Aşadar, nu mai trăiesc eu,

ci Cristos trăieşte în mine.

Gal 2, 20
Coperta 1: Bazilica “Sfântul Paul din afara zidurilor” (Roma)
 Pãstorul Arhidiecezei 1
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Sfântul Paul, slujitor al Cuvântului

Acum, când scriu aceste cuvinte, are loc la Roma, în Bazilica Santa Croce in Gerusalemme, un extraordinar eveniment ecumenic:
de duminicã, 5 octombrie, ora 19, pânã sâmbãtã, 11 octombrie, ora 15, va fi cititã întreaga Biblie, Vechiul ºi Noul Testament, de la
un capãt la altul. Lectura biblicã va dura ºapte zile ºi ºase nopþi, aproximativ 139 de ore fãrã întrerupere; în acest timp se vor
succeda peste 1200 de persoane – de toate vârstele, din toate categoriile sociale ºi din toate confesiunile -; fiecare va citi câte 6-7
minute; dupã fiecare 90 de minute de lecturã biblicã se va asculta muzicã circa 10 minute. Cel care a deschis aceastã lungã lecturã
a fost Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea. Evenimentul este transmis integral de televiziunea italianã Rai Educational, dar
poate fi urmãrit ºi pe internet la adresa www.labibbiagiornoenotte.rai.it .
În aceeaºi zi, pe 5 octombrie, a început la Roma a XII-a Adunare generalã a Sinodului episcopilor care are ca temã “Cuvântul
lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”. La Sinod participã 253 de episcopi: 51 din Africa, 62 din America, 41 din Asia, 90 din
Europa ºi 9 din Oceania. Din România participã doi Episcopi. Sinodul se va încheia pe 26 octombrie. Referindu-se la “scopurile”
Sinodului, Sfântul Pãrinte le spunea celor adunaþi pe 5 octombrie în Piaþa Sfântul Petru: Sinodul are rolul “sã înlesneascã o strânsã
unitate ºi colaborare între Papa ºi Episcopii din toatã lumea; sã dea informaþii directe ºi exacte privind situaþiile ºi problemele
Bisericii, sã favorizeze armonia dintre doctrinã ºi acþiunea pastoralã, ºi sã abordeze subiectele de mare importanþã ºi actualitate”.
Am voit sã amintesc aceste douã evenimente care au legãturã între ele ºi prin faptul cã amândouã se ocupã de Cuvântul lui
Dumnezeu ºi prin aceea cã se desfãºoarã în timpul Anului Paulin Paulin, perioadã în care ni se propun exemplul, viaþa ºi scrierile
Apostolului neamurilor, aceastã unicã figurã din istoria Bisericii, fãrã de care nu ºtim cum ar fi arãtat cultura creºtinã aºa cum noi
am moºtenit-o.
Când Faptele Apostolilor vorbesc despre martiriul Sfântului ªtefan, îl pomenesc pentru prima oarã pe Saul: “Martorii ºi-au pus
hainele la picioarele unui tânãr numit Saul... ºi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început o mare persecuþie
împotriva Bisericii din Ierusalim. Niºte oameni evlavioºi l-au înmormântat pe ªtefan ºi l-au jelit mult. Iar Saul pustia Biserica, intrând
prin case, târând bãrbaþi ºi femei ºi aruncându-i în închisoare” (7,59; 8,1-3). Fãrã pregãtire, fãrã sã aºtepte sau sã doreascã aºa
ceva, complet surprins de har, Saul se converteºte. Din persecutor al credinþei el devine predicator al lui Cristos: “ªi în timpul
cãlãtoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o datã l-a învãluit o luminã din cer. Cãzut la pãmânt, a auzit un glas care-i spunea:
«Saul, Saul! De ce mã persecuþi?» El a rãspuns: «Cine eºti Doamne?» El i-a zis: «Eu sunt Isus pe care tu îl persecuþi!» Saul a rãmas
câteva zile la Damasc împreunã cu discipolii. ªi îndatã a început sã predice în sinagogi despre Isus, cã el este Fiul lui Dumnezeu
(Fap 9,4-6; 20-21). Tot la Damasc, pentru a nu fi ucis, discipolii “l-au coborât de pe zid, lãsându-l jos într-un coº” (9,25). Din persecutor
devine persecutat. Saul, numit ºi Paul, începe cãlãtoriile misionare împreunã cu Barnaba. Antiohia, Seleucia, Salamina, Pafos,
Perga Pamfiliei, Listra, Derbe, Atalia, iatã primul drum de predicare a Evangheliei, cu mult zel, îndurând bãtaia cu pietre, acuze
nedrepte ºi multe încercãri
încercãri, cum spunea chiar el când îi încuraja pe ucenici: “Trebuie sã trecem prin multe încercãri, ca sã intrãm
în împãrãþia lui Dumnezeu” (Fap 14,22b).
Dupã ce participã la Ierusalim la Conciliul Apostolic, Paul ºi Barnaba pornesc, fiecare pe cãi diferite, într-o nouã cãlãtorie
misionarã: “Sã ne întoarcem ºi sã-i vizitãm pe fraþii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului ºi sã vedem ce mai fac”
(Fap 15,36). Dupã câteva opriri în localitãþi deja vizitate mai înainte, Paul se îndreaptã spre Macedonia unde, la Neapolis ºi Filipi, au
loc primele convertiri. La Filipi, Paul a primit prima bãtaie cu vergi; apoi prima ºedere în închisoare ºi prima datã cu picioarele în
butuci. Preþul primelor convertiri, se pare. Tesalonicul, Atena, Corintul au adus, nu fãrã suferinþe, noi convertiri. ªi în a treia cãlãtorie
misionarã, neobositul vestitor al Mântuitorului lumii vede cum harul lui Dumnezeu schimbã nu numai inimile, dar ºi drumurile:
“Paul a hotãrât în duh ca, trecând prin Macedonia ºi Ahaia, sã meargã la Ierusalim, zicându-ºi: «Dupã ce voi fi fost acolo, trebuie
sã vãd ºi Roma» (Fap 19,21). Din închisoarea de la Ierusalim ºi Cezareea va scãpa ºi va ajunge la Roma, dupã o cãlãtorie în care a
cunoscut furtuna pe mare ºi naufragiul. “Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul sã locuiascã singur, cu un soldat care-l
pãzea” (Fap 28,16). În capitala Imperiului Roman, Paul avea sã rãmânã mai mult timp, în aºteptarea unui proces. Dupã incendiul
care a distrus Roma, în anul 64, Paul era tot în lanþuri, iar la ultimul proces, prin anul 67, a fost condamnat la moarte .
“Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16). Nu a avut liniºte nici înainte nici dupã convertire. A fost flacãrã ºi pasiune pânã
la sfârºit. De aici izvorãsc aceste cuvinte “vai mie”...
“Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor ca sã-i câºtig pe cât mai mulþi. Am devenit iudeu pentru iudei, ca
sã-i câºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii, chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi
Legii. Am devenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrãdelege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu,
dar sub legea lui Cristos. Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe cei slabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig
mãcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea” ( 1Cor 9,19-23).
Flacãrã ºi pasiune pentru evanghelie
evanghelie.
2 Magisteriu
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Smerenia lui Isus ºi smerenia Papei Ioan
Paul (21 septembrie)
Astãzi liturgia ne propune parabola evanghelicã a celor doi
fii trimiºi de tatãl lor sã lucreze în via sa. Dintre aceºtia, unul
spune imediat da, dar nu se duce; altul, în schimb, pentru
moment refuzã, dar apoi dã curs dorinþei paterne. Prin aceastã
parabolã Isus reaminteºte preferinþa sa pentru cei pãcãtoºi care
se convertesc ºi ne învaþã cã e nevoie de umilinþã pentru a
primi darul mântuirii. ªi Sfântul Paul, în fragmentul Scrisorii cãtre
Filipeni, ne îndeamnã la umilinþã: „Nu faceþi nimic din spirit de
ceartã sau de mãrire deºartã, dar sã aveþi destulã smerenie
ca sã îi consideraþi pe ceilalþi superiori vouã” (Filipeni 2,5-8).
Acestea sunt simþãmintele lui Cristos, care, dezbrãcându-se
de slava divinã din iubire faþã de noi, s-a fãcut om ºi s-a înjosit
pânã la a muri rãstignit (cf Filipeni 2,5-8). Verbul utilizat -
ekenôsen - înseamnã literal cã El „s-a golit pe sine” ºi pune în
luminã umilinþa profundã ºi iubirea infinitã a lui Isus, Slujitorul
umil prin excelenþã.
Reflectând asupra acestor texte biblice, m-am gândit
imediat la Papa Ioan Paul I, de la moartea cãrui se împlinesc
chiar astãzi 30 de ani. El a ales acelaºi moto episcopal ca ºi
Sfântul Carol Borromeu: Humilitas (umilinþã, smerenie). Un
singur cuvânt care sintetizeazã esenþialul vieþii creºtine ºi indicã
virtutea indispensabilã a celui care, în Bisericã, este chemat în
serviciul autoritãþii. În una din cele patru Audienþe generale
þinute în timpul pontificatului sãu foarte scurt a spus, între altele:
„Mã limitez sã recomand o virtute, atât de scumpã Domnului:
Învãþaþi de la Mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima... Chiar
dacã aþi fãcut lucruri mari, spuneþi: suntem servitori inutili”. ªi a
observat: „În schimb, în noi toþi, tendinþa este mai degrabã exact
invers: sã ne punem în evidenþã” (Insegnamenti di Giovanni
Paolo I, p.51-52). Umilinþa poate fi consideratã testamentul sãu
spiritual.
Tocmai datoritã acestei virtuþi, au fost de ajuns 33 de zile
pentru ca Papa Luciani sã intre în inima oamenilor.
A lucra în via Domnului
este un premiu inestimabil (28 septembrie)
Dragi fraþi ºi surori, poate vã amintiþi cã atunci când, în
ziua alegerii mele, m-am adresat mulþimii din Piaþa Sfântul
Petru, mi-a venit spontan sã mã prezint ca un lucrãtor al viei
Domnului. Ei bine, în Evanghelia de astãzi (cf Mt. 20, 1-16a),
Isus povesteºte tocmai
parabola stãpânului viei care, la diferite ore ale zilei, cheamã
lucrãtori sã munceascã în via sa. Iar seara, le dã tuturor
aceeaºi platã, un dinar, trezind protestul celor de la prima
orã. Este clar cã acel dinar reprezintã viaþa veºnicã, dar pe
care Dumnezeu îl rezervã tuturor. Mai mult, tocmai aceia care
sunt consideraþi „cei din urmã”, dacã îl acceptã, devin „cei
dintâi”, în timp ce „primii” pot risca sã sfârºeascã „cei din
urmã”. Un prim mesaj al acestei parabole este acela cã
stãpânul nu tolereazã lipsa de ocupaþie, sã stãm degeaba:
vrea ca toþi sã fie angajaþi în via sa. ªi, în realitate, sã fii chemat
este deja cea dintâi recompensã: a putea lucra în via
Domnului, a se pune în serviciul sãu, a colabora la opera sa,
constituie în sine un premiu inestimabil, ce recompenseazã
orice obosealã. Însã, înþelege aceasta doar cine Îl iubeºte pe
Domnul ºi Împãrãþia sa. Cine, în schimb, lucreazã doar pentru
platã, nu-ºi va da niciodatã seama de valoarea acestei
inestimabile comori.
Cel care povesteºte parabola este Sfântul Matei, apostol
ºi evanghelist, a cãrui sãrbãtoare liturgicã este chiar astãzi.
Îmi place sã subliniez cã Matei, în primã persoanã, a trãit
aceastã experienþã (cf Mt. 9,9). De fapt el, înainte ca Isus
sã-l fi chemat, practica meseria de vameº ºi de aceea era
considerat pãcãtos public, exclus din „via Domnului”. Dar totul
se schimbã când Isus îl priveºte ºi îi spune: „Urmeazã-mã!”.
Matei s-a ridicat ºi l-a urmat. Din vameº a devenit imediat
ucenic al lui Cristos. Din „cel din urmã” s-a regãsit „primul”,
datoritã logicii lui Dumnezeu care - spre norocul nostru! - este
diferitã de cea a lumii. „Gândurile mele nu sunt gândurile
voastre - spune Domnul prin gura profetului Isaia -, cãile
voastre nu sunt cãile mele” (Is 55,8) . Chiar ºi Sfântul Paul,
pentru care celebrãm un An jubiliar special, a trãit bucuria
de a se simþi chemat de Domnul sã lucreze în via sa. ªi cât
de mult a lucrat! Dar, aºa cum el însuºi mãrturiseºte, a fost
harul lui Dumnezeu care a lucrat cu el, acel har care din
persecutor al Bisericii l-a transformat în apostol al neamurilor.
Fapt ce îl face sã spunã: „Pentru mine, a trãi este Cristos, iar
a muri este un câºtig”. Însã, imediat adaugã: ”Dar dacã a
trãi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ºtiu, într-adevãr,
ce sã aleg” (Fil 1,21-22).
Paul a înþeles bine cã a lucra pentru Domnul este deja pe
acest pãmânt o recompensã.
Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org
www.oecumene.radiovaticana.org
 Pelerin la Vatican 3
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Episcopi din cele cinci continente reuniþi

