; Gore, Gorcea,
Goraifei din Gurie ; Hiloti din Filotei ; Hilohi din Anfilohie; Ichim din
Joachim ; Iftodi, Miftodi din Metodie ; Ilca, Ilga, Ilea, Ilciu din Ilie ;
Iorga din Gheorghe ; Ioscip din Iosif ; Irofti din lerotei ; Isai, Isachi,
Isar din Isaiea ; Ispir, Spirea, Scridon din Spiridon ; Istrati din
Evstratie ; Lari, Larion din Ilarion ; Leiter, Lefterachi din Elefterie ;
Kirvase din Ghervasie ; Medina din Magdalina ; Man, Manea din
Manoil ; Matache, Mitache din Dumitrache ; Meleghi, Melescu,
Melinte din Meletie ; Misea, Misea din Misail ; Marfa din Marta ;
Mihu, Mihoci, Mihalcea din Mihai ; Mitran din Dumitru ; Minea,
Mincu din Mina ; Manda din Smaranda ; Medrea, Simedrea din
Dumitru ; Mera, Mira, Mirea, Mirciulei din Neculai (Sf. Neculai
din Mira Lichiei); Nicoarci, Nicoman, Neculcea din Neculai ; Nistrea
din Nistor ; Nifci prin Ionifei din Than ; Noh it din Neofit ; (Dana,
Oanea, ()ant& Onilei, Onifa din loan ; Palaghia din Pelaghia ; Panel,
Pandea, Pandelea, Panainte, Pintilie din Pantelimon ; Paos, Pasaila
din Paisie ; Parfene din Partenie ; Precup, Pricochi, Proca din Pro-
copie ; Rafei, Rafira din Rafail ; Sik, Sulea din Vasile ; Sim, Sima
din Simion, dar ar putea sa fie si sarsitul numelor Onisim gi:

Macsim ; Salomia din Salomi ; Stra tulea, Strcitulat din Teodor (Sf.
Teodor Stratilat) ; Stancu din Costantin ; Tohilat din Teofilact ;
Timofti din Timotei ; Tiron din Teodor (Sf. Teodor Tiron) ; Trifaila
din Trifilie ; Trohin din Trifon ; Tricei, Trisor, Truscei, Trufea din
Petru ; Ufa prin Mari* din Maria ; Ulea, Ulian din Julian ; Vasea,
Vasca, Vascan, Vasai, Veiscu din Vasile ; Varian din Varlam ;
Vlasin din Vlah ; Vicol din Vucol ; Zola din Zak.
Sunt apoi un num& de nume provenite de la nume de sal--
&Mori si aceasta datorita practicei vechi ca numele din apa" adica
cel dat de preot cu prilejul aghezmei de la nasterea unui copil si
care era al sfantului sau al sarbatorii din acea zi, obiceiu care
este si pana azi. Daca acest nume, fie ca placea parinfilor, fie ca
era la fel cu al nasului, fie, in sfarsit, ca-i placea si acestuia, era
dat si cu prilejul botezului.
Mai sunt hied batrani cari mai poarta asemenea nume de
altAdata cum de pilda : Creiciun, care este numirea populara a sarba-
torii Nasterii Domnului, Jordan, de la sarbatoarea botezului Dom-
nului nostru Iisus Hristos in apa lordanului ; Stratina, de la nu-
mirea slavond Stratenia, a intampindrii Domnului de la 2 Fe-
vruarie ; Florea, Floarea, pot fi si de la Flor, dar si de la numirea

www.dacoromanica.ro
-Vechi nume romane§ti de botez 663

sarbatorii Floralia ; Pascal, Peisailina, precum si Hristea, Cristea,

Cristina de la ziva Pa$telor adica a Tnvierii Mantuitorului ; Obreja
din numirea slavona : Preobrajenie adica Schimbarea la Fata de la
6 August ; Savastia, Seivastru de la lacul Savastiei de care se pome-
neste in slujba de praznuire a celor 40 de Mucenici de la 9 Martie de
gi ar putea tot atat de bine sa vina si din Sevastian sau chiar din Sill-
vestru ; Rusalin, Ruseilina, de la numirea sarbatorii. Rosalia (numita
azi : Rusalii) de pomenire a stramosilor $i cu care prilej se impo-
dobeau mormintele cu roze, sarbatoare care avea loc odata cu
cea crestind a Pogoririi Duhului Slant ; Nedelea, Nedelcu de la nu-
mirea bulgareasca a Duminicii ; Domnica, ziva Domnului adica Do-
minica; Crucean de la ziva sf. Cruci, 14 Septemvrie. Purtatorii
acestor nume isi serbeaza patronul in zilele sarbatorilor respective.
Daca eri am avut nume de cele de mai sus, cari Inca mai
traesc in lumea satelor Inca $i pana azi, apoi in cea a oraselor igi
au un bun loc de la o vreme nume ca : Oscar, CorMa, Violeta, Alice,
Alfred, etc importate ca $i atatea altele de peste hotare.
In acelasi timp, au inceput a-si face loc $i nume de altadata ca :
Dan, Vlad, Radu, Vintild, Mircea, Stanca, etc., dar nici de cum ca o
pioasa amintire de strabuni, ci numai datorita modei, care face sa se
reinvie in multe directii, unele din ale trecutului, pentru a face ca
cineva sa aiba tocmai ce n'are vecinul, deci sa se deosebeasca de el.
Izvoarele vechi ne pomenesc si de nume ca acestea : Corbea,
Merla, Urita, Grozav, Grozava, Mondrea, Lupu, Ursu, etc. De $i in ran-
.dul numelor romane gasim pe: Ursus cat $i in cel al sfintilor din ca-
lendar gasim pomeniti pe mucenicii : Ursichie la 14 August si Lup la 23
August, dar mai rar a putut fi vorba de ei cand copiilor li s'a dat nu-
mele de Ursu $iLupu, ci gandul a fost la numele animalelor respective.
S'a emis parerea ca asemenea nume ar fi fost date potrivit
cu calitatile sau defectele cuiva. Daca aceasta parere ar putea sa
ramana in fiinta intro anumita masura, in cazul cand ar fi fost
vorba de oameni in varsta, totusi nu ma unesc cu ea, din motivele
-care se vor vedea mai jos, cand era vorba de copii.
Se mai gasesc batrani care poarta mai ales numele de Lupu
§i sub care sunt trecuti chiar in scriptele oficiale cu acest nume,
dar atunci cand yin la marturisit $i impartasit iti arata numele
adevarat de botez, sub care urmeaza sa se prezinte la primirea
acestor sfinte taMe, explicand si pricina purtarii a cloud nume.
Nume de felul celor de mai sus n'au fost date de preot la
botez, ci mai tarziu cu prilejul unei vechi datini din negura vremu-
rilor : cea a schimbarii numelor copiilor. A fost candva si este chiar si

www.dacoromanica.ro
664 Economul V. UrsAcescu

azi credinta ca atunci cand inleo familie nu traesc copiii, aceasta

se datoreste unui spirit rau numit Avestila, aripa satanei" si pe
langa alts practica despre care voiu vorbi altadata, pentru a scapa
macar pe ultimul copil, trebuia sa-i schimbe numele pentru a amagi
pe acest spirit rau si a-1 face sa piarda urma copilului si ne mai
gasindu-1, sa nu-i mai peata face rau ; iar acesta sa se faca &d-
ilates si sa traiasca. Schimbarea numelui unui copil se facea in
cloud feluri si anume : prin botezul de a doua oars si cu prilejul
vanzarii unui asemenea copil.
Savarsirea botezului de a doua oars a avut loc 'Ana prin mij-
locul veacului al XVII-lea de cand, fiind oprita prin legea timpului,
a inceput sa se faca mai rar si intriascuns, pe cat limp schimbarea
numelui prin vanzare si-a dus viata linistita, fara de nici-o piedica,
ajungand in unele parti chiar si 'Ana astazi,
Indreptarea legit din 1652, cunoscuta sub numele de Pravila
lui Mateiu Basarab, prin dispozitiile cuprinse in glava 115, zaceala 1,
da voe a fi botezati a doua oars numai persoanele botezate de eretici,
socotind nul un asemenea botez ; iar tot acolo, cu privire la preotii
care ar boteza a doua oars pe cel botezat crestineste, zice: tar cine
ar face a doua oars, i se va lua darn!". Totusi practica si-a urmat in
ascuns cursul, de teama caterisirii si chiar azi se mai gasesc batrani
care au 2 nume primite la cele 2 botezuri, amandoua insci de stint!,
spunand totodata ca preotul respectiv indatorase cu mare juramant
si blestem pe parintii for sa nu spuna la nimeni de teama caterisirii.
Iar schimbarea numelui prin eel de al doilea mijlec se facea
in chipul urmator : Mama careia nu-i traiau copiii, cauta o alts
femee cu copii sanatosi si o intreba daca vrea sa cumpere un
copil pe care it are de vanzare ; iar aceasta, potrivit datinei
primeste bucureasa, cu credinta ca face un bine, o pomana", In
ziva fixata, aceasta venea la gospodarie cu copilul de vanzare si nu
intra in casa, ci sta la fereastra care era deschisa si din vorba 'n
vorba ajungea de-si arata scopul venirei adica cum Ca auzind ca
gospodina de gazda are un copil de vanzare, voeste sa-1 cumpere
ea. La afirmarea ei, insotita de destainuirea ca pentru a nu avea
cearta pe urma, trebue sa spuna Ca acest copil nu-i satiates si da
semne ca are sa se duca." dupa fratii lui sa-si faca si el casa langa
biserica la sfantu Haranghel" si la raspunsul cumparatoarei ca
are ea leacuri bune de vindecat, se paseste la targul propriu zis.
Si ca la orisicare targ, vanzatearea arata si calitatile copilului, spu-
nand ca-i vita de om mare, caci un strabunic al lui a fost
caleira$ de Tarigrad", la care lauds cumparatoarea ii raspunde Ca

www.dacoromanica.ro
Vechi nume romfine§rti de botez 665-

aceasta nu-i de niciun folos ca neamul lui a fost om domnesc"

si mergea tot calare in Tara turceasca" iar .urmasul nu poate
merge nici pe jos ; si dupa discutii asupra pretului se ajunge la
fixarea lui si care era doar de cateva parale mai de mult, cativa
bani mai tarziu (5-10 bani). Suma este inmanata prin fereastra
deschisa si prin care primeste si copilul, care din acel moment
se considera vandut si nu mai este al parintilor ci al cumpara-
toarei. Vanzarea se facea cu toata seriozitatea cuvenita unui act
real si niciun moment nu se credea ca la mijloc este o fictiune si
copilul vandut se considera toata viata fiul cumparatoarei si a] so-
tului ei purtandu-le respect ca unor parinti adevarati. Odata cu
piimirea copilului intreba si de numele lui, pe care totdeauna it
gasea ca este urit si ca urmare trebuia schimbat. Dupa aceasta,
cumparatoarea avand copilul in brake, inconjura casa de trei on
si de fiecare data zicea asa : boala sä se ducci cu Gheorghe pe
pustii ; siincitatea sa ram& cu Pclun". Dupa aceasta batea la use
si arata ca este drumeata si se ruga s'o gazduiasca, ceea ce gazda
primea cu bucurie si din vorba in vorba ajungea ca femeia gaz-
duita sa intrebe pe stapana casei asupra faptului ca de si vede ca-i
femeie tanara, dar nu vede in casa niciun copil, la care intrebare
aceasta ii raspunde ca n'are noroc la copii" si din care pricing
toti i-au murit, iar pe cel din urma, pe Gheorghe, 1-a vandut ca
sa nu moara si el aici, unde au murit si ceilalti. Cumparatoarea
prefacandu-se ca-i e mils de nenorocirea ei, ii arata ca intrucat
ea mai are acasa cativa copii mai mari, voinici si sanatosi, i-1 da-
rueste ei pe acesta pe care-1 are in brate, care si el este voinic si
sanatos si are si nume frumos : Patin. Gazda primeste darul cu
bucurie, saruta mana daruitoarei si fagadueste ca-1 va ingriji cu
toata dragostea si cu aceasta actul schimbarii numelui prin van-
zare s'a terminat, ramanand credinta ca acest copil va trai si va
fi sanatos. Noul nume va fi purtat toata viata pentru ca spiritul
rau sa nu-1 poata gasi si sa-i piarda urma. Daca copilul se in-
tampla sa moara, se punea totul pe seama faptului ca vanzarea
si schimbarea numelui se Meuse prea tarziu. Dar nume ca : Ursa,
Lupu, Grozav, Urota, etc., se puneau si cu scopul de a inspaimanta
spiritul rau, ca sa fuga si sa nu se mai apropie de copil. Azi faptul
se practica tot mai rar si a ajuns de domeniul istoric al datinilor.
In graiul zilnic, presarat cu atatea zicale, gasim aproape la
fiecare pas pomenindu-se numele de botez. Este stiut ea in
zicalele noastre se concentreaza, in cele cateva cuvinte din care
sunt formate, pagini intregi din viata trecuta. Spiritul fin si cu atata

www.dacoromanica.ro
666 Economul V. Ursacescu

putere de observatie al strabunilor si apoi atat de sarcastic s'a legat

si de numele de botez si de la calitatile, dar mai ales de la sca-
derile persoanelor cari le purtau au facut ca numele respectiv sa
reprezinte calitati sau defecte in general, asa ca atunci cand voesti
sa vorbesti de calitatile sau scaderile unei persoane pronunti fie
zicala respective, fie si numai numele din ea. In ceea ce priveste
numele de barbati, au ramas in zicale cam urmatoarele : Sub nu-
mele de Vintila se intelege omul priceput, siret si ager in miscari.
Nu tot astfel se petrec lucrurile cu Vlad sau litdduf care a ra-
mas si s'a intrebuintat in cursul vremii pentru a ne infatisa pe omul
cu mintea cam stangace.
Agachi si Postolachi nu-s mai destepti decat Vlad si cand zici :
mai las-o mai Agachi", inseamna sä taca din gura ca nu stie ce
spune, iar cu rostul secundului se vede din repetirea numelui in
acest fel : Postolachi, Prostolachi".
Ion nu este mai pre jos de tovarasii de mai sus, caci a
vorbit si nea Ion, cei doar si el ii om".
Tdnase e tipul omului lenes : ia, un Teleleu Ta'nasei, care
doarme vara dupe case, dar in acelasi timp inseamna si omul care
simuleaza nestiinta pentru a scapa de efectuarea unui lucru : ia,
nu face pe Tdnasd ".
Batranii s'au legat si de numele Talaleu, din care au facut
un Teleleu, care semnifica pe omul care umbla fare rost : ia, un
un fel de Teleleu, care numai incurcei lumea".
Nu lipsesc nici numele de care sunt legate anumite defecte
fizice, cum de pilda este Istrati, care-i tot una cu omul surd.
Chiriac este numele care intruchipeaza pe omul prost imbracat,
din cauza ca-i betiv si lenes.
Nici Drdgoi n'a fost uitat, si : ti-a abei tut ca lui Dragoi de
oaste" se intrebuinteaza atunci cand cineva se hotaraste pe neas-
teptate sa face ceva pe care cei din jurul lui nu-1 gasesc potrivit.
Ca om simplut si ticait si care a avut multe de indurat
din aceasta pricing, a fost pe vremuri unul pe care l'a che-
mat Stan si al carui nume it gasim pomenit in cateva zicale
precum : ,.ori Stan, on ccipitan" sau la orice treabei, pe Stan
peilitul intreabei".
Lefter inseamna omul lipsit de bani: sunt Lefter" si care de obi-
ceiu e insotit de gesturi spre buzunare sau chiar de intoarcerea for pe
dos. Din acest nume s'a format si substantivul : lefterie si cand zici :
ti-ai mdncat lefteria" inseamna ca cineva si-a pierdut increderea.
Tot in intelesul de pierdere de incredere, pentru ca nu si-a

www.dacoromanica.ro
Vechi nume romtne0i de botez 667

indeplinit fagaduiala, este $i numele de Dragu$, pe care-1 gasim in

zicala : are sa mai ajungei Dreiguq la ceiur
Cum ea aceste zicale $i-au luat nastere de la defectele unei
persoane al carui nume a ramas pe urma sa semnifice acele defecte,
nu mai incape nici o indoiala.
Daca strabunii au ras de scaderile observate la convietuitori,
apoi urmasii lor de azi din lumea satelor nu se lass mai pre jos
de inainta$ii lor si pe langa continuarea a tot ce a mostenit de la
ei, au mai gasit $i ei subiecte de cari sa se lege $i in primul loc
au fost numele, cari dupa rasboiu au patruns in lumea satelor. Votul
universal a facut pe candidatii la locurile din Parlament sa schimbe
tactica veche de lupta si intre altele au inceput a-$i face cumetri
la sate. Satenii au primit bucuro$i sa se incumetreasca cu adi-
potatii" $i daca mamele au fost vesele de numele mai deosebite,
mai ca lumea" date la botez odraslelor, in schimb insa n'au putut
scapa de neplacerea izvorata din spiritul sarcastic al consatenilor, caci:
Ortansa a dat pe Tunsa, Lucretia pe Creata, Raul pe Rau, Lena?
pe Lene.Fa, Marilena face sa se repete povestea cu Harlobutoiapl
Tiganului, iar cu Lisette nu se pot impaca batranele care doresc,
potrivit obiceiului din strabuni, ca nepoatele sa poarte numele lor.
Numele de botez le gasim apoi pomenite in toata literatura
noastra nescrisa, precum in strigaturile pe cat de vesele ai pline
de invatatura, apoi tot pe atat de usturatoare, de la hors; in cante-
cele pe care sateanul nostru le are pe buze in once moment ; in
invocatiile catra puterile supranaturale, care sunt descantecele si
farmecele; in nedespartitele jalanii cu care se petrec mortii la groat*
care sunt bocetele ; in cantecele haiduce$ti cat sin cele de veche
vitejie batraneasca ; in proverb care sunt o comoara de intelepciune ;
in scanteerile de spirit, care sunt ghicitorile, etc. $i intr'un cuvant ;
le gasim presarate pretutindeni in urmele trecutului, ajunse pans
azi, sub un Inteles sau altul.
Cele de mai sus ne infatiseaza Inca o lature a vietii trecu-
tului nostru. $i aceasta ne-au spus-o pomelnice invechite de biserica;
insemnari destul de stangace $i naive, unele, Wernute in josul foilor
cartilor de slujba in care sunt pomenite numele cumparatorilor, ba
gasim chiar $i numele unora din cei cari au citit pe ele ; apoi hartii
ingalbenite de multimea anilor care au trecut de cand au fost
scrise si ascunse in lazi batrane$ti, scoase la lumina pentru scurta
vreme cu prilejul judecatilor la divanul domnesc si cari din punc-
tul nostru de vedere ne dau contributia cea mai de seams, cad
in timp ce alte izvoare pomenesc numai nume din vremea lor,

www.dacoromanica.ro
668 Economul V. Ursacescu

acestea pomenesc nume din cateva generafii apuse si care ar fi

fost pierdute pentru totdeauna.
Graiul zilnic apoi ne-a pastrat tin numar de nume vechi, mai
ales in lumea satelor. Strabunii, cu avutul lor, au impodobit pa-
rnantul nostru, dintr'un adanc sentiment religios, cu frumoase lo-
casuri de inchinare. Numele for le gasim alaturi de chipuri cucer-
nice pe peretii celor mai multe din aceste biserici, in pisaniile for
Sau pe pietrele puse peste locasurile de vesnica odihna: mormintele.
0 parte din aceste nume ne arata o paging din istoria crestinis-
mului la noi, cand conducatorii crestini au procedat metodic, ca si in
alte privinti, ingaduind pastrarea de nume ale datinilor cat si de per-
soane pe care insa le-au increstinat cu trecerea timpului.
Tara noastra, apoi, fiind ca o gradina piing de roade asezata la
rascruce de drumuri, a facut sä fie calcata de drumeti, unul mai ne-
dorit ca altul si de la care a avut atatea neplaceri de indurat, rasfran-
gandu-se influenta for pans si asupra numelor de botez. Totusi Nea-
mul, cu puterea lui de viata si sanatate trupeasca si sufleteasca, a
trecut peste toate si a ajuns cu bine in starea in care se afla astazi.
Izvoare: Episcopul Iacov Antonovici, Documente Barladene, 4 vol., Bar lad
1911-1924. Mernastirea Flore$ti din judelul Tutova, Bucuresti 1916. Documentele
schiturilor: Orgoefti, Pcirve$ti ai Bogdanifa din judetul Tutova, Barlad 1929; I. Bogdan,
Documentele lui Stefan cel Mare, 2 vol. Bucuresti 1913; T. Codrescu, Uricarul, 18
vol., Iasi 1889-1895; M. Costachescu, Documentele lui Stefan cel Mare, Iasi 1933;
Documente inainte de Stefan cel Mare, 2 vol., Iasi 1931-1932; G. Ghibanescu, Surete
$t Izvoade, 24 vol., Iasi 1900-1933. Ispisoace 81 Zapise, 12 vol., Iasi 1906-1933; N.
Iorga, Inscriptii din bisericile Roma' niei, 2 vol., Bucuresti 1905-1908. Numele de bola
la Romani, Bucuresti 1934. Neamul Agarici, in Anal. Acad. Rom., Bucuresti 1914;
Episcopul Melchisedec Stefanescu, Cronica Hu$ilor, Bucuresti 1869, Cronica Roma-
nului, 2 vol., Bucuresti 1874-1875; R. Rosetti, Cronica Bohotinului, Anal. Acad.
Rom., Bucuresti 1905; Gr. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, Bucuresti 1880; In-
dreptarea legii, Targoviste 1652; Preot A. Ursacescu, Numele de familie al voevodulut
Moldovei Vasile Lupu. Ziarul Universul, Bucuresti 4 Aug. 1936; Preot V. Ursacescu,
Schitul Bradicevi din judeful Falciu, Iasi 1914. Schitul Zgura din judetul Falciu, ma-
nuscris. Schitul Deleni din judetul Vaslui, Iasi 1911. Schitul Vovidenia din Hu$i, Husi
1929. Satul Curteni din judeful Falciu, manuscris. Genealogia unei familii de reiza$i,
manuscris. Vechiluri de limbo, manuscris. Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice,
Bucuresti; Buletinul Muzeului Loan Nicukea din Icifi; Documente din: Arhivele Sta-
tului din Bucurefti $i IGO; Documente din cciteva lazi batrane$ti. Insemnefri de pe
carti $i documente vechi din muzeul de antichiteiti al Pr. V. Ursacescu din Curteni-Falciu.
Economul V. URSACESCU

www.dacoromanica.ro
 RECENZII

FARRAR, F. V., Prime le zile ale crestinismului, traducere din ruseste de

L P. S. Nicodim Mitropolitul Moldovei si Sucevei. Editura tipografiei Sfintei
Monastiri Neamtu, 1938 ; vol. I, 600 pp. ; vol. II, 440 pp. ; vol. III, 494 pp.
Pretul vol. IIII, 540 lei.
Infra anii 1880-1890, cand lumea apuseana era napadita si ametita de
scrierile rationaliste ale lui Strauss si Renan, ieseau la iveala in Anglia, ca o
Impotrivire, trei lucrari de mare prat, care in scurta vreme aveau sa {Lica ocolul
Intregei lumi crestine, fiind talmacite in mai multe limbi europene. Aceste lucrari
se datorau vestitului teolog si istoric englez F. V. Farrar canonic al catedralei
din Westminster si capelan al reginei Marei Britanii, un mare invatat si un bun
manuitor al condeiului, care s'a incumetat singur in acea vreme, sa infrunte si
sa rastoarne toate scornirile critice de paganism reinviat ale rationalistilor germani
si francezi. Trebue adaogat ca scrierile lui Farrar s'au bucurat dintru inceput
de o raspandire aproape fora seaman in literatura teologica a timpului nostru.
Asa bunaoara cea dintaiu lucrare a sa : Via ta lui lisus Hristos, la zece ani doar
dupa aparitie ajunsese la editia XXX -a engleza si la a V-a niseasca. Peste cinci
ani a exit la iveala : Vial(' fi operile Sf. Apostol Pavel, iar dupa alti cinci ani a
aparut temeinica lucrare : Primele zile ale crestinismului, care este o urmare a
celor doua scrieri pomenite inainte. Intr'insa autorul infatiseaza cu o mare iscu-
sinta toata istoria raspandirii crestinismului in lumea pagans si iudaica. Aici
vedem pedeoparte grozava stingere a unuia din cele mai mari popoare, iar pe
dealta stam de fats la ivirea unei noi puteri de viata in omenire. Aici ni se
arata cum firania pagana simtindu-si istovirea, prigoneste cu indarfire crestinismul
care ridica flamura unei noi credinte. Dar lupta secatueste abia cand duqmanul
slabit se prabuseste pentru totdeauna, iar crestinismul deplin invingator se urca
pe scaunul imparatesc.
Pans nu demult nici una din scrierile lui Farrar nu era cunoscuta la noi,
caci nimeni dintre teologii nostri nu se incumetase sa dea o talmacire in graiu ro-
manesc. A trebuit ca lipsa aceasta sa o simta adanc si sa o implineasca apoi cu
pricepere malt Prea Sfintitul Nicodim Patriarhul de azi al Romaniei, care a luat
asupra-si toata truda si povara unei asemenea talmaciri, tiparind mai intaiu Viola
fi operile Sfinfilor Peirinti fi invalatori ai Bisericii. Si nu putem fi indeajuns de
recunoscatori Parintelui duhovnicesc al Tarii, ca ne-a harazit aceste lucrari de
mult pret. malt Prea Sfintia Sa, dupa cum ne lamureste in cuvintele adaogate la
sfarsitul vol. III (p. 432), a cunoscut scrierile lui Farrar si s'a adapat din izvorul
for de nesecata invatatura, chiar de la cele dintai traduceri aparute in ruseste, acum
o jumatate de veac, cand se afla student la Academia teologica din Chiev. Inca
din acea vreme, aceste scrieri erau socotite ca o mare izbancla in lupta cu pro -
tivnicli Bisericii si ai crestinismului. Iar traducerea for in limba rusa se datoreste
invatatului profesor A. Lopuhin de la Academia teologica din Petrograd, care
s'a straduit sa le treats mai intaiu prin sita deasa a Ortodoxiei si sa be potri-
veasca cuprinsul dupa duhul drept si adevarat al Bisericii noastre. Asa dar, iata

www.dacoromanica.ro
670 Biserica Ortodox& Rom An&

pricina $i rostul mare pentru care era nevoe ca ele sa fie traduse numai din
ruseste in romaneste.
Este o mare cinste pentru Biserica noastra ca prefacerea in graiu romanesc
$i tiparirea acestei carti se datoresc Ina lt Prea Sfintitului Patriarh Nicodim, Inca
din vremea cand se afla Mitropolit al Moldovei. Ea face parte din acel sirag de
traduceri $i prelucrari ale Inalt Prea Sfintiei Sale, elite de subt teascurile asa
de rodnice ale tiparnitei calugaresti de la Manastirea Neamtu, $i cuprinse in cele
16 volume intitulate Semin/e evanghelice pentru ogorul Domnului. Prin aceste carti
de mare pret nu numai ca s'a fa cut o apropiere mai stransa intre teologia
ruseasca si cea romaneasca, dar s'a sada in sufletul preotimei si al norodului
nostru dreptcredincios acea bogatie neinchipuita de invatatura crestind curate $i
mult folositoare pentru once zidire duhovniceasca.
Prin truda Inalt Prea Sfintitului nostru Patriarh, prin harnicia Sa cartura-
reasca ci prin felul priceput cum a stiut sa aleaga gf sa dea in graiu romanesc
atatea comori de gandire pravoslavnica, a izbutit sa inzestreze literature noastra
bisericeasca cu lucrari care vor ramanea dealungul veacurilor ca niste pietre de
hotar. Caci prin ele am razbit sa cunoastem multe din cararile tainice ale credintei.
Prin ele ne-am putut ridica in clipe de ragaz, cu mintea $i cu inima, deasupra
valurilor gf desertaciunilor acestei lumi $i neam apropiat de invatatura cea ade-
varata. Iata pentru ce nu lipsim ca sa indemnam gi pe cetitorii randurilor de fats,
ca sa -$i adape sufletul din izvorul plin de apa vie al acestor carti, cu cuprins asa
de minunat, tiparite cum nu se poate mai bine, si puse la indemana pe un pret scazut,
incat ti se pare ca le dobandesti in dar, atat esti de rasplatit dupa cetirea for.
Insemnatatea clrtii., pe care ne sarguim sa o facem cunoscuta in randurile
ce urmeaza, se lamureste prin insusi cuprinsul ei: Fiecare cretin trebue sa tie
cum a venit crestinismul in lume, in ce stare era omenirea la venirea lui si ce
lupte grozave a trebuit sa duca el pans a ajuns sa cucereasca in parte lumea
si sa dobandeasca stralucita sa biruinta dupa trei veacuri si mai bine de lupta
cu cei mai inversunati protivnici ai sai iudaismul si paganismul.
In cartea I, impartita in patru capitole (pp. 7-159), se infatiseaza starea
religioasa a lumii pagane la inceputul raspandirii crestinismului. Viata duhovniceasca
a omenirii decazuse atat de mult, incat i se zdruncinase toate temeliile si ame-
ninta sa se prabuseasca. Cand a sosit plinirea vremurilor", lumea pagana nu era
lipsita de credinta. Dimpotriva, pretutindenea intalnim o multime de zei, nenurna-
rate temple si felurite slujbe si rituri sacre. Toata viata oamenilor era imbibata
de religie si peste tot se savarseau rugaciuni $i slujbe. Fiecare class socials fist

avea zeii sai deosebiti, pe care ii puteai gasi in tot felul de cladiri. Divinitatile
mai de seams erau impartite in trei marl ramuri si anurae : zeii Rasaritului, ai
Greciei $i ai Romei. Aceste trei ramuri de zei intruchipau oarecum firea po-
poarelor care ii adorau. De aceea in cultul for se rasfrangeau tot felul de credinte
si rituri. Mai tarziu poporul incepe sa se arate nemultumit de propriile sale divi-
nitati $i sa caute altele noi. Negresit ca atunci se iveste amestecul de zei, care
starneste imprumutul unor credinte.streine, libertatea savarsirii cultului $i parasirea
obiceiurilor vechi. Asa se arata semnele vestejirii credintei in zei si pierderea
nadejdii in ajutorul lor. Dar ceea ce ajuta mult la naruirea credintei in zei este fi-
losofia greaca 5i romans. Filosofii sunt cei dintai raspanditori ai necredintei, caci
ei arunca in inima poporului indoiala asupra existentei zeilor. S'au ivit, in adevar,
si scriitori care au incercat sa apere vechea credinta, dar n'au izbutit sa o rein-
vioreze. Credinta in zei incepuse sa piara cu totul din sufletele paganilor, iar in

www.dacoromanica.ro
Recenzii 671

locul ei se incuibase on desavarsita necredinta, on un monoteism amestecat cu

panteism. Ei recunosteau o divinitate deosebita mai presus de zeii obisnuiti, un
fel de fiinta diving vesnicA, socotita drept dumnezeu al naturii ,,pe care-1 cinsteau
fang sa-1 cunoasca" cum spune Tertulian.
In ce masura patrunsesera in popor vederile ar'atate, nu putem sti prea
bine. Se pare insa ca sf aici, Inca din veacul I, se incuibase necredinta in zei si
se parasise vechiul cult pagan. 0 reinviere a credintei in zei a fost cultul impa-
ratului. ImprejurArile in care a luat nastere acest cult, ne face sa credem ca el
a fost o nascocire nebuna a vremii si care mai tarziu avea sa verse atata sange
de martini. Dar tocmai acest cult a grabit naruirea credintei in zeii pagani, fiindca
din cultul in cinstea imparatului se face un cult comun pentru imperiul roman.
Fiecare cetacean era dator sa savarseasca acest cult, caci abaterea era socotita
crima impotriva Statului. In tot cuprinsul imperiului era o necrutatoare staruinta
pentru pastrarea si cinstirea acestui cult. Dar daca cultul in cinstea imparatului
folosea pe deoparte la intarirea paganismului, apoi pe dealta parte el scotea la
iveala una din laturile lui cele mai slabe. Printr'insul poporul a inceput sa vadd
limpede ce erau zeii carora li se ridicau temple si li se aduceau jertfe. Mate
acestea ajuta sa se dea pe fata desertaciunea launtrica a paganismului.
In locul credintei pierdute insa, poporul incepe sa caute pe adevaratul
Dumnezeu. Setea lui dupa o descoperire de sus se arata printr'o desavarsita ne-
pAsare fata de once religie. Ian and acest gol si pustiu sufletesc ajungea impo-
varator, atunci la vechii zei se adaogau altii noi, cu tainica nadejde ca macar acestia
se vor dovedi mai buni si mai milostivi. La Roma, capitala imperiului, se intalnesc
tot felul de prezicatori si magi din Rasarit, care pretindeau ca cunosc tainele in-
telepciunii. Cultul iudaic incepe sa atraga la sinagoga pe cei care dispretuiau di-
vinitatile pagane. Cu toata severitatea lor, legile romane nu indraznesc sa opreasca
cultul zeilor streini. Aceasta ingaduinta aduce dupa sine imprejurarea ca fiecare
popor sf fiecare regiune a imperiului ajunge sa-si aiba zeii sai. Vrand sa aiba o
contopire si a vietii religioase, Statul roman incerca sa inabuse in cateva randuri
cultele streine, dar toate silintele lui au ramas zadamice. Lumea veche isi pier-
duse credinta in zeii sal cinstiti in decursul multor veacuri, sf deaceia cauta ne-
contenit zei adusi din rani indepartate. Cei mai multi veneau din Rasarit si cu
cat cultul for era mai vechi si mai tainic, cu atat nadejdile erau mai mart si mai
bune, ca poate se va dovedi a fi adevarat. Din Rasarit se astepta un zeu nou si
de aci avea sa vina lumii vestea cea bund despre un singur Dumnezeu.
Cum s'a intamplat ca lumea veche si-a pierdut credinta in zeii sal De buns
seama ca zeii erau tot aceiasi, doar oamenii nu mai erau la fel ca inainte, pentru
ca se schimbasera simtind ca le trebue o credinta cladita pe alte temelii. Se stie ca
viata lumii pagane era indreptata cu totul catre viata aceasta pamanteasca. Singura
dorinta si singura bucurie a vietii era doar desfatarea de placerile trupesti, de
frumuselea si marirea vfecif omenesti. Paganii traiau numai cu vremelnicia, ingri-
jindu-se prea putin de moarte si de vesnicie. Insusi pacatul le era ascuns, iar pretul
sufletului omenesc nu era bagat in seama. Cine vrea sa fie fericit trebuia sa se
desfateze cat mai mult cu putinta de bunurile acestei vieti. Altii credeau ca ade-
varata fericire se poate gasi numai in pacea sufleteasca si and omul renuntand
la toate, primeste linistit ceea ce-i trimete soarta, ferindu-se de once lupta si su-
ferint a. Mai tarziu, indoindu-se de orice fericire, paganismul nu-si mai gaseste ni-
caeri mangaiere impotriva relelor acestei lumi, decat in sinucidere. El n'a cunoscut
alts biruinta asupra acestei lumi, decat ridicandu-si singer zilele. Daca a vazut ca

www.dacoromanica.ro
672 Biserica Ortodox& Roman&

nu -i cu putinta de gasit fericirea In aceasta vista, atunci privirile tuturor se in-

dreptara cu intristare spre lumea de dincolo de mormant. Atilt Grecilor cat gi
Romanilor nu le-a lipsit conatiinta despre o vista dincolo de mormant, dar care
:pentru ei era o viata a umbrelor, intunecoasa ai trista. Astfel, Seneca spune ca
trupul este numai un adapost vremelnie al trupului, iar ziva mortii el o numegte
ziva naaterii in veanicie". Si cu cat viala pimanteasca devenea in ochii lumii
pagane mai trista gi mai nesigura, cu atat privirile tuturor se indreptau catre
' de dincolo de mormant. Nimic n'a adus mai multi credincioai la cretinism
decat faptul ca el dadea raspuns hotarit la intrebarea despre lumea viitoare gi
harazea nadejdea in viata veanica acelora care se lipsisera de nadejde in viata
aceasta vremelnica (p. 55).
Dar intrebarea despre viata de dupa moarte starni gi alts intrebare Daci
exists viata dincolo de mormant, atunci care va fi acolo soarta omului ? Cum poate
el intra in ceata fericitilor? Abia acum incepu sa se trezeasca gandul pacatoaiei.
Lumea pagans nu atia nimic despre pacat ai de aceea, ea se tanguia impotriva ne-
fericirii. Aga se raspandi credinta ea pentru a intra in ceata fericitilor omul trebue
as se curete de pacat, sa se sfinteasca, sa se schimbe. De aci porneate dorinta
apropierii de zei gi iau naatere riturile menite sa atraga indurarea zeilor, care nu
trebuiau suparali prin savarairea anumitor pacate. Aao dar, sufletul omenesc incepe
sa simta nevoia unei legaturi nemijlocite cu Dumnezeu, care sa -1 izbaveasca de pleat.
Dintre toate popoarele lumii singur Israil cwwatea pe adevaratul Dumnezeu.
Ca sa poata deschide creatinismului calea de raspandire, el trebuia sa se impraatie
printre pagani. De aceea indeletnicirea de apetenie a poporului lui Israil a lost ne-
gustoria. Prin mijlocirea lui ei au napadit in toate oraaele ai tinuturile lumii pa-
gane. Unde se adunau mai multi, tai intemeiau o sinagoga, care toate erau strans
legate intre ele gi atarnau de Ienisalim. Fiecare iudeu, oricat de departe ar fi trait,
se simtea membru al poporului ales ai se silea in tot chipul sa pastreze cu ingrijire
ai cu ravna firul care-1 lega de dansul. De obiceiu insa, paganii urau gi dispre-
tuiau pe iudei. La randul for gi iudeli dispretuiau indoit pe pagani, socotindu-i
spurcati. Nadejdea in venirea lui Mesia ii inalta gi-i facea sa se creada poporul
ales, in mans caruia va trece curand stapanirea lumii. N'au fost rare cazurile cand
multi dintre pagani au trecut la iudaism. Astfel, prin risipirea iudeilor, creatinismul
a putut, la ivirea lui, sg-si deschida cu inlesnire calea prin stance de nepatruns a
paganismului. Evanghelia lui Hristos a putut strabate in toate partile lumii.
Odata cu decaderea religiei, fireate ca trebuia sa cads ai moralitatea lumii
pagane. to adevar, catre vremea ivirli creatinismului, lumea pagans infatiaa in ce
priveate morale, o priveliate trista ai intunecoasa. Ajunge sa fie amintite, numai
in treacat, nepotrivirile izbitoare din acea vreme, bogatia spaimantatoare ai g-
rada vrednica de mils, intre desfatdrile nemarginite gi suferintele nesfaraite. Mi-
lioanele de robi ai de oameni fara capataiu traiau viata cea mai josnica, asemeni
unor animale. Deasupra for se aflau bogataaii care traiau numai in lux ai petre-
ceri. Desfraul atrase dupa sine dispretuirea femeii gi nenorocirea vietii de familie.
ingrijirea copiilor era lasata pe seama robilor, care nu puteau sa be dea o crea-
tere sanatoasa. Literatura ai arta trecuse pe taramul imoral ai decazuse cu totul.
Teatrul se prefacuse in cruzime prin luptele de circ, unde robii erau sfaaiati de
hare salbatice. Senatul roman igi pierduse cu totul cinstea de odinioara, din pri-
cing ca cei care it alcatuiau erau oameni decazuti.
Aga se infatiaa lumea pagans cand se injghebara cele dintai comunitati
creatine, alcatuite mai cu seama din robi ai muncitori, care credeau de a for sfanta

www.dacoromanica.ro
Recenzii 673

datorie sa urmeze pilda dumnezeiasca de smerenie, curatenie sufleteasca ai dra-

goste. Negreait, ca se mai intalneau gi printre pagani oameni cu viata aleasa, mai
ales in randurile filosofilor stoici. Stoicismul se silea sa inabuae patimile, cultiva
insa trufia ai prearnarea sinuciderea. Alaturi insa de aceati filosofi se aratara pe
tronul Romei si cativa imparati plini de ura ai de patimi, dintre care Neron, gi-
nerele lui Claudiu, a fost poate cel mai groaznic prigonitor al creatinilor. Inainte de
el, creatinii nu fusesera niciodata in neintelegere cu Statul roman. Pana in al ze-
cilea an al domniei sale ei n'au avut nimic de suferit. Abia dupa anul 64, avea
sa se arate Neron ce fel de om era ai ce ganduri ascunse nutrea. Dealtfel, ur-
carea lui pe tronul imperiului roman se datoreate numai intrigilor si uneltirilor
mamei sale Agripina, care a fost a aasea sotie a imparatului Claudiu. Crime le al
conjuratiile acestei femei sunt vestite in istorie si toate au avut drept stop ca sa
ridice imparat pe fiul ei Neron.
In cei dintai cinci ani ai imparatiei lui Neron, ca prin minune, Roma n'a
fost turburata de nici un fel de cruzime. Atatarile, zavistiile si omorurile de la
curtea imparatului trebuiau insa sa strice aceasta linigte. Otravirea lui Britanicus
fiul lui Claudiu, si apoi uciderea josnica a mamei sale Agripina, dovedesc cu
prisosinta in ce mocirla grozava ajunsese viata imparatilor pagani, in vremea cand
mugurul vietii creatine se desfacea liniatit cu toata frumusetea sa, in mijlocul fri-
gului ai al furtunei.
Dar faptul care I-a adus pe Neron in lupta cu creatinismul a fost spai-
mantatoarea crima a arderii Romei. In nebunia lui, Neron a vrut sa vada aevea
cum a ars Troia, ai deaceea a poruncit sa se dea foc Romei. Focul napraznic, care
a prapa'dit totul in calea lui, a scornit furia poporului napastuit care ameninta cu
rascoala. Ca sa scape, Neron a aruncat vina asupra creatinilor din Roma. Aaa s'a
inceput prigonirea for ai de aici s'au pornit toate acele valuri de mucenici si var-
sari de sange nevinovat. La aceasta s'a mai adaogat si zavistia Iudeilor care po-
negreau cumplit pe creatini ai au facut sa fie osandita ai chinuita pe nedrept mul-
lime enorma" de credincioai ai lui Hristos, intru desfatarea poporului pagan.
Pedeapsa insa n'a intarziat sa vina, caci izbucnind o rascoala si fiind pa-
rasit de armata, Neron se omori singur. Atata spaima varise intre creatini, incat
nu le venea sa creada ca au scapat de el. Imparatii care au urmat dupa Neron,
au fost tot aaa de neputincioai ca sa reinvieze paganismul si sa-i redea faima de
odinioara. Caci odata cu ivirea creatinismului el pierise pentru totdeauna si nici
o incercare nu mai era acum in stare sa umbreasca stralucirea Evangheliei lui
Hristos ai sa impiedice propasirea Bisericii ai a vietii creatine.
Niciodata in istoria lumii nu s'au aflat fats in fats doua puteri atat de gro-
zave : paganismul vechiu gi creatinismul tanar, sau Statul roman ai Biserica lui
Hristos. Deoparte vedem puterea neobianuita intrupata in Statul roman, avand la
indemana toata viata omenirii, stapanind cultura si ocrotind o religie adanc inra-
dacinata in inima poporului. De alts parte vedem Biserica la inceputul ei, lipsita
de atotputernicia Statului, saraca si lard cultura, dar plina de credinta vie in Cel
rastignit. Dintru inceput insa creatinismul a atiut ca el este chemat sa domneasca
lumea ai ca va birui toate puterile ei. Deaceea, tot ceea ce a putut sa impotri-
veasca lumii pa'gane, a fost numai cuvantul, adica marturisirea lui Hristos. Aceasta
marturisire s'a propoveduit neincetat ai prin ea s'a dobandit biruinta. Tar cei care au
cunoscut comorile invataturii creatine ai harurile pe care le revarsa Biserica asupra
credincioailor, au sfarait prin a se boteza. Abia acum omenirea pricepea care este
rostul vietii pe pamant ai in ce chip se poate agonisi fericirea dincolo de mormant.

Revista Biserica Ortodosel Rowland, 57 (1939), Nr. ll-12, Noemvrie-Decemvrie. 4

www.dacoromanica.ro
674 Biserica Ortodoxa Roman&

Apoi, toate slujbele dumnezeesti ale crestinilor erau o adevarata inchinare in duh
si in adevar. Afars de aceasta crestinii aveau tocmai ceea ce lipsea paganilor, adicg
viata laolalta. Cei saraci si lipsiti se puteau ospata din daniile celor avuti, care
astfel nu mai socoteau bogatia drept o povarg.
Viata primilor crestini era uimitor de curata, nu numai in biserica, ci $i in
casa, la slujba, pe ulite. Ei se fereau cu mare grije de pagan', ca sa nu-i incurce
in mreaja obiceiurilor lor. Intro stare mai grea se aflau crestinii siliti de impre-
jurarile osebite ale vietii sa fie robi la stapani pagan', sau sotia sa alba barbat
pagan. Cum puteau ei sa -$i implineascg indatoririle ce aveau, fara seas! lepede
credinta ? De aceea, de multe ori, ei trebuiau sa pecetluiascg cu sangele for cre-
dinta fail. de Dumnezeu.
Dar crestinismul a pus temelii not si in familie, prin casatorie, socotind-o
un asezamant slant. Femeea nu mai era acum roaba barbatului, ci i s'a recunoscut
deplina vrednicie de om. Nu mai putina prefacere a adus gi in ce priveste sclavia,
aratand ca gi robii si sta'panii sunt la fel inaintea lui Dumnezeu. De aici a purces
apoi cinstirea muncii, care nu trebuia dispretuita si privita ca o rusine.
Crestinismul a invederat cel dintaiu menirea muncii. Rostul ei nu este numai
castigarea mijloacelor de traiu pentru noi, ci gi ca sa folosim aproapelui. Ajutand
pe aproapele tau dovedesti dragostea pe care o ai fata de el. De bung seams ca
pentru pagani porunca dragostei catre aproapele era un lucru cu totul nou. In pa-
ganism, ajutorarea saracilor se intalneste foarte rar. Ea nu avea la temelie mila
sau dragostea pentru cei lipsiti, ci se facea cu anumite scopuri streine de credinta.
De aceea iubirea dintre crestini, i-a uimit grozav de mull pe pagani. Nepricepand
lucrul acesta, au cgutat sa invinovateasca pe crestini de desfranari si alte fapte
josnice. Dar nu le-a luat nimeni in seams aceste vorbe desarte si cu nimic dove-
dite. Viata cresting isi urma mersul ei nestingherit. Din prisosul celor avuti Biserica
a inceput sa dobandeasca danii insemnate, cu ajutorul carora putea vent in ajutorul
credinciosilor ei, prigoniti si saraci. Grija aceasta o purta episcopul gi alaturea de
el se osteneau diaconii, ca niste ajutoare ale lui. Intotdeauna milostenia era i132-
partita cu socoteala. Printre cei ajutati erau si aceia care nu -$i mai puteau agonisi
prin munca lor hrana, sau care din pricina trecerii lor la crestinism, se lipsiserg
de ocupatiile ce avusesera $i pe care Biserica nu le putea ingadui. Se socotea
mare plcat, cand cineva primea milostenie farg osebita nevoie. In inualatura
Apostolilor se spune : Sa asude milostenia in mana ta, pang nu vei afla bine cui
trebue sa o dai". $i tot acolo se spune : Vai de cel ce primeste. Daca el primeste
pentru nevoie, atunci nu este supus pedepsei ; dar daca cineva n'are nici o ne-
vole, atunci trebue sa dea seams, pentru ce a primit gi cu ce scop, si aceea inchis
in temnita, va fi supus cercetarii pentru cele ce a facut $i nu va iesi de acolo,
pada' nu va intoarce gi ultimo. letcae", Asa dar, trecerea la cretinism nu trebuia sa
slujeascg drept izvor de foloase pamantesti pentru iubitorii de lenevire (pp. 225-6).
0 tagmg deosebita de nevoiasi o alcatuiau vaduvele, pentru grija carora
Apostolul Pavel da poruncg anume. Daca ele duceau o viata curata, se bucurau de
mare cinste si erau ocrotite pana la moarte. Copiii orfani, lipsiti de mijloace, erau
crescuti subt privegherea episcopului si indrumati sa invele felurite mestesuguri.
Mang in mans cu iubirea mergeau si suferintele crestinilor. Marturisirea
cu vorba, cu viata si cu iubirea se incununa cu marturisirea sangelui in mucenicie.
Insemnatatea deosebita a muceniciei se cuprindea tocmai in aceea, ca moartea era
desgvarsirea marturisirii, aratata prin vats (p. 230).
Primii crestini au pgstrat curatenia martiriului. Ei s'au silit sg dea cinste-

www.dacoromanica.ro
Recenzii 675

imparatului si sa fie supusi stapanirii, afara doar cand li se cerea sa se inchine la

idoli, sau sa se lepede de Hristos. Crestinii se ingrijeau ca la starnirea vreunei
prigoane sa nu faca ceva neingaduit, luck sa se dovedeasca din partea for macar
o umbra de neascultare. Ei nu incercau sa se impotriveasca la nimic, ci numai
patimeau in liniste si cu rabdare, laudand si multumind lui Dumnezeu. Chiar $i in
cele mai grele chinuri, n'au rostit vorbe de razbunare sau de manie. Din potriva,
se rugau ca toti paganii sa fie adusi la dreapta credinta si mantuiti. Si nu rareori
s'a intamplat ca prin rabdarea for sa infranga pe protivnici, iar prigonitorii sa se
lepede de paganism si sa treaca la cretinism. Iarasi Biserica s'a pastrat in chip
minunat neatinsa de orice pornire fanatics. Ea n'a ingaduit nici un fel de jignire
sau batjocura impotriva paganilor si a idolilor. Potrivit cu invatatura Sfintilor Parinti
crestinii nu trebuiau sa umble dupa martiriu. Slantul Ciprian spune : Mai intaiu
moartea muceniceasca nu e in puterea ta , ci atarna de puterea lui Dumnezeu" (p. 236),
Fats cu asemenea priviri limpezi crestinii foloseau cu grije mijloacele ingaduite
pentru ocolirea prigonirilor. Cand insa nu puteau aide], ei nu lepadau credinta, ci
patimeau cu gand curat, cu pace $i bucurie pentru numele lui Hristos si pentru
propoveduirea Evangheliei Sale.
Pans aici cronica lumii pagane si legaturile ei cu crestinismul abia nascut,
autorul a facut-o mai mult pe temeiul literaturii laice. De acum, aceasta infatisare o
va face prin ajutorul acelor carti sfinte ale literaturii crestine care au fost scrise ca
niste calauze ale Bisericii in legaturile ei cu lumea. S'a vazut ce vorbeau si ce cugetau
paganii despre crestini ; in scripturile crestinilor se va arata lamurit si deplin ce
au fost acesti oameni uriti si prigoniti, dar plini de bunatate $i credinta. Este vorba
despre scrierile slinfilor apostoli ,ci ale primilor creVini (cap. VII, pp. 240-269).
Despre sfintii apostoli cunoastem putine amanunte. In Noul Testament se
istoriseste doar despre moartea unui singur apostol gi numai in doua cuvinte :
ucis cu sabia". Acesta a fost sfantul Iacov cel batran fiul lui Zevedeu. Chiar
ostenelile de pe urma ale apostolului Pavel ne sunt cunoscute numai intr'atata,
cat putem intrevedea in diferite pomeniri intamplatoare din epistolele sobornicesti.
La fel de putine lucruri stim si despre apostolul Petru. In ce priveste pe Ioan si
Iacov stim ca Mantuitorul li s'a aratat dupa inviere. Despre Matei, Toma, Flip si
Matia se spune ca au murit de moarte buns. Pentru ceilalti apostoli, traditia Bisericii
si scriitorii crestini marturisesc ca au mers printre neamuri, pentru propoveduirea
Evangheliei. Daca tacerea si negura vremurilor ascunde amanuntele despre viata
celor 12 ucenici, pe care Mantuitorul i-a ales urmasi ai sal pe pamant, apoi vrednice
de cunoscut stint scrierile lasate de unii dintre apostoli, ca Petru, Pavel si Joan,
precum si Iacov si Iuda, in care ni se infatiseaza adevarul propoveduit de ei, subt
diferitele lui laturi. Fiecare dintre acesti apostoli-scriitori arata nadejdile si faga-
duintele crestinilor ; fiecare ne descopera tin nou luminis catre adevarul de mult
pret al invataturii crestine. Cu tin cuvant, scrierile acestor Apostoli sunt menite
sa ne lamureasca asupra temeiurilor doctrinei crestine, asa cum ea s'a propove-
duit la inceput. Dupa Evanghelii ele alcatuesc cel mai pretios document al istoriei
Bisericii crestine.
Intre scrierile sfintilor apostoli Epislola ccitre Evrei ocupa locul cel mai de
frunte. Ea ne infatiseaza adancimea si insemnatatea adevarurilor teologice de care
atarna statornicirea legaturilor intre Vechiul $i Noul Testament, intre iudaism
si crestinism. Totodata, ea pune in fats, cu o deplina'tate si o temeinicie rara,
legatura dintre credinta si fapte in opera de mantuire.
A doua scriere insemnata este Apocalipsul sau Descoperirea sf. Ivan Teologul,

www.dacoromanica.ro
676 Blaerica Ortodoxti Romanit

Este o carte deosebit de pretioasa ca filosofie si istorie. In ea se descopera multe

tame, se descrie nadejdea nezdruncinata a crestinilor si se arata cea dintaiu izbuc-
nire a prigonirii romane.
Celelalte sapte scrieri cunoscute subt numirea de Epistole sobornicefti",
aunt acestea epistola sfantului Iuda ; epistola sfantului Iacov ; clotia epistole ale
sfantului Petru si cele trei epistole ale sfantului apostol Ioan. Dintre scriitoril
Noului Testament doi teologi de seams ies mai in afara ; acestia sunt: apostolul
Pavel si apostolul Ioan. Boga(ia cunostintelor, adancimea cugetarii si temeinicia
credin(ei ii ridica mai presus de ceilalti apostoli si scriitori.
In ce priveste pe barbatii apostolici, se amintesc doar epistolele sfantului
Clement si ale sfantului Varnava, care in mare parte au la temelie invatatura
sfantului Apostol Pavel.
Incheind acest capitol, autorul spune ca este gresit sa ne inchipuim ca
viata crestinilor din veac. I, era cu desavarsire curata sf neprihanita subt toate
fe(ele. Nu, caci si ei erau oameni, ca sf not ; tot asa greseau si sufereau, cum
gresim sf suferim si not ; tot asa se caiau de pacatele lor, cum ne cairn si nol.
Dar cu toate aceste neajunsuri sf lipsuri, ei totusi erau ca sarea in mijlocul acelel
lumi ticaloase ; erau lumina lumii in acea bezna de pacate si de necredinta.
In cap. VIII (pp. 270-282), se istoriseste viata sf. apostol Petru pe temeiul
stirilor cuprinse in Faptele Apostolilor si dupa marturia tradi(iei crestine. Parerea
ca el a sosit la Roma in timpul domniei lui Claudiu, la anul 42, nu se poate
dovedi. Ea se intalneste pentru intaia oars in cronica lui Eusebiu, scrisa dupa
aproape 300 de ani. In anul 52, apostolul Petru era in Ierusalim la sobor. In anul 57
11 aflam calatorind ca misionar, iar in anul 58, cand apostolul Pavel scrie epistola sa
catre Romani, el nu era acolo si nici in anul 61, cand a sosit Pavel acolo, arestat
fund. Deaseraenea nu se dovedeste ca a fost la Roma intre anii 61 si 63, cand
apostolul Pavel era inchis in temnita si chiar nici in anii 66 si 67, cand a scris ultimele
sale epistole. Daca apostolul Petru a fost candva in Roma, apoi el n'a putut sä
fie acolo decal, numai la sfarsitul vie(ii lui si cu foarte putin timp inainte de
martiriul sau, cum dealtfel marturiseste atat Lactantiu, cat sf Origen (p. 279).
Iarasi nu se poate dovedi intru nimic parerea ca el ar fi fost cel dintaiu episcop
al Bisericii din Roma. Marturia despre rastignirea apostolului Petru cu capul in jos
se pare ca a luat nastere on din talmacirea gresita a vreunui cuvant latinesc cu
privire la chinurile de moarte, on se reazima pe vreo scriere eretica. Este insa
mai presus de orice indoiald faptul ea el a murit de moarte martirica.
Dupa aceasta istorisire despre viata apost. Petru, in cap. IX (pp. 283-315) se
arata trasaturile deosebitoare ale primei sale epistole. A fost scrisa in Babilon,
prin care se poate in(elege si Roma, cu putin timp inainte de moarte, adica prin
anii 67-68. Autenticitatea ei este neindoelnica. Aceasta se dovedeste atat prin stilul
limpede, prin blandetea cuvintelor, prin sfaturile parintesti, cat si prin cuvintele
pline de duhovniceasca intelepciune. Ar putea fi socotita nu o epistola, ci mai
degraba o cuvantare sau o scriere plina de indemnuri intemeiate pe nadejdea
cresting sf pe roadele mor(ii lui Hristos. Astfel, el vorbeste despre rascumpararea
prin sangele lui Hristos, despre mijloacele prin care se poate dobandi mantuirea,
despre credinta sf unirea cu Hristos, despre renastere si botez. Epistola este
adresata atat catre iudei, cat si catre pagani. Asa dar, ea poate fi socotita ca se
adreseaza tuturor crestinilor din acea vreme, cu indemnul ca sa nu se spaimanteze
de prigonirile care incepusera, ci sa rabde si sa se supund intru nadejdea ca el
Hunt mostenitorii memtuirii.

www.dacoromanica.ro
Recenzit 677

Pe scurt, epistola I soborniceasca a sf. apostol Petru se infatiseaza in cuprinsul

urmator : salutarea, multumirea prin mangaierea cititorilor cu nadejdea intru viata
viitoare, sfatuirea catre viata sfanta, dragoste frateasca si nevinovatie cresting.
Urmeaza apoi rugamintea ca sa se fereasca de ispite si de fapte rele si indemnul
catre pocainta, infranare pasnica si rabdare cu liniste a suferin(elor nedrepte si
parasirea vie(ii pagane, ca fiecare sa-si poata incredinta sufletele lui Dumnezeu.
Se incheie apoi cu indemnuri catre prezviteri si salutarea pacii intru Hristos.
A doua epistola soborniceasca a sf, apostol Petru, a fost scrisA curand
dupa intaia. Scopul ei este ca sa intareasca invatatura si povatuirile infatisate In
epistola intaia, sa intemeieze bine pe iudeii crestini in adevar si in marturisirea
Evangheliei, ferindu-i de invataturi mincinoase (pp, 340-356).
Cap. XII (pp. 357-381) priveste epistola soborniceasca a sf. apostol Iuda.
Data despre autorul ei si scopul pentru care a fost scrisa, se cunosc oarecari
amanunte, nu se stie insa aproape nimic nici despre timpul cand s'a scris, nici
despre locul de unde s'a trimes si nici despre Bisericile catre care a fost adre-
Bata. Se banuie doar ca este scrisa in Palestina. Un lucru este lanaurit si anume,
el ea cuprinde oarecare asemanare de cuvinte cu epistola a doua a sf. apostol
Petru. Stilul limbii grecesti in care fail indoiala a fost scrisA, este tocmai asa cum
se putea astepta de la cineva, pentru care ea nu era cunoscuta atat de bine, cum
ii era cunoscuta limba sa materna, arameica, dar care totusi scrie cu insufle(ire
(p. 373). Dar o deosebire si mai insemnata a acestei epistole este dragostea
scriitorului pentru pomeniri si istorisiri de intamplari departate si nescrise ale
tradi(iei iudaice.
Cartea III (cap. XIIIXVIII, pp. 385-591) cuprinde Creftinismul in Alexan-
dria fi epistola catre Evrei. Unitatea credin(ei crestine se rasfrange in insasi persoana
Mantuitorului Hristos. Dar aceastA unitate nu inlatura si oarecari deosebiri. In
adevar, in Biserica este acelasi Duh al lui Hristos, aceeasi Evanghelie care slujeste
de dreptar statornic in ce priveste credinta. Totusi Bisericile se deosebesc intre
ele, asa cum se deosebesc si oamenii. Aceasta deosebire s'a vadit dintru inceput
intre Bisericile Africei si Palestinei, ale Rasaritului si Apusului, intre scolile din
Alexandria si Antiohia. Astfel scoala cresting din Alexandria, care a avut o mare
insemnatate in cultura Bisericii, se afla subt puternica inraurire a vederilor si
tradi(iilor acelor scoff iudaice din care a rasarit si ea (p. 388), In vederea lamuririi
anumitor parti din epistola carte Evrei se infatiseaza o ochire repede asuprein-
ceputurilor crestinismului in Alexandria, care era socotit orasul cel mai de seams
al elenismului iudaic si unde se afla vestita sinagoga Diaplevston cu 70 tronuri
poleite in aur. Vestita talmacire in greceste a Bibliei se datoreste celor 70 de
membri ai sinedriului de aici, din vremea lui Ptolomeu Filadelfu, de unde a luat si
numirea de Septuaginta. Aparitia talmacirii celor 70, a pricinuit pentru Iudeii alexan-
drini si pentru cei din diaspora o bucurie nemarginita. Pentru ebraisti insa ea a
fost prilej de mare suparare, ca'ci in felul acesta se clarama peretele despar(itor
intre ei si celelalte popoare, pregatindu-se calea catre crestinism. In talmacirea
celor 70 s'au facut si oarecari abateri de la textul ebraic, dar ele trebuesc so-
cotite cu totul nevatamatoare. Aceasta insa s'a intamplat din pricing ca talmacitorii
s'au silit sa inlature antropomorfismele.
Printre iudeii invatati din Alexandria, care a avut o mare inraurire in vremea
aparitiei crestinismului, Filon este cel mai de seams. De neam mare si bogat, cu
toate ca el n'a fost crestin, a lucrat insa mutt prin scrierile sale pentru deschi-
derea calor care crestinism. Astfel, este invatatura sa despre Logos. Scrierile

www.dacoromanica.ro
678 Biserica OrtodoxA Ron:Ana

si parerile sale au dus grabnic la acea inraurire de interpretare alegorica a Sfintei