în Sinod, la Vatican, în Anul Paulin
Vatican,
Un Sinod în care ineditul
este la el acasã
În Vatican, în perioada 5-26 octombrie, se
desfãºoarã cea de-a XII-a Adunare generalã
ordinarã a reuniunii sinodale, cu tema „Cuvântul
lui Dumnezeu în viaþa ºi în misiunea Bisericii”.
Un Sinod cu multe elemente de inedit, precum
„celebrarea euharisticã de deschidere a adunãrii
sinodale, care va avea loc în bazilica papalã Sfântul
Paul din afara Zidurilor, ºi nu în bazilica Sfântul Petru
ca pânã acum, aceastã alegere fiind, desigur,
datoratã coincidenþei Sinodului cu Anul Paulin.
Printre noutãþi se numãrã intervenþiile unor
reprezentanþi ai altor religii ºi confesiuni, ca cea a
patriarhului ecumenic Bartolomeu I, din 18
octombrie, când – la ora 17 – va prezida, în Aula
Sinodului, primele Vespere, împreunã cu Benedict al XVI-lea, Scaun, pãrintele Federico Lombardi, care a declarat cã “nu
ºi se va adresa, pentru prima datã, Pãrinþilor Sinodali. Altã s-a ajuns la un acord cu autoritãþile chineze pentru participarea
intervenþie fãrã precedent în istorie este cea a rabinului ºef de altor episcopi”.
Haifa, Cohen, din 6 octombrie, o comunicare despre modul în Celebrãrile prezidate de Benedict al XVI-lea
care poporul evreu citeºte ºi interpreteazã Sfânta Scripturã. Tot Celebrãrile euharistice prezidate de Papa sunt în numãr
pentru prima oarã, regulamentul sinodal „Ordo Synodi de patru: pe 5 octombrie; pe 9 octombrie, când Benedict al
Episcoporum” (actualizat pânã în 2006) va fi aplicat ºi de XVI-lea va celebra o Liturghie cu ocazia celor 50 de ani de la
reprezentanþii Bisericilor Orientale Catolice, pentru prima datã moartea lui Pius al XII-lea; pe 12 octombrie, când va proclama
împãrþiþi în trei categorii: din oficiu, desemnaþi ºi aleºi. patru noi sfinþi care s-au distins în ascultarea Cuvântului lui
De asemenea, o noutate metodologicã o va constitui Dumnezeu; pe 19 octombrie, Sfântul Pãrinte se va afla la
prezentarea a cinci rapoarte, unul pentru fiecare continent, în Sanctuarul de la Pompei (Italia) pentru a-i încredinþa Fericitei
vederea expunerii unor informaþii cât mai precise asupra Fecioare concluziile Sinodului.
Bisericilor particulare din fiecare continent. Din program nu vor Prezenþa lui Benedict al XVI-lea este, de asemenea, prevãzutã
lipsi discuþiile libere, pentru a favoriza o participare cât mai pentru 16 octombrie când, cu ocazia celei de-a 30-a aniversãri a
intensã la adunarea sinodalã ºi crearea consensului în privinþa alegerii la pontificat a lui Ioan Paul al II-lea, va fi proiectat un film
temelor de interes major. în amintirea sa. De
Cine vine la Sinod? semnalat ºi faptul cã
unii Pãrinþi sinodali,
253 sunt Pãrinþii sinodali prezenþi: cei mai numeroºi, 90 la
numãr, provin din Europa, în timp ce 9 vin din Oceania. 41 vor fi între care monse-
experþii ºi 37 auditorii, între care mai multe femei. Pe lângã niorul Nicola Eterovic
rabinul Cohen, vor fi prezenþi alþi doi invitaþi speciali: reverendul – secretar general al
Miller Milloy, secretar general al „United Bible Societes” ºi fratele Sinodului episcopilor
Alois, priorul Comunitãþii de la Taizé. De asemenea, vor fi – vor citi pasaje din
prezenþi delegaþii fraterni a zece Biserici ºi comunitãþi ecleziale, Biblie, în cadrul
între care reprezentanþii Patriarhatelor Moscovei, Serbiei ºi iniþiativei televiziunii
României. publice italiene RAI,
În ceea ce priveºte episcopii chinezi, vor fi prezenþi cei din intitulatã „Biblia zi ºi
Hong Kong ºi Macao, dar vor fi absenþi cei din China noapte”, din perioada
continentalã, cum a explicat directorul Sãlii de Presã a Sfântului 5-11 octombrie.
4 Actualitate
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
Convertirea lui Paul
Iatã-l pe Saul la Ierusalim, la ºcoala lui Gamaliel. Se pune
întrebarea: la Ierusalim, Saul l-a întâlnit pe Isus? Din cartea Faptele
Apostolilor ºi Scrisorile Apostolului Neamurilor nu reiese acest lucru.
Probabil, tânãrul Saul era prea concentrat cu studiile sale ºi, apoi,
în ziua de 7 aprilie, Paºtele evreilor, când au avut loc patima,
moartea ºi învierea Domnului era foarte multã lume la Iersualim
ºi nu toþi cei prezenþi au participat la evenimentul pascal al lui
Cristos. Ceea ce este sigur, e cã mai târziu, Paul, ca mare apãrãtor
al Legii, s-a întâlnit cu discipolii lui Isus cel Înviat. Dupã coborârea
Duhului Sfânt asupra ucenicilor, ei au
ieºit în public ºi au început sã predice
despre Isus care este Mesia cel
promis de Dumnzeu.
Creºterea numericã a ucenicilor
lui Isus a atras inevitabil atenþia
fariseilor care nu au vãzut cu ochi
buni acest lucru ºi au început o
persecuþie împotriva creºtinilor. Însã
orice dorinþã de a reacþiona faþã de
ucenicii lui Cristos a fost tãiatã din
naºtere de cãtre maestrul lui Paul,
Gamaliel: „Aºadar, vã spun: nu vã
mai ocupaþi de oamenii aceºtia ºi
lãsaþi-i, cãci, dacã planul acesta sau
lucrarea aceasta este de la oameni,
se va nimici; dar, dacã este de la
Dumnezeu, nu-i veþi putea nimici; nu
cumva sã ajungeþi sã luptaþi
împotriva lui Dumnezeu. Iar ei l-au
ascultat” (cf. Fapte 5,38-39).
La început, Paul a refuzat linia
partidei fariseilor ºi a lãsat timpul sã
clarifice lucrurile. Fariseii, urmându-
l pe Gamaliel, au considerat
creºtinismul care se nãºtea ca o
ultimã miºcare dintre cele multe mesianice care, din când în când,
agitau istoria iudeilor. Nu li s-a dat nicio importanþã, cãci se
gândeau cã va dispãrea de la sine. În privinþa creºtinilor din
Iersusalim, ei îi considerau ca evrei normali. Pentru Paul, era o
mare întrebare: sã urmeze Legea sau pe Mesia? ªi, fiind un bun
cunoscãtor ºi studios al Legii, intenþia lui era sã apere Legea ºi nu
a dat mare importanþã creºtinismului în faºã. De aceea, nefiind
atent, a ajuns în tabãra acelora care au început sã persecute
creºtinismul. Acum se pune întrebarea convertirii Sf. Apostol.
Marea întrebare care se pune ºi astãzi este: ce îndemnuri ºi
resorturi lãuntrice, ce gânduri ºi puteri, ce impresii, ce sentiment,
ce lucrare din afarã l-au silit pe Saul, în drumul spre Damasc, sã
se mãrturireascã deodatã creºtin, ucenic al lui Cristos cel prigonit
în credincioºii lui? Ce anume a fãcut din Saul persecutorul, din
fanaticul rabin învãþat, încrezut în ºtiinþa ºi în privilegiile
dumnezeieºti ale neamului sãu, smeritul penitent ºi, la rândul sãu,
prigonitul propovãduitor al lui Isus Nazarineanul Rãstignit, cel mai
mare Apostol ºi teolog al învãþãturii celei noi? Fiecare dintre noi ar
putea cãuta sã pãtrundã în sufletul rãzvrãtit ºi rãscolit al lui Saul ºi
sã-ºi punã aceeaºi întrebare. O transformare atât de mare, a unui
om atât de adânc, trebuie sã aibã un temei personal deosebit, o
personalitate aºa de bogatã ºi de puternicã, de pasionatã pentru
cunoaºtere, cum a fost Saul, trebuie sã fi fost interesatã mai presus
de toate de a dezlega enigma lui Isus Cristos cel înmormântat ºi
Înviat. Unde I-au ascuns ucenicii
Trupul? Ce au fãcut cu Isus?
Curiozitate neliniºtitoare,
chinuitoare, poruncitoare, dar
fireascã. Saul, ca ºi cei mai mulþi
coreligionari, nu credea în învierea
lui Isus Cristos. Vedea în aceasta o
farsã creºtinã ºi îl socotea bine
ascuns ca sã poatã spune ucenicii
cã a înviat. Imensã contrazicere,
desigur, între fapta presupusã de el
(Saul) ºi între credinþa ucenicilor. Dar
aceastã contrazicere ºi îndoialã
izvorau din mintea cea omeneascã
a lui Saul.
Aºa pusã, întrebarea devine
obsesie, intrã în suflet, devine un caz
de conºtiinþã: ce s-a întâmplat în
realitate cu Isus Cristos? Care este
adevãrul? A înviat sau nu a înviat?
Aceasta dorea sã ºtie Saul cu preþul
unei neliniºti chinuitoare. A întrebat,
a arestat, a anchetat, a chinuit
creºtini, iscodindu-i cu un
neastâmpãr însetat, nepotolit.
Torturat luni de zile, poate un an,
poate mai mult, într-o secundã l-a vãzut, fãrã de veste, pe Isus cel
Înviat, pe drumul Damascului. Împotrivirea lui surprinsã a cãzut
ca o armã dintr-o mânã tãiatã. Din cugetul lui rãzvrãtit, dezminþit
ºi dezarmat astfel, au dispãrut deodatã îndoiala ºi tãgada. Saul a
vãzut ºi a crezut. A crezut pe deplin, statornic, cu o uriaºã credinþã
ºi putere de a-L mãrturisi pe Cristos cel Înviat, lumii întregi. Mulþi
au încercat sã dezvãluie misterul convertirii lui Saul ºi aceste
încercãri au adus mai aproape de noi, de mintea noastrã, misterul
convertirii. Putem privi aceastã convertire, explicând posibilã
convertirea, având în vedere zbuciumul interior al lui Saul? Ar fi un
studiu de psihologie religioasã, într-o problemã aºa de importantã
pentru începuturile creºtinismului, cum este minunea de pe drumul
Damascului.
Chiar pe drumul care ducea spre Damasc, în primii 30 de ani
ai sec. I, dupã o perioadã de persecuþie a Bisericii, a existat un

moment decisiv în viaþa lui Saul. Cum spuneam mai înainte, multe
s-au scris despre aceastã minune. De fapt, ce s-a întâmplat? În
aceastã privinþã avem douã tipuri de izvoare.
Primul tip, cel mai cunoscut, îl gãsim în scrierile Sf. Evanghelist
Luca ce povesteºte de trei ori evenimentul în Faptele Apostolilor
(cf. 9,1-19; 22,3-21; 26,4-23). Cititorul mediu este, poate, tentat sã
se opreascã prea mult asupra unor detalii ca: lumina din cer,
cãderea la pãmânt, vocea care cheamã, noua condiþie de orbire,
vindecarea ca o cãdere a solzilor de pe ochi ºi postul. Dar toate
aceste detalii se referã la centrul evenimentului. Cristos Înviat apare
ca o luminã strãlucitoare ºi Îi vorbeºte lui Saul, îi transformã
gândirea ºi chiar viaþa. Strãlucirea Celui Înviat îl orbeºte, apare
astfel ºi în exterior ceea ce era realitatea sa interioarã, orbirea sa
înaintea adevãrului, a luminii care este Cristos. ªi apoi, „Da”-ul
sãu definitiv lui Cristos în Botez îi deschide din nou ochii ºi-l face
sã vadã într-un mod real. În Biserica strãveche, Botezul era numit
ºi „iluminare”, pentru cã acest sacrament dã luminã, face sã
vedem realitatea, ceea ce se aratã în mod spiritual se realizeazã
ºi fizic, ºi în Paul: vindecat de orbirea sa interioarã, el vede bine.
Paul, aºadar, a fost transformat nu de un gând ci de un eveniment,
de prezenþa irezistibilã a lui Isus cel Înviat despre care nu va mai
putea niciodatã sã aibã vreun dubiu, atât de mare ºi de puternicã
a fost evidenþa acestui eveniment, a acestei întâlniri. Acest
eveniment i-a schimbat fundamental viaþa lui Saul. În acest sens
se poate, ºi trebuie sã vorbim de o convertire. Aceastã întâlnire
este centrul relatãrilor Sf. Luca care este posibil sã fi folosit o
relatare din sânul comunitãþii din Damasc.
Al doilea tip de izvoare despre convertire îl gãsim chiar în
Scrisorile Sf. Apostol Paul. El nu a vorbit niciodatã în detaliu despre
acest eveniment pentru cã presupunea cã toþi îi cunoºteau istoria,
toþi ºtiau cã din persecutor a devenit un mare apostol al lui Cristos.
ªi aceasta a avut loc nu ca urmare a gândirii proprii, ci a unui
eveniment forte, a unei întâlniri cu Cel Înviat. Chiar dacã nu vorbeºte
în detaliu, Paul accentueazã de mai multe ori faptul, foarte important,
cã ºi el este mãrturisitor al Învierii lui Isus, de la care a primit imediat
revelaþia despre Isus însuºi, împreunã cu misiunea de apostol. Textul
cel mai clar, în aceastã privinþã, se gãseºte în relatarea sa despre
ceea ce constituie centrul istoriei mântuirii: moartea ºi învierea lui
Isus ºi apariþiile la martori: 1Cor 15. Cu cuvintele tradiþiei celei vechi,
pe care el a primit-o de la Biserica din Ierusalim, spune cã Isus a
murit rãstignit, a fost înmormântat, a înviat, îi apare, dupã înviere,
mai întâi lui Kefa-Petru, apoi celor doisprezece, apoi la 500 de fraþi
care, în mare parte, mai trãiau în acel timp, apoi lui Iacob, apoi la
toþi apostolii. ªi la aceastã relatare, primitã din Tradiþie, adaugã:
„Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte de vreme, mi s-a arãtat
mie” (1Cor 15,8). Astfel, ne face sã înþelegem cã aceastã apariþie a
lui Isus Înviat este fundamentul apostolatului sãu ºi al vieþii sale noi.
Mai sunt ºi alte texte unde apare acelaºi lucru. „prin Isus Cristos am
primit harul apostolatului” (cf. Rom 1,5) ºi „Oare nu l-am vãzut pe
Isus Domnul nostru?” (1Cor 9,1). „Dar când i-a plãcut lui Dumnezeu,
cel care m-a ales încã din sânul mamei mele ºi m-a chemat prin
harul sãu, mi l-a descoperit pe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc
pãgânilor” (Gal 1,15-16).
În aceastã autoapologie subliniazã în mod decisiv cã ºi el
este un adevãrat martor al Celui Înviat, a primit o misiune proprie,
Actualitate 5
direct de la Isus cel Înviat. Vorbind despre aceastã convertire a Sf.
Apostol Paul, iatã ce spune Papa Benedict al XVI-lea: „Aceastã
cotiturã a vieþii sale, aceastã transformare a întregii sale fiinþe nu
a fost rodul unui proces psihologic, al unei maturizãri sau al unei
evoluþii intelectuale ori morale, ci a venit din afara sa: nu a fost
rodul gândului sãu, ci al întâlnirii cu Isus Cristos. În acest sens nu
a fost o simplã convertire, o maturizare a eului sãu, dar a fost o
moarte ºi o înviere pentru el însuºi: a murit o existenþã a sa ºi o
alta s-a nãscut împreunã cu Cristos Înviat”. Aspectul excepþional
al experienþei Sfântului Paul nu este ceva mãrginit numai la el ºi la
acel episod verificat, în jurul anului 30 dupã Cristos; aici se aflã
ceva important ºi pentru creºtinii contemporani: „Înseamnã cã ºi
pentru noi, creºtinismul nu e o nouã filosofie sau o nouã moralã.
Creºtini suntem numai dacã îl întâlnim pe Cristos. ªi noi putem
sã-l întâlnim pe Cristos în lectura Sfintei Scripturi, în rugãciune, în
viaþa liturgicã a Bisericii. Putem atinge inima lui Cristos ºi sã simþim
cã El o atinge pe a noastrã. Numai în aceastã relaþie personalã
cu Cristos, numai în aceastã întâlnire cu Cel Înviat devenim cu
adevãrat creºtini. Sã ne rugãm, aºadar, Domnului ca sã ne
lumineze, sã ne dãruiascã în aceastã lume a noastrã întâlnirea
cu prezenþa sa; sã ne dãruiascã astfel o credinþã vie, o inimã
deschisã, o mare caritate faþã de toþi, în mãsurã sã reînnoiascã
lumea”.
De la”omul vechi” la „omul nou”
Aºadar, vã spun aceasta ºi îl iau ca martor pe Domnul: sã
nu vã mai comportaþi cum se comportã pãgânii, în
deºertãciunea minþii lor având gândirea întunecatã, strãini de
viaþa lui Dumnezeu din cauza ignoranþei care este în ei, din
cauza împietririi inimii lor. Pierzând bunul simþ, ei s-au dedat la
desfrâu, practicând cu nesaþ orice fel de necurãþie. Dar voi nu
aºa l-aþi cunoscut pe Cristos. Dacã l-aþi ascultat pe el ºi aþi fost
învãþaþi în el, dupã adevãrul care este în Isus, lãsaþi-vã de
purtarea de mai înainte, de omul cel vechi, supus putrezirii din
cauza poftelor amãgitoare. Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi
îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã [asemãnarea lui]
Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului.
Reguli pentru viaþa cea nouã
De aceea, îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã fratelui
sãu adevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora. De vã
mâniaþi sã nu pãcãtuiþi. Sã nu apunã soarele peste mânia
voastrã! Nu daþi ocazie diavolului: cel care furã sã nu mai fure,
ci mai degrabã sã munceascã cu mâinile sale, fãcând ceva
bun ca sã aibã din ce da celui lipsit. Sã nu iasã din gura voastrã
nicio vorbã rea, ci ceva bun, spre edificare, aºa cum trebuie,
ca sã dea har celor ce ascultã. Nu-l întristaþi pe Duhul cel Sfânt
al lui Dumnezeu, cu al cãrui sigiliu aþi fost însemnaþi pentru
ziua rãscumpãrãrii voastre. Sã fie stârpite dintre voi orice
amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate.
Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã
unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos.
6 Din viaþa Arhidiecezei