Scripturi $i in care se oglindeste apoi tot duhul scoalei catehetice din Alexandria,
intemeiata se zice, de sf. ev. Marcu. Pentru raspandirea invataturii crestine, scoala
filosofica din Alexandria a fost de mare folos, fiindca in felul acesta s'au putut
interpreta si lamuri multe parti tainice din V. Testament.
Toata aceasta infatisare a scolii alexandrine, autorul a facut-o ca sa usu-
reze cetitorilor intelegerea epistolei catre Evrei, de care se ocupa in cap. XVIXXIII
(pp. 426-591). In ea se vadesc oarecari urme din filosofia lui Filon $i se crede
ca a fost adresata crestinilor iudei din Alexandria. Cat priveste autenticitatea
acestei epistole, se da un sir intreg de marturii care o pun mai pre sus de orice
indoiala si adeveresc ca autor al ei pe sf. apostol Pavel. Ce se atinge de timpul
scrierii, se poate spune ca a fost scrisa pe la anul 63.
'Pinta de frunte a apostolului in epistola catre Evrei este ca sa impiedice
pe crestinii iudei de a lepada credinta, la care ii silea prigonirile, aratandu-le ca
numai in invatatura cresting vor gasi mijloace de desavarsire pentru adevarata
fericire si pe care nu le vor afla niciodata in iudaismul for ceremonial. Aceasta
'luta autorul o atinge prin compararea crestinismului cu iudaismul. Astfel, in pri-
mele opt capitole arata superioritatea lui Hristos fats de toti aceia, carora le
fusese incredintata economia asezamantului din Sinai. In alte doua capitole (IX si X)
apostolul arata marea superioritate a N. Testament care slujeste ca infaptuire a
preinchipuirilor $i simbolurilor cortului lui Moise si ca prin sangele lui Hristos a
facut cu putinta curatirea desavarsita de pacatul cel stramosesc. Precum subt V.
Testament, tot asa si subt N. Testament pacatul ramane pacat $i este de neapa-
rata trebuinta curatirea ; de aceea si in N. Testament trebueste templu, jertffi, si
arhiereu, insa nu vremelnice, ci vesnice, nu omenesti ci dumnezeesti.
Dovedind ca Hristos este mai presus de ingeri, apostolul cauta sa arate
cum el s'a jertfit in locul oamenilor, ca sa-i sfinteasca $i sa-i impace cu Dumnezeu
Tatal. $i atunci a trebuit ca Mantuitorul sa se umileasca pans la intrupare si la
moarte, ca sa poata izbavi pe oameni de blestem $i sa-i scoata de subt stapanirea
diavolului. De aceea indeamna pe toti ca sa inteleaga pe trimisul si arhiereul cre-
dintei marturisite de el, adica pe Iisus Hristos. Lamurind apoi arhieria lui Hristos,
spune ca ea este vesnica, iar nu trecatoare, fiindca ea se dovedeste a fi mai presus
de arhieria lui Aaron ; tot astfel si slujirea lui este mai presus, caci ea tine de
un testament mai bun, sfintit de sangele lui Hristos varsat pe cruce.
Mai departe, vorbind de pacatele savarsite dupa botez, apostolul isi arata
incredintarea ca cetitorii sai crestini se vor tines de calea cea buns a vietii si
deci vor fi mostenitorii mantuirii. Marturie in aceasta privinta erau ostenelile tor,
milosteniile si toate staruintele for in fapte bune. El ii indeamna sa nu vadeasca
vreo slabire a ravnei lor, ci 'Ana la sfarsit sa tinda spre mantuire, iar cu ajutorul
credintei si al rabdarii sa intre in acea mostenire ce le-a fost fagaduita dintru in-
ceput prin cuvantul lui Dumnezeu.
In cap. VII al epistolei, arhieria lui Hristos este comparata cu preotia lui
Melhisedec, ca o preinchipuire a duratei ei vesnice. Astfel Mantuitorul este preot
dupa randuiala lui Melhisedec", iar mai departe spune arhiereu ca acesta se
cuvenea sa avem : slant, strein de rautate, fara de prihana, deosebit de cei pa-
catosi si mai pre sus decat cerurile". De la Melhisedec, autorul epistolei trece la
lamurirea celei mai inalte slujiri a arhiereului levitic in ziva curatirii, care era cea
mai vestita si singura zi de post din tot anul iudeu. Aceasta era ziva rascum-
pararii din pacate a intregului popor, si se pazea intru cea mai desavarsita odihna.

www.dacoromanica.ro
Recenzti 79

Aid se dau o multime de amanunte atat in privinta praznuirii acestei zile de catre
Iudei, cat sf asupra strajnicului ritual, pe care era dator sa -1 savarseasca arhiereul
la templul din Ienisalim (pp. 514-547j. In legatura cu aceasta apostolul arata cal
jertfirea de sine, pe care Mantuitorul Hristos a sa'varsit-o de buns voe, ca sa se
supuna vointei lui Dumnezeu si sä rascumpere pe oameni de subt blestemul mortii,
a facut-o potrivit cu vechile proorociri. In adevar, spune el, legea Hind numai
umbra bunatatilor viitoare, iar nu infatisarea aevea a acelor bunatati, ea prin ace-
leasi jertfe, aduse necontenit pe fiecare an, niciodata nu poate sa faca desavarsiti
pe cei ce iau parte la ele. Almintrelea ar fi incetat a se mai aduce, pentru ca
cei ce aduc jertfa, fiind sfinti, n'ar mai avea nici o cunostinta de pacat". Hristos
insa aducand o singura data jertfa pentru placate, a sezut pentru totdeauna dea-
dreapta lui Dumnezeu, asteptand dupa aceea, ca vrajmasii lui sa fie pusi asternut
picioarelor sale. CAci el printr'o singura jertfa a facut desavarsiti pe cei sfinti".
Dupa aceea apostolul sfatueste pe cetitorii sai crestini sa tuna tare marturisirea
na'dejdei, indemnandu-se unul pe altul la dragoste si la fapte bune, staruind ne-
contenit intru credinta spre mantuirea sufletului.
Pomenind despre credinta", apostolul gaseste nimerit sa arate si greselile
care se pot savarsi in aceasta privinta (cap, XVIII, pp, 560-591). El lamureste
crestinilor iudei, care erau in primejdie de a cadea in vechea for robie, ca in viata
for religioasa nu s'a intamplat vre-o intrerupere chinuitoare si nici nu este o rup-
tura intre nadejdile for de acum si cele mai dinnainte. Trecutul n'a fost schimbat
sau lepadat, ci numai implinit si preamarit. Ei nu s'au instreinat de fericitii pa-
triarhi si de stralucita ravna a profetilor vechiului asezamant ; din potriva, facandu-se
crestini, s'au apropiat mai mutt de ei, caci acum au la indemand o taina dupd care
drep(ii vechiului asezamant au jinduit. Este vorba de credinla in Hristos. Credinta
spune apostolul, este infaptuirea celor asteptate si incredintarea despre cele ne-
vazute". Ea ne da temeiul pe care se pot sprijini nadejdile noastre si incredintarea
ca sunt si lucruri ce n'au faptura pamanteasca sau vremelnica. Pentru ochiul cre-
clintei, cele nevazute si vesnice au mai multa tarie decat cele vazute sf trecatoare.
Pentru Min* credinta si nadejdea sunt tot asa de firesti ca si lucrurile insasi, iar
fagaduintele ceresti mai pretioase decat avutiile pamantesti. De aceea a fost mare
imbarbatare sf aparare pentru acesti iudei convertiti, sa stie ca tinta credintei for
este aceeasi, cu deosebirea insa ca atunci ea era mai intunecoasa, pe and acum este
deplin descoperit5. Prin credinta cunoastem ca veacurile s'au facut prin cuvantul
lui Dumnezeu, asa ca din cele nevazute au esit cele vAzute" (XI, 3). Dupa aceasta
infatiseaza o multime de pilde de credinta ale stramosilor si profetilor din Vechiul
Testament care prin credinta an biruit imparatii, au facut dreptatea, au primit
fagaduintele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul
.sabiei, s'au intarit din neputinte, au fost tari in razboaie, au pus pe fuga taberile
vrajmasilor. Dar altii au fost munciti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca o in-
viere mai buns. Altii au suferit ocari si batai, ba si catuse sf temnita, au fost ucisi
cu pietre, herastruiti, supusi la chinuri ; au murit de sabie, au ratacit in cojoace
si in piei de capre, suferind lipsuri, suparari si rautate... Si toti acestia, care erau
vestiti prin credinta, n'au dobandit fagaduinta". (XI, 33-39).
Dup5 larnurirea temeinica asupra insemnatatii credintei si dupa aratarea fapte-
lor si imprejurarilor care aveau drept temelie o credinta tare si nezdruncinata, aposto-
lul indeamna pe crestini sa rabde si sa astepte cu nadejde fagaduintele Tatalui ceresc.
In incheiere maga pe Dumnezeul pacii, ca sa-i desavarseasca in toata fapta cea build
-spre implinirea voiei Sale si sa starneasca in ei gaud bine placut Lui prin lisus Hristos.

www.dacoromanica.ro
680 73iaerica Ortodoxa Roma.n&

Al doilea volum care alcatueste cartea IV a lucrarii, cuprinde Viola #

operele sf. apostol Than (cap. XIXXXXI). Cel care a marturisit cuvantul de pe
urnaa al descoperirii crestine si a pus, ca sa zicem asa, mare piatra de temelie,
pentru desavarsirea si intarirea deplina a adevarului, a fast ucenicul cel iubit"
al Mantuitorului, adica sf. apostol 5i evanghelist Joan. El infatiseaza acea crestere
a culturii duhovnicesti, care se vadeste in scrierile sale, prin cea mai adanca pa-
trundere a adevarurilor credintei.
Pentru intaia oars intalnim pe Ioan printre ucenicii sf. Joan Botezatorul.
Din scrierile sale reiese ca el stia atat limba greaca, precum si pe cea evreiasca.
Dupa intaia chemare a apostolului Ioan, facuta pe malurile Iordanului, el 1-a insotit
pe Mantuitorul la nunta din Cana Galileii $i a vazut incepatura minunilor savar-
site de Iisus Hristos. Dar abia dupa prinderea de peste la lacul Ghenisaret, a
dobandit el desavarsita sa chemare. Si atunci, impreuna cu fratele sau Iacov, pa-
rasira pe tatal for Zevedeiu si urmara Domnului. Printre cei patru apostoli alesi
de Mantuitorul inainte de rostirea predicei de pe munte si carora le-a lost ingaduit
sa fie martori la invierea fiicei lui fair, la schimbarea la fats $i la rugaciunea din
gradina Ghetsimani, cel mai de aproape si mai iubit a lost loan. La Cina cea de taina.
apostolul Ioan se afla in stanga Mantuitorului. Dupa aceea, cand Domnul a lost
prins si dus legat la Ana si Caiafa, el nu s'a temut sa intre in curtea palatului,
impreuna cu cei ce strejuiau pe Hristos. Si de buns seams, ca el a lost martor
la toate acele intamplari ale judecatii osandirii. El a vazut cum Mantuitorul i§i
ducea crucea spre Golgota $i cum a lost rastignit intre cei doi talhari. Se tie
apoi ca Domnul Hristos a pretuit acest devotament si chiar in acel ceas din urma,
de negraita durere, vazand pe Ioan, a spus Sf. Fecioare : Femee, iata fiul tau".
Iar din acest timp, ucenicul acesta a luat-o la sine".
$tirile urmatoare despre apostolul Joan in Sf. Scriptura sunt putine la numar,
De scum inainte nu -1 mai intalnim singur, ci totdeauna in tovarasia apostolului
Petru. In dimineata invierii, pe cand erau amandoi, au aflat de la Maria Magdalina
vestea, ea mormantul este deschis sf gol. Jar cel dintaiu care a sosit la mormant
a lost tocmai Joan. Dupa inaltarea Domnului la ceruri, numele apostolului Ioan se mai
intalneste in N. Testament de trei ori, iar alts data se vorbeste de el intamplator.
Astfel, impreuna cu Petru a mars in biserica, unde Petru a vindecat un olog $i dupa
aceea a rostit o cuvantare de propoveduire. Pentru acest fapt au fast prinsi de
capeteniile bisericii ei aruncati in temnita. A doua zi au fast dui spre judecata
inaintea sinedriului, care de frica poporului nu le-a facut nimic, ci doar i-a amenintat
cumplit. In aceasta vreme, fara indoiala ca Ioan locuia in lerusalim. Aici a fast
arestat din nou, impreuna cu ceilalti apostoli $i a suferit batjocura si chinurile
:trupesti pentru numele lui Hristos. Dupa mucenicia sf. Stefan, Joan a plecat im-
preuna cu Petru in Samaria, pentru intarirea noilor convertiti. De acum inainte
numele sf. Joan nu se mai intalneste in Faptele Apostolilor, ci doar odata in
epistola lui Pavel catre Galateni. Se pare ca la soborul din lerusalim a lost singurul
prilej cand apostolul neamurilor s'a intalnit cu ucenicul cel iubit. Istoria anilor sai
urmatori, o putem reface mai mutt pe temeiul traditiei crestine. $tim atat, ca dupa
ce a parasit Ierusalimul, a lost surghiurit in insula Patmos, unde in doua randuri,
prin minune dumnezeeasca, a fast izbavit de mucenicie.
Dupa ce se lamureste timpul cand apostolul loan a lost surghiunit in insula
Patmos, se arata $i pricinile pentru care a trebuit sa paraseasca Ierusalimul. In
legatura cu aceasta se dau si cateva povestiri despre surghiunul sau in Patmos.
In privinta intrebarii daca apostolul Ioan a lost candva la Roma, autorul spune ca

www.dacoromanica.ro
Recenzil 681

se poate intampla ca el sa fi mers acolo, pe vremea persecutiei lui Neron, insa este
neindoelnic faptul ca e1 a trait in mare parte in Asia-Mica, la Efes. Tot odata se
inlatura, cu destule dovezi, parerea ca apostolul Joan ar fi identic cu Joan pres-
viterul. Limba greaca in care este scris Apocalipsul este in adevar mai prejos de
limba tuturor cartilor N. Testament, iar aceasta din pricing Ca apostolul in ultima
vreme traise mai mult printre iudei, care se imprastiasera in toate orasele lumii,
dupa daramarea Ierusalimului.
Istoria vietii sf. apostol Ioan n'ar fi deplina, data nu s'ar vorbi si despre
acele numeroase povestiri care insotesc cei din urma ani ai vietii sale. Una din
cele mai cunoscute este cea despre intalnirea apostolului cu Cerint la bae. Cerint
era iudeu gnostic trecut la cretinism, si interneietor a1 dochetismului. Autorul
infatiseaza pricinile care-1 fac sa puns la indoiala adevarul despre aceasta povestire
$i care-1 impiedica sa vada in ea un fapt istoric. 0 alts istorisire este cea despre
moartea apostolului, preinchipuita prin butucii de vie §i ciorchinii de struguri me-
sianici. Aceasta istorisire se sprijina pe marturia lui Papia, de la care ni s'a pastrat
in traducere libera latina. Cuprinsul ei este acesta : Batranii, care au vazut pe
Ioan ucenicul Domnului, povesteau ca ei au auzit de la el cum invata Domnu
de acele vremuri $i zicea : vor veni zile cand vor creste butuci de vie avand fiecare
zece mil de coarde si fiecare coarda avand cate zece mii de vice $i fiecare vita
cute zece mii de ramuri st pe fiecare ramura cate zece mu de ciorchine $i in
fiecare ciorchina cate zece mil de bobite Si fiecare bobita Mud stoarsa, va da
douazeci $i cinci de masuri de vin. $i cand vreun slant se apuca de un strugure,
alt strugure ii striga eu sunt mai bun, is -ma pe mine $i cu mine lauds pe Domnul
Dumnezeu" (pp. 72-3). A treia povestire ne-a fost pastrata amanuntit de Climent
Alexandrinul si ea infatiseaza pe marele apostol in plina inflorire a lucrarii lui,
cand hirotonisea $i invata pe episcopi, cerceta si conducea bisericile si purta grija
de sufletele credinciosilor spre a le izbavi de ispite. Alte povestiri vorbesc de
blandetea gi cluiosia apostolului fats de vietatile necuvantatoare.
Despre moartea apostolului Ioan nu stim nimic. Numai o istorisire tarzie
spune ca a fost ucis de catre Iudei. Cum insa toti parintii cei dintal ai Bisericit
trec subt tacere aceasta banuita mucenicie, putem crede neindoelnic a el a murit
in pace la Efes, in varsta foarte inaintata.
In cap. XXII, se arata trasaturile caracteristice ale Apocalipsului (pp. 87-92),
dupa care se cerceteaza timpul scrierii lui. Aceasta carte profetica isi datoreste
origina sa nemijlocita celor doua mari fapte intamplate atunci ; unul este prigo-
nirea lui Neron, iar al doilea izbucnirea razboiului iudaic. Razvratirea ludeilor
impotriva Romanilor este descrisa aici pe larg, fund puss in legatura cu toate
faptele care au pricinuit-o. Se arata deasemenea cruzimile savarsite de Iudeii
ziloti in Ierusalim, grozavia macelurilor si neaparata trebuinta care a indemnat pe
Vespasian sa cuprinda cetatea santa. Toate aceste lucruri au stransa legatura cu
multe parti din Apocalips, iar cunoasterea for inlesneste foarte mull talcuirea
zi intelegerea lui. Afars de aceasta apostolul Ioan vedea in Neron intruparea protiv-
nicului lui Hristos; dar ar fi fost foarte primejdios pentru toed Biserica, data in
aceasta scriere el ar fi aratat deschis caracterul tiranic al lui Neron si ar fi in-
fatisat proorocia despre soarta lui. El insa a putut face aceasta numai acoperit subt
simboalele Sf. Scripturi, care pentru orice cetitor pagan nu spuneau nimic, pe cats
vreme, ele putcau fi intelese limpede de catre cetitorii crestini, pentru care menise
si scrisese descoperirea sa.
In cap. XXIII (pp. 147-244), autorul da pe scurt cuprinsul Apocalipsului

www.dacoromanica.ro
682 Biserica Ortodoxt. Roma.na,

si pe cat i-a fost cu putinta incearca sa arate insemnatatea acelor parti ale sim-
bolismului sau care pot fi intelese sau supuse talcuirii. Astfel, cerceteaza pe rand:
introducerea, scrisorile catre cele sapte Biserici ale Asiei, cele sapte pecetii, sapte
trambite, sapte chipuri tainice si cele sapte cupe. Urmeaza apoi cu judecata asupra
vrajmasilor lui Hristos, cu binecuvantata Moire a lumii si incheierea, Adaogam ea
in talcuirea pe care o face aici, autorul are in vedere laturea aproape mai mult
istorica si de aceea cauta sa o lamureascg si prin ajutorul faptelor intamplate in
vremea de atunci.
Tot in legatura cu scrierea Apocolipsului se infatiseaza intr'un capitol aparte
(cap. XXIV, pp. 245-258) si intreaga icoand a caderii Ierusalimului, care fapt
pentru apostolul Ioan, a fost un indemn hotaritor pentru ca sa scrie aceasta carte.
In adevar, caderea sfintei cetati subt stapanirea romans si toate intamplgrile care
an insotit-o si au urmat dupa aceia, au avut pentru lumea cresting un rasunet si
o insemnatate deosebit de mare. Faptul in sine era socotit ca o incheiere a Ve-
chiului Testament si deplina proclamare a Noului Testament. Prin pustiirea Iudeii
si risipirea evreilor, crestinii puteau propovedui de acum iesirea de subt jugul legii lui
Moisi si intrarea subt scutul si binecuvantarea credintei Evangheliei lui Iisus Hristos.
Iar daramarea templului iudaic insemna adevarata zidire a Bisericii crestine. La
sfarsitul acestui articol se arata atat asemanarile cat si deosebirile dintre Apocalips
si Evanghelia a patra, care dovedesc ca autorul este una si aceiasi persoana sf, apo-
stol si evanghelist Ioan, si care le-a scris la un rastimp de aproape un sfert de veac.
Un alt fapt care a inraurit deosebit de putemic cei din urma ani ai vietii apo-
stolului Ioan a fost si cresterea treptatg a eresurilor. Ele sunt rataciri de la dreapta
credintg si au luat nastere mai intaiu din sanul iudaismului. Acestia erau nazoreii
si ebionitii. Mai tarziu s'au ivit eretici si dintre pagani. Printre cei mai cunoscuti
si mai primejdiosi ereziarhi sunt amintiti Simon Magul si Cernit.
Singurul si atoate-cuprinzatorul adevar, pe care apostolul Ioan avea sa-1
arate pentru risipirea indoelilor si a nedumeririlor ce se ingramadeau in toate
inimile necredincioase, era intruparea dumnezeirii. Traditia marturiseste, ca pentru
a scrie Evanghelia, el a fost indemnat de presviterii si episcopii Bisericii. Lucrul
acesta pare intru totul adevarat, deoarece apostolul trecuse de mult hotarele obio-
nuite ale vietii omenesti. Curand trebuia sa soseasca ziva, cand nici un om nu
mai putea sa spund despre Mantuitorul : Eu I -am vazut", dar el putea inch' sa
spuna asta, caci nu numai vazuse, ascultase si pipaise pe Cuvantul vietii, ci fusese
gi ucenic iubit al Fiului Omului. In Apocalips el zugrgvise slava preavesnicului
Hristos, insa aceasta era o carte deesebita, plina de simboluri, greu de talcuit,
sprijinita pe icoane si proorocii. Era cartea luptei, cartea razboaielor Mantuito-
rului ; ea zugravea lupta Bisericii cu puterile dusmane ale lumii iudaice si pg-
gane. Trebuinta cerea, totusi, ca el sa dea si o calauza depling a invataturd pro-
poveduite si marturisite in tot timpul vietii si care sa alcatuiasca bolta adevaru-
rilor credintei, pentruca apostolul Ioan este eel din urma scriitor al Noului Tes-
tament. Asa dar, el avea sa puns pecetea desavarsirii pe toata invatatura din
urma. Dupa ce scrie Evanghelia a patra, aceasta o face in cele trei epistole so-
bornicesti, al caror cuprins se intemeiazg pe ideia de cuviosie, sfintenie si inhere.
Invatatura de capetenie pe care apostolul Ioan cauta sa o infatiseze in
cele trei epistole sobornicesti scrise de el, porneste de la aratarea ca Dumnezeu
este drept ; Dumnezeu este dragoste ; Dumnezeu este lumina. Vadit lucru ca in-
tregul for cuprins se afla in stransa legatura cu Evanghelia a patra si deci cu
teologia despre intruparea Logosului. and a scris aceste epistole el a avut in

www.dacoromanica.ro
Recerwit 683

vedere si primejdiile care incepuserA sa turbure Biserica. Ele insa nu veneau

de la lumea din afarg, ci se ridicau chiar de la cei ce marturiseau credinta cres-
ting, de la lupii imbracati in piei de oaie, de la satana prefacuta in inger al luminii.
Apostolul nu se teme de necredinta striggtoare si de hulirea pe fata a lui Dumnezeu,
ci de formele false ale evlaviei" si de infatisarile mincinoase ale ortodoxiei".
Intaia epistola soborniceasca a fost scrisa cu scopul ca sä se arate cetitorilor
ei marturia despre Cuvantul vietii, pentru ca sa poata avea irnpartasire unul cu
altul prin impartasirea for cu Tatgl si cu Fiul, si dupg aceea cu totii sa se umple
de bucurie. Aratand acest stop, apostolul spune ca impartasirea cu Dumnezeu
nu poate sa fie Fara dreptate, care-si are radacinile in credintg si se dovedeste
prin dragoste. Tema introductiva a epistolei este viola °mica. In Evanghelie apos-
tolul Joan a vestit ca Cuvantul s'a facut trup". In epistolg insa, el spune ca viata
s'a aratat" oamenilor prin Iisus Hristos. Ca sä avem viata, trebue sa umblam in
lumina. ceea ce inseamna a trai in Dumnezeu", adica a avea impartasire cu El.
Pentru aceasta trebue sa ne purtam cum cere adevgrul. Numai atunci imparta-
sirea noastra cu lumina este desavarsita si ne curatim de orice pacat. De zicem
ca nu avem pacat, ne amagim pe noi insine si adevar nu este in noi. Iar de mar-
turisim pacatele noastre, atunci El fiind credincios si drept, ne va ierta pacatele
noastre si ne va curati de orice nedreptate".
Lgmurind astfel adevarul ca tagaduirea pacatului este calcarea poruncii,
el arata ca constiinta despre pacat naste nadejdea si putinta de indreptare. Cand
pacatul se marturiseste cu adevarata zdrobire de inimg, atunci Dumnezeu it iartg.
De aceea apostolul incheie : Vg scriu aceasta ca sa nu pacatuiti ; iar de va pa-
catui cineva, apoi avem Mijlocitor inaintea Tatglui, pe Dreptul Iisus Hristos. El
este ispasenie pentru pacatele noastre si nu numai pentru ale noastre, ci si pentru
pacatele a toatg lumea".
In ce priveste umblarea in lumina", aceasta se arata prin iubirea fra-
teased fata de toll oamenii. Nu trebue insa sa iubim lumea. De iubeste cineva
lumea, in acela nu-i iubirea Tatalui. Pentrucg toate cele din lume, adica pofta
trupului, pofta ochilor si trufia vietii, nu aunt de la Tatal, ci de la lumea aceasta.
$i lumea trece si trece si pofta ei, iar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veci".
ta sa biruim lumea insa, trebue sa avem ungerea de la Cel Sant prin revgrsarea
Sf, Duh. Suntem datori apoi sa petrecem in adevar ca sa dobandim viata de veci.
Instreinarea de lume inseamna dobanclirea numelui de fii ai lui Dumnezeu.
Pentru aceasta insa trebue sa fim fail de pacat, sa umblam intru dragoste si sA
lucram toate intru dreptate desavarsita.
Izvorul infierii noastre este marturisirea dreapta a credintei in Dumnezeu
si se dovedeste prin iubirea nemarginitg cAtre aproapele nostru. Sa ne iubim
ttnii pe altii, pentru ca iubirea este de la Dumnezeu, si tot cel ce iubeste, de la
Dumnezeu e nascut si cunoaste pe Dumnezeu". Iubirea pe care noi o putem
arata, nu este pamanteasca, ci dumnezeiasca. Este revarsarea iubirii lui Dum-
nezeu in inimile noastre, este flacgra aprinsg din flacgra dumnezeiasca. In felul
acesta noi petrecem in El si El in noi. Iar tine marturiseste ca Iisus este Fiul
lui Dumnezeu, in acela petrece Dumnezeu si el in Dumnezeu". Caci noi am
cunoscut iubirea pe care o are Dumnezeu catre noi si am crezut intr'insa".
Dupg argtarea infierii, apostolul spune ca Iisus Hristos a venit in lume prin
mijlocirea apei si a sangelui si cg apa si sangele impreung cu Duhul sunt trei martori
care dau o singura marturie desavarsitoare. Acestea inseamna argtarea Domnului
Hristos ca rascumpgrator al lumii, si ele preinchipuesc rgstignirea Sa pe cruce.

www.dacoromanica.ro
684 BiBerica Ortodox Romhnit

In incheierea epistolei apostolul vorbeste iarasi despre credinta in Hristos,

despre viata vesnica si despre indraznire, care se adevereste prin implinirea ru-
gaciunilor noastre. Indeamna apoi pe cetitori ca sa se pazeasca de idoli. De bung
seeing ca aici nu poate fi vorba de idolii pagani, ci de idolii intruchipati in
prooroci mincinosi, prin momeala vicleana a lui antihrist, care incercau sa abata
pe cei slabi de la dreapta credinta si sa-i indeparteze de Dumnezeu.
A doua epistola soborniceasca, adresata alesei doamne si copiilor ei", a
fost scrisa de apostolul loan ca sa-si arate bucuria vazand ca ei umbla intru
adevar. Amintindu-le de porunca dragostei crestine, ii povatueste sa se fereascg
de invatatorii rataciti, sä nu dea crezare spuselor lor neadevarate si nici sa nu-i
primeasca, spre a nu le inlesni rgspandirea invataturii gresite.
A treia epistola soborniceasca a fost adresata lui Gaiu. Scopul ei este de
a-1 incuraja in credinciosia sa cresting si de a-i arata pa'catul trufiei. Aceasta
este cea din urma stire pe care o avem despre sf. apostol si evanghelist loan.
El n'a fost luat in cer in caruta de foc a slavei sau a muceniciei, ci dupa cum
se crede, a murit in Efes cu pace, la adanci bgtranete, in mijlocul prietenilor si
ucenicilor sai care-1 iubeau, it cinsteau si-I pretuiau atat de mult. and el nu mai-
era nici fiul tunetului" si nici vulturul lui Hristos", ci ajunsese un slab si is-
tovit batran, din toata taria sa nu mai ramasese decal o voce slabg si niste main
tremuratoare, cu care binecuvantand, rostea acest indemn, care a rasunat si va
rasuna peste veacuri: Copii, iubiti-vg unul pe altul".
Volumul at treilea este alcatuit din cartile V-VI si priveste Creqtinismul
Mire Iudei (cap. XXXIIXXXVL pp. 9-186), si Lupta piigemismului cu creVinismul
(cap. XXXVIIXLIII, pp. 189-426
Cel mai de seams reprezentant at epocii trgite de crestinism intre Iudei
si care si-a avut locuinta in cetatea sant& papa la anul 63, a fost sf. apostol
Iacov fratele Domnului", autorul epistolei sobornicesti, cunoscute subt numele
lui, si intaiul episcop al Bisericii din lerusalim. Numirea de fratele Domnului"
inseamna var sau rudenie apropiata cu Mantuitorul Hristos, iar nu frate adevarat.
Viata sf. apostol Iacov ne este cunoscutg mai mult din putinele date aflate
in Sf. Scriptura. Astfel este neindoelnic faptul, ca el a fost crescut in atmosfera
unui iudaism strajnic si poate apropiat de acel inflacarat patriotism si de bung
cinstire a poporului iudaic. Din ce-a scris putem zari insa si credinta lui pu-
ternica, viata lui sfanta, neprihanita si desavarsita. Indatorirea si folosul ruga-
ciunii ocupa un loc de seams in invatatura cuprinsa in epistola sa si el vorbeste
despre aceasta, ca unul care a primit aceasta predanie de la Mantuitorul Hristos.
Pe de alts parte apostolul Iacov era si un bun cunoscator al Sf. Scripturi.
In epistola sa, el vadeste o uimitoare iubire catre doua din cele mai bune carti
necanonice ale V. Testament si anume catre in/e/epciunea lui Solomon si catre
intelepciunea fiului lui Sirah. Se stie apoi ca el a fost nazoreu. Epoca de in-
cheiere a iudaismului a fost veacul fagaduintelor. Adunarea vulturilor, care in-
cepeau sa-si arate aripile for pradalnice asupra tarii sfinte, trezi in inimile iudeilor
neliniste si groaza. In sufletele multora simtul primejdiei aprinse focul patriotis-
mului, care se arata mai ales prin dorinta de a pastra neatinsa legea. In credin-
ciosia curata fats de aceasta lege, pe care in cele din urma ajunse sa o priveasci
din punct de vedere crestin, sf. Iacov vedea insenmatatea cea mare a vie(ii sale.
Un alt arnanunt pe care-1 cunoastem din viata sf. Iacov este marturia sf. ap.
Pavel ca dupa inviere Mantuitorul s'a aratat si lui Iacov. Faptul acesta n'a ra'mas farg
urmare, ca'ci invrednicindu-se de o aratare aparte a Domnului, el va deveni deacum

www.dacoromanica.ro
Recenzit 685

tnainte, pans la insasi mucenicia sa, pastor credincios de suflete ¢i cetate de aparare
a lui Hristos in Ierusalim. Iar and s'a tinut soborul apostolilor la Ierusalim, ca sa se
statorniceasca pentru totdeauna raportul crestinilor din pagani care legea lui Moisi, el,
aparatorul iudaismului, a avut indrazneala sa dovedeasca limpede ca aceasta lege a
fost menita numai pentru Iudei si ca prozelitii nu aveau nevoie sa o primeasca.
Din istorisirile lui Iosif Flaviu si Hegesip stim ca sf. Iacov a suferit mu-
cenicia in anul 63, chiar in curtea templului din Ierusalim, fiind ucis de catre
carturari si farisei.
In cap. XXXIV (pp. 80-113), se cerceteaza partite deosebitoare ale epistolei
sf. apostol Iacov, aratandu-se atat caracterul ei canonic cat si pecetea iudaica a
cugetarii. In ea nu este pomenit deloc cuvantul Evanghelie", iar numele lui Iisus
se gaseste doar de doua on. Deasemenea nu se spune nimic despre opera man-
tuirii. Fiti doar implinitorii cuvantului", zice el, iar nu numai auzitorii lui". De
este intre voi cineva intelept si priceput, sa arate aceasta cu fapta din purtarea
buns si cu blandetea intelepteasca". Cu toate acestea sunt gi parti din epistold care
cuprind cele mai adanci adevaruri crestine.
Epistola aceasta a fost scris5. in Ierusalim dupa anul 50 $i este adresata in
primul rand catre comunitatile crestine izvorite din iudaism. In ea gasim uncle
dovezi si despre starea Bisericii iudaice din Ierusalim. Nu lipsesc nici amanunte
despre tirania, luxul $i lacomia preotilor saduchei. Ceea ce da acestei epistole
oarecum un caracter polemic, este faptul c5 in limp ce sf. apostol Pavel spune
ca omul se indrepteaza prin credinta, sf. apostol Iacov arata ca omul se justifica
prin fapte; dar el foloseste cuvantul credinta" nu in inteles duhovnicesc ca ap.
Pavel, ci din punctul de vedere al realismului iudaic. Intro alts privinta epistola
aceasta ni se infatiseaza unica in felul sau. Numai ea singura din cele 20 de epistole
ale N. Testament incepe fara nici o binecuvantare, $i sfarseste Fara nici o salutare.
Dupa ce a cercetat toate datele in legatura cu autorul epistolei, a impre-
jurarilor originei si scrierii ei, se trece la infatisarea invataturii cuprinse intr'insa
(cap. XXXV, pp. 114-162). Mai intaiu el vorbeste despre ispita si invata pe ce-
titori cum sa prefaca aceste ispite in binecuvantari, facandu-le izvor de rabdare
neinfranta si intrebuintandu-le ca foc care cearca si curata aurul. Crestinul trebue
sa tinda catre aceasta desavarsire, pentru care hash' are nevoie de intelepciune.
Daca nu o are, atunci sa o ceara cu credinta, prin rugaciune fierbinte, de la Dum-
nezeu. Trece apoi la cei bogati si saraci, indemnand pe fiecare sa se laude intru
smerenie. Saracul sa se faleasca cu fericirea saraciei, dupa cum bogatul sa se
intristeze de avere, care ii poate aduce ispite. Negresit insa bogatia nu e pacat,
dupa cum nici saracia nu e virtute. Ispita, fie ca ne vine subt chipul bogatiei, fie
al saraciei, ea ajunge pentru fericire daca pricinueste in not duhul rabdarii. Trebue
sa stim apoi ca tot darul cel bun izvor5ste numai de la Dumnezeu. De aceea si
cuvantul lui Dumnezeu, daca este prima $i sadit in inima cu smerenie, are putere
sa mantuiasca. Mai departe se infatiseaza vestita invatatura despre justificarea prin
fapte, si era% toate roadele care izvorasc din intelepciunea care vine de sus. In-
deamna dupa aceea pe crestini sa starue cu ravna ca sa se apropie de Dumnezeu
cu adanca smerenie sufleteascil. Si. se ftreasca de grairea de rau, care este pacat
impotriva smereniei. Trecand la alt pacat osandeste cu asprime indrazneata laudA
de sine si grija de bunurile pamantesti. Catre sfarsit povatueste cu blandete ca
toti sa rabde indelung si sasi intareasca inimile caci se apropie venirea Dom-
nului". Deasemenea ii sfatueste ce sa facA in cazuri de board, slat care se oglin-
deste to taina sf. Maslu.

www.dacoromanica.ro
686 Biserica Ortodox& Romer

Pentru deplina intelegere a epistolei sf. apostol Iacov, in cap. XXXVI (pp.
163-186), se face o paralela intre el si sf. apostol Pavel in ce priveste invatatura
despre credinta si fapte. Si astfel se dovedeste printr'o cercetare amanuntita ca
nu este nici o contrazicere intre ei, ci mai de grabs s'ar putea spune ca se in-
tregesc unul pe altul. Aceasta impacare este usor de priceput daca avem in ve-
dere ca sf. apostol Iacov foloseste toate cele trei cuvinte credinta, faptele, in-
dreptarea, in alt sens pentru diferite persoane, cu diferite lamuriri, in imprejurari
deosebite, decat sf. apostol Pavel. Deasemenea sunt locuri unde sf. apostol Iacov
starue foarte mult asupra insemnatatii credintei, dupa cum si sf. apostol Pavel
starue asupra trebuintei faptelor. Asa dar nu este greu de dovedit ca atat in pri-
vinta credintei, cat si in privinta faptelor, amandoi apostolii, cu toata deosebirea
for de cuvinte, propoveduesc unul si acelasi lucru.
Cartea VI, sf cu care se incheie lucrarea, priveste lupta pagcinismului cu
crestinismul, §i este o infatisare a prigonirilor suferite de Biserica din vremea lui
Neron papa la Constantin cel Mare. Niciodata dealungul istoriei nu s'au ciocnit
intre ele doua puteri mai taioase decat crestinismul si paganismul, din pricina c5
Statul roman avea interesul sa impiedice raspandirea noii religii care propoveduia
libertatea sf mantuirea tuturor oamenilor. Cu toate acestea, abia trecuse un veac
de la ziva pogoririi Duhului Sfant peste apostoli si imparatia romans era pretu-
tindeni presarata cu comunitati crestine. Raspandirea lui atat de grabnica, sf pe
un tinut atat de intins, dovedea ca noua invatatura este cu adevarat de la Dum-
nezeu. De buns seams, la inceput crestinismul a avut de intampinat multe greu-
tati, si se cerea multa tarie de suflet ca sa se poata alipi cineva de acei oameni
dispretuiti, batjocoriti si prigoniti. Paganii apoi nu pricepeau deloc noul cult, care
era lipsit de templu, de statui si de jertfelnice. Ei nu puteau sa-si inchipuie o
adorare duhovniceasca, iar nevazutul Dumnezeu in ochii for nu era Dumnezeu.
Din pricina aceasta vedeau in crestini niste atei nelegiuiti si le puneau in sarcina fe-
lurite svonuri rusinoase si pline de nelegiuire. Ti batjocoreau apoi ca nu iau parte
la desfatarile paganesti, socotindu-i netrebnici pentru viata sf invinuinduei chiar
de desfrandri.
Dar lucrul cel mai primejdios pentru crestini era ca aceste invinuiri aveau
sf o lature politics. Astfel ei ocoleau slujba military si functiile sociale, ca sa nu
fie indatorati a jertfi zeilor si a lua parte la slujbele si serbarile paganesti. De
aid, ei erau priviti jignitori ai imparatului si dusmani ai Statului. Iar fiindca legile
romane pedepseau aceste abateri, crestinii care se dovedeau vinovati erau dati in
judecata sf osanditi cu cea mai mare asprime. Afars de aceasta ajunsese sa fie pe-
depsit chiar numele de crestin, fara nici o cercetare, deoarece crestinismul face&
parte dintre religiile oprite in imperiu.
Cea dintaiu prigonire impotriva crestinilor a fost subt imparatul Neron. Acest
inceput al prigonirilor a fost oarecum acea use de foc prin care crestinii trebuiau
sa intre in campul de chinuri, unde limp de doua veacuri si jumatate aveau sa
lupte, sä patimeasca sf sa moara pentru izbanda credintei for sfinte. Aceasta prima
prigonire n'a fost pornita cu gandul de a se nimici crestinismul, ci a fost doar o
izbucnire grozava de ura de care s'a folosit Neron, ca sA scape de vina cA &A-
duse foc Romei.
Oricat de grozava a fost prigonirea lui Neron, ea insa s'a deslantuit doar
in Roma. Subt Domitian insa prigonirea s'a pornit la inceput impotriva Iudeifor
care nu voiau sa plateasca dajdiile cuvenite. Atunci au avut de suferit oarecarl
prigoniri sau exilari sf crestinii proveniti din Judd. De aici avea sa urmeze §i o parte

www.dacoromanica.ro
Recenzil 687

buns : pe viitor crestinismul nu va mai fi privit de pagani drept o sects iudaica

sau confundat cu iudaismul, ci el va fi socotit o religie de sine statatoare.
Imparatul Traian a fost prigonitor aprig al Bisericii crestine. EL a incercat
cel dintaiu sä inabuse crestinismul, dand un rescript in care arata cum trebuesc
judecati si osanditi la moarte crestinii care nu se leapada de credinta lor.
Cu toate prigonirile pornite impotriva for de catre impa'rati, crestinii nu s'au
sfiit sa be indure cu blandete $i rabdare, stiind ca ei sufera pentru credinta in
Domnul. Pe de alts parte insa, ei au cautat sa se $i apere inaintea imparatului, de
toate invinuirile ce li se aduceau pe nedrept. Asa au luat nastere apologiile, adre-
sate imparatilor $i in care se lua apararea crestinilor pentru anumite invinuiri
ce li se aduceau.
Imparatul Marc Aureliu, cu toate ca a dat multa stralucire tronului roman
prin intelepciunea sa, a fost insa unul dintre cei mai hotariti prigonitori ai cres-
tinismului. El era prea cufundat in teoriile sale filosofice, prea rece si mandru,
ca sa-si poata plena auzul la predica Para iscusinta a mantuirii. Prigonirea lui se
deslantui la inceput cu toata furia in Asia-Mica, unde cazu jertfa nevinovata sf.
Policarp episcopul Smirnei. Tot cam pe timpul acela pecetlui si sf. Iustin Filosoful
cu moarte martirica marturisirea facuta de el in vestita apologie. Dupa o calatorie
a acestui imparat in Grecia, nand se incredinta singur cat de mult crescuse Biserica
si ce grozav sporise numarul crestinilor, intors la Roma el porunci pornirea unei
prigoniri aprige care ajunse pang in Galia. Dar cu toate cetele de mucenici si cu
tot sangele nevinovat varsat mai mult pentru potolirea unor ambitii salbatice, cres-
tinismul n'a putut fi nimicit. Din potriva, se pare ca toate aceste prigoniri au fost
piatra de poticnire a paganismului. De aceea, se incerca schimbarea luptei, si anume
crestinismul incepe sa fie tabarit de cite filosofi, care se apucara sa scrie carti
impotriva lui, indemnand pe crestini, ca pe langa credinta for in Dumnezeu sa
adore $i pe zei, cinstind pe imparat $i luand parte la munca pentru ridicarea Sta-
tului. Unul din acesti filosofi pagani a fost Cels, impotriva caruia a scris o carte
de infruntare vestitul Origen.
Prin moartea lui Marc Aureliu prigonirile tot nu contenira. Chiar daca se
mai intampla ca vreun imparat sa fie de partea crestinilor, totusi vremea pacii
desavarsite nu sosise inca. Paganismul trebuia sä sufere cateva prefaceri launtrice,
inainte de a putea sa se piece inaintea crucii, iar crestinismul mai avea sa indure
inca prigoniri noi, inainte de a birui. Marea prefacers pe care a suferit-o paga-
nismul a fost sporirea grozava a numarului de zei, prin varirea in Panteon $i in-
pamantenirea a o multime de divinit5.ti streine. Urmarea acestui amestec de zei
a fost slabirea credintei si cresterea vrajitoriei. Cultul magiei $i al misterelor venite
din Rasarit aveau sa inlocuiasca pe nesimtite vechiul ritual al sacrificiului pentru
zei. Tn urma acestor alunecari $i rataciri in intuneric, fara indoiala ca trebuia sa
se iveasca o insetosare de mantuire si o ravna.' pentru pocainta, sau mai bine zis
de aflare a credintei celei adevarate. Paganismul s'a silit cat a putut ca sa ajute
prin mijlocirea misteriilor pe care le avea la indemana sa usureze aceasta framan-
tare sufleteasca. A incercat chiar o renastere a filosofiei sale stravechi, impru-
mutand multe lucruri din cretinism. Dar totul a fost zadarnic. El era atat de
istovit si atat de neputincios intru deslegarea marei taine a izbavirii sufletului
incat n'a putut sa faca nimic. $i mai ales el n'a izbutit sa raspunda la marea in-
trebare despre curatirea de pacate, despre renasterea duhovniceasca si despre
viata de dincolo de mormant. In fate acestei primejdii pentru paganism, unii im-
parati s'au audit ca si crestinismul sa fie primit printre religiile Statului roman,.

www.dacoromanica.ro
688 Biserica Ortodoxb Rom&na

socotind ca si el va recunoa4te religiile pagane. Dar asta nu era cu putinta. De

aici insa se vedea limpede ca paganismul avea sä sfarseasca mijloacele de lupta
impotriva cre4tinismului. A4a dar semnul biruintei incepuse sä se arate. Negresit
insa ca mai erau de invins cateva primejdii ivite chiar in sanul sau. Acestea au
lost ratacirile montaniste 41 gnostice pe care Biserica, subt povatuirea Sf. Duh,
a putut sa le inlature ci sa-4i dobandeasca linistea sa launtrica.
Dupa cumplita furtuna gi prigonire ce se deslantuise subt Marc Aureliu,
urma un ragaz de pace pentru Biserica. Peste un veac insa, din porunca impA-
ratului Deciu se porni o noua prigonire, care avea sa le intreaca pe toate celelalte,
Acest imparat voia cu once prat sa restatorniceasca vechea slava a Romei.
De aceea el sill printr'un rescript ca toti crestinii, subt amenintarea pedepsei cu
moartea, sa sacrifice zeilor, lepadandu-se de cretinism. Statornicia cre4tinilor
insa infurie pe pagani la culme. Cete intregi furs tarite la moarte prin cele mai
cumplite chinuri. Atunci 4i-a sfar4it viata prin moarte de mucenic sf. Ciprian
episcopul Cartagenii. Dupa aceasta prigonire au urmat pentru Biserica vremuri
not $i de bogata cre4tere. Pretutindeni nuniarul credinciosilor spori, iar prin ora4e
oi cetati incepura.' sa se ridice biserici. Crestinii patrunsesera acum in armate si
in toate slujbele inalte din imperiu, ceea ce insenina ca ceasul biruintei depline
nu mai era departe.
Timpul de lini4te dupa prigonire atrase dupa sine o noua primejdie, care
intr'un anumit inteles ameninta viata Bisericii mai mull decat insa4i prigonirea.
0 multime de pagani cereau sa intre in Biserica, dar ace4tia puteau aduce cu
ei 4i diferite franturi netrebnice din paganism. Biserica insa a e4it triumfatoare
4i din acest impas greu, deschizand u4i1e largi pentru toti, dar randuind cu in-
telepciune un anumit timp de pregatire 4i ingrijire sufleteasca.
0 alts lature de chibzuita munca a Bisericii a fost literatura apologetics.
Ea intruchipeaza stralucita aparare a cre4tinilor impotriva batjocoririlor pagane si
dovedirea lamurita a tuturor adevarurilor vesnice cuprinse in invatatura Bisericii.
Cea din urma mare prigonire impotriva cre4tinilor s'a deslantuit subt im-
paratul Diocletian, care la fel cu inainta4ii dorea sa renasca paganismul prin
mijlocirea caruia nadajduia sa ridice imperiul roman la stralucirea avuta odinioara.
Cand a pornit prigonirea, el a poruncit printr'un edict ca toate bisericile sä fie
dararnate, cartile sfinte arse, iar adunarile crestinilor furs oprite cu desavarsire,
In felul acesta el socotea ca va impiedica Para varsare de sange savarsirea sf.
slujbe. Dar curand a trebuit sa pa4easca $i la aceasta. Crestinii au suferit $i de
data aceasta cele mai cumplite chinuri. Toti clericii furs arestati, iar credincio4ii din
toate partile imperiului au lost siliti sal aduca jertfa zeilor. Cei care s'au impotrivit
poruncii, au indurat suferinte groaznice, sau au fost uci4i fara mils. S'a intamplat
insa prin voia lui Dumnezeu, ca rabdarea crestinilor sä oboseasca pe pagani in
furia for inver4unata 4i astfel sa In dea pace.
Subt urma4u1 lui Diocletian, anume Galerie, s'a dat la anul 311 un edict
prin care se curma cu totul prigonirea impotriva cre4tinilor. Fund bolnav de
moarte, el ingadue cre4tinilor sa4i tins adunarile for in liniste, cu conditia insa
de a nu face nici o turburare in Stat $i sa se roage lui Dumnezeu pentru feri-
cirea imparatului 4i a Statului; ca 4i ei sa poata trai in lini4te. Lupta dintre
crestinism $i paganism in adevaratul inteles se terming prin aceasta. Biserica lui
Hristos avea sa-4i intinda in curand stapanirea sa peste toate asezamintele vietii
de Stat. Iar cel care i-a inlesnit drumul catre aceasta a fost imparatul Constantin
cel Mare. Prin edictul sau de la Milan din anul 313 si prin care a dat cre4ti-

www.dacoromanica.ro
Recenzii 689

nismului libertate deplinA in imperiul roman, el a hotArit BA fie inapoiate Bisericii

si toate averile confiscate de Stat in timpul prigonirilor. In felul acesta se puneau
la indemana Bisericii mijloacele trebuincioase pentru grabnica ei propAsire. Tot
odata crucea este asezatA pe steaguri si monezi, socotita ffind ca un simbol de
mare cinste. Ziva Duminicfi este statomicitA drept zi de odihnA pentru tot
imperiul, ceea ce facu sA se inchege o strAnsa legAtura intre Biseric5. si Statul
roman. Deacum inainte era de asteptat cea mai imbelsugatA roads cu rost du-
hovnicesc, intru toate calle vietii obstesti, ceea ce n'a intArziat sA vine. Jar aceasta
era biruinta nemijlocita a crucii si a credintei in Dumnezeu.
Aici se termina partea VI a lucrarii. La sfArsit se adaoga si unele lamuriri
asupra autorului acestei cArti, precum si asupra talmAcirii care s'a lacut din en-
glezeste in ruseste, iar din ruseste in romaneste, publicandu-se pe lAnga pre-
dosloviile autorului, 5i pe cele ale talmacitorului (pp. 429-454). Drept incheiere se re-
produc si cateva dad de seams la aceasta lucrare, datorite unor scriitori de seams
si care dovedesc indreptAtirea talmAcirii si a tiparirii ei in romAneste (pp. 454-484).
Am facut aceasta dare de seams, rezumand Capitol cu capitol, fiindcA am
socotit ca cititorii nostri, in mare parte preoti, vor intelege ce lucruri minunate
si folositoare cuprinde scrierea de mai sus. De bunA seams cA este greu sa dai
.r) stare infAtisare in care sä se oglindeasca sirul neslarsit de stiri si fapte vred-
nice de a fi cunoscute in deosebi de slujitorii Bisericii. NAdAjduim insA cA poate
am izbutit cel putin sa aratam cA oricine se va apuca sa citeascA Primele zile ale
creftinismului, nu numai cal va fi rasplAtit printr'o bogata dobandire de cu-
no§tinte, dar se va si intari in dreapta credintA, afiand aici istorisite pe larg toate
svacnirile de foc ale crestinismului si biminta lui dealungul veacurilor in numele
Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Diaconul GHEORGHE I. MOISESCU

SVETLOV P., Protoiereu, Inuatatura creflinal in expunere apologetica. Tra-

ducere de Icon. St. Serghie Bejan §i Constantin N. Tomescu, profesori la Facul-
tatea de Teologie din Chisinau. 2 vol., Chisinau, Tip. Tiparul Moldovenesc",
1935-1936, in 8, (I) 648 +116+V, pp., (II) IV + 652 pp., 250 lei (I) + 300 lei (II).
Traducerea Inualaturii cre$tine in expunere apologetica este un eveniment
deosebit de insemnat in teologia romAneascii din ultimii ani. $i dacA nu s'a
observat indeajuns lucrul acesta, apoi nu poate fi decat motiv de intristare pentru
noi. CAci aceasta lucrare, pe 16110 ca face parte din seria marilor tratate de teo-
logie ruseasca, din care s'a hfanit multA vreme Si se mai hrAneste Inca teologia
tArii noastre, dar ea educe si vederi noi in cateva probleme capitale ale teologiei,
putand astfel sa dea nastere la discutii rodnice si precizari in teologia sistematica.
Se stie ca sistemele de dogmaticA elaborate de Macarie si Silvestru de
Caney sunt considerate §i in Rusia §i la noi ca fixand traditia bisericeascA in
multe puncte de doctrine, in care sinoadele ecumenice n'au stabilit dogme. Ele
formeaza in Biserica ortodoxii aceea ce s'ar putea numi teologia traditionalA"
sau, cum o numeste Svetlov, teologia scolasticA" a Bisericii °nodose. Fats de
aceasta teologie, S. face o Incercare de emancipare. Pornind de la principiul ca
revelatiunea dumnezeiasca nu se confunda cu dogmele si ca prin urmare o
evolutie in dogme nu implica o evolutie sau o schimbare in insAsi revelatia dum-
nezeiasca, el aprofundeazA dogmele Bisericii si le argumenteazA in lumina ratiunii
in asa fel, 'neat adesea ai impresia ca si insusi sensul dogmei pare sA fie schim-
bat. Cu atat mai mutt cand este vorba de invatAturi ale Bisericii in care Sinoa-

Reviata Biserica ortodoxci Bo-mina, 67 (1939), Nr. U-12, Noemvrie-Decemvrie. 6

www.dacoromanica.ro
690 Biserica Ortodoxt. Romani.

dele ecumenice n'au stabilit dogme, sfintii Parinti au avut pareri impartite, S. igi
is libertatea fata de teologia traditionala I incearca sa rezolve problemele potrivit
ntelegerii lumii de azi.
Pentru aceste motive $i pentru ca S. se foloseste de o metoda noug si de
o mare eruditie scripturistica, patristica si literara in general, traducerea lucrarii
sale in romaneste merits inteadevar sa produce cercetari temeinice, nu simple
recenzii, cum vrea sa fie cea de fata.

Din lamuririle pe care le dau traducatorii la inceputul volumului II al

lucrarii, aflam ca Protoiereul Pavel Svetlov inainte de a fi profesor de teologie la
Universitatea Sf. Vladimir din Chiev, a fost profesor tot de teologie la Universi-
tatea din Harcov. La Chiev a functionat pans la revolutie, dand $i alte lucrari
insemnate 01 voluminoase, printre care $i un Curs de Apologetica. Se pare insa
ca opera sa teologica n'a fost apreciata dupa merit in Biserica ruse, din cauza
spiritului sau de independents fata de unele oranduiri bisericesti sau, cum spun
traducatorii, fiindca nu cadea de acord cu toate formele de existenta $i de
manifestare in viata pamanteasca" ale Bisericii ortodoxe.
Din aceleasi lamuriri date de traducatori, aflam ca lucrarea despre care ne
ocupam a aparut in prima editie la 1898, sub titlul : Incercare de a expune
apologetic invotatura creVinei ortodox& Editia IV-a, dupa care s'a facut traducerea
romaneasca, a aparut in anii 1914-1915, in dotia volume, revizuita, prelucrata
gi completata, purtand : Invelleitura creftinti in expunere apologelicei.
impartirea materiei pe volume este urmatoarea : Volumul I cuprinde o
prima parte, pe care am putea-o numi gnozeologia crestina". Apoi trateaza
despre Dumnezeu in sine, despre Creatiune si Providenta. Volumul II se ocupa
de soteriologie in sensul larg al cuvantului, adica ponirologia, hristologia $i sote-
riologia in intelesul strans al cuvantului.
Cu privire la gnozeologia crestina, S. afirma in general ca mintea noastra
limitata nu poate patrunde in totul pe Dumnezeu cel nemarginit. Dumnezeu poate
fi cunoscut numai in parte, in manifestarile sale, iar in fiinta sa ramane nepa-
truns. La cunoasterea lui, atat cat este cu putinta, se ajunge pe calea ratiunii gi
a credintei. Lipsita de credinta, de simtul religios", ratiunea nu duce la Dum-
nezeu. Simtul religios" este credinta luminata de ratiune. Credinta are prioritate
fata de ratiune, dar in experienta vie a credinciosilor" se realizeaza armonia
intre ratiune gi credinta. Misticismul, care considers cunoasterea nemijlocita ca
o forma superioara de cunoactere, pa'seste in contra firii rationale a omului...
injoseste religia" (v. I, p. 20). Simtul religios", pe care S. it considers drept
un simt ca toate celelalte, poate fi mai activ sau mai slab, dupa gradul de viata
morala' a individului. Dupe cum intr'un trup bolnav activitatea simturilor este
alterata, tot astfel in omul pacatos simtul religios este atrofiat sau nimicit. Pe un
astfel de om, care n'are deloc simtul religios, este cu neputinta a-1 convinge de
existenta lui Dumnezeu pe cafe rationale.
Cunoasterea lui Dumnezeu pe calea revelaliei naturale nu este insa sufi-
cienta ci se completeaza prin revelatia supranaturala, care nu inlatura pe cea
naturals, ci dimpotriva, o presupune ca temelie a sa. Revelatia nu este in religie
ceva accidental, ci un postulat al insasi naturii religioase. Scopul final al reve-
latiei supranaturale este transformarea ei in revelatie naturals, adica in vederea
divinitatii fata catre fata". Aceasta este stares naturals a cunoacterii religioase".
(v. I, p. 31).

www.dacoromanica.ro
Recenzii 691

Trecand la cercetarea Sfintei Scripturi ca izvor de cunoastere religioasa

$i stiinta teologica, S. pune in ansamblul ei problema inspiratiei dumnezeesti a
Sfintei Scripturi. Respinge teoria inspiratiei verbale" sau mecanice" si combate
teoriile rationaliste. Nu accepts nici teoriile semirationaliste" ale lui Schleier-
macher si Rote, de si acestea contin unele idei fericite $i au dat elemente pentru
construirea pozitiva a teoriei Bibliei. Teoria la care se opreste S. este cea organics"
sau a inspiratiei limitate". In Bib lie este inspirat de Dumnezeu principalul, esen-
lialul, partea religios-morala, restul tinand de stiinta vremii si de posibilitatile
intelectuale ale scriitorilor sfintiti. Se numeste teorie organics ", prin analogie cu
organismele vii, in care partile neesentiale isi au rostul for numai in ansamblul
organismului. Pentru cazul cand cineva s'ar plange ca nu poate sa distinga singur
in Sfanta Scriptura ce este esential, inspirat, de ce este neesential, omenesc, S.
aminteste ca exists Biserica pentru aceasta. Prin serviciul divin, prin literatura
sf. Parinti, prin hotaririle sinoadelor, prin formulele de credinta $i cartile simbolice,
Biserica a deosebit ce anume este esential si dumnezeesc in Bib lie. 0 privire
asupra felului cum se infatiseaza problema inspiratiei Sfintei Scripturi in teologia
iudaica a V. T., in literatura patristica, in teologia romano-catolica si protestanta
si in teologia pravoslavnica rusa, 11 intareste pe S. in nadejdea ca modul mecanic
de argumentare din Bib lie, de $i popular, va fi inlocuit cu cel organic, stiintific.
Ca adica rezolvarea problemei despre inspiratia dumnezeiasca a Sfintei Scripturi
se va face in direclia teoriilor organice, cu toate ca sfintii Parinti au pareri im-
partite in aceasta privinta.
Un capitol inchinat Bibliei, Cartea cartilor", aduce admirabile marturii ale
savantilor, filosofilor, literatilor, artistilor, etc,, in favoarea Sf. Scripturi, dovedind
universalitatea, unitatea $i puterea ei.
Tot in legatura cu dumnezeirea Bibliei $i a crestinismului in general, S. are
un lung $i interesant capitol: Bib lia si problema evreiasca sau evreii ca cea mai
evidenta m5rturisire despre dumnezeirea Bibliei" (v. I, pp. 122-158), din care se
vede ca autorul are foarte putina simpatie pentru poporul ales". Poporul evreu,
bibliotecarul constiincios" al Bib liei, nu poate fi autorul monoteismului biblic si
nici al legii lui Moisi, ci acestea i s'au dat de Sus, prin revelatia dumnezeiasca,
deoarece viata poporului evreu, asa cum este descrisa in Bib lie, se arata foarte
josnica. Poporul acesta n'a inteles Cartea sfanta si nu-si da seama ca ea este un
intreg dosar p1M cu capete de acuzare impotriva sa. Iesind oarecum din cadrul
lucrarii, S. ataca din plin si laturea socials a problemei evreesti, ajungand la
incheierea ca, egalitatea evreilor in drepturi cetatenesti cu crestinii, este o rezol-
vare a problemei nedorita pentru interesele crestinismului, pentru Biserica crestin5,
intrucat iudaismul, negand realizarea unui Stat cretin, neagA $i crestinismul, ca
factor al vietii sociale" (v. I, p. 154),
Trecand apoi la Sf. Traditie ca izvor de cunoastere religioasa, S. afirma
unitatea Bisericii lui Hristos. Esentialul, spune el, este identic in diferitele confesiuni
crestine, tar deosebirile intre ele nu sunt mai marl cleat deosebirile in sanul
fiecarei confesiuni in parte. Manat de adanci nazuinte irenice, S. ajunge sa vor-
beasca despre unitatea dogmatica a Apusului $i a Orientului" si sa califice luptele
si contrazicerile dogmatice drept pacat" gi fatarnicie" (v. I, p. 171). Daca exists
diferente interconfesionale, acestea sunt inerente firii omenesti. Diferentele dog-
matice nu sunt esentiale si sunt exagerate de polemica bisericeascA, ce scade
prestigiul crestinismului in ochii necredinciosilor.
Pentru a-si sustine punctul sau de vedere, S. is in discutie asa numitele aba-

www.dacoromanica.ro
692 Biserica Ortodox& Rom&n&

teri" ale confesiunli romano-catolice, despre care vorbeac raanualele de religie,

si le gaseste inexistente sau exagerate. De pilda, cu privire la izvoarele credintei,
romano-catolicismul ingradeste, dar nu interzice citirea Sfintei Scripturi (v. I, pp.
172-173). Apoi, e o rusine pentru teologia ruse s& continue a considers Filioque
ca o erezie" (v. I, p. 173), cand aceasta invatatura se gaseste la Tertullian, Atanasie
cel Mare, fericitul Augustin, Epifanie din Cipru, Ambrozie din Mediolan, Grigore
de Nissa, Ciril Alexandrinul, Ioan Damaschin si cand aceasta abatere a Bisericii
romano- catolice n'a fost motiv de separare intre Biserici timp de secole intregi,
de *i a fost introdusa contra hotaririlor Sinodului din Efes. Filioque este numai
o dovada de nestabilitatea textului simbolului niceo-constantinopolitan pans In
veacul VIII, abaterile de la litera simbolului fiind permise chiar in Biserica greats
pia. la sfarsitul acestui veac.
S. aduce de asemenea argumente pentru a arata ca abaterile" romano-
catolice cu privire la pacatul original, justificarea si mantuirea omului, vista viitoare,
indulgente, imaculata conceptiune, etc., nu stint motive destul de tan pentru a se
mentine despartirea intre cele doua Biserici. Ba chiar s'ar pares, dupa spusele
sale, ca si in Biserica ortodoxa ar exista, sub forma de pietate populara, un fel
de indulgente, credinta in merite prisositoare si tin cult al Sfintei Fecioare, care
nu se deosebeste mult de imaculata conceptie. Deosebirile in invatatura despre
mijloacele sfintirii sau despre Sfintele Taine, S. le gaseste de asemenea neesentiale
si imaginare. Ar fi un lucru bun", spune el, data s'ar suprima din teologia com-
parative intregul capitol despre deosebirile Bisericii romano-catolice de cea ortodoxa
cu privire la Sfintele Taine (v. I, p. 178). in sfarsit, si invatatura romano-catolica
despre purgatoriu ar fi dupa S. tot din categoria celor imaginate si exagerate",
deoarece invatatura Bisericii noastre despre starea sufletelor dupa moarte pans la
judecata generals nu difera de cea romano-catolica decat ca forma (v. I, p. 179).
Singura abatere mare, evidenta, a romano-catolicismului, este, si pentru
S., invatatura despre Biserica. In dorinta sa de a da Papei o autoritate fare mar-
gini, romano-catolicismul a alterat notiunea de sobornicitate la care de altfel
S. tine foarte mult si prin aceasta s'a schimbat si s'a alterat ideea de Biserica,
ideea despre fiinta si organizatia ei canonica, despre insemnatatea ierarhiei in ea
si despre raporturile intre pastori si pastoriti. Cum insa reformele bisericesti ale
lui Petru cel Mare au introdus influenta romano-catolicismului in Biserica rusk
a disparut notiunea de sobornicitate, de egalitate a tuturor credinciosilor in co-
munitatea religioasa, lasand loc celor doua trepte : Biserica conducatoare si Bise-
rica ascultatoare. Prin urmare, nici in aceasta privinta n'ar fi o deosebire prea
mare intre Biserica romano-catolica si cea ortodoxa. Iar in ce priveste insasi in-
falibilitatea atribuita Papei, s'ar parea ca aceasta se strecoara neobservata si in
afirmarile pe care le intalnim in Biserica noastra, cum ci Sfantul Duh conduce
pe ierarhi, ii pazeste de once ratacire in expunerea duranezeestilor adevAruri si
contribue la intelegerea for, chiar independent de eruditia sau simplitatea, sfin-
tenia sau nedemnitatea lor (v. I, p. 185).
Nu trebuesc exagerate, spune S., nici abaterile" dogmatice ale protes-
tantismului cu privire la Sf. Traditiune, mantuirea prin credinta, Sf. Taine 5i mai
ales cu privire la invatatura despre Biserica. Protestantismul nu neaga Traditiunea,
ci cere ca ea sa fie verificata prin Sf. Scripturi. Teologia protestanta mai noun
nu neaga nici necesitatea faptelor bune sau Credinta urmata de dragoste". (Am
putea aminti aici c. teologia dialectics protestanta din ziva de azi a revenit la
vechea conceptie a lui sole fide). Protestantismul, spune S., nu neaga radical

www.dacoromanica.ro
Recenzli 693

nici biserica vazuta, ba au $i Sfintele Taine, de $i le reduc numai la doui.

Cu privire la venerarea gi invocarea sfintilor si ingerilor, precum si cu pri-
vire in venerarea moastelor $i icoanelor, pe care protestantii le resping, S. se
intreaba daca aceste deosebiri fac parte indiscutabila din categoria deosebirilor
dogmatice si aduce marturie din Teologia Dogmaticci Oriodoxcl a arhiereului Fi-
laret al Cernigovului, cum ca ele nu sunt de ordin dogmatic.
Rezumand deci cele de mai sus, S. afirma: 1. In ceea ce este mai esen-
tial sau mai principal, toate confesiunile crestine coincid una cu alta. 2. Deose-
birile intre confesiunile crestine, chiar cele dogmatice, sunt neesentiale $i exagerate.
3. Erezia Bisericilor apusene nu este dovedita $i nu poate fi dovedita. 4. Conf e-
siunile din Apus, impreuna cu cea ortodoxa, stint Biserici crestine si apartin Bi-
sericii universale, iar nu comunitati, in afara $i despartite de Biserica. 5. Toate
Bisericile crestine existente din Orient sunt Biserici locale sau parti ale Bisericii
universale si de aceea, daca una din ele isi insuseste drepturile Bisericii, este
ilegal" (v. I, pp. 190-191). Toate aceste afirmatii ii servesc lui S. pentru a ras-
punde la intrebarea: unde este in prezent Biserica universals? Intrebare capitals,
la care el raspunde in felul urmator Biserica ecumenica a lui Hristos este to-
talitatea dreptcredinciosilor, raspanditi pretutindeni prin Bisericile crestine locale
sau particulare din Apus $i Orient ; sau totalitatea Bisericilor locale din Orient
si Apus, $i care, intrucat Biserica este despartita exterior, din cauza imposibili-
tatii unui Sinod ecumenic, sunt lipsite de organiz,atie comma externs sau
totusi ele au unitatea interioara a credintei $i a vietii harismatice in Hristos, care
incununeaza sfanta Sa Biserica sau Trupul Sau" (v. I, p. 191).
Conceptia lui S. despre ecumenicitatea Bisericii am putea-o numi organi-
cista", prin analogie cu conceptia sa despre inspiratia dumnezeiasca a Sf. Scrip-
turi. Intr'adevar, pentru el, diferitele confesiuni crestine stint madularele aceluiasi
trup, madulare care au insemnatate diferita in trup, dar toate isi au rostul $i in-
semnatatea for in ansamblul de functionare a trupului. Conceptia ca numai o Bi-
serica, cea ortodoxa de pilda, ar fi ecumenica, iar celelalte eretice, S. o carac-
terizeaza ca o conceptie medievala".
Fireste, o definitie data Bisericii ca mai sus $i o atitudine ca aceasta fata
de celelalte confesiuni crestine, sunt menite sa faca multa bucurie conducatorilor
asa numitei miscari ecumenice", dar par sa fi indreptatit rezervele Bisericii ofi-
ciale ruse fata de lucrarile invatatului profesor de teologie de la Chiev.
Inainte de a trece la capitolul Notiunea despre dogma $i dogmatics ", ce
se afla la sfarsitul primei parti a volumului I, S. se ocupa de ortodoxismul fals
gi ortodoxismul adevarat", aratand ca o trasatura esentiala a ortodoxismului gresit
este nomismul sau juridizismul, caracteristic mozaismului $i teologiei scolastice.
Nomismul se opune regulii dragostei. El se intemeiaza pe slabiciunea firii ome-
nesti $i pe imprejurari din afara, cum ar fi statizarea Bisericii. 0 alta forma de
ortodoxism gresit, direct opusa nomismului, ar fi anomismul sentimental, care se
defineste prin principiul dragostei, independent de dreptate. Crestinismul fals de
tipul sentimental se opune de pilda pedepsei cu moartea, care este o masura de
dreptate luata de Stat, masura pe care crestinismul nu poate nici s'o aprobe nici
s'o desaprobe. Se pare insa ca pe chestiunea pedepsei cu moartea s'au dus dis-
cutii intinse in Duma imperiall rush' $i in presa bisericeasca din timpul cand S. isi
compunea tratatul sau $i de aceea o problema ca pedeapsa cu moartea, care tine
de teologia morals, a luat in lucrarea sa o desvoltare relativ mare (v. I, pp. 250-264).
Urmeaza problema atat de desbatuta a evolutiei dogmelor" sau a dee-

www.dacoromanica.ro
694 Biserica Ortodoxa Roma-ns

voltarii dogmatice a Bisericii". In aceasta problema S. este de parere ca exists

o desvoltare dogmatics a Bisericii, o imbogatire a con*tiintei religioase cu un
continut nou sau cu dogme de credinta, prin care nu se neaga, ci doar mai com-
plet se desvolta *i se clarifica pentru ratiune continutul ascuns al revelatiei, dupa
cum in plants se desvolta samanta, din care ea a parvenit" (v. I, p. 303). Prin
urmare, este vorba nu numai de un progres dogmatic subiectiv, in sensul ade-
varului cre*tinesc, ci *I de un progres dogmatic obiectiv. titre cele doul extreme:
fixitate absoluta dogmatics, in Ortodoxie, si inovatie dogmatica, in romano-catoli-
cism, S. tine o cale medie. Dogmele sunt vehiculul revelatiei. Ele pot sa se schimbe,
fara sa se schimbe revelatia. Cu alte cuvinte, progresul dogmatic nu inseamna
implicit un progres al revelatiei ceea ce ar fi de neconceput. In Ortodoxie, spune
S., se face o mare gre*eala, confundandu-se revelatia cu dogmele. Vinovat de
aceasta confuzie ar fi in primul rand marele dogmatist Macarie.
Iata deci inca una din conceptiile lui S., care ar merita sa fie cercetata
cu bagare de seams. Atat in Occident. cat *i in Rusia, problema aceasta a evo-
lutiei dogmelor a dat na*tere la controverse. In Rusia discutiile s'au invartit mai
ales in jurul filosofiei religioase evolutioniste a lui V. Soloviev, cum reiese din
relatarile lui S. (v. I, pp. 303-312). In publicatiile teologice romane*ti cunoa*tem
numai un articol, foarte substantial, al P. S. Arhiereu Irineu Mihalcescu, aparut
sub titlul: Evoluiazci dogmele? (revista Biserica Ortodoxo Romano, an. XXXVIII,
(1914), pp. 30-40; pp. 101-109).
Partea a II-a a volumului I, intitulata: Despre Dumnezeu in sine, se des-
chide cu expunerea *i combaterea panteismului. Este criticat in deosebi panteismul
cuprins in lucrarea lui Fr. Paulsen, Introducere in filosofie. Aceasta carte, devenita
populara *i la noi, pare sa fi influentat adanc patura cults a societatii ruse*ti in
primul deceniu al secolului nostru. Simplitatea expunerii gi caldura religioasa a
autorului ei atrag mult pe cititor, dar tocmai aci sta pericolul. S. spune pe buns
dreptate ca o astfel de carte este mai periculoasa chiar decat atacurile deschise
ale enciclopedi*tilor secolului XVIII, sau ale materialismului lui Buchner. In filo-
sofia lui Paulsen, este foarte multa teologie, insa proasta" (v. I, p. 334).
In capitolul urmator : insemncitatea obiectivii a ideei despre Dumnezeu, on
dacii se poate dovedi existenfa lui Dumnezeu, S. socote*te drept o fabula", o
iscodire", opera a cugetarii nesanatoase", afirmarea Ca prin critica lui Kant s'ar
fi distrus argumentele pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu. In filosofia
kantiand, spune el, se distrug nu argumentele existentei lui Dumnezeu, ci parerea
raspandita fal* a filosofiei leibnizo-wolffiene si hegeliene despre posibilitatea trans-
formarii religiei in *Uinta *i a teologiei in metafizica, sau despre posibilitatea de
a ne intemeia credinta numai cu ratiunea" (v. I, p. 349).
In capitolele urmatoare, in care se trateaza despre insu*irile lui Dumnezeu
*i dogma Trinitatii, S. expune invatAtura Bisericii, Para sa intre in prea multe
amanunte si fara sa desvolte teorii proprii, cum face in alte capitole.
Partea a III-a a volumului II se ocupa, cum am spus la inceput, cu dogma
Creatiunii *i a Providentei. Combate panteismul, dualismul li materialismul, sus-
tinand teoria creatiei lumii ex nihilo" de catre Dumnezeu. Scopul creatiei este
fericirea creaturii si creatura insa$i. Lumea a fost creata de Dumnezeu numai
relatiu perfecta, fiindca data ar fi fost creata absolut perfecta, s'ar fi confundat cu
Dumnezeu insu*i, fiinta absolut perfecta.
Ingerii sunt spirite create in Limp. Sfintenia for nu este o insu*ire a naturii
for, ci o virtute personals. Demnitatea ingerilor este mai mare decat a oamenilor,

www.dacoromanica.ro
 Recenzit 695

dar in cer Dumnezeu a pregatit oamenilor, prin lisus Hristos, o demnitate mull
mai mare ca a ingerilor, deoarece firea omeneasca, privita in unire cu fiinta dum-
nezeiasca in persoana Mantuitorului, este indumnezeita. Existenta reala a ingerilor
ca fiinte vii 5i personale, imparatia spiritelor bune si insemnatatea practical mo-
rals a invataturii despre ingeri, stint expuse pe scurt si aparate contra rationa-
lismului. Dimpotriva, invatatura despre spiritele rele si combaterea adversarilor
acestei invataturi au extindere mult mai mare. Posibilitatea influentei spiritelor rele
asupra oamenilor $i realitatea acestei influence intalnesc adversari ai in randul
medicilor, care pretind ca ar fi vorba numai de simple halucinatii ale misticilor
gi ascetilor. Discutia se intinde $i asupra indracitilor, despre care este vorba in
Bib lie, ai mai ales in Noul Testament. S. desfasoara o indemanateca dialectics
si o bogata cunoaatere atat a teoriilor medicale, cat $i a exegezei, aratand ca indra-
citii din Bib lie nu pot fi socotiti ca simpli bolnavi de demonomanie si ca in cele mai
multe cazuri sunt semne evidente de posesiune inteadevar diabolical (v.1, pp. 416-435).
De altfel, invatatura despre spiritele rele nu este ceva ocazional in cre-
tinism ai nu poate fi aruncata cu uaurinta, deoarece dogma despre spiritele rele
este in stransa legatura cu dogma despre origina raului in lume. De asemenea,
invatatura creatina despre spiritele rele are o insemnatate deosebita in morals
crestina. Lucrurile acestea stint puse de S. intro vie lumina.
0 mare desvoltare a luat in aceasta lucrare problema despre destinalia
lama vazute. Cu bogatie de cunoatinte, S. expune ai combate teoriile care neaga
finalitatea in univers, cum de Oda cele privitoare la existenta cometelor, even-
tualitatea ciocnirii planetelor, organele nefolositoare la animale ai la om, boalele,
etc. Intre cei care au socotit natura ca lipsita de finalitate se socoteate bio-
logul rus Mecinicov, a carui teorie asupra imbolnavirii ai mortii este destul de
cunoscuta. S. combate aceasta teorie a disarmoniilor" omeneati, intemeindu-se
intre altele si pe o lucrare a profesorului Dr. Gh. Marinescu, Mecanismul beard-
nail( $i al morlii celulelor neruoase, aparuta in revista ruse Nome Vreme, sub
pseudonimul Elipe". Teoria fagocitara a lui Mecinicov este socotita de S. ca
cea mai nesatisfacatoare" dintre numeroasele teorii asupra vietii $i mortii natu-
rale. Disarmonille" naturii omeneati, care dupa unii savanti sunt in numar de
107 ai dupa Mecinicov inch' ai mai multe, nu probeaza nimic ai nu infirma teoria
finalitatii in natura. (Am putea chiar sa adaugam ca ultimii 20 ani de cercetari
biologice au fost din ce in ce mai favorabili teoriei finaliste).
Urmeaza antropologia sau invatatura despre om, in care autorul se ocupa
- de originea omului, locul sau in natura, natura sa spirituals-trupeasca ai destinatia
sa, combatand in deosebi darwinismul. Cu privire la natura spiritualo-corporala a
omului, avem de observat ca S. se departeaza de dogmatica traditionala ai incline
spre trihotomie, admitand pe Tanga spirit ai trup un al treilea element, eterul
biogen", care nu-i aitceva decat corpul astral" al ocultiatilor $i spiritiatilor (v.
I, pp. 519-521), S. cheama in sprijinul trihotomiei atiinta moderns, fizica $i chimia,
dar nu vedem care sunt acele autoritati ale atiintei moderne, care sa sprijine
serios o astfel de teorie. Mai izbutita ni se pare critica monismului spiritualist,
ai a monismului materialist, precum ai aceea a teoriei actualitatii" sufleteati, dupa
care sufletul nu este aitceva decat totalitatea functiunilor sufleteati. Cine vrea sa
vada in viata sufleteasca numai o actiune Para subiectul care activeaza, acela
priveste o drama pe care nimeni nu o joaca", spune S. (v. I, p. 532).
In sfarsit, ultimul capitol al acestui volum trateaza despre Providenta
dumnezeeasca. In deosebi este interesant de observat aici definitia pe care S. o

www.dacoromanica.ro
696 Biserica Ortodoxi Romani%

di minunii Minunea e un fenomen (in natura, in istorie $i in sufletul omenesc)

supranatural, adeca produs de vointa lui Dumnezeu, nu in ordinea data a legilor
naturii (fizice gi spirituale), ci intr'o ordine neaccesibila noun, a unor puteri si legi
ale naturii ce n'o cunoastem" (v. I, p. 565). Minunea nu este deci tin fenomen
supranatural pentruca ar fi contra legilor naturii, ci pentruca se produce de catre
Dumnezeu. Fenomenele naturale lei au cauza in insasi natura $i se produc in mod
mecanic sau dupa o teleologie ce nu iese din natura insa$i. Minunea se produce
prin interventia lui Dumnezeu $i cu un scop religios-moral. Ea se produce uneori
to intregime alte on numai in parte dupa legile naturii cunoscute de noi. Alte on
se produce dupa legi ale naturii pe care nu le cunoastem de loc. Dar in niciun
caz aceasta nu se intampla contra legilor naturii. Nici chiar minunea invierii din
morti nu este socotita de S. ca fiind contra naturii. Dumnezeu, care face sa nasca
§i as creasca fiinte vii, poate foarte bine sa faca sa functioneze din nou un orga-
nism care la un moment dat a incetat de a functiona, fara ca prin aceasta sii
suspende sau sa contrazica legile naturii. In felul acesta, se evita dificultatea ce
se creiaza apologeticei crestine cu privire la intelepciunea ii imutabilitatea lui
Dumnezeu, cand se afirma ci minunea contrazice legile naturii.
Modurile Providentei divine, necesitatea $i mai ales realitatea ei sunt tratate
pe larg si temeinic. Deismul este de asemenea solid combatut. Dar cea mai fru-
moasa parte din toata lucrarea lui S. ni se pare a fi aceea cu care se termini
primul volum, intitulata Taina suferinfei in conceptia cresting ,ci Providenla dumne-
zeeascii. S. s'a ocupat timp de 25 ani cu problems mantuirii si in deosebi cu aceea
a suferintei, avand chiar mai multe lucrari pe aceasta tema, dintre care cea mai
insemnata este Crucea lui Hristos ; insemnatatea crucii in opera lui Hristos. La
sfarsitul primului volum din invelfeitura cresting in expunere apologetica, avem tocmai
un rezumat al acelei lucrari yi un admirabil buchet de marturii ale scriitorilor,
filosofilor $i oamenilor de stiinta care au inteles valoarea morals a suferintei. Insasi
boala p1 moartea au o valoare un rost randuit de Providenta dumnezeiasca.
cTot ce este mai bun pe p'amant se ajunge prin suferinti $i este destinat de Pro-
videnta dumnezeiasca la suferinta ca mijloc pentru curatirea de eau" (v. I, p. 629).
Volumul II al lucrarii este rezervat, cum am spus, ponirologiei, soteriologiei
$i hristologiei. Dupa o Introducere, in care se arata obiectul, cuprinsul $i planul
apologiei pArtii a II-a a teologiei dogmatice, autorul trateaza foarte pe larg pro-
blema raului, originea, esenta pi urmarile lui.
Starea originals a primilor oameni este aceea a nevinovatiei copilaresti,
capabila insa de progres, nu o stare de desavarsire, cum pretind protestantii. Intre
Biblie si antropologie nu trebue sa fie discutie pe tema starii originale a primilor
oameni, deoarece Biblia, cand vorbeste despre inalta perfectiune a primilor oameni,
are in vedere partea mai importanta a perfectiunii, partea spirituals, nu pe cea
materials, care depinde de timp. Acest fapt, coroborat cu descoperirile mai noi
ale antropologiei, care arata la oamenii cei mai primitivi o inalta viata morals, face
impaciuirea intre religie si stiinta intr'un punct asupra caruia s'au dat batalii inutile.
Cu privire la esenta raului, S. ajunge, dupa un ama'nuntit studiu al referatului
biblic despre primul pacat, la incheierea ca raul consta in dragostea omului care
creatura mai mult decat catre Creatorul ei", sau, cu o formula foarte concisA,
ratil moral este desordine in dragoste" (v. II, p. 40).
Trecand la urmarile pacatului sau raspandirea raului, autorul trateaza despre
moartea spirituals, alterarea naturii spiritului a chipului lui Dumnezeu in om
moartea trupeascit Sufletul omului, spune S., n'a fost crest de Dumnezeu nioi

www.dacoromanica.ro
Recenzii 697

muritor, nici nemuritor, dar capabil si de una si de alts. Nemurirea sufletului nu

este o insusire a spiritualitatii si simplitalli sufletului, ci o urmare a faptelor omului.
Este aceea ce se chiama teoria nemuririi conditionate", care are curs in protes-
tantism, si despre care, fireste, nu putem vorbi prea pe larg aici. Cele trei pozitii
ale oamenilor de stiinta fats de problema nemuririi sufletului : dogmatico-negativA,
agnostics si pozitiva, sunt tratate temeinic, dar desbaterea problemei mortii, pro-
blemA foarte grea pentru *Uinta, pentru filosofie si pentru teologie, a luat in
lucrarea lui S. proportii foarte marl (v. II, pp. 63-184). Aici, in deosebi, se vad
intinsele cunostinte stiintifice ale autorului. Teoriile lui Weissmann, Hertwig, Delage,
Minot, etc., sunt infatisate critic, ajungandu-se la concluzia ea biologia n'a deslegat
Inca misterul mortii si ca medicine din ziva de azi aduce unele date pentru argumen-
tarea stiintifica a invataturii crestine despre moarte ca urmare a pacatului (v.11, p.135).
0 problema, a carei tratare cuprinde fungi discutii in antropologia cresting
propusa de S., este aceea a trupului duhovnicesc". Dupa conceptia traditionala,
trupul nostru formeaza singura imbracaminte a sufletului. Cu acesta vom invia in
marea zi a judecatii, cu trupul in care train acum, schimbat numai ca forma, dar
acelasi in fond. Conceptia aceasta este socotita de S. drept scolastica" si insufi-
cienta" din toate punctele de vedere, pentruca pune cugetarea omeneasca intr'un
greu itnpas. Si iata cum. Dupa moartea omului, trupul sau se descompune. Ele-
mentele chimice din care era format trec in plante si apoi pe aceasta cale in
animate si din nou in oameni. Intrebarea este : daca anumite elemente chimice au
apartinut in viata pamanteasca mai multor indivizi, caruia dintre ei vor apartine
ele in ziva invierii Pentru a evita aceasta dificultate, S. cauta o cale de mijloc
intre conceptia dominants, realists ", care, impreuna cu Metodie din Patara, Iustin,
Epifanie, fer. Ieronim, fer. Augustin, identifica trupurile inviate cu cele pamantesti,
si conceptia spiritualists ", care, cu Origen in frunte, ajunge pan& la negarea chiar
a invierii ca reinviere a trupului. Mai bine e sa vorbim despre asemanarea, iar
nu despre identitatea tnipurilor inviate cu cele din viata, spune S. (vol. II, p. 154).
Trupul cu care vor invia mortii va fi un trup duhovnicesc", adica format din
materie spiritualizata sau mai exact, din spirit materializat. Cad sufletul nostru are
o imbracaminte fins materials din organism eteric, care serveste ca legatura intre el
si trupul material vizibil. Sufletul, prin puterea creatoare organics ce-i aparllne,
formeaza organismul eteric din cele mai fine elemente ale trupului pamantesc.
...Sufletul trece in lumea cealalta cu imbracamintea sa eterica, daca o are, si
in genere cu imbracamintea pe care si-a putut-o forma aci pe parnant. Acolo,
trupul eteric se poate desvolta si perfections in conditiuni favorabile pentru
aceasta, pans la a doua venire a Domnului. Desvoltarea trupului dupa moarte se
va termina sau se va desavarsi definitiv cu trupul invierii, pe care Domnul va
binevoi sa-1 dea fiecaruia dupa meritele lui, in conformitate cu treapta desvol-
tarii spirituale si trupesti, atinsa de fiecare" (v. II, pp. 161-168). Am dat inadins
acest lung citat, din care reiese esentialul invataturii lui S. cu privire la trupul
duhovnicesc. Invatatura pe care el cauta sa si-o intemeieze pe sfinlli Parinti, pe
teologii mai vechi, pe filosofi, pe teoriile exegetice ale fizicii moderne si pe unii
biologi, psihologi si psihofiziologi care admit existents materiei spiritualizate.
Este de remarcat insa ca cea mai mare parte dintre savantii pe care S. u citeaza
in sprijinul teoriei sale sunt spiritisti sau macar simpatizanti ai spiritismului, teo-
sofiei, metapsihicei si ocultismului in general : C. Flammarion, Croux, Weber,
Maxwell, A. Yolles, Lodge, etc. Apoi, in afara de faptul ca toate marturille
stiintifice" ale sale in favoarea existentei spiritului materializat stint supuse criticei.

www.dacoromanica.ro
698 Biserica Ortodoxa Romantt

se pune Intrebarea daca invierea, asa cum o intelege el, mai este o inviere
propriu zisa sau o notia creatie. Daca nu inviem cu trupurile in care am trait
pe pamant, apoi invierea din ziva judecatii se mai poate numi inviere ?
Fireste, si aceasta problema ar merita o cercetare mai amanuntita, deoarece
invatatura Bisericii lass loc fiber contributiei personale a dogmatistului in aceasta
privinta, iar parerile lui S. pot alimenta o larga discutie. Suntem nevoiti insa
aici, sa ne multumim a semnala locurile din acest vast tratat dogmatic si apolo-
getic, in care cititorul trebue sa caute a distinge ce este invatatura dogmatica a
Bisericii de ce este parere a autorului.
Tot o urmare a caderii in pAcat este asa numitul rail fizic". Aici S. insists in
special asupra afirmatiei gresite", ca numai dupa caderea in pacat s'a dat bine-
cuvantare oamenilor sa nasca prunci. Ideea impreunarii sexuale gi a nasterii de
prunci nu este nicidecum incompatibila cu ideas de puritate a primilor oameni.
Alta urmare a caderii in pacat este trecerea pacatului stramosesc asupra
intregului neam omenesc. Dogma despre pacatul original este expusa de S. in
lumina ratiunii. Critics teoriile imputarii indirecte" si imputarii mijlocite", teoria
reprezentativa" si aceea a solidaritatii" si face raspunzatoare de slabiciunea
for conceptia scolastica", juridice, despre pacatul original. Caci S, pune dogma
despre pacatul original in legatura cu invatatura despre mantuire. Mantuirea nu
este un act juridic : absolvirea de pacat prin jertfa Mantuitorului, ci ea se infap-
tueste prin insugirea personals a dreptatii lui Dumnezeu. Dreptatea lui Hristos
devine mantuire pentru noi in unirea noastra personals, libera, cu Hristos, cand
noi ne-o insusim activ, o transformam in fiinta noastra, o facem ca si cum ar fi
a noastra proprie" (v. II, pp. 224-225). Tot asemenea, pacatul stramogesc devine
cauza condamnarii noastre, numai in masura, in care noi singuri participam la acest
pleat, contribuind la progresarea lui agresiva si cu vointa noastra nu punem
obstacole actiunii distrugatoare a pacatului lui Adam in firea noastra" (v. H, p. 225).
Mai departe, S. analizeaza diferitele teorii optimiste despre originea si
esenta raului : stoicismul, Hegel, Leibniz, intelectualismul" popularizat in Rusia
de Tolstoi, invatatura lui Ritschli. De asemenea infatiseaza teoriile pesimiste,
dintre care alege dualismul si teoria lui Iuliu Muller.
Trecand in partea a II-a a volumului II, la soteriologie si hristologie, corn-
bate pe larg conceptia romano-catolica si protestanta despre mantuire ca act ju-
ridic. Juridicismul a patruns in confesiunile cregtine apusene din dreptul roman gi
din viata civila organizata pe baze juridice. El nu are temeiu in Biblie. Mantuirea
nu este, cum am spus, numai un act juridic de satisfacere a dreptatii dumnezeesti,
ci si o participare a omului, a dragostei lui, ca raspuns la dragostea lui Dumnezeu.
Mijloacele mantuirii sau modul de rascumparare, necesitatea ajutorului dum-
.nezeesc in opera mantuire, intruparea Fiului lui Dumnezeu ca mijloc ales de.
Dumnezeu pentru mantuire, necesitatea intruparii si pregatirea neamului omenesc
pentru mantuire, sunt capitole tratate de S. cu multa competent., dar nu se deo-
sebesc prea mult de ceea ce gasim de obiceiu in tratatele de dogmatica.
Tot asemenea, cu privire la hristologie, observam bogatia cunostintelor lui
S. gi verva sa apologetica, dar nu intalnim pareri ce ar comporta o discutie spe-
cials aici. Nasterea supranaturala a Mantuitorului, dumnezeirea sa, problema fra-
tilor Domnului", etc., dau prilej autorului sa se razboiasca in deosebi cu Guyau,
a carui lucrare lirreligiosite de l'avenir aparuse probabil de curand. Marturiile
marilor personalitati culturale in favoarea crestinismului gi a intemeietorului sau
formeazA aici o adevarata antologie.

www.dacoromanica.ro
Recenrli 699

Temeinic tratata este si problema autenticitatii Evangheliilor, ca isvoare

de cunoastere a vietii si activitatii Mantuitorului. Este aparata in deosebi auten-
ticitatea Evangheliei a IV-a, negata de Bretschneider, Baur, Strauss, Renan, Keim,
Holtzmann, Harnack, Wrede, Reville, Weizsaecker, Loisy si altii. Evanghelistii,
spune S., expunand viata Mantuitorului, n'au avut un scop istorico-stiintific de a
descrie viata lui lisus Hristos in toate amanuntele. Din aceasta cauza se pot
gasi in relatarile for deosebiri si neajunsuri din punct de vedere stiintifico-istoric.
Psihologia martorului, asa cum este fa'cuta astazi, in conditiuni stiintifice, probeaza
cat de usor se pot insela martorii si cat de diferite sunt relatarile for cu privire
la evenimente la care an luat parte ca martori oculari.
Inteun capitol despre adeudrul istoric al minunilor Mantuitorului ,'sunt corn-
',Mute diferitele curente rationaliste, cum de pilda cel care se intemeiaza pe
exegeza (Neander, Lange, Schenckel, Keim, Hase, etc.) si cel care foloseste
explicatia fizica (Bardt, Benturini, Eck, Paulus, etc.). Explicatia mitologica a lui
Strauss si teoria psihofizica bazata pe influenta sufletului asupra trupului dau
prilej lui S. sa arate neajunsurile criticii rationaliste, care mutileaza istoria si
realitatea crestinismului. Asa numitele asemanari" ale crestinismului cu celelalte
religii, precum si teoria despre complicarea" si modificarea" Evangheliei in
invatatura Bisericii, cunt numai masini de razboi folosite de critica negativa
impotriva crestinismului. In cunoscuta sa lucrare asupra Esenlei crestinismului,
Harnack nu face decat sa aplice metoda evolutionists in istoria crestinismului si
sa foloseasca toate procedeele criticei subiective, fiind in acelasi timp influentat
de scoala ritschiliana. Pornind de la negarea dogmatics prealabila a minunilor si
a dumnezeirii lui Iisus Hristos, Harnack a ajuns la o religie deists" (v. II, p. 536).
In sfarsit, volumul II se incheie cu consideratiuni asupra dogmei intruparii
in raport cu ratiunea logics si cu ratiunea practica. Aici se remarca in deosebi
critica hristologiei lui Ritschli si a hristologiei chenotismului in teologia protes-
tanta mai noua. Pe cale pur rationala nu ne putem incredinta de adevarul intru-
parii Fiului lui Dumnezeu, ci numai prin experienta credintei, prin experienta
vietii harismatice" si prin renasterea duhovniceasca ce se savarseste in not
prin harul duranezeiesc" (v. II, p. 640). Cautarea smerita a adevarului iata
principalul ce ni se cere aici. Cine cauta adevarul, acela i1 va gasi. Atunci
singur adevarul va intampina pe cei ce cauta adevarul si li se va descoperi for
inainte de a-1 fi gasit ei, pentru ca adevarul in persoana lui Iisus Hristos bate
neincetat la usa inimii noastre". (v. II, p. 648).

Dupa cum vedem, S. 1si imparte materia in lucrarea sa in asa fel, incat
nu trateaza in special obisnuitele capitole de dogmatica intreita servire a Mantui-
torului, invatatura despre Biserica, despre sfintire, mijloacele si conditiile sfintirii,
Dumnezeu ca Judecator si Rasplatitor, ci numai indirect se ocupa de ele sau le lass
de-a-binelea sub tacere pe uncle, cum ar fi de pilda : Sf. Taine si judecata de apoi.
In schimb gasim desvoltate probleme ce ies din cadrul unui tratat de dogmatical
si chiar din acela al unuia de apologetica : problema evreiasca, a pedepsei cu
moartea, a socialismului, etc. Din acestea aflam insa lucruri foarte interesante
despre viata si framantarile poporului rus inaintea razboiului din 1914-1918.
De asemenea, din lucrarea lui S. aflam cate ceva din disputele teologice
si bisericesti ale vremii. Astfel, se pare ca in intelectualitatea rusa exista tin
fel de curent religios modernist, in frunte cu scriitorul Merejcovschi, pe care S.
it combate in termeni uneori violenti (v. I, p. 214, note 2). Pe de dia. parte, L.

www.dacoromanica.ro
700 Biserica Ortodoxa Roman&

Tolstoi, mare scriitor la inceput, devine un doctrinar fanatic si ingust" (v. I, p.

209), ba chiar si falsificator" (v. II, p. 327), spre deosebire de N. Gogol, mare
crestin si credincios fiu al Bisericii ortodoxe" (v. I, p. 210, nota 2). Verbul tare,
ironiile sf epitetele nu stint de altfel crutate de S. la adresa unor teologi !.din
Rusia, scriitori sau adversari ai credintei. Astfel, cu privire la discutiile ce au
avut loc in adunarile religioase-filosofice din Petersburg in anal 1903, el spune
cA referatul lui V. Rozanov prezenta un fel de aiurare bolnavicioasa" iar
aproape tot ce au dat cei din stanga cu acea ocazie poate fi considerat ca o
prostie cu pretentii" (v. I, p. 312). In legatura cu unele afirmatii ale lui L. An-
dreev, se exprima : Oameni smintiti" (v. I, p. 346). Alte dati vorbeste de teo-
logia barometrica" si de teologii barometrici" (v. I, pp. 229-232), precum si de
un anumit gunoi" ce ar fi existat in literature teologice ruse (v. I, p. 111).
0 serie de masuri, pe care S. le propunea pentru reforma" Bisericii
nu reformarea" ei, cum cerea Merejcovschi nu stint deloc lipsite de interes.
De pilda, el cerea infiintarea facultatilor de teologie ortodoxa pe laugh' univer-
sitati, in locul academiilor teologice, care n'au corespuns asteptarilor ; propunea
sa se renunte la costumul preotesc in viata de toate zilele a preotului ; sa se
recasatoreasca preotii vaduvi si SA se desfiinteze gratificArile, adicA semnele
onorifice ) mitre, culion, scufie, brau, reduandu-se acestea la semnificatia for litur-
gics. Unica distinctie, cuvenita unui preot, poate fi emcee pe piept" (v. I, p. 221).
Ceea ce este 'ma inteadevar impresionant in lucrarea lui S. este bogatia
cunostintelor sale, atat teologice cat si profane. Nimic nu-i scapa din contributiile
stiintifice, filosofice sf literare ale vremii, ce ar putea servi la alcatuirea siste-
mului sau apologetic. La sfarsitul primului volum se afla o enormA bibliografie,
sub titlul : Ce sd citim in Teologie 1 Indicator sistematic of literaturii apologelice in
limbile rasa, german& francezd fi engleza (din anii 248-1906), urmat de un Indi-
cator sistematic prescurtat, cu labia materiei in amiinunlime. Aceasta bibliografie
cuprinde nu mai putin de 1.820 lucrari cu caracter apologetic, iar bibliografia mai
specials, mai marunta sau mai nouA, pans pe la 1912-1913, o gasim in josul
paginilor, la locurile respective.
In privinta traducerii din limbs rusk, din nefericire nu avem putinta sa
spunem dace corespunde sau nu cu originalul. Limba folositA de traducatori este
destul de frumoasa. Lisa ortografia unor nume proprii las& de dorit. Asa de pildA
numele scriitorului Amielcare, in treacat fie zis, nu este francez, ci elvetian
este scris de trei on pe aceeasi paging : Amielli, (v. I, p. 639). Filosoful si psi-
hologul francez Ribot este numit cand Ribaut, cand Ribeau (v. I, pp. 531-532).
Apoi, in vol. I, la p. 487, lipseste un rand sau poate mai multe.
Aceste mid lipsuri basal nu inseamnal nimic, pe tang& marele merit al
traducatorilor, de a-si fi luat asupra-le 4i de a fi dus la bun sfarsit o intreprin-
dere ca aceasta. Ba inca, d-Tor fagaduesc sa traduce sf alte doul tratate ale lui
S.: Crucea lui Hristos. Insemnatatea Crucii in opera lui Hristos, de care am
amintit mai sus, si Ideia imparafiei lui Dumnezeu, opera de eshatologie, care
laolaltA au peste 1.300 pagini si s'ar infatisa ca o completare a sistemei dogma-
tice a lui S. Aceasta, fireste, spun traducatorii, dace teologii Bisericii noastre li
vor ajuta. Noi le dorim sincer, nu numai sa fie ajutati sa traduce cele doua lucrari ale
lui S., dar sa alba putinta sa dea literaturii teologice romanesti inca multe alte opere de
valoare din bogatul tezaur al teologiei rusesti.
EAULIAN VAS1LESCU

www.dacoromanica.ro
 NOTE BIBLIOGRAFICE
LUCRARI CU CARACTER GENERAL
82. t STEFAN, Mitropolitul Sofiei, IIpsssaus sa cErbpweica Ra cs-hra (Semne
despre sfarsitul lumii) ; AFITHRINICT% (Antihrist ; BToporo npinnecTnne (A doua
venire), revista Lla,pxoseinz, BeCT0Hirb, nr. 36, 39 $i 41 (1939).
Marele sbucium sufletesc prin care trece omenirea In vremea noastra nu
putea sa nu influenleze literatura religioasa contemporana. In asteptarea unei
catastrofe universale, tema apocaliptica devine preocuparea principal& a lumii
crestine. Apar profeti falsi, secte hiliaste. Biserica are datoria sa previna framan-
ce ar putea lua nastere intre credinciosii ei.
Mitropolitul Stefan, care cunoaste bine spiritul vremii, publics aici cateva
articole in care trateaza cateva din problemele in legatura cu sfarsitul lumii.
Intro forma aleasa sunt descrise semnele care vor anunta apropierea sfarsitului
lumii, venirea lui Antihrist si venires a doua cea intru slava a Mantuitorului.
Infalisarea invataturii Bisericii ortodoxe este precise $i bine intemeiata pe o
mullime de texte scripturistice. Mitropolitul Stefan a izbutit sa imbine preciziunea
$i eruditia stiintifica cu expunerea populara, ceea ce face ca articolele sale sa fie
citite cu placere si intelese nu numai de teologi, ci $i de catre crestini de rand.
S. S.
TEOLOGIA ISTORICA
83. METODIE Ieromonah, °Tett% Komi. Kpostgagctal (Parintele loan din
Kronstadt), Sliven 1939, 536 pp., 100 leva.
Despre Ioan din Kronstadt s'a scris foarte mult, ceea ce se poate vedea
chiar din bibliografia pe care o dal Ierom. Metodie in lucrarea de fats. In scurt
timp (aproape 40 de ani), au fost scrise peste 40 de biografii gi lucrari monogra-
fice, precum ai peste 70 de articole in mai multe limbi ruse, franceza, germane,
engleza, bulgara, romans, sarbacu privire la activitatea si personalitatea neobis-
nuita a acestui modest slujitor al lui Dumnezeu. Trebue ins& mentionat, ca toata
aceasta literatura reprezinta un material bogat, dar nelucrat in deajuns. Este un
material biografic, redat mai mult cu scop apologetic-misionar, avand menirea sa
intareasca credinta in realitatea harului divin, care lucreaza in not 5i sa arate un
chip de pastor ideal si un chip de om drept intru Hristos. In persoana parintelui
loan s'a vazut pans acum numai o figura izolata, un pastor pietist $i binefacator.
Pentru viitor ramane ca acest material biografic si literar sa fie aprofundat pentru
a fi desvaluite comorile de doctrinal ortodox& $i viata mistica din el. In aceasta
privinta, lucrarea Ierom. Metodie aduce o contributie insemnata, caci pe linga un
bogat material biografic, se ocupa si de ideile principale din opera parintelui
Ioan din Kronstadt.
Primele opt capitole din aceasta carte cuprind o infatisare a vietii si acti-
vitatii parintelui loan. Aici sunt trecute datele mai de seams ale vielii sale. Parin-
tele Ioan s'a nascut in anul 1829, in targusorul Sura, gubernia Arhangelsc. Parintii

www.dacoromanica.ro
702 Else/Ica Ortodox& Roman&

sai erau oameni credinciosi oi sgraci. La varsta de 10 ani a intrat in scoala paro-
hialg din Arhangelsc, iar dupa aceea la seminarul duhovnicesc din acelasi oral.
Fund bursier al Statului, a studiat la Academia teologicg din Petersburg, iar in
anul 1855 ajunge preot la biserica Sf. Andrei din orasul Kronstadt, unde a pas-
tont pana la sfarsitul vietii (1908). In decursul celor 53 de ani de pastorie, pg-
rintele Ioan a desfasurat o bogatg activitate pe taram religios si social. Coborandu-se
in bordeele sarace ale marginasilor, el a castigat cu sufletul lui bland dragostea
si increderea tuturora. Devotamentul sau nu avea margini. Dand totul, pang la
ultima copeicg, el si familia sa au ramas deseori farg cele trebuincioase. Pe tgram
social nu s'a mgrginit numai la acte de binefacere particularg, dar a desvoltat si
o activitate organizatg. Multumita popularitatii sale a putut strange mijloace pentru
construirea unei Case a muncii", in care au fost organizate o canting pentru
sgraci, cgmin pentru femei si copii fara mijloace, infirmerie gratuitg, bibliotecg,
cursuri speciale pentru ucenici (fete si bgeti), etc.
Ceea ce i-a ridicat prestigiul in intreaga Rusie a fost puterea rugaciunii sale,
prin care savarsea lucruri extraordinare, de care se ocupa presa din Rusia Si
straingtate. Cele mai multe cazuri se refers la vindecarea bolnavilor. Autentici-
tatea for este in afara de once indoialg.
Savarsirea sfintelor slujbe in biserica era deasemeni neobisnuitg. Iatg cum
se exprima un martor ocular : Cand se ruga pgrintele Ioan aveam impresia ca
bolta bisericii se deschide Insusi Dumnezeu privea din cer cgtre slujitorul sau.
PArintele Joan se ruga cu toate puterile sufletului $i ale duhului, iar credinta sa in-
cordata captiva pe toti. Ca un copilas se ruga el Mantuitorului si cats putere era
in aceastg rugaminte I"
Din diferite si departate locuri yin credinciosi pentru a-i spovedi. Deseori
a trebuit ca neobositul pastor sa stea in biserica pana tarziu dupa miezul noptii,
pentru a nu ramane cineva cu sufletul nelinistlL Practica si spovedania in comun.
Duhovnicul predica in fata multimii si prin dragoste sincera si blandete ii con-
vingea sa §i marturiseasca pacatele in public. Barbati §i femei pang in exaltare,
iar parintele Ioan ii mangaie §i ii lini$te$te. Apoi citeste ruggciunea iertarii pacatelor.
Pgrintele Ioan a iubit mult florile $i copiii. Florile sunt simbolul frumu-
setii zicea el iar sufletul copilaresc este frumusetea dumnezeiasca vie". Din
anul 1859 preda religia la scoala oraseneasca din Kronstadt. Pentru el religia nu
este un obiect de memorizare, ci o opera de educatie a sufletului. El umplea su-
fletele copiilor cu aceleasi sentimente de sfintenie de care era pling inima sa.
Ca predicator, pgrintele Ioan atrggea nu prin frumusetea stilului, ci prin
sinceritatea si convingerea interioarg. De la inceputul pastoriei sale, el a evitat sa
treacg vreo Duminica sau zi de sgrbatoare, in care sa nu predice.
Inteun capitol este tratatg urmatoarea chestiune unde este secretul pg-
rintelui Joan? Pentru lumea veacului nostru personalitatea pgrintelui Joan ar pro-
voca nedumeriri. Pe vremea lui au fost discutii in aceastg privinta. Unii nu-i da-
deau atentie, altii it considerau sectant. Dar faptele minunate savarsite de el erau
atat de numeroase $i evidente, cg au atras atentia cercurilor aristocrate, clericilor
Si oamenilor de stiinta. Profesorul de psihologie Sikorski s'a interesat deaproape
de personalitatea parintelui Joan. El respinge cu hotgrire presupunerea cg actele
de vindecgri ale parintelui Ioan ar fi fost savarsite prin hipnoza. Ele nu au altg
explicatie decat aceea ca sunt lucrarea unei puteri supranaturale. Taina parin-
telui Ioan era sfintenia sa, iar harul divin toata puterea sa.
Ultimele trei capitole (10, 11, 12) cuprind partea cea mai de seams din

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 703

lucrarea de feta a Ierom. Metodie. Se face o incercare de redare a ideilor prin-

cipale din opera parintelui Ioan din Kronstadt. Trebue sa mentionam ca in scrie-
rile parintelui Ioan nu exista un sistem doctrinal. Teologia sa este o teologie
experimentala" $i este greu de a fi transpusa in formele rationale obisnuite ale
unei sistematizari,
Opera sa literara a fost editata de mai multe on. Scrierile sale se impart
in trei grupe : 1) Insemnari zilnice. 2) Predici si 3) Diferite. lerom. Metodie men-
tioneaza trei idei principale, in jurul carora se intregeste toata gandirea si acti-
vitatea pastorala a parintelui Ioan. Acestea sunt : Biserica, rugaciunea si preotia.
Biserica. Precum spa este stihia naturals a pestilor, tot asa si Biserica este
stihia crestinului, in care se afla toate conditiile de viata in Dumnezeu. Bise-
rica este o societate, al carei Intemeietor §i Cap este Mantuitorul $i este compusa
din credinciosii impartiti in trei cete : crestinii in viata (Biserica pamanteasca), in-
gerii sfintii (Biserica cereasca) crestinii raposati (Biserica subterana). Intre aceste
trei grupe exista o comuniune vie in dragoste $i rugaciune cei de pe pamant se
maga sfintilor, ingerilor si Maicii Domnului pentru ei si pentru fratii for raposati.
Viata Bisericii se manifests prin serviciul divin, precum viata unei fiinte
se manifests prin respiratie. Cultul divin este viata paraciisiaca, trairea impreuna
cu Dumnezeu si sfintii, unirea cu Dumnezeu $i indumnezeirea..." scrie parintele
Ioan. Iar in Sf. Liturghie se savarseste cea mai mare taina Taina rascumpa-
rani, reinoirii $i indumnezeirii omenirii". Ideea de indumnezeire este foarte free-
yenta in opera parintelui Ioan.
Biserica este una, adica cea ortodoxa, care este trupul mistic al lui Hristos
$i in afara de ea nu poate exista alts Biserica, precum nu poate sa existe doua
corpuri ale lui Hristos. Numai in Biserica ortodoxa este mantuirea. In predicile
sale, parintele loan a combatut cu cuvinte aspre pe sectanti $i in deosebi pe Leon
Tolstoi, ale carui idei erau foarte populare in cercurile intelectuale ruse.
Rugaciunea. Taina puterii spirituale a parintelui loan este rugaciunea. Ru-
gaciunea a fost preocuparea permanents in viata sa, subiectul principal din jur-
nalele gi predicile sale. Parintele loan practica rugaciunea mintala. Din vremea
staretului Paisie (1722-1794) $i in decursul veac. al XIX-lea rugaciunea mintala
castigat mare vaza in multe manastiri rusesti (Pustia, Optina, Valaam, etc.)
care au devenit centre ale spiritualitatii ruse. De acolo a pornit un puternic cu-
rent pentru reintoarcerea la traditia patristica, la metodele de contemplatie, la
asceza si mistica bizantina. Cei mai de seams reprezentanti ai acestui curent au
fost : Serafim de Sarov (1759-1833), Teofan cel Inchis (1815-1894), Ignatie
Briancianinov (1807-1867) Si parintele Ioan din Kronstadt. Cautarea vietii spiri-
tuale a avut rasunet in toate laturile sociale ale poporului rus. Prin parintele Ioan
din Kronstadt curentul manastiresc devine o miscare populara. Pretutindeni se
vorbea de puterea rugaciunii sale. Episcopul Teofan (cel Inchis) i-a adresato scrisoare,
in care cu dragoste ii atrage atentia, ca el s'a apucat a duce o viata ascetics in
lumea ispitelor, ceea ce nimeni pada' atunci nu s'a hotarit sa faca, nefiind calugari
ci preot in afara de ograda si zidurile manastiresti. Parintele loan u raspunde,
descriindu-i stares sa sufleteasca fi activitatea sa. Episcopul Teofan 1-a incurajat
apoi pentru a continua slujba Malta careia si-a inchinat viata.
Un mare interes pentru teologie reprezinta invatatura parintelui loan despre
numele lui lisus, rostit in rugaciunea mintala. In jurnalul San MCA )1(143111, BO
Xpacrh" gasim pagini de o frumusete rara, inchinate acestei probleme.
Cu privire la semnificatia numelui lui lisus exista doua conceptii : nomina-

www.dacoromanica.ro
704 Biserica OrtodoxA Roman&

lista, care sustine ca numele este un simbol, gi conceptia realists, care vede In
numele lui Iisus o prezenta reels a Domnului. Pe aceasth conceptie realists o
sustine §i parintele Joan. In numele omului, aerie el, este sufletul omului. Aga
este cu orice nume, aga este gi cu numele lui Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu
este Dumnezeu Insugi".
Cu tot materialul ce ni-1 prezinta capitolul acesta, este de regretat ca nu
este tratatA chestiunea legaturii spirituale Intre parintele Ioan gi ceilalti reprezen-
tanti ai misticei ruse (ucenicii sf. Serafim de Sarov, Ignatie Briancianinov, etc.).
Aga dar, locul parintelui Ioan din Kronstadt in teologia ortodoxa rusA contimporanA
rfirnane IncA neprecizat, urmand ca alte studii, pe baza de cercetari mai temeinice
sA invedereze gi lucrul acesta.
Preoha. Vederile pastorale ale parintelui Ioan sunt imprAgtiate in toatA opera
ea. Iata cateva puncte cardinale prin care se poate realize o pastorie ideals: 1)
Desavargirea personals a preotului. (Pentru ca sA stapanegii pe altii, trebue sy
inveti a to conduce pe tine"). 2) Citirea sf. Scripturi, savargirea gi adancirea in
sensul Sfintelor Taine gi 3) Dragostea active, care se manifests prin lucrarea sa
In lume pentru fratii cei mici intru Hristos.
Aruncand o privire generals in istoria teologiei ruse din secolul trecut, fi-
gura parintelui Ioan din Kronstadt are o deosebita semnificatie. In mijlocul atAtor
secte religioase, in vartejul atator curente sociale, filosofice gi religioase, pArintele
Joan este acela care igi impune autoritatea sa de slant, aratand drumul mantuirii,
care este : reintoarcerea la Sf. Traditie, la desavargire prin asceza, rugAciune gi
abnegatie. Acestea nu sunt numai regule monahale, ci regule de viata cregtina.
PArintele Ioan a lost o voce din raijlocul poporului evlavios, care a chemat la
cainta gi sfintenie pravoslavnica Rusia, pentru a o pregati pentru marea incer-
care, ce n'a intarziat sa vial putin timp dupA moartea lui. El a prezis catastrofa
nationals, atrAgand atentia tuturor la decaderea gi criza religioasA-spiritualA, care
ii deschid calea. $i poporul de jos a recunoscut repede vocea pastorului sail, 1-a
iubit gi 1-a urmat...
In literature teologica contemporana, in deosebi cea ruse din strainatate,
apar lucrAri, care vin sa redegtepte congtiinta Ortodoxiei pentru menirea ei in is-
toria crestinismului gi pentru afirmarea metodelor gi drumurilor ei specifice intru
realizarea acestei meniri. In aceasta privinta personalitatea gi opera literary a pa.-
rintelui Ioan are o semnificatie deosebitA nu numai pentru Biserica ruse, ci pentru
intreaga Ortodoxie. Meritul ieromonahului Metodie este ca a izbutit sA dea in limbs
bulgara o lucrare atat de voluminoasa, bogata in material, cu un stil corect gi o ex-
punere frumoasA, despre pArintele loan din Kronstadt acest vas de Dumnezeu
ales pentru a lucre spre slava gi sfintenia Bisericai ortodoxe. S. S.

84. t NEOFIT, Mitropolitul Vidinului, 14CTOpIneCK11 ogepab Ha BHAUFICKaTa

erzapxusi (Schila istorica a Eparhiei Vidinului), revista Ayxossia nurrypa, nr. 7-8,
1939, pp. 193-201.
In anul 1924 Mitropolitul Neofit al Vidinului a publicat lucrarea sa Mi-
nimum eriapxasi (Eparhia Vidinului), care cuprinde un bogat material istoric cu
privire la trecutul acestei eparhii.
In articolul de fatal sunt ingirate datele gi intamplarile de seamy din
acelagi material, aducandu-se unele indreptari gi date noi. De un deosebit interes
este partea in care se vorbegte despre origin gi istoria primary a crestinis-
.mului din regiunile dunarene.

www.dacoromanica.ro
_Note Bibliografice 705

85, SURSKIJ, I. K., Oren% loan% Rpoinaaxrciciii (Pcirintele loan din Kron-
stadt), Belgrad 1938, 268 pp.
Fatal de bogata literature care s'a scris in ultima vreme despre parintele
Ioan din Kronstadt, lucrarea aceasta are o insemnatate deosebita, data fiind personali-
tatea autorului ei. In adevar, d. Surskij a fost, inaintea revolutiei comuniste, Ober-
procurorul Senatului imperial, iar dupa revolutie s'a stabilit in Jugoslavia. Pe parintele
Ioan din Kronstadt 1-a cunoscut personal acum 50 de ani, fiind elevul lui la scoala.
A urmarit de aproape activitatea pastorale a acestuia, avand posibilitatea de a
vedea multe minuni savarsite prin rugaciunea lui. Fiind apoi secretarul Societatii
in amintirea parintelui loan din Kronstadt", d. Surskij 4i-a pus de gand sal adune
informatii cu privire la personalitatea 41 activitatea acestui neobi4nuit preot. Rodul
acestei munci este lucrarea de fats, care cuprinde tin bogat material biografic,
infatisand pe parintele loan : pastor, liturghisitor, pedagog, binefacator, duhovnic,
facator de minuni si profet. Cartea este impartita in trei capitole:
Capitolul I (pp. 19-139) cuprinde datele de seams ale vietii si activitatii
parintelui Ioan, iar in capitolul II (pp. 139-199) stint bucati alese din opera literara
a parintelui Joan, care ne infatiseaza ideile sale cu privire la Biserica, Sfanta
Imparta4anie, mantuire, profetiile sale despre Rusia, despre Tolstoi si poporul rus.
Capitolul din urma (pp. 199-263) ne rid imagini din faptele minunate
savarsite de parintele Ioan prin ajutorul Sf. Duh. In cele mai multe cazuri este
vorba de vindecari savarsite prin rugaciunea parintelui loan, a caror autenticitate
este dovedita prin marturisirile date de multi martori oculari.
Scopul earth este sal ne infatiseze tin adevarat chip de pastor ortodox,
de om sfant din vremea noastra si sal popularizeze numele sau in vederea apro-
piatei sale preamariri de care Biserica ortodoxa. S. S.

86. TIMOTE11.1 (THEMELIS), Patriarhul Ierusalimului, New xstpirrpapov so&

NsIXou AcgattcccrA Tcsptrtg Tckgswc T6v lawrs IlaTptccpxottiiv epovwv (Noul manuscris
al lui Nil Doxapatri despre ordinea tronurilor patriarhicesti), revista NEa 2Ltbv, fasci-
cola II-a, Fevruarie 1939.
Prea Fericitul Patriarh Timotei al Ierusalimului, care este si tin incercat
carturar, publics acest interesant studiu despre ordinea tronurilor patriarhicesti,
sprijinindu-se pe cele mai vechi si mai insemnate documente istorice si care sunt :
Lucrarea sintagmatica a lui Nil Doxapatri, Scrierea sintagmaticei a Patriarhului
Hrisant, ms. 93 al lui Smith, ms. 34060 al Muzeului Britanic, ms. Bibliotecii uni-
versitare din Cambridge si Expunerea Arhiepiscopului Epifaniu al Ciprului. In in-
cheiere autorul conchide ca, deoarece intre aceste manuscrise se ivesc unele ne-
potriviri, nu este cu putinta sal se stabileasca cu preciziune timpul, ordinea 4i
intinderea episcoplilor si mitropoliilor vechilor patriarhate.
In Biblioteea centrals din Ierusalim, sub nr. 59 din colectia Crucei",
se pastreaza tin codice scris pe hartie, de monahul Antim de Anhialos, prim
secretar al Sf. Mormant, care de la pp. 37-48, cuprinde transcrierea Lucra'rii
sintagmatice a lui Nil Doxapatri (anul 1143), dintr'un vechiu si uzat manuscris,
gasit in biblioteca Patriarhiei din Ierusalim. Cea dintaiu editie a scriert lui Nil,
despre ordinea tronurilor patriarhale", se datoreste lui St. Le Moine: Variorum
Sacrorum (Lugduni Batavorum 1685, tom. I, p. 211), folosite si in editia lui Migne
P. G., tom 132, c. 1083). Editia lui Le Moine este intocmita dupa codicele lui
Bonaventurae Wulocanii (1631), avandu-se in vedere probabil si alte documente.

Revista Biserica Ortodox ci Romanii, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrie- Decemvrie. 6

www.dacoromanica.ro
706 Biserica Ortodoxti. Roman&

Manuscrisul acesta, intocmit din porunca lui Rogerius, cuceritorul Siciliei,

caruia i se adreseaza in introducere, vorbeste intre altele despre impartirea uni-
versului in trei continente (Asia, Europa si Libia-Africa), despre nasterea Man-
tuitorului in anul 42 al domniei lui Cezar August, despre raspandirea crestinis-
mului si intemeierea prirnelor comunitati crestine de catre Sf. Apostoli, despre
Sf. Petru ca intaiul episcop in Cilicia Siriei (Antiohia), unde s'a infiripat cea dintaiu
comunitate cresting, care apoi lasand aici urmas pe episcopul Evod, pleca spre Roma,
uncle a oranduit episcop pe Lin. Se mentioneaza de altfel aici .i parerea unora ca
Lin a fost asezat in scaunul episcopal al Romei mai inainte, de catre Sf. Apostol
Pavel. Sf. Petru e deasemenea $i intemeietorul Bisericii din Libia (Africa), fiindca
a trimis din Roma pe Sf. Evanghelist Marcu, cel dintaiu episcop al Alexandriei.
In Ierusalim, dupa inaltarea Domnului, a ramas ca episcop Sf. Apostol
Iacov. Asa dar erau trei episcopi asezati de Sf. Apostoli: al Antiohiei peste
intreg Rasaritul, al Romei peste toata Europa si al Alexandriei, caruia i se su-
punea si cel din Ierusalim. In continuare, autorul manuscrisului vorbeste despre
intinderea $i cuprinsul acestor trei patriarhii, despre infantarea noilor patriarhii
de Constantinopole si Ierusalim 5i despre Bisericile autocefale ale Armeniei,
Chiprului si Bulgariei.
Prima trei patriarhi ne mai putand sa administreze atatea eparhii, din pri-
cina departarii, au numit in provinciile mai intinse exarhi", iar in cele mai mici
mitropoliti sau arhiepiscopi, care erau hirotoniti si judecati de catre exarhi, far
acestia la randul for se supuneau patriarhului respectiv.
Episcopul Romei avea intaietatea de onoare (rrpsoEstac up.i1;) fats de ceilalti
patriarhi, insa nu din pricina Sf. Petru, ci landed Roma era imparateasa lumii
de atunci. Daca e vorba de Sf. Petru, spune autorul manuscrisului, atunci e de pre-
ferat sa admitem intaietatea Antiohiei, al carei prim episcop a fost Sf. Petru, sau
a Ierusalimului, uncle a pastorit $i s'a jertfit insusi Mantuitorul, lasand de urmas
pe Sf. Iacov, sau chiar a Alexandriei, wade Sf. Petru a lucrat prin Sf. Evan-
ghelist Marcu la raspandirea crestinismului. Intaietatea episcopului de Roma consta,
dupa acest autor, in a conduce, a sta $i a sluji in fruntea celor doi patriarhi $i
uneori chiar a judeca pe episcopii nemultumiti de jurisprudenta patriarhului lor.
Spre deosebire de ceilalti, cei trei episcopi se mai numesc $i Papi, de la
cuvantul rcaxiip" (tata). Episcopia Ierusalimului, devenind autocefala prin deslipire
de la patriarhia Alexandriei, fu ridicata la rangul de patriarhie. Mitropolitul din
Cezareia Palestinei, in a carui jurisdictie cadea $i Ierusalimul ca episcopie, n'a pierdut
demnitatea sa anterioara, caci de si se supune acum patriarhului din Ierusalim,
totusi acesta este hirotonit dupa vechea traditie (conform canonului VII al Sino-
dului I ecumenic) de catre mitropolitul Cezareii, dupa cum mitropolitul Heracliei
hirotoneste pe patriarhul Constantinopolei.
La sfarsitul acestui manuscris se afla un Tipic al enoriei patriarhiei de
Ierusalim, care este in intregime un adaos ulterior. In comparatie cu celelalte edi-
liuni ale lucrarii lui Nil Doxapatri, acest manuscris prezinta uncle deosebiri
constand in introducerea unor lucruri noui, cum e cazul cu Biserica Ierusalimului,
sau in 9miterea unor informatiuni, ce le intalnim in celelalte manuscrise. Dease-
menea, multe mitropolii sunt amintite aci cu numiri schimbate, astfel : Chiro-
martiropole in loc de Martiropole (Migue), Gavala in loc de Agavala (Migue),
etc. Vrednica de Ware aminte este talcuirea, pe care autorul manuscrisului
o face canonului VII al Sinodului I ecumenic, privitor la raportul dintre
Patriarhia Ierusalimului Mitropolia Cezareii din Palestina, precum gf felul in

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 707

care sustine punctul de vedere ortodox cu privire la intaietatea Romei, cautand

sa umbreasca teoria petrinista a Latinilor, care gresit propovaduiesc ca intaietatea
episcopului din Roma se datoreste intaietatii Sf. Petru fats de ceilalti Sf. Apostoli.
Subliniem ca ar fi fost de mare important& dace in acest studiu am fi in-
talnit o concluzie relativ la autenticitatea noului manuscris in raport cu celelalte
editiuni ale lui Nil Doxapatri, care oricum poate fi folosit, pentru unele adevaruri
intemeiate, ca document de provenienta ortodoxa in studiul Istoriei Bisericii univer-
sale si a Dreptului bisericesc. Pr. N. T.
TEOLOGIA SISTEMATICA
87. BERDIAEV N., XpitcriaircKaq COH13CTb H cogianbablii crpoii (Corquinta
creVina fi ordinea socials), revista IIym, nr. 60 (1939), pp. 33-36.
Problema socials este tema despre care d. N. Berdiaev trateazii in multe din
scrierile sale. In articolul de fats nu avem o tratare propriu zisa a acestei probleme, ci
numai cateva observatiuni cu privire la unele obiectiuni ridicate de L. Frank in
articolul sau publicat in nr. 60 'al revistei flyrE, (vezi nota bibliografica de
mai jos, nr. 89), in legatura cu ideea de socialism crestin", Berdiaev critics
concluzia la care ajunge L. Frank, dupa care metodele socialiste (reformele)
nu pot fi admise de crestinism, intrucat contrazic principiile morale crestine de
libertate si dragoste, iar cea mai recomandabila ordine socials din punct de vedere
cretin ar fi democratia. Aceasta afirmatie, Berdiaev o considers gresita, intrucat
ordinea socials din State le democratice este o ordine capitalists, intemeiata pe
concurenta claselor. Deasemeni este o gresala fundamentals sa se confunde pro-
blema socials cu ideea de dragoste, mil& si sacrificiu. Problema socials, scrie
Berdiaev, este o problema de dreptate. Clasele nevoiase nu cer dragostea si
mile celor bogati, ci drepturi economice. Desigur ca reformele sociale nu pot
rezolva tragedia vietii umane, care are cauze morale si religioase mai ada.nci,
dar nici satisfacerea unei dreptati elementare nu trebue sa atarne de momentul
cand dragostea va deveni o lege generals iar oamenii vor trai ca ingerii. Pro -
blema socials este asernanatoare cu problema sclaviei. Pentru desfiintarea sclaviei
nu s'a asteptat vremea dominatiei virtutii crestine, ci a fost nevoie de un act
de constrangere pentru schimbarea unei stari sociale nedrepte.
Este stiut ca de multe on crestinii au intrebuintat metode de constrangere,
au dus lupte sangeroase impotriva ereticilor, au luptat pentru apararea si inta-
rirea Statelor rationale si este de mirare ca in vremea noastra reformele reco-
mandate de socialism sunt criticate cu atata putere socotite in contrazicere
cu libertatea cresting. Berdiaev mentioneaza ca socialismul, in general, nu trebue
confundat cu formele existente de socialism: comunismul si national-socialismul,
pentru cari libertatea si personalitatea umana nu au valoare, supunfindu-le inte-
reselor si vointei colective. Adevaratul socialism el it concepe ca o miscare
care vede in fiecare muncitor si in fiecare om o valoare suprema, adica un socia-
lism intemeiat pe primatul absolut al personalitatii umane asupra realitatii. sferei
vietii economice". Un asemenea socialism poate fi tratat ca tin socialism crestin"
sau socialism religios" cunt crede ca ar putea fi mai bine numit. S. S.
88. FE1ER I. Essais sur la mort, avec une preface de M. le Dr. C. I. Parhon,
Bucarest 1939, in 16°, 101 pp., pretul 50 lei.
Autorul acestei carti avea de gaud sa scoata o lucrare mai mare, intitulata
La Philosophie de la mort, in care sa puns in intregul ei marea problema filoso-

www.dacoromanica.ro
708 Biserica Ortodox& Roman&

fica, stiintifica si teologica in acelasi timp, a mortii si nemuririi. Pentru o seams

de motive aratate in prefata, se grabeste sa publice aceste fragmente, dintre care
cel mai bine inchegat este acela asupra problemei mortii la Schopenhauer. Dupa
acest mare filosof pesimist german, moartea ar fi geniul inspirator al filosofiei. Cu
alte cuvinte, fenomenul mortii ar fi acela care a dat mintii omului cel mai puternic
imbold spre reflexiunea metafizica. Solutionarea problemei mortii is la Schopenhauer
o infatisare, ca sa spunem asa, optimista. Nu trebue sa ne fie frica de moarte,
fiindca neexistenta este mai buns decat existenta. Prin moarte insa nu disparem
cu desavarsire, ci vointa" noastra trece la o existenta infinit mai inalta deeat
viata aceasta. Ea trece la exislenfa ca pur lucru in sine. Adica ceea ce budismul
exprima prin cuvantul nirvana". Nu s'ar putea spune insa ca solutia aceasta poate
multumi pe cineva.
Dupa infatisarea teoriilor lui Schopenhauer asupra vietii si mortii, autorul
cla o serie de fragmente de gandire proprie si note de jurnal intim, in care se
observa o agera analiza, dar intalnim si afirmatii ca acestea Tendinta catre ne-
murirea personals este cu totul exceptionala : numai misticii crestini au avut dorinta
reala a vietii vesnice, In ziva de azi, aceasta tendinta a disparut din constiinta
oamenilor" (p. 75). Pentru sustinerea acestor pareri, d. I. F. se intemeiaza pe lu-
crarile celor trei sociologi evrei de la Sorbona : Durkheim, Mauss si Lewy-Bruhl,
cautand prin aceasta sa combata afirmatia cunoscutului profesor de filosofie Jacques
Chevalier, dupa care credinta in supravietuirea sufletului este universals in specia
umana. Durkheim ar fi descoperit adica, la triburile necivilizate din Australia si
America pe care lui ii placea sa le socoteasca cele mai primitive" credinta
in reincarnarea spiritelor, nu credinta in nemurirea individuals. De aid concluzia
scoasa de d. I. F. dupa metoda obisnuita a numitei scoale sociologice franceze :
Daca ar fi la om o tenclinta esentiala spre nemurirea personals, in stare sa des
nastere credintei in supravietuirea personals, aceasta credinta ar aparea cea dintaiu
si ar fi cea mai raspandita. Nu exists deci la om o tendinta esentiala spre nemuri-
rea personals" (p. 75). Daca d. I. F. si-ar fi dat osteneala sa cerceteze si alte scoale
de sociologi, antropologi si istorici ai religiunilor, n'ar fi facut astfel de afirmatii.
In schimb, stint intemeiate afirmatiile d-sale cu privire la insemnatatea ca-
pitals pe care o au vesnicul" si persoana umane in gandirea cresting : Cele
mai inalte doctrine etice ale fiiosofilor sunt intemeiate numai pe principiul valorii
persoanei omenesti si ignoreaza valoarea vesnicului ; de aceea raman inferioare
eticei crestine. Gandirea cresting poate Inca sa constitue un nobil izvor de inspi-
retie pentru filosofie" (p, 80).
In partea ultima a lucrarii sale, d. I. F. cla o schita a cartii despre filosofia
mortii, pe care doreste s'o publice. Acolo gasim marturisita deschis solutionarea mate-
rialists a problemei teoretice" a mortii: Noi privim moartea ca sfarsitul total al Ma-
lei noastre" (p. 85). Din punct de vedere practic" insa, autorul nu este de aceiasi
parere cu materialistii, care spun ca moartea nu este un eau. Dimpotriva, moartea
este un rau, cel mai mare rau, de care insa , . . ne va scapa stiinta peste cateva
sute de ani. Mai mutt inca, stiinta va gasi in aceste cateva sute de ani mijloacele
ca sa perfectioneze moralmente fiinfa omeneasca atat de mull, incat omul va
merita sa traiasca vesnic pe pamant. Caci acum nu merita. Stiinta a aratat, spune
d. I. F., prin Weissmann, Dastre, Doflein si Georges Bohn, ca organismele uni-
celulare, in anumite conditiuni de existenta, sunt nemuritoare. De ce nu s'ar
cauta si de ce nu s'ar gasi intr'o zi mijloacele stiintifice pentru a face ca si orga-
nismele pluricelulare si omul adica sa traiasca vesnic ? In once caz, trebue

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 709

mobilizata stiinta si toate energiile omenesti in acest scop suprem. Omul, care a
pornit de la animalitatea primitive si a urcat necontenit scara perfectiunii prin stiinta,
va ajunge prin stiinta nu numai desavarsit ca Dumnezeu, ci gi vesnic cum este El.
Acesta este dealtfel fondul gandirii d-lui Prof. P. P. Negulescu, gandire pe care
publicul o va cunoaste din vol. III al Destinului omenirii qi care a influentat adanc
ideile d-lui I. F., dupe propria sa marturisire (p. 99). Noroc numai ca, in fruntea
acestui volumas plin de optimism scientist sistem secolul XVIII , omul de
stiinta care e d. Dr. C. I. Parhon face toate rezervele asupra teoriilor lui Weissmann
si ale celor care cred in nemurirea trupeasca a omului. Em. V.