Instalarea noului paroh Pãrintele Martin Cabalaº, în timpul predicii, a explicat simbolul
cheii plecând de la douã exemple practice. „Cel care primeºte
în parohia Sf. Anton (Colentina) cheia unei locuinþe este considerat stãpânul casei, iar cel care
Duminicã, 28 septembrie 2008, în cadrul Sfintei Liturghii de la primeºte cheia unui seif poate fi considerat pãstrãtorul unei comori.
ora 10.30, în parohia Sfântul Anton – Colentina (Bucuresti) a avut Cea mai mare comoarã din bisericã este Isus din Preasfântul
loc ceremonia instalãrii noului paroh, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi. Sacrament, iar cel care primeºte cheia bisericii primeºte acest
Celebrarea a fost prezidatã de pãrintele Martin Cabalaº, decan tezaur, pe Isus Euharisticul. Dar cheia bisericii nu este suficientã
de Bucureºti Nord, avându-l la dreapta sa pe fostul pentru a þine o comunitate unitã, parohul are nevoie ºi de cheia
paroh, pãrintele Petru Dâm.
La începutul Sfintei Liturghii, noul paroh, împreunã
cu întreaga comunitate, ºi-au mãrturisit credinþa în
Dumnezeu, dupã care pãrintele Liviu a depus
jurãmântul, fãgãduind cã va pãstra comuniunea cu
Biserica catolicã, atât în cuvinte cât ºi în fapte. Dupã
proclamarea Sfintei Evanghelii, noul paroh ºi-a reînnoit
fãgãduinþele de la hirotonire, iar pãrintele decan ºi
fostul paroh i-au prezentat biserica. În aceastã ultimã
etapã a ritualului, noul paroh a primit: Lecþionarul,
cartea Cuvântului lui Dumnezeu, ca sã poatã „zidi
comunitatea credincioºilor în Cristos”; Uleiurile Sfinte,
care semnificã „participarea la preoþia profeticã ºi
împãrãteascã a lui Cristos Domnul ºi aduc alinare în
sufletul ºi trupul credincioºilor bolnavi”; Baptisteriul (sau
un vas cu apã sfinþitã), „izvor al Botezului”, din a cãrui
apã parohul a stropit poporul lui Dumnezeu în
amintirea Sfântului Botez; Tabernacolul, „lãcaº pregãtit
sã primeascã Trupul Domnului”, parohul fiind invitat sã-l pãzeascã Iubirii, de cheia Cuvântului ºi de cheia Înþelepciunii”.
ºi adorându-l pe Cristos sã fie „tot mai strâns unit cu Taina La sfârºitul Sfintei Liturghii ºi al ritualului instalãrii noului paroh,
Rascumpãrãrii”; Confesionalul, locul mãrturisirii pãcatelor, „de care pãrintele Petru Dâm, plin de emoþie, ºi-a amintit cã în anul 1984,
se apropie toþi cei împovãraþi de pãcate, pentru ca Domnul sã-i când a fost numit paroh în aceastã comunitate, tot pãrintele Martin
elibereze, spãlându-i în Sângele Mielului”; Scaunul Prezidenþial, Cabalaº i-a încredinþat cheia bisericii Sfântul Anton, iar acum tot el
locul de unde se prezideazã liturghia. De la acest scaun, parohul o inmâneazã pãrintelui Liviu Bãlãºcuþi. Istoria se repetã, spunea
va trebui sã vesteascã Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã împãrtãºeascã pãrintele Petru Dâm, dar, conform cuvintelor Scrisorii cãtre evrei,
cu credinþã Tainele lui Cristos, astfel încât tot poporul încredinþat „Isus Cristos – cel de ieri ºi de astãzi – este acelaºi pentru totdeauna”
lui „sã-l laude pe Dumnezeu în faþa Tronului slavei”; ºi cheia (Evr 13,8).
bisericii, de care atârna cheia de la tabernacol. CLAUDIA LUNGU
LUNGU,, Parohia Sfântul Anton - Colentina

Sfânta Cruce
veneratã de constãnþeni
În misterul Crucii ni se descoperã pe deplin puterea copleºitoare a
milostivirii Tatãlui Ceresc. Aceastã convingere i-a îndemnat pe credincioºii
din Constanþa sã participe în numãr mare la celebrarea solemnã ce a avut
loc duminicã, 14 septembrie, în sãrbãtoarea „Înãlþãrii Sfintei Cruci”.
Reuniþi în jurul altarului înãlþat în faþa bisericii parohiale, în prezenþa
Relicvei Sfintei Cruci, credincioºii au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie
concelebratã de 9 preoþi, ºi apoi la procesiunea desfãºuratã în jurul bisericii,
pe strãzile cele mai apropiate. Dupã binecuvântarea cu Sfânta Relicvã, cei
prezenþi au avut ocazia sã aducã personal cinstire Sfintei Cruci: au atins
relicva, au sãrutat-o ºi au înãlþat rugãciuni.
Relicva Sfintei Cruci a fost dãruitã parohiei romano-catolice din Constanþa, în anul 2007, de cãtre Eminenþa sa Joachim Meisner,
Cardinal de Köln. Relicva a fost atestatã ca originalã în 1784 de cãtre Arhiepiscopul de atunci al Vienei, Cardinal Edmundus Maria, cu
mãrturie sigilatã cu cearã roºie. Aceastã mãrturie este necesarã pentru ca relicva sã poatã fi expusã spre venerare în bisericã.
Mons. ªTEFAN GHENÞA
ªTEFAN GHENÞA,, Vicar Episcopal de Dobrogea

Simpozion internaþional
despre predarea religiei
în ºcoalã
La iniþiativa Comitetului European pentru Învãþãmântul Catolic
(CEEC), în zilele de 25-28 septembrie 2008, a avut loc, la Sinaia,
un simpozion internaþional având ca temã: Reflecþii asupra
învãþãmântului religios catolic din punctul de vedere al
inspectorului de religie. La acest simpozion au luat parte inspectorii
învãþãmântului religios ai diecezelor ºi eparhiilor catolice din
România. Din partea arhidiecezei de Bucureºti a participat pr.
Tarciziu ªerban.
Lucrãrile au fost deschise de PS Aurel Percã, responsabilul
pentru învãþãmântul religios la nivelul Conferinþei Episcopale din
România, în prezenþa PS Petru Gherghel, episcop al diecezei de
Iaºi, al celor doi invitaþi din Belgia, domnul Etienne Verhack ºi pr.
Frans Hitchinson ºi al inspectorilor de religie catolicã din România.
Conferinþele þinute au încercat sã defineascã „Ce este o ºcoalã
catolicã”, sã prezinte „Diversitatea ºcolii catolice în Europa”,
„Diversitatea ºi formarea religioasã” ºi „Învãþãmântul interreligios”
în Belgia, ºi, în acelaºi timp, sã surprindã „Predarea disciplinei
religie catolicã în învãþãmântul românesc [ca pe] o nouã provocare
europeanã” sau sã defineascã, prin intermediul unui inspector
ºcolar de religie ortodox, profilul „Învãþãmântului ºcolar religios în
Biserica Ortodoxã”.
Conferinþele menþionate, ca ºi celelalte conferinþe ºi intervenþii,
s-au bucurat de un viu interes din partea delegaþilor participanþi
la simpozion.
Din viaþa Arhidiecezei 7
FIGURI ILUSTRE
Pr.. Andrei Asaftei (1915-1972)
Pr
S-a nãscut la 3 februarie 1915 la Cotnari
– Hârlãu (jud. Iaºi) ºi a urmat cursurile
Seminarului “Sf. Iosif” din Iaºi, fiind sfinþit
preot la 24 iunie 1939.
A activat ca paroh la Butea ºi Tãmãºeni,
ca profesor la Seminarul ieºean, ca
administrator al bunurilor Episcopiei
Romano-Catolice Iaºi, iar în perioada 1
noiembrie 1951 – 19 noiembrie 1952 a fost
director al Cancelariei Arhiepiscopiei
Romano-Catolice Bucureºti.
A fost arestat, prin trãdare, la 19 noiembrie 1952 ºi a fost judecat
în lotul Ghika – Menges, fiind condamnat la 12 ani muncã silnicã.
Moare la 23 octombrie 1972, dupã ce în ultima parte a vieþii o
boalã necruþãtoare contractatã în timpul detenþiei i-a mãcinat
trupul.
Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale drept un erou al
rezistenþei anticomuniste ºi un model al liniei noncolaboraþioniste.
Familia este calea Bisericii
Între 17 ºi 19 septembrie a avut loc la Palatul Parlamentului
Conferinþa sud-est Europeanã „Credinþã ºi provocãri în sec. al
XXI-lea: Unitate prin diversitate”, organizatã de European Christian
Political Movement (ECPM), sub patronajul Senatului României, al
Camerei Deputaþilor ºi al Grupului ecumenic de rugãciune din
Parlament. Alãturi de parlamentari din România ºi din mai multe
þãri din sud-estul Europei, la conferinþã au luat parte mai mulþi
reprezentanþi ai cultelor din þara noastrã. Din partea Bisericii
Catolice au fost prezenþi Arhiepiscop Francisco Javier Lozano
(Nunþiu apostolic în România), pr. Daniel Bulai (paroh, „Preasfântul
Mântuitor” - Bis. Italianã ºi consilier eparhial), pr. Iosif Tiba (vicar,
„Sf. Francisc de Assisi”) ºi pr. Florin Vasiloni (protopop greco-catolic,
responsabil cu pastoraþia laicilor la Episcopia Românã Unitã din
Lugoj). Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” a fost
reprezentatã de Cornel Bãrbuþ (preºedinte) ºi Claudia Stan (purtãtor
de cuvânt), care au susþinut prezentãri în cadrul workshop-urilor
conferinþei, pe temele: „Rolul familiei ºi Bisericii în societate”;
„Familia creºtinã în România. De la opresiune la libertate”.
O intervenþie apreciatã a avut Nunþiul apostolic, care a vorbit
despre separarea clarã dintre preoþie ºi politicã.
Domnul Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, a vorbit
despre rolul Bisericilor în a consilia ºi îndruma politicienii în
probleme de naturã eticã ºi moralã, precum ºi la încurajarea
credincioºilor de a se implica în viaþa politicã, pentru a o schimba
în bine.
Ne-am bucurat sã constatãm cã reprezentanþi ai diferitelor
confesiuni religioase din România, împreunã cu câþiva
parlamentari români îºi aratã interesul comun de promovare a
valorilor creºtine în societatea contemporana.
Au consemnat CLAUDIA STAN ºi CORNEL BÃRBUÞ
STAN
8 Biserica în lume

O Biblie poliglotã
în cinstea Sinodului Episcopilor
Sfântului Pãrinte i-a fost oferitã o Biblie
multilingvã, în cinstea Sinodului Episcopilor din luna
octombrie, pe tema Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia
poliglotã i-a fost datã Papei pe 7 octombrie, într-o
ediþie de lux specialã, albã. De asemenea, vor fi
oferite exemplare roºii membrilor Sinodului. Vechiul
Testament este în cinci limbi: ebraicã-aramaicã,
greacã, latinã, englezã ºi spaniolã, iar Noul
Testament în patru limbi: greacã, latinã, englezã ºi
spaniolã. Biblia este destinatã pentru uz liturgic,
academic ºi exegetic.
Ediþia de lux a fost realizatã de Societatea Biblicã
Brazilianã. Prezentarea finalã a acestei ediþii
speciale a fost susþinutã de Societatea Biblicã
Americanã ºi de Libreria Editrice Vaticana. Mario
Paredes, oficial al Societãþii Biblice Americane, a
declarat cã Biblia are ºi o valoare ecumenicã. El a lãudat iniþiativa “datoritã valorii simbolice ºi contribuþiei pe care aceastã iniþiativã o
reprezintã pentru efortul ecumenic, un efort al tuturor celor care cred în Cristos: rãspândirea valorilor Evangheliei. Noi, creºtinii, ne bucurãm
pentru aceastã iniþiativã biblicã ºi o vedem ca o contribuþie semnificativã la dorinþa Domnului nostru: ca toþi sã fie una”.
“Mai presus ºi dincolo de istoriile noastre particulare, de tradiþiile ºi de diferenþele în domeniile doctrinal ºi liturgic, ºi de diferitele
expresii religioase, Biblia poliglotã confirmã, face posibil, lãrgeºte ºi îmbogãþeºte un acord comun între toþi creºtinii ºi o intenþie importantã
a direcþiei ecumenice a pontificatului Papei Benedict al XVI-lea: centralitatea pe care Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã o aibã în istoriile
noastre personale, ecleziale ºi sociale”. Biblia poliglotã va fi prezentatã ºi la Washington, pe 28 octombrie, chiar dupã încheierea sinodului,
în cadrul unei recepþii gãzduite de Nunþiul apostolic, Arhiepiscopul Pietro Sambi.

Omul trebuie sã fie în centrul economiei

În timpul unei vizite pe care a efectuat-o în Chile, la sfârºitul lunii septembrie, Cardinalul
Renato Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a afirmat cã
aceastã “crizã economicã, manifestatã în întreaga lume, este, poate, un semn cã lumea
nu e alcãtuitã doar din bani ºi economie”. Criza aminteºte cã “persoana umanã trebuie
sã fie pusã în centrul economiei mondiale”. Cardinalul Martino a vorbit ºi despre unele
probleme pe care le considerã între cele mai mari cu care se confruntã astãzi omenirea,
între care situaþia mobilitãþii umane ºi cei 200 de milioane de oameni care cautã loc de
muncã, adãpost sau o situaþie economicã mai bunã.
Prelatul a abordat ºi problema accesului la apã, care se aºteaptã sã devinã tot mai
complicatã în anii care vin. “Dreptul la apã este un drept uman fundamental, care este
parte a dreptului la viaþã, alcãtuit din mai multe drepturi, precum dreptul la hranã, la un
loc de muncã ºi la apã; apa trebuie sã fie un element disponibil pentru toþi”.
Cardinalul Martino s-a întâlnit cu Episcopii din Chile pentru a reflecta asupra
relaþiei dintre evanghelizare ºi doctrina socialã. “Asistenþa pastoralã socialã este
un drept ºi
o datorie a
Bisericii,
bazatã pe
premise
teologice. De aceea, viziunea integralã asupra
persoanei umane nu trebuie sã lipseascã din acþiunea
creºtinilor în societate, în oricare dintre domeniile
acesteia: al muncii, economiei, politicii, culturii, al
eforturilor de a construi pacea”. Structurile sociale
“trebuie sã analizeze, întotdeauna, adevãrul despre
om, pe care Biserica - cu întreaga ei doctrinã - îl
proclamã, învaþã ºi apãrã”.