89. FRANK, S. L., IIpo6nema xpucTiancxaro cogiamoma (Problema socialis-

mului creftin), revista IlyTb, nr. 60 (1939), pp. 18-33).
Despre socialismul crestin s'a vorbit si se vorbeste mult, Dar e foarte greu
sa se precizeze principiile fundamentale ale unui astfel de sistem. Tema principals,
care devine piatra de poticnire in aceasta privinta, este rproblema dace se pot
impaca cele doua elemente cretinism si socialism intr'un sistem social-
crestin. Tocmai aceasta problema este tratata in articolul de fats.
Punctul de plecare al d. Frank este notiunea de socialism. Putem vorbi
de socialism in doua sensuri: in sens mai larg, prin socialism intelegand tendinta
de a reforma viata socials pentru a inlatura nedreptatea si nenorocirile din viata
umana, si in sens propriu (specific), prin socialism intelegand un anumit sistem de
doctrina, care neaga ordinea socials burgheza bazata pe principiul de proprietate
particulars si de libertate a munch gi vrea s'o inlature, inlocuind-o cu o ordine
nova socialists", unde toate bogatiile stint impartite cu dreptate si unde interesele
particulare sunt subordonate vointei gi puterii colective. Trebue mentionat ca
socialismul se prezinta in mai multe forme, cand este vorba de realizarea concrete
a idealului socialist,
In privinta socialismului, in sens general, crestinismul nu poate sa nu recu-
noasca conformitatea lui cu principiile moralei crestine. Este o parere gresita sa
se creada ca pentru crestini nu exists problema socials, care s'ar reduce doar la
acte de binefaceri, socotite ca sunt manifestare reala a dragostei crestine. Aceasta
parere a atras criticile socialistilor atei, ca. Biserica este sustinatoare a burgheziei
capitaliste. Dimpotriva, trebue mentionat ca religiositatea omului nu este ceva
aparte de celelalte laturi ale vietii umane. Viata religioasa cresting cuprinde
intreaga fiinta umana cu toate manifestarile ei. Prin urmare crestinul nu poate
ramane nepasator fats de problemele sociale, ci intotdeauna trebue sa doreasca
si sa caute rezolvarea lor. In acest sens crestinul trebue sa fie socialist si in
acest sens se poate vorbi de un socialism crestin".
0 alts problemA este cea cu privire la mijloacele pentru realizarea armoniei
sociale. In acest punct, crestinismul intra in discutie cu socialismul in sens propriu.
Socialismul propune introducerea colectivizarii bunurilor prin constrangere (fie
prin legislatie de Stat, fie prin revolutie). Cum trebue sa priveasca crestinismul
aceste metode ? Putem vorbi de un socialism crestin, care adopts intru totul
doctrina gf metodele socialiste ? La aceasta intrebare d. Frank da un raspuns
negativ, pe care it motiveaza astfel : Crestinismul patrunde mai adanc problema
socials gf o trateazA gi ca pe o problema morals. Crestinul nu se lass convins, ca
printr'o reforma socials sau printr'o revolutie s'ar inlatura once nedreptate gf
nenorocire din viata omeneasca. Crestinul nu poate fi un utopist socialist. In al
doilea rand, transpunand problema socials pe tin plan religios-moral, metodele de

www.dacoromanica.ro
710 Biserica Ortodox& Romer

constrangere ale socialismului vin in contrazicere cu ideea de libertate, care este

temelia vietii morale. (cNu se poate, scrie d. Frank, ca porunca cretin a dra-
gostei catre aproapele sa fie transformata intro norma constrangatoare a dreptului'.
Prin urmare, crestinismul de si recunoaste idealul socialist, totusi in ceea ce
priveste metodele de realizare a acestui ideal, trebue sa caute mijloace proprii.
Autorul recomanda calea .ximperialaD a constiintei crestine, care imbina cele doui
principii fundamentale crestine dragostea $i libertatea. Dar este necesar un
mediu, care sa garanteze desvoltarea libera a oamenilor, cum sunt State le demo-
cratice, si in asemenea condiliuni dragostea crestina este aceea care va creia
revolutia dinlauntru, fora constrangere externs, pentru a realize transformarea
vietii, despre care pledeaza. socialismul. In acest sens numai, se poate vorbi de
un socialism crestin". S. S.
90. ZISSULESCU, $T. D., Filosofia ficlionalista a lui H. Vaihinger, Bucuresti
1939, Ed. Tiparul Universitar", in 8, 84 pp., 40 lei.
Despre Filosofia fictiunii" sau Filosofia lui ca $i cand" a profesorului
german Hans Vaihinger de la Universitatea din Halle, decedat in 1933, a mai
scris, pentru a o combate, Preotul Ioan Mihalcescu (Cu privire la un nou sistem
filosofic, revista Biserica Ortodoxa Romano, an. XL (1922), pp. 725-733). Autorul
lucrarii de fatal, dorind sa informeze marele public" romanesc despre filosofia
fictionalista, nu si-a pus probabil intrebarea daca inteadevar este bine ca marele
public romanesc sa fie negresit informat asupra oricarei filosofii noi, fie ea si
aceea a Fictionalismului, care, privita superficial... apare ca foarte ademenitoare,
ispititoare chiar pentru punctul sau de vedere, dar adancita putin, ajungem inevi-
tabil la consecinte care sunt in cea mai perfecta contradictie atat cu logica cat
$i cu etica vremii" (p. 81).
Inteadevar, ce poate sa fie mai nelogic decat o filosofie care pretinde ca
nu este nimic adevarat gj ca adevarul insusi nu-i decat greseala cea mai utila"?
(p. 78). Caci, in acest caz si Fictionalismul insusi, ca sistem filosofic, este o simpla
fictiune, ale care; rezultate practice nu sunt macar folositoare. Dupa Vaihinger,
de pilda, stiintele, filosofia, religia si morala sunt intemeiate pe fictiuni. Adevarurile
for sunt numai niste creatii ale spiritului nostru, cal-0ra nu le corespunde ceva
real. Fictiunile ne ajuta ca sa activam ca si cand" am avea de a face cu ade-
varuri. Ele sunt folositoare din punct de vedere practic, dar nu sunt pentru
aceasta mai putin niste simple fictiuni. Dar, daca ideile lui H. Vaihinger duc in
stiinta si filosofie la scepticism total" (p. 5), la subjectivism" si relativism"
(p. 79), in morala si religie ele au un rezultat deadreptul dezastruos pentru ome-
nire" (p, 81). Afirmatia lui Vaihinger este categorical: Nu e o datorie a crede ca
exists o guvernare morala a lumii sau un Dumnezeu, ca conducator moral al lumii,
insa este pur $i simplu o datorie ss lucrezi astfel ca i cand ai crede ca exists"
(Die Philosophie des Als Ob, 1911, p. 739. Citat dupa St. Z., p. 76). Tot asemenea,
ordinea morala a lumii este o fictiune, insa omul bun lucreaza bine, de si teoretic
nu crede intro ordine morala a lumii ; practic lucreaza insa astfel, ca si and ar
crede in existenta unei asemenea ordini" (Ibidem, p. 751. Apud $t. Z., p. 76),
Vulgarizand la noi in tars o filosofie plina de inconsecvente" (p. 80), care
din fericire izbutise in ultimii ani sa fie unanim ignorata" (p. 5), d. $t. Z. nu face
un real serviciu marelui public" romanesc, pentru care a scris aceasta carte.
Caci nazdravaiiiile interesante ale filosofilor nu roman niciodata flea vreo inraurire
asupra conduitei omenesti. Em. V.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA INTERNA

Instalarea Prea Sfintitului Arhiereu Irineu Ramniceanul in scaunul

de arhiepiscop-loctiitor al Craiovei si mitropolit al Olteniei. Dupg in-
fiintarea noii Arhiepiscopii a Craiovei $i Mitropolie a Olteniei, Ramni-
cului si Severinului, potrivit legilor si randuefilor canonice ale Bisericii
noastre, trebuinta cerea ca pang la alegerea noului arhiepiscop si mi-
tropolit in aceasta lature a tarii, sa fie asezat vremelnic un vladica- locliitor,
cu insArcinarea anume de a purta grija treburilor eparhiei. $i dupa cum
era firesc, aceasta sarcina a fost puss pe umerii Prea Sfintitului arhiereu
Irineu Mihalcescu Craioveanul, vicarul de pans atunci al desfiintatei epis-
copii de la Ramnic. Prin noua insarcinare, Prea Sfintia Sa avea sa ia
$i noul nume de Ramniceanul, ca arhiereu-vicar al Mitropoliei Olteniei,
in locul celui de Craioveanul, purtat pans atunci.
Instalarea Prea Sfintiei Sale in noua treapta de arhiepiscop-loco-
tenent a avut loc in ziva de 13 Noemvrie 1939, la biserica Sf. Dumitru din
Craiova, care prin noua lege este oranduita catedrala a Mitropoliei Olteniei.
Pentru preotimea si norodul dreptcredincios din Cetatea Bani lor acest
fapt a fost un prilej de insufletita sarbatoare si la care au tinut sa ia
pane capeteniile Bisericii, scoalei, ostirii si ale Statului din intreaga
Oltenie. Astfel, erau de fats : P. S. Episcop Grigorie al Argesului, impu-
ternicit de I. P. S. Patriarh Nicodim ca sa instaleze pe noul loctiitor de
arhiepiscop $i mitropolit Irineu Ramniceanul ; d. ministru al Agriculturii
N. Cornateanu ; d. rezident regal al tinutului Olt, Dinu Simian ; prefectii
judetelor Mehedinti, Gorj, Dolj, Valcea si Romanati, comandantul Corp.
I armata, protopopii din intreaga eparhie, deputatii si senatorii, re-
prezentanlii magistraturii si ai invatamantului din Oltenia.
Dupa savarsirea slujbei religioase in biserica sf. Dumitru, parintele
Gh. Vintilescu, directorul Sf. Sinod, a cetit gramata patriarhiceasca,
potrivit careia P. S. Arhiereu Irineu Ramniceanul dobandea imputerni-
cirea sa tina locul de arhiepiscop $i mitropolit al eparhiei oltene, pans
la alegerea titularului.
P. S. Episcop Grigorie al Argesului a rostit o cuvantare, in care
a aratat cinstea deosebita ce s'a facut Bisericii din Oltenia prin ridicarea
ei la treapta de Mitropolie. A indemnat apoi pe preoti si credinciosi ca
sa primeasca cu dragoste Sf cu supunere pe noul for arhipastor, indru-
mator $i povatuitor.
Au mai rostit apoi cuvantari d. general C. Z. Vasiliu primarul
municipiului Craiova, d. rezident regal Dinu Simian, prof. Buldur, insp.
G. Tomescu, colonel D. Tomescu, deputat P. Andreescu, si preotii Ionita
Popescu si Pretorian.
Tuturor le-a raspuns Prea Sfintitul Arhiepiscop-loctiitor Dr. Irineu
Mihalcescu Ramniceanul prin urmatoarele cuvinte :
Se implineste un an de cand am fost instalat in scaunul episcopal

www.dacoromanica.ro
712 Biserica Ortodox5. Roman&

al Ramnicului si Noului Severin. Am luat atunci in primire demnitatea

cu care am fost cinstit, muncind fara preget pentru promovarea Bisericii
oltene, pe drumul nazuintelor cari au dus la inaltarea ei, prin infiintarea
Mitropoliei oltene.
Mi-a fost dat mie, ca dupa 6 luni, din ziva de 8 Maiu, cand la
Turnu-Severin se praznuia sosirea in tars a Domnitorului Carol I si cand
am aflat de hotarirea M. S. Regelui Carol al II-lea de a infiinta aceasta
Mitropolie, sä fiu insarcinat cu organizarea si conducerea stravechei ctitorii
a Voevodului Vladislav Basarab.
Pot sa afirm ca aceasta infaptuire este opera Majestatii Sale, care
a inteles sa lege trecutul cu prezentul si cu viitorul tinutului oltenesc,
alegandu-i aceasta titulatura. De azi inainte se trece pe terenul faptelor,
si eu ma voiu stradui sa fac tot ceea ce este de trebuinta pentru ca in
aceasta sfanta Mitropolie toate sa fie la rostul for si in buns randuiala.
Sa inaltam din adancul inimilor noastre rugaciuni catre cel Atot-
puternic, pentru sanatatea si indelungarea zilelor M. S. Regelui Carol al
II-lea, intemeietorul acestei Mitropolii, pentru sanatatea si fericirea Ma-
relui Voevod Mihai de Alba-Tulia, Mostenitorul Tronului si vrednic urmas
al unui Rege stralucit".
Alegerea Malt Prea Sfintitului Mitropolit Irineu al Moldovei qi Su-
cevei. Prin chemarea si inaltarea malt Prea Sfintitului Nicodim in scaunul
de Patriarh al Bisericii ortodoxe romane, si care s'a facut in ziva de
30 Iunie 1939, Sfanta Mitropolie a Moldovei si Sucevei a ramas lipsita
de arhipastorul ei firesc. Asa dar, de trebuinta era, potrivit pravilelor si
randuelilor bisericesti, sa se aleaga fara indelungata adastare, un urmas
tot asa de bun si harnic in vladicescul tron al Mitropoliei din Iasi. Dupa
chibzuiala capeteniilor T5rii si ale Bisericii, s'a hotarit pentru alegere
ziva de 29 Noemvrie 1939, cand au fost chemati sa se adune la Bucuresti
toti cei indreptatiti sa aleaga pe noul ocarmuitor duhovnicesc al Moldovei.
In adevar, in dimineata zilei de 29 Noemvrie 1939, dupa savar-
sirea sfintei slujbe indatinate, in biserica Patriarhiei din Bucuresti, la
ceasurile 11 membrii Marelui Colegiu Electoral au trecut in Palatul
Adunarii Deputatilor. D. Ioan Nistor ministrul Cultelor si Artelor, a cetit
Mesajul Regal pentru convocarea Marelui Colegiu Electoral.
I. P. S. Presedinte D. D. Nicodim Patriarhul Romaniei, luand apoi
cuvantul, arata scopul convocarii Colegiului Electoral si anume pentru
complectarea vacantei in scaunul de Arhiepiscop-Mitropolit al Moldovei.
Roaga deci pe onoratii membri ai Colegiului Electoral sa procedeze la
alegere, avand in vedere numai interesele superioare ale eparhiei
vacante si dand astfel voturile domniilor for acelei persoane pe care o
cred mai destoinica pentru a conduce o Arhiepiscopie-Mitropolie atat
de insemnata ca cea a Moldovei, mai ales in vremurile de astazi cand
Biserica, dupa insusi imboldul scumpului nostru Suveran M. S. Regele
Carol al II-lea, trebue sa fie vie, cimentand sufletul Neamului in jurul
Tronului si al Dinastiei.
Dupa cuvantarea I. P. S. Patriarh Nicodim, au fost alesi doi bar-
bati de incredree : d-nii M. Negura si Osvald Racovita. D. Leon Mrejeru
a cetit apelul nominal al membrilor Colegiului, raspunzand ca sunt de

www.dacoromanica.ro
Cronica Intern& 713

fag 154 membri, din 191 cati au fost strigati. Se dau apoi cateva la-
muriri cu privire la votare, cetindu-se art. 118 din Statutul legii pentru
organizarea Bisericii ortodoxe romane. Terminandu-se votarea, s'a facut
numaratoarea voturilor, cetindu-se pe rand numele celor scrisi pe ele. La
sfarsit s'a dovedit ca cele mai multe voturi le-a avut Prea Sfintitul Ar-
hiereu Dr. Irineu Mihalcescu Ramniceanul si anume 121 voturi, din 154
cate au fost laolalta.
Vestind acest rezultat, malt Prea Sfintitul Patriarh Nicodim a pro-
clamat ales in scaunul de Arhiepiscop al Iasi lor si Mitropolit al Moldovei
$i Sucevei pe Prea Sfintitul Arhiereu Dr. Irineu Mihalcescu Ramniceanul,
rostind apoi urmatoarea cuvantare :
Votul Colegiului electoral te chiamd in cdmpul pastoral. Ai inveifat
in scoli pdstorii si acum vii sd -i trimiti la lucru. Votul te trimite in Mol-
dova, jam lui Stefan cel Mare si atcitor alti voevozi can au lcisat lucruri
minunafe. Toate intrii in grija Prea Sfintiei Tale. Sd le pdstrezi pururea
sclipitoare, pentru lauda lui Dumnezeu 5i pentru prosperitatea Neamului.
Colegiul te trimite pe scaunul lui Iosif I Musatinul care a apeirat autoce-
falia Bisericii Moldovei, al lui Iosif al II-lea care fi-a leisat o catedrald minunatei
in Iasi, in care vei sluji, pe scaunul fericitului Dosoftei care a imbrcicat
in versuri romcinesti poezia biblicd. pe scaunul lui Varlaam care a adunaf
la Iasi sinoade aproape ecumenice, al nemuritorului Veniamin, care cel
dintdiu a infiinfat scoli teologice.
Colegiul te trimite la Iasi unde te asteaptci un cler pregdtit fi harnic
fi un popor evlavios. Sd mergi acolo sub obleiduirea sfdntului mucenic
Gheorghe, patronul Moldovei si al catedralei de la Iasi.
Te felicit din toatd inima pentru alegerea cu care te-a invrednicit
Colegiul electoral azi. Felicit si Guvernul care va avea acolo un propo-
vciduitor care poarta numele pci cii : Irineu.
Sd dea Dumnezeu ca dupd ziva asta sd vie si ziva cealaltd in care
Maiestatea Sa Regele sd te investeascei.
Sd frdiascd Maiestatea Sa Regele, sd frdiascd Tara, sd frdiascd
Biserica !
Prea Sfintitul Arhiereu Dr. Irineu Mihalcescu Ramniceanul urcan-
du-se la tribuna, citeste aceasta.' cuvantare :
Sarcina pe care mi-o pune pe umeri votul Luminatiilor Voastre
ma onoreaza si ma bucura, dar si ma intristeaza $i ma ingrijoreaza
in acelasi timp.
Ma onoreaza 5t ma bucura, pentru ca ma inaltati pe vladicescul
scaun al Moldovei si al Sucevei, pe acel scaun care a fost ilustrat de
un lung sir de evlaviosi gi carturari mitropoliti, dintre can cel din urma
$i nu cel mai putin stralucit este insusi presedintele acestui marit Colegiu,
malt Prea Sfintitul Patriarh Nicodim.
MA onoreaza gi ma bucura pentru ca socot ca votul Luminatiilor
Voastre este o meritata recunoastere a muncii mele de 35 de ani pe
ogorul scoalei bisericesti, ca dascal al Facultatii de teologie din Bucuresti,
care a dat Bisericii Neamului multe elemente de valoare.
Ma onoreaza $i ma bucura pentru ca imi place sa cred ca la temeiul
votului sta buns pretuire a lucrarii mele de impacare a spiritelor $i de

www.dacoromanica.ro
714 Biserica Ortodox& Romer

inscaunare a linistei si ordinei in randurile clericilor si ale credinciosilor

din eparhia 'Ana eri episcopala, iar de curand mitropolitana a Olteniei,
pe care am carmuit-o un an ca episcop si arhiepiscop-locotenent.
Ma onoreaza si ma bucur5., pentru ca nadajduesc ca increderea,
bunavointa si dragostea pe care mi le-ati aratat astazi nu se vor opri
aci si nu se vor margini la aceste clipe solemne, ci ma vor insoti si mai
departe la postul datoriei, sprijinindu-m5., ajutandu-ma si emulandu-ma ca
sa pot duce cu vrednicie sarcina ce mi-ati incredintat si sa implinesc
munca istovitoare ce reclama implinirea acestei grele sarcini.
Ci sarcina ce-mi pune pe umeri votul Luminatifior Voastre ma si
intristeaza si ma ingrijoreaza.
Ma intristeaza si ma ingrijoreaza la gandul ca trebue sa.' urc treptele
vladicescului scaun de pe care a rasunat cu putere si autoritate nease-
muita cuvantul Sfintei Evanghelii prin rostul atator luminati si sfinti vla.'dici,
ca losif Musat, intemeietorul Mitropoliei Moldovei, Gheorghe, sfetnicul
lui Stefan cel Mare si Slant, Anastase Crimea, Varlaam, Dosoftei, Iacov
Putneanu, Iacov Stamate, Veniamin Costache, Iosif Nania si Prea Feri-
citul nostru Patriarh Nicodim si s'a raspandit din plin pana peste hotare,
departe, faima bogosloviei si a vietii for imbunatatite, impodobita cu
toate virtutile crestinesti.
Ma intristeaza si ma ingrijoreaza gandul ca va trebui sä se puns
candva in canter putina mea stiinta teologhiceasca si ravna duhovniceasca,
alaturi de noianul carturaresc si de sfintenie a vietii acestor titani ai
credintei si ai dragostei catre Dumnezeu si catre aproapele.
Ma intristeaza si ma ingrijoreaza teama ca voiu fi urmarit si mai
departe de pedantismul inerent vietii dascalesti si lipsa de o mai bogata
si indelungata indeletnicire cu arhipastoria sufleteasca.
Ma intristeaza si ma ingrijoreaza gandul ca nu mai sunt in plinatatea
puterilor mele sufletesti si trupesti, ca am trecut cam de mult de zenitul
normal al vietii omenesti, ca ma apropii de amurgul vietii si ca. deci nu
voiu mai putea munci pe intinsul camp de activitate ce mi se deschide,
cu aceeasi energie si cu acelasi spor cu care am muncit pana acum.
Dar intristarea si ingrijorarea mea se topesc si pier, iar puterile
mele capata aripi de vultur cand imi inalt inima si mintea catre Izvorul
cel nesecat al Puterilor, catre Tatal Ceresc si ma tog Lui impreuna cu
psalmistul : Doamne al Puterilor, fii cu not ! Ca. pre altul afar5. de Tine,
ajutor intru necazuri nu avem. Doamne al Puterilor, fii cu not !"
Se topesc si pier cand sufletul meu se lass din zbor ca o pasare
sfioasa pe tarinul adapostit al credintei, unde dupa cuvantul lui Dum-
nezeu Fiul intrupat toate se pot celui ce crede". Carele imi zice sf
mie ca tuturor celor ce cred intru El: Indrazniti ! Eu am biruit lumea".
Se topesc si pier cand implor hand Preasfa'ntului Duh care pre
cele neputincioase le vindeca si pre cele cu lipsa le implineste".
Nadejdea mea este doar Tatal, scaparea mea este Fiul, acopera-
manful meu este Duhul Slant".
Cu ajutprul lui Dumnezeu nadajduesc ca voiu putea purta cu
cinste greaua sarcina ce-mi puneti pe umeri, ca ma voiu adeveri vrednic
urmas al marilor mei inaintasi si ca va voiu face bucurie cu activitatea
ce voiu desfasura ca arhipastor al Moldovei.

www.dacoromanica.ro
Cronica Interns, 715

Va multumesc deci cu cea mai vie recunostinta si cu toata cal-

dura sufletului meu adanc miscat pentru cinstea ce mi-ati facut.
$i ma juruesc in chip solemn acum si aid inaintea Atotstiutorului si
Atoatevazatorului Dumnezeu ca voiu fi in tot restul vietii mele un scrupulos
ascultator si constiincios implinitor al legilor, regulamentelor si dispozitiu-
nilor Sfantului Sinod si al presedintelui lui, Inalt Prea Sfintitul Patriarh
Nicodim, far ca cetacean si demnitar al Statului roman, un supus devotat
Constitutiei, legilor tariff si Capului Statului, Majestatii Sale Inteleptului Su-
veran Regele Carol al II-lea, Mariei Sale Marelui Voevod de Alba-Iulia
Mihai, Mostenitorul Tronului, si intregii Dinastii regale romane.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu !"

Alegerea malt Prea Sfinfitului Mitropolit Nifon al Olteniei, Ram-

nicului i Severinului. In ziva de 30 Noemvrie 1939, adica a doua
zi dupa alegerea de Mitropolit in scaunul Moldovei, Marele Colegiu a
Post chemat sa aleaga sf pe cel dintaiu arhipastor al nou infiintatei Mitropolii
de la Craiova. Potrivit randuelii, la ora 10 s'a savarsit in biserica
Sfintei Patriarhii slujba indatinata pentru acest prilej, apoi toti metnbrii
Marelui Colegiu au trecut in sala de sedinte din palatul Camerii Deputatilor.
Dupa deschiderea sedintei, d. Joan Nistor ministrul Cultelor si
Artelor a cetit Mesagiul Regal pentru convocarea Colegiului electoral in
vederea alegerii de Mitropolit al Olteniei.
A luat apoi cuvantul Inalt Prea Sfintitul Nicodim Patriarhul Romaniei,
aratand pe scurt inceputurile Mitropoliei Olteniei, si spunand ca rein-
fiintarea ei in zilele noastre se datoreste M. S. Regelui Carol al II-lea.
Dupa aceea, I. P. S. Patriarh Nicodim a trecut presedintia adunarii
I. P. S. Mitropolit Visarion al Bucovinei. Indeplinindu-se toate formele
cerute de lege, s'a inceput votarea, care s'a sfarsit catre ora 12. S'a
facut apoi numdratoarea tuturor voturilor si s'a dovedit ca P. S. Nifon
Criveanu Episcopul Husilor a dobandit pe cele mai multe, si anume
120 voturi, din 147 cate au fost laolalta.
Anunt.and acest rezultat, I. P. S. Mitropolit Visarion a proclamat
ales in scaunul de Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei,
Ramnicului si Severinului pe P. S. Nifon Criveanu Episcopul Husilor.
Urcandu-se la tribuna, Prea Sfintitul Episcop Nifon Criveanu a
rostit aceasta cuvantare :
Sunt case ani de zile, de cand bogata mild a Marelui Dumnezeu
si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, precum si inalta incredere a Ma-
jestatii Sale Regelui sf calda pretuire a onoratului Colegiu m'au trimis
Episcop al istoricei eparhii a Husilor.
$i iata aceeasi mare si bogata mild a Dumnezeului Milostivirilor
ceresti, precum si aceeasi pretuire sf calda iubire a iubitului nostru cler
si popor dreptcredincios atat de distins infatisat prin acest onorat
Colegiu oranduesc sa flu trimes Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit
al Olteniei, Ramnicului si Severinului.
Miscat pana intru adancurile inimii mele, ma plec smerit sf rugator
in fata voiei lui Dumnezeu si proslavesc nemarginita Lui iubire de oa-
meni. $i implor binecuvantarea Sa cereasca, datatoare de puteri, de
intelepciune si de rodnicie a lucrului ce ma asteapta. $i zic cu psal-

www.dacoromanica.ro
716 Biserica Ortodox& Romer

mistul : Trimite, Doamne, mila Ta intru ajutorul meu, ca sä proslavesc

prea slant numele Tau".
Iar Prea Sfintiilor Voastre, prea cucerniciilor voastre si domniilor-
voastre va multumesc recunoscator, pentru increderea ce din nou imi
aratati si care ma misca mult.
Mare si grea este raspunderea la care ma chemati. 0 primesc
cu cutremur dar si cu credinta in Dumnezeu.
Cu cutremur, pentru inaltimea scaunului mitropolitan pe care ma
urcati ; pentru insemnatatea istorica a arhipastoririi primului mitropolit al nou
infiintatei Mitropolii, care se intampla sa fie Mitropolia frumoasei si mandrel
Oltenii, tinutul cel mai curat romanesc si ortodox al tarii, cu un trecut istoric
asa de bogat si de glorios, vatra sacra de miscari nationale si de viata
religioasa si care eparhie are numarul cel mai mare de credinciosi
dupa cel al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Raspunderea organizarii eparhiei
si a inceputului de activitate in toate domeniile o simt de pe acum.
Cu cutremur, pentru marea raspundere ce voiu avea inaintea lui
Dumnezeu si a oamenilor, de a fi pastorul si parintele spiritual a peste
1.500.000 credinciosi si de a purta grija de imbunatatirea vietii for
religioase si de mantuirea sufletului for si de a pildui for prin credinta
si vietuire curat crestineasca.
Dar primesc chemarea ce mi se face si cu vie credinta in Dum-
nezeu, in sprijinul si ajutorul Sau credinta care poate muta si muntii
din loc, muntii greutatilor de tot felul. Bunul Dumnezeu, cunoscand
credinta sufletului meu si curatia inimii mele, va primi putinul puterilor
mele si ca oarecand cele cinci paini si doi pesti in pustie le va
binecuvanta si le va inmulti spre a putea hrani duhovnice§te norodul
incredintat pastoriei mele.
O trestie in mana lui Dumnezeu ajunge coloana de templu" a
spus un mare cugetator bisericesc. Omul cel mai slab ajunge puternic
cand cere si primeste harul ceresc si cand lass sa lucreze in el harul
Sfantului Duh. Omul, crestinul, care traeste in Domnul si care simte
pe Domnul Hristos ca viiaza in el, nu va cunoaste greutati si nici va
osteni, cad Domnul Hristos este cel care lucreaza in el.
In acest chip, lucrezi cu puteri imprumutate de cer si cu lumini
date de Parintele luminilor. Ceea ce esti dator a da nu e al tau si
nici dai de la tine, ci este al Domnului si dai din plinul prisositor al
iubirii dumnezeesti si ai milei ceresti ; este al Bisericii si dai din comoara
nesecata a ei, depozitara invataturii si a gratiei divine. Invatatura ce
esti dator a invata nu este a iscusintei tale, ci este a Fiului lui Dum-
nezeu si a Bisericii Sale sfinte invatatura care a indrumat, a man-
gaiat si a luminat crestinatatea intreaga veacuri de-arandul. La poarta
inimii lor, la care vei bate, va bate cu tine Pastoral Dumnezeesc cel
ce atatea sute de milioane de inimi a deschis credintei si iubirii crestine.
Din parte-mi, nu voiu cruta nimic pentru a raspunde cu vrednicie
chemarii sfinte a Bisericii, care se cade sä fie vie si activa, misionara
si filantropica si care se cere sa fie slujita cu credinciosie si sfin-
tenie de o preotime si ierarhie demna si zeloasa, devotata intru totul
sacrei slujiri lui Dumnezeu.
Se cuvine ca Biserica, cu imensul ei capital de spiritualitate si de

www.dacoromanica.ro
Cronica Internit 717

moralitate, cu tezaurul nepretuit de har ,si gratie diving, cu comoara

de lumina $i invatatura diving, cu formidabilele puteri ale credintei $i
iubirii crestine, sa fie tot mai prezenta la toate chemarile vietii nationale,
culturale, spirituale, sociale $i filantropice, gi sa se faca tot mai utila
$i necesara in viata de Stat, in indrumarea poporului, a societatii, a
familiei $i a individului ; in formarea tineretului, justificandu-si prin aceasta
menirea sa, utilitatea sa. Fortele ei considerabile, aduse pe frontul
luptelor vietii, vor aduse sigur biruinta asupra tuturor protivniciilor,
adversitatilor Si obstacolelor.
Trageti (luntrea) la &lane gi va aruncati mrejele spre pescuire"
(Luca V, 4) sfatuia Domnul Hristos pe ucenicii care se trudisera o
noapte intreaga fara sa prinda nimic. Si prin ucenici, sfatul, porunca,
se dadea $i urmasilor lor, tuturor slujitorilor Bisericii din toate timpurile.
Sa iasa adica acestia dintre zidurile Bisericii vazute si sa mearga in
largul vietii si sa lucreze in adancul ei spre bogata rodnicie.
Aceasta indatorire a avut-o Biserica totdeauna, si o are azi mai
mult ca oricand.
Traim vremuri de mare neliniste si framantare, de sbucium $i
nesiguranta. Cine poate da mai mult liniste sufletului omenesc al cres-
tinesc decat Biserica, reintronand in imperiul sufletului pe Domnul Hristos,
Domnul pacii !

Se ratacesc atatea suflete pe cane indoelilor, descurajarii $i des-

nadejdii. Cine sa le caute si sa le readuca pe calea increderii, a sigu-
rantei $i a nadejdii, cleat Biserica Domnului Hristos, Cel ce este Calea,
Adevarul $i Viata, Calauza care n'a facut pe nimeni niciodata sa rataceasca?
Sunt atatea lipsuri $i nevoi in atatea casute $i colibe $i este atata
suferinta in sufletele multor semeni de ai nostri. Cine este mai intai
chemat sal se apiece asupra suferintei sufletesti si trupesti decal slujitorul
Bisericii care este si asteptat sa aduca mangaiere, sprijin $i ajutor celor
in stramtorare !
Biserica este tot mai mult chemata de vremuri $i de oameni
sa purifice, sa inoiasca gi sa inobileze viata omeneasca: sa aduca
in viata socials $i in viata poporului duhul pacii $i al infratirii, duhul
servirii si al jertfelniciei, propovaduind dreptatea $i omenia in conducere,
supunerea gi increderea in ascultare ; tuturor munca pasnica, cinste,
ordine, devotament $i zel ; e chemata sa imputerniceasca sufletul ro-
manesc cu taria credintei $i a iubirii, a solidaritatii $i a unirii. In cursul
veacurilor omenirea, crestinatatea, prin Biserica s'a indrumat mai sigur
si mai bine decal prin oricare alts institutiune. Poporul roman mai mult
decal oricare altul.
Ma leg inaintea lui Dumnezeu $i a oamenilor sal slujesc Bisericii cu
credinciosie si ravna, pazind cu sfinfenie dreapta credinta, far Tara sa-i
slujesc ca unui altar al Neamului. Voiu lucra pentru mentinerea bunelor
raporturi dintre Biserica $i Stat, cari precum in trecut $i in viitor, se
.cade sa conlucre in buns armonie pentru inaltarea Neamului.
Ma voiu stradui ca prin munca si buns chibzuire sa raspund cu
vrednicie increderii $i fubfrii domniilor-voastre, insemnatatii istorice a
Mitropoliei ce voiu avea sa pastoresc, asteptarilor vrednicului $i inimo-
sului popor oltean; far mai presus de toate sä raspund cat mai demo

www.dacoromanica.ro
718 Biserica Ortodox& Boman&

augustului gest Regal al M. S. Regelui Carol al II-lea, ctitor al Bisericii,

ctitor si al Mitropoliei Olteniei, care, la staruinta domnului Consilier
regal Constantin Argetoianu, a rasplatit vrednicia, devotamentul si
iubirea de Tara si Rege a poporului oltean, implinindu-i o veche si
indreptatita dorinta, incuviintand sa is ffint5. Mitropolia Olteniei, care
este o nova cetate de spiritualitate si romanism spre vestul tarii. Ii
aduc si eu, dimpreuna cu toti fiii Olteniei, prinos de adanca recu-
nostinta, de neclintit devotament si de netarmurita iubire.
In realizarea acestora, Ajutorul meu este de la Domnul Cel ce
a facut cerul si pamantul". Dumnezeule, sprijinitorul meu esti Tu si
mila Ta ma va intampina".
Investitura II. PP. SS. Mitropoliti Irineu al Moldovei §i Nifon al
Olteniei. Sarbatoarea investiturii II. PP. SS. Mitropoliti Irineu al Mol-
dovei si Nifon al Olteniei, a fost in ziva de 12 Dechemvrie 1939, si
s'a inceput prin savarsirea slujbei sfintei Liturghii in biserica Patriarhiei,
de catre un sobor de preoti si diaconi, in frunte cu P. S. Arhiereu Emi-
lian Targovisteanul, de WA' flind si noii mitropoliti.
Dupa terminarea sfintei slujbe, II. PP. SS. Mitropoliti Irineu al Mol-
dovei si Nifon al Olteniei au trecut in palatul patriarhal spre a se imbraca,
potrivit datinei, cu mantiile, si astfel sa mearga cu alaiul obisnuit la
Palatul Regal. Catre orele 11,30 alaiul a pornit de la Sf. Patriarhie
avand in frunte pe d. prefect al Pofitiei, protopopii Capitalei si un
escadron de cavalerie. Urma trasura regala in care se aflau I. P. S.
Patriarh Nicodim impreuna cu I. P. S. Mitropolit Irineu al Moldovei,
si apoi a doua trasura in care erau I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ar-
dealului impreuna cu I. P. S. Mitropolit Nifon al Olteniei. La urma.
venea un alt escadron de cavalerie.
La sosirea in curtea Palatului Regal ostasii din garda au prezentat
armele, iar fanfara a cantat rugaciunea. Apoi Inaltii Prelati au coborit
din trasuri si au fost condusi de curteni pe scara Voevozilor, catre
sala Tronului, unde se aflau adunati : Casa civila si militara a Maiestatii
Sale Regelui ; Guvernul Tarii in frunte cu d. Prim-ministru Gh. Tata-
rascu ; dd. Consilieri regali ; Presedintii Corpurilor legiuitoare ; PP. SS.
Membri Chiriarhi ai Sfantului Sinod ; dd. senatori si deputati de Iasi si
Dolj ; Presedintii si procurorul general de la Curtea de Casatie ; Rezi-
dentii regali ai tinuturilor Bucegi, Prut si Olt ; Inspectorii generali de
armata ; Seful Marelui Stat Major; Presedintele Academiei Romane ; pri-
marul Municipiului Bucuresti, rectorul Universitatii si profesorii Facultatii
de teologie din Bucuresti, inaltii dregatori ai Statului si capeteniile in-
stitutiilor publice. Directorul Sfantului Sinod, Consilierii patriarhali si
consilierii referenti de la Mitropolia Moldovei si Mitropolia Olteniei.
La ora 12 Maiestatea Sa Regele a intrat in Sala Tronului, unde
invitatii prevazuti in program ocupasera locurile ce le-au fost rezervate,
Indata apoi II. PP. SS. Mitropoliti Irineu al Moldovei si Nifon al
Olteniei au fost introdusi inlauntru, cu ceremonialul obisnuit, in timp
ce corul Patriarhiei canta Aleluia.
D-1 Starcea, mare maestru de ceremonii al Curtii Regale, a pre-
zentat Maiestatii Sale pe noii Mitropoliti. Apoi d. Ministru al Cultelor

www.dacoromanica.ro
Cronica Intern& 719

si Artelor Joan Nistor, a citit diplomele de intarire: a I. P. S. Dr. Irineu

Mihalcescu ca Mitropolit al Moldovei si a I. P. S. Nifon Criveanu in
treapta de Mitropolit al Olteniei.
Ina lt Prea Sfintitul Nicodim Patriarhul Romaniei, urcand treptele
Tronului, rosteste urmatoarele : Prezint Majestafii Voastre toiagul postoresc
al Arhiepiscopiei Iasului fi Mitropoliei Moldovei si Sucevei".
Maiestatea Sa Regele luand carja, o inmaneaza I. P. S. Mitropolit
Irineu al Moldovei, adresandu-i aceste cuvinte :
incredinfez atria Arhiepiscopiei Iasului si Mitropoliei Moldovei
si Sucevei. Sd pcistoresti aceasta Eparhie cu frica lui Dumnezeu fi cu
credinfri ccitre Turd si Tron".
In acest timp corul Patriarhiei cants: Pe Stapanul si Arhiereul
nostru, Doamne it pazeste".
Dupa aceea, malt Prea Sfintitul Nicodim Patriarhul Romaniei pre-
zinta Majestatii Sale Regelui toiagul pastoresc al Arhiepiscopiei Craiovei
si Mitropoliei Olteniei, Ramnicului si Severinului.
Maiestatea Sa Regele, inmanand casja. I. P. S. Mitropolit Nifon
al Olteniei, ii adreseaza aceste cuvinte
Ill incredin(ez carja Arhiepiscopiei Craiovei fi Mitropoliei Olteniei,
Reimnicului si Severinului. Sot pcistoresti Eparhia cu frica lui Dumnezeu
si cu credinfa ccitre Turd si Rege".
Corul Patriarhiei cants din nou : Pe Stapanul si Arhiereul nostru,
Doamne it pazeste".
Dupa ce a primit carja din mana Majestatii Sale Regelui, malt
Prea Sfintitul Mitropolit Irineu al Moldovei si Sucevei a rostit urm6-
toarea cuvantare :
Sire,
Primesc cu cea mai vie recunostinta si cu cel mai desavarsit de-
votament din mana Majestatii Voastre, Bazileul si Mare Pontifice, acest
toiag pastoral, prin care imi impartAsiti in numele si din partea Suve-
ranitatii seculare, datoria si dreptul de pastorie duhovniceasca a eparhiei
istoricei Mitropolii a Moldovei, vaduvita prin inaltarea malt Prea Sfintitului
Nicodim pe scaunul patriarhal al Bisericii ortodoxe romane.
Mi s'a mai incredintat °data, cu trei ani in urraa, acest toiag, de cAtre
adormitul intru Domnul patriarh Miron, cu prilejul hirotoniei mele ca
Arhiereu-vicar al sau.
°data cu inmanarea toiagului, care inchee slujba hirotoniei de
Arhiereu si a revarsarii harului dumnezeesc asupra Ipopsifiului, mi s'au
rostit atunci cuvintele Arhieraticonului, care se rostesc cu acest prilej
oricarui nou hirotonit arhiereu : Primeste toiagul acesta, ca sci pcistoresti
turma lui Hristos cea incredinfatei fie. Si celor ascultatori sci le fie prin fine
toiag de razim fi de intcirire, iar pentru cei neasculicitori qi nestatornici
sal intrebuinfezi ca toiag de trezire, toiag de certare".
Dar in pofida expreselor cuvinte : SO pcistoresti turma lui Hristos
cea incredinfatci fie", nu mi s'a incredintat atunci, cum nu se incredin-
teaza niciodata arhiereilor-vicari, pastoria vreunei turme duhovnicesti,
cad aceasta este rezervatapotrivit sfintelor canoanenumai chiriarhilor,
iar arhiereii-vicari sunt simpli ajutatori ai Chiriarhilor.

www.dacoromanica.ro
720 Biserica Ortodox& Roman&

Ca atare si Smereniei mele, abia astazi, prin inmanarea toiagului

pastoral de catre Majestatea Voastra mi se da imputernicirea de a pastori
o anumita turma duhovniceasca, aceea a Mitropoliei Moldovei si Sucevei.
Sire,
Toiagul pastoral ce mi-1 incredintati este incoronat de cruce si de
doi serpi. Crucea simbolizeaza jertfa suprema, jertfa a insasi vietii celui
ce primeste toiagul pentru apararea tunnel cuvantatoare care s'a lucre-
dintat conducerii sale, fiindca once cruce inchipueste crucea de pe Golgota,
pe care si-a jertfit viata pentru izbavirea lumii Domnul si Mantuitorul
nostru Iisus Hristos. Iar serpii simbolizeaza intelepciunea si tactul de
care el trebue sä dea dovada in conducerea turmei cei cuvantatoare
pe calea mantuirii, potrivit cuvintelor Domnului : Fill intelepti ca serpii
pi blanzi ca porumbeii".
Iata dar datoria si dreptul ce-mi confers primirea toiagului ce-mi in-
manati, Majestate, datoria si dreptul de a-1 folosi ca o arms de aparare,
de ocrotire si de sustinere a celor amarati si obiditi, a celor asupriti
si nedreptatiti, a celor slabi si neputinciosi, a celor rataciti si abatuti
de pe caile vietii adevarate ale vietii religioase, morale si cetatenesti,
arms de aparare, arms morals $i duhovniceasca de incurajare, de indemn, de
inaltare si spiritualizare este, trebue sa fie toiagul pastoral. De aceasta arms
de lupta duhovniceasca s'au slujit sfintii Parintii si marii Ierarhi ai Bisericii
lui Hristos in cele aproape doua milenii care s'au scurs de la intemeierea
ei si pans astazi. Cu ea au biruit eiieri puterea intunerecului, au zdrobit
impotrivirea paganilor si a iudeilor, au inchis gura ereticilor, au tinut
stransi in jurul for pe credinciosi si au inaltat Biserica in slava. Cu ea
nadajduim not ierarhii de azi si de maine ca vom invinge si vom aduce
la picioarele crucii pe once protivnic al Evangheliei si ca vom con-
duce turma cuvantatoare cu past siguri la limanul mantuirii.
Sire,
Inarmat cu acest sfant si de minuni facator toiag, primit din Au-
gusta mans a Majestatii Voastre, ma duc ca pastor sufletesc catre acel
scump pamant al tarii-mame in care au vazut, cu sute de ani in urma,
lumina zilei cele dintai infiripari ale scrisului romanesc, in care au
trait, au muncit si s'au stins vechii cronicari Ureche, Miron Costin, Ni-
culcea ; marii literati si poeti Creanga, Alexandri, Eminescu, Vlahuta ;
istoricii M. Kogalniceanu si A. Xenopol ; filosoful Conta si atati alti
ganditori, la a caror opera ma voiu stradui sa adaug si eu o macar
cat de mica contributie.
Ma duc inarmat cu acest toiag in patriotica Moldova a lui Alexandru
cel Bun si a lui $tefan-cel-Mare, in Moldova sfintita de suferinte gi
incununata de glorie prin fauritorul unirii tuturor Romanilor, Augustul
Vostru Tata, Regele Ferdinand cel Intelept, si voiu cauta ca fiu al gliei,
sa 1ntretin deapururi viu focul dragostei de pamantul strabun, prin de-
votamentul netarmurit fats de Majestatea Voastra, de Familia Regala si
de Dinastie si prin datorita supunere fats de Constitutie si de legile Tarii.
Ma duc in Moldova marilor ierarhi : Iosif Musat de la Suceava,
primul mitropolit moldovean, Gheorghe si Teoctist, sfetnicii lui Stefan
cel Mare, Varlaam diplomatul lui Vasile Lupu Bazileul Moldovei, Do-

www.dacoromanica.ro
rCronica Intermit 721

softei, marele carturar $i ctitor al poeziei romanesti, Veniamin Costachi

.carturarul $i intemeetorul scoalei bisericesti din Moldova, Iosif Nania
cel milostiv i sfant, al doilea ctitor al mantel catedrale a Iasilor gi
.osardnicul, inteleptul si neintrecutul carturar bisericesc al zilei de azi,
Nicodim actualul Patriarh al Romaniei. Pe luminoasele Carari croite $i
batatorite de acesti intelepti $i sfinti ierarhi, mi se cade $i trebue sa
pasesc spre cinstea $i slava Bisericii moldovenesti.
Ma duc in Moldova cea presarata, prin munti si vai, de manastiri
si schituri, ctitorii voevodale si boeresti, cuiburi de curate viata anaho-
setica, locasuri radiatoare de lumina duhovniceasca, in care s'au pregatit
diecii, s'au format carturarii, s'au p15.smuit maestritele manuscrise ale
cartilor sfinte cari smulg si astazi admiratia iubitorilor de arta. Monahis-
mul a facut gloria Bisericii ecumenice din primele veacuri. Din sanul
sail au iesit cei mai mart ierarhi ai Bisericii, cei mai renumiti carturari,
cei mai aprigi luptatori impotriva ereticilor 5i a tuturor dusmanilor crestinesti.
Ceea ce s'a petrecut in Biserica ecumenica, s'a petrecut si in Biserica moldo-
veneasca. Toti episcopii si mitropolitii moldoveni de pe vremuri s'au ridicat
din randurile monahilor. Directiunea imprimata monahismului de Paisie Ve-
licicovschi, din manastirea Neamtu, a dat Bisericii romane, atat celei din
Moldova cat si celei din Muntenia, pe cei mai mart ierarhi gt carturari de
la inceputul veacului at XIX-lea, pe mitropolitii Veniamin Costachi si Grt-
gorie Dascalul si pe ieromonahul Gherontie. De monahism depinde in prima
linie inaltarea Si decaderea Bisericii. Spre monahismul aflat azi in declin vor
fi indreptate privirile mele arhipastoresti. El va forma unul din obiec-
tele de capetenie ale preocuparilor mele, asa cum a format $i sub arhi-
pastoria ilustrului meu inaintas, Ina lt Prea Sfintitul Patriarh Nicodim.
Ma duc in Moldova cea bogata in preoti harnici si culti, dintre
cari, in timpul celor 35 de ani de dascalie, cei mai multi mi-au fost
studenti in Facultatea de Teologie din Bucuresti. Cu pretiosul for concurs
sunt incredintat ca voiu izbuti sa intretin, sa sporesc chiar, in acea parte
de Cara, suflul inviorator, avantul misionar, care fac Biserica active si vie,
asa cum o vreti Majestatea Voastra.
Ma duc in Moldova, la blajinul, cucernicul, viteazul, inteleptul gi
sfatosul popor moldovenesc, cu adanca intelegere a sufletului lui nobil,
cu dragoste si bunavointa de parinte sufletesc.
Ma duc sa ma stabilesc in Iasul tuturor miscarilor man si gene-
roase, in Iasul stiintelor si al artelor, cu ai carui fruntasi ma voiu stradui
sa dam vechei Capita le a Moldovei stralucirea unui diamant cultural in
Cara Majestatii Voastre, Rege al culturii.
Sire,
Am nadejde tare si oredinta vie Ca voiu putea implini acest sumar
program enuntat, ou ajutorul lui Dumnezeu, Parintele lumii si al indu-
rarilor, de la care vine tot darul cel bun $i toata darea cea desavarsite,
cu ajutorul Sfantului Gheorghe, patronul Catedralei mitropolitane $i al
Moldovei si cu sprijinul si ajutorul Majestate Voastre, pentru a anti
sanatate si zile indelungate gt pline de glorie nu voiu inceta nici cand
a inalta rugi fierbinti catre Cel Atotputernic.
Sa traiti Majestate I

Revista Biserica Ortodosd Romand, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrie-Decemvrie.