Biserica ºi mass-media în atenþia preºedinþilor
Conferinþelor Episcopale din Europa
În perioada 30 septembrie-3 octombrie s-a desfãºurat la Esztergom, în
Ungaria, Adunarea Plenarã a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din
Europa. Þara noastrã a fost reprezentatã de Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop
de Bucureºti, Preºedintele Conferinþei Episcopale din România.
În cadrul lucrãrilor s-a discutat despre raportul dintre Bisericã ºi mass-
media, temã asupra cãreia a intervenit Cardinalul Angelo Bagnasco,
preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene. A fost prezentat un raport asupra
situaþiei la nivel continental din care reiese cã din cele 36 de conferinþe
episcopale europene, ºase conferinþe episcopale au televiziune proprie, 11
un post de radio, ºapte un cotidian naþional, 12 un program religios în cadrul
televiziunii publice. Ceea ce lipseºte încã este rãspândirea unei mentalitãþi
noi în abordarea mijloacelor de comunicare. Acestea trebuie înþelese “ca o
culturã ºi nu numai ca mijloace”, a amintit Cardinalul Bagnasco. “Nu este
exagerat sã se afirme cã suntem în faþa unei revoluþii culturale”, a spus
Cardinalul, culturã ale cãrei caracteristici “nu trebuie suportate pasiv, ci
gândite ºi orientate cum se cuvine”.
De aici, necesitatea formãrii ºi a unei “prezenþe discrete ºi cu autoritate”.
“Nu este posibil - a deplâns preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene - ca
atâþia comunicatori creºtini sã studieze ºi sã aprofundeze ani de zile
conþinutul credinþei ºi apoi sã nu fie în stare, sã ignore regulile elementare
ale comunicãrii”. S-a discutat ºi despre raportul cu celelalte episcopate
continentale. “Nu ne lãsaþi singuri în dificila sarcinã a evanghelizãrii”, a fost
apelul reprezentanþilor africani ºi latino-americani prezenþi la Adunare.
“Colaborarea Bisericii europene este mai necesarã ca oricând”.
A fost, de asemenea, reafirmatã poziþia episcopilor Consiliului
Conferinþelor Episcopale ale Europei contrarã eutanasiei.
Congres de aniversare a enciclicei Humanae vitae
Papa Benedict al XVI-lea a scris un mesaj Mons. Livio Melina,
preºedintele Institutului Ioan Paul al II-lea pentru Studii despre Cãsãtorie ºi
Familie, cu ocazia unui congres organizat de acest institut în colaborare cu
Universitatea Catolicã Sacro Cuore pentru a aniversa 40 de ani de la
publicarea enciclicei Humanae vitae a Papei Paul al VI-lea. Acest important
document, scrie Papa Benedict, „trateazã unul dintre aspectele esenþiale
ale vocaþiei la cãsãtorie ºi al cãii specifice de sfinþire care derivã de aici. De
fapt, cuplul cãsãtorit, primind darul iubirii, este chemat la rândul sãu sã se
dãruiascã unul altuia fãrã rezerve. [...] Posibilitatea procreãrii unei noi vieþi
umane este inerentã dãruirii complete a soþilor. A exclude aceastã
dimensiune comunicativã prin acte ce cautã sã împiedice procreaþia
înseamnã a nega adevãrul intim al iubirii maritale”. În lumina enciclicei
“copiii nu sunt vãzuþi ca þintã a unui proiect uman ci sunt recunoscuþi ca un
dar autentic, care trebuie primit cu o atitudine de generozitate responsabilã
faþã de Dumnezeu, izvorul primar de viaþã umanã”.
Papa a continuat mulþumind Universitãþii Catolice Sacro Cuore pentru
sprijinul dat Institutului Paul al VI-lea de Cercetare ªtiinþificã a Fertilitãþii ºi
Nefertilitãþii Umane pentru o Procreare Responsabilã, o organizaþie care
cautã sã “promoveze cunoaºterea metodelor de reglare naturalã a fertilitãþii
umane ºi de tratare naturalã a infertilitãþii”. Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat
speranþa cã congresul de aniversare al enciclicei Humanae vitae va aduce
“roade abundente ºi va contribui la a-i ajuta pe soþi sã meargã mai departe
cu tot mai multã înþelepciune ºi conºtiinþã, încurajându-i în misiunea lor de
a fi mãrturisitori credibili ai frumuseþii iubirii în faþa lumii”.
Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.org
Biserica în lume 9
Este necesarã o enciclicã despre
interpretarea Scripturii?
La puþin timp dupã începerea lucrãrilor Sinodului
despre Cuvântul lui Dumnezeu s-a lansat propunerea
ca Papa Benedict al XVI-lea sã scrie o enciclicã despre
interpretarea Scripturii. Cererea a fost formulatã de
Cardinalul Marc Ouellet, Arhiepiscop de Quebec, în
prima ºedinþã generalã a adunãrii. Papa a prezidat
întâlnirea, în faþa celor 244 de Pãrinþi sinodali.
Dupã scurtele introduceri fãcute de Pontif ºi de
Cardinalul William Levada, prefectul Congregaþiei pentru
Doctrina Credinþei, Cardinalul Ouellet, relator general al
Sinodului, a citit „relatio ante disceptationem” (raportul
dinaintea discuþiilor).
Cardinalul a afirmat cã ceea ce se spune în Facultãþile
de Teologie ºi ce afirmã exegeþii nu coincide întotdeauna
cu viziunea Magisteriului despre Biblie. În aceastã situaþie
existã „o variaþie excesivã de interpretãri. [...] Legãtura
internã dintre exegezã ºi credinþã nu mai este unanimã,
iar tensiunile între exegeþi, pãstori ºi teologi cresc”.
Cardinalul a propus ca abordarea Scripturii sã nu se facã
într-un proces tip academic, dat fiind cã Scriptura,
Cuvântul lui Dumnezeu penetreazã fiecare dimensiune
a persoanei.
La întâlnirea cu presa de dupã ºedinþa sinodalã,
Arhiepiscopul de Quebec a explicat cã trebuie creatã o
relaþie între exegeþi ºi teologi cu Episcopii - o relaþie care
sã treacã dincolo de tensiuni pentru a se ajunge la
comuniune, respectându-se clar contribuþia specificã
fiecãrei pãrþi. „Ar fi oportun pentru Sinod sã se întrebe
dacã nu ar fi potrivitã o enciclicã despre interpretarea
Scripturii în Bisericã”, a susþinut Cardinalul. Un document
pe aceastã temã existã deja din partea Comisiei Biblice
Pontificale, a amintit el, dar un act papal ar avea o cu
totul altã greutate.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Anul pastoral

Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor (X)

În episodul trecut am luat în considerare noþiunea de trup. Am Mântuirea, ori - în cuvinte mai simple - totala ºi definitiva
arãtat cã existã o permanetã oscilaþie între trupul neînsufleþit ºi împlinire a eului, nu se aflã în nemurirea sufletului ºi cu atât mai
trupul viu, între trupul închisoare pentru suflet ºi trupul preamãrit, puþin în reîncarnare. În primul caz, ar fi vorba de o mântuire parþialã
între dispreþ ºi admiraþie excesivã, între trupul loc de senzaþii ºi (dacã nu e totalã cum s-ar putea cheama mântuire?) a unui eu
trupul ca mod de a fi în lume. În continuare, ne oprim asupra altor divizat. În cazul reîncarnãrii, se tãgãduieºte cã destinul persoanei
consideraþii despre trup. umane este irepetabil.
Inima modeleazã faþa Persoana mea nu se reduce la trupul meu, dar nici la sufletul
meu. Nu sunt nici animal, nici înger sau spirit. Trupul mã ajutã sã
La baza gândirii creºtine se aflã o antropologie unitarã, pentru
fiu în legãturã cu lumea, ancorat în spaþiu ºi timp, în istorie. În
care sufletul ºi trupul sunt dimensiuni de nedespãrþit ale persoanei.
mine, sufletul ºi trupul sunt pe veci
Nu-i greºit sã afirmi cã sufletul este
de nedespãrþit. Ele nu sunt ambalaj
forma interioarã a trupului, iar
ºi conþinut sau închisoare ºi
trupul este forma exteriorã a
prizonier ci, împreunã, fac ceea ce
sufletului. Trupul este unic, la fel ca
sunt, un întreg. Nu locuiesc în trupul
sufletul. Sã schimbi trupul,
meu ci sunt trupul meu.
înseamnã sã devii o altã fiinþã Dacã nu aº fi un trup, nu aº fi
(apropo de operaþiile estetice care avut nevoie, pentru a veni pe lume,
se vor, în esenþã, o corecturã adusã de un anumit bãrbat ºi de o
identitãþii). Sufletul individualizeazã anumitã femeie care sã se
trupul sau, mai bine zis, îl uneascã ºi, sper, mai întâi sã se
personalizeazã. iubeascã, ca sã-mi dea viaþã. Dacã
Trupul nu este un prefabricat, nu aº fi trup, nu aº avea deloc
un obiect. Îl plasmez, îl modelez, nevoie de ceilalþi, nici pentru a
odatã cu trecerea timpului. Dacã exista, nici pentru a mã hrãni.
trupul este limbajul sufletului, Trupul mã face sã depind de
sufletul modeleazã trupul puþin societate, dar ºi sã devin eu însumi.
câte puþin, dupã propria imagine. Datoritã trupului sunt supus
Sufletul ºi trupul se cresc împreunã. constrângerilor geografice ºi istorice,
Spune cartea proverbelor: „Viaþa din cauza lui sunt condiþionat când
trupului este datã de o inimã sunt nori, când plouã sau când e
împãcatã, iar inima modeleazã soare. Trupul este, însã, ºi terenul
faþa” (Pr 14,30). unde îmi pot câºtiga libertatea. Nu
Eu sunt trup sunt niciodatã programat,
condiþionat dinainte. Am control
Dar e impropriu, dacã nu
asupra trupului.
greºit, sã spui „eu am un trup”. Mai
Trupul este cel prin care mã
bine e sã spui „eu sunt un trup”. Ceea ce priveºte trupul, priveºte
exprim ºi tot el mã lasã sã mã dezvãlui celorlalþi. Mã protejeazã
ºi sufletul: setea de veºnicie, nevoia de a fi iubiþi, nu doar pentru
faþã de lumea exteriorã. Mã pot baricada în interior. Aºadar, el
un moment, ci pentru totdeauna. A crede doar în nemurirea
este fereastrã ºi scut.
sufletului, aºa cum învãþau filosofii antici, nu poate fi un rãspuns
cu adevãrat satisfãcãtor la „setea” ºi „nevoile” profunde ale omului. Teologia trupului
E firesc sã ne întrebãm dacã punerea trupului între paranteze îmi În Biblie nu existã suspiciuni cu privire la trup. Nu aflãm nicio
dã posibilitatea sã vorbesc despre cine sunt eu, cum este viaþa condamnare a iubirii ºi a sexualitãþii. Ajunge sã citim Cântarea
mea, sau chiar sã mã întreb dacã viaþa mea este deplinã. Aº mai Cântãrilor pentru a ne da seama cã iubirea umanã e semn al
fi eu? Cum ar putea fi salvatã totalitatea aspectelor care îmi iubirii divine. Dupã Conciliul Vatican al II-lea ºi dupã învãþãturile
configureazã eul - fizionomia inconfundabilã a personalitãþii mele, Papei Ioan Paul al II-lea au fost îndepãrtate multe prejudecãþi cu
a sentimentelor mele, a dorinþelor mele, a gândurilor mele, a privire la iubire ºi sexualitate. Cum relateazã Domenico del Re în
relaþiilor mele...? cartea „Karol cel mare”, expresii ca teologia trupului sau teologia

sexului erau expresii folosite de Karol atunci când discuta cu tinerii
despre iubirea umanã. Pentru viitorul papã „masculinitatea ºi
feminitatea sunt douã întrupãri diferite, adicã douã moduri de a fi
trup al aceleiaºi fiinþe umane, create dupã asemãnarea lui
Dumnezeu. Funcþia sexului este un constitutiv al persoanei ºi nu
doar un atribut al ei. Ea demonstreazã faptul cã fiinþa umanã este
constituitã în mod profund în trup, ca bãrbat sau ca femeie.
Prezenþa elementului feminin alãturi de cel masculin semnificã o
îmbogãþire pentru om în toatã perspectiva istoriei sale, înþelegând
prin aceasta istoria mântuirii”.
„Materialismul” creºtin
Întoarcerea la o concepþie unitarã despre om ne dã ºansa sã
descoperim frumuseþea, sensul ºi valoarea pozitivã a trupului.
Unul dintre primii mari gânditori creºtini, Tertulian, ne-a lãsat
o expresie memorabilã „caro salutis cardo”, adicã „trupul este
punctul cardinal al mântuirii” de când Isus a luat trup pentru a fi
una cu noi. Isus nu a luat un trup aparent, cum spuneau unii eretici
(doceþii). Isus s-a întrupat, fãcându-se asemenea nouã afarã de
pãcat. Dar nu putem înþelege Întruparea fãrã Înviere. Învierea duce
la transfigurarea trupului. Destinul fiecãrui om trece prin înviere.
Cu aceastã afirmaþie vreau sã contrapun teologia trupului unei
mentalitãþii materialiste despre trup (fapt atins ºi în episodul trecut).
E curioasã atitudinea care, pe de o parte, acordã trupului o aºa
însemnãtate, pânã la a-l idolatriza, iar pe de altã parte, odatã cu
moartea, declararea dispariþiei acestuia în întunericul
mormântului. În fapt, trupul e redus doar la dimensiunea sa
orizontalã.
Pentru creºtin, care recunoaºte limitãrile care þin de condiþia
sa pãcãtoasã, trupul este destinat veºniciei ºi învierii. Trupul este
câmpul de luptã, de bucurie ºi suferinþã, destinat învierii glorioase.
Învierea e deja anticipatã de viaþa în Bisericã, de sacramente care
sunt anticipare învierii de apoi.
Trupul lui Isus
În Biserica Catolicã avem o mare fericire, aceeade a putea la
orice orã din zi sau din noapte sã fim aproape de trupul lui Isus,
chiar în afara Sfintei Liturghii. Isus a fãgãduit cã „este cu noi pânã
la sfârºitul veacurilor”. Un mod sublim al prezenþei sale în mijlocul
nostru e taina Euharistiei.
Înainte de a se dãrui, îi place sã se lase privit. Nu ne-a spus
oare: „Dacã privirea ta e limpede, trupul tãu este plin de luminã”.
Privind la Trupul sãu, îmi pot vedea trupul în lumina adevãrului
deplin.
Ochii sunt lumina trupului. Anumite imagini o pot stinge.
Domnul o poate aprinde din nou. Dacã privirea devine luminoasã,
tot trupul va deveni limpede. Ochii bolnavi, poluaþi de lucruri
stricãcioase, pot fi vindecaþi. Ochii ofiliþi de prea multe imagini
erotice, pot fi vindecaþi de imobilitatea prezenþei lui Isus în Ostia
datã spre Adorare.
Dacã iubirea este aventura cea mai riscantã din câte existã,
atunci Euharistia, Trupul lui Cristos, este calea cea mai minunatã
ºi obiºnuitã de a o învãþa. În Euharistie, iubirea realizeazã tot ceea
ce se cere trãit în cãsãtorie: Isus ia asupra sa tot trecutul tãu, pe
care vrea sã-l vindece, ºi tot viitorul tãu, pe care vrea sã þi-l ofere.
(Va urma)
(Va
Anul pastoral 11
Cu Sfântul Paul pe cale...
Cine este sfântul Paul pentru familia mea? (I)
În acest an paulin, în care
Biserica ne propune sã reflectãm
mai profund ºi mai consecvent la
spiritualitatea Apostolului
neamurilor, itinerariul catehetic al
fiecãrei familii catolice ar trebui sã
înceapã cu întrebarea aceasta:
cine este sfântul Paul pentru
familia mea?
Inevitabil, rãspunsul la
aceastã întrebare trebuie filtrat
prin prisma cunoaºterii, înainte de
toate, a relaþiei privilegiate pe care
apostolul a avut-o, aºa cum ne
relateazã Cartea Sfântã, cu o
familie creºtinã pe care a
cunoscut-o la Corint. Faptele
Apostolilor ne înfãþiºeazã
întâlnirea lui Paul cu Acvila ºi soþia sa, Priscila, iudei exilaþi din
Roma la Corint, în urma persecuþiei împãratului Claudiu. Ni se
spune, simplu ºi lipsit de echivoc, cã sfântul a venit la ei ºi [...] a
rãmas în casa lor (Fap 18,2-3). Sfântul Paul a fost primit în casa lor
(devenitã, astfel, bisericã), în calitate de aducãtor al veºtii celei
bune, de mãrturisitor al Domnului, de apostol al lui Isus Cristos. Îi
legau mai multe lucruri: originea iudaicã, credinþa creºtinã,
profesia. L-au primit pe sfânt în casa lor, oferindu-i, necondiþionat,
adãpost ºi ajutor pentru a se întreþine din propria muncã.
Cine este sfântul Paul pentru familia mea? Vom gãsi rãspunsul
pe care Domnul îl aºteaptã de la noi atunci când vom ºti sã primim
cu cãldurã ºi simplitate pe cel care are nevoie de noi, când vom
ºti sã oferim (ºi sã ne oferim) înainte de a primi, când vom reuºi sã
vedem în fiecare om chipul lui Dumnezeu care ne cere sã îi oferim
adãpost, în inimile ºi în casele noastre.
Adoraþie la Parohiile Adormirea
Maicii Domnului ºi Regina
Sfântului Rozariu din Popeºti
Duminicã 21 Septembrie 2008, Fratele Antoine din Comunitatea
Sf. Ioan a fost oaspetele celor douã parohii pentru o orã de adoraþie
în faþa Sfântului Sacrament. Fratele Antoine a venit în România dupã
ce a slujit 13 ani în Statele Unite ale Americii, unde Comunitatea Sf.
Ioan are douã mãnãstiri, una la Chicago, iar alta la New York. Fratele
Antoine ne-a relatat, din propria lui experienþã, cã ºi copiii pot avea
ora lor de adoraþie, urmând exemplul pãrinþilor lor.
A fost interesant cã, dupã ce au participat la Sf. Liturghie, copiii
au avut rãbdare sã rãmânã în tãcere ºi rugãciune. Fratele Antoine
le-a explicat copiilor cã Isus nu are nevoie de multe cuvinte, ci de
o inimã plinã de iubire.
Au consemnat CORNELIA si BOGDAN RADU
12 Interviu