7

www.dacoromanica.ro
722 Biserica Ortodox& Roman&

Sa traiasca Maria Sa Mare le Voevod Mihai de Alba-Iulia, Moste-

nitorul Tronului I
SA traiasca Dinastia Romans 1
Sa traiasca si prospereze in veci Romania gi Biserica romans ortodoxaf
Dupa ce Ina lt Prea Sfintitul Mitropolit Irineu a sfarsit cuvantarea
sa, a rostit indatinata cuva.'ntare de investiture $i Ina lt Prea Sfintitul
Mitropolit Nifon al Olteniei, graind urmatoarele :

Sire,
A vrut Dumnezeu, in marea Sa iubire de oameni, ca Smerenia
mea sa se invredniceasca de marea cinste de a fi cel dintaiu Mitropolit
al nou inffintatei Mitropolii a Olteniei, Ramnicului $i Severinului.
$i iata, dupe vechi datini bisericesti $i romanesti, infatisatu-m'am
inaintea Prea Inaltatului si de Hristos Iubitorul Regele nostru, spre a primi
din Augusta mans a Maiestatii Voastre toiagul pastoriei binecinstitorilor
gi dreptmaritorilor crestini din acea de Dumnezeu pazita Eparhie.
Primesc acest toiag cu ad'anca recunostinta $i fagaduiesc ca ma
voiu sargui toata vremea sá-1 port cu vrednicie in buna pastorire a
iubitilor mei Iii duhovnicesti.
Intru aceasta, pururea voiu ruga pe Dumnezeul Milostivirilor Ceresti,
Vistierul bunatatilor $i Datatorul de viata, sa implineasca cele de lipsa
ale mele, sa-mi dea duhul intelepciunii $i al intelegerii, sa ma intareasca
si sä ma calauzeasca in lucrul mult si greu ce ma." asteapta.
Bine esti cuvantat Doamne, invata-ma." indreptArile Tale".
Sire,
Primesc acest toiag, miscat hind pans intru cele mai dinlauntru
ale sufletului meu, caci ii primesc de la un Mare Rege, ctitor de Tara
noua, ctitor $i al Bisericii prin care se inoeste sufletul omenesc.
Ca un Mateiu Basarab $i Brancoveanu al vremii noastre, Maiestatea
Voastra, monarh dreptcredincios, iubiti Biserica $i proslaviti credinta.
Iar acum in urma, folosind prilejul fericit al comemorarii unui fapt istoric
centenarul nasterii inteleptului Rege Carol I all infAptuit un act istoric,
acela al infiintarii Mitropoliei Olteniei. $i prin aceasta sunteti ctitorul ei.
VA aduc prinos curat de adanc respect, de netarmurita dragoste
si nesdruncinata credinciosie, in numele meu $i al poporului oltean, al
carui devotament catre Tron $i a carui hamicie $i iubire de Neam ati bine-
voit a rAsplati $i prin aceasta ctitorie. Infiintand noua Mitropolie a Olteniei,
ati ridicat o puternica cetate spirituals $i romaneasca spre Vestul Tariff.
MA voiu stradui din toate puterile mele sa raspund cu vrednicie
Inaltei increderi a Maiestatii Voastre, Augustul Ctitor al Mitropoliei ce
am a pAstori, insemnatatii istorice a acestei Mitropolii, bogatiei si fru-
musetii sufletului $i pamantului oltean, cu atat de bogate comori istorice si
bisericesti, cel mai curat romanesc $i mai curat ortodox tinut din frumoasa
noastra Tara ; leaganul monahismului la not $i al atator miscari nationale,
vatra de infloritoare viata religioasa, unde s'au dat la lumina primele
tiparituri romanesti. Ma voiu stradui sa raspund cu toata cinstea chemarilor
vremii si asteptarilor vrednicului popor oltean ; sa raspund cat mai deplim
sfintei chemari a Bisericii, originei si menirei sale divine.

www.dacoromanica.ro
cronica InternA 72.3

Biserica cresting, asezamant divino-uman, cere de la slujitorii salt

sa fie servita." cu tot divinul si umanul fiintei omenesti.
Biserica cresting, institutiune sacra si sfanta, nu poate fi bine slujita
decal cu inima curata si cu viata neintinata, cu simtire sacra si cu suflet
nobil, cu devotiune adanca si ideal inalt, cu sfintenia gandului si a vietii.
Biserica cresting, institutiune de elita, mai presus de oricare alts
institutiune pe fume in care au lucrat, au propovaduit si an trait
insusi Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru lisus Hristos, Sfintii Sal Apostoli
si ucenicii, parintii sf scriitorii bisericesti, cuvio$ii, dreptii sf mucenicii
credintei crestine, adica cei mai alesi si de cinste fii ai oamenilor
cere slujitorilor sal de azi si de totdeauna sa aiba ravna, credinciosie
si sacru apostolat de ucenici ai Domnului, de apostoli ; bunatate pa-
rinteasca si intelepciune adanca de parinte bisericesc; slova aducatoare
de lumina., talcuire iscusita a Sfintei Scripturi, darzenie intru marturisirea
si apararea credintei de scriitor bisericesc; smerenie sf ascultare, supunere
si cucernicie de cuvios ; cinste, temere de Dumnezeu sf iubire de dreptate
si drept ; rabdare, lepadare de sine si jertfa de mucenic ; credinta, iubire
si nadejde, curatie sf sfintenie de sfant.
Biserica cresting, Impar'atie a lui Dumnezeu pe pamant, cere slu-
jitorilor sal sa fie cu adevarat ambasadori ai Imparatiei lui Dumnezeu,
demni plenipotentiari ai puterii si majestatii dumnezeesti, vrednici ministri
ai Regelui Regilor, inspirati trimisi ai Cerului, intelepti vestitori sf tal-
cuitori ai Cuvantului dumnezeesc, traitori dupa Sfanta Evanghelie a pacii
si a iubirii crestine. Le cere sa fie buni mijlocitori intre cerul bunatatii si al
iubirii divine si intre pamantul rautatii si al urii omenesti ; sa fie buni impa-
ciuitori intre gresala omeneasca sf dreptatea dumnezeeasca, intre stricaciunea
si slabiciunea omeneasca sf intre puritatea sf perfectiunea dumnezeeasca,
ofensata de pacat, de neascultarea si nesupunerea fapturii catre Facator.
Biserica cresting, asezamant de origine sf menire diving, de durata
vesnica, egala cu imensitatea timpului si a universului, a sufletului omenesc,
lucrand pentru sporirea credintei si a iubirii pe pamant, pentru largirea
si intarirea imperiului vietii crestine, purtand grija de sufletul cel ne-
muritor si de mantuirea lui, de infrumusetarea sf imbogatirea lui cu virtuti
crestine cere slujitorilor Sal suflet mare si luminat, de la care sa se
poata.' Iua pilda sf indrumare ; suflet devotat sf jertfelnic de la care sa
se invete devotamentul pang la jertfa fats de Dumnezeu si de Biserica
Sa ; suflet care sa fie si sa insemne vatra de iubire, dinam de credinta,
far de lumina, razim de nadejde. Suflet care sa tie a imbratisa, a in-
calzi si a dobandi milt de suflete de credinciosi, pe care apoi sa le poarte
imbunatatite, purificate, inobilate si sfintite spre culmile Spiritualitatii vesnice,
pe Taborul transfigurarii si al iluminarii, pe Eleonul inaltarii, si de ad, pe
aripele rugaciunii si pe scara virtutilor crestine si a faptelor bune, straba-
tand seninul pietatii si al datoriei implinite, sa urce sus, tot mai sus, spre
Inaltimea Imparatiei Cerurilor, a Imparatiei nemuririi si fericirii vesnice, in
apropierea imediata a lui Dumnezeu, Spiritul Absolut si Perfect, Parintele
si Ziditorul nostru, Cauza suprema si Scopul final al nostru, al oamenilor.
Biserica crestina, institutiune cereasca sf pama.'nteasca, ca una ce
imbratiseaza cerul si pamantul, cu obiectivul vietii sf fericirii vesnice,
dar si al imbunatatirii, desavarsirii si sfinteniei vietii omenesti de pe

www.dacoromanica.ro
724 Biserica Ortodaxa Roman&

pamant cere slujitorilor sai sa lucreze pe pamant pentru cer, in timp

pentru vesaicie, in spatiu pentru infinit. Le cere sa faca, prin credinta
si ruga lor, sa se piece cerul milostivirilor si al perfectiunilor dumne-
zeesti spre pamantul gresalelor si lipsurilor omenesti ; iar pe omul sla-
biciunilor sa-1 inalte purificat si sfintit spre cerul tariilor si neprihanirilor,
spre plinatatea harurilor si darurilor ceresti.
Biserica cresting, asezamant viu, organism viu, prin firea lucrurilor
trebue sa fie activa, sa lucreze ; sa fie Biserica vie, sa dea viata, sa
cheme la viata, sa duca la viola, la viata sufleteasca, intensa si bogata
in roade duhovnicesti, la viata insufletita pentru Domnul si pentru idea-
lurile crestine, la viata curata crestineasca si morals. Trebue de ase-
menea, ca once organism viu, sa asimileze, sa cucereasca om si popor,
famine si societate, tinuturi si tari, lumea intreaga, spre a fi o turma si
un pastor. Aceasta a fost adevarat, nu numai la inceputul crestinismului
si in veacurile primare, ci este adevarat si acum in zilele noastre, si va
fi in vecii vecilor. Daca Biserica este vesnica si puterea ei de cucerire
este vesnica. Sufletul organismului Bisericii, care este Duhul lui Dumnezeu,
este un rezervoriu de putere inepuizabila, egaland in valoare cu un
infinit de cuceriri, ffind un infinit de puteri".
Vie si aducatoare de viata duhovniceasca, de viata intens sufle-
teasca., doresc sa fie Biserica din Mitropolia Olteniei, Ramnicului si
Severinului, unde ma trimeteti Arhipastor, cucerind suflete pentru Domnul
Hristos, ridicand pe cei cazuti, incalzind suflete reel si indiferente, in-
drumand suflete gresite si ratacite, fortificand suflete slabite si purtand
grije de tot sufletul increclintat calauzirii mele, precum se cade sa se
mangaie suferintele, sa se implineasca lipsurile, sa se aline durerile celor
in stramtorari si in nevoi.
Sire,
In aceste sentimente crestinesti inteleg sa lucrez in Eparhia unde
voia lui Dumnezeu si Inalta incredere a Maiestatii Voastre ma oran-
duesc Mitropolit.
Voiu sluji cu sfintenie Bisericii noastre si voiu pastori cu iubire
si cu blandete, in adeva'r si in dreptate. Intru aceasta voiu lua putere
din binecuvantarea Domnului Hristos, Dumnezeescul Pastor, care sufle-
tul si-a pus pentru oile Sale. Voiu lua indemne din zelul si aposto-
latul Sfintilor Ucenici si Apostoli, ca si din pilda marilor Ierarhi, cari
au pastorit ca Episcopi in partile Olteniei, mai cu osebire a celor din
veacul al XVIII-lea. A marelui Antim Ivireanul, a ca'rturarului Damaschin
care traduce si tipareste mai toate cartile de ritual ; a invatatului Chesarie,
bun cuvantator, milostiv si darnic, care tipareste multe carfi bisericesti,
in primul rand Mineele pentru prima oars in romaneste ; a gospodarului
si carturarului Filaret care continua lucrarea tiparirii Mineelor.
Voiu sluji cu toata ravna si altarul Patriei noastre scumpe, unde
fiecare bun Roman se cade sa aduca tot ce are mai bun si mai ales
in fiinta lui, toate puterile sale de lucru, toata priceperea sa, tot spiritul
de servire si de jertfa.
Biserica trebue sa fie si azi ca in tot trecutul sau sprijin
moral al Neamului, sa dea tarie sufletului romanesc prin duhul infratirii

www.dacoromanica.ro
Cronies Intend 7g5

si al unirii, al rabdarii si al increderii. $i iarasi, in fata unor bolnavi-

cioase manifestari, streine de sufletul romanesc, Biserica este chemata
sa redea acestui suflet, in toata plinatatea, omenia, curatia, bunatatea gi
nobletea ce intotdeauna au impodobit viata nobilului popor romanesc,
care n'a cunoscut pans acum teroarea si asasinatul, Drept aceea, va
face sa reinvie constiinta cresting ca dreptar in viata, va face sa spo-
reascd in oameni si printre oameni frica de Dumnezeu, omenia, cinstea,
dreptatea, credinta, dragostea si nadejdea cresting. Iar legea morals sa
fie calauzita pentru toti spre tot mai bine.
Chem binecuvantarea Domnului asupra Tarii pi Neamului nostru
*i ma rog Dumnezeului Parintilor nostri sa vegheze asupra lor in aceste
grele si pline de primejdii vremuri.
Inca ma rog pentru stapanirea, biruinta, pacea, sanatatea si man-
tuirea Maiestatii Voastre. $i ca Domnul Dumnezeul nostru sa Ni va
daruiasca Neamului, pentru care atata lucrati, intru indelungati Bi gloriosi ani.
Faca Dumnezeu ca Domnia Maiestatii Voastre sa fie un lung sir
de ani de lumina, de cultura, de pace, de rodnicie si inflorire in toate.
Reverse Dumnezeu Harurile Sale Ceresti peste Maiestatea Voastre
si peste Augustul Vostru Fiu gi al nostru mandru Mare Voevod Mihai
de Alba-Iulia.
Sa traiti Maiestate, fericit, peste o Romanie units, putemica gi fericita" .
Dupa cuvantarile II. PP. SS. Mitropoliti Irineu al Moldovei si
Nifon al Olteniei, Majestatea Sa Regele a rostit acest inaltator raspuns,
in care lauds vrednicia noilor alesi, aratandu-le apoi pi indatoririle ce
au intru pastorirea turmei cei cuvantatoare pe calea binelui, a pacii gi
a dragostei de Biserica si Neam.
Inalt Prea Sfin(iile Voastre, Prea Cucernici Paring,
0 turmci fora pastor este menitci pieirei; iota de ce Biserica noastrd
si cu Mine ne bucurdm cdnd astdzi incredinteindu-vci dupd stra.moseasca
dating cel rjele Arhiepiscopiilor Voastre, sufletele noastre se umplu de bucurii.
Mitropolia strdmoseascci a Moldovei si aceea nou infiMtatci a 01-
teniei si -au gdsit dupd formele ordnduite, pdstorii lor.
Sunteti chemati a conduce Biserica streimoseascd in cloud parti opuse
ale Tarii, dar care se aseamdnd prin tot trecutul lor. In ele Voevozii cre-
dinciosi ai trecutului au statornicit frumoase asezeiminte de credintei si de
culturei ;in ambele eparhii au lost vladici can au strdlucit asupra Bise-
ricii si Neamului prin iubirea lor de neam si puterea mintii lor.
Atilt in Moldova cat si in Oltenia poporul a stiut sd fie vrednic de
streibuni si a ldsat urmasilor pilde ineilkitoare de vifejie, de credinki si de
inaltd cdrturdrie.
Soarta a voif ca in aceiasi zi sa fill investiti cu inaltele Prea Sfin-
(iilor Voastre misiuni de apiir tori si rdspdnditori ai credintei. Semn
vadif cd Domnul Dumnezeul nostru urea incci odafei sd orate cei unitatea
noastrd nationalci este pldcutd Lui si cd din inciltimea injelepciunei Sale
o binecuvanteazd si o intdreste ca sd fie neinfrantci.
Ceitre El in once clips sd ni se indrepte geindurile si mul(umirile
noastre, rugandu -ne sd ne intdreascd fi mai puternic bratul ca sd apcircim
nestirbit mostenirea striimositor nostri.

www.dacoromanica.ro
726 Bisertca OrtodoxA RomanA,

malt Prea Sfinfiile Voastre,

Cuvinfele ce Mi le-afi rostit, cat fi uthrile ce Mi le facefi M'au
wig-at adanc ci vd mulfumesc din toaki inima.
Ina lt Prea Sfinfite Irineu Mitropolit at Moldovei fi Sucevei,
Prin intarirea ce fi-o dau astcizi inmanandu-fi toiagul arhiepiscopal
al Moldovei, primecti o frumoasd moftenire.
Te urci pe Scaunul cinstit de Walla vliidici de seams, Iosif Mufat
primul Mitropolit at Moldovei, Dosofteiu primul poet at Romanilor, a carui
Psaltire a rcimas nepieritoare in isforia culturii noastre, Veniamin Costache
marele thrturar, fi a multor alfi vestifi erarhi.
Te urci pe scaunul Mitropoliei din lafi, oral care in isforia Nea-
mului nostru e insemnat de atatea fapte, cari stau la femelia unitafii
noastre romangti.
Te urci pe scaunul unei eparhii in care invalcitura bisericeasth a
lost totdeauna la loc de mare cinste.
Acestea sunt raboaje pe calea istoriei, care se, -fi arate mai luminos
de cat vorba, calea ce ai de urmat.
Chemat, prin increderea celor in drept, sec chivernisgti dupa porunca
lui Hristos aceste frumoase plaiuri fi vai, sunt sigur ca intemeiat pe fru-
moasa pregcitire ce o ai, vei p11 se, intrebuinfezi simbolicul toiag de care
vorbefti spre mai marele fobs at Bisericii fi at Neamului.
Moldova fi Iacul, cari prin inalta for pricepere a nevoilor obftei
Neamului au pricinuit prin patriotismul for toate unirile romanefti, sunt
chemate sub infeleapta chivernisire a malt Prea Sfinfiei Tale se, lumineze
fi mai departe pe terenul desvoltarii intelectuale a Bisericii noastre.
Ce frumos intrungte in sine aceasta eparhie cloud din menirile de
cdpetenie ale Bisericei nafionale anitatea sufleteasth a Neamului prin fap-
tele savarfite la Ia$i, $i thspandirea focului sacru al credinfei isvorite din
vechile wiliminte voevodale de la Neamf.
La aceasta se adaugii dupa o inalta oranduire Dumnezeeasca fi nu-
mete ce-1 porfi : Irineu, adith Pace , Inca una din menirile creftincitcifii.
laid cum se glisesc astfel fericit intrunite aceste trei meniri ale Or-
todoxiei nafionale. Patriotismul panel la jertfa de sine, luminarea sufletelor
prin inveiffitura Fiului Omului qi impiiciuirea printre oameni.
Nici o mans omeneasca n'ar fi putut alccitui o astfel de impreunare,
ea numai de la Dumnezeu poste fi.
Pane, eri ai lost dascal timp 'de 35 de ani, askizi incredinfandu-fi-se
acest toiag porngti ca banal pastor se, -fi pcizefti fi indrumezi turma
binecredincioasci.
Puterea Bisericii se judeca clupd puterea de iradiafiune fi de con-
yingere sufleteasca a slujitorilor seii.
Cum Moise in desert a spintecat stanca cu toiagul sau fi a izbavit
setea poporului sau, afa malt Prea Shrift! Ta cu carja-fi vladiceasth, vei
spinteca norii infunecafi fi vei trebui se, rcispandefti in sufletele insetate
lumina binefaccitoare a credinfei adethrate a unei Biserici vii, a unei Bi-
serici ce pe zi ce trece trebue se, se apropie de sufletele fiilor ei.
Pregeitirea at& de temeinicd ce ai primit-o, invcifeitura ce ai sorbit-o
de la atoll vestifi dascali, ifi ufureaza calea ccitre aceasta menire afa de
inalta fi de frumoasa.

www.dacoromanica.ro
Cronies, Intern& 727'

Fa ca aceasta eparhie cu atatea asezeiminte striimosesti sa fie ade-

vciratul focar al Ortodoxiei de astazi.
Ajuta cu puterile tale fi cu harul pe care Domnul Dumnezeul nostru
trebue sa -1 reverse asupra alesului Sau sa ajuli ca Biserica nafionala
romans sd fie cea mai luminoasci, cea mat puternicii, nu numai cea mat
mare dintre Bisericile ortodoxe.
inaintasii malt Prea Sfinfiei Tale, cu adcinca for pricepere, fi-au pus
la indemanci uneltele bine alcatuite, fii de azi inainle, mesterul cel bun,
care sa insuteascd talantul incredinfat lui de staponul sou.
halt Prea Sfinfia Ta,
Asteizi, tocmai prin acele fapte incilfeitoare petrecute in Cetatea Iasilor,
-nu mai ai de pcistorit o eparhie de hotar, dar pe teritoriul ei se gciseste intr'un
-colt at munfilor unul din simbolurile apcircirii granifei ft al puterii de rezistenfd
a Neamului nostru contra tuturor cotropitorilor dusmani Oituzul.
Oituz simbol a rezistenfii noastre, dar fi pada vie a ce lane dd
credinfa credinfa, fauritoarea tuturor indurcirilor fi a tuturor rezistenfelor.
Un popor, care in ascendenfa sa isi pierde credinfa, a si infrat pe
calea pieirii ; iota de ce in opera de consolidare nafionalci intdrirea acestei
puferi de a ramOne storm& in fafa tuturor valurilor vremei, este una din
marile sarcini ale Bisericii.
Fcigdduesti in cuvanlarea care Mi-ai rostit-o, ca toiagul ce 1-ai
primit, pricepi sa -1 folosesti, pentru mcintuirea tuturor celor rcitacifi. Sa
le ajute Dumnezeu ca ad -/i indeplinesti, pond la capdt, aceasta nobild
menire, sa readuci la cdminul incalzitor de suflete at Bisericii, pond fi
edam oaie reiteicitci fi ultimul fiu risipitor.
malt Prea Sfinfia Ta Nifon
Mitropolit at Olteniei, ROmnicului fi Severinului,
Fiu al fdrii Oltenesti, prin harul lui Dumnezeu A-tot-puternicul, ai
Post hiirdzit sa fii primal pastor at nouei Mitropolii.
Desigur ca in clipa in care Marele Colegiu Bisericesc te-a desemnat
Nouci ca occirmuitor at acesfei eparhii, sufletu-fi s'a umplut de bucurie,
ca pe aceste meleaguri, unde to -ai nciscut, sa pofi urma frumoasa opera
de inteirire a Bisericii strcimosesti ce ai inceput-o asa de rodnic in Epis-
copia Husilor.
De cond to -ai pus la mance*: in acea parte a Moldovei de mijloc,
am urmiirit cu nesfcIrsit interes faptele malt Prea Sfinfiei Tale.
Am vazut cu deosebilci bucurie ca to -ai silit sa inteiresti eparhia prin
.prea frumoase infciptuiri, atat morale cat fi materiale.
Te-ai strdduit prin Foote puterile ce fi le-a deiruit Domnul sa faci
din Biserica ce o pcistoreai un organ via, o institufie de inalta morald
crestineascd, de intcirire rometneascci fi de solidaritate nafionald.
Cu acest frumos renume to asezi asteizi in Scaunul Mitropolifan at
Olteniei si tocmai din aceasta cauzci a Post pentru Mine o bucurie sa-fi
incredin fez astdzi aceasici ccirje arhiepiscopalci.
Ca pastor at nou createi Mitropolii esti, dupci cum prea bine ai spus-o,
armas al unor marl ierarhi : Antim Ivireanu, Damaschin, Chesarie $i alfii ;
lumina inhiptuirilor fi culturei for lumineath asteizi Inca Biserica Olteniei.
Si malt Prea Sfinfia Ta esti un carturar, sunt deci convins, ca

www.dacoromanica.ro
728 133serica OrtodoxA RomAnA,

noua inalfare ce se aduce Craiovei fcicand-o resedinfa Mitropolitana, va

ridica acest colt de Tara, si pe acest teiram al culturei romcinesti, tciretm.
atat de necesar pentru inteirirea Romaniei printre neamurile civilizate.
In eparhia aceasta a fost, la Govora, prima tiparnifei a Tarii noastre,
deci are o veche tradifie infra reispeindirea cuvantului tipiirit.
Malt Prea Sfinfia Ta,
Prin Cuvintele ce Mi le-ai rostit astazi sunt fericit a vedea pe ce
cale esti hoteirit sei pasesti in noua-fi demnitate.
Btii prea bine Ca vorbele de Slujitor al Altarului si al Bisericii",
nu sunt o formula goals, ci sun! o realitate, fill apoi ca pilda de sus
vine si ca, data vrei ca preolimea eparhiei sei fie la inalfimea chemarii
sale, Episcopul e acela care trebue nu numai prin vorbe, ci si prin fapte-
sii arate calea scinatoasei de urmat.
Si aceasta cale ce la Husi ai posit-o asa de vrednic este o chezasie
care face ca Biserica noastra sei devie una din institufiile cele mai vii ale Torii:
Eu cer Biserica vie nu numai ca o formula morals abstracts, ci
ca o park insemnatei a viefii de toate zilele a poporului roman. Oare in
tot trecutul nostru nu impletea asa de puternic noliunea de Paine fi nofi-
unea de Biserica incest noliunea de crestin se confunda cu aceea de Roman?
Interesele Romaniei au fost totdeauna interesele Bisericii sale, apei-
rarea Toni era si apararea credinfei, ineilfarea religiei era si ineilfarea Patriei.
Iatei ce a trait veacuri de-a remdul in sufletul tuturor locuitorilor
acestui colt al lumii.
Toate interesele Romaniei si ale Neamului romemesc sunt si interesele
Bisericii. Biserica apeirand Romania si Romemismul, se apeirci pe ea insasi.
Deci, pe lane! ostasii cu armele, cari ne apeirei cu trupul for gra-
nifa si la care ne gandim totdeauna cu nesfarsitei dragoste si recunostinfei,
trebue in orice clipci sei fim updraft de ostasii sufletului.
Surd convins ca Malt Prea Sfinfia Ta vei peisi pe aces! luminos
drum si ca vei pane toata ratma si toald infelepciunea mMfii si a inimei
pentru ducerea la bun sfeirsit a inaltei si frumoasei misiuni in care
to -am intarit.
Malt Prea Sfinfiile Voastre,
Pasifi acum cu incredere, CO tofi, si Eu in primal rand, vom ur-
mciri cu dragoste si nespus interes, drumul pe care pasi f sl sei ne rugam
Celui A-tot-puternic sei vei ceileiuzeascci si sci vei intareascci spre mai
marele bine al Bisericii straMosesti si al Neamului Rom anesc.
Siincitate !

La sfarsitul cuvantarii Maiestatii Sale Regelui, corul Patriarhiei a

cantat: Multi ani traiasca".
Dupes terminarea ceremoniei, noii investifi, au fost adusi la Sfanta
Patriarhie cu acelas alaiu alcatuit astfel: Prefectul Polijiei Capitalei,
Protoereii Capitalei, un escadron de cavalerie, Arhidiaconii care purtau
carjele, II. PP. SS. not alesi, trasura regala cu I. P. S. S. Nicodim
Patriarhul Romaniei, impreuna cu I. P. S. Nicolae Mitropolitul Ardea-
lului, trasura regala cu I. P. S. Nifon Arhiepiscopul Craiovei si Mitro-
polit al Olteniei, Ramnicului si Severinului, nou investit, impreuna cu d.

www.dacoromanica.ro
cronies Interns 729

Stancu Bradisteanu Secretarul general al Cultelor, trasura regala cu I.

P. S. Irineu Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei,
nou investit, impreuna cu d. Ioan Nistor Ministrul Cultelor si Artelor, iar
la urma un escadron de cavalerie.
La inapoiere, in usa bisericii Sfintei Patriarhii, lt Prea Sfintitii
Mitropoliti nou investiti au fost primiti de catre Prea Sfintitii Episcopi
si Arhierei, dupe care a urmat un Polihronion in Palatul Sfintei Patriarhii.
Ina ltii Chiriarhi si toti cei poftiti sa ia parte la investiture au trecut
apoi in sala cea mare a palatului Sfintei Patriarhii, unde I. P. S. Pa-
triarh Nicodim a rostit cu acest prilej un scurt cuvant, aratand insem-
natatea pentru Biserica ortodoxa romans a investiturii celor doi ierarhi.
I. P. S. Mitropolit Irineu al Moldovei a raspuns prin cateva cuvinte
alese, dand slava lui Dumnezeu pentru inalta dregatorie bisericeasca cu care a
fost investit, si multumind tuturor celor ce au luat parte la aceasta sarbato are.

Instalarea Malt Prea Sfinfitului Irineu in scaunul de Mitropolit al

Moldovei pi Sucevei. Ziva de Duminica 17 Dechemvrie 1939, a fost
prilej de mare sarbatoare pentru orasul Iasi si intreaga Moldova dintre
Carpati si Prut, aceasta zi flind sorocita pentru instalarea malt Prea Sfin-
titului Irineu in scaunul de Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Mol-
dovei si Sucevei. Stralucirea sarbatorii avea sa fie cu atat mai mare, cu
cat lua parte la ea insusi Prea Fericitul Patriarh Nicodim, care venea
sa aseze in scaunul eparhiei ce fusese pastorita si de Prea Fericirea Sa,
pe vrednicul urmas si tot deodata sa-si ia ramas bun de la clerul si norodul
dreptcredincios ce-i fusese dat subt parinteasca obladuire in anul 1935.
Duminica dimineata, la ora 93°, capeteniile autoritatilor civile, mi-
litare si bisericesti au venit in gara Iasi, intru intamPinarea inaltilor
oaspeti. Potrivit datinei, Primarul orasului a primit pe noul arhipastor,
cu paine si sare, rostind apoi un cuvant de buns venire. A raspuns I. P. S.
Mitropolit Irineu, multumind pentru calduroasa primire. S' a alcatuit un mare
alaiu, care a strabatut strazile orasului de la gara si pane la Mitropolie.
La Mitropolie Inaltii Chiriarhi au fost intampinati de P. S. Arhiereu-
vicar Valerie Botosaneanul, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.
Printre oaspetii care au luat parte, impreuna cu Prea Fericitul
Patriarh Nicodim, la sarbatoarea inscaunarii malt Prea Sfintitului Mitro-
polit Irineu, amintim pe : d. Victor lamandi Consilier Regal, PP. SS.
Episcopi Tit al Hotinului, Grigorie al Argesului, Efrem Tighineanul,
Ilarion Bacaoanul, Eugeniu Suceveanul ; d. Ioan Nistor Ministrul Cultelor,
d. Petre Andrei Ministrul Educatiei Nationale, d. Traian Ionascu Re-
zident Regal, dd. prefecti ai judetelor din Moldova, precum si capeteniile
tuturor autoritatilor civile, militare, scolare si bisericesti din Moldova.
Dupa savarsirea slujbei Sf. Liturghii, d. loan Nistor Ministrul Cultelor
si Artelor a cetit Inaltul Decret Regal prin care I. P. S. Irineu Milialcescu
a fost intarit in scaunul de Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Mol-
dovei si Sucevei. P. C. Preot Gheorghe Vintilescu, Directorul Sfantului
Sinod, a cetit gramata patriarhiceasca de intarire canonica in scaunul
Mitropoliei Moldovei a I. P. S. Irineu Mihalcescu Ramniceanul.
Apoi malt Prea Fericitul Patriarh Nicodim a rostit aceasta
inaltatoare cuvantare :

www.dacoromanica.ro
730 Biserica Ortodox A Roman/4

Domnule Consilier Regal, Domnilor Ministri, Domnule Rezident Regal,

Domnule Primar gi Onoratci Asistenici,
Prin trecerea smereniei mele la scaunul de Patriarh at Romaniei,
scaunul de Arhiepiscop at Iasilor si de Mitropolit al Moldovei si Sucevei
a limas vacant. Pentru ocuparea lui de catre un nou titular, s'a convocat
pentru ziva de 29 Noemvrie 1939, Colegiul electoral pentru alegerea
,episcopilor si arhiepiscopilor-mitropoliti.
Aceasta adunare a desemnat prin votul sau ca Arhiepiscop at
Iasilor si Mitropolit at Moldovei, pe tnalt Preasfintitul Irineu, Arhiepis-
copul-locotenent at Craiovei. Alegerea aceasta a fost intarita de Ma-
jestatea Sa Regele, si in ziva de 12 Dechemvrie curgator, malt Preasfintia
Sa a fost investit, dupa datina Tariff de Majestatea Sa Regele, cand i
s'a inmanat si toiagul pastoral. Iar astazi, malt Preasfintia Sa s'a pre-
zentat aicea la Iasi, spre a-si ocupa Scaunul mitropolitan.
malt Preasfintitul este cunoscut bine in toata Tara, dupa munca hamica
ce a depus timp de peste 35 de ani ca profesor emerit la Universitatea
din Bucuresti, dand Bisericii peste 35 de serii de titrati pentru slujba
pastorale, din care astazi o multime slujesc Bisericii in toata Tara, ca
preoti, profesori, arhierei, episcopi si chiar mitropoliti.
In afara de munca de profesor, malt Preasfintia Sa s'a indeletnicit cu
scrisul, dand la lumina numeroase scrieri in toate ramurile teologice,
imbogatind astfel literatura bisericeasca si inlesnind mai ales studiile re-
ligiei in facultatile de teologie, in seminarii, in licee, etc. Dupe aceea
malt Preasfinlia Sa a colaborat la numeroase reviste bisericesti si
stfintifice, contribuind la deslegarea a numeroase probleme si chestiuni.
malt Preasfintia Sa a muncit si pe taramul pastoral, ca preot la
biserica cea mai insemnata din BucurestiAmza ; ca Arhiereu-vicar at
Sfintei Patriarhii, cu titlul de Targovisteanu ; ca Episcop-locotenent at
Ramnicului si Noului Severinsi in fine ca Arhiepiscop-locotenent al Craiovei.
A ocupat malt Preasfinlia Sa si posturi in serviciile Statului, ca
cel de Secretar General at Ministerului Cultelor ; a lucrat in numeroase
comisiuni, etc.
kith', in linii generale, munca indelungata, felurita si rodnica pe
care malt Preasfintitul Irineu a desfasurat-o pans acum in folosul Bi-
sericii si Patriei. Toate acestea dau marl speranle, ca malt Preasfinlia
Sa si pe Scaunul mitropolitan at Moldovei va desfasura o activitate tot
atat de rodnica, cu priceperea de care a dat dovada, cu tactul ce-1
caracterizeaza si mai ales in spiritul iubiru si al pacii crestine, cum it
arata numele de Irineu, omul pacii. Uncle trebue insa, malt Preasfintia
Sa stie sa fie si energic, si aceasta tot in interesul ordinei si al disci-
plinei spre binele tuturora.
malt Preasfintite Irineu, tare as dori acum sa-ti recomand si eparhia
Moldovei, pe care esti chemat sa o pastoresti, dar mi-ai apucat inainte.
In frumoasa -%i cuvantare, pe care ai rostit-o la investiture in fata Majes-
tatii Sale Regelui, ai aratat asa de pe larg si asa de amanuntit, ca Mol-
dova si Iasul iti sunt bine cunoscute.
Totusi astazi, cand ma despart de Scaunul mitropolitan at Mol-
.dovei, in sa fac marturisire despre felul cum am fost tratat eu aicea

www.dacoromanica.ro
Cronies Intern. 731

4i din aceasta marturisire vei intelege gi mai bine uncle ai venit gi

intre tine ai venit.
Ina It Preasfintite, Ina It Preasfintia Ta ai venit aicea de pe o catedra
universitara gi de pe un scaun arhiepiscopal. Eu cand am venit ca mitro-
polit aicea, am venit de la monastire. Totugi mi s'a facut gi mie atuncea,
cum ai vazut azi, o primire voevodala, m'au adus aicea, in aceasta
mare* Catedrala, plina pans la imposibil de fume aleasa gi mi s'au
spus cuvinte bune gi de mare incurajare. S'a dat in cinstea mea un ()spat
domnesc gi m'au dus gi m'au agezat intro case iaragi domneasca.
Dar seara, cand am ramas singur, mi se parea ca am visat gi am
Inceput ss ma gandesc, cu ce ag putea eu sa raspund la toata cinstea
ce mi se facuse. Ma gaseam tare incurcat gi nedumerit, caci nu vedeam
putere indestulatoare la mine pentru tot ce se agtepta, poate, sa fac.
Incepand insa chiar de a doua zi, m'am apucat sa fac cunostinta
cu colaboratorii mei. $i cu cat ma sfatuiam mai mult cu ei, afland tot
ce-i in Mitropolie gi in Eparhie, gi vaza.nd care sunt gi puterile colabo-
ratorilor, prindeam mereu curaj. Am chemat gi preotimea de afara. La
inceput pe protopopi gi proestogi, ca la 70 de barbati, ca ss stau
de vorba gi cu ei.
In monastire sutele de calugari gi de ucenici veniti din cele patru laturi
ale Tarii, cu carte putinfica gi cu nici o legatura intre ei, ar fi socotit cineva
a nu poate fi nici o intelegere intre ei gi cu ei. $i totugi aduceau gi
ei ceva : aduceau o credinta vie, o dragoste de monastire, o smerenie gi o
ascultare negovaelnica gi convingerea ca tot ce fac trebue sa faca pentru
Domnul. Acestea adesea bateau titlurile de gcoala, oricat de pompoase
ar fi ele. In puterea acestor virtuti ei erau gata la once: slujbs bisericeasca
neobosita ; munca hamica in toate atelierele monastirii gi in tarinele ei.
$i aga de frumos s'a desfagurat viata in monastire, incat in timp de zece
.ani, n'am fost nevoit sa dau macar o pedeapsa de 100 metanii.
De aceea, fiindca mentinerea bunei randueli nu mi-a rapit timp
aproape de loc, am putut ca timpu] ramas fiber sa -1 intrebuintez la scris
Si la tradus. Cele mai multe din lucrarile mele, in numar de peste 75,
sunt scrise gi tiparite in sfanta monastire a Neamtului. Tot aicea am
lucrat la traducerea Bibliei, atat cea complete care a aparut in Tipografia
Cartilor Bisericegti din Bucuregti sub grija Sf. Sinod, cat gi cea ilustrata.
Acum ma aflam in fata a 70 de barbati, toti cu titluri academice,
cu activitate pastorale mai mult sau mai putin lunga gi unii cu carun-
tetea in peril capului. In asemenea adunari sunt oameni cu pareri diferite, la
care fiecare tine sal gi le afirme. Ma gandeam ea va trebui ss am de lucru
spre a-i pune de acord, caci trebile pastorale trebue sa mearga unitar.
Dar indata ce le-am aratat scopul intalnirii noastre, care sunt
vederile mele in trebile pastorale, cum ii privesc eu ca apropiati cola-
boratori gi ajutoare ale mele, le-am cerut sa-mi arate gi ei, care este
situatia in eparhie. $i astfel, intro discutie de mai multe ore, ne-am
lamurit, gi la sfargit gi ei gi eu ne-am exprimat dorinta, ca asemenea
intalniri sa fie cat mai dese.
Drept va spun ca nu gtiu care de la care a folosit mai mult, ei
de la mine, sau eu de la ei. $i n'am putut incheia altmintrelea intrunirea,
decat cu rugaciune in biserica, cand le-am conferit gi ranguri bisericegti.

www.dacoromanica.ro
732 Biserica Ortodox A RomAnit.

Am avut apoi intalniri cu preotii eparhiei in diferite locuri si tot

asa de placute. Mi-aduc aminte ea am avut una la monastirea Nearat:
Acolo jumatate de zi ne-am sfatuit si o jumatate de zi am vizitat ama-
nunfit monastirea. Cand la despartire unii din preoti mi-au spus ca au_
fost in clopotnita si au vazut clopotele si se caiau ca ei nu le-au auzit
niciodata. Atunci am zis : cand vin eu pe la voi, ma primiti si ma
petrecefi in sunetul clopotelor. Pentru chipul frumos cum ati stiut sa
ducefi consfatuirea, am dat ordin ca sa fiti si voi petrecuti in sunetul
clopotelor, si asa au plecat petrecuti de dragostea mea si a tuturor
parintilor si ucenicilor din monastire.
Asa au fost mereu intalnirile mele cu preotii si multumita acestei
apropieri si intelegeri, treburile duhovnicesti si pastorale ale eparhiei
s'au desfasurat cu spor sf cu rezultate multumitoare, cu toate ca la.
inceput erau si chestiuni grele, cum a fost stilismul si sectele. In toate
insa munca cea grea au savarsit-o cei multi. Eu doar am indrumat,
am povatuit, am carmuit.
Daca trecem in laturea economics, lucrurile s'au petrecut la fel.
Se planuise Inca de mult cladirea unei case de raport la strada
Stefan cel Mare, dar a tot fost amanata. Mitropolitul Iosif a restaurat
Catedrala mitropolitank, a procurat si restaurat palatul lui Mihai Sturza,
Voevodul Moldovei, unde a instalat Seminarul Veniamin, care statea
prin case cu chirie si a cladit casele unde e instalata administratia
eparhiala. Mitropolitul Partenie n'a stat mult la Iasi, si a restaurat pompos
Palatul mitropolitan. Mitropolitul Pimen a vrut sa adune mai intai sumele
necesare si apoi sal puns cladirea in lucru, dar cand adunase vreo
4.000.000, a venit crahul bancilor si banii s'au pierdut. Eu am gasit
numai niste resturi, cateva sute de mu de lei. Am chemat insa pe
consilieri si am zis : sa ne apucam sa zidim casa, cu restul amintit mai
sus, cu imprumuturi, ce se puteau realiza, si sal se plateasca din chiria
casei. Zis si facut. Consilierii au pasit la lucru si din primavara." pans
in toamna, a fost gata casa cu trei randuri, frumoasa, bine stilizata, in
care s'a instalat si o librarie eparhiala. Ea va fi o sursa insemnata de
venit pentru Mitropolie. A costat peste 4.000.000 lei.
Cui se datoreste ea, daca nu muncii si sarguintii consilierilor mei?
Le aduc acum aici toata lauda mea.
hid in trasaturi cu totul generale, sarguinta preotimii si in laturea
economical. Dar socotiti ca scumpii mei fii duhovnicesti au ramas mai
prejos? 0, nu!
Erau ponosite pe dinafara amandoua catedralele mitropolitane.
Asta jena din cloud puncte de vedere : sedea rau ca tocmai Catedrala
sa fie in stare rea. Dar mai era ceva jenant : Eu tot dam in grija preo-
tilor sal tidal bisericile si curtile for in stare buns si curata. Se prea putea sa
mi se zica : Dar malt Preasfintia Ta de ce nu ingrijesti catedralele ?
Atunci mi-am pus in gand sal fac ceva, ca sa inlatur aceasta stare
jenanta. Dar cu ce ? Am chemat pe ministrul meu de finante, consi-
lierul economic si 1-am intrebat cam ce sume am avea pentru reparatii,
El, dupal ce s'a scarpinat in ceafa si de doual on in tample, mi-a spus
ca s'ar gasi cam vreo doua sute de mii de lei. S'a dovedit insa, in urma, ca.
n'a putut da decat 100.000 lei, Devizul era insa de peste un milion lei,

www.dacoromanica.ro
Cronies Interns 733

Atunci m'am adresat credinciosilor de pretutindenea. $i ce socotiti

-ca s'a intamplat7 Va aduceti aminte ca tin popor biblic, infometat in
pustie, s'a rugat lui Dumnezeu sa-1 scoata din starea cea cumplita.
Dumnezeu i-a ascultat cererea, caci a abatut, cum zice Scriptura, vantul
Libiei si a plouat peste tabara infometatitor prepelite, trei zile si trei
nopti. Asa a facut Dumnezeu si cu mine : a adus vant din toate partile
si a plouat trei luni, nu cu prepelite, ci cu lei, cu care am putut restaura
nu numai cele doua catedrale, ci am inzestrat Mitropolia si cu un mare si
luxos autobuz de propaganda, cu treizeci de locuri. In total 1.600.000 lei.
Ploaia a inceput asa : vantul dinspre Bucuresti mi-a adus cateva
sute de mii de lei din partea domnului Ministru al Cultelor, Victor
Iamandi ; 200.000 lei, din partea domnului Mitita Constantinescu, Gu-
vernatorul Bancii Nationale, actualul Ministru de Finante, care apoi mi-a
.dat si 500.000 lei pentru seminarul de la Neamt. Din Iasi, Primaria, sub
primariatul d-lui 0. Racovita, 100.000 lei ; Familia Negruzzi 100.000 lei ;
apoi Prefecturile de Iasi, Botosani, Neamt, etc. Dinspre parohii 4i mana.'stiri
vantul a adus ploaie deasa de lei ; personalut Mitropoliei si al Catedralei
,nu s'a lasat mai pre jos.
Socotiti poate ca a fost vreo presiune I Ca sa vedeti ce fel de
presiune, iata un exemplu : La Catedrala se afla batranul arhidiacon
Varlaam Arghirescu. S'a inscris sa dea si el ajutor. A venit la mine cu
4.000 lei, i-am primit si i-am multamit. Dupa o lung a venit iar cu 4.000
lei. M'am uitat lung, dar n'am zis nimica, decat i-am multamit. Dupa
alts tuna vine iar cu 4.000 lei, Atunci i-am zis : nu, nu mai primesc
de la Sfintia to cal doara stiu ca n'ai decat o leafa." mica. La asta el
mi-a raspuns : trebue sa primiti, ca eu am fagaduit lui Dumnezeu sa dau
un an intreg, cate 4.000 lei pe tuna!
In celelalte laturi ale administratiei eparhiale am intalnit acelasi
concurs. Iata de pilda inzestrarea parohiilor cu biserici noi, cu noi
locasuri de rugaciuni. $i in aceasta latura s'au facut minuni. Incepand
cu fruntasii vietii noastre sociale si terminand cu satenii, toti s'au in-
trecut care de care sa faca biserica mai frumoasa si mai impodobita.
Incep cam in ordinea ridicarii ctitoriilor. Tata, la Banu, satisor
mic tang Iasi, d-1 Lazarescu, dupa ce a facut o scoala, a facut si o
prea frumoasa biserica, pe care am sfintit-o eu. La Tomesti, d-nii
Zippa au ridicat si ei o minunata ctitorie, pe care tot eu am sfintit-o ;
apoi la Coarnele Caprii, d-1 Gh. Stamboliu dureaza alts ctitorie pe care
de asemenea am sfintit-o. La Munteni-Belcesti, d-1 Victor Iamandi, dupa
ce a ajutat pe toate celelalte insirate mai sus, face biserica frumoasa
in cinstea si spre pomenirea parintilor sal. La Razboeni, langa Targu-
Frumos-Iasi, d-1 Teodorescu, vice-guvernatorul Bancii Nationale, dupa
ce a facut scoala, dispensariu si locuinta pentru preot, a facut si o
biserica adevarat voevodala, zugravita si inzestrata cu odoare scumpe.
Acestea in judetul Iasi. La Pangaracior si la Stejarul, jud. Neamt, dzili
Turcanu, Scarlat Orzescu si cu toti asociatii de la cooperativa Albina,
au Meat doua biserici, adevarate catedrale. $i asa, peste tot in eparhie,
s'au ridicat zeci de biserici frumoase pe fiecare an si alte zeci de
biserici s'au restaurat. Toate din sarguinta si jertfa credinciosilor, din
dragostea for pentru Lege si din credinta for vie in Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
734 Btherica Ortodoxl Romitna

0 aleasa ctitorie i'sau mai bine o reinoire a unei vechi ctitorii

voevodale in jud. Neamt, a facut-o d-1 Profesor I. D. Stefanescu cu
sotia sa Margareta, nascuta Vlahuta. Agapia-Veche din deal, era cu
totul pustiita si darapanata. Biserica daramata, paraclisul ars si casele
in stare de ruing. Biserica acum e minunat restaurata, impodobita si
bogat inzestrata. Manastirea imprejmuita cu doua centuri de zaplazuri
solide. Un numar de chilli noui si incapatoare s'au ridicat inlauntrul
incintei, 0 populatie de peste 25 de calugarite fac slujba in acea [mo-
nastire, cu preotul care vine zilnic din Agapia noua.
Mare sprijin mi-a dat si Rezidenta Regard a Tinutului Prut. La
inceput d-1 Rezident Regal Negruzzi mi-a dat pentru Seminarul de la
Neamt 100.000 lei. Apoi actualul Rezident Regal, d-I Traian Ionascu
mi-a dat 1.100.000 lei, din care 600.000 lei pentru reparare de bise-
rici in eparhie, iar 500.000 lei pentru seminarul de la Neamt.
Peste tot insa animatorii, initiatorii si staruitorii de zi si de noapte
au fost preotii, care adesea au contribuit si baneste precum au putut.
Mai era in eparhie un neajuns. In anul 1894 s'a impartit toata
Cara in parohii. Pentru economie s'au facut parohiile mari, asa ca ade-
sea intro parohie se cuprindeau mai multe sate cu mai multe biserici.
A venit apoi improprietarirea satenilor, s'au facut sate noi, iar cele
vechi s'au merit de doua si de trei on pe cat erau. Astfel parohiile
fiind prea marl si satele ce le alcatuiau adesea departe unele de altele,
o cautare pastorale cum se cade nu se putea face. Sufereau oamenii,
sufereau si preotii si doar sectele castigau. Ori de cate on s'a cerut
lecuirea acestui rau, nu s'a putut obtine. Se invoca chestiunea econo-
mica. A trebuit sa vine la Ministerul Cultelor omul care sa priceapa
lucrurile si interesele superioare, sociale si de Stat si sa aiba si energia
trebuitoare, si deodata s'a inzestrat Tara cu 1.000 de parohii, trimi-
tandu-se in campul Bisericii 3.000 de lucratori. Cu acest prilej eparhia
Moldovei a capatat 70 de parohii, adica 210 lucratori duhovnicesti.
Primaria Iasi Inca a contribuit simtitor la infrumusetarea Catedralei si
cladirilor ei. Acestea s'au inceput sub primariatul d-lui 0. Racovitza,
s'au continuat sub primariatul d-lui Esianu, care a facut grilajul gradinii,
a largit strada din fata Mitropoliei si a inceput daramarea caselor dintre
Mitropolie si Teatrul National. Acum lucrarile le continua d-1 General
C. Ionescu, Primarul Ia§ului, care cu jertfe de doua-trei milioane e pe
cale de a termina cea mai frumoasa aranjare a centrului Iasilor, prin
unirea pietii Mitropoliei cu cea a Teatrului National.
Cel mai mare concurs, insa, 1-am avut din partea tuturor oameni-
lor de bine pentru reinzestrarea sfintei Monastiri Neamtu, cu peste
patrusprezece mu de hectare, care a atras apoi dupe sine si reinzestrarea
celorlalte monastiri din Tara, iarasi cu o intindere de aproximativ doua-
zeci si sase mil de hectare. Ctitor mare aici in prima linie si cea hota-
ritoare este Majestatea Sa Regele Carol II, care a dat binevoitorul Sau
agrement si a sanctionat legea de inzestrare.
Barbatii care au ajutat au fost : Ministrul Domeniilor Vasile Sasu
§i Subsecretarul de la Culte, d-1 Petre Andrei, cari au numit prima comisie
de cercetare. Au urmat apoi tot d-1 Ministru Sasu §i Subsecretar de la
Culte, d-1 Popescu-Nec§eVi, cari au numit a doua comisie. Dupe aceea

www.dacoromanica.ro
cronies. Intern 73.$

au urmat d-1 Alexandru Lapedatu, Ministrul Cultelor si tot d-1 Sasu

Ministrul Domeniilor si d-1 M. Cancicov, Subsecretar la Domenii, care
au dat a treia comisie, cu cei mai marl sot* de realizare, dupa care
a urmat d-1 Victor Iamandi, care a venit la Culte dupa d-1 Lapedatu.
Sprijinitori an fost multi, in prima lithe prietenii Bisericii si mo-
nastirilor, o mare grupare de cetateni alesi din Moldova, care au mers
pretutindenea si au staruit din rasputeri. Nu-i pomenesc aicea acum,
pentru multimea numelor si de frica sa nu scap nepomenit pe vreunul din ei.
Staruitori an fost apoi multi din fruntasii vietii noastre politice,
cari au sprijinit chestia la centru si in Parlament, unde Legea a trecut
cu unanimitate. Pe toti acestia ii am la pomelnic si tot pentru aceleasi
motive nu-i citez aicea.
Sunt 'Inca o multime de alte chestiuni si fapte, in care am fost
ajutat cu inima larga si cu nemarginita bunavointa, dar pentruca timpul
nu-mi ingadue, nu le mai pomenesc aicea, ci rog pe bunul Dumnezeu
sa pomeneasca el sufletele si inimile asa de binevoitoare pentru lucrul
bun si crestinesc ce 1-au savarsit.
Iata, malt Preasfintite Irineu, unde ai venit si intre cine ai venit I
Te felicit din toata inima sill urez sanatate si dragostea credinciosilor
pentru malt Preasfintia Ta, cum a fost ea pentru mine. De azi inainte
ai toate in grija : sfintele locasuri, cum si pe slujitorii si credinciosii lor.
Pentru sfintele locasuri esti ingrijitor, pentru preotime si credinciosi, parinte
iubitor si duios. Iti mai las in grija un mormant slant al unui inaintas.
at malt Preasfintiei Tale. Eu 1-am pastrat cu flori si cu candela pururea
aprinsa. Pentru ce vei face la el, vei avea rugaciunile lui catre Dum-
nezeu si via mea recunostinta.
Iar Domniilor Voastre, prea iubiti si scumpi fii duhovnicesti, si
Prea Cucemiciilor Voastre, cu ce cuvinte v'as putea eu multami pentru.
dragostea netarmurita ce mi-ati aratat si pentru largul si nepretuitul
concurs ce mi-ati dat? Voiu duce cu mine icoana scumpa a fiecartha
dintre Dumneavoastra si in rugaciunile mele pururea vb.' voiu pomeni.
Dumnezeu sa reverse peste Dumneavoastra, peste toti, darurile Sale
cele bogate si binecuvantarile Sale si sa Va binecuvinteze cu sanatate,
cu pace, cu spor in treburile D-Voastre, cu fericire deplina si cu impli-
nirea tuturor dorintelor celor de folos. Amin."
Dupa.' cuvantarea malt Prea Fericitului Patriarh Nicodim, au mai
rostit cuvant de buns urare pentru noul arhipastor : d. prof. loan Nistor
Ministrul Cultelor si Artelor, din pat-tea Inaltului Guvern ; d. prof. Traian
Ionascu Rezidentul Regal al tinutului Prut, multumind malt Prea Ferici-
tului Patriarh Nicodim pentru dragostea si intelepciunea cu care a pastorit
Biserica Moldovei, si marturisind increderea adanca in noul Arhipastor.
La sfassit, malt Prea Sfintitul Mitropolit Irineu a raspuns urmatoarele :
malt Prea Sfinfite Stdpdne, Domnule Consilier Regal,
Domnilor Miniftri, Domnule Rezident Regal,
Onorate autoriteifi, Cinstifi peirinfi # dreptcredinciofilor,
Orke lucru bun, once faptci aleasd, once pas inainte fi once in
kiptuire pe cdmpul viefii duhovniceqti, pe care le face creftinul, sunt din

www.dacoromanica.ro
736 Binerica Ortodoxii Romani

coin, randuiala $i buncitatea lui Dumnezeu, sunt un dar al harului Sciu,

un act al proniei dumnezee$ti, precum zice sfCrntul apostol Iacov, qi cum
repeta skinta noastrci Bisericci in rugaciunea de dupci amvon, de /a star-
fit& sfintei Liturghii : Toatci darea cea buns $i tot darul desavorqit de
sus este pogorind, de la Tine, Pcirinte al luminilor..."
Harul lui Dumnezeu se coboarci asupra creftinului fie de-adreptul,
adicci in chip supranatural $i miraculos, fie prin mijlocirea vaselor Sale
alese, a persoanelor sfinfite, care sunt difuzorii, conductele harului dumnezeesc.
Hirotonia, cu cele trei trepte ale ei, este sfanta taina, care se im-
partciqe$te celor spre aceasta chemafi pi pregiitifi, potrivil sfinfelor canoane
fi rcinduelilor biserice$11. Cele trei trepte ale hirotoniei constitue ierarhia
de drept divin, alaturi de care treptele intermediare ale fieccirei trepte ale
ierarhiei divine constitue ierarhia de drept uman.
Inaltarea la vrednicia de Episcop, Arhiepiscop, Mitropolit, Exarh $i
Patriarh sunt trepte intermediare ale celei mai matte trepte ierarhice,
a Arhieriei. Ace$ti !milli demnitari biserice$ti indeplinesc un mare si important
rol qi in viafa politica. De aceea la alegerea fi numirea for is parte $i
puterea secularci reprezentata in primal rand prin Caput Statului, a Su-
veranului, care in Wile ortodoxe este o persoand sacra.
Urmand acestor randuieli dumnezeefti qi omeneqti in acelaqi limp,
smerenia mea, Arhiereul Irineu Mihalcescu Rcimniceanul, am fost inallat
din Traci lui Dumnezeu $i prin vointa Majestafii Sale Regelui Carol II
qi a organelor Statului roman, al carui f e f este Majestatea Sa, prin
adunarea electiva ad-hoc la treapta de Mitropolit al Moldovei $i Sucevei.
Dupci ce am Post investit de Majestatea Sa cu dreptul de Arhipcistor
al acestei Sfinte Mitropolii, iata ca azi sunt instalat in scaunul de Ar-
hiepiscop al Ia$ilor $i Mitropolit al Moldovei prin regescul sari decret $i
prin gramata Inalt Prea Sfinfitului Patriarh.
Mulfumesc dar in primal rand, cu adanca recuno#infii Majestcifii
Sale Regelui Carol al II-lea pentru augustul decret prin care a binevoit a ma
intari in Scaunul vIcidicesc al Moldovei $i-L asigur din nou de net& rmuritul
meu omagiu de devotament $i de cea mai descivarfitii ti leala supunere,
a$a cum I-am asigurat qi la investitura qi fcigaduesc inaintea sfantului
Altar, co voiu fi unul din cetcifenii model ai Statului roman, care prin
devotamentul si nefcirmurita dragoste ce voiu Grata Majesteifii Sale in toate
clipele $i imprejurcirile, voiu contribui la binele qi fericirea acestei Tart
prin sporirea increderii desiivarfite pe care fiecare celdfean al Tcirii Ro-
mane$ti trebue s'o alba in Majestatea Sa. Dumnezeu sci ni-L trciiasca
infra multi ani spre binele $i fericirea poporului roman $i spre slava
Bisericii strcimoqe$ti.
malt Prea Sfinfite pi Prea Fericite Patriarh, Va mullumesc cu
adeincci recunoqtinfci pentru deosebita buncivoingi ce mi-afi aratat desem-
ncindu-ma de urma$ direct al malt Prea Sfintiei Voastre pe Scaunul Mi-
tropoliei Moldovei. Vci mulfumesc asemeni pentru mares cinste ce mi-afi
fault de a lua parte personal la instalarea mea qi de a ma prezenta
vrednicului cler qi credincio$ilor acestei sfinte eparhii, cotaborafori ti ur-
matori pretio$i ai mall Prea Sfinfiei Voastre, despre care mi-afi vorbit
lotdeauna cu cele mai marl elogii qi care ncidcijduesc ca -mi vor fi qi
mie tot ata t de scampi colaboratori si urmeitori. Vci mullumesc pentru

www.dacoromanica.ro
Cronica Intern& 737

tot ce ati infeiptuit aici ca Mitropolit si -mi lasati mie mostenire. Va mul-
tumesc pentru nepretuitele indrumeiri si sfaturi ce mi-ati dal asupra in-
datoririlor ce-mi incumbei ca nou Mitropolit si Va fagaduesc ca ma voiu
folosi de excelentele metode de care Vali slujit mnalt Prea Sfintia Voastrei
in conducerea trebilor acestei Mitropolit si cei voiu merge faro abatere pe
urmele maretilor Inalt Prea Sfintiei Voastre past. Dumnezeu sa Va tie
intru multi ani, in deplinei seineitate si vigoare sufleteascei ci trupeascei
pe primal Scaun al Sfintei noastre Biserici, spre mai binele ei si spre
mantuirea dreptcredinciosului popor roman !
Domnule Ministru, Va multumesc pentru osteneala ce ati luat de
a veni aci, in acest loc de unde incepe, din aceste clipe, activitatea mea
de Mitropolit al Moldovei ci Sucevei, ca sa dati citire Decretului Regal,
cum si pentru caldele si elogioasele cuvinte ce mi-ati adresat si Vci declar
solemn, ca -mi voiu da toate silintele ca sa binemerit si in viitor elogiile
pe care mi le-ati adus pentru trecut.
Domnule Rezident Regal, Va multumesc calduros pentru salutul de
buneivenire ce mi-ati adresat in numele Domniei-Voastre personal si al
poporului dreptcredincios at Tinutului Prut, pe care-I conduceti cu deo-
sebitei competent& si intelepciune .si ma simt fericit cei voiu avea norocosul
prilej de a lucra impreunci cu Domnia-Voastrei la mai binele cetelte-
nilor din Tinutul Prut.
Multumesc din tot sufletul tuturor autoritatilor, clerului, binecre-
dinciosului popor iesean si tuturor celor de fats pentru caldura si entu-
ziasmul cu care am fost primit.
Binecuvantarea Domnului Dumnezeu sa fie asupra tuturor !"
Dupe cuvantarile de mai sus, P. S. Arhiereu Valerie Botosaneanul,
inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, a savarsit indatinatul Poli-
hronion. Apoi, in numele clerului si al eparhiei Iasilor, a grait cuvant
de buns primire pentru Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Irineu.
Sfarsindu-se slujba, la amiaza, Inaltii Ierarhi si toate capetenale
autoritatilor civile, militare si bisericesti au fost poftiti la Palatul Ad-
ministrativ, unde Rezidenta Tinutului Prut si Primaria Municipiului Iasi
randuisera sa se is masa.
La terminarea ospatului s'au rostit iaragi cuvantari. Cel dintaiu a
luat cuvantul Inalt Prea Fericitul Patriarh Nicodim, graind urmatoarele:
Acum aproape cinci ani, tot in aceasta salei, reprezentantii cei
mai distinsi ai Moldovei veniserei sei-si exprime simtimintele for de bu-
curie si devotament pentru conduceitorul spiritual al provinciei lui Stefan
cel Mare, care pe atunci, din voia lui Dumnezeu, increderea Regala si
consimtcimcintul poporului, era Smerenia Mea. Scaunul mitropolitan din
a doua Capitala a Moldovei s'a dovedit in istoria tariff ca un isvor de
cultura religioasci sl nationalci. Un sir intreg de mitropoliti s'au ilustrat
in domeniul culturii literare, lucru recunoscut de toata lumea. De allfel
intreaga atmosferci a Iasilor e o atmosferei de cultura. Dar pe Ian&
cultura propriu zisa, apanaj at sufletului, chiriarhii moldoveni au caatat
sa aducei o mare contributie pe taramul gospodaresc, lasand in urma
for monumente de arta bisericeascei. Iasii se pot mandri, ca ocupei un
loc de frunte, in ce priveste aceste ctitorii, la temelia ceirora suet ingropate,

Revista Biserica Ortodoxd Ronitid, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrle-Dechemvrie. 8

www.dacoromanica.ro
738 Biserica Ortodox& Roman&

pe kinga geindurile fi dorintele pioase ale domnitorilor fi voevozilor, strei-

daniile zilnice ale ierarhilor.
Cat Noi am condus Mitropolia Moldovei pi Sucevei, Ne-am osarduit
sci adciugcim, dupei posibiliteiti, o contributie la inviorarea religioasa si
culturalci a Moldovei.
Am fericitul prilej set mul(umesc aici d-lui Victor Iamandi Consilier
Regal, care in calitatea D-sale de Ministru al Cultelor de pe vremuri,
Ne-a dat cel mai larg sprijin set redau viafci Monastirii Neamt, prin re-
cei0igarea vetrei memeistire0i, sei potolesc curentele anarhice ale stili0ilor
,si sei introduc pacea pi ordinea, aicit de necesare in once institutie.
Acum, dupei inciltarea Noastrei la Patriarhat, scaunul mitropolitan
din Iasi este ocupat de un price put ccirmaci, om al peicii, care este
I. P. S. Mitropolit Irineu. Sufletul seiu gi munca lui pe care le cunoa0eti,
it recompenseazei cu aceasta mare demnitate.
Noi, ca moldovean pi ca cel ce cunosc cutele sufletului acestui
popor credincios fi blajin, socotim ca e cea mai fel-kite-1 alegere, 1 P. S.
Mitropolit Irineu va putea continua, cu mullet road& munca pe care am
inceput-o, fi in parte am realizat-o. Moldova are un popor devotat Bisericii
fi o preotime destoinicei. Dumnezeu sci dciruiasca noului Arhipcistor ani
indelunga(i, ca sci poatci sluji cu credintei Evangheliei lui Hristos. Dar; la
aceasta bucurie a Moldovei, se cuvine sei aducem omagiul cel mai ne-
precupefit M. S. Regelui Carol al II-lea, Rege a! Culturii nationale, care
dorefte pi amid pe once tale sci sporeascei specificul culturii moldovene,
arcit and o atenfie deosebitet pentru Biserica si instilutiile iefene. De aici,
din Cetatea Culturii, sci asigureim pe M. S. Regele, in(eleptu! nostru Su-
veran, de devotamentul nostru fi de unire in ganduri fi simtiri, lucru ce
se cere, ca un imperativ al vremii.
SO traiasca Maiestatea Sa Regele Carol al II-lea fi Maria Sa
Mihai, Voevod de Alba-Iulia, MoFtenitorul Tronului.
Treiiascci Romania 0 sei prospereze Biserica Ortodox&
. Au mai cuvantat apoi: d. prof. Joan Nistor Ministrul Cultelor si
Artelor; P. S. Arhiepiscop-loctiitor Efrem Tighineanul ; d. C. Rascanu
secretar general al Rezidentei Tinutului Prut ; d. general C. Ionescu
primarul orasului Iasi ; d. prof. I. Tanasescu rectorul UniversitAtii Mi-
hailene; P. C. Preot prof. Valeriu Iordachescu presedintele Clerului din
Moldova sl d. avocat I. Axinte deputat.
Tuturor le-a raspuns malt Prea Sfintitul Mitropolit Irineu, multu-
mind pentru dragoste si increderea ce i se arata si fagaduind ca va
pastori dupa pilda marilor sai inaintasi, care au cinstit scaunul Mitro-
poliei Moldovei. A incheiat apoi cu urari de glorioasa si fericita domnie
pentru Maiestatea Sa Regele Carol al II-lea, si de indelungata si rodnica
pastorie pentru malt Prea Fericitul Patriarh Nicodim.
Diaconul GHEORGHE I. MOISESCU

Sfin(irea a trei biserici in tinutul Zarandului. Tinutul Zarandului

este bogat prin aurul care se scoate din adancurile pamantului nostru.
Acolo lucreaza societatea Mica, ai carei conducatori, Incepand cu rapo-
satul Octavian Goga, apoi cu d-1 inginer Ioan Gigurtu, s'au ocupat nu

www.dacoromanica.ro
Cronies Interne. 739

numai cu scoaterea acestui metal pretios, ci $i de coloniile de lucrAtori

care lucreaza trecandu-le aurul prin main, dar fare sa le ramana in
mans decat plata muncii lor. S'a cautat sa li se dea mijloace de traiu
omenoase Si sa Ii se poarte grija si de suflet. Din aceste ganduri s'au
inaltat biserici pentru acesti muncitori : la Brad, in colonia miniera
Musariu $i in comuna Bucuresti, in apropierea Bradului.
Sfintirea acestor trei biserici s'a facut in zilele de 15, 16 $i 17
Octomvrie de Care Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nicolae Balan, in
prezenta conducatorilor soc. Mica in frunte cu d-1 ing. Gigurtu Si
a autoritatilor locale. Biserica din Brad are proportiile unei catedrale ;
cea din colonia miniera Musariu este din granit cioplit $i acoperita
din table masive de arama $i a costat 4.000.000 lei ; iar biserica din
comuna Bucuresti este tot atat de mareata. Aproape in intregime
cheltuelile au fost suportate de soc. Mica.
Bucuria poporului, a ctitorilor si a Inaltului Ierarh a fost prilejul
unor sarbatori neuitate pentru toti, mai ales pentru exemplul pe care
1-a dat aceasta societate miniera. Conducatorii ei crestini au inteles ca
nu trebue sa se ingrijeasca numai de hrana lor trupeasca, dand de
lucru tuturor acestor oameni gi platindu-i mai omenos.
Numai asa acesti oameni pot ramane legati cu sufletul de inte-
resele generale ale intregului popor, ca sa nu se lase ispititi de atatarile
ce yin de la dusmanii din afara. Tot prin acest legamant al Bisericii, in
multe alte institutii ale Statului sau particulare, lucratorii care in 1918-
1919 aveau ca emblems ciocanul $i secera, acum au crucea ca legamant
de fratietate si pace. Pentru aceasta a tinut Inalt Prea Sfintitul Mitro-
polit Nicolae sa fie acolo in mijlocul poporului, iar pe initiatorul acestei
opere, d-1 ing. Gigurtu, sa-1 puns ctitor al acestor biserici.