Întâlnirea Europeanã a delegaþilor naþionali

responsabili cu pastoraþia universitarã
Bucureºti, 26-28 septembrie 2008

De ce tinerii studenþi se îndepãrteazã de Bisericã? Ce poate face Biserica, prin preot ºi prin capelania universitarã, pentru ca universitatea sã
fie, pentru studenþi, nu doar un ambient de formare intelectualã, dar ºi unul de maturizare a credinþei? La aceste întrebãri au încercat sã rãspundã
delegaþii naþionali, responsabili cu pastoraþia universitarã, în cadrul Întâlnirii europene, organizatã la Bucureºti de cãtre Comisia pentru catehezã,
ºcoalã ºi universitate (ComCSU) a Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), în perioada 26-28 septembrie. Din partea þãrii, noastre la
aceastã Întâlnire a participat pr. IOSIF TIBA, responsabil cu pastoraþia universitarã în cadrul Conferinþei Episcopale Române.
Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire
a avut loc la Bucureºti, la invitaþia
Înalt Preasfinþitului Ioan Robu. Au
participat 55 de delegaþi naþionali,
din 32 de þãri, ºi a fost pentru prima
oarã când la o astfel de Întâlnire au
fost prezenþi ºi reprezentanþi din 11
asociaþii ºi miºcãri ecleziale
implicate în pastoraþia universitarã,
precum ºi un reprezentant al
Consiliului Pontifical pentru
migranþi. Lucrãrile, care s-au
desfãºurat la mãnãstirea pãrinþilor carmelitani de la Snagov, au fost în 2009, va fi precedat de jubileul Paulin al Universitarilor, care va fi
prezidate de mons. Marek Jedrasyewski, preºedinte al secþiunii celebrat cu ocazia celei de a VII-a ediþii a Zilei Europene a
universitare din cadrul ComCSU al CCEE, mons. Lorenzo Leuzzi, Universitarilor (14 martie 2009). Va fi un moment de rugãciune ºi de
secretar al secþiunii universitare a CCEE ºi mons. Ferenc Janka, comuniune între toþi universitarii din lume, în prezenþa Sfântului
secretar în CCEE. În deschiderea lucrãrilor, arhiepiscopul Ioan Robu Pãrinte. Cu aceastã ocazie, între 12 ºi 15 martie, va avea loc un
a salutat prezenþa delegaþilor ºi a dat citire mesajului pe care Sfântul Forum Internaþional cu tema: “Evanghelie, culturã ºi culturi”, promovat
Pãrinte l-a adresat participanþilor prin intermediul secretarului de de Congregaþia pentru Educaþia Catolicã, Consiliul Pontifical al Culturii
stat, card. Tarciso Bertone. ºi Vicariatul de Roma.
- A doua zi a Întâlnirii a fost dedicatã discuþiilor în grupuri. Care - Care este situaþia pastoraþiei universitare în þara noastrã?
au fost concluziile? Pr. Iosif Tiba: - România are puþinã experienþã în pastoraþia
Pr. Iosif Tiba: - Din dezbaterile care au avut loc, a reieºit cã la universitarã. Principala dificultate cu care ne confruntãm este lipsa
nivel european ne confruntãm cu aceleaºi probleme, de aceea am de înþelegere din partea autoritãþilor academice ale universitãþilor,
cãutat soluþii împreunã, þinând cont de faptul cã nevoile timpului în care nu acceptã capelaniile universitare, îngreunând astfel buna
care trãim ne învaþã ce trebuie sã facem. S-a subliniat, de exemplu, desfãºurare a activitãþilor pastorale. Efortul pastoral trebuie dus pe
cã sãrãcia spiritualã duce la pierderea simþului responsabilitãþii ºi douã planuri: la nivel instituþional, între Bisericã ºi Universitate, prin
la scãderea autoaprecierii. Noi trebuie sã-i ajutãm pe studenþi ºi pe dialog ºi acorduri reciproce, ºi la nivel pastoral, prin iniþiative ale
profesori sã-ºi descopere potenþialul ºi bogãþia sufleteascã, pentru capelaniilor universitare. În activitatea de pânã acum, am observat
cã fãrã Dumnezeu nimic nu are valoare. Simpla noastrã prezenþã cã tinerii care vin din provincie sã studieze în marile oraºe universitare
în ambientul universitar, pentru a-i asculta pe studenþi ºi profesori, se rup de comunitãþile lor ºi, încet-încet, se îndepãrteazã de Bisericã.
pentru a vorbi cu ei, poate duce la o cunoaºtere realã a problemelor În plus, un studiu efectuat vara trecutã printre studenþii de la
lor. Pastoraþia universitarã este chematã sã consolideze rolul Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti a arãtat cã,
profesorilor ºi studenþilor în implicarea, la nivel personal ºi asociativ, deºi 90% dintre ei se declarã credincioºi ºi manifestã încredere în
în animarea culturalã a Universitãþii ºi a Bisericii. Pentru aceasta, Bisericã, puþini înþeleg credinþa ca pe o experienþã ce trebuie
pastoraþia universitarã trebuie integratã în pastoraþia diecezanã, împãrtãºitã, iar universitatea nu este privitã ºi ca un ambient de
ceea ce presupune colaborarea cu parohiile ºi cu pastoraþia maturizare a credinþei.
tineretului. - La momentul în care realizãm acest interviu, Întâlnirea s-a
- S-a discutat ºi despre evenimente ce vor avea loc anul viitor. încheiat. Cu ce roade?
Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire a avut ºi rolul de a pregãti Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire a fost, fãrã îndoialã, pentru toþi
Întâlnirea europeanã a studenþilor universitari, care va avea loc la delegaþii naþionali, un bogat schimb de experienþã. În plus, pentru
Roma, între 27 iulie ºi 2 august 2009, cu tema „Noi discipoli de la responsabilii cu pastoraþia universitarã de la noi din þarã a fost ºi o
Emaus pentru timpul nostru. Creºtini în Universitate”. Itinerariul de ocazie de a conºtientiza mai profund importanþa acestei pastoraþii
pregãtire pentru întâlnirea studenþilor cu Papa Benedict al XVI-lea, în viaþa Bisericii locale.

Gândul meu pentru tine/ri
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului
Dragã prietene,
Suntem la începutul unui nou an universitar
ºi, în acelaºi timp, la începutul unui nou an
pastoral. Dupã experienþa de pânã acum,
dupã mai multe studii fãcute printre tineri ºi
preoþi, în vara care s-a scurs ºi dupã
„binecuvântarea” Arhiepiscopului nostru,
Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului
face cunoscut tinerilor din Arhidieceza de
Bucureºti un nou program pastoral.
Cunoaºterea ºi respectarea acestui
program pastoral are ca obiectiv central
animarea tinerilor, ajutaþi de puterea credinþei
ºi de entuziasmul specific, sã-L caute, sã-L
întâlneascã ºi sã-L mãrturiseascã pe Cristos.
La începutul acestui an pastoral, cred cã
este util sã avem vii în memorie cuvintele Papei
Benedict al XVI-lea pe care le-a adresat
tinerilor cu ocazia recentei vizite pe care a
fãcut-o în Franþa: “Este important sã le vorbiþi
despre Cristos celor din jurul vostru, familiilor
ºi prietenilor voºtri, la locurile voastre de
studiu, de muncã sau de relaxare.
N u v ã t e m e þ i ! Av e þ i c u r a j u l d e a t r ã i
Evanghelia ºi îndrãzneala de a o proclama...
Duceþi Vestea cea Bunã tinerilor de vârsta
voastrã ºi, de asemenea, ºi celorlalþi. Eu ºtiu
ce înseamnã sã ai momente dificile în relaþii,
cunosc grija ºi nesiguranþa în ceea ce priveºte
munca ºi studiile. Se confruntã cu suferinþe dar
trãiesc ºi momente unice de bucurie. Daþi
mãrturie despre Dumnezeu, deoarece, ca
tineri, faceþi pe deplin parte din comunitatea
catolicã. Doresc sã vã spun cã BISERICA ARE
ÎNCREDERE ÎN VOI!”
Suflet tânãr 13
OBIECTIVE GENERALE:
1. Cunoaºterea tinerilor din parohiile
Arhidiecezei de Bucureºti ºi unitatea grupurilor
parohiale;
2. Schimburi de experienþã între tineri la nivel
regional, diecezan, naþional ºi internaþional;
3. Colaborarea tinerilor din echipa diecezanã
cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au
carisma de a se ocupa de educaþia tineretului
în Arhidiecezã;
4. Urmarea temelor de catehezã
recomandate pentru Anul Sf. Paul, cu aplicare
la situaþia concretã a fiecãrei parohii;
5. Accentuarea maturitãþii credinþei în viaþa
tinerilor animatori, responsabili ºi membri ai
echipei;
6. Curajul de a fi martori ai Evangheliei, dupã
exemplul Sf. Apostol Paul, în familii, la ºcoalã, la
locul de muncã ºi în societate;
7. Dezvoltarea comunicãrii dintre tineri cu
ajutorul site-ului www.tic.ro;
8. Implicarea tinerilor din echipa diecezanã
în animarea activitãþilor comune din Anul
Pastoral 2008-2009 ºi colaborarea acestora cu
tinerii din alte dieceze din þarã ºi strãinãtate.
14

PLANUL
PLANUL PPASTOR
ASTOR
OBIECTIVE ªI ACTIVITÃÞI
OBIECTIVE ªI ACTIVITÃÞI PENT
PENT
“Pentru mine a trãi e
Festivalul de deschidere a anului
pastoral
11 octombrie 2008, ora 14.00
Teatrul Þãndãricã Bucureºti

Curs de formare pentru noi animatori

7-9 noiembrie 2008
Mãnãstirea Sf. Agnes din
Popeºti-Leordeni

Întâlnirea tinerilor din toate parohiile

Arhidiecezei cu Arhiepiscopul Ioan Robu
în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti
29 noiembrie 2008, ora 10.30

Zi de reculegere pentru adolescenþi

ºi tineri
6 decembrie 2008
pentru tinerii din Bucureºti
Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti
Leordeni)

Concert de colinde
coruri parohiale de tineri)
20 decembrie 2008
Biserica Sfânta Fecioarã Maria, Regina
Sf. Rozariu din Popeºti-Leordeni

Întâlnirea Europeanã a TTineretului

ineretului
organizatã de Fraþii din TTaizé
aizé
26 decembrie 2008 – 3 ianuarie 2009
Bruxelles – Belgia

Festivalul prieteniei
21 februarie 2009
 15

RAL
RAL 2008-2009
2008-2009
TRU
TRU TINERII
TINERII DIN
DIN ARHIDIECEZÃ
ARHIDIECEZÃ
este Cristos!” (Fil 1,21)
Întâlnirea tinerilor
tinerilor,, pe decanate:
I. 28 februarie 2009
II. 7 martie 2009
III. 14 martie 2009
IV-V. în Bucureºti 21 martie 2009
VI. 28 martie 2009

Ziua Mondialã a TTineretului

ineretului
5 aprilie 2009 – Duminica Floriilor

Întâlnirea cu responsabilii din parohii

pentru pregãtirea Întâlnirii Naþionale a
Tineretului
25 aprilie 2009, Biserica Italianã
Bucureºti

Sãrbãtoarea ministranþilor
2 mai 2009 – la Catedrala Sf. Iosif
Bucureºti

Ziua mondialã a vocaþiilor

3 mai 2009 – Duminica Bunului Pãstor

Festivalul copiilor
23 mai 2009

Veghea de Rusalii
30 mai 2009
în Bucureºti: Biserica Sf. Anton)

Campionate sportive - toamna ºi

primãvara)

Întâlnirea Naþionalã a TTineretului

ineretului Catolic
22-26 iulie 2009, Baia Mare.
16 Suflet tânãr

PATRU PLANURI GENERALE PENTRU ACTIVITÃÞILE DIN PAROHII:

PAROHII:

1. LITURGIC prin:
- pregãtirea Sfintei Liturghii;
- participarea la cor;
- momente de adoraþie ºi rugãciune în comun;
- exerciþii spirituale ºi zile de reculegere etc.

2. EDUCAÞIONAL prin:
- participarea la catehezã;
- aprofundarea cunoºtinþelor religioase prin lectura în comun a Sfintei Scripturi, conferinþe ºi dezbateri
pe teme de credinþã, adaptate vârstei ºi realitãþii locale;
- editarea, sprijinirea ºi rãspândirea publicaþiilor creºtine;
- implicarea în activitãþi de formare a copiilor;
- promovarea iniþiativelor în parohii cu privire la ecumenism etc.
3. CARIT ABIL prin:
CARITABIL
- vizitarea ºi ajutorarea celor nevoiaºi din spitale, cãmine de bãtrâni, orfelinate, internate;
- sprijinul acordat persoanelor neajutorate din parohie;
- întrajutorarea ºi susþinerea reciprocã a adolescenþilor ºi a tinerilor din grup;
- angajarea dezinteresatã în voluntariat etc.
4. CUL TURAL-RECREA
CULTURAL-RECREA
TURAL-RECREATIVTIV prin:
- sensibilizarea faþã de valorile autentice ale ºtiinþei, culturii ºi artei;
- organizarea plãcutã ºi utilã a timpului liber;
- organizarea de activitãþi cultural-artistice, sportive ºi turistice;
- organizarea de pelerinaje;
- discuþii asupra unor publicaþii ºi filme cu caracter creºtin etc.