Cursuri de yard pentru preoti. Este pentru prima data cand

vedem propunandu-se cursuri de vary pentru preoti. Aceasta o face
revista eparhiala de la Arad, Biserica si .Scoala (nr. 30 din 23 Julie 1939).
Nu noutatea, ci seriozitatea problemei ne face sA ne oprim asupra acestei
propuneri. Dintre motivele indicate, cel care ne pare mai hotaritor este
acesta : Pe teren practic, fiecare preot se supune obiceiului
local, care, in majoritatea cazurilor, cunt contra tipicului nostru biseri-
cesc. De ad vine diferentierea serviciilor divine, de la sat la sat, ba
chiar intre mai multi preoti dintr'o comuna. Fiecare preot isi are tipicul
lui, lucru ce dauneaza foarte mult credintei ortodoxe, zicandu-se de
unii ca e ceva, care se poate modifica dupa convenientele cutarui si
cutarui preot".
Asa dar autorul articolului, Pr. R. marturiseste pe temeiul unor
constatari, ca tipicul nostru bisericesc nu este uniform respectat nici chiar
in cuprinsul unei eparhii, ci ca preotul face multe servicii liturgice dupa
placul sau, sau dupa obiceiul local, ceea ce clauneaza spiritului unitar
care trebue sa existe in Biserica.
De multa vreme am spus acest lucru, ca obiceiurile locale au o
putere de influenta vatamatoare asupra vointei preotului, care plecand
din scoala teologica, ajunge in parohie, unde trebue sa se supunA lor.
$i Inca, dace toate aceste obiceiuri ar avea numai un substrat crestin,

www.dacoromanica.ro
740 Biserica Ortodox& Romani{

raid n'ar fi Inca prea mare. Insa adeseori aceste obiceiuri sunt tradi-
tiuni stravechi, venite din timpuri mai vechi decat crestinismul, convietuind
cu obiceiurile crestine, poate chiar daunandu-le. Daca mai adaogam
ca rutina vietii de parohie micsoreaza entuziasmul preotului in indrep-
tarile pe care el trebue sa le faca de cate on intalneste relele deprinderi,
infelegem dreptatea ce o are propunatorul cursurilor de vara pentru preoti.
Arhiepiscopia Bucurestilor inch' din 1927 a incercat saptamana de
retragere, insa numai pentru o mica parte, pentru cei care vor. Cursurile
de vara.' ar fi ceva mai general, si de aceea merits sa fie discutata mai
atent aceasta propunere, in ce condifii si cu ce program s'ar putea or-
ganiza, nu numai in eparhia Aradului.
Ar fi de mare folos obstesc ca sa se discute o asemenea problema,
si intocmirea unui program pentru toate eparhiile, spre a se mai sterge
din deosebirile ce le vedem de la o eparhie la alta. in orice caz, o
asemenea propunere nu trebue uitata.
Ajutorarea familiilor preofilor decedati.Ne face sa gandim cu ama-
raciune la aceasta, urmatoarea notify din Foaia diecezand de Ia Caransebes
(nr. 28 din 9 Itilie a. c.) : Din salariu pe luna Iunie s'a refinut cede
100 lei pentru un caz de moarte". Asa dar, preotii din aceasta eparhie
au obiceiul ca atunci cand moare un preot, sä adune o sums pentru
familia preotului decedat. Asa fac si alte eparhii, mai ales cele din Ardeal
si Bucovina, insa mai putin in Vechiul- Regat, sau poate chiar deloc.
Acolo unde preotii s'au obisnuit cu salariul de la Stat Inca de
multa vreme, se uita aceasta datorie frateasca, lasand totul pe seama aju-
torului de inmormantare, ca pentru orice functionar public; sau pe seama
pensiei. Se intampla, insa, ca in ceasul cand preotul a murit, uneori
dupa o boala indelungata care a secatuit familia de orice ban, sau
dupa ce preotul a fost bolnav si n'a mai putut munci, la aceasta impre-
jurare familia sa nu mai alba niciun ban de inmormantare, sau sa he
impovarata de copii care raman fa'ra niciun sprijin, daca preotul a
avut prea putini ani de serviciu. Dar daca de Ia 1.000 preoti cati sunt
in eparhia Arhiepiscopiei Bucurestilor s'ar strange cate 100 lei, ar fi
100.000 lei, suing care ar insemna un mare sprijin.
Iata o inf4tuire urgenta pe care asociatiunile preote0i ar trebui
s'o infaptuiasa in toate eparhiile !
Preotul VICTOR N. POPESCU

Noti. Darea de seama despre instalarea malt Prea Sfinfitului Nifon in

scaunul de Mitropolit al Olteniei, Ramnicului si Severinului, si care a avut loc la
Craiova in ziva de 21 Dechemvrie 1939, se va publica in numarul viitor al revistei.
Red.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA EXTERNA
ALEXANDRIA

Hotarirea sinodaki privitoare la episcopii vicari. Institutia episco-

pilor ajutatori a reinviat $i in Biserica Alexandriei. Printr'o hotdrire,
din 30 Noemvrie 1939, Biserica Alexandriei reinfiinteazd institutia epis-
copilor vicari, institutie care a fiintat in Biserica ortodoxa aproape din
primele veacuri crestine. Episcopii vicari vor functiona in Arhiepiscopia
Alexandriei, ca sa ajute pe patriarh in indatoririle sale arhieresti $i ad-
ministrative ; ei vor fi doi la numar $i vor trebui sa indeplineasca toate
conditiunile cerute prin dispozitiunea sinodala privitoare la alegerea mi-
tropolitilor. Nu este ingaduit episcopilor vicari sa participe la sedintele
sinodului, chiar cand acestea au de scop alegeri de arhierei. Episcopii
vicari pot fi chemati in sinod numai spre a completa numdrul de sapte
ierarhi cati sunt necesari pentru votul dat in sfantul Altar, potrivit ran-
duelilor privitoare la alegerea mitropolitilor.
In aceeasi zi de 30 Noemvrie 1939, Sfantul Sinod al Patriarhiei
Alexandriei s'a intrunit in Biserica sfantului Sava pentru alegerea noilor
episcopi vicari. Au fost alesi arhimandritii Dionisie Kikkotis $i Evanghelos
Psimos. Primul va purta titlul de episcop al Mareotidei, iar celdlalt se
va numi episcop al Babilonului. Cei doi episcopi vicari sunt persoane
bine cunoscute in Biserica alexandrine : cel dintaiu este directorul revistei
IIinatvoc, iar celdlalt a fost intai-statator intre clericii bisericii catedrale
a Patriarhiei Alexandriei. (ilei.v.rcuvoo, nr. 49, 1939). G. C.

GRECIA

Hirotoniile anglicane. In urma invitatiunii pe care Primatul Bi-

sericii anglicane $i Arhiepiscop de Canterbury Cosmo Lang a facut-o
Bisericii ortodoxe din Grecia, ca sa se pronunte asupra valabilitatii hi-
rotoniilor anglicane, Sfantul Sinod grecesc a dat raspunsul a o atat de
importanta chestiune este numai de competenta intregei Biserici ortodoxe,
insa studierea premergdtoare a acestei chestiuni poate fi de resortul
Sfantului Sinod, potrivit Constitutiei Bisericii grecesti.
Rarerea oficiala a Bisericii ortodoxe eline este aceasta : In mod
strict, Biserica ortodoxa recunoaste ca valabile numai Tainele savarsite
de aceasta, dar dace socoteste necesar $i folositor, poate, dupe o cer-
cetare prealabila a conditiunilor speciale, sa recunoasca prin indulgent&
(xereoixovogocv) hirotonia anglicanului care revine la ortodoxie".
Sfantul Sinod, in raspunsul remis, adaoga de asemenea ca Biserica
ortodoxa greaca, pretuind nespus de mult dorinta exprimata in repetate
randuri de Primatul Angliei, Cosmo Lang, de a se trimite in Grecia o
comisiune de teologi anglicani pentru a discuta impreund cu o comi-

www.dacoromanica.ro
742 Biserica Ortodox& Romans

siune de teologi greci, mai multe chestiuni ce privesc ambele Biserici,

va saluta cu deosebita bucurie infaptuirea unui asemenea inalt gand,
insa numai dupe linistirea vremurilor turburi de astazi. (Fp mapt.oc 6
1iakcy.64c, nr. 10, 1939).
Pr. N. T.
Pictura bizantina. D-1 profesor Gheorghe Sotiriu, de la Facultatea
de teologie din Atena, a tinut de curand o interesanta conferinta despre
pictura bizantina.
Prima perioada de inflorire, a spus conferentiarul, corespunde cu
epoca imparatului Iustinian, cam in acelasi timp cu apogeul arhitecturii
bisericesti, iar a doua perioada se cuprinde in epoca dinastiei Comnenilor,
cand imperiul bizantin duce adevarate lupte impotriva slavismului $i
arabismului, iar a treia in vremea domniei Paleologilor.
Ritmul picturii bizantine urmeaza vechea traditie a mozaicurilor
multicolore, pe care le introduce $i la pereti. Pans in ultima vreme nu
s'a dat nicio importanta picturii bizantine, fiind socotita creatia unei
epoci de decadenta artistica. Aceasta critics i s'a adus de catre adeptii
noilor tendinte in pictura contemporana, protivnice intru totul artei bizantine.
Pictura bizantina pans in sec. al 14-lea n'a luat in seams chestiunea
spatiului, caci a ramas streina fats de studiul naturii, credincioasa astfel
si in aceasta privinta idealului cretin, care consta in inaltarea lumii
fizice catre cea spirituals.
Izvoarele, de care s'a folosit ca prototipuri, sunt : clasicismul grec
si arta rasariteata, izvoare cu totul protivnice, caci clasicismul avea ca
ideal : plasticitatea, adevarul gi gratia, iar Rasaritenii : povestirea faptelor,
ornamentatia ci uneori reprezentarea dramatics ai realists. Aceasta
antiteza a durat in arta bizantina pans in sec. al 14-lea, cand pictura
crestina incepe sa se intereseze si de chestiunea spatiului si a peisajului
$i daca n'ar fi cazut imperiul bizantin, aci ar fi avut loc Renasterea,
care in schimb a gasit teren prielnic in Italia. (lliwratvoc, nr. 4, 1939).
Pr. N. T.

Reforma Bisericii. Sub titlul acesta, d. Dimitrie S. Balanos,

profesor de patrologie la Facultatea de teologie din Atena, luand cuno-
stinta de articolele academicianului atenian Zaharia Papantoniu despre
necesitatea ingrijirii partii estetice in slujbele bisericesti", a publicat in
revista Nioc `licria un articol in care iii arata parerile sale cu privire
la aceasta chestiune. Astfel, spune ca deoarece cultul cretin nu este
un tot desavarsit, poate fi indreptat si rotunjit in amanunte, intru cat
una este forma si alta este fondul.
Forma in mod fatal se supune progresului vremii, afara de epocile
de decadenta, cand nu se mai face deosebire intre omenesc $i supra-
firesc. Atunci, once abuz survenit in cultul Bisericii nu trebue socotit
ca sf. Traditie, ci drept gresala invechita.
Cu privire la aceasta chestiune a cultului, d-sa propune prescur-
tarea slujbelor bisericesti prin desfiintarea partilor repetitoare, inlaturarea
elementelor secundare $i banale, evitarea haraiturilor $i teatrismului
cantarii bisericesti, a predicilor nepregatite si fare viata".

www.dacoromanica.ro
Cronica Extern& 743

Biserica noastra, incheie d. Balanos, are neaparat nevoe de o

reforms, bineinteles, in cadrul sf. Traditiuni si a vechiului uz, mai ales
in chestiunile de cult, pentru a putea corespunde intr'adevar cerinlelor
vremii". ('EItxXls&x, nr. 3, 1939). Pr. N. T.

IUGOSLAVIA

Catolicii in kilos Episcopatul romano-catolic din Iugoslavia

a tiparit un anuar, in care sunt publicate date statistice despre catolicii,
ortodocsii ei mahomedanii din aceasta Zara. Pe temeiul acestor date, in
Iugoslavia sunt : 6.785.499 orto docsi , 6.031.156 r. catolici si 1.561.166
mahomedani. Dintre r.-catolici 47.2 milioane sunt Croati, 1.200.000 Sloveni,
iar restul sunt de diferite nationalitati. R.- catolicii sunt impartiti in 20
eparhii, alcatuite din 2.300 de parohii, (1.1bpKoseirb BeCTI11113, nr. 36, 1939)

Eparhia orlodoxd sa'rbci din America. Organul Bisericii ortodoxe

sarbe rnacnan (nr. 21, 22) publics o corespondents din America, in
care se spune Intre altele : Biserica noastra din Statele Unite este foarte
activa. Viata duhovniceasca s'a inviorat in deosebi prin numirea episcopului
Damaschin de chiriarh eparhiot sarb in Statele-Unite si Canada. Indata dupa
sosirea sa, episcopul Damaschin a dat poninca pentru adunarea soborului
national-bisericesc, in ziva de 30 Noemvrie, anul trecut. Au fost discutate
multe chestiuni ; s'a ales un nou consiliu eparhial ei eforii bisericesti.
Soborul a lucrat subt presedintia episcopului Damaschin la Chicago. Au
luat parte toate comunitatile bisericesti si scolare sarbesti din America.
Au fost reprezentanti chiar din cele mai indepartate locuri din California.
Toti reprezentantii au aratat un interes deosebit, iar toate chestiunile
au fost rezolvate intr'o conglasuire. In ziva de 28 Noemvrie a avut
loc adunarea preotilor din intreaga eparhie sarba ortodoxa din Statele-
Unite si Canada, sub presedintia episcopului Damaschin. (I1acriipcgo Atm),
nr. 35, 1939). S. S.
RUSIA SOVIETICA

Deschiderea mormintelor din Laura Kievo-Pecerska. Ziarul An-

rupeniirllosaumb (nr. 7) dal stiri despre deschiderea de catre o comisie
special insarcinata cu aceasta, a 60 de morminte cu sfinte moaste aflate
in Lavra Pecerska din Kiev. Au fost deschise 40 de morminte din
pesterile apropiate si 20 din cele mai departate. Lavra Kievo-Pecerska,
dupa lamunrile date de catre Awrimenumosnuic, a fost lichidata" prin.
hotarirea guvernului ucrainean Inca din anul 1929 si de atunci, timp
de 10 ani, mormintele nu au avut ingrijirea ce li se dadea de obiceiu
dupa regulele manastiresti. Numai in cloud morminte al preacuvio-
sului Nestor Letopiset $i al sfantului Serghie cel Ascultator au fost
gasite oase descompuse. In ease morminte s'au gasit moaste bine si pe
deplin conservate. In celelalte morminte s'au gasit numai parti de moaste.
Dup5. actele Lavrei, moastele sunt ale : sfantului Nicodem Prosfornic
ft sec. XII), sfantului Moise Ugrin if 1043), sfantului Pimen cel cu
multe rani if 1110), sfantului Nicon cel Uscat if sec. XII) si a altor

www.dacoromanica.ro
744 Biserica Ortodoxa Roman&

sfinti venerati de Biserica ortodoxa rusa. Cercetarile medicale din mor-

rnantullui Nestor Letopiset au stabilit, ca moastele sunt ale unui om batran,
iar dupa stirile din Pateric, Nestor Letopiset a murit in varsta de 76 ani.
S'a stabilit ca multe din moaste au fost ciuntite nu de multa
vreme. Astfel, preacuviosului Vasilie i-a fost taiat din piciorul stang, iar
preacuviosului egumen Varlaam si sfantului Isachie cel Inchis i-au fost taiate
degetele de la mana stanga ; deasemeni au fost ciuntite moastele sfan-
tului Simeon Vladimirski, sfantului Lazar cel Inchis si preacuviosului
Spiridon Prosfornic. Dupa parerea comisiei, stricaciunile au fost facute,
probabil de jefuitori, care au facut negot cu bucati de sfinte moaste.
Comisiunea si-a dat parerea, ca integritatea moastelor in aceste
cazuri nu este conditionata de mijloace artificiale si ar putea fi explicata
prin insusirile terenului, unde au fost sapate odinioara pesterile Lavrei
din Kiev (11-bpicorteirb BecTHnI 6, nr. 38, 1939). S. S.

BISERICA ORTODOXA RUSA DIN STRAINATATE

MANCIURIA

Starea Bisericii ortodoxe. Cea mai mare parohie ortodoxa din Man-
ciuria este in orasul Sahalin, care se AA in apropierea frontierei sovietice,
numai la cateva sute de metri de orasul Blagovestensk. Enoriasii acestei pa-
rohii sunt in mare parte femei-rusoaice, refugiate din vremea revolutiei aici,
unde au gasit o primire calda din partea autoritatilor si a populatiei.
Sunt sate intregi cari i i pastreaza cu tarie limba si credinta lor. Multe
din femei s'au maritat cu Manciurieni, dar copiii for sunt ortodocsi. Exists
un singur preot, care necontenit isi viziteaza parohia, indemnand si in-
tarind credinta compatriotilor sai in Dumnezeu si in Ortodoxie, cad a-
geMii romano-catolici si baptisti vin in numar destul de mare si scopul
for este sai castige adepti. (Dammam gt.no, nr. 36, 1939).
Clcidirea unei biserici. Ziarul Btcraii-b, al refugiatilor ni$i din
America-de-Sud, publics un apel at emigrantilor rusi din Sahalin, in care,
dupa ce isi exprima durerea si mahnirea pentru distrugerea celor sapte
biserici din Blagovestensk de catre autoritatile bolsevice, cere ajutorul
material si moral at tuturor Rusilor din lume pentru a construi o bise-
rica acolo, pe hotarul patriei nenorocite. Acesta ar fi cel mai bun raspuns.
dat dusmanilor credintei crestine, iar pentru cei de dincolo, cari sufera
sub regimul anticrestin, va fi un simbol at viitorului pe care it va intari
credinta si ii va aduce intotdeauna aminte ca daca exista o autoritate distru-
gatoare, poate exista si o putere creatoare. (Eitc.rimx-b, nr. 5 (VIII), 1939).
S. S.

www.dacoromanica.ro
 INDICE LA REVISTA BISERICA ORTODOXA ROMANA"
ANUL LVII (1939) 1

INDICE DE NUME $I LOCURI.

Aaron, pers. biblic, 678.
Abarbanel, 286.
Abbot, arhiep. de Canterbury, 76.
Abisinia, 492.
Abraam, vezi Avraam.
Academia de muzica religioasa, 367.
Academia Elinor, 112, 118, 336.
Academia libera a culturii spiritu-
ale, 346.
Academia Romans, 144, 156, 213, 214,
234, 336, 347, 349, 457, 525, 526.
Ackermani (Cetatea-Alba), 402.
Adam si Eva, legenda, pop., 322, 324,
Adam, primul om, 25, 322, 323, 324,
325, 331; pacatul lui -, 278, 389.
Afanassiev (N. N.), 456.
Africa, 302-6, 308, 312, 611, 614, 677,
706; - de Nord, 304, 308, 338;-de
Sud, 281, 620.
Afrodita, 91.
Agachi, nume, 666.
Agafton, ep. de Roman, 350.
Agapia, m-re, 319, 407, 599, 734.
Agar, fiii lui, (Turcii), 536.
Agareni, vezi Turci.
Agavala, 706.
Agnostici, eretici, 641, 642.
Agripina, mama imp. Neron, 673.
Agru, asoc. units, 198.
Ahaz, rege iudeu (733-728), 286.
Alaska, 489; Eparhia ort. din -, 489.
Alba-Iulia, 51, 99, 149, 151, 158, 162,
259, 263, 368, 369, 370; adunarea de
la -, 215, 217, 231 234, 245, 249,
251, 252, 263, 266, 467; motiunea
de la -, 241; mitropolia de la -,
528, 547.
Alban, Fratia sf., 107, 616.
Albania, 135, 377, 379, 492, 500; Bis.
ort. din -, 165, 188, 188-190, 238,
516.
Albinuse, vezi Floarea Darurilor.
Albu, popa (din Grozesti), 317.
1. Acest indice priveste articolele, recenziile, notele bibliografice gi cronicile.
Suplimentul din nr. 7-8 si Partea oficiald nu sunt cuprinse in acest indice. La
cronici am dat Insa pe langa numele proprii si rezumatul faptelor. Pentru
economie de spatiu am folosit urmatoarele prescurtari: art.=--articol : rec.= re-
cenzie ; n. b. = notita bibliografica.
Aldanov, 463.
Aleutine, insule, 489.
Aleutini, 489.
Alexandria, 55, 71, 110, 115, 185, 186,
303, 312, 336, 338, 349, 375, 376,
489-90, 500, 573, 706, 741; patriar-
hatul, 76, 107, 270, 376, 489, 587;
bis. din--, 114, 231; bis. Bunavestire
din -, 110; Biserica alexandrine
si intercomuniunea, 107; enciclica
patriarhala catre ortodocsii din dia-
spora, 375; situatia ateilor in di-
ferite tari, 375-6; moartea patriar-
hului Nicolae, 376; noul Patriarh
Cristofor, 489-90; scoala din -, 677,
678.
Alexandri (V.), 720.
Alexandria, roman popular, 326.
Alexandru, arhiep. rus de Bruxelles
si Belgia, 189, 227, 523.
Alexandru III, patr. Antiohiei, 185,
379, 500 502-3, 504.
Alexandru Ipsilanti, 425, 431.
Alexandru Lapusneanu, nuvela, 398.
Alexandru Mavrocordat, domnul Mol-
dovei, 402.
Alexandru Moruzi, domnul Moldovei,
403.
Alexandru Nevski, lavra sf., (Chiev),
624; -, catedrala (Sofia), 377, 620.
Alexandru de Rudna, principe si mi-
tropolit primat, 43, 50, 51, 53, 54.
Alexandru Scarlat Ghica-Voevod, 425.
Alexandru I, tar al Rusiei, 345,
Alexandru -cel -Bun, 720.
Alexandru -cel -Mare, romanul popu-
lar al lui -, 326.
Alexianu (G.), Rez. regal, 138, 139,
363, 608.
Alexis, ep. ort. de Alaska, 489.
Alfeiu, tatal apostol. Iacob, 68.
Alfred, nume, 663.
Alianta ateista din Rusia, 381.