ACTIVITÃÞI ÎN PAROHII:
PAROHII:

1. În fiecare sãptãmânã, tinerii din parohii

se vor întâlni, organizat, pentru catehezã sau
pentru alte activitãþi cuprinse în cele patru
planuri generale (liturgic, educaþional,
caritabil, cultural-recreativ), fie sâmbãta, fie
duminica.

2. În fiecare primã sâmbãtã (sau

duminicã) a lunii, tinerii sunt îndemnaþi sã
participe la un moment de rugãciune ºi
adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament.
Acest moment de rugãciune ºi adoraþie va
înlocui cateheza sau alte activitãþi

3. În parohiile unde sunt tineri, duminica,

la o orã bine aleasã, sã se celebreze Sfânta
Liturghie specialã pentru tineri. La aceastã Sf.
Liturghie tinerii sã fie implicaþi în toate
momentele în care ei pot interveni ºi sã fie
îndemnaþi sã participe activ.
Pagini realizate de ROXANA ROTARU
ROTARU

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
Iacob cel Mare
Printre personajele Noului Testament, cel al apostolului Iacob
este, fãrã îndoialã, un portret plin de viaþã, iar dupã moarte, cel
mai popular, dacã ne gândim la cultul ce i se aduce, an de an, de
sutele de mii de pelerini, în Spania, la Santiago de Compostela. În
Noul Testament, personalitatea sa rãmâne în planul al doilea, dar
este suficient sã ne facem o imagine din puþinele informaþii pe
care le avem despre el ºi activitatea sa.
Apostolul Iacob este alãturi de Isus în cele mai importante
momente, cum ar fi: schimbarea la faþã, profeþia dãrâmãrii
Templului sau rugãciunea lui Isus din grãdina Ghetsemani. Iacob
este chemat de Isus, la lacul Genezaret, sã devinã ucenicul sãu,
iar în lista apostolilor din Evanghelii numele sãu apare dupã cele
ale lui Simon Pentru ºi Andrei. Datoritã ambiþiilor sfinte ale lui Iacob
ºi Ioan, de a sta unul la dreapta
iar celãlalt la stânga lui Isus în
împãrãþia sa, trezesc
nemulþumirea celorlalþi apostoli.
Isus îi numeºte în Mc 3,17 simplu
“Boanerges, adicã fiii tunetului!”.
În una dintre cele mai miºcãtoare
pagini din Noul Testament (Mc
10,35-40), Isus le dã urmãtorul
rãspuns: “Paharul ce-l beau eu îl
veþi bea ºi cu botezul cu care sunt
botezat eu, veþi fi botezaþi. Cât
priveºte însã de a sta la dreapta
sau la stânga mea, nu este în
atribuþia mea sã o dau, ci este pentru cei cãrora li s-a pregãtit!” În
evanghelia lui Matei, aceastã scenã apare puþin modificatã, nu
apostolii Iacob ºi Ioan cer acest lucru, ci însãºi mama lor intervine
pentru ei. Isus îi asigurã pe amândoi cã paharul ºi botezul sãu îl
vor primi ºi cã vor fi martorii ºi mãrturisitorii sãi printre neamuri.
De fapt, paharul ºi botezul sunt o imagine a patimii lui Isus care
era aproape. Împãrãþia lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu
ambiþiile puterii politice sau cu onorurile trecãtoare. Adevãrata
mãrime nu constã în prestigiu sau în influenþa aspra altora, ci
numai în serviciul altora. În tânãra comunitate creºtinã, a avea un
rol este esenþial ºi nu a dobândi un grad în plus. Esenþial este sã
înþelegem învãþãtura lui Isus, cãci ”Fiul Omului nu a venit sã fie
servit, ci ca sã serveascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru
cei mulþi”, a conclus Isus aceastã pericopã. A bea paharul, în
limbajul biblic, înseamnã a lua asupra sa suferinþa ºi crucea (Is
51,17; Ier 25,15; Ps 74,9).
Acest lucru l-a fãcut, în mod conºtient, ºi apostolul Iacob pentru
Cristos, dar ºi pentru comunitatea sa. Timpurile erau mai grele pentru
tânãra Bisericã, ameninþatã cu persecuþia, cu închisoarea ºi cu
moartea. Este vorba despre regele Irod Agrippa I, nepot al lui Irod
Antipa, care domnea peste Iudeea ºi Samaria între anii 41-44. Acesta
Oameni ai credinþei 17
nu mai stã prea mult pe gânduri trecând la arestarea lui Iacob ºi la
execuþia sa rapidã, cu sabia, fãrã nici un proces ºi fãrã nicio apãrare.
Mai mult, regele constatã cã gestul sãu criminal a fost chiar pe
placul evreilor, de aceea el trece la un plan bine chibzuit ºi-l aresteazã
ºi pe Petru. „Iacob cel Mare”, cum a fost el numit, ºi-a dat viaþa
pentru Învãþãtorul sãu, primul dintre apostoli, bând din paharul
Domnului (Mc 10,39). Celãlalt Iacob, numit ºi ”cel Mic”, sau cum mai
este el chemat “fratele Domnului”, este rudã colateralã cu Isus.
Acesta s-a bucurat de multã trecere înaintea comunitãþii, pentru cã
îndeplinea funcþia de primul episcop al Bisericii de la Ierusalim,
Biserica mamã a tuturor celorlalte Biserici.
Viaþa lui s-a transformat imediat în legendã. Puþin timp dupã
moartea sa, ne povesteºte marele istoric al Bisericii noastre,
Eusebiu din Cezareea,
apostolul Iacob cel Mare a
convertit la creºtinism un soldat
roman. Acest soldat îl
conducea pe Iacob spre locul
de execuþie ºi a fost decapitat
ºi el împreunã cu Iacob. O altã
scriere de origine coptã,
originarã din veacul al doilea,
ne relateazã cã Iacob ºi Ioan
ar fi primit de la Isus, înainte
de Înãlþarea sa la cer, niºte
reguli privind atitudinea
apostolilor în timpul
apropiatelor persecuþii creºtine. Dupã o altã legendã, de data
acesta petrecutã în îndepãrtata Spanie în secolul al ºaptelea,
apostolul Iacob ar fi lucrat aici dupã care s-ar fi întors în Samaria
ºi la Ierusalim, unde ar fi continuat munca de misionar. La
moartea sa, trupul neînsufleþit ar fi fost adus de îngeri înapoi în
Spania ºi acolo încredinþat animalelor sãlbatice care, însã, s-au
purtat cu trupul sãu asemenea mieilor blânzi, pânã ce a ajuns
în mod definitiv în Santiago de Compostela, locul definitiv al
înmormântãrii sale. În Spania, locul unde se aflau rãmãºiþele
pãmânteºti ale lui Iacob a devenit curând un imbold de luptã ºi
de apãrare a credinþei pânã la izbânda finalã contra maurilor.
Aceasta a fost legenda care a dat naºtere unuia dintre cele mai
mari ºi mai populare locuri de pelerinaj, cunoscut în întreaga
Europã. Personal, am avut ocazia sã cunosc un grup de
admiratori ai sfântului Iacob care, an de an, strãbãtea mai mult
de o mie de kilometri pe bicicletã, din Ticino (Elveþia) pânã la
Santiago de Compostela, loc de pelerinaj încãrcat de istorie.
În ajunul zilei de 25 iulie a fiecãrui an, atunci când pelerinii îºi
sãrbãtoreau patronul, în acelaºi timp se sãrbãtoreau ºi pãstorii
îmbrãcaþi conform datinilor populare, fapt ce contribuia ºi mai mult
la frumuseþea sãrbãtorii.
18 Istorie ºi spiritualitate

Vladimir Ghika – dramaturg

“Femeia adulterã - mister evanghelic”. Aºa a denumit
Monseniorul Vladimir Ghika opera dramaticã pe care a
publicat-o în 1931, în limba francezã, la Paris. Piesa de
teatru a fost reprezentatã pentru prima datã tot acolo, în
oraºul luminilor. Subiectul porneºte de la întâmplarea
relatatã în Evanghelia lui Ioan: femeia, surprinsa în
adulter, e adusã în faþa lui Isus ca El sã o judece. Învãþãtorii
Legii îl supuneau unui test pe Învãþãtorul însuºi. Ce decizie
va lua? Dacã o va ierta, va încãlca Legea. Dacã nu, va
încãlca porunca Iubirii ºi a Iertãrii, pe care o propovãduia.
El va spune doar atât : “Cel care e fãrã de pãcat, sã
arunce primul cu piatra.” Tulburatã de cele auzite,
mulþimea s-a împrãºtiat iar femeia a rãmas singurã
cu Isus.
Vladimir Ghika porneºte de la aceste câteva rânduri
ale Evangheliei dupã Ioan, fãrã sã încerce sã le reprezinte.
Ceea ce îºi propune este sã ne prezinte ce se întâmplã cu
bãrbatul trãdat, Samuel, rãmas acasã, în timp ce femeia
este dusã la moarte. Dezvãluie sufletul acestui bãrbat,
chinuit, care cautã ºi aºteaptã altceva decât aplicarea
strictã a Legii. Ajunge sã spunã, odatã cu Isus, în rugãciune, aceleaºi Bisericii Saint Sulpice, locul însuºi a fost o scenografie aparte, unde
cuvinte ca ºi El. ªi îl întreabã pe Dumnezeu: “Nu-i aºa, Doamne, cã domina piatra ºi unde jocul de lumini ºi de umbre, sugerat de Paul de
mai presus de Lege, vrei sã o iert? O iert.” Larminat, învãluia totul în mister. Monseniorul însuºi vorbeºte despre
Vladimir Ghika ne spune ºi ce se întâmplã cu femeia scãpatã piatra cãminului, piatra casei, o piatrã pe care clãdeºti dar ºi o piatrã
de la moarte ºi iertatã. Transformatã în urma întâlnirii cu El, femeia care poate ucide... Costumele, create de Doina Levintza, au adus o
reface drumul spre casã, unde Samuel aºteaptã. Ea îi dezvãluie patã de culoare – un roºu sângeriu între alb ºi negru, imprimând
întâlnirea cu Isus ºi îi cere, în numele iubirii, iertarea. κi hotãrãºste spectacolului o atmosferã de picturã renascentistã. Amândoi actorii
o altã soartã. Va urma drumul umilinþei ºi al sacrificiului. au iubit textul, l-au trãit ºi l-au transmis cu o emoþie puternicã, fascinând
Femeia adulterã a fost iertatã. Dar Cel care i-a dat iertarea va un public majoritar francez. Printre ei, reprezentanþi ai ambasadei ºi
spãla cu sânge pãcatele tuturor. ai Institutului cultural român dar ºi rude apropiate sau cunoºtinþe ale
Monseniorului Ghika – de la nepoþii fratelui sãu, Dimitrie, la Leon Ghika
Piesa Femeia adulterã s-a jucat la Paris, o singurã datã se pare. sau la familia Nãsturel. Cu toþii au primit cu emoþie un text pe care nu
.... ªi acum, în 2008, tot la Paris. De data aceasta, cu o echipã de îl cunoºteau sau pe care îl redescopereau, plin de prospeþime ºi de
artiºti români ºi francezi. Rolul titular a fost interpretat de Camelia Maxim forþã, plin de un adevãr profund asupra sufletului omenesc dar ºi
care a semnat ºi adaptarea textului. Scrisã iniþial pentru douã personaje asupra misterului care ne poartã, misterul iubirii lui Dumnezeu pentru
principale, un înger ºi multe glasuri din mulþime, în textul adaptat, om ºi al sacrificiului mântuitor al lui Isus.
Camelia Maxim a pãstrat doar monologul bãrbatului, Samuel, ºi cel
al femeii. Alãturi de ea, pe scenã, a fost Dan Bãdãrãu – soþul care se Proiectul „Fratelui meu din exil”, propus de Anca Berlogea, a
întoarce acasã, distrus, acceptând ºi dorind pedeapsa femeii adultere, fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român prin Programul
dar care ajunge în cele din urmã sã ierte ºi sã se roage pentru salvarea Cantemir ºi a cuprins 7 reprezentaþii cu piesa Femeia adulterã la
soþiei iubite. Mulþimea care se aude afarã, conducând femeia spre Paris ºi una la Auberive, abaþia unde Monseniorul a încercat sã
locul unde urma sã fie lapidatã, dar unde va fi salvatã de Mântuitor, înfiinþeze o comunitate a Sfântului Ioan, ºi în paralel o expoziþie
doar pentru ca mai apoi sã îl însoþeascã pe Isus pe drumul Calvarului, despre ultimii ani ai vieþii Monseniorului ºi lansarea unui album ºi
a fost sugeratã prin percuþia interpretatã life de Francesco Agnello. a unui film documentar bazat pe o corespondenþã ineditã dintre
Între înger ºi demoni, de la tobe africane sau gong pânã la vibrafon ºi Vladimir Ghika ºi fratele sãu, Dimitrie, plecat în exil.
hang, un instrument nou creat, percuþia a însoþit ºi a susþinut evoluþia Fotografii ºi mai multe informaþii despre proiect sunt disponibile
emoþionalã a personajelor, reflectând atât parcursul lor interior cât ºi pe internet la adresa www.ghika.eu.
zgomotele mulþimii de afarã. Jucatã într-un spaþiu deosebit, cripta SIGNIS