www.dacoromanica.ro
 746
Alianta mondial& pentru unirea po-
poarelor prin 13iseriea, 377, 612, 613.
Alice, nume, 663.
Alivizatos (Prof. Amilcar), 111, 569,
573, 575, 576, 583, 584, 586.
Ambrozie ep. de Ecaterinoslav, 275.
Ambrosios, mitr., 228.
Ambroziu, sf., ep. Medio lan, 340, 692.
America, 111, 176, 189, 346, 459, 497,
573, 579, 587, 616, 743; episc. ort.
rom. din , 189; de Sud, 614, 744.
Amerieanii, 572.
Amfilohie, egumen schit. Lespezi, 427.
428, 429, 430, 431, 432, 437.
Amfilohie, ep. Hotin, 276.
Amiel, 700.
Amsterdam, 459, 614, 624; Congre-
sul dela , 611-624; Rijiksmuseum
din , 620; declaratia congresului
de la , 622-23.
Amza, biserica (Buc.), 461.
Ana, arhiereu iudeu, 680; , prooro-
cita, 635.
Anania preotul, tatal mitr. Iosif
Naniescu, 394, 395, 396.
Anastasesen (Luca), 206.
Anastasie Crimea, mitr. Moldovei, 714.
Anastasie, mitr., preyed. Sinod rus
din Jugoslavia, 127, 188, 522.
Anatolia, vezi Asia Mica.
Anca, fiica lui Ivan Ternoevici, 541.
Ancona, 539.
Andrea, arhiep. unit din Polonia, 380.
Andreescu (P.), 711.
Andrei, sf., bis. din Kronstadt, 702.
Andrei (Petre), ministru, 139, 473.
729, 734.
Andrei, pondar, 443.
Andrei Magier, ep. Arad, 134, 135,
473.
Andrei, preot In Bobulesti, 394, 396.
Andrei (Ion), granicer, 47.
Andrei zugravul (din Craiova), 4.
Andrei, mitr. Trifiliei, 119.
Andrei (Ioann), mansionar, 46.
Andrias (Andrei) Motoc, nepotul
mitr. Varlaam, 317, 318.
Andronlc II Paleologul, 455.
Andronica, fiica despot. Brancovici
eel Orb, 543.
Andrutos (H.), 570, 571, 573, 574, 575,
582, 583, 584, 587.
Angelescu (Dr. C.), Cons. Regal, 144,
155, 470.
Angelescu (Const.), 470.
Anghelina monahia, 543, 544.
Anglia, 76, 108, 111, 191, 192, 222, 261,
270, 466, 572, 573, 579, 609, 610, 612,
669; Bis. din , 108, 154, 175, 190,
191, 234, 239, 249; Conferinta de la
High Leigh , 108.
Anhiale, arhiepiscopie, 576.
www.dacoromanica.ro
Biseriea Ortodox& Roman&
Ankara, loc., 196.
Anselm de Canterbury, 641.
Antal (Pr. Dumitru), vezi arhiereul
Emilian Antal Targovisteanu.
Antal (Emilia-Milutza), 131, 134, 139,
178, 180, 261.
Antal (Grigore), preot, 144.
Anteu, personaj mitologie, 240.
Antibes, loc., 181.
Antim, ep. de Anhialos, 705.
Aniim Ivireanu, mitr., 1, 2, 244, 270,
321, 322, 323, 324, 325, 326, 724, 727.
Antim, mitr. Maroniei (Grecia), 119.
Antioh Cantemir, 350.
Antiohia, 71, 336, 338, 339, 376, 379,
500, 706; Patriarhia din , 270,
314, 495. 502, 503, 504, 573; scoala
din , 677.
Antofie (Radu), preot, 89, 90.
Antonescu (I.), 204.
Antonie, mitr. Atenei, 573.
Antonia, mitr. rus (Belgrad), 356,
456.
Antonie, mitr. Chievului, 572.
Antonie, mitr. Finlandei, 572.
Antonie Ruset, domnul Moldovel,
(1675-1678), 317, 318.
Antonio Voda din Popesti, 417, 418.
Apolinarie, eretic, 22.
Apostolescu (Mircea), 614.
Apulia, loc., 492.
Apuseni, munti, 94, 98.
Arabi, popor, 590.
Arad, 53, 205, 206, 207, 368, 602, 739;
episcopia din , 143, 739.
Ardeal, 51, 52, 94, 149, 150, 151, 161,
162, 167, 168, 172, 173, 174, 207, 215,
220, 247, 248, 249, 250, 252, 256, 265,
323, 366, 367, 368, 369, 370, 372,
469, 470, 471, 478, 547; Mitropolia
ort. din , 158, 270, 740; Mitropolia
unity din , 340.
Areopag, euvantarea din , 334, 337.
Arges, episcopia, 143; judetul, 138,
546.
Argetoianu (C.), 473.
Arghirescu (Varlaam), arhidiac., 733.
Argolida, mitropolia din, 491.
Arhangheli, sf., bis. (Braila), 446.
Arhangelsc, gubernie (Rusia), 701.
Arie, (arieni), eretici, 22.
Arianiti Topia (Gheorghe), 543.
Aries, 53, 95.
Aristotel, filosof elen, 327, 464.
Armagh, loc., 193; arhiepiscopie, 500,
521, 522.
Armenia, 300, 706.
Armeni, popor, 275.
Arminiani, eretici, 22, 26.
Arnauti, 275.
Arnold, teolog catolic, 74.
Aron-Voda, m-re, 350.
 Indite de nume st locuri
Arseniev (Prof. N. S.), 91, 456.
Artimescu (Icon. Arghirie), 448, 449.
Arva, 98.
Arvinte (Chiril), protosinghel, 142.
Asachi (Alexandru), 409.
Asachi (Gh.), 446.
Asezilmantul Cultural Ion C. BrAtia-
nu, 203.
Asia, 614, 706; Bis. din , 70;
mica, 112, 338, 339, 540, 681, 687.
Asociatia Andrei Saguna a clerului
ardelean, 207.
Asociatia avoc. rom. crestini, 217, 218.
Asociatia Bisericilor anglicane si or-
todoxe, 239.
Asociatia <Cartea sub icoanal., 353.
Asociatia Cultul Regilor Romani lor,
210.
Asociatia Invatatorilor bAnateni, 208.
Asociatia ctPatriarhul Mironx., 239.
Asociatia preoteselor, Bucuresti, 365.
Asociatia roman-olandeza, 230.
Asociatia scriitorilor militari romani,
207.
Assomptionistii, cAlugari, 113.
Astalasch (Petruz), negustor, 47.
Astra Culturalii, 203.
Astralis, rev. spiritista (Craiova),
344.
Atanasie, egumen m-rea Snagov, 317.
Atanasie, mitr., 492.
Atanasie cel Mare, sf., 21, 692.
Atanasievici (Georgie), negustor, 46.
Atena, 55, 111, 115, 116, 186, 194, 228,
339, 378, 379, 401, 500, 511, 513, 573,
574, 586; ambas. rom. din , 228;
Arhiep. ort. din , 109, 112, 113,
din ,
120, 232, 491, 570; Arhiep. unit
118; Academia din , 336,
380; Colonia rom. din , 228; Fac.
Teologie din , 89, 110, 111, 112,
118, 336, 376, 380, 490, 491, 569,
582, 586, 742; Muzeul biz. , 336;
Spitalul Crucii Rosii din , 109,
116.
Atenagora, apologet crestin, 71.
Atcneul Roman (Bucuresti), 373.
Athos, Muntele, 2, 78, 122, 356, 379,
481, 525, 526, 528, 551, 567, 590, 611;
congresul pan-ortodox de la , 490.
Attis, zeitate, 335.
Auerbach (Stefan), 211.
Augustin, mitr. Letoniei, 188, 500,
515.
Augustin, fer., 21, 61, 87, 338, 567,
692, 697.
Australia, 614.
Austria, 258, 375, 402.
Avraam, pers. biblic, 60, 188, 294, 296.
Avram lancu, 369.
Axinte (I.), deputat, 738.
Axonia, mitropolia din , 489.
www.dacoromanica.ro
747
Babilon, oral, 74; episcopie, 741.
Babiloneni, 337, 458.
Babinski, medic, 341.
Bacaloglu (Victor), col., 210.
Badea, mime, 657.
Baden, scoala din , 88.
Badeanu, -eni, nume, 657.
Badescu (I.), pr., 241; nume, 657.
BAdiceanu (D.), Preot, art.: Schitul
Lespezi, 415-445.
Baia, judetul, 353.
Bolas (Naum), negustor, 46.
Baiasu (Const.), granicer, 46.
Baiasu (Iosif), granicer, 47.
Baiceni, loc., 319, 320.
Bairam Pasa, mare Vizir, 77.
Bajenaru (loan), cantaret, 36, 42.
BAju Balaci (Niculae), negustor, 46.
Baker (Eddy), 465.
Balanos (D.), 118, 490, 582, 584, 586,
742, 743.
BA lan (Ioan), ep. unit de Lugoj, 135,
156, 198, 200.
Balasesti, sat (jud. lti), 395.
Balasa, bis. Domnita, 29, 31, 33, 34,
36, 40, 41; Corul de la , 29, 30,
32, 33, 35, 36, 37, 40, 41, 42; Scoala
primary, de la , 29, 41.
Balca (N.), 81, 87, 88, 89, 584, 585.
Bale, Voevodul, 98.
Baliff (E.), Cons. Regal, 155.
Balota, loc., 137.
Balsamon (T.), patriarh si canonist,
85, 169.
Bals (Manole), 276.
Balsizi, familia, 538.
BA Ullmann (Dr. G.), 130, 131, 134,
139, 182, 261.
BAlti, jud., 394, 395, 600; orasul, 456,
601; episcopia din , 487, 599; 11-
ceul semin. din , 600.
Banat, 43, 50, 52, 151, 158, 207, 220,
231, 238, 270, 367, 450; banal. in
Caransebes, 177.
Banca de Nord (Cernauti), 363.
Banesti, loc., 428.
Banila, loc. (jud. Storojinet), 208.
Banu, bis. (Iasi), 410, 733.
Barac (Ioan), granicer, 46.
Baraduc, biometrul d-rului, 340.
Baran, deputat polon, 380.
Baran (Corio lan), 134, 139, 474.
BArcanescu (Constantin), 32, 33, 34,
35, 36, 40, 41, 42.
Barcov, 126.
Bardt, 699.
Bruit (G.), 220, 450.
Bar lea, profesor, 529.
Barlow (W.), 570, 571.
Barris, 653.
Barth (Karl), 90.
Bartoli (Antonio), 3.
 748
Basarabia, 172, 199, 363, 367, 397,
402, 457, 600; Mitropolia din ,
142, 143.
Baston (I. N.), dirijor si prof. de
muzica, 40, 41.
Bastos, ministru portughez, 198
Baur, 699.
Beaulieu, loc., 182.
Beccaria, 459.
Beck (Joseph), 196, 227, 243.
Beius, 94.
Bejan (Icon. Serghie), 689.
Bela (Dr. Varga), ep. unitarian, 201.
Beldie (Ec. I. C.), art.: Persoana
1116Intuitorului in lumina profetiel
lui Isaia, 286-298.
Eddie (Pr. Const. P.), 456.
Beleutil, (Prof. I.), 454.
Belgia, 375, 466, 523.
Belgrad, 186, 188, 197, 225, 228, 456,
506-7, 522, 533, 543, 611, 705; Fac.
Teol. din , 84, 128; Catedr. pa-
triarhala din , 228; Bibl. Nat. din
, 533, 539.
Belinoff, 226.
Belizarie (Gh.), 578.
Bell (Chalmer), pr. anglican, 209.
Bell, ep. de Chichester, 588.
Ben-Hur, 637.
Benisch (Carol), 6.
Benturini, 699.
Beograd, vezi Belgrad.
Beran prim-min. ceh, 197.
Berea (Nicolae), negustor, 46.
Berdiaev (N.), 345, 346, 456, 585, 586.
586, 707.
Berea (Emilian), 226, 230.
Berechet (Prof. §t.), 325.
Berechet (Silvestru), egumen m-rea
Brebu, 427.
Bereg, 98.
Bergson (Henri), 78, 464.
Berlin, 37, 200, 222, 227, 346, 456, 460;
Catedrala ort. din 227; Univ.
din , 617.
Berns, <was, 192.
Bernard (Pr. Claude), 459.
Bernardin de Sienne, 567.
Bernhard, Printul TArilor-de-Jos, 614.
Bernheim, medic, 341.
Bertescu (Doroftei), monah, 415, 418,
420, 421, 426.
Besan (Vlastor) granicer, 46.
Besobrasoff (arhim. Cassian), 108,
456, 616, 620.
Bianu (I.), 220, 525, 537, 547.
Bibescu (Gheorghe), caminar, 417.
Bibescu (G. V.), 417.
Bib lia (Bucuresti, 1688), 2.
Biharia, 205.
Bihor, judetul, 204, 205.
BIrmania, 616.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodoxa Romani
Birkhook, 572.
Biserica Alba (Bucuresti), 35.
Biserica armeand, 118, 381.
Biserica ortodox& rusa din straina.-
tate, 500; Jugoslavia. Adunarea
unui sinod, 126-7. Anul Sf. Vladi-
mir, 127; Manciuria, 752; Instit.
teol. Sf. Vladimir, 127-8; Frointa.
Iconografia ort. ruseasca, 128; Pro-
paganda r.-catolic& printre orto-
docsii din Manciuria, 493.
Biserica ortodox& rus& din Bruxelles
si Belgia, 189.
Biserica si §coala, revista., 260-1.
Biserica vechilor catolici, 192.
Bistrita, oral, 251; m-re, 545.
Bisu (Nic.), granicer, 47.
Bitinia, 313.
Bizancea, episcopie in Africa, 307.
Bizant, 249, 284, 336, 337, 339.
Bizias, loc., 313.
Bjorkquist (Manfred), 617.
Blagovestensk, loc., 744.
Blaj, 66, 99, 199, 204, 368, 526, 528,
529, 530, 547; episcop de , 51;
Mitropolia units., 528; Semin. din
, 528.
Blyth (P.), episcop anglican, 587.
Boa.na. (Mihut ) , 46.
Boboteaza, sarb., 635.
Bobulescu (C.), art.: Noi contributil
la biografia mitropolitului Venia-
min Costae/a, 397-414.
Bobulescu (Iosif) , episcop, 448.
Bobulesti, loc. (jud. BAlti) , 394, 396.
Bocancea, m-re, 601.
Bocsa-MontanA, 211,
Boemia, 375.
Bogatu (Varsanufie), ierom., 441, 442.
Bogdan (I.), 537.
Bogdan cel Orb, domnul Moldovei
(1504-1517), 318, 543.
Bogdan Voevod (1359-1365), 93.
Bogoiavlenia, catedrala din Moscova,
382, 383.
Bogomili, 323.
Bogoslov, monah, 418 420, 426.
Bohn (Georges), 708,
Bolcea, ran in Rusia,, 125.
Boldea (Romulus), 206.
Boldur, vornic, 400.
Bologna, loc., 37.
Bolotesti, 315.
Bombay, episcop de , 107.
Bonaventurae (W.), 705.
Bonn, sinodul din , (1874), 571,
572, 583.
Bonnet (Georges), 196, 227.
Borcia, prot., 211.
Bore (Caterina), calug., 284.
Boris, regele Bulgariei, 225, 377.
Borka (Aetam), granicer, 46.
 Indite de nume si locuri
Bornuz (Ing. Stefan), 206.
Bornemisa (Dr. Sebastian), 205.
Borsdorf (Rudolf), 538.
Borsec, loc., 221.
Bortnianschi (Dim. Stefanovici), 36.
Borza (Alexandru) , 198.
Boschniag, sublocot., 47.
Bostor, 77.
Bossy (Raul), 229.
Bostioca (Iancu), granicer, 47.
Botosani, judet, 733.
Botosaneanul (Valerie), arhiereu, 144,
148.
Bisu (Manoila), granicer, 46.
Botosani, oras, 211; judet 598.
Bout vistiernic, 411.
Bourdaloue, predicator, 352.
Brabeteanu, 227.
Bracilavul, 457.
Brad, loc., 94, 738.
Bratu-Boteanu, bis. (Buc.), 100, 101.
Bradisteanu (Stancu), 729.
Braila, 446; comunit. elina din , 209.
Braisted (Paul I.), 616.
Brancoveanu, Constantin Voda (1688-
1714), 2, 4, 248, 321, 325, 398, 546.
Brancoveanu (Safta), 5.
Brancoveanu (Constantin), nepotul
domnitei Balasa, 4.
Brancoveanu, banul, 436.
Brancoveanu (BA lasa Lambrino), 4.
Brancovici (mitr. Maxim), 543, 544,
549.
Brancovici -cel -Orb (Stefan) 543.
Brancovici (Sava), mitr. Ardeal, 270.
Brancovaky (Socianie), 46.
Branovasky, capitan, 47 .
Brasov, 94, 372, 403, 415, 425, 437;
tinutul, 418; judet, 438.
Bratiotis (P.), 490, 584, 586, 588.
Bratu (Traian), 577.
Brazilia, 108.
Breaza, sat, 436.
Breazul (Gh.), 38.
Brebul, sat, 419; m-re, 425, 427, 437.
438, 441.
Brehan (Dr.), 211.
Brehier (Emile), 78.
Brent, episcop, 612.
Bretschneider, 699.
Bretter (cafenea in Sibiu), 240.
Briancianinov (Ignatie), episcop, 561.
563, 703, 704.
Brija (Filip), granicer, 46.
Brightman, 355.
Britanicus, fiul imp. Claudiu, 673.
Brno, oras (Cehia), 490.
Brost', min. plenipot., 131, 134, 139.
261.
Bruxelles, oras, 189, 227, 460, 523.
Brzest, loc., 49, 456.
Brzozowski, min. polon, 223.
www.dacoromanica.ro
749
Brown (Francis Graham), ep. de Ie-
rusalim, 226.
Buceciul, munte, 419.
Bucegi, tinutul, 138 210, 474, 608;
muntii , 419, 420, 421.
Bucevski (Epaminonda), inctor, 84.
Bucoleon, 312.
Bucovina, 100, 172, 207, `..:20, 346, 360,
363, 364, 405, 411, 412, 471; Mitro-
polia din , 94, 143, 199, 715, 740.
Bucur, vezi Bogoslot, monahul.
Bueuresti, 30, 35, 96, 100, 102, 126, 130,
134, 135, 138, 162, 166, 167, 173,
176, 179, 192, 208, 214, 234, 239,
244, 247, 264, 266, 371, 372, 415,
418, 420, 428, 443, 444, 445, 487,
545-6, 573, 579, 625, 637, 653, 733;
Arhiep., 103, 132 143, 148, 179,
180-1, 231, 238, 471, 472, 474, 479,
483, 497, 500-1, 506-11, 513-4, 516,
740; Fac. de Teol. 90, 156, 202, 339,
415, 616, 713, 721; Facult. de
St. , 356, 618; Fac. Fil. , 590.
Teatrul relig. din , 371; bis. Oen&
din , 609; Univ. din , 606;
cerc. prof. sec. , 204; asoc. preo-
teselor din 365; comunit. alba-
neza din , 209.
Budapesta, 94, 213, 216, 229, 241,
247, 251, 460, 478, 496; Univ. din --,
231, 233, 238; Fac. Lit. din , 216,
220, 247, 251.
Budintianu, Dr., 206.
Bug, fluviu, 275.
Bugariu (Ion), granicer, 47.
Buicescul (Diicu), 416.
Buicescul (Patina), 416.
Bujoiu (Ion), 139, 473.
Buldur, prof., 711.
Bulgakov (Prof. S.), 75, 90, 91, 92.
108, 193, 345, 346, 355, 356, 456, 584,
585, 587.
Bulgaria, 197, 225, 337, 376, 377, 517,
519, 573, 609; Bis. din , 165, 235,
236, 706; Exarhatul bulgar, 235; A-
niversare, 376-7; Conferinta «Allan-
tei mondiale pentru unirea popoa-
relor prin Biserica», 377; Tratative
intre Biserica ortodox& bulgara si
cea anglicana, 609.
Bulgarii, 107, 490, 495, 518, 520.
Bultmann, 90.
Bunea, nume, 658.
Bunesti, sat, 658.
Bunin (Ivan), 463.
Burt (Dr. F.), 620.
Busteni, loc., 578.
Butnaru (Pr. Gh.), 637.
Buzau, oras, 444; ep., 143, judet, 422.
Buxton (Harold), episcop anglican de
Gibraltar, 191, 524, 609.
Buchner, 694.
 750
Miura' (Pr. Dr. Olimp), 89, 90.
Cadere (Victor), 228.
Cahtfa, arhiereu iudeu, 680.
Cairo, metohul m-rii Theovadist, 514,
515.
Cajander, prim min. Finlandei, 228.
Calabria, 492.
Calarasauca, m-re, 601.
Calcedon, 523, 589; mitr. de -, 228,
523.
Calais, loc., 313.
Caldarusani, m-re, 244, 439.
California, 346, 616.
Calinic, egumen schit Lespezi, 426,
432, 433, 434, 435, 436, 437, 443.
Calinic, preot, 573.
Calinescu (Armand), prim-ministru.
132, 139, 144, 156, 160, 163, 179,
180, 225, 261, 266, 469, 474, 593,
594, 595.
Calinescu (§tefan), negustor, 46.
Ca list, 554.
Calofer (Bulgaria), 537.
Calvin, reform., 61; Bis. lui -, 387.
Cambridge, loc., 108, 191, 192, 194, 705.
Camenita, colonel, 138.
Caminul cultural ePatriarhul Miron
Cristea) (§ipote, Iasi), 208.
CAminul cultural Regele Carol 113.
(BAnila pe Siret), 208.
Campbell (arhiep. Archibald), 572,
583.
Car' npina oras, 415, 423, 426, 428, 429,
431, 435.
Ciimpineariu (lancu), 443.
Campulung (Bucovina), 204.
Campulung (Muscel), 177; m-re, 544.
Canada, 743.
Cana-Galileii, loc., 342, 680.
Cananau (Than), 275.
Cancicov (Mircea), 182, 735.
Cfindea (Pr. Dr. Spiridon), 455.
Cannes, oras, 130, 131, 132, 133, 135,
176, 178, 180, 182, 191, 231, 233,
237, 238, 252, 262, 469.
Cants (Neculai), vistiernic, 409.
Cantacuzino, 275.
Cantacuzino (Costandin), 422.
Cantacuzino (Costache), caminar,
434, 435, 436.
Cantacuzino (Constantin), logof., 409.
Cantacuzino (Dinu-Const.), 428, 430.
Cantacuzino (Draghici), vel spatar,
416, 417, 418, 421, 422.
Cantacuzino (Elena), 409, 422.
Cantacuzino (Grigore Gh.), 442.
Cantacuzino (Iordache), 422.
Cantacuzino (MAricuta), 427, 432,
433, 434, 435.
Cantacuzino (Matei), 409, 422.
Cantacuzino (Mihail), spatar, 418,
420, 421, 422.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodoxa Roman&
Cantacuzino (Neculai), mare vistier,
409, 410.
Can tacuzino (Parvul), vel logoffa,
416, 417, 418, 421, 422, 423, 425.
Cantacuzino (§erban), vel stolnic, 409.
Canterbury, 76, 641; arhiep. de-, 190,
222, 226, 232, 500, 520, 521, 572,
574, 583, 588, 610, 741.
Capernaum, oras, 294, 295.
Capodilista (Emmo), 229.
Capotesti, loc., 315, 317; villa din -,
319.
Caragiani (Nicolae), 3.
Caraschevici, ieromonah, 411.
Caransebes, 43, 44, 46, 47, 48, 49, 50,
53, 54, 136, 143, 177, 202, 206, 268,
270, 346, 467, 740; Acad. Teol. 136,
202; Cons. nat. rom. din -, 217.
Careoli, 489.
Carligatura, tinut, 402.
Carol I, Regele Romaniei, 31, 35, 442,
578, 722.
Carol II, Regele Romaniei, 93, 95,
97, 99, 105, 106, 145, 149, 156, 157,
163, 164, 179, 222, 225, 232, 238,
243, 245, 248, 250, 253, 266, 267,
269, 272, 369, 469, 478, 479, 480,
481, 488, 498, 523, 608, 712, 715; Bi-
blia Regele -, 604; discurs la in-
vestitura I. P. S. Patr. Nicodim,
478-479; discurs la investitura U.
PP. SS. Mitr. Irineu al Moldovei si
Nifon al Craiovei, 725-728.
Carol VIII, regele Frantei, 538, 539.
Carpati, munti, 174, 247, 250, 268,
277, 283, 284, 366, 450, 478.
Carpocrat, eretic, 22.
Cartagina, 305, 308, 313, 688; arhiep.
din -, 305.
Cartojan (N.), 632.
Cartu (Ioan), 30, 33.
Casa Clerului ortdox, 203.
Casian (Georgescu), egumen schit.
Lespezi, 438, 441, 444.
Cassian, vezi Besobrasoff, arhim-
Casleanca m-re, 601.
Catalina, sotia lui Radu-cel-Mare, 541.
Catargi (Alexandru Panait), 456.
Catargiu (Elena), 402.
Catargiu, brigadier, 276.
Catari, eretici, 582, 589.
Caterina, sora mitr. Varlaam al Mol-
dovei, 316, 320.
Caterina II, impArateasa Rusiel, 37.
Catkmu, mosie, 432, 433.
Caucaz, 379; munti, 565.
Causani, loc., 276.
Cazael, 77.
Cazan, 551.
Cazimir, spatariu, 404.
Ceasornic-la-Crap, loc. (Cehia), 490.
Celli, 610.
 Indite de nume si locuri
Cehoslovacla, 197, 225, 227, 230, 375,
384.
Cols, eretic, 687.
Cereaysehl (Titus), 208.
Cereul prof. see. (Buc.), 204.
Cergariu (Ursu), preot domnesc, 316,
319; prim protopop al Iasilor, 318.
Cerint, eretic, 22, 681, 682.
Cerna-Gora, vezi Muntenegru.
Cernea (Pr. N. T.), 579, 580.
Cernica, m-re, 142.
Cernica, parb.u, 422.
Cernigov, loc., 693.
Cernauti, oral, 199, 202, 204, 205,
210, 212, 363, 484, 485, 486,; archle-
piscopia, 143, 486; Fac. Teol., 81,
156, 202, 346, 355, 487; Univ. din
202, 346; Comunit. Evreiasca din
, 212; Fac. Drept din 354;
Banca de Nord din , 363.
Cetatea-Alba, 253, 402, 403; epis-
copia, 143, 275.
Cetinje, tipografia din , 526, 527,
528, 536, 538, 539, 543, 544, Octoi-
hul din (1494), 526, 533, 534,
535, 536, 537, 539, 546, 547, 548;
Psaltirea din (1495), 526,537, 539.
Cezar August, 706.
Cezareea Bitiniei, 313.
Cezareea Capadochiei, 497.
Cezareea. Palestinei, 71, 706.
Ceylon, insula, 492, 620.
Champney, 571.
Charcot, medic francez, 341.
Cheia, m-re, 441.
Chellisch, capitan, 48,
Chendi (Marie), 268.
Chercea (Maria), 208.
Cherson, 128.
Chesarie Sinadon, mitr., 447.
Chesarie, egumen. schit. Poiana, 438,
439.
Chesarie, ep. Ramnic, 724, 727.
Chichester, 588.
Chiev, 34, 40, 276, 351, 467, 478, 624;
Mitropolia din , 77, 460, 572;
Acad. Teol. , 110, 480, 669; Bi-
blioteca, 325; Catedrala, 92; Univ.
690, 693; Lavra Pecerska, 743-4.
China, 357, 617.
Chinezi, 458, 493, 590.
Chipru, vezi Cipru.
Chireseu (I. D.), 38, 39, 40, 41, 42.
Chiriac (Pr. Gh.), 90.
Chiriac, nume, 666.
Chiricuta, (Pr. Toma), 371.
Chiril, epoca lui , 400.
Chiril, mitr. Proilavia, 276.
Chiril, mitr. Filipopol, 145, 148, 154,
194, 195, 524.
Chiril, sf., 490.
Chiril, mitr. Plovdiv, vezi Ft lipopol.
www.dacoromanica.ro
751
Chirila (Augustin), 206.
Chirof (Sava), 155.
Chiromartiropole, 706.
Chisinau, 207, 344, 601, 689; Arhiepis-
copie, 143, 457; Fac. Teol., 156, 202,
577, 609; Univ. Popular/ din -z
275.
Chitascul (Vasile), 411.
Chitescu (Dr. Niculae), rec., 71-75.
Chitu, Gh., liceu industr. (Buc.), 208.
Chizanul, cumnatul mitr. Varlaam
al Moldovei, 320.
Chojno, loc., 194.
Chopin, 223.
Chrisopolis, m-re, 302, 303, 312, 313.
Chrissoveloni, 9,
Christal (Pr. Iacob), 583, 586.
Chu-Ku-Tiu, loc. in China, 357.
Ciano, Conte le, 196.
Ciacovanu (Savu), 46,
Ciceiu, 98.
Cigala (Matei), 574.
Cilic-Dere, m-re, 445.
Cimbru, 409.
Cilicia Sind, loc., 706.
Ciobanu (Pr. Ion), 441.
Cio lanu, m-re, 418, 439.
Cipariu (Timotei), 528.
Ciprian, sf., ep. Cartaginei, 68, 70,
71, 74, 675, 688.
Cipru, bis. din 186, 377, 500, 508,
509, 573, 587, 692, 706.
Ciril, sf., ep. Ierusalimului, 340.
Ciril al Alexandriei, sf., 76, 692.
Ciril Lucaris, patriarh, 75-7, 572, 574.
Cirus al Alexandriei. 304, 309.
Ciudovseki, m-re, 624.
Ciuhandu (Ic. Gh.), 207, 602.
Ciura, mosie, (jud. Buzau), 422, 431,
437.
Cius, cetate roman& 605.
Claudiu, imp. roman, 673, 676.
Clein (Inochentie), 244, 251.
Clejani, loc., 208.
Clement Alexandrinul, seriitor ere-
stin, 21, 68, 69, 71, 74, 338, 566, 681.
Clement Romanul, 67, 68, 73, 74, 676.
Clopa, 68.
00ra, 369.
Cluj, 51, 202, 205, 211, 240, 473; ep.
ort., 99, 130, 143, 176, 374; Acad.
Teol., 202; Acad. Corn., 202; Inst.
Ist. Nat., 203; Fratia Ort. Rom.,
203; Fac. Drept. din , 354; Univ.
, 464, 581; Fac. Filosofie 581.
Coarnele-Caprii, sat, 733.
Coasta de Azur, 262.
Cocosu, m-re, 444, 445.
Codrat, plaesul, 409.
Cofesti, via din , 316, 317.
Cohovsehi, gen. rus, 275.
Co llas, ambasad. Greciel, 155, 208.
 752
Colnicauti, loc., 397.
Colomatki (Prot. Vsevold), 490.
Colombo, oras in Ceylon, 492.
Columbus, ep. Numidiei, 307.
Coman (Domnita,), vezi Cristea (D.)
Comarnic, sat, 415, 417, 418, 422;
mosia , 417, 437.
Com los, loc., 135.
Comotina, loc., 379.
Comnin (P.), 571, 573, 583, 587.
Comneni, dinastie Imp. biz., 337, 742.
Comsa (Niculae), 240.
Consiliul Dirigent, 241.
Consiliul ecumenic al crestinismului
practic, 612.
Consiliul tehnic al Padurilor, 204.
Constant II, imp. biz. (641-668), 301.
308.
Constanta, loc., (Germania), 612.
Constanta, oras, 209, 211, 353; episco-
pia, 143, 176, 603; comunit. elin5,
din --, 209; Congresul stud. la
(1894), 247; lie. din , 603.
Constantin, clucer, 437.
Constantin eel Mare, imparat, 336,
337, 686, 688.
Constantin III, imp. biz. (641), 305,
309.
Consta n din preotul, ( Horodniceni) ,
407, 408.
Constantin Cantemir, domnul Mol-
dovei, 318, 319.
Constantin Ipsilanti, 403.
Constantinidis (Mihail), mitr. Corin-
tiei, 491.
Constantinos Manasses, 318.
Constantin Mihai Racovit5,, 425.
Constantin Moruzi, 401.
Constantin Romanul, 250.
Constantinescu (Barbu), 227.
Constantinescu (Mitit5.), 139, 364,
733.
Constantinopole, 77, 98, 110, 113,
115, 236, 337, 338, 355, 379 403,
417, 609; patr., 76, 77, 234, 236,
238, 249, 270, 304, 307, 308, 314,
496, 500-502, 706; Noul apocrisiar
al Patriarhiei ecumenice, 609; D.
prof. C. N. Tomescu mare dicheofi-
la.x al Patriarhiei ecumenice, 609-10.
Constantin Voda Basarab, biserica
lui , 132, 147.
Constantinescu, adm. Fond. Bis., 199.
Constandinidis, archim., 226.
Constandinovits (George), granicer,
47.
Constantin Monomahul, imp. biz., 121.
Conta (Vasile) 720.
Cope, 11.
Copenhaga, 87.
Copti, 339.
Coquelle, istoric francez, 541.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodoxa, Roman&
Coranul, 388.
Corbea, nume, 663.
Corbin, ambasador franc., 226.
Coresi, diaconul, 526; Octoihul Pe-
toglasnic slavon a lui (1574--
,
1575), 526. 530; Octoihul mic sla-
von, (1578), 530.
Coriolan (Gh.), 603.
Corina, nume, 663.
Corint, oras (Grecia), 71, 333, 339;
mitr. de , 120.
Corintia, mitropolia din, 491.
Corintenii, 70..
Corrateanu (N.), 139, 469, 473, 711.
Cornia, loc., 48.
Cornoiu (Ioan), 13.
Cosma Petrovici ep. Dunarii de jos,
199, 473, 474.
Cosma (Dr. Ioan T.), 207.
Cosmo Cantuar, vezi Lang (Cosmo).
Cosroe, rege persan, 121.
Costache (Const.-Chesarie), 407.
Costache (Elena), 407.
Costachi (Grigoras), 405, 407, 408.
Costache (Matei), vezi Matei, Negel.
Costache (arban), 404, 407.
Costache (Vasile), vezi Ventictemiu
Costache.
Costea Motoc, boer divanit, 318.
Costiceani, sat, 320.
Costin (Miron), 720.
Cosbuc (Gheorghe), 161.
Cotroceni, m-re (Bucuresti), 579.
Cotos (N.), 202.
Cotofana, munte, 422, 428, 429, 431,
432, 433, 434, 435, 436, 438.
Cotosman (Pr. Gh.), 268-270.
Courayer, preot, 571.
Courvoisier (Jacques), 621.
Covaldji, azil in Chisinau, 601.
Coverdale (M.), 108, 570.
Crasna, rau, 658, 658.
Creata, nume, 667.
Cretulescu (Istrati), 5.
Cretulescu (Manolachi), 5.
Cristea,-ina, nume, 663.
Cristea (Gheorghe), 169, 170, 172,
220, 250, 254.
Cristea (Domnita), 169, 170, 172, 221,
250, 254.
Croce (Benedetto), 78.
Cromwell, 108.
Cozla, m-re, 94.
Cozla, schit (jud. Neamt) , 578;
munte, 578.
Craciunul, Barb., 278, 625-9, 630, 635;
662; nume, 662.
Cracovia, loc., 4, 137, 344, 458, 538.
Crainic (Nichifor), 566.
Craiova, 4, 137, 344, 458, 711, 715,
728.
Craiovesti, familia, 545.
 Indice de nume iFt locurl
40ranach (Luca), Pictorp 284.
Cranlel (Dr. Filaret), 84.
Crasna, schit, 441.
Creangi (Ion), 284, 720.
-Crete., install, 75.
Greta, Cretul (loan), pr. (Cara.nae-
hes), 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50,
51, 52, 53, 54.
Crete (Napoleon), 204.
Crimea, vezi Anastasia, mitr.
Cristea (Die), vezi Miran Patriarhul.
Cristea (Vasile), 250.
Cristianul Mare, loc., 240.
Cristofor patr. Alexandria 489, 490.
Cristofor, mitr. Albaniei, 188, 189,
500, 515, 516.
Crisana, 151, 207.
Critopulos (Mitrofan), 572, 574.
Cronica Hu§ilor, rev. 271-2.
Cront (G.), n. b., 81, 82, 83-84, 85,
85-86; 351-352, 352, 354-355, 355;
456, 457-458, 460; cr. ext. 107, 119,
120, 377, 377-379, 379-80, 489-90,
490-92.
Crookes (W.), 340.
Cruceanu, nume, 663.
Croux, 697.
Cuban, ep. lipoveneasea, 276.
Cucu (G.), 38, 40, 41.
Curentul, ziar, 254 -255.
Curtea-de-Arge§, m-re, 35.
Cuvantul lei Adam, poem popular,
323.
Cuza. (Alexandru loan), 265, 277,
282, 446, 448, 449, 450.
Cuza (A. C.), 251.
Czerkawski (Tytus), 208, 210.
Dabovici (Arhim. Sebastian), 346.
Dacii, 277, 283.
Daco-rornani, 450.
Daladier (Edouard), 196.
Da lila, sotia lei Samson, 366.
Dalton, 336.
Damalas (N.), 583, 587.
Damasc, oral, 60; drumul spre
330.
Damaschin, egumen m-rea Sinaia,
428, 430, 431.
Damaschin, ep. Ramnic, 724, 727.
Damaschin, ep. ort. sarb in America,
743.
Dambovita, judet, 143, 206; rau, 146,
605.
Damean, monah, 443.
Damian patr. Ierusalirnului, 573.
Dan, nume, 663.
Diinescu, col., pref. jud. Romanati,
137.
Daniel, 355.
Danielidis (mitr. Hristofor),
Cristofor patr. Alexandriei.
Revista Biserica Ortodoxil Rom(Inti, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrie-Dechemvrie.
www.dacoromanica.ro
753
Daniil mitr. Proilavia, 278.
Mulls (Giorj), granicer, 47.
Dania (Aneta).
Dantee (Felix le), 15.
Darbou, 133.
Dardanele, stramtoare, 110.
Darwin, 13, 14, 15, 16,
Dastre, 708.
David, prof., 205.
David, rege evreu, 279, 295.
Davidescu, gen., 138.
Davidescu (N.), 608.
Davidson, 570.
Dealu, m-re, 545; Lic. minter
Dealu-Mare, m-rea din , 318.
De Chardin (Theilhard), 357.
, 348.
Deciani, m-re, 547.
Degenchart, (Dr. Fr.), 83.
Deissmann (Ad.), 330, 331.
Delage (Yves), 15, 697.
Deleea (Pr. Alex. N.), art., In es
parte a Post impuns !ism, 451-453.
Del Chiaro, 326.
Deleanu, 276.
Delighiannis (G. K.), 117.
De llu (Ion), grrmicer, 46.
Dementiu, pr., 125.
Demetreseu (Dragomir), prof., 394.
Demetrescu (Scarlet), spiritist, 344.
Denny, teolog anglican, 571.
Derby, ep., 107.
Deregetor (Thoma), 47.
DewoillY (S. M.), 571.
Descartes, 78, 464, 641.
Despina, mama lei Petru Schiopul,
350.
Despina, sora lei Petru Schiopul, 350.
Diaconescu (Ghenadie), ierom., 441.
Diadoh, ep. din Fotichia, 566.
Diaplevston, sinagoge. in Alexandria,
677.
Dien, (Adam), neg., 46.
Diehl (Ch.), 337.
Dimitrie Solikowski, ep. de Lwow, 75.
Dimitrievschi (A.), 355.
Dimitriu (C. D.), 210.
Diocletian, imp. roman, 688.
Dionisie Areopagitul, 301, 642, 643.
Dionisie Eclisiarhul, 579.
Dionisie, ep. Belgradului, 228.
Dionisie Erhan, ep. Ismailului, 139,
144, 148, 199, 372, 373, 473.
Dionisie, mitr. grec, 445.
Dionisie, mitr. Poloniei, 108, 166, 187,
227, 500.
Dionisie, preot ort. din Haga, 230.
Dionisiatu, m-re (Athos), 2.
Diovuniotis (C.), 576, 584, 587.
Djouo, loc. (Alaska), 489.
Dobra (Pr. Stefan), art.: S fantul
vezi Maxim Mdrturisitorul in Apus,
299-314.
 754
Dobran (Const.), grtinicer, 46.
Dobrescu (N.), 446.
DobrIn (I.), primar Lugoj, 136.
Dobru5a, m-re, 600.
Docheti, eretici, 22,
Dodecanez, insule, 492.
Doflein, 708.
Doina, cor din Turnu-Severin, 137.
Dolinescu, protopop, 211.
Do lj, judet, 711.
Dollinger, 571.
Dombrowski (Gen.. V.), 156, 474.
Dometian, staret, 411.
Domitian, imp. roman, 686.
Domnica, nume, 163.
Domnita, 167, 169.
Domuriul Drastorean (Chiritti Gheor-
ghe), 579.
Don, fluviul, 494.
Dorohoi, 447, protoeria , 446, 448,
450, Trib. , 449.
Dorostolo-Cerven, Mitropolia, 195.
Dositei, mitr. sarb, 121.
Dosofteiu, ep., 97.
Dosoftei, ep. Roman, 350.
Dosoftei, mitr. bulgar, 377,
Dosoftei, mitr. Moldovei (254, 270,
317, 468, 472, 713, 714, 721.
Dosotheiu, duhovnic mitr. Varlaam,
316.
Dozaner, 240.
Doxapatri (Nil), 705-7.
Draga, schit, vezi Goetz, schit.
Dragomir (Silviu), min., 139, 469, 473.
Dragomire,ti, 193.
Dragomirna, m-re, 100.
Dragoslavele, loc. (jud. Mused), 178,
180.
Drago* (Natalia), 208.
Dragon-Votlii, 93.
Dragol, nume, 667.
Dragut4, nume, 667.
Drama, mitropolie, 379.
Drin, 547.
Dron (C.), pr. 264-266.
Drujinin (Sergiu), episcop, 125.
Dubasari, sat transnistrian, 276, 457.
Dubein, ep. de, 573.
Duca, Gheorghe-Von., 350.
Dudu (Velicu), n. b., 346, 350-1, 347-
348, 354, 456, 458-460, 461, 463-464,
492, 493-495.
Duchesne (L.), 570.
Duhnovici, 384.
Duminica Poporulul, rev., 280.
Dumitriu (Anton), 589, 590.
Dumitriu (Melhisedec), arhim., 142.
Dumitru, sf., 425.
Dunarea, 137, 253, 400, 401, 457, 518,
520, 525, 540; raiaua turceasca la-
275.
Dunarea-de-Jos, episcopia, 143, 199.
www.dacoromanica.ro
Eiserica Ortodoxl Rom lin&
Dura, loc. (Asia Midi.), 339.
DurItu, m-re, 599.
Durkheim (E.), 708.
Ebioniti, eretici, 22.
Ecaterina, imp. Rusiei, 403, 460.
460.
Ecaterina, fiica lui Gh. Ternoevicl
541.
Ecaterinoslav, ores, 275.
Ecimiadsin, m-re armeand, 381.
Eck (A.), 699.
Eclesiastul, scriere, 646.
Economu (Gen. V.), 207.
Ectesis, profesiune de cred. monotel.
301, 303, 309, 311.
Edessa, loc., 338.
Edirnbourg, 611; congresul de la
108, 466, 612.
,
Efes, loc., 71, 336, 338, 681, 684, 692..
Efrem, ep. Radauti, 350.
Efrem Enacescu Tighineanul arhie-
reu, 101, 139, 144, 148, 199, 473,
484, 486, 729, 738.
Egipt, 300, 312, 337, 338, 490, 551.
567.
Egipteni, 304, 337, 458.
Elada, vezi Grecia.
Elena, sf., 121.
Elena, mama lui Iliad Vodd., 547.
Eliade (Mircea), 561.
Elisabeta, mama sf. Ion Dot., 292.
Elisaveta, monahia, vezi Costachen
(Elena).
Elisabeta, regina Angliei, 570.
Elisabeta, regina Romaniei, 578.
Elvetia, 375, 379.
Elvira, sinodul din , 71.
Emerson, 580.
Emilian, nume, 101.
Emi lian Antal Targovisteanul, arhie --
reu, 130, 131, 134, 139, 144, 146,
148, 174, 261, 262, 473, 486; art.
Ahlturi de Intru Dommul adormit
Area fericitul Patriarh Miron, In id-
timele lui zile de viatd, 181-184,
Tin om al datoriei, Armand Cali--
nescu, 594-5.
Emilian de la Durostor sf., 102.
Emi lian (Elise), 614.
Eminescu (Mihail), 152, 161, 213, 216,-
220, 247, 251, 257, 361, 720; liceul
(Buc.), 461.
Emmanuel, 287, 288.
Engdahl (R.).
Englezi, 108, 281, 284.
Epicure', 56.
Epifanie, arhiep. Chipru, 692, 697, 705.
Epifanievsca, catedrala. (Moscova).
126.
Epir, prov. (Grecia), 339.
Eremia Movila, 411.
 Indite de nume qi locuri.
Erkko, min. externe Finl., 226, 230.
Erizzo, familie venetiank 542.
Erizzo (Antonio), 539.
Erizzo (Elisabeta), 539, 540.
Eschimosi, 489.
Esianu, 734.
Espy (R. H. Edwin), 615.
Estcourt, 571.
Eticken (Rudolf), 89.
Eugeniu I, papa (654-657), 312.
Eugeniu Laiu Suceveanul, arhiereu,
94, 199, 484, 486-8, 729.
Eunomius, eretic, 356.
Eupraxia monahia, 546.
Euripide, 463.
496, 706;
Nord, 617.
- Centra15., 496; -
Europa, 162, 250, 370, 450, 460, 461,
de
Eusebiu de Cezarea, episcop si istoric,
68, 70, 338, 676.
Eustachius, rob, 11.
Eustratie Dabija, domnul Moldovei
(1661-1665), 315, 319.
Eutichieni, eretici, 299.
Eutihie, ereziarh, 23, 299.
Eva, prima femeie, 322, 324.
Evagrie Ponticul, 566.
Evanghelides (Nicolae), vezi Nico-
la° V, patr. Alexandriei.
Evloghie, mitr. Bis. ruse din diaspora,
189, 355, 500, 523.
Evod, ep. Antiohiei, 706.
Evodiu, ep. de Uzala, 340.
Eyre% vezi ludeii.
Evutzianu (Sabin), 203.
Eyk, pictor, 578.
Fabritius (Fritz), 198.
Fabricius (W.), 155.
Mein, judet, 657, 658.
Fanar (Istambul), 185, 228, 400, 401.
Farrar (F. V.), istoric qi teolog en-
glez, 669-705.
Fechner, 580.
Fecioru (D.), 349.
Fedea, nume, 657.
Fedotov (G. P.), 456, 585.
Feier (I.), 707-9.
Feine (P.), 330.
Felwary (Iohann de), vezi Foldvary.
Feodoroff (Prof.), 108.
Ferdinand, imparat, 172.
Ferdinand I, Regele Romaniei, 151.
172, 215, 231, 238, 241, 245, 251,
269, 720.
Fern% medic, 342.
Fichte, filosof german, 327.
Filadelfia (America), 459.
Filaret, arhiep. rus, 460.
Filaret, mitr. Cernigov, 693.
Filaret, mitr. Moscovei, 584, 587.
Filaret, ep. RArrinicului, 452, 724.
www.dacoromanica.ro
755
Filia.I, loc., 137.
Filip, apostol, 675.
Filipi, loc., 385.
Filipopole, Mitropolia, 195.
Filotti (Eugen), 229.
Filon, filosof iudeu, 59, 677, 678.
Filothei Sfantagoretul, ierom., 326.
Finlanda, 226, 230, 377, 572, 586;
Aniversare, 377-8; Bis. ort., 377.
Firu (Gen. Dr. C.), 344.
Flammarion (Camille), 465, 697.
Floarea Darurilor, carte populark
326.
Flondor (Gh.), Rez. Regal, 156, 486.
Flondor (Nicu), 205.
Flor, -ea, -oarea, nume, 662.
Flora lia, sarb., 663.
Floreiu, parau, 422, 423.
Florenski (P.), teolog rus, 90, 91, 92,
345, 356, 566.
Florenta, Unirea de la , 573.
Florescu (G. D.), 416, 418.
Florescu (Than), vel vornic, 415, 428,
429, 430, 431.
Floresti, sat (jud. B5.10), 394, 396.
Florina, mitropolie, 119.
Foldvary, colonel, 48.
Fondul Bisericesc, (Bucovina), 199,
360, 363, 364, 486.
Fornea (Pr. Vasile), bunicul mitr.
Iosif Naniescu, 394, 395, 396.
Foti (Ion), 16.
Fotie, patriarh ecum., 115.
Fotie, patr. Alexandriei, 489.
Fradinschl (Vichentie), 84.
Franasovici (Richard), 223, 227.
Franco (Fr. B.), 206.
Frank, 27.
Frank (S. L.), 456, 707, 709-710.
Frankfurt, 460.
Franta, 128, 130, 133, 178, 196, 222,
226, 231, 237, 250, 260, 262, 264,
268, 361, 375, 382, 459, 469, 538,
571, 617.
Franz Ferdinand, Arhiducele, 478.
Fraternitatea din Iona, asoc. relig.,
616.
Frazer, 591.
Frlisineanu (Pr. Than), 591.
Fri Itia Sf. MormA.nt, 110, 120, 489.
Fr Atia 4( Patriarhul Miron), 261, 262.
Friitiile ortodoxe ucrainene, 350.
Frkiman (Iustin Stefan), 275, 276.
Fregate-Californie, via in Cannes,
130, 182, 262.
Frentiu (Valeriu Trala.n), ep. unit al
Oradiei, 156, 200.
Frere (Walter), ep., 107.
Freiburg. im Breisgau, loc., 68, 88;
Univ. din , 339.
Friedrich (I.), istoric, 69, 571.
Freud, (Sigmund), 591.
 756
Frumusani (I.), 371.
Fulgentiu, 21.
Fulham, ep. de , 226, 573.
Fundatiunea Patriarhului Miran, 177,
178, 180.
Furnica, munte, 419, 421.
Furtuna (Ec. D.), art.: Introdueerea
definititod a Zimbii rcrnulru3 in cul-
tui divin subt Cuza.-Vodd, 446450.
Gaaz (Dr. Teodor Petrovici), 460.
Gabor, (Beth len), guvernatorul Tran-
silvaniei, 77.
Gabrielescu (Gr.), antAret renumit
36, 42.
Gafencn (Grigore), min., 139.
Gains, 684.
Gaiseni, schit, 441.
Galaction Cordun Silistreanul, arhie-
reu, 139, 144, 148, 473.
Galaction (Gala), 468, art.: La ince-
put de pdstorie noud, 385-393.
Galata, m-re (Iasi), 318, 350.
Galati, ores, 467, 633, 634, 637; Co-
munit. elink din , 209; Semin.
Sf. Andrei din , 480, 487.
Galeriu, imp. roman, 688.
Galls., 687.
Galion, cneaz, 401.
Galileia, 209, 294.
Galipoli, peninsula, 110.
Galippe, medic francez, 131.
Galita, m-re, 601.
Gentle, 351; Bis. units. din , 380.
Galuppi, compozitor italian, 36.
Gama liel, fariseu liberal, 59.
Gardiner, 612.
Gaselee (Stephen), 191, 192.
Gaubert, medic francez, 131.
Gavala, 706.
Gavriil Banulescu, ep. de Cetatea-
Alba si de Sub-Nistru, 275, 457;
mitr. exarh al Moldo-Vlahiei, 275.
Gavriil, archim., 402.
Gavriil Callimachi, mitr. Moldovei,
276, 403, 407, 408.
Gavril, popa (Suceava), 411.
Gavril, patr. Iugoslaviei, 153, 186,
500, 506, 507, 508.
Gavril Protul, 549.
Gazeta Transilvaniei, 161.
Galesescu (Al. G.), 417.
Gar la morilor, 316.
Graste,anu (Ianache), polcovnic, 443.
Geagea (Latco), negustor, 46.
Gelep (Georgie), negustor, 46.
Geneva, 121, 461; Congresul pancres-
tin de la , 376, Univ. din , 621.
Germania, 222, 375, 379, 569, 587, 612;
bis. evang. 200.
Gensted, Dr., 573.
www.dacoromanica.ro
Biserica OrtodoxA Romasii
George, regele Greciei, 228, 379.
George, prefect african, 304, 305.
George, 167.
Georgescu (D.), col. lid pref., 205.
Georgescu (Gen. P.), 474.
Georgescu (I.), 6.
Georgescu-Kiriac (Dimitrie) compo-
zitor, 37, 38, 39, 40, 41, 42.
Georgia, 321.
Germanii, 198, 258.
Gkrodias, general francez, 133.
GeV, vezi Daci.
Ghandi (Mahatma), 281, 282, 285.
Ghecea, corul din 135.
Ghedeon, ep. de Radauti, 350.
Ghedeon, mitr. Sucevei, 350.
Ghedeon, egumen schit. Lespezi, 432,
443.
Ghelmegeanu (Mihail), min., 139.
Ghenadie, ieromonah, 432, 437, 438.
Ghenadie, egumen schit. Lespezi, 427,
431.
Ghenadie, monahul, 407, 408.
Ghenadie, mitr., 270.
Ghenadie, mitr. Macedoniei, 229, 232.
Ghenizaret, loc., 680.
Gheorghe, ep. Radauti, 350.
Gheorghe Lazar, liceu, 40.
Gheorghe Motoc, vornic de gloats,, 318.
Gheorghe, mitr. Moldovei, 714, 720.
Gheorghe, nume, 663.
Gheorghe, sf., 409, 713, 721; orasul,
608; bis. (Suceava), 411.
Gheorghe-Nou, biserica sf. (Buc.),
30, 33.
Gheorghe Olacariu, 316, 317.
Gheorglie, preot (din Baiceni), 319,
320.
Gheorghe, schimnic, 431, 432, 437.
Gheorghe *tef an, domnul Moldovei
(1653-58), 315.
Gheorghie, ieromonah of Seoul, 317.
Gheorghievici (Nicolae), negustor, 46.
Gheorghiu (Dimitrie), mester, 4.
Gheorghiu (N. A.), art.: Mitropolitul
Antim Ivireamul si carcile populare,
321-326.
Gheorghiu (D-r Vasile), 82.
Gheorghiu (Dimitrie), 4.
Gherasim, monah, 441.
Gherasim, patr. Alexandriei, 349.
Gherla, loc., 211.
Gherman, mitr. Tiatirelor, 378.
Gherman (Prof. Petru), 455.
Ghermano, egumen, 417, 437.
Ghermanos, arhiep., 226, 496.
Gherontie, ierom., 721.
Gherontie Nicolau, ep. Constantel,
139, 144, 148, 473.
Ghetsimani, 680.
Ghia (Pr. Gh. I.), 456, 458.
Ghica (Alexandru S.).
 Indice de nume si locuri
Ghica (Grigore), ban, 434, 435.
Mica (Traian), art.: Corul bisericit
DomniN Ba laqa, 29-42.
Ghighiu, m-re, 418.
Ghinea Negutitoriul, 317, 318.
Gibraltar, ep. anglican de , 191, 524,
573.
Gigurtu (I.), 738-9.
Gillet (Pr. Leon), 456.
Gilson (Etienne), 78.
Giugastri, 417.
Giura, vezi Ciura, mosie.
Giurgiu, oras, 209.
Giuvelca (Dr. Mircea), 203.
Glassoff loc., (Uraina), 36.
Gligori Bogoslov sf., 320.
Glondys, ep., 200.
Gloucester, ep. anglican de , 107,
108, 573, 575, 583, 586.
Glubokovsky (Prof. N. N.), 456.
Gnostics, eretici, 22.
Goar, 355.
Godeanu, (Pr. Virgil), 578.
Gogarten (Friedrich), 90.
Goga (Niculae), neg., 46, 47.
Goga (Octavian), 268, 738.
Gogol (N.), 700.
Goislava, fiica lui Brancovici cel Orb.
543.
Goldis (Vasile), 241.
Goldsmith (M.), 15.
Golgota, muntele, 185, 289, 389, 390,
592.
Golgota, munte, 680.
Go lia, m-re, 275, 457.
Gologan, (Pr. Gheorghe), 339, 340,
341, 342, 343, 344.
Gorazd, ep. Cehiei, Moraviei si Sile-
ziei, 188, 490, 500, 516, 517.
Gorazda, 547.
Gorazdanin (Bojidar), 547.
Gore, teolog anglican, 669, 573, 575,
583.
Gorj, judet, 711.
Gorovei, m-re, 446, 447, 448.
Goudge, Dr., 573.
Govora, m-rea, 544.
Gracianita, m-re, 547.
Granmer, episcop, 571.
Grecii, 51. 56, 64, 77, 336, 337, 338,
458, 490, 573.
Grecianinov, compozitor rue, 38.
Greeg (John), primatul Irlandei, 193.
Grigore, cumnatul mitr. Varlaam al
Moldovei, 320.
Grigore Ghica Voda, 350, 398, 401,
405, 409, 412.
Grigore II Ghica, 424.
Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828),
425, 443.
Grigore de Nazianz, sf., 101.
Grigore de Nissa, sf., 345, 692.
www.dacoromanica.ro
757 3
i
Grigorescu (N.), 361.
Grigorie VII, patr. ecumenic, 572, 583.
Grigorie, ep. rus, 133.
Grecia, 68, 112, 113, 119, 120, 186,
197, 208, 212, 224, 226, 227, 235,
378, 379, 380, 381, 401, 490, 491,
492, 569, 572, 582, 586, 670, 687,
741; Arhiep. Hrisostom Papadopu-
los al Atenei si al intregii Great,
109-118; Scoalele catehetice ale a-
soc. aZoy», 119; Me.suri contra sec-
tei aStiinta Crestine.», 119; Moar-
tea a doui mitropoliti, 119; Colecta
pt. bis. Invierea, 120; Conferinte
religioase la Radio, 120; Noua lege
privitoare la alegerea arhiepiscopu-
lui Atenei si mitrop. Bis. ort. din
Grecia, 378-9; Noul arhiep. al Ate-
nei si primat al Greciei, 379; Teolo-
gii greci si valabilitatea hirot. an-
glicane, 490; Un nou profesor la
Fac. de Teol. din Atena, 490-1;
Noi ierarhi ai Bis. grec., 471; Dis-
pozitiuni legale contra prozelitis-
mului, 491; Colecti . pt. bis. Sf. Mor-
mant, 491-2.
Grigorie, nume, 657.
Grigorie Dascalul, mitr. Ungrovla-
hiei (1823-1834), 244, 349, 472, 721.
Grigorie Dialogul, liturghia, 3.
Grigorie, guvernator, 306, 307, 309;
declarat impiirat (646), 309, 310.
Grigorie Iluminatorul, sf., 275.
Grigorie Leu, ep. Argesului, 101. 138,
144, 148, 469, 473, 479, 711, 729.
Grigorie Sinaitul, sf., 560, 561, 566.
Grigorie, zugrav, 579.
Grigoriu (Gh.), 448.
Grisebach, 90.
Grozav, a, nume, 663, 665.
Gropetis (E.), 212.
Grosav( Ion), granicer, 47.
Grozea (Nicolae), 419, 421.
Grozesti, sat, 317.
Gubelman (Iaroslayski), vezi Iaros-
layski. (E.).
Guyau, 698.
Gutherz (Dr. Carol), 212.
Gunther, 27.
Gyirok, sat lama, Timisoara, 50.
Voelft
Haciul Nou, vezi Heciul Nou.
Hacodate, loc. (Japonia), 354.
Hadamb, biv postelnic, 318.
Menus Caesarianus, pref. roman, 68.
Ilaga, loc., 230.
Hager, baron, 54.
Hagipctlov, gen., 229.
Hakem, calf, 121.
Hakkarainer, 226, 230.
Halifax, lord, 570, 571.
Haiti, Institut. Teol. din , 379, 573.
 758
Hall, 573.
Halle, Univ. din , 710.
Hanzu, gen. si Rezident Regal, 99.
Harbin, oral (Manciuria), 127, 493.
Haret (Spiru), 601.
Hariton, egumen schit. Lespezi, 439.
440, 441.
Harkow, loc., 690.
Harlem, nume, 657.
Harnack (Adolf von), 69, 328, 699.
Hartmann, 6.
Hartum, loc., 376.
Harvei (C. D.), arhitect yi cons. ec.,
120, 121.
Base, 699.
Hasdeu (B. P.), 318.
Hasnas, 409.
Hateg, Cara, 454.
Hatieganu (Vasile), 614.
Hausher (I)., 560.
Head lam, ep. de Gloucester, 569, 573,
575, 586.
Heciul nou, sat (jud. Rani), 395, 396.
Heckel, Dr., ep., 200.
Hedrich (Dr. Hans), 198.
Hegel, 26, 327, 584, 698.
Hegesip, istoric creatin, 68, 685.
Heidelberg, Universitatea din , 88.
Heidull (S.), 210.
Helsinki, corm, 226, 230.
Henric VIII, regele Angliei, 284.
Henriod (H. L.), 614, 620.
Henssi (K.), 83.
Heracleia, loc., 706.
Heracleon, imp. biz., 305.
Herne lit, filosof elen, 327.
Heraclius, Imp. biz. (610-641), 300,
301, 302, 303, 304.
Hercules, 240.
Herder, filosof german, 327.
Herma, pAr. apostolic, 71.
Hermopole, Mitropolie, 376.
Herrmann (W.), 330.
Hertwig, 697.
Herter (Ion), 161, 247.
Hidaa, sat (azi Hidia, jud. Turda), 53.
High Leigh, loc., 107.
Hilandar, m-re (M-tele Atos), 379,
525, 526. 547.
Hill, 572.
Hios, insula, 77.
Hischia, rege iudeu (728-699), 286.
Hlincca, na-re, 350.
Hoare (Reginald), 155, 191.
Hodgkins (I.), 570.
Hodgson (Dr. L.), canonic de Win-
chester, 108.
Hodoa (N.), 525, 537, 547.
Hodoa-Bodrog, m-re, 231.
Hofmann, (G.) , 75.
Holm, loc., 380.
Holtzman, 699.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Rom An&
Homatianos (arhiep. D.), 587.
Homiacov, 356, 572, 586.
Homata, (Mihai), ganicer, 46.
Honorius, papa (625-638), 301.
Hooft, (Dr. W. A. VLsserlt), 614, 615,
620, 621.
Horatio, 352.
Horeb, munte, 420.
Hor la, 369.
Horiv, vezi Horeb.
Horodniceni, loc., 405, 406, 407, 408.
Hossu (Iuliu), ep. unit al Clujului,
156, 200, 241.
Hotin, 253, 276; episcopia, 143, 176,
276, 582, 599, 600, 601.
Howard (Iohn), 459, 460.
Hradil (Dr. I.), 454.
Hrisant, egumen m-rea Poiana, 428.
Hrisant, mitr. Trapezuntului, 379,
380; arhiep. al Atenei, 118, 186,
379, 491, 500, 510-511, 513, 574.
Hrisant Notara, patr. Ierusalim, 705.
Hristea, nume, 663.
Hristofor I, patr. Alexandriei (817-
841), 490.
Hrysippos, stoic, 56.
Ruble, compozitor rus, 40.
Hudobiar, loc. (Cehia), 490.
Huedin, loc., 208.
Hull (Cordel L.), 196.
Humorul, m-re, 405, 406, 412.
Hormuzachl (E.), 3.
Hurmuziadi, 209.
Hus, reformator religios ceh, 61.
Hussere, 78.
Husi, 85, 199, 350, 362, 363; episco-
pia, 143, 199, 363, 399, 402, 403,
457, 468, 478, 480, 581, 715.
Hutton, 571.
Iacov, patr. C-pol, 349.
Iacob fratele Domnului, 68, 675, 676,
684, 685, 686.
Iacob (Nicolae), neg., 46, 47.
Iacob I, regele Angliei (1603-25), 76,
570, 572.
Iacov, patr. evreu, 279, 295.
Jacob, sf. apostol, 69, 596, 676, 680,
706.
Iacov Putneanul, mitr. Moldovei, 714.
Iacov Stamate, mitr. Moldovei, 402,
403, 410, 714.
Iacobilii din Malabar, 107.
lair, fiica lui , 342.
Iamandi (Victor), 132, 139, 144, 179,
180, 729, 733 735, 738.
Iancolesco, (Mitru), 47.
Janina, loc., 376, 407.
Iaroslav, provincie, 92, 126.
Iagici (V.), 527, 533, 534, 535, 536.
Iaksicl, familia, 544.
Iaroslaysld (Em.), 381, 493-5, 624.
 Lidice de nume qi locuri.
1a41, 317-320, 353, 401, 402, 409-11,
446, 457, 480, 727, 732-3; arhiep.,
143, 350, 394, 397, 448, 570, 738;
Univ. din , 355, 577; semin. din
, 352, 353, 404; Pacea de la ,
403; judet, 208.
Ibrilileanu (G.), 371.
Icoana, soc. rust. In Franta, 128.
Ida, loc., 211.
Ieraticonul, ed. C-pol (1895), 355.
Ieremia Dabija, 319.
leremia ispravnicul, 424.
Ieronim, fericitul, 289, 298, 697.
Ierusalim, 52, 69, 71, 110, 111, 114,
115, 117, 120, 122, 185, 232, 287, 292,
293-4, 296-7, 325, 338, 340, 350, 376,
489, 500, 504-6, 610-1, 672, 676, 680,
681, 682, 684, 685, 705-6; scoa-
lele intretinute de biserick 120;
un consilier economic pt. Patriar-
hie, 120; starea bis. Invierea, 121;
recun. alegerii Patriarhului Timo-
tei al Ierusalimului, 610; Camin si
bis. rom. din , 270, 360; Inst.
teol. din , 110, 117, 489; bis. sf.
Mormant , 491-2; sinodul de la ,
573.
letianu (Isidor), 344.
lezuiti, 76, 77.
Ignatie, 554.
Ignatie, sf., 69, 74.
Iisus Navi, personaj biblic, 274.
Marion Mircea B5.c5oanul, arhiereu,
473, 729.
'Raton, monahul, 565.
Ilfov, jud., 143; Baroul , 215, 217,
218; Asoc. Avoc. Rom. Crest., fi-
liala , 218.
Mart, 388.
ilia* Vodk 547.
Ille, sf. prooroc, 161, 172, 173; m-rea
(Toplita), 167, 170, 171, 173,
176, 178, 180.
Miescu (Adina), 209, 614, 618.
Iligacea, vale In jud. B6. lti, 395.
Iljine (V. N.), 456.
Illex, cetate 457.
Itniabojniei, eretici, 356.
Ina Ita Curte de Casatie si Justitie,
214, 215, 216.
India, 281, 282, 492.
Indieni, 331, 337, 590.
Indii, ep. din , 573, 574.
Indreptarea legii, 664.
Initierea, rev. spiritistk 344.
Inochentie din Cherson, 128.
Inochentie, mitr. Chievului, 460.
Inochentie, ep. Husilor, 457.
Institutul de Teo logie ortodox5. (Pa-
ris), 193, 455, 465, 616.
Institutul teologic Sf. Vladimir din
Harbin (Manciuria), 127.
www.dacoromanica.ro
759
Internatul Teo logic (Buc.), 165.
Invierea, bis. In Ierusalim, 121.
Ioachim mitr. Proilaviei, 276, 457.
Ioachim, monah, 432.
Joan eel Nou, sf., 411.
loan, sf. apostol, 69, 330, 675-676,
680-684; m-rea (Patmos), 350.
loan Botezatorul, sf., 287, 292, 294,
295, 296, 456, 680.
loan din Cronstadt, 565, 566, 701-705.
loan Cuza, 398.
loan eel Mare, of. m-re, (Buc.), 446.
loan Damaschin, sf., 24, 128, 618, 692.
loan Hrisostom, sf., 21, 101, 338, 642;
liturghia , 3, 176, 461, 620.
Joan, ep. de Husi, 350.
loan IV, papa, (640-642), 301, 309.
Ioan Sandu Sturza, 407.
loan, ep. Tesalonicului, 340.
loan G. Duca, vezi com. Pepeni.
Ioanichie, ep. Proilaviei, 457.
Ioaniciu, aregele Rom5.nilor}, 52.
loanina, vezi Ianina.
Ioanisef, teolog, 571.
Ioannidls (V. H.), 55, 56, 59, 65, 335.
Iohn, arhiep. de Armagh si primat al
Ir landei, 500, 521, 522.
Ion Cubicularul, 305.
Ion, ep. de Roman, 317.
Ion Gheorghe Caragea, 425.
Ion, nume, 657, 658.
Ion, popa din Taxsor, 445.
Iona, calug5.r, 442.
Ionaru, nepotul mitr. Varlaam. al
Moldovei, 317.
Ionaru, popa (din Grozesti), 317.
Ionaru (Traian), Rez. Regal, 201,
729, 734, 735.
Ionescu, gen., 138.
Ionescu (C.), primarul oral. Iasi, 734,
738.
Ionescu (Deana), 614.
Ionescu (Ioan), preot bis. Domnita
Ba numit Ivan Mirodot, 29.
Ionescu (Pr. Ioan N.), 461.
Ionescu (erban), prof., 78, 156.
Ionescu (Teofil), protosinghel, 131,
133, 184, 262.
Ionita (Pr. Nicodim), 107.
Iordan, bis. si cam. rom. dela ,
270; 1.5.111 , 294, 322.
Iordan (Alex.), 541.
Iordache, polcovnic, 435.
Iordache spatarul, 404.
Iordacheseu (Valeriu), preot prof.,
738.
Iordan, nume, 662; apa , 680.
Iorest, ep. Husilor, 457.
Iorga (N.), 69, 144, 155, 220, 244-5
361, 526, 527, 543 art. 0 tiptiriturd
necunoscuttl a mitropolitului mun-
team Mitro fan, 1-3; Cum se facea
 760
o catapeteasmd y4i o zugraveald de
biseried, 4-6; Despre Mitropolia
raialei turcefti, 275-6;
Iosiev (Ivan), 377.
Iosif loanovici acabent, ep. ort. din
Verset, 44, 45.
Iosif I Musat, mitr. Moldovei, 472,
713, 714, 720.
Iosif, dreptul, 635.
Iosif Flaviu, 685.
Iosif Naniescu, mitr. Moldovei, 713,
714, 721, 732.
Iosif, tatal apostolului Iacob, 68.
Iosiv, monah 439.
Iotam, rege iudeu
i (738-733), 286.
boy, arhim. rus, 275.
Iommovits, sublocot., 48.
Ipee, Patr. din , 121, 270; arhiep.
de , 506, 507.
Ipo lit Vorobchievici Radauteanul, ar-
hiereu, 484, 485, 486.
Irineu, sf., episcop si scriitor, 69, 70,
73, 74.
Irineu Mihalcescu, 68, 100, 137, 139,
144, 148; 339, 371, 465, 473, 694.
711-5, 718-730; 735-738.
Wanda, 193, 500, 521, 522.
Trod, Imp. iudeu, 634, 635.
Isaia, egumen m-rea Vatra Moldo-
vitei, 411.
Isachie eel inchis, sf. rus, 744.
Isaia, leromonah, 432, 443.
Isaia, profet, 286, 287, 288, 289, 291,
292, 293, 294, 296, 297, 298; profetia
lui , 291, 292, 294, 295, 297.
Ismail, episcopie, 176.
Ispir (Lactantiu), 614.
Ispir (Vasile G.), 156, 377, 602, 613.
Israel, 294, 672.
Istambul, 185, 228.
Iqtion (Ion), gr&nicer, 47.
Istrati, nume, 666.
Istrati (N.), 397, 398, 399, 400, 406.
Italia, 134, 196, 224, 262, 276, 459;
Biserica ortodox& din Italia, 492.
hula, person. bib., 294.
Iuda, apostol, 675, 676, 677.
Iudeii, 64, 282, 283, 293, 294, 334, 341,
458, 611, 673, 675, 677, 678, 679, 681,
684-6.
Jugoslavia, 84, 121-2, 126-7, 197, 225-8,
262, 337, 347, 377, 379, 492, 500,
507, 543, 573, 610, 621, 743; Instal.
patr. Gavril, 121; Organizatiile bis.,
121-2; Subventia Statului pt. Bis.
ort., 492; Facultatea de Teologie
din Belgrad, 610; cladirea unei bi-
serici monumentale, 610-11.
Iugoslavii, 107; din America, 610.
Juliana, Printesa Olandei, 615.
Iustin Martirul, sf., 687, 697.
Justinian I, imp. biz. (527-568), 336,
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Roman&
337, 354, 742.
ruzefovo, loc. (Cehia), 490.
Ivan (Niculae), ep. Vadului, 172.
Ivanov (G. M.), 255-257.
Ivici (Alexa) 541.
Iza, loc. (Maramures), 384.
Izmir, 212.
Japonezi, 493.
Jabca, m-re, 600, 601.
James (William), 78, 464, 579, 580.
Janet (Pierre), medic franc., 341.
Janson din Tours (Nicolas), 538, 539.
Japonia, 354.
Jenea, 347.
Jimbolia, gara, 134, 135.
Jinga (Victor), subsecret 139.
Joire (Paul), stenometrul lui, 340.
Juan de la Cruz, mistic spaniol (1543-
1591), 328.
Kaganovici, 383.
Kalzun, 47.
Kamenet- Podolski, loc., 460.
Kandidov, 493.
Keneta (Lazar), grAnicer, 47,
Kant (Immanuel), 58, 327, 464, 694.
Karataev, 525.
Karagici (Vuk), 541.
Karlsburg, vezi Alba - Julia.
Kartashov (A. V.), 456.
Kaufmann, prof., 336.
Kaunas (capitala Lituaniei), 198.
Keenan, 72.
Heim, 699.
Kamen', conte, 250.
Kemok, loc., 347.
Kennedy, 335.
Kerenski, 584, 587.
Kierkegaard (Soren), filosof dares{
[1813-1855], 87, 88, 584, 585.
Kiosseivanov, Dr., prim min. bulgar,
197, 225, 229.
Kirch, (C.) , 68.
Kikkotis (Dionisie), arhim., 741.
Kircher (Anastasie), 644.
Kiriae (D. G.), vezi: Georgeseu-114-
riac.
Kiriakos (A. D.), 111, 583.
Kiri la, biv vel jignicer, 318.
Kisiel-Kisielevschi (Sergiu), 156, 223.
Kivu (Vikentie), granicer, 47.
Kleanthes, filosof elen, 56, 57.
Klein (Karl Kurt), 577.
Kogilniceanu (M.), 720.
Kolonics, principe, 52.
Kondakov, institutul (Cehoslovacia),
128.
Koo (T. Z.), 617, 620.
Kooijman (Frans M.), 615, 616.
Kopenhaga, oral, 227, 228.
Kornilov (Mica), 347.
 Indice de nume qi locuri.
Horosetz, Dr., 197.
Kosova, loc., 611.
Kott, 6.
Hovalevsky (P. E.), 456.
Meek, 46,
Rohm!, capitan, 48.
Kraemer (Dr. H.), 621.
Krasnoseltev, 355.
Kreiesco, sublocot., 48,
Kretza (Ioan), vezi Crew (Ioan).
Kretza (Nic.), granicer, 47.
Hretza (Petrut), granicer, 47,
Hroia, 543.
Hronstadt, Ivan din , 701-705.
Kiilpe (Oswald), (1862-1915), 88.
Kiiry (Dr. Adolf), ep., 192.
Lactantiu, 676.
Lamarck, 15, 16.
Lambeth-Palace, 190, 191, 222, 232,
520, 521, 570, 574, 575, 583, 586;
sinoadele dela , 570, 571, 572,
573.
Lambrino (Billasa), fiica lui Const.
Brancoveanu, 4, 29.
Lambrino (Manolache), 29.
Lambros (Spyridon), 110.
Lang (Cosmo), Arhiep. de Canter-
bury, 190, 191, 500, 520, 521, 570,
574, 610, 741.
Lange, 699.
Langovsky (I. A.), 456.
Lapedatu (Alex.), 201, 203, 372, 735.
Lapedatu (Veturia I.), 372.
Lascarov, gen., 402.
Laubry (Charles), prof., 130, 131, 182.
Lauriol (Elie), 617.
Lausanne, 376, 466, 490, 573, 612.
Lavrentie, ep. de Roman, 350.
Lazar din Betania, 342.
Lazar (loan), granicer, 46,
Lazar (Nic.), granicer, 47,
Lazar (Teodor), granicer, 46,
Lazar, saracul, 294.
Lazar eel Inchis, sf. rus, 744.
Lazea din Martinesti, 657.
Lazicul, tinut pe coasta M. Negre,
313.
Lebedintev, protopop, 275.
Lebrun, Pressed. Rep. Fr., 227.
Lecca (Gh.) , 225, 230.
Lecca (Haralamb), 371.
Le Dantec (Felix), 641.
Lee, teolog anglican, 571.
Lefcopoleos (Cetatea-Alba), 402.
Lefter, nume, 667.
Leibnitz, filosof german, 327, 464, 698.
Leiden, Universitatea din, 621.
Leipzig, 37.
Lemaitre, medic, 342.
Lemeny (Ion), protopop Cluj, 61, 52.
Lemnos, mitr., 379.
www.dacoromanica.ro
761'
Lemnul crucii, legend& pop., 324.
Le Moine (St.), 705.
Lenin, 494.
Lens, nume, 667.
Leon, mitr. Moldovei, 402.
Leon Filosoful, 531, 535.
Leon-Vocla, 147.
Leonid, arhim., 525, 547.
Lengarde, 570.
Leopold, imparatul Austro-Ungariei,
52.
Leopold, regele Belgiei, 523.
Leorenz (Matias), g-ranicer, 47.
Leontie mitr. Pafosului loc. de arhiep.
Chipru, 186, 500, 508, 509, 510.
Leontopolis, Mitropolia, 489.
Leriei, vezi Illex.
Lespezi, schit (Prahova), 415-445.
Letonia, 188, 198, 515, mitropolitul
ort. din , 188, 500.
Levy-Bruhl (L.), 357, 358, 708.
Liberiu, catalogul lui , 73.
Libia, 706.
Libieni, 304.
Licurg (Arhiep. Alexandru), 572
Lietzmann (H.), 67.
Liga roman-elena, 228.
Lille, oral (Franta), 340.
Lin, ep. Romei, 706.
Lincoln, ep. anglican de --, 190, 191,
239.
Lingard, 570.
Lipanesti, loc., 629.
Lisabona, loc., 198, 226.
Lisette, nume, 667.
Lituania, 198.
Liturghier (Venetia, 1714), 1, 2, 8.
Liubavici (Dimitrie), 547.
Liubavici (Giurac), 547.
Liubomirski, maresal, 460.
Liverpool, ors* 572.
Lodge, 697.
Loisy (A.), 699.
Londra, 190, 191, 192, 222, 226, 234,
379, 460, 461, 524, 573, 574, 583,
611; Cape la greaca din 347, 491;
congresul ateilor la , 375.
Lopuhin (A.), 669.
Loretto, m-re, 539.
Lorenz, 50, 53, 54.
Lossky (Prof. N. 0.), 456.
Lublin, oral, 165, 351.
Lucaci (Pr. V.). 220.
Lucaris (Constantin), vezi Chirsl Lu-
caris.
Lucian Triteanu ep. Romanului, 139,
144, 148, 199.
Lucretia, nume, 667.
Lugoj, 44, 47, 136, gara , 135; ep.
unit& din , 54, 136, 198, 200.
Lukasievici (N.) ,228.
Lulesco (Iosim), granicer, 46.
 762
Lum lere, medic francez, 131.
Lunaclarskl, 347.
Lund, Universitatea din , 617.
Lup, mucenic, 663.
Lupas (Prof. loan), 203.
LupFA (Di ac. Dr. St.), rec., 66-71; art.:
Contribucluni la istoria bisericeascd
a Romantlor band/eni In sec. XIX,
43-54.
Lupu Grigore zis Brasovanul, 317,
320.
Lupu, nume, 663, 665.
Lupu, popa (din Grozesti), 317.
Luther, 61, 86, 90, 284, 330.
Lwow, oral, 351.
Lyon, 69; Inst. Teol. din , 128.
Mabillon (Pr.), 459.
Macarie patr. Antiohiei, 457.
Macarie, dogmatist rug, 582, 587, 589,
694.
Macarie, egumen schit. Lespezi, 431,
432, 437.
Macarie, ierodiaconul, 428.
Macarie ieromonahul, 525-550; Octoi-
hul lui (1510), 525-6, 528-30;
535-37; Liturghierul lui (1508),
525, 529, 540, 545, 548; Tetravan-
ghelul lui (1512), 525, 534, 545,
548.
Macarie Psaltul, 39.
Macedoneni, 56; dinastia imp. biz. 337.
Macedonia, Mitropolie, 229, 232.
Maclagan, arhiep. de York, 572.
Macleod (Dr. George F.), 616.
Macra, 319.
Madras, conf. din , 621.
Madrid, oral, 461.
Madytos, oral, 110, 489.
Magdeburg, loc., 496.
BIaghiari, vezi Ungar&
Maglavit loc., 340.
Magura, sat, 315.
Magureanu, biserica (Bucuresti), 29.
Magureanu (Mihail), 101, 131, 132,
133, 134, 139, 146, 184.
Magureanu (Mihai), biv vel armas,
425.
Magureanu (Parvul), biv vel medel-
nicer, 425.
Mahomed II, 539.
Majerinzu (Peru), gr5.nicer, 46.
Malabar, loc. (India), 107, 492, 574.
Malaesti, sat transnistrian, 457.
Maidarascu, 184.
Malinescu (Camin. Iordachi), 400.
Mallia, locot., 48.
Malteev, 584, 587.
Manage, rege iudeu, (699-644), 287.
Manciulea (Prof. $t.), 528.
Manciuria, 127, 493, 744.
MItndrea, nume, 663.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodaxa Roman&
Mangra (V.), mltr. Sibiu, 244.
Manichei, eretici, 22.
Manoilescu (D.), 448.
Manolachi Bogdan vel vornic, 398.
Mann (Apostolo), 5.
Maramures, 95-98, 150-1, 207, 253,
354; ep. ort. din , 93-98, 143,
199, 360.
Marcion, ereziarh, 22.
Marcu Aureliu, impb.rat roman, 57,
687-8.
Marcu (Dine. Gr. T.), 82, 455.
Marcu, sf. evang., 376, 678, 706.
Mardarie dela big. Urksina, 547.
Mares Adriatica, 538.
Marea Mediterana, 129.
Mareotida, episcopie, 741.
Margineanu (N.), 581.
Maria, nume, 427.
Maria Magdalina, 680.
Maria, Regina Romania 126, 245, 382.
Maria, fiica lui Petru Schiopul, 350.
Maria, sora lui Petru Schiopul, 350.
Maria, sotto. lui Petru Schiopul, 350.
Marilena, nume, 667.
Marinescu (Gabriel), 139.
Marinescu (George), 203.
Marinescu (Prof. Dr. Gh.), 342, 695.
Marinescu (Dr. Niculae), 139.
Malta, preoteasa lui Ursu Cerga-
riu, 316, 317, 318, 319, 320.
Marys (Dr. Benjamin), 619.
Mark, sef rabin, 212.
Markov, 12.
Markovici (Cincar), 228.
Maronla, eparhie, 379.
Marta (Al.), Rezident Regal, 134,
Martensen, 27.
Martin I, papa (649-653), 309, 310,
311, 312.
Martina, mama Imp. Heracleon, 305.
Martinopole, 706.
Marton, episcop ref., 200.
Martoril lui Iehova, sects, 496.
Martinesti, sat, 657.
Marturisirea lui Petru Movi15., 28,
Marx (Karl), 493, 494.
Mason (A. I.), 569.
Masson, ep. de Gloucester, 575.
Mateescu (Ing. Stefan), 206.
Matei, sf. evang., 675.
Matei Ghica Voevod, 425.
Matel (Zaharia), protopop, 172.
Mateiu Basarab, 4, 278, 282, 421, 722.
Mateiu (I.), 203, 246-8.
Mathias (Iacob), granicer, 47.
Matheivichs, locot., 47.
Mathikesko, locot., 48.
Matia, sf. apostol, 675.
Mauretania, episcopie, 307.
Manss, 708.
Mayrolani, 336.
 Indice de nume & 1 locuri
Maxim Marturisitorul, sf., 21, 299,
301, 302, 303, 304, 305, 306, 307,
308, 310, 311, 312, 313, 314, 345.
Maximos, mitr. Calcedonului, 523.
Maxwell, 697.
Mecinicov, biolog rus, 695.
Mediolan, 692.
Mehalache Gligore, preotul, 395, 396.
Mehedinti (S.), art. In legdturd cu
cregtinismul wnui seminarist din
Vrancea, 277-285.
Mehedinti, judet, 711; protopopiat,
137.
Meletie II, patr. Alexandriei, 376, 573,
584.
Me letie (Pr. D. B.), 451.
Meletie Istrate, egumen m-rea Sla-
tina, 399.
Meletie Pigas, patr. Alexandriei, 75.
Melhisedec, pers. biblic, 678.
Menton, loc., 181.
Mera, m-re, 316.
Mercier, cardinal, 571.
Merejorski (D.), 345.
Merejcovschi (D.), 699, 700.
Merle, nume, 663.
Mesaloras (loan), 583, 587.
Mesmer, spiritist, 340.
Metaxakis (Meletios), mitrop. Ate-
nei, 111.
Metaxas (Ioan), 197.
Metodie, ierom. 439, 701,
Metodie din Patera, 697.
Metodiu, sf., 490.
Metianu (Than), mitr. Sibiu. 244.
Mica, soc. anonima, 738-9.
Micescu (Istrate), 215, 217, 218.
Micsek (cafenea), 240.
Micu-Moldoveanu (Ion), 529.
Migea (Dr. Traian), pref., 204.
Migne (J.), 705.
Mignia (loan), granicer, 46.
Mihai (Ioan), 223.
Mihai, Mare Voevod de Alba-Iulia,
97, 145, 156, 157, 163, 267, 477;
I Rege, 172, 238, 712, 715, 725.
Mihai-Viteazul (1593-1601), 98.
Mihail (Gh.), gen., 139.
Mihail, mitr. Rusciucului, 145, 148,
154, 164, 165, 195, 241, 524.
Mihail preot., 439, 441.
Mihail, mitr. rus. 460.
Mihail Sturza Voevod, 409.
Mihail, tarul Rusiei, 77.
Mihailovich, 47, 49.
Mihalcescu, vezi Rine% mitr. Mo ldo-
vei.
Mihailescu (Gheorghe), 33.
Mihnea eel Rau (1508-1510), 525,
537, 543, 544, 545.
Mihnea, fratele lui Petru Schiopul,
350.
www.dacoromanica.ro
763
Mihnea Voevod, 419.
Mike iffy, fam., 211.
Mating (Nic.), granicer, 47.
Miklosic, 540.
Milano, loc., 36, 42, 134, 181, 688.
Mlle.!, (Dr. Nicodem), ep. ci. cano-
nist, 169, 587.
Milinovich, locot., 48.
Mil la, 48.
Mil lo(Matei), 409.
Milloschevits, capitan, 48.
Milos, fratele lui Petru chlopul, 350.
Minot, 697.
Minsc, capitala Rusiei Albe, 126, 351.
Mira Lichiei, loc., 102.
Mircea, nume, 663.
Mircea cel Baran, 541.
Mircea, fiiul lui Petru Schiopul, 350.
Mircea, tatal lui Petru Schiopul, 350.
Mirodot (Ivan), preotul, 29.
Miron, Barnovschi, domnul Moldovei,
350.
Miron Patriarhul, 93, 96, 99, 100, 101,
129-272; Regent, 170, 171, 217, 231,
234, 238, 245, 260, 467, 473; Prim
Ministru, 129, 131, 196, 212, 215-6,
225, 234, 244-6, 248, 250-1, 253, 257,
260, 267, 467-9, 475, 497; Doctor
h. c. al Univ. Cernauti, 346; vizita
lui la Londra, 574.
Miron (Li liana), 614, 615.
Mironescu (G. G.), Cons. Regal, 144.
Misail, mitr. Moldovei, 350.
Miscarea fem. crestine (Jugosl.), 121.
Miscarea pelerinilor, org. bis. in Ju-
goslavia, 121.
Misiunea ortodox& rust,. (America),
346.
Mislea, m-re, 441.
Mitrofan, mitr. Tarii-Rom., 1, 3,
Mitropolia Moldovei, rev., 267.
Mochulscky (C. V.), 456.
Mocioni (Anton), 194.
Mociulskl, colonel, 99.
Moga (Vasile), mitr. Sibiu, 172.
Moghilev, oras, 351.
Mognitogorsc, oras in Rusia, 125.
Mogosoaia, loc., 417.
Moise Ugrin, sf. rus, 743.
Moisescu (Disc. Gh. I.), art., Moar-
tea gi ingroparea fericitiaui intru
pomenire Miron Patriarhul Roma-
niei, 129-166; n. b., 81-2, 84, 84-85,
346, 349, 349-50, 350, 352, 355, 454-
55, 456, 457, 458, 461-2, 577, 578,
579; rec., 669-689; cr. int., 93-106,
469-488, 711-738; cr. ext., 118, 381-
3, 495-6, 609-610, 611.
Moisescu (Dr. Justin I.), rec., 75-77;
cr. ext., 122-125, 156.
Moisi, pers. biblic, 294, 678, 682, 685,
691, 726.
 764
Moisi tipograful, 647.
Moldova, 167, 279, 315, 318, 349, 350,
353, 398, 404-5, 411-3, 431, 441,
449, 450, 457, 460, 480-1; Mitrop.
si Sucevii, 142-3, 270, 399, 403, 407,
408, 411, 447, 467, 468, 478, 480-1,
597-9, 670, 712-4, 720-1, 725, 734.
Moldovanu, Dr. 203.
Moldoveanu (Virgil), 614.
Moldovita, m-re, 405.
Molland (Dr. H.), 621.
Molna, 450.
Monacho, loc., 181.
Monofiziti, eretici, 24, 303, 304, 388.
Monotelism, erezie, 24, 299, 302, 303.
Montalaur, 637.
Monte-Carlo, loc., 181.
Montesquieu, 459.
Moraitachis (Protopres. C.), 209, 609.
Morcoviceni, loc., 319.
Moreton (H. A.), 72, 73, 74, 75,
Morinus, 571.
Morosini (Panaioti), 4.
Morusca, vezi Policarp, ep. Americii.
Moscicki (Ignacy), 243.
Moscova, 34, 77, 126, 320, 345, 346,
348, 355-6, 381-3, 459-61, 584, 587,
624; Acad. Teol. din , 356; Cate-
drala din , 382; Bis. greceati din
, 382; Ambasadorul Frantei la
--, 382; Acad. lib. a cult. sp. --,
346; Sinod din , 356.
Motaa, gen., 144.
Motovilov, 558.
Mott (Dr. Iohn R.), 611, 617, 620.
Motoc, ctitor la m-rea Mera, 316.
Motoc, numele de familie al initrop.
Varlaam al Moldovei, 316.
Motoc, vornicul, 316.
Moviliitt, sat transnistrian, 457.
Mozella, cardinal, 571.
Mrejeru (Leon), 470, 712.
Mrkaina, pe Drin, 547.
Mucacevo-Prialeva, ep. ort. In Rusia
Subcarpatica, 384.
Muchet, 133.
Muncaci ai Maramures, episcopie, 98.
Muntean, protopop, 208.
Munteanu (I.), 202.
Munteanu (D-r Zeno), 202.
Muntenegru, 526, 527, 528, 533, 536,
537, 538, 540, 541, 542, 549, 550.
Munteni-Belceati, sat, 733.
Muntenia, 76, 527, 542, 721.
Munters, min. leton, 198.
Murat IV, 77.
Mureaanu (D-r Const.), 352, 353.
Mures, fan, 158, 258, 268; jud., 167,
170, 171, 177, 178, 246, 250; tinut,
202.
Murgu, stegar, 48.
Musariu, loc., 739.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Romank
Muscel, jud., 138, 143, 178, 180, 205:-
banal. in CAmpulung, 177.
Mussolini, 196.
Musta (Filaret), pr., 241.
Muster (Dumitru), 614.
Muzicescu (Gavriil) , 36, 40.
Miinchen, loc., 571.
Nain, fiul vAduvei din , 342.
Nandria (Grigore), 204.
Nane, vezi Anainict.
Naniescu (Iosif), mitr. Moldovei, 35,
394-6, 467, 480.
Napoleon, 48.
Nasaud, orasul, 161, 247; liceul gra-
niceresc din , 247, 251, 258.
N5stasescu (G.), ing., 204.
Nastasia, sora mitr. Varlaam al Mol-
dovei, 316, 317, 320.
Nastasia, nume, 427.
Natanail, arhim., 492.
Nazaret, 291.
Neaga (Pr. D-r N.), 454.
Neagoe Basarab, 525, 529, 537, 542,
546, 548, 549, 590, 594; Tetravan,
ghelul tip. in timpul lui vezi
Macarie, tetravanghel (1512).
Neagoe (Pr. Ilie R.), 441.
Neagoe, poiana, 422, 423.
Neamtu, m-re 142, 210, 316, 320,
397, 401, 403, 409, 410, 411, 468,
478, 480, 577, 669, 670, 721, 731, 733,
734; judetul, 487, 733-734.
Neander, 699.
Neapole, loc., 37.
Nectarie, ierodiacon, 439.
Necau (Petru), gr5.nicer, 47.
Necula, stranep. mitr. Varlaam al
Moldovei, 317.
Nedeianu (Iancu), stolnic, 5.
Nedelea, -lcu, nume, 663.
Nedelof (Boris), 377.
Neftalim, semintia, 294.
Negel (Matei), paharnic, 407, 408.
Negruti (Costache), 398.
Negruzzi, familia (Iasi), 733.
Negulescu (P. P.), 358, 709.
Negur5. (M.), 712.
Neil (Moira), 620.
Nemania (Stefan), despot sarb, al.
Nemet (Stefan), 495.
Neniu (Mitru), senator, 46.
Neofit, ieromonah, 439.
Neofit, mitr. Ungro-Vlahiei, 425.
Neofit, mitr. Vidin, 186, 187, 195, 229,
236, 500, 517-8, 520, 704.
Neofit II, patr. C-pol, (1602-3, 1608-
12), 76.
Neron, imparat roman, 68, 673, 681,
686.
Nestor arhiep. de Kamciatka, 492.
Nestor Letopiset, cuv. rus, 743, 744.
 Indice de nume locuri
Nestorie, ereziarh, 23, 76, 299.
Nestorian!, eretici, 24, 299, 388.
Newman, Cardinal, 74, 572.
New-York, sinodul din -, 588, 611;
Union Theological Seminary din -,
616.
Niagulov, locot. 48.
Nicer (Arhim. Antim), 107; art.:
Rugaeitunea lui lisus, 551-568.
Nicanor, mitr. de Novo-Brdo, 547.
Nicanor, monah, 439.
Nice, oral (Franta), 181, 189.
Niceia, 108; sinod I din -, 74, 459.
Nichifor, nep. mitr. Varlaam al Mol-
dovei, 320.
Nichifor Pustnicul, 560.
_Nicodim, Patriarhul Romaniei, arhim,
467; ep. de Husi, 468; staret la
Neamtu, 468; mitr. Moldovei, 139,
146, 148, 150, 152, 153, 155, 156,
164, 166, 273, 353, 468, 469, 470, 471,
480; locotenent patr., 190; Patriarh,
274, 373, 385, 472, 474, 478,
482, 483, 488, 497, 499, 500,
504, 506, 507, 597, 598, 599,
606, 669, 670, 712, 714, 715,
729; Cuvantare la investiture 475-
477; Scrisoare irenica, 497-499; Cu-
vant la inmorm. lui A. Calinescu,
593-4; Cuvantare la alegerea mitr.
Irineu, 713; la instalarea -, 730-
735, 737-8.
Nicodim Prosfornic, sf. rus, 743.
Nicolae (Casatkin) arhiep., misiona-
rul Japoniei, 354.
Nicolae V, patr. Alexandriei,
489; viata qi moartea lui, 376.
Nicolae, ep. rus, 346.
Nicolae Mavrocordat, domnul Mol-
dovei (1709-1710), 320, 457.
Nicolae Mavrogheni Voevod, 425, 426.
Nicolae Bolan, mitr. Ardealului, 139,
141, 144, 148, 156, 157, 160, 259,
266 273, 368, 369, 372, 470, 471,
473, 474, 479, 728, 739.
Nicolas Co lan, ep. Clujului, 96, 99,
101, 106, 139, 144, 148, 152, 464, 473.
Nicolae Popovici, ep. Oradiei, 99, 139,
144, 148, 473.
Nicolaie Gheanghea, 405.
Nicolae, sf. Ierarh, 101, 102, 419;
icoana -, 126, 427; bis. (Va-
lenii-de-Munte), 361; (Ba lti), 456.
Nicolae Pavlovici, tarul Rusiei, 411.
Nicolau (C.), 344.
Nicolescu (Alexandru), mitr. unit,
(Blaj), 199, 368, 369, 370.
Nicolescu (Gh.), dirijor bis. Domnita
Balasa, 40.
Nicolescu (Simion), dirijor bis. Dom-
nita Ba lasa, 40, 41.
Nicolescu (Pr. Victor), 465.
www.dacoromanica.ro
765
Nicon cel Uscat, sf. rus, 743.
Nicore (Cost.), granicer, 46.
Niculae polcovnicul, zugrav, 5.
Niculae (Nic. M.), n. b., 82-83, 83, 86,
or. ext., 108, 120, 121, 128, 128-9,
Niculcea, (Ion), 720.
Niculescu-Varone (G. T.), 346.
Niebuhr (Prof. Reinhold), 616.
Nifon Criveanu, ep. Husilor, 85, 139,
144, 148, 199, 362, 363, 471, 473;
mitr. Olteniei, 715, 725-6, 728, 740.
Nifon, mitr. Ungro-Vlahiei, 472, 549.
Nil Sinaitul, sf. 83, 84.
Nil din Sorsc, 567.
Nilles (T.), 620.
Niles, ucenic sf. Ion Gura de Aur, 338.
Nimes, oras (Franta), 617.
Nipru, ram, 457.
Nisibe, loc., 338.
Nistor (Prof. Ion I.), 202, 457, 712,
729, 735, 738.
Nistru, fluviu, 150, 268, 275, 403, 457.
479, Noi by (Lecomte de), 6.
501, Novacovici (Stoian), 527.
605, Novo-Brdo, mitropolie, 547.
721, Novgorod, oral 92.
Nubia, mitropolie, 376.
Nume de botez, Adas, Aftene, Afti-
mia, Agachi, Agatona, Agrisca, Al-
ba, Albota, Albu, Aldea, Aldomir,
Aliman, Alistar, Anasia, An-
ca, Ancuta, Andone, Andrita, An-
drusca, Andronachi, Anisia, Anti-
mia, Antohi, Anusca, Apostu, Ar-
dari, Arghir, Arhip, Arhire, Arie,
107, Aristiea, Ariton, Armanca, Aron,
Arseni, Arsinia, Arteni, Artemia,
Arvichie, Arvinte, Avar, Avram,
Avramia, Axana, Axinia, Axinte;
Badea, Badiu, Baicu, Balaciu, Bala-
siu, Bale, Balea, Balica, Batin, Ba-
lint, Balinta, Banta, Balomir, Ba-
losin, Ba los, Ba iota., Balu, Ba Is,
Banciu, Banu, Barbu, Barsu, Ba-
sana, Bases, Basu, Batin, Bates,
Bacu, Bagu, BS.ila, Balaciu, BO.lan,
BA lea, Balasa, Ba los, Ba lcu, Berra,
Barca, Bar lea, Becu, Bejan, Beju,
Be lu, Benea, Benu, Berea, Barna,
Berinde, Betea., Bibu, Bica, Bicu,
Bilai, Bi lca, Biltu, Bird', Bitu, Bi-
zila, Blagoi, Bledea, Bledu, Bleju,
Bode, Boga, Bogdan, Boghian, Bo-
gos, Bogza, Boian, Boiu, Bo Idea,
Boles, Bontea, Bora, Boran, Bo-
Borzea, Bosie, Bota, Brae,
Bran, Brates, Bratu, Brandusa,
Bratan, Bratei, Brebu, Briteu,
Bucur, Bude, Budu, Buga, Buiu,
Bunea, Bunghe, Bura, Buru, Buses,
Buscu, Butu, Buznea;
Ca lea, Calinichia., Caloian, Calonfir,
 766
Ca iota, Candahia, Candrea, Cap lea,
Capon., Carp, Casandra, Casin, Ca-
!Iota, Casu, Catina, Catinca, Ca Han,
1 Caliman, Cahn, Carats, Caraman,
'.' Malin, Catalina, Cazan, CAndea,
Casu, Cerevat, Cerna, Cernat, Cer-
0 nislav, Chiajna, (si Cneajna), Chi-
V prin, Chiva, Ciciu, Ciudin, Clara,
1 Clandu, Cliatin, Clin, Cocea, Cocu,
9 Codru, Cojea, Co lea, Colun, Co-
co man, 659; Comuz, Condrea, Con-
durachi, Corbea, Coreat, Cornea,
Costan, Costea, Costin, Cozea, Cra-
cea, Crasnes, Craciun, Cristea, Cris-
tina, Criva, Crucean, Cudin, Cu-
drea, Cu lea, Cuntea, Cupcea;
Dabija, Dad, Dafina, Daia, Dan, Dan-
ciu, Dancu, Darie, Dascu, David,
Da lban, Damacus, Danai IA, Danila,
Darman, Dediu, De lea, Denis, Des-
pa, Despina, Diacu, Dienis, Dienis,
Diicu, Dima, Dimachi, DincA, Din-
cea, Dings, Dinu, Dobracin, Dobra,
Dobrin, Dobrina, Dobromir, Dobro-
slav, Dobrota, Dobru, Dochia, Do-
chim, Docolin, Dodu, Duda, Do lca,
Dolga, Do lh, Dominte, Domnica,
Donciu, Donea, DonosA, Dorofti,
Drags, Draghie, Draghina, Dragna,
Dragnea, Dragolea, Dragomir, Dra-
goslav, Dragon, Dragotd, Dragsin,
Dragu, Dragan, Dragana, Drag Alla,
CD
D Dragalina, Draghici, Dr-6.gal, Dal:
goicea, Dragadan, Draguman, Dra-
gus, Dragusa, Dragusan, Datjan,
Drajaina, Druj, Duiu, Duma, Du-
micica, Dumicus, Dumisca, Dumsa,
Durnea, Dusan, Dusca, Dusea;
Eliad, Elisafta, Enachi, Enacachi,
Enciu, Ene, Evloghie;
Fabian, Fara, Farcas, Fanu, Mein,
FAtu, Farau, Fedca, Fedea, Fedor,
Fedora, Fedoras, Fe lea, Fete, Feti-
on, Fiera, Filon, Fi lu, Floarea, Flo-
rea, Faces, Focsa, Fo lea, Forde,
Fotachi, Fote, Fames., Frasina,
Frateiu, FratitA, Frimu, Fronea,
Fulga, Furdui;
Gabrea, Gafia, Gahita, Gafton, Gaf-
tona, Gal, Galer, Gales, Galin, Ga-
nea, Gapie, Gavrea, Gales, Ga Itu,
Garde, Gheran, Gherghina, Ghidea,
Ghiea, Ghiltu, Ghinda, Ghinea,
Ghiorma, Ghisa, Giura, Giurca,
Giurea, Giurgea, Giurgiu, Giusca,
Gliga, Gogu, Goian, Gore, Goraitd,
Doran, Gorcea, Gordu, Gorgu, Go-
stiltt, Gasman, Gradea, Grama,
Grajdana, Greaca, Griga, Grinca,
Grisca, Groza, Grozav, Grozava,
Grue, Gude, Gunea, Gure, Guns,
Gutu;
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Roman&
Hauck Hares, Hariclia, Hariton,
Hasan, Hancu, Hasa, Mr lea, Hill-
man, Hi lip, Hiloti, Hodca, Hodor,
Horaita, Horea, Hortolomei, Hei-
man, Hrane, Hrihu, Hrinca, Hrisa,
Hristachi, Hristea, Hristofor, Hrit-
cu, Hrizea, Huba, Hudea, Huru;
Iachim, Iacsa, Iacus, Iacota, Tana,
Iancu, Iatcu, Iaza, Ichim, Iftodi,
Iftene, Iftinca, Ignat, Ilca, Ilciu,
Ilea, Ilga, Iliascu, Dies, Ilinca, Din-
ts, Iloae, Imbrea, Indrea, Iordachi,
Iordan, Iorga, Iorgovan, Iasap, lo-
va, Iovan, Ipate, Irodia, Irofti, Isa-
chi, Isai, Isar, Isdill, Iscu, Ispas,
Ispir, Istrati, Itu, Iuban, Iubana,
Iuca, Iudco, Iuga, Iugsa, Iura, Iu-
rascu, Iurca, Iures, Iurg, Iurie,
Ivan, Ivanciu, Ivascu, Ivu;
Jiga, Jipa, Jora, Julea, Jurja;
Kir, Kira, Kirana, Kiriac, Kirvase;
Laiota, Laiu, La los, La lu, Lari, La-
rion, Lascar, Las lau, Latcu, Latcu,
Lavrinte, Lazar, Lazea, Leca, Lef-
ter, Lefterachi, Lenca, Lentea, Leoa,
Leondar, Leonte, Liana, 659; Liciu,
Lie, Linpedia, Lisava, Lisaveta, Li-
tovoi, Liton, Litu, Liuban, Lo-
ghin, Loghina, Lola, Lolca, Lucaci,
Lupa, Lupan, Lupsa, Lupu, Lucca;
Macovei, Macrea, Maftei, Maftena,
Magda, Magir, Magoga, Magoga,
Ma lea, Males, Man, Manciu, Manda,
Mandachi, Mandrea, Manea, Ma-
nail, Manole, Manta, Mara, Mardari,
Marenca, Marfa, Marga, Marghioa-
la, Marghita, Marin, Marta, Martin,
Marusca, Matachi, Mavrodin, Ma-
xim, Macau, Manna, Malusca, MA-
nailA, Manalachi, Maranda, Mar-
darl, Margarint, MargArinta, Mit-
rica, Marin, Marina, Marinca, Man-
drea, Manea, Masza, Medelean, Me-
drea, Meleghi, Melescu, Melinte,
Mera, Merla, Mic, Miclaus, Miclea,
Michiu, Mica la, MicotA, Micsin, Mif-
todi,Mighiu, Mihal, Mihaila, Mihal-
cea, Mihail, Mihu, Milciu, Milotin,
Mincu, Mira, Mircan, Mircea, Mi-
rea, MiricA, 3S/iron, Misea, Mitco,
Mitco, Mitran, Mitru, Mitu, Moga,
Mogos, Moica, Moinea, Moisei,
Momciu, Mustea, Musa, Musat, Mu-
sata;
Nacu, Nan, Nandu, Nastea, Naum,
Nazarie, Nazariea, Neacsa, Neacsu,
Neaga, Neagoe, Neagu, Neagomir,
Neagos]av, Neagota, Neagsu, Neag-
ca., Nianiu, Nechita, Neculcea, Ne-
dea, Nedelcu, Nede lea, Nedesa, Ne-
grea, Negri la, Negrita, Negru, Ne-
gruSa, Nehciu, Neniu, Nestea, Ni-
 Indica de nume si locuri.
chifor, Nicoard.., Nicodan, Nicola,
Nicoman, Niculea, Nistrea, Nita,
Nohit, Novae;
Cana, Oancea, Oanea, Oanta, 0-
breja, Odohia, Olcina, Olea, Olesco,
Oltea, Onciu, Onicica, Onild, Onitd,
Ondrea, Onut, Oprea, Oprina, 0-
priq, Oprisan, Oproiu, Opru, Ord*
Ostahi;
Paladi, Palaghia, Panainte, Pand.,
Panhil, Pantazi, Pantea, Panteleu,
Paos, Papa, Parasca, Parfeni, Pas-
cal, Pascu, Pascu, Pa-sank Pdscd-
lina, Patrana, Pdtrascu, Paun, Pau-
na, Pantea, Pante lei, Parvan, Par-
vu, Petran, Petrana, Petri la, Petri-
man, Pilat, Pintilie, Plotun, Posto-
lachi, Postu, Precup, Proca, Preda,
Prodan, Prodea, Profir, Profira;
Radomir, Radu, Rades, Rafei, Rafira,
Raiciu, Ralu, Raluca, Rarita, Ras-
cu, Raducanu, Rafaila, Rizea, Rizu,
Rodea, Roman, Romascu, Rubina,
Rughina, Rus, Rusd.lin, Rusalina,
Rusca, Ruvim;
Sacra, Safta, Saghin, Saghina, Salo-
mia, Samoild,, Sanda, Sandu, Sara,
Sas, Sasca, Saula, Savastia, SA-
vastru, Sanat, Sancu, Samedrea,
Sarghie, Scar lat, Scridon, Serafim,
Severean, Si le, Si lion, Sim, Sima,
Simca, Sin, Sinat, Sinca, Sintu, Sla-
va, Slavna, Smaranda, Soare, So-
col, Sofroni, Sofronia, Solca, So-
lomia, Soltana, Sora, Sotir, Sotira,
Spira, Spirea, Stamati, Stamatin,
Stan, Stana, Stanca, Stancu, Stani-
mir, Stanislav, Stanild, State, Sta-
var, Ste lea, Stetcu, Stoica, Strat,
Stratina, StrAtulat, Stratulea, Stroe,
Su lea, 660;
qandru, Sandrin, Sandrea, qarban,
qerbea, Serbota, Soldea, qoldan,
Stefu, Sunman, Susnea, Sustea;
Tador, Minas, Taplan, Tatomir, Tatu,
Tanana, Tec la, Tempea, Tihan, Ti-
homir, Tihu, Tilea, Tiletin, Timis,
Timofti, Tiron, Tisu, Titiana, Tobu,
Todea, Tofan, Tofana, Tohilat, Tom-
ca, Trandafir, Trica, Trif, TrifallS,
Trisor, Trohin, Truscd., Trutea, Tu-
dor, Tudora, Tudosca, Tudurachi,
Tugomir, Tulea, Turce;
Tlban, Tibana, Tiganca, Tudcu;
Udrea, Udriste, Ulea, Ulca, Ulian,
Uliana, Uncleat, Unchie, Urita, U-
rie, Ursache, Ursan, Ursu, Uta;
Vans, Vanea, Vanta, Vasa, Vasca,
Vasea, Vasu, Vasutca, Vasutca,
Vrtsai, Vascan, V5. lean, Valeea,
Valcu, Va. lsan, Varian, Velea, Ve-
ll§eu, Verea, Vergu, Vicol, Vidra,
www.dacoromanica.ro
767
Vidrascu, Vilaea, Vilaseu, Vinea,.
Vintild, Visa, Visan, Vlad, Vladi-
mir, Vladislav, Vlahin, Vlaicu, Vla-
sin, VIAsan, Voichita, Voicu, Voila,
Voinea, Voislav, Vois lava, Voita,
Voitin, Vonca;
Zaheu, Zanea, Zancea, Zanciu, Zan-
fir, Zanfira, Zarea, Zavatie, Zama,
Zeletin, Zeliu, Zinca, Zlaicu, Zoana,
Zontea, Zorea, Zorila, Zota, Zubra.
Numidia, 307.
Oastea Dorrum lui, asoc. relig. crest.,
371, 372.
Obnovlenti, rascol, 348.
Obradovits (G.), cdpitan, 48.
Oceacovul, tinut, 457.
Odesa, oral, 34; arhiepiscopie, 457.
Odohescu (Alexandru), 526, 541, 544-
Ohababistra, loc., 48.
Ohrida, patriarhia, 270.
Oituz, loc., 727; protopopiat, 211.
Olanda, 375, 459, 571, 611; Conferinta
mondiald, a Tineretului crestin de la
Amsterdam, 611-624.
Olariu (Cost.), 47.
Olariu (Nic.), granicer, 47.
Olga, regina Greciel, 110.
Olonut, loc. (Celia), 490.
Olt, tinutul, 137, 711; raul , 268,
608.
Olteanu (Nic. I.), 454.
Oltenia, 100, 545; mitr., 711, 722, 724,
725.
Onufrie, m-rea sf. (Ca litia), 351.
Opatovo, loc. (Cehia), 490.
Oprescu (C. C.), 356, 356.
Oprescu (loan), 210.
Opria (Mihai), grdnicer, 47.
Optina, pustiu in Rusia, 567; m-re,
703.
Oradia Mare, 43, 73, 204, 205, 209;
tractul --, 209; episcopia ort. din
, 99, 143, 176; episcopia cat. din
, 200.
Orastie, loc., 161, 175.
Oravita, loc., 43.
Orescu (AL), 6.
Origen, 676, 687, 697.
Orlof, 402; Or lov, 355.
Orsova-Mehadia, 44, 47.
Orsova, loc., 136.
Ortansa, nume, 667.
Orzescu (Scarlat), 733.
Oscar, nume, 663.
Osiris, zeitate egipt., 335.
Oslo, Universitatea din, 621.
Ostoia (Nicolae), negustor, 46.
°testi, loc., 315.
Otomani, vezi Tura.
Otoiu, prof., 211.
Oxford, 65, 209; congresul de la -,