15 octombrie – Sfânta TTereza
ereza din Avila
Avila
(1515-1582)
Sfânta Tereza din Avila, numitã ºi Tereza cea Mare, ºi-a
dobândit un loc deosebit în rândul sfinþilor, prin activitatea de
reformare a mãnãstirilor de cãlugãriþe ºi cãlugãri din Ordinul
Carmelit, prin viaþa ei þesutã din suferinþe,
extaze ºi minuni, dar ºi prin scrierile pline
de farmec ºi înþelepciune suprafireascã.
În cartea de familie a soþilor Alfons de
Cépeda ºi Beatrice de Ahumada, din oraºul
Avila (Spania), se noteazã: „Miercuri, a
douãzeci ºi opta zi din luna martie a anului
1515, s-a nãscut fiica mea Tereza, la ora cinci
dimineaþa, poate cu o jumãtate de orã mai
devreme sau mai târziu, la rãsãritul soarelui
din acea zi”. Sfânta Tereza a avut nouã fraþi
ºi douã surori. Dintre toþi, îl prefera pe
Rodriguez, fratele mai mare cu câþiva ani;
citeau împreunã vieþile sfinþilor ºi fãceau
planuri de expediþii eroice. Într-o zi au plecat
înainte de rãsãritul soarelui pe drumul spre
Salamanca, hotãrâþi sã ajungã în Africa,
unde sperau ca maurii sã le taie capetele,
încât sã ajungã martiri. Un unchi de-al lor i-
a întâlnit în afara oraºului ºi, aflând scopul
cãlãtoriei, i-a readus acasã. La dojana
asprã a pãrinþilor, Rodriguez a rãspuns: „Micuþa m-a luat cu ea!”.
Tereza avea atunci ºapte ani. Departe de a se descuraja, s-au
hotãrât sã ducã o viaþã de pustnici, construind chilii improvizate în
grãdinã ºi impunându-ºi acte de penitenþã asemãnãtoare cu ale
vechilor cãlugãri din pustiul Tebaidei. Dupã ce, la vârsta de
doisprezece ani, ºi-a pierdut mama, Sfânta Tereza s-a aruncat în
genunchi în faþa icoanei Preacuratei Fecioare Maria ºi a
implorat-o sã-i fie mamã.
În adolescenþã, Sfânta Tereza a dovedit un mare interes pentru
povestirile romantice, pentru modã ºi parfumuri. Tatãl ei a
trimis-o sã fie educatã de cãlugãriþele augustiniene din oraº. Un
an ºi jumãtate mai târziu, s-a îmbolnãvit ºi, dupã ce, în perioada
de convalescenþã, a citit Scrisorile lui Ieronim, a hotãrât sã devinã
cãlugãriþã. La început, tatãl sãu nu a fost de acord cu aceastã
idee, dar în cele din urmã ºi-a dat consimþãmântul ºi Sfânta Tereza
a intrat în Mãnãstirea Carmelitã a Întrupãrii, din Avila, la vârsta de
20 de ani. La doar un an dupã aceea, s-a îmbolnãvit din nou,
probabil de malarie, iar doctorii au tratat-o în afara mãnãstirii,
adicã în familie, dar – dupã trei ani – când ºi-a recãpãtat starea
de sãnãtate, s-a întors în mãnãstire.
Mama carmeliþilor desculþ
desculþii
Deoarece luxul, comoditatea ºi delãsarea pãtrunseserã în
mãnãstire, dupã douãzeci ºi cinci de ani petrecuþi în ordinul
carmelitelor, Sfânta Tereza a simþit chemarea de a înfiinþa o
Sfântul lunii 19
comunitate în care regula de odinioarã sã fie strict respectatã. Noua
sa comunitate, Sfântul Iosif de la Avila, a fost înfiinþatã în 1562 ºi era
prima mãnãstire a carmelitelor desculþe. Prima comunitate numãra
treisprezece cãlugãriþe care trãiau în condiþii
de sãrãcie, privaþiuni ºi solitudine, comunitate
care s-a dovedit a fi prototipul altor
ºaisprezece comunitãþi întemeiate în timpul
vieþii sale ºi a oferit un exemplu pentru diverse
reforme din alte þãri ºi din alte secole. Sãrãcia
personalã, întãritã în mod semnificativ de
veºmântul aspru din lânã cafenie ºi de
sandalele din piele, era o caracteristicã.
Regimul de muncã manualã, împreunã cu
faptele de milostenie asigurau câºtigul pentru
un mod de viaþã foarte simplu, care includea
abstinenþa definitivã de la consumul de carne.
Însãºi Tereza, când îi venea rândul, mãtura,
torcea ºi îndeplinea diferite munci casnice.
Mãnãstirile erau mici ºi sãrace, dar erau
organizate în aºa fel încât necesitãþile proprii
sã poatã fi satisfãcute. Puternicul bun-simþ al
Terezei, chibzuinþa ºi încrederea în Providenþa
divinã, asociate cu o extraordinarã putere de
muncã ºi cu capacitatea ei organizatoricã au
fãcut sã fie depãºite toate obstacolele.
Prima femeie „Doctor Ecclesiae”
În învãþãtura sa privind rugãciunea, opera Terezei a fost
completatã cu abordarea mai argumentat teologicã a Sfântului
Ioan al Crucii, dar propriile ei scrieri, în expresiva limbã localã, a
pus accentul, printre altele, pe existenþa diferitelor feluri de
rugãciune, care nu sunt nici rudimentare, nici propriu-zis mistice,
dar care pot sã dãinuie timp de o lungã perioadã. Din fericire,
Sfânta Tereza ºi-a impus sã-ºi scrie cãrþile. Între acestea se aflã
autobiografia ei, relatarea întemeierii mãnãstirilor pe care le-a
fondat, „Calea perfecþiunii” (scrisã pentru cãlugãriþe), „Castelul
interior”, ce reprezintã, poate, cea mai maturã expunere a sa
privind rugãciunea ºi meditaþia.
În 1582, a întemeiat ultima mãnãstire, la Burgos, dar a murit
pe drumul de întoarcere spre Avila, la Alba de Tormes, în ziua de
4 octombrie.
În 1622, Papa Grigore al XVI-lea a ridicat-o la cinstea altarelor,
iar în 1970, la 27 septembrie, Papa Paul al VI-lea a declarat-o Doctor
al Bisericii (prima femeie sfântã onoratã cu un astfel de titlu).
Idealurile ºi modul de viaþã stabilite de ea supravieþuiesc în
numeroase mici comunitãþi ale cãlugãriþelor carmelite, care atestã
importanþa meditaþiei în lumea modernã, iar lucrãrile ei sunt citite
de creºtini de toate confesiunile.
Prezentare de pr
pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
20 Arta de a trãi

Despre incinerare
La numeroase culturi din vechime se observã o practicã Între anii 1700-1800, faptul cã aceastã practicã a fost
destul de rãspânditã: incinerarea, adicã supunerea unui corp susþinutã de lojele masonice anticlericale a pus Biserica într-o
neînsufleþit la acþiunea focului. Unele popoare credeau cã focul poziþie „defensivã”, aceasta îndemnându-i pe credincioºi sã
era purificator ºi cã incinerarea ar lumina drumul celui decedat pãstreze „practica pioasã a îngropãrii trupurilor celor decedaþi”.
cãtre o altã lume, sau cã focul ar împiedica întoarcerea celor Dupã al II-lea Rãzboi Mondial, incinerarea este pusã în
morþi. relaþie cu exterminarea în masã a prizonierilor deportaþi în
lagãrele naziste.
Scurt istoric
Arderea trupurilor neînsufleþite este un ritual cu o tradiþie Poziþia Bisericii
foarte veche: în Asia, aceastã uzanþã a rãmas neschimbatã Din Noul Testament nu rezultã cã Isus ar fi spus ceva despre
de mii de ani. Este grãitor cazul Indiei, unde hinduºii nu au modul în care sã fie înmormântaþi cei rãposaþi. Deci, se poate
monumente funerare, cadavrele fiind arse, iar cenuºa aruncatã spune cã nu existã argumente împotriva incinerãrii. ªtim doar
în râul Gange. cã Isus a fost îngropat, cã a treia
Grecii au început sã practice zi a înviat ºi cã noi suntem temple
incinerarea cu 3000 de ani în ale Duhului Sfânt (1Cor 3,16-17;
urmã; acesta reprezenta modul 6,19).
predominant de a elimina Prin Codul de Drept Canonic
cadavrele. Importanþa atribuitã din 1917, Biserica Catolicã a
ritului a fãcut ca aceasta sã fie interzis incinerarea deoarece era
rezervatã nobililor ºi celor bogaþi. consideratã o atitudine
La Roma, incinerarea a antireligioasã, act de negare a
devenit o uzanþã atât de nemuririi sufletului ºi a învierii
rãspânditã, încât rudele celor trupurilor. Mai târziu, în timpul
decedaþi începuserã sã închirieze Conciliului Vatican II, în Bisericã
spaþiu în columbar (construcþie a avut loc o dezbatere despre
funerarã prevãzutã cu firide în acest subiect: nu apar
care se pãstreazã urnele cu argumente teologice contrare
cenuºa morþilor incineraþi), incinerãrii, dar este prezentatã
aceasta devenind o „afacere” din nou problema înhumãrii
avantajoasã. drept „tradiþie” a comunitãþii
Pe teritoriul provinciilor creºtine, iar incinerarea drept
dacice, incinerarea a fost practicã tipicã masonilor
practicatã pânã spre secolele anticlericali.
VIII-IX. Apoi, treptat, a început sã În 1963, Papa Paul al VI-lea a
disparã, iar în secolul al X-lea declarat liberã practicarea
s-a generalizat ritul înhumãrii. incinerãrii, „deoarece nu atinge
Odatã cu rãspândirea sufletul, nu contravine sacralitãþii
creºtinismului, în Imperiul Roman trupului omenesc, nu împiedicã
incinerarea a pierdut teren în favoarea înmormântãrii. Biserica atotputernicia divinã sã reconstruiascã trupul, deci nu se opune
primarã a pãstrat practica înmormântãrii trupului ºi a respins doctrinei creºtine referitoare la înviere”.
practica romanã obiºnuitã, a incinerãrii. Explicaþia era simplã: În 1968, prin Ordo Exsequiarum, Congregaþia pentru Cultul
Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dupã chipul ºi asemãnarea Divin a stabilit definitiv permiterea ritului ºi a Liturghiei creºtine
sa, ºi de aceea trupul trebuie sã se întoarcã în pãmântul din de înmormântare a celor care au ales incinerarea, dar a
care a fost luat (Gen 3,19). Mai mult, Cristos a fost aºezat în subliniat ºi respectul pentru patrimoniul trecutului referitor la
mormânt ºi, apoi, a înviat. De aceea, creºtinii îºi îngropau morþii înmormântarea cadavrelor.
cu respect pentru trupurile acestora, cu gândul la înviere. Deci, Biserica Catolicã „permite incinerarea dacã aceastã
Incinerarea a fost practicatã destul de rar în Europa opþiune nu intenþioneazã sã punã sub semnul întrebãrii credinþa
Occidentalã pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea, în afara unor în învierea morþilor” (Catehismul Biserici Catolice, 2301).
cazuri excepþionale. De exemplu, în anul 1656, la Napoli, când Dar „Biserica recomandã stãruitor ca sã pãstreze piosul
a izbucnit epidemia de ciumã neagrã, au fost incinerate obicei de a se înhuma trupurile celor morþi; totuºi, nu interzice
aproape 60 000 de corpuri ale victimelor, în doar o sãptãmânã. incinerarea, în afarã de cazul când aceasta a fost aleasã din

motive contrare învãþãturii creºtine” (Codul de drept canonic din
1983, canonul 1176. 3).
Nu toate confesiunile creºtine sunt favorabile incinerãrii.
Astfel, Biserica Ortodoxã respinge incinerarea trupurilor celor
rãposaþi, considerând-o contrarã învãþãturii ei, tradiþiei creºtine
referitoare la moartea ºi învierea trupurilor, precum ºi cinstei
cuvenite persoanei umane, deci ºi trupului. Totuºi, la sfârºitul lunii
septembrie a acestui an, Curtea supremã a Greciei a aprobat legea
incinerãrii, în ciuda faptului cã acþiunea legislativã venitã din partea
Executivului elen s-a lovit, în mod repetat, de opoziþia Bisericii
Ortodoxe din Grecia. .
Biserica Valdezã ºi alte Biserici Creºtine Evanghelice sunt în
favoarea incinerãrii.
Din ce motive se alege incinerarea?
În þara noastrã, incinerarea este o practicã destul de rar întâlnitã
ºi privitã cu dezaprobare de multe persoane. În necunoºtinþã de
cauzã sau bazându-se pe anumite prejudecãþi, unii oameni refuzã
sã accepte ideea incinerãrii. În general este preferatã înhumarea
celor decedaþi.
ªi chiar dacã reprezintã o tradiþie foarte veche ºi face parte din
cultura milenarã a unor popoare, incinerarea pare un rit modern,
la care se recurge îndeosebi din raþiuni practice. Astãzi, incinerarea
reprezintã ºi o soluþie la problemele de teritoriu, de igienã ºi
urbanism.
Din aceste motive, tot mai multe persoane, mai ales din Europa
Occidentalã, aleg aceastã practicã. Majoritatea au un respect
deosebit pentru sentimentele religioase, dar considerã incinerarea
o alegere raþionalã, ecologicã, ce respectã viaþa, nu sustrage spaþiu
sau resurse celor vii, nu polueazã pãmântul, aerul, apa.
Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN
Arta de a trãi 21
Sfatul Medicului
Vederea ºi ochiul
Îngrijirea ochilor este importantã, ºtiut fiind cât de preþioasã
este vederea.
Copilul trebuie învãþat de mic sã nu punã mâna la ochi, sã
nu se frece la ochi. Ochii nu se vor ºterge cu batista ci numai cu
o compresã sterilã umezitã cu ceai de gãlbenele (sau ser
fiziologic sau apã fiartã ºi rãcitã). Fiecare ºtergere implicã o nouã
compresã.
Dacã un copil se freacã des la ochi, trebuie consultat medicul
oftalmolog, poate fi vorba de o blefaritã sau de o conjunctivitã
care vor fi tratate conform indicaþiilor medicului. Nu se
recomandã folosirea colirelor (picãturi pentru ochi) fãrã avizul
medicului oftalmolog.
ªcolarii trebuie examinaþi de specialist dacã acuzã dureri
de cap, la ºcoalã sau la efectuarea lecþiilor.
Pãrinþii trebuie sã fie atenþi sã surprindã asimetrii în privirea
copilului. Strabismul uºor se poate trata ortoptic dacã este sesizat
din timp. Des sunt întâlnite infecþii oculare, mai ales în condiþii
de igienã precare. Prezenþa unor secreþii în unghiul intern al
ochiului, sau senzaþia de „nisip în ochi”, ochii lipiþi la trezire sunt
semne care necesitã consultul oftalmologic.
Poziþia la masa de lucru, atât a preºcolarului cât ºi a elevilor
ºi studenþilor, trebuie controlatã deoarece poziþii vicioase pot
antrena dezvoltãri defectuoase ale vederii.
Pentru o bunã
vedere se recomandã
iluminarea corectã a
camerei în care se
citeºte sau se scrie. Elevii
ºi studenþii au des
obiceiul de a citi culcat,
dar în acest caz ochii
obosesc uºor. Unele
persoane citesc în pat pentru a induce somnul, ceea ce nu
este o rezolvare corectã. Randamentul intelectual este optim
când se respectã orele de somn, în camerã fãrã luminã de
veghe, minimum 7 ore.
Cât priveºte ochelarii, se recomandã purtarea lor numai
dupã indicaþiile medicului oftalmolog. Nu se vor folosi ochelari
de la alte persoane. Ochelarii se vor pãstra în toc pentru a fi
protejaþi de zgârieturi ºi murdãrire.
Consultul oftalmologic este necesar mai ales la persoanele
trecute de vârsta de 40 de ani, când capacitatea de adaptare a
cristalinului se reduce. Depistarea cataractei sau a glaucomului
permite tratarea din timp a acestor afecþiuni. Bolnavii cronici, cu
tulburãri circulatorii ºi mai ales diabeticii necesitã control
oftalmologic periodic. Purtarea lentilelor de contact implicã o
igienã specialã a ochilor, sub monitorizarea oftalmologului.
Lucrul la calculator antreneazã necesitatea controlului poziþiei
faþã de ecran ºi scurte pauze la una sau douã ore, pentru a nu
suprasolicita vederea.
Dr
Dr.. BEATRIX PAL
BEATRIX
22 Gânduri cãlãuze

Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

Duminica a XXVIII-a (A)

Isus a spus arhiereilor ºi bãtrânilor poporului aceastã parabolã: „Împãrãþia cerurilor
este asemenea unui rege care a pregãtit un ospãþ de nuntã pentru fiul sãu. A trimis pe
servitori sã-i cheme la nuntã pe cei invitaþi, însã aceºtia n-au voit sã vinã... Apoi a spus
servitorilor sãi: «Ospãþul de nuntã este gata, însã cei invitaþi s-au dovedit nevrednici. Mergeþi
deci la rãspântiile drumurilor ºi chemaþi-i la nuntã pe toþi cei pe care îi veþi întâlni!»... Când
a intrat regele ca sã-i vadã pe oaspeþi, a zãrit un om care nu era îmbrãcat cu haina de
nuntã, ºi i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fãrã haina de nuntã?». Omul însã nu a scos
nici un cuvânt. Atunci regele le-a spus servitorilor: «Lega-þi-i mâinile ºi picioarele ºi aruncaþi-
l afarã în întuneric: acolo va plânge ºi va scrâºni din dinþi». Desigur, mulþi sunt chemaþi,
dar puþini aleºi” (Mt. 22,1-14).
Printr-o ultimã parabolã Isus defineºte, odatã în plus în aceastã duminicã, ce este Împãrãþia
cerurilor. Pentru aceastã parabolã Împãrãþia cerurilor nu este un simplu ospãþ, ci este Ospãþul
(în care nu putem sã nu recunoaºtem aluzia la ospãþul cu cãrnuri grase ºi vinuri limpezite pe
care, conform lui Isaia, Yahve îl va pregãti la sfârºitul timpurilor pe muntele Sionului) pregãtit
îndeobºte unor persoane privilegiate (poporul ales?). Pentru cã acestea s-au dovedit nevrednice,
Stãpânul (în care îl recunoaºtem pe Dumnezeu) dã porunca sã fie chemaþi toþi oamenii. Dar,
chiar dacã cei care au umplut sala proveneau de la rãspântiile drumurilor, participarea
presupunea ca fiecare sã poarte haina de nuntã ºi cel care nu a avut-o a fost aruncat afarã în
întuneric.
Misterioasã ºi totuºi demnã nuntã în care Tatãl organizeazã Noul Legãmânt al Fiului sãu cu Biserica ce, dupã moartea ºi învierea lui
Cristos, a devenit frumoasã, înnoitã, strãlucitoare, îndumnezeitã. Aceasta este Împãrãþiea cerurilor, conform parabolei de astãzi:
comuniunea pentru veºnicie a Fiului cu Biserica purificatã.