,
768
466, 612; Univ. din 618.
Ozu, vezi lex.
Pacliganu (Z.), 66, 67, 68, 69, 70, 71.
Padeanu (D. C.), 344.
Palos, loc., 186.
Pahomie, ieromonah, 432, 437.
Paisie Velicicovski, vezi Velicicovski.
Paisie, arlaiereu Ioanina, 407.
Palandjeglou (Stavros), 209.
Paleologi, dinastie, biz., 742.
Palestina, 120, 121, 337-9, 677, 706.
Palestra, via (Roma), 229.
Palko (Demeter), 46.
Palmer (D-r), ep. vicar de Glouces-
ter, 107, 573.
Palmer (W.), 572, 583, 586.
Panaitescu (P. P.), art.: Octoihul lui
Macarie (1510) $ originile tipo-
grafiei In Tara Rorndneascd, 525-
550.
Panciova, loc., 253.
Pandele, col., 138.
Pangaracior, sat (jud. Neamt), 733.
Panoff, gen., 225.
Panteleimon, sf., 445; rn -re, 424, 425,
429; spitalul , 415, 416, 424, 425,
427, 428, 432, 434, 438, 441.
Papadopol, nume, 275.
Papadopulos (Hrisostom), arhiep. al
Atenei, 75, 109-118, 491, 571, 573.
574, 576, 583, 584, 587.
Papamitos, preot grec, 209.
Papantoniu (Zaharia), 742.
Papasarantu (I.), mitr. Argo lidei, 491.
Papia, barbat apostolic, 74, 681.
Papp (Gen. Dani Rez. Regal, 202.
Papp (Veturia), vezi Lapedatu.
Paraschiva, m-re sf., 537.
Paraschivescu (Vassy), 614.
Parepa (Ana si Maria), 422.
Parhon (Dr. C. I.), 707.
Paris, 40, 108, 134, 167, 182, 184, 193,
196, 220, 221, 226, 280, 379, 380,
445, 460, 523; Teo logii rusi din ,
345; Acad. lib. relig.-fil., 346; Bis.
rom. din , 131, 262, 487; Acad.
ort. rusa. din , 456, 616, 618.
Parker, episcop, 570, 571, 584.
Parsoiu (Radu), 427, 428, 444.
Partenie Ciopron, ep. Armatei, 139,
144, 473, 486.
Partenie Clinceni, mitr. Moldovel, 732.
Partenie (Pr. Petre), 601.
Parvul Mutul, zugrav, 423.
rarvuleseu (Ghervasie), ierom., 438,
441, 442, 444, 445.
Pascal, -Mina, nume, 663.
Pasitisani, sat (jud. Tutova), 444.
Pasti, sarbatoare, 278, 381, 382, 458,
459, 635.
Pasuleseu (Preda), neg., 46.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodcocli Romans;
PatenOtre, ministru francez, 133.
Patmos, insulti, 350, 680.
Patoc, corn. (jud. Mures) , 250.
Patripasieni, eretici, 22.
Patti (Adelina), cantareatli, 42.
Paul V, papa, 75.
Paul din Alep, 457.
Paul, patr. C-pol (642-654), 301, 307,
308, 309.
Paulsen (Friederich), 88, 694.
Paulus, 699.
Faun, nume, 665.
Pavel (Clement), 614.
Pavel (Dr. C. C.), art.: Viata rnoralit
a ora4elor qi misiunea Bisericii, 647-
656.
Pavel (Ion), granicer, 46.
Pavel, sf. ap., 9, 55-67, 73, 74, 87,
96, 160, 327, 330-335, 337, 344, 371,
385, 392, 472, 498, 555, 568, 596, 643,
646, 674, 675, 676, 678, 684, 685, 686;
convertirea , 330; misticismul
lui , 327, 329, 330-335.
Pecerska, lavra (Chiev), 624, 743.
Peci, vezi Ipec.
Peirce (Charles Samuel), 579.
Peking, 357.
Pelagieni, eretici, 24.
Pella (V. V.), 230.
Penes (Stefan), 207.
Pentapole, loc., 312.
Pepeni, parohie (jud. B541), 394, 395.
Perberea, loc., 313.
Peri, m-re (Maramures), 93, 98.
Perieteanu (I. Gr.), 215, 218.
Persil, 77, 303.
Petculescu, col. si pref., 204.
Petersburg, vezi Petrograd.
Petrachie, 318.
Petrescu-Comnen (N.), 219, 229.
Petrescu (Pr. loan, D.), 367.
Petrescu (N.), 357, 358.
Petria (Nic.), granicer, 47.
Petrograd, 36, 345, 460, 539, 624, 700,
702; Acad. Teol., 110, 669.
Petrovici (Ioan), 88, 464.
Petru, nume, 457.
Petru, sf. ap., 67, 69, 70, 72, 76, 284,
342, 472, 675, 676, 677, 680, 706-7;
sinod pe mormantul , 309.
Petru, strategul, 306.
Petru Movila, mitr. Chiev, 28, 350,
351.
Petru Voda Schiopul,.350.
Philip, consul, 133.
Philippi, loc., 27.
Piatra-Neamt, oral, 578.
Piatra-Olt, loc., 137.
Picot (Emile), 526, 527, 528.
Pierson, 637.
Pietrosu, sat transnistrian, 457.
Pigas (Meletie), 74, 115.
 Indice de nume si locuri.
Pigelmaier (Leupold), 49.
Pilat din Pont, procurator roman, 288.
Pimen, sf. rus, 743.
Pimen Georgescu, mitr. Moldovei,
467, 732.
Pioneanu, prof., 279.
Pireu, consulatul rom. din , 228.
Pirus, patr. C-pol. (641), 301; ex-pa-
triarh, 305; discutia cu Maxim
Mart., 306, 307-308, 309, 310; a doua
oars, patr. (652), 313.
Piscul Calului, 423.
Piscul Cernicai, 423.
Piscul Mesteacanului, 422.
Pisculung, sat transnistrian, 457,
Pitagora, filosof elen, 464.
Pitetiti, loc., 138, 280.
Placidia, palatul, 309.
Platon, exarhul Ravenei, 309.
Platon, filosofia lui, 91 , 327, 464;
misticismul lui , 330.
Pleilolanu (Grigore), 437.
vezi Pie lava-Med, munte.
Pletarva-Mica, munte, 415, 422, 431,
434, 435, 436, 437, 438.
Ploetti, oras, 209.
Plotin, filosof neoplatonic, 327, 328;
misticismul lui , 330.
Plovdiv, Mitropolie, 241.
roarta, gara, 136.
Pociajow, lavra. in Polonia, 123, 124.
Podoleanu (Alexandru), 29, 30, 31,
32, 33, 34, 35, 36, 40, 41.
Podolia, 457.
Podul Cernichii, munte, 422, 437.
Podul, Neagului, sat, 439.
Podunavia, 532.
Poenele Boului, 422.
Polana, m-re (Prahova), 423, 426,
428, 438, 439, 441.
Poiana Marului, m-re, 559.
Poiana-Sarata, 211.
Policarp, sf., 687.
Policarp Mormsca, ep, Americii, 189.
Polidor (Virgiliu), 86.
Polonia, 75, 108, 122, 125, 165, 168,
187, 196, 197, 198, 223, 226, 242-44,
261, 270, 350, 377, 379, 380; Rap.
dintre Stat si Bis. ort. pol., 122-125;
Persecutia ort. din Polonia, 380-1.
Polskii (Prot. Mihail), 347.
Polycletus, prefect roman, 68.
Pop (Augustin Z. N.), art.: Newmul
mitropolitului cdrturar Var/aam
al Moldovei, 315-320.
Pop de Basesti (Gh.), 220.
Pop (D-r Sever), 205.
Pop (Canonicul Stefan), 99.
Pop (Traian), min., 139.
Pops (Prof. Al.), 455.
Popasu (loan), ep., 247.
Popeea (I,), 211.
Revista Biserica Ortodoxd Romdnd, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrie-Dechemvrie.
www.dacoromanica.ro
769
Popescu (Pr. Anton I.), 581.
Popescu ( Aurel), protopop, 138.
Popescu (D.), general, 137.
Popescu (Eufrosina Pr. Nae), 365.
Popescu (Pr. Niculae M.), 101, 139,
146, 164, 373, 469, 474, 601, 608.
Popescu-NecqW.i (A.), 734.
Popescu (Ionit5,), preot, 711.
Popescu-Pasarea (loan), 367.
Popescu-Prahova (N.), 202.
Popescu (Stefanache), 367.
Popescu (Teodor M.), rec. 55-66, 327-
335; cr. ext., 109-118.
Popescu (Pr. Victor N.), cr. int.,
359-374, 467-8, 593-608, 738-740;
n. b., 577-8, 581, 581-2.
Poplaca, 240.
Popov, 584, 587.
Popovici (Aurel), 220.
Popovici (Ioan), granicer, 47.
Popovici (Ioann), mansionar, 46.
Popovici (St.), granicer, 47.
Popovici (Pr. Vasile), 210.
Popovits (Akim), granicer, 46.
Popp (Ghit5.), 366.
Poppovits, locot., 48.
Porfirie III, arhiep. M-telui Sinai,
500, 513, 515.
Portariu (Iosif), mansionar, 46.
Portolo, 209.
Portugalia, 226.
Porumbaru (Vasilake), 417.
Porunca, Vremii, ziar, 249, 250-251.
Posada, gara, 415; satul , 415, 422,
431, 434, 436, 437, 443.
Posadarie, 423.
Posidonios, stoic (130-50 a. Chr.), 57.
Postolachi, nume, 666.
Posii, ep. rutean, 49.
Poterachin, 275, 402.
Praga, 188, 197, 198, 225, 229, 230,
460, 516; arhiep., 188; min. rom.
is , 225, 229; Universitatea din
, 383 bis. ort. din , 490; con-
gresul slavistilor la , 527;
Praha, vezi Praga.
Prahova, jud., 143, 422, 425, 438, 440,
441, 443, 444, 629; valea , 415,
425, 426; ra.ul , 415, 418, 420, 422
423, 426; plaiul , 417.
Praporgescu (Gh.), col. si prefect,
134.
Pratos, loc. (Brazilia), 108.
Pravila lui Mateiu Basarab, vezi /n-
dreptarea legii.
Freda, popa, 423, 445.
Predeal, m-re, 437.
Predescu (Const.), clucer, 432, 433.
Prelipceanu (Pr. V.), 156.
Preobrajenie (Schimbarea la fat5.),
s5.rb., 663.
Pretorian, preot, 711.
10
 770
Prigoreni, sat, 402.
Principatele Romane, 528.
Principatele Unite, 450.
Procopie, 437.
Procopovici (Al.), 527.
Prohira, preoteasa, 319.
Proilav (Braila), Mitropolie, 275, 276,
457.
Prozorovschii, 403.
Prut, tinut, 201, 202, 205, 734, 738.
Psimos (Evanghelos), arhim., 741.
Ptolomeu Filadelful, 677.
Puccini (G.), 38.
Puiu, cons. mitr., 199.
Pulheria, 409.
Pullar, cleric anglican, 573.
Pusey, 588.
Pustia, m-re (Rusia), 703.
Puscariu (Sextil), 203, 527.
Putna, m-re, 84, 401, 406; tinutul, 320;
sat, 315; rau, 315.
Racna (pr. Cosma), 194; Valentina,
194.
Racolinson, ep. de Derby, 107.
Rama (Ion), 432.
Raeovita (Oswald), 712, 733, 734.
Raczynski (contele Roger), ambasa-
dorul Poloniei, 155, 197, 198, 226.
Rados lav (Const.), granicer, 46, 47.
Radovici (Dr. Al.), 16.
Rakovski, 384.
Radu, nume, 320, 663.
Radu I, domnul Tarn Rom., 541.
Radu-eel -Mare (1496-1508), 525, 527,
529, 537, 540, 541, 542, 543, 544,
545, 546, 548, 549.
Radu- cel- Frumos, 541.
Radu, nep. mitr. Varlaam al Mo ldo-
vei, 317.
Radu (Pr. Vasile), 468.
Radu Voda, domn in Moldova (1616-
1619), 350.
Radu-Voda, rn-re (Bucuresti), 579.
Radii' din Kara-Vlasca, 541.
Radul Valahul, 541.
Radulescu-Motru (C.), 156, 213, 214.
Rafiroiu (Ioan), potropop, 211.
Ralea (Mihail), min., 139.
Rallis (K. M), 8.5, 86.
Ramneo (Patrichie), 208.
Ramsey (Canonic M.), 108.
Raphael, pictor, 361.
Rata (V. I.), col. si pref., 204.
Ratiu, I., 207, 220.
Raul, nume, 667.
Ravena, loc., 309, 339.
Radauti, 276; episcopie, 84, 350.
Radoi (Gh.), protopop, 208.
Radulescu (Andrei), 144, 156, 201,
215, 216.
Radulescu- Mehedinti (V.), 227.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Roman&
Rripiceni, loc., 318.
Rascanu (Const.), 202, 738.
Rarovul, sat transnistrian, 457.
Rasnov, loc., 418.
Rau, nume, 667.
Razalai, sat (jud. B&W), 394, 395, 396.
Razboeni, loc., 733.
Ramnicul-Noul Severin, eparhia, 99,
100, 143.
Ramnicul-Valcea, 432, 442-3, 711, 722.
Redlands, loc. (California), 616.
Reghin, 161, 167, 173.
Reinkens, ep. vechi-catolic, 571.
Rembrandt, 620.
Renan (E.), 669, 699.
Renieri (Marcu), 77.
Reparatus, ep. de Mauretania, 307.
Republica Moldoveneasca, 457.
Retie° (Alex.), granicer, 46.
Revile, 699.
Revista enciclopedica. a stiintelor o-
culte, 344.
Revista spiritista., 344.
Rezus (Dr. Petru), art. Anaymartesia
hristicd, 18-28.
Ribot, 700.
Riehl (Alois), 88.
Richet (Prof. Charles), 343.
Rickert (Heinrich), 88.
Riga, 188, 197, 515; mitropolitul de
, 188.
Rijksmuzeum (Amsterdam), 620.
Rimita, loc. (Cehia), 490.
Ritschl, 329, 584, 698, 699.
Riviera franceza, 245, 252.
Rizarion, Seminar (Atena), 111.
Rodenwaldt, 337.
Roder (C. G.), editura, 37.
Rogerius, cucerit. Siciliei, 706.
Roma, 37, 55, 66, 67, 69, 71, 72, 73,
74, 194, 196, 201, 224, 229, 307, 308,
309, 310, 312, 313, 338, 339, 379,
381, 460, 585, 670, 671, 673, 676,
680, 686, 687, 688, 706, 707; Leg.
rom. din --, 219. 229; col. rom. din
219.
Roman, episcopia, 143, 199, 317, 350;
judetul, 398, 401.
Romanati, judet, 137, 711.
Romani, 56, 70, 312, 458.
Romania, ziar, 252-254.
Romania, 113, 162, 163, 166, 170, 190,
201, 203, 204, 207, 213, 215, 216,
221, 222, 226, 228, 233, 238, 242,
243, 246, 254, 260, 263, 268, 269,
271, 337, 369, 370, 377, 379, 468,
473, 475, 477, 478, 479, 488, 500,
502-7, 516, 518, 520-1, 523, 573,
590, 613 632, 669; mica, 247,
251; min. la Praga, 225, Londra,
226, Budapesta, 229, la Bru-
xelles, 227, Copenhaga, 228,
 Indite de nume si locurl.
-
--
Stockholm, 227, Sofia, 229,
-ins. afac. al
Naga, 230; ambas.
Paris, 226,
Belgrad, 228,
la Atena, 228, -
Varsovia, 227,
Helsinki, 230.
Romani, 51, 52, 96, 107, 162, 163,
172, 174, 184, 256, 263, 267, 269,
280, 282, 346, 366, 368, 370, 457,
540, 548, 549, 581, 608, 610;
America, 497.
-
467, 478, 490, 495, 518, 520, 571,
din
Romanoff (H. C.), 572.
Romantov, 402.
Romanul (Miron), mitr. Sibiu, 258.
Rosalia, sarb., 663.
Rosanov (V.), 345, 700.
Rosetti (C. A.), 280.
Rosis (Zicos), 571, 583, 587.
Rossi (Giov. Battista de), 337.
Rosiesti (Rosiiacii), sat, 401, 402,
406, 407, 409.
Rosu (Dr. Nic.), 15, 16.
Rostov, oras pe Don, 494.
Roux, 15.
Rousseau (Jean Jacques), 463.
Roventa (Pr. Haralambie), 156.
Rubens, pictor, 620.
Rudnay, vezi Alexamitt de Radna.
Rugaciunea lui Iisus, 551-568, 590.
Rughi, m-re, 601.
Rugina (N.), 208.
Rujicici (ep. Nicanor), 610.
Rumania, vezi Tara Bonvineascd.
Rummun (L. S.), capitan, 48.
Runcu (I.), pr., 209.
Runceanu (Pr. Virgiliu), 455.
Rurievski (Ivan), 464.
Rosa lin, -ina, nume, 663.
Rusanovschi (Dumitrascu), mosnean,
318.
Rusciuk, Mitropolia, 145, 148, 154,
164, 165, 241.
Rusts, 33, 34, 37, 40, 126, 127, 249,
275, 345, 347, 348, 356, 381, 382,
383, 402, 403, 411, 425, 455, 459,
460, 525, 544, 586, 624, 694, 698,
702, 704, 705; Alba-, 126.
Rusia Sovietica, 126, 381, 382, 383,
455, 493, 494, 565, 567; Orase le
industr. f. bis., 125; Masuri contra
preotilor calatori, 125; Impartirea
ortodocsilor, 125; Parastas la Mos-
cova pt. Reg. Maria, 126; S'a in-
chis ultima bis. din Minsc, 126;
Comert cu obiecte bis., 126; Des-
fiintarea celei din urma manastiri,
381; Asteptarile ateilor, 381; Ma-
nastire taints in pesteri, 381; Cum
s'a prasnuit Sf. Pasti, 381-2; Sta-
res Bisericii ortodoxe in U. R. S.
S., 382-3; Numarul bisericilor si al
preotilor, 493; Religia si scoala in
www.dacoromanica.ro
771
Rusia Sovietica. 493-4; Prin Rusia
Sovietica, 494; Asociatiile ateiste,
494-5; Noua cruciadli impotriva
Bisericii, 495; Date oficiale, 624;
Arhivele Bis. ort. ruse, 624; 743-4.
Rusia Subcarpatica, 383, 384; misca-
rea ortodox& in cercurile intelect.
din Rusia Subcarpatica, 383-4.
Russel (Charles Tace), 496.
Russo (Demostene), 322.
Russu (George), 144.
Rusu (Pr. Mihai), 485.
Rusu (Martin), neg., 46.
610; -
Rusl. 127, 457, 490, 493, 572, 577, 584,
albi, 351.
Rutherford (T. R.), 496.
Ruvarat (Ilarion), 527, 540, 542.
Ruvim, monah, 444.
Ruxandra, sora lui Petru Schiopul,
350.
Saba.oani, sat (jud. Roman), 398.
Sabinian, papa, 86.
Sabatie, arhiep. de Praga, 188.
Siicel, 93, 427, 428, 438, 444.
Sacerdoteanu (A.), 537.
Saehelarie, maior, 134.
Sadoveanu (Ion Marin) , 139, 469.
Safarik, 527.
Sabalin, loc., 744.
Saigiu (Niculae), 436.
Sala j, 98.
Saliste, loc., 161, 211,240, 247, 251;
protop. , 211.
Salliar, medic, 342.
din -
Salonic, 229, 232, 339; tip. bulgara
376.
Saloretki, m-re, 624.
Salt (Ioan Niagoe), ibramtar, 46:
Samaria, 680.
Samson, pers. biblic, 366.
Sanielevici (H.), 16.
San-Remo, loc., 181.
Sanudo (Marino), 542.
Sapoteni, loc., 318.
Saracinii, 310, 312.
Sarbii, 51, 52, 54, 121, 346.
Sarindar, biserica (Bucuresti), 4.
Sarov, loc., 558, 703, 704,
Sas-Sebes, sbornicul slay tiparit la
(1580), 547.
Sassu (Vasile), 734, 735.
Saturnil, eretic, 22.
Sava, egumen schit. Lespezi, 415, 427
428, 429, 430, 431, 437, 442, 443, 444.
Sava, mitr. Moldovei, 349.
Sava, sf., patriarhul bis. sarbe, 346,
, 29, 30, 32; liceul
bis.
-
610, 611; coala prim. dela m-rea
- (Buc.), 35;
(California), 346; fratia
(Belgrad), 210; , bis. (Alexan-
dria), 741.
 772 Biserica Ortodox& Rom AnA

Savage lu (lag. Eduard), 210. Seneca, 57, 672.

Savastia, loc., 663. Sequens (A.), 40.
Savastru, nume, 663. Serafim, arhiep. run, 90, 91, 92.
Savin (Pr. Gh.), 637. Serafim, ep., 227.
Savin (loan G.), 156, 592; art.: Serafim, ep. de Sarov, sf., 558, 703,
Problema existentii lui Duoinezeu 704.
In filosofia post-kantiond, supl. Serafim (Vasile), 6.
1-72; Existenca lui numsteZeu gi Serbia, vezi Ittgoslavia.
custoagterea lui, 641-646. Sergetiu (Nic.), gritnicer, 47.
Saydam (Dr. Revfic), 196. Serghiadi (Manolachi), 5.
Shames (Radu), moanean, 423; Serghie, patr. C-pol (610-638), 300,
Ion, 423; Dumitru, 423; Oancea 301, 303, 309, 312.
, 423; Stoica 423. Serghie, mitr. Bis. ruse din U. R. S.
Sborului, stradb. (Buc.), 218. S., 354, 382, 383.
Scaglia, (P. S.), 337. Serghie eel Ascultator, sf. rus, 743.
Scala din Milano, 36, 42. Sergievskl (M. V.), 45.
Scar lat Calimah, 403. Sergi, biolog, 358.
Scarlet Grigore Ghica Voevod, 425. Sergiu, Fratia sf., 107, 616.
Scar lat, poleitoru, 5. Sergiu, mitr., 125, 126.
Schelling, 327. Seth, pers. biblic, 324, 325.
Schenckel, 699. Sevastian, nume, 663.
Schender-bel, vezi Ternoevici (Sta- Severin, mitr., 711, 722.
n4a). Sfantul Mormb.nt, bis., 120, 121, 705.
Schigoria, locot., 48. Sffmtul Munte, vezi Athos.
Schiller, 579. Shaco (P.), 572.
Schleierrnacher, 26, 584. Sicilia, 492, 706.
Schkizer, 351. Sibiu, 93, 94, 143, 158, 172, 202, 205,
Schopenhauer (A.), 708. 244, 247, 258, 268, 368, 371, 372,
Schwartz, rabin, 212. 526; Mitrop. din , 94, 143, 149,
Schweinpoldt (Fiol), 538. 161, 231, 238, 372; Semin. din ,
Scortari, moqia raltr. Varlaam, 317, 161, 216, 251; Acad. Teol. din
320. 81, 202, 231, 233, 258, 455; muzeul
Scorteni, sat, 422. Asoc. Rom. din , 220; Soc. Andrei
Seery (I.), 570. 11111Fg16-. Laguna a Acad. Teol., 455; arhiep.
Scotia, 616. 94, 170, 173, 174.
Scriban (Arhira. I.), 94, 156, 262-4, Sicilia, 492, 706.
372, 373; art. ?tiinta fitiri/or sau Sidorovici (Teofil), 219, 469.
culegeri din viacd pentru slujires Sigismund-August, rege polon, 457.
Domnului, 7-17. Al doilea Patriarlt, Sighet, 93, 99, 199.
273-274; Ordciunul, 626-640. Sigttma, Fundatia, 617.
Scriban (Neofit), 446, 447. Sikoraki, prof. run, 702.
Scutari (Albania), 538. Silistra, 101; mitropolitul de , 276.
Seba, regat, 297. SWvestru, nume, 663.
Sebastia, Mitropolie, 276. Silvestro, arhim. yi staret, 411.
See&rie, poianti, 422. Silvestru de Caney, dogmat. rus, 689.
Seetiria, parohle (jud. Prahova), 441. Simedrea, vezi Tit ep. Hotinului.
Secul, m-re, 316, 317, 401, 406, 411, Simeon, Dreptul, 269, 635.
577. Simeon, ep. de Subotica, 139, 145, 148.
Sedlnitzky, conte, 54. 153, 186.
Se Umbria, loc., 313. Simeon, fratele Domnului, 68.
Semendria, 543. Simeon Mihillache, 394, 396.
Semi la, plasa (jud. Tutova), 444. Simeon Noul Teolog, sf., 556, 560.
Semiarieni, eretici, 22. Simeonov (S.), n. b., 86-87, 87, 90-92;
Seminarul Central (Buc.), 142, 155, 345-346, 355-356; 455, 462-463,
468. 585-6, 592, 701-5, 707, 710; cr. ext.,
Seminarul Sf. Andrei (Galati), 480. 121-2, 125, 126, 127-8, 381, 383-4, 490.
Seminarul monahal Cernica, 142, 155. 492, 493, 609, 610-11, 624, 7424.
Seminarul Nifon Mitropolitul, 142, Simian (Dinu), Rez. regal, 137, 139,
155, 163. 711.
Seminarul aVeniamin Costache., Siminel (Italia), 207.
(Iasi), 480. Simion Vladimirski, sf. rus, 744._
Semnalul, ziar, 249-250. Simionescu (Alex.), 340.

www.dacoromanica.ro
 Indite de nume qi locuri.
Simioneseu (Prof. I.), 454.
Simon Magul, ereziarh, 74, 682.
Simonovici (Milan), 197.
Slmopulos, 226.
Simuleseu (Const.), lt.-col. qi pref.,
204.
Sinai, arhiep. mitrop., 500; m-rea,
513, 414; m-tele , 557, 567, 678.
Simla, m-re 415, 418, 419, 420, 421,
425, 426, 428, 438, 441, 444.
Sion, loc., 292, 295, 297.
Sirbu (Marcu), grAnicer, 46.
Siret, rau, 402
Sir la, 300, 337, 338, 339, 379, 481, 551.
Sirienl, 304.
Sith, vezi Seth.
Sitha, loc. In Alaska, 489.
Skander Beg, 543.
Skladkowski (Slawoj), 196, 243.
Slatina, 138; m-rea, , 399, 404, 406,
410.
Slavii de Sud, 528.
Slaveseu (Victor), ministru, 139, 180,
469, 473.
Slatinenu (Emanoil), 218.
Silvan, loc., 701.
Slobozia-VrAjitoarea, schit, 426.
Slotemaker de Bruine, 615, 620.
Smirna, 110, 687.
Smith, 705.
Snagov, m-re, 317, 545, 546; tipo-
grafia din , 326, 546.
Snegarov (Ivan), 377.
Sobolev, pr. ort. din Cannes, 133.
Societatea antaretilor Barbi, 121.
Societatea de lectura (Andrei §a-
guns) (Sibiu), 258.
Societatea ing. agronomi, 204.
Societatea ort. nat.. a femeilor roml-
rte, 374; filiala ChisinAu, 207; fi-
liala Targoviste, 208.
Societatea (Petru Maiora, 240.
Societatea pt. cultura si lit. romanii.
(Cernauti), 203.
Societatea pt. ocrotirea orbilor (A-
rad), 207.
Societatea rel. de asist. soc. (Jugo-
slavia), 121.
Societatea spiritistA romftnit, 344.
Soco la, m-re, 319; seminarul din
412.
Socrates, 56, 78, 283.
Soderblom (arhiep. Natan), 612.
Sofia, 186, 187, 194, 197, 209, 225, 228,
234, 377, 609, 620; Fac. Teol., 156,
377, 609, 620; Arhiep. , 187, 701;
Bis. si col. rom. din , 209; Leg.
rom. din , 225, 226; Bis. rom.
din , 228, 235; Acad. de etiinte
din , 376; Muz. arheol. bis. din ,
376.
Sofia, biserica sf. (Chiev), 34, 40.
www.dacoromanica.ro
773
Sofia, bis. sf. (Constantinopole), 573.
Sofia, bis. sf. (Sa ionic), 229, 232.
Sofia, sora lui Petru §chiopul, 350.
Sofronie, nume, 52.
Sofronie, monah antimonotelit, 303,
patr. al Ierus. (634-637), 303.
Sohodol, sat in muntii Apuseni, 94.
Sokolov (N.), 584, 587.
Solacolu, consilier Legatie, 134.
Soliman beglerbegul, 538.
Soliman, sultan, 457.
Solomon, Imp. iudeu, 325.
Soloviev (Vladimir), 345, 356, 694.
Solovki, loc., 347.
Somas, Tinutul, 99.
Sonklar, locot., 48.
Sorbona, 78, 537, 708.
Soroca, loc., 601.
Sorsc, 567.
Sottriu (Gh. A.), 336, 337, 338, 742.
Soutzo (Pedro de Prat y), 207.
Sove (B. I.), 456.
Soveja, m-re, 282, 578.
Spartaliotul (Gherasim), patr. Ale-
xandriei, 76.
Spania, 206, 207.
Spiridon, m-rea sf., 402.
Spiridon Prosfornic, cuv. rus., 744.
Sremski-Karlovit, 90, 126; soborul bin.
ruse din , 90, 347, 355, 356.
Stalin, 455.
Stalingrad, loc., 494.
Stambolin (Gh.), 733.
Stan, nume, 667, -ca, nume, 663.
Stan (Pr. D-r Liviu), 455.
Stan, preotul (Banesti), 428.
Stan (Vasile), ep. Maramuresului, 92,
94, 96, 96, 99, 199, 473.
Stana, nume, 427.
Stanca (Pr. D-r Sebastian), 99.
Stanceni, comunli, In jud. Mures, 172.
Stancesti, sat, 422.
Stanciu (D-r Victor), 464, 465.
Stanco (Apostol), granicer, 46.
Stanco (Constantin), neg., 46.
Stancusoara, v&rful, 319.
Stanescu (Dan), 445.
StAniloae (D.), 202, 454, 455.
Stanley (A. B.), 572.
StAnulescu (Ing. C.), spiritist, 844.
Starcea, 156.
State le-Unite, 196, 375, 376, 612, 614,
616, 743; episcopia misionarit, 176.
Stejarul, sat (jud. Neamt), 733.
Ste lian, protopop, 439.
Stepanovo (Cehia), 490.
Stifter, 53.
Stipsico, baron, 53.
Strzygowski, arheolog, 339.
Stockholm, 227, 460, 612; Congresul
Crestinismului practic is ' 264,
376, 466, 512.
 774
Stoene§ti (jud. Mussel), 605.
Stoenescu (Gh.), 6.
Stoesti, loc., 317.
Stoian (Nic.), granicer, 46.
Stolanovici (Liubomir), 526.
Stoici, 56, 57, 58, 59, 62, 63, 64, 327;
misticismul panteist al , 331.
Stoicescu (Adrian), 41.
Storojinet, jud., 204, 208.
Strabon, geograf elen, 55, 283.
Straja Tarn, 219, 360, 458.
Stratenia (Intamp. D-lui), sarb., 662.
Stratina, nume 662.
Straubinger (Prof. Heinrich), 339.
Strassbourg, 193: univ. din , 88,
193; Fac. Teol. Prot. , 193.
Strauss (D.), 669, 699.
Stremensco, loc. in Cehia, 490.
Strezesti, 317.
Strilbitchi .(Pr. Mihail), tip., 276, 457.
Strinopulos (Ghermanos), 573.
Strohl, Dec. Fac. Teol. din Strass-
bourg, 193.
Stroia (Apostol), granicer, 46, 47.
Stroici (Luca), 449.
Sturdza (Dimitrie), 316.
Sturdza (Mihail), 732.
Sturdza (Scar lat), 276.
Stulpicani, sat, 320.
Subotita, episcopia, 139, 145, 148, 153,
186.
Suceava, 350, 397, 403, 410, 411, 720;
tinutul --, 407, 409; mitr. vezi
Moldova.
Suciu (Vasile), mitr. unit (Blaj), 340.
Sucevita, m-rea, 84, 412.
Suciu, (mitr. unit Vasile), 340.
Sudan, 376.
Sudeti, 376.
Suedezi, 572, 586.
SUedia, 572, 617.
Sura, loc. ( Rusia) , 701.
Surskij (J. K.), 705.
Susu (Rijsta), granicer, 46.
Swainson, 355.
Swiet,oslawski, 227.
Svetkovici (D.), 197.
Svetlov (P.), 689-700.
Sviatopolk, regele Moraviei, 490.
Sabat, episcopie sarba, 186.
Sabat, vezi Subotita.
Saguna (Andrei baron de), 245, 251.
254, 270, 274, 472; Soc. , Sibiu,
455.
Sarpesti, 437.
Seicaru (Pamfil), 267-8.
Serban (Mihai), 139.
Serban Cantacuzino, 417, 418, 579.
Serbe*ti, m-re, 601.
Smut (Milan), 351.
Sesan (Dr. Valer), 354, 484.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodoxa. Romans
Sipote, comuna. (jud. Iasi), 208.
Stefan, sf. arhidiacon, 335, 680.
Stefan, fiul lui Petru Schiopul, 350.
Stefan, mitrop. Ungrovlahiei, 315.
Stefan, fratele mitr. Varlaam, 316,
320.
Stefan, ep. de Bizancea, 307.
Stefan, mitr. Sofiei, 187, 235. 455, 701.
Stefan VI, papa, 490, 589.
Stefan cel Mare, 400, 411, 538, 713-4,
720, 732.
Stefan Neraania, vezi Neincvnia (Ste-
fan).
Stefan Tomsa, domnul Moldovei
(1563-64), 318.
Stefancscu (Marin), 78, 79, 80.
Stefanescu (I. D.), prof., 734.
Stefanita Lupu, domnul Moldovei
(1659-1661), 317.
Stiinta cresting, sect& in Grecia, 119.
Suliga (Ianos), granicer, 47.
Sutoresco (Nicolae), granicer, 46.
Sutu, (George), granicer, 47.
Tabacu (Niculae), 209.
Taharam, conferinta intermisionark
de la --, 611.
Taita, schit, 445.
Talaleu, nume, 666.
Talasie, monah african, 304.
Tambov, tinut in Rusia, 494.
Tanase, nume, 663.
Tanasescu (D-r I.), 470, 738.
Tanasescu (Pr. Nic.), rec., 336-339,
569-576; cr. ext., 375-6, 376, 377,
380-1; n. b., 582-584, 586-89, 705-7,
Targoviste, 147, 206, 325, 540, 545,
546, 547; Soc. Fem. Ort. , 208.
Tftrgu-Frumos, loc., 733.
Tarnava-Mica, judet, 204.
Tarnova, patriarhia de, 270.
Tatarascu (G.), ambasador, 131, 133;
183, 227.
'Mari, 405, 457.
Tataru (Coriolan), Rez. Regal, 201.
Tavea, m-re jugoslava, 122.
Teatrul religios (Bucuresti), 371.
Teba, loc. (Grecia), 339.
Telegrafua Roman, gazeta (Sibiu),
257-260.
Teleorman, jud., 143.
Tell (Chr.), 446.
Temple (Dr. William), arhiep. de
York, 612, 615.
Templieri, 255.
Teoctist, mitr. Moldovei, 720.
Teodor de Mopsuestia, 23.
Teodor, papa (642-649), 308, 309, 310.
Teodor Sinaitul (arhim.), 376.
Teodor Calimahi, Domnul Moldo-
vei, 406.
Teodor, ep., 356.
 Indite de nume si locuri.
Teodor, na.sul mitr. Iosif Naniescu,
395.
Teodor, preotul, 394.
Teodorescu (D.), 30, 35, 36, 36, 40,
41, 42.
Teodorescu (Gen. Paul), min., 139.
Teodorini, colonel, 133, 184.
Teodosia, mama mitr. Iosif Nani-
escu, 394-395, 396.
Teodosie, fiiul lui Neagoe Basarab,
542, 544.
Teodosie, mitr. Ungrovlahiei, 147, 270.
Teodosie, ieromonah, 432.
Teodosie, ep. Cezareia Bitiniei, 313.
Teodosie preotul, 394.
Teofan, patriarhul Ierusalimului, 76.
Teofan, mitr. Sucevei, 350.
Teofan, lost. de patr. al Alexandriei,
185, 186.
Teofan, ep. Tambovului, 561.
Teofan eel Inchis, ep., 703.
Teofil, 582, 589.
Teofilact, 587.
Teregova, loc., 48.
Terletchi, ep. rutean, 49.
Tertullian, scriitor crestin, 21, 70, 74,
338, 340, 671, 692.
Tesalonic, loc., 340.
The Church Times, ziar (Londra),
239.
Themelis (mitr. Timotei), vezi Timo-
tei al Ierusalimului.
Theodorescu (D-r Florea), 442.
Theodorovits (Theodor), granieer, 47.
Theovadist, m-re (Sinai), 514, 515.
Thiery (Andre), 155.
Thurstone, 581.
Tiatira, Mitropolie, 378, 573.
Tibetani, 590.
Tiflis, loc. (Caucaz), 379, 494.
Tihon, patriarhul Rusiei, 356.
Tihon, arhiep. rus din America, 587
Ti lea, V. V., 226.
Timisoara, 47, 50, 135, 177.
Timis, tinutul, 134, 135.
Timis-Torontal, judetul, 134, 135.
Timotei, patr. de Ierusalim, 185, 500,
504-5, 506, 610.
Timotei Szreter ep. de Lublin, 154,
165.
Timpul, ziar, 248.
Tipos, edict dogmatic (648), 309, 310,
311, 312.
Tirana, loc., 188, 189, 516.
Tisa, ram, 150, 268, 496.
Tismana, m-re 98.
Tit Simedrea, ep. Hotinului, 139, 144,
148, 471, 599, 600, 601, 729; art.:
Amu/ nagterii mitropolitului Iosif
Naniescu, 394-396.
Titeanu (Eugen), 139, 474.
Tockio, loc., 354.
www.dacoromanica.ro
775
Todicescu, preot, 410.
Todirasco, nep. mitr. Varlaam al Mol-
dovei, 316, 317.
Tolstoi (Leon), 463, 464, 698, 700, 703,
705.
Toma, apostol, sf., 675.
Tomescu (Prof. C. N.), 609, 689.
Tomescu (D.), colonel, 711.
Tomescu (G.), insp. scolar, 711.
Tomesti, sat, 733.
Tomici (loan), protopresbiter, 48, 49.
Tomsa (Stefan), 315.
Top lita, comuna. (jud. Mures), 141,
147, 158, 161, 167, 168, 170, 171,
176, 177 178, 180, 212, 220, 221,
231, 240, 244, 246, 250, 254, 258,
367, 470, 478.
Torezani de Azzula (Andrea), 538,
539.
Toulon, ores, 182.
Tours, ores, 538.
Tracia, 119.
Trojan, imp. roman, 687.
Transilvania, 76, 98, 158, 217, 231,
233, 234, 238, 268, 402, 426, 450,
614.
Transjordania, 120.
Trapezunt, 120, 379.
Trasnea (Niculae), 433, 434, 435, 437.
Trei-Ierarhi, m-re (Iasi), 544.
Trei-Scaune, judetul, 608.
Trempelas (Panait), 490, 491.
Trifu (Freda), 344.
Tripoli-Liban, 185, 312.
Troia, cetate, 673.
Troilus, 312.
Troitki (Prof. S. V.), 91, 456.
Troitco-Serghievsca, lavrit in Ru.sia,
381, 624.
Tubingen, oras,' 89.
Tudor, nume, 443.
Tudor Vladimirescu, 361, 404.
Tudora, nep. mitr. Varlaam at Mol-
dovei, 316, 317.
Tulcea, judetul, 204, 211.
Tunsa, nume, 667.
Turcia, 196, 226, 403, 425; Bis. ork
din , 115; min. la Atena, 228.
Turci, 76, 77, 336, 406, 407, 536, 538,
539, 540, 542, 544, 549.
Turda, judet, 53.
Turnu-Severin, oral, 137, 712.
Tutova, judet, 444, 457.
Tyndall, 108.
Tzara (D.), protoiereu, 211.
Tancof (Stefan), prof. , 154, 156, 194,
195, 241, 377, 620.
Tara-de-jos, 315.
Tara Romkneascii, 3, 315, 368, 415,
417, 420, 424, 425, 444, 525, 528,
527, 528, 533, 534, 535, 536, 537,
 776
538, 540, 541, 542, 543, 544, 546,
547, 548, 549; Mitropolia din , 1,
254; Tipografia din , 537.
Tiri le-de-jos, 614, 615.
Tarigrad, vezi Constantinopole.
Teranu (Pan), granicer, 46.
Ternoevici (Andrei), 544.
Ternoevici (Constantin), 540.
Ternoevici (Ivan), 538, 540, 541, 543,
549.
Ternoevici (Gh.), fratele lui Ivan, 541.
Ternoevici (Gheorghe) 526, 533, 536,
537, 538, 539, 540, 541, 542, 543,
544.
Ternoevici (Solomon), 540, 542, 543,
544, 549.
Ternoevici (Staniqs.), 540.
Ternoevici (Stefan), 540.
Tonev (V.), 537.
Toni (D. V.), 139, 474.
Turcan (Aetam), 46.
Turcan (lanes), granicer, 47.
Ucraina, 36; Hanului, 275; Bis.
r.-cat. din , 380.
Ucraineni, 351.
Ugocea, tinutul, 98.
Like& (Gheorghe, Ivan qi Stefan,
preoti), 172.
Ullmann, 27.
Ungaria, 234, 247, 495, 496; mitr.
primat din , 43; Ortodocqii In ,
495-6; Primejdia sectelor religioase
In , 496.
Ungrovlahia, 525, 532; Mitropolia
100, 102, 103, 132, 137, 142, 143, 147,
270, 273, 403, 471, 472, 474, 478,
479, 497, 500, 501, 506, 507-9, 510-1,
513-4, 543, 599, 716.
Ungurn tinutul, 98.
Unguri, 250, 283, 495, 610.
Uniunea absolventilor teologi (Argo-
1. Mavis), 121.
Uniuneo. Avoc. din Romania, 215, 218.
Uniunea Mariana a Fern. Unite, 211.
Uniunea gen. a notarilor publici din
Romania, 207.
Uniunea ortodox6.-creqtina (Iugosla-
via), 121.
Universitatea Nord-Manciuriana. (din
Harbin), 127.
Universitatea Sf. Ion (America), 128.
Universul, ziar, 245-6.
Upsala, arhiepiscopie, 612.
Ural, 125.
Urata, nume, 663, 665.
Urbsys, min. lituanian, 198.
Urdarianu (Ernest), 141, 144, 156.
Ureche (Grigore) cronicar, 720. ' 101, 136, 139, 144, 148.
1reche (Maxim), 315.
prechiA (V. A.), 449.
Xreland, vezi Inman.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodoxli Romknil
U. R. S. S., vezi Rusk; BovieticIL
Ursacesen (Econ. V.), art.: Vechi nu-
me romdnelti de botez, 657-668.
Urseni, catun (jud. Mures), 170.
Ursichie, mucenic, 663.
Ursu, pop& la bis. Rosati, 310; nu-
me, 663, 665.
Ursu, popa, nepotul mitr. Varlaam a]
Moldovei, 316, 317.
Uspenska, bis. in Rostov, 494.
Ust-Sosalka, loc. (Rusia), 347.
Utrecht, loc., 571.
Uzala, episcopie, 340.
Uzia, rege iudeu (769-738), 286.
Uytenbogaert, teolog olandez, 76.
Vafidis (mitr. Filaret), 573.
Vaida-Voevod (Alex.), Cons. Regal,
144, 155, 240-1.
Vaihinger (Hans), 89, 710.
Vaigel, 347.
Valaam, m-re (Rusia), 703.
Valahi, 268.
Valahia, 403, 404, 405,
Valcea, judet, 711.
Valea-Cernicrti, 423.
Valea-Comarnel, 319.
Valea-Larger, 422.
Valea-Lunges, 432.
Valea-Obezelii, 422.
Vfilenii-de-Munte, 16, 361.
Valentiniani, eretici, 22.
Valerian, ierom., 441.
Valerie Moglan Botoq6.neanu, arbio-
reu, 473, 486, 729, 737.
Valery (Paul), 78.
Varna-de-jos, bis. (Bucovina), 411.
Van d'Eyk, pictor, 620.
Varatecul, m-re, 637.
Varlaam, egumen, 744.
Varlaam, ep. de Huqi, 350.
Varlaam, mitr. Moldovei, 270, 315,
316, 317, 318, 319, 320, 468, 713,
714, 720.
Varlaarn (Vlasie), ieroschim., 441.
Varnava, epist. sf., 676.
Vartolomei, calugar, 276.
Vartolomeu, ep. Ra.mnicului-N.-Seve-
rin, 99, 100.
Varsovia, oral, 187, 196, 197, 198,
223; mitr. , 108, 187, 500; Fac.
Teol. , 123, 124, 128, 156, 223.
Vfirtosu (Emil si Ion), 4, 29.
Varvara, sf. 126.
Varvari, monahia, 578.
Vasarhely (Ioan), ep. reformat, 200.
Vasilcovschl (Pr. P.), 582.
Vasile Laz5,rescu, ep. Caransebesului,
Vasile, pop domnesc, 318.
Vasile, preot anglican (Colombo), 492.
Vasile, arhiep. de Anhiale, 576.
 Indite de nume si locuri.
Vasile Lupu, Domnul Moldovei (1634-
1653), 319, 400, 720.
Vasile cel Mare, sf., 340, 589; litur-
ghia lui , 3.
Vasile schimnicul, 578; , cuv., 744.
Vasile Suliman, zugrav, 397, 410, 411.
Vasilescu (Const.), 614.
Vasilescu (Emilian), 614; rec., 78-80,
339-344, 689-700; n. b., 81, 87-90;
346-349, 356-358, 358; 454, 455-56,
464, 464-465, 465-466, 466; 579-80,
580-1, 584-85, 589-590, 591, 592; cr.
ext., 489, 611-624.
Vasilide, ereziarh, 22.
Vasilie, staretul de la Poiana-Mftrului,
559.
Vasilie, mitr. Zetei, 536, 541.
Vasilievici (Vasilie), neg., 46.
Vasiliu (C. Z.), primar Craiova, 137,
711.
Vaslui, oral, 538.
Vatican, 72; sinodul din (1870),
571.
Vatra Moldovitei, m-re, 411, 412.
Vechiul Begat, 265, 367.
Velceleanu (Mihail), 211.
Velcescu, col. si pref., 138, 198, 205
Velicico, 317.
Velicicovski (Paisie), 401, 480, 559,
567, 577, 590, 703, 721.
Venetia, 3, 36, 38, 526, 528, 538, 539,
540, 542, 546, 547; Ceaslovul din ,
(1493), 538; Liturghierul din ,
(1714), 1, 2, 3; Filocalia din ,
(1782), 551; Doge le , 540.
Veniamin Costache, mitr. Moldovei,
251, 254, 397, 398, 399, 400, 401,
402, 403, 404, 405, 406, 407, 408,
409, 410, 411, 412, 414, 446, 468,
472, 598, 713, 714, 721, 732; ep. de
Husi, 399.
Veniamin Pocitan Ploesteanul, arhie-
reu, 101, 130, 139, 144, 148, 261-2,
473.
Veniamin, patr. ec., 185, 500, 501,
502, 609.
Veria, 210.
Veriis (Niculai), 445.
Verset, episc. ort., 44, 45, 47, 50.
Versul lui Adam, vezi Cuvetntul lid
Adam.
Verzeanu (Atanasie), 33.
Vespasian, imp. roman, 681.
Vestem, loc., 147.
Vialleton, 16.
Victor, papa, 70.
Vida (Petru Ioanovici), ep. de Var-
set-Caran.sebes, 43, 47, 48, 50.
Vidin, mitr. de , 186, 187, 704.
Vidu, cor (Lugoj), 136.
Viena, 6, 404; sinodul din , 571.
Viforeanu (C.), 156, 216-7.
Revista Maerica Ortodoxa Romdnd, 57 (1939), Nr. 11-12, Noemvrie-Dechemvrie.
www.dacoromanica.ro
777
Viltorul, ziar, 226-7.
Vilemovo, loc. in Cehia, 490.
Vilno, vezi Warw.
Vintila, nume, 663.
Vintilescu (Pr. Gh.), 107, 143, 487,
711, 729.
Vintilescu (Pr. Petre), 156, 202.
Vintul-de-sus, plasa., 53.
Violeta, nume, 663.
Virvos, arhim., 226.
Visarion, arhimandrit, 32.
Visarion, egumen m-rea Cotroceni,
579.
Visarion Giovanni, mitropolit, fost
primat al Albaniei, 135, 144, 148,
154, 165, 188, 189, 190.
Visarion Puiu, ep. Hotinului, 235;
mitr. Bucovinei, 94, 96, 134, 273,
360, 363, 364, 471, 473, 474, 484,
486, 487, 599, 601, 715.
Visek, 225.
Vita lie, egumen m-rea Gorovei, 447,
448.
Vitan (Emanuil), 207.
Vizantea, sat In Vrancea, 283.
Vizia, mitr. in Tracia, 119.
Vlad (Gen. Alex.), 205.
Vlad, -u.t, nume, 663, 666.
Vlad, nep. mitr. Varlaam al Moldo-
vei, 317.
Vlad, fiul lui Petru Schiopul, 350.
Vlad, fratele lui Petru Schiopul, 350.
Vlad Voda Calugarul, 546.
Vlad Voda (Vladut), 525, 532, 536,
537, 544, 546, 549; Octoihul lui
(1508), 536.
Vladimir, sf., 127; bis., 495, univ. din
Chiev, 690.
Vladislav Voda Basarab, 712.
Vladutziu, 211.
Vlahuta (Al.), 720.
Vlakovits, Lt.-col., 49.
Vlasca, jud., 143, 451; protoeria III-a
, 208.
Voicul, postelnic, 433, 434.
Voioma, min. finlandez, 230.
Volta!' (Panait), col. si prefect, 136.
Volinski (L.), 345.
Volintiresti, sat, 401, 402.
Vologod, tinut in Rusia, 381.
Voltaire, 460.
Vonica (Pr. Nicolae), 370.
Voronet, m-re, 407, 412.
Vrancea, 277, 282, 283.
Vrusa (Iowa), granicer, 46.
Vucovici (Bojidar), 546, 547.
Vucovici (Vicento), 547.
Vulcan (Iosif), 220.
Vulcanescu (Romulus), 348, 349.
Vulcan (Samuil), ep. unit., 43, 44,
49, 50, 51, 53.
Vyshslavtzev (B. P.), 456, 551.
11
 778
Wachmann (Eduard), 29, 33, 35, 36,
37, 38, 40, 41, 42.
Waddams, pr., 194.
Wagner (Richard), 38.
Wanscha (Mitru), granicer, 46.
Washington, 189, 196, 460; Howard
School of Theology din , 619.
Weber, 580, 697.
Weirsacker, 699.
Weiss (I.), 65, 330.
Weissmann, 697, 708.
Westminster, catedrala, 669.
Wiclif, reformator religion englez, 61.
Wilno, oras, 75, 351.
Windelband (Wilhelm), 88.
Winkler, capitan, 48.
Woinovits, locot., 48.
Wolf (Andreas), 410.
Wolynia, provincie, 456.
Wordsworth (ep. I.), 572.
Wrede (W.), 64, 330 699.
Xenopol (Al.), 720.
Ygrec, Dr., 14, 15, 16.
Voiles, 697.
York, arhiep., 572, 612, 615.
Zabulon, semintia, 294.
Zander (L.), 455, 465, 466, 618, 621.
Zagavie, schitul lui, 276.
www.dacoromanica.ro
Biserica Ortodox& Roman&
Zagorowski (Dr. Z.), 223.
Zaharia, arhim. grec, 402.
Zaharia, prof etul, 297.
Zamfira, m-re, 362.
Zamfira, sora lui Petru Schiopul, 350.
Zamfirescu (Al. Dui liu), 201, 219, 220.
Zamolxe, 283.
Zamosti, loc., 351.
Zancov (St.), vezi Tairtcof (Stefan),
Zarandul, tinut, 738.
Zavoral, Abate le, 198.
Zecca, 3.
Zeller, 328.
Zend-Avesta, 388.
Zenkovsky (V. V.), 456.
Zenon, filosof elen, 56, 57.
Zernow Dr., 621.
Zeta, vezi Mwntenegru.
Zeta, Mitropolia, 536.
Zeus, 56, 63.
Zevedeu, 675, 680.
Zigre (Niculae), 134, 139, 148, 150,
152, 179, 180, 469, .473, 474, 479,
608.
Zissulescu (St. D.), 710.
Zizickin (Prof. M. V.), 91.
Zmieuretul, munte, 423.
Zoiti, nasa mitr. Iosif Naniescu, 395.
Zosimf, coala, 375.
Zota Spatarul, 350.
DUMITRU $T. POPESCU
Facsimile *i iiustratii. 779

Pagina

FACSIMILE
(in text)
Inceputul Liturghierului de la Venetia, din 1714 1

Titlul Liturghierului de la Venetia din 1714 2

Inceputul de testament al prea fericitului patriarh Miron . . 273-6

ILUSTRATII
(hors-texte)
Ina lt Prea Sfintitul Nicodim Patriarhul Romaniei 1

Prima paging a Octoihului lui Macarie (1510) 1

Inceputul glasului al II-lea, Octoihul lui Macarie 2

Glasul II. Vecernia mare de Sambata, Octoihul lui Macarie . 3
Glasul VI. Vecernia mare de Sambata, Octoihul lui Macarie . 4
Prea fericitul patriarh Miron la caleva ceasuri dupd incetarea din viata I
Prea Sfintitul Episcop Andrei al Aradului si membrii guvernului
a*teaptA sosirea trenului mortuar, la granita tariff ; In gara
Jimbolia, sicriul este mutat de preoti gt ostasi in vagonul
mortuar II
BAnatenii veniti intru intampinare in gara Jimbolia ; Oprirea in gara
Timisoara III
In gara Lugoj ; Rugaciuni de pomenire langa vagonul mortuar, in
gara Caransebe* IV
La plecarea trenului din gara Pitesti multimea saluta cu mainile
ridicate ; In Gara de Nord sicriul este purtat pe umeri de
care preoti, spre salonul mortuar V
Soborul slujitorilor porneste din Gara de Nord ; Prea Sfintitii Ierarhi
in drum spre Patriarhie VI
D. prim-ministru Armand Calinescu $i membrii guvernului merg in
urma carului ; Corpul diplomatic VII
Inaintea calugAritelor, arhimandritul Melhisedec duce mitra si omo-
forul prea fericitului patriarh ; Ceata calugaritelor urcand dealul
Sfintei Patriarhii . . . . . . . . . . . . VIII
Ceata calugarilor veniti din toate manastirile tarii ; Ceata preotilor, IX
Clerul din Arhiepiscopia Bucurestilor purtand cununi de flori ; Pe
strazile Capitalei, multimea credinciosilor asteapta sA vada
alaiul de ingropare . X
Carul mortuar insotit de d. Consilier regal prof. Nicolae Iorga $i
d. Andrei R5.dulescu prim-presedinte al Curtii de Casatie XI
Carul mortuar urea domol dealul care locul odihnei de veci ; Prea
fericitul patriarh Miron asezat in sicriu XII

www.dacoromanica.ro
780 Biserica Ortodox& Roman&

Pagina

Prea Sfintitii Ierarhi merg in biseried pentru slujba de ingropare ;

In fata altarului Sfintei Patriarhii soborul slujitorilor savarsind
prohodul de ingropare XIII
Maiestatea Sa Regele Carol II $i Marele Voevod Mihai in timpul
slujbei de ingropare ; La ocolirea bisericii sicriul este purtat
pe umeri de ostasi $i preoti XIV
Maiestatea Sa Regele Carol II $i Marele Voevod Mihai in vremea
ocolirii, merg dupa sicriu ; Familia prea fericitului patriarh
paseste cu durere in urma sicriului XV
Luni 13 Martie, Sfa.ntul Sinod s'a adunat pentru pomenirea prea
fericitului patriarh Miron ; In sala cea mare a Sfintei Patriarhii
se aduc multumiri trimisilor Bisericilor ortodoxe care au luat
parte la inmormantare XVI

EXTRASE DIN REVISTA BISERICA ORTODOXA ROMANA"

Anul LVII (1939).

1. BADICEANU, PR, DIMITRIE, Schitul Lespezi.

2. BELDIE, ECON. DR. I. C., Persoana Meintuitorului in lumina profetiei
lui Isaia.
3. Boaunscu C., Noi contributii la biografia mitropolitului Veniamin
Costache.
4. DOBRA PR. STEFAN, Sfeintul Maxim Meirturisitorul in Apus.
5. f EMILIAN TARGomTEANui Aleituri de intru Domnul adormit Prea
fericitul patriarh Miron, in ultimele lui zile de viatci.
6. GHICA TRAIAN, Corul bisericii Domnita &Vasa.
7. MEHEDINTI S., In legeiturei cu crestinismul unui seminarist din
Vrancea.
8. MotsEscu, Dux. GHEORGHE I., Moartea si ingroparea Prea fericitului
intru pomenire Miron Patriarhul Romeiniei.
9. NICA, ARHIM. ANTIM, Rugii ciunea lui Iisus. Incercare critics asupra
misticei isihaste.
10. PANAITESCU P. P.,Octoihul lui Macarie (1510) fi originele tipo-
grafiei in Tara Romdneascd.
11. SAVIN I. GH Problema existentii lui Dumnezeu in filosofia post -
kantiand.
12. INTRU POMENIREA Prea fericitului Patriarh Miron.

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA CARTILOR BISERICE$T1
BUCURE$T1
1989

www.dacoromanica.ro