Fraþilor, eu ºtiu sã trãiesc ºi din puþin, ºtiu sã trãiesc ºi având de prisos: pretutindeni ºi în toate m-am deprins sã fiu ºi sãtul ºi
flãmând, ºi sã am de toate ºi sã fiu lipsit de toate. Toate le pot îndura întru cel care mã întãreºte. Cu toate acestea, bine aþi fãcut
cã m-aþi ajutat atunci când mã aflam în strâmtorare. Dumnezeul meu, la rândul sãu, prin Isus Cristos vã va dãrui din bogãþia
mãririi sale tot ce aveþi nevoie. Mãrire lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru, în vecii vecilor. Amin (Fil 4,12-14.19-20)
Lectura a doua a acestei duminici redã cuvintele de recunoºtinþã ºi de mulþumire pe care apostolul Pavel (Paul) le adreseazã cumunitãþii
creºtine din Filipi (altminteri singura) care l-a susþinut în câteva rânduri cu ajutoare materiale atât de-a lungul activitãþii sale apostolice, cât
ºi atunci când se afla în închisoare.
Acceptarea acestor ajutoare materiale avea, în viziunea apostolului, un conþinut ºi o motivaþie profund cristologicã ºi ecleziologicã.
Activitatea lui nu era altceva decât împlinirea misiunii de evanghelizare încredinþate lui de cãtre Cristos însuºi. Prin urmare, prin ajutorul
lor chiar material, filipenii îl susþineau ºi prin aceasta participau oarecum la lucrarea lui misionarã. În plus, gestul lor dovedea cã ei nu mai
trãiesc în mod egoist (cum fãceau mai înainte de a se fi botezat), ci au devenit fãpturi noi, duhovniceºti, care alcãtuiesc deja Biserica
primenitã ai cãrei membri trãiesc în spirit de fraternitate între ei ºi, prin ajutorul acordat, iau parte la lucrarea de vestire a mântuirii.

Duminica a XIX-a (A)

În acel timp, fariseii s-au adunat ºi au þinut sfat cum sã-l prindã pe Isus în vorbã. Au
trimis deci la el pe ucenicii lor împreunã cu adepþii lui Irod, care i-au zis: „Învãþãtorule,
ºtim cã spui adevãrul ºi cã-i înveþi pe oameni adevãrata cale a lui Dumnezeu, fãrã sã te
laºi influenþat de cineva, deoarece nu cauþi la faþa oamenilor. Spune-ne, aºadar, ce crezi:
este îngãduit sã plãtim tribut împãratului, sau nu?” Dar Isus cunoscându-le rãutatea,
le-a rãspuns: „Fãþarnicilor, de ce mã puneþi la încercare? Arãta-þi-mi moneda cu care
plãtiþi tributul”. Ei i-au prezentat un dinar. El i-a întrebat: „Ale cui sunt chipul ºi inscripþia de
pe el?” „Ale împãratului”, i-au rãspuns ei. Atunci el le-a zis: „Daþi, aºadar, împãratului ce
este al împãratului ºi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Mt. 22,15-21).
Cele trei parabole (citite ºi meditate de noi în ultimele duminici) au denunþat atitudinea
responsabililor religioºi ºi politici ai iudaismului. Cei mai mulþi dintre ei au refuzat sã primeascã
Împãrãþia cerurilor pe care Isus a proclamat-o. Prin urmare, un conflict cu aceste autoritãþi vizate
de parabole nu putea sã nu se profileaze ºi chiar sã izbucneascã dupã alungarea vânzãtorilor
 Gânduri cãlãuze 23
din templu. Din acel moment toate grupãrile religioase mai importante au cãutat mijloacele cele mai subtile prin care Isus sã fie prins ºi
condamnat. Prima tentativã a aprþinut fariseilor care, punându-l în faþa unei dileme, dacã este îngãduit sã fie plãtit tribut împãratului, sau nu,
au încercat, în funcþie de rãspuns, sã-l discrediteze fie în faþa autoritãþilor romane (în cazul în care refuza), fie în faþa categoriei mai integriste
a evreilor care, aºteptându-l pe Mesia, sperau ca într-o zi acesta sã-i elibereze ºi sã nu mai fie nevoie sã plãteascã tribut unor strãini.
Prin rãspunsul sãu, Isus nu numai cã a ºtiut sã iasã din dilema provocatoare a fariseilor care nu au mai avut motiv sã-l compromitã
(de vreme ce ei înºiºi purtau asupra lor moneda de platã a tributului – semn cã ei se supuseserã deja condiþiilor cuceritorului), dar ne
cheamã sã refuzãm orice fals blocaj între sfera politicã ºi Evanghelie ºi sã luãm în serios, în calitate de oameni liberi ºi responsabili,
sarcinile politice care, în cele din urmã, fac parte din chiar misiunea încredinþatã oamenilor de Dumnezeu, de a stãpâni ºi de a supune
pãmântul (Gn 1,28).

Noi, Pavel, Silvan ºi Timotei, ne adresãm vouã, Bisericii din Tesalonic, care trãieºte în Dumnezeu Tatãl nostru ºi în Isus Cristos
Domnul: harul ºi pacea sã fie cu voi. Noi îi aducem mulþumiri lui Dumnezeu pentru voi, ori de câte ori vã pomenim în rugãciunile
noastre. Fãrã încetare ne aducem aminte în faþa lui Dumnezeu Tatãl nostru de credinþa voastrã doveditã prin fapte, de iubirea
voastrã care nu cruþã nici o ostenealã ºi de speranþa voastrã statornicã în Domnul nostru Isus Cristos. Noi ºtim, fraþilor preaiubiþi
de Dumnezeu, cã voi faceþi parte din rândul celor aleºi de el. Cãci noi v-am predicat evanghelia nu numai prin cuvinte, ci cu
putere, cu Duhul Sfânt ºi cu deplinã convingere (TTes 1,1-5b).
Acest scurt pasaj al începutului epistolei cãtre tesaloniceni pune în relief, pe de-o parte, iniþiativa lui Dumnezeu manifestatã prin
chemarea la credinþã ºi, pe de altã parte, caracterul fundamental al virtuþilor teologale. Datoritã credinþei, a speranþei ºi a iubirii (caritãþii),
viaþa creºtinã devine o comuniune profundaã cu Dumnezeu cel viu. Mai mult, ea trebuie sã devinã motivul unei „mândrii” fericite ºi ocazia
unei laude constante ºi recunoscãtoare faþã de Autorul acestei vieþi.

Duminica a XXX-a (A)

În acel timp, fariseii, auzind cã Isus a închis gura saduceilor, s-au adunat laolaltã. Unul
dintre ei, învãþãtor al Legii, voind sã-l punã la încercare, l-a întrebat pe Isus: „Învãþãtorule, care
este cea mai mare poruncã în Lege?” El i-a rãspuns: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din
toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu. Aceasta este cea dintâi ºi cea mai mare
poruncã. Iar a doua este asemenea acesteia: sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. În
aceste douã porunci este cuprinsã întreaga Scripturã: toatã Legea ºi Profeþii” (Mat 22,34-40).
Dupã ce a rezolvat problema tributului datorat împãratului roman, situând realitatea politicã la
locul care i se cuvine în raport cu autoritatea divinã, ºi, dupã ce a dejucat raþionamentul cazuistic al
saduceilor, arãtând, pornind de la Sf. Scripturã, cã lumea învierii nu poate fi gânditã în categoriile
noastre de pe pãmânt, Isus are de înfruntat problema ce mai importantã cu privire la porunci.
Evanghelistul subliniazã cã învãþãtorul Legii îi pune întrebare lui Isus pentru a-l prinde în vorbã.
Or, punerea lui Isus la încercare se situeazã nu doar pe planul unei discuþii de principiu, ci mai ales
pe planul mãrturiei vieþii. Astfel Isus, dupã ce citeazã textul din Dt 6,4-5 care proclamã iubirea lui
Dumnezeu ca fiind porunca cea mai mare din Lege, adaugã imediat o a doua poruncã, cea din Lv
19,18, care proclamã iubirea aproapelui ca fiind la fel de fundamentalã. În felul acesta Isus leagã
atât de strâns iubirea de Dumnezeu de iubirea faþã de aproapele încât ele se „topesc” una în alta.
Totuºi, originalitatea rãspunsului lui Isus nu constã atât în conþinutul sãu material pentru care gãsim echivalente la rabini, cât mai ales
în faptul cã iubirea de Dumnezeu ºi de aproapele aflã în Isus din Nazaret sursa originarã ºi conþinutul sãu ultim. Într-adevãr, Isus este cel
care îl iubeºte pe Dumnezeu, Tatãl sãu, ºi pe oameni, fraþii sãi, cu aceeaºi iubire divinã.
Fraþilor, voi ºtiþi cum ne-am purtat între voi pentru binele vostru ºi voi aþi început sã ne imitaþi pe noi ºi pe Domnul, primind
cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt în mijlocul multor încercãri. Astfel voi aþi devenit un exemplu pentru toþi credincioºii din Macedonia
ºi din toatã Ahaia... Când vorbesc despre noi, oamenii povestesc ce fel de primire ne-aþi fãcut ºi cum v-aþi întors de la idoli la
Dumnezeu, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat ºi sã-l aºteptaþi pe Fiul sãu din ceruri, pe Isus pe care l-a înviat din morþi
ºi care ne va elibera de mânia viitoare. (Tes 1,5c-10).
Acest început al epistolei cãtre tesaloniceni este una dintre cele mai frumoase pagini ale sf. Pavel (Paul). Din ea se degajã o admiraþie,
un etuziasm care îi umple de bucurie inima Apostolului. Ea ne reaminteºte cã viaþa creºtinã presupune întotdeauna ruptura cu idolii
neputincioºi (acele „creaturi” efemere pe care omul a fost tentat sã considere drept Dumnezeu) ºi primirea, în chiar mijlocul dificultãþilor
zilnice, a Cuvântului viu al Evangheliei. Un accent deosebint al acestui fragment, accent care prelungeºte reflecþia textului evanghelic din
aceastã duminicã, decurge din elogiul pe care Apostolul îl aduce tesalonicenilor care au început sã-l imite pe el ºi pe colaboratorii sãi ºi
pe Domnul. Aceastã imitare s-a concretizat în buna primire rezervat apostolilor, în întoarcerea de la idoli la Dumnezeul cel viu ºi adevãrat
ºi în aºteptarea Fiului sãu din ceruri. Altfel spus, într-o iubire totalã faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele aidoma lui Cristos.
24 Micul prinþ

Ce La hohotele lui, cei din jur rãsuflarã liniºtiþi ºi prinserã sã râdã ºi

am ei. Ce-l apucase pe bãtrânul acela sã se mândreascã cu inima lui

fru m ai
rãnitã ºi ciuntitã?
- Da, inima ta este fãrã cusur ºi întreagã, continuã liniºtit bãtrânul.
oas Dar vezi, cu toate cã e tãiatã ºi brãzdatã în fel ºi chip, inima mea este

inim ã
totuºi mai frumoasã. E drept, mai lipseºte câte o bucãþicã, ici ºi colo,
iar îmbinãrile nu-s perfecte ca la inima ta. Dar ºtii de ce? Pentru cã,

Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
ã odatã cu iubirea, am dãruit deopotrivã ºi bucãþi din inima mea. Nu de
Ascultaþi, copii! Cu multã vreme înainte, inimile oamenilor se
vedeau lesne, precum ochii. Oamenii vedeau limpede cum inimile le
bãteau de bucurie sau cu teamã, ºi când erau liniºtite, înþelegeai din
bãtãile lor rare cã totul era bine. Cu timpul, însã, oamenii au uitat de
inimi ºi nu prea le mai priveau deoarece li se pãreau mai importante
cuvintele. Inimile nu ºtiu sã mintã, dar nu de puþine ori cuvintele reuºesc
sã ocoleascã adevãrul. Aºa cã, într-o bunã zi, pe nevãzute, inimile au
dispãrut, lãsând locul cuvintelor ºi ochilor. Prinºi cu vorbele, oamenii
nici mãcar nu ºi-au dat seama cã inimile lor nu se
mai vedeau, aºa cã ele au continuat sã batã mai
departe cuminþi, departe de priviri. Pe vremea
inimilor neascunse, în piaþa cetãþii, plinã de lume,
era un tânãr care spunea cã are cea mai
frumoasã inimã din lume sau, dacã nu, mãcar
cea mai frumoasã din þarã. Într-adevãr, privind-o,
oamenii se minunau cât era de perfectã ºi fãrã
cusur. Recunoºteau cu toþii cã aºa ceva nu le mai
fusese dat sã vadã. Tânãrul era plin de mulþumire
ºi-ºi arãta inima oricui era dispus sã o vadã.
La un moment dat, însã, pe neaºteptate, spre mirarea tuturor,
un bãtrân din mulþimea privitorilor îi spuse:
- Hm, de fapt, ca sã spun adevãrul, inima ta, tinere, e mai puþin
frumoasã decât a mea!
La vorbele acestea, toate privirile se aþintirã spre inima bãtrânului.
E drept cã bãtea repede, dar ce inimã! Era plinã de cicatrice. Ba
chiar, privind-o cu atenþie, de aproape, puteai zãri cã era, parcã,
fãcutã din bucãþi care nu se potriveau defel, lãsând chiar ºi o mulþime
de goluri între îmbinãri. Inima aceea era brãzdatã ºi tãiatã în fel ºi
chip, iar într-o parte, dacã te uitai bine, lipseau bucãþi întregi. Oamenii
adunaþi în piaþã erau nedumeriþi, ca ºi tânãrul. Cum putea spune
bãtrânul acela cã inima lui era mai frumoasã?
- Glumeºti, bãtrâne, îi spuse tânãrul râzând cu poftã.
puþine ori iubirea ce mi-a fost datã în schimb nu s-a potrivit cu inima
mea, aºa cã bucãþile s-au tot îmbinat, de-a lungul anilor, în fel ºi chip.
Aºadar, inima mea este alcãtuitã ºi din dragostea celor care au
rãspuns inimii mele. Nu de puþine ori, însã, în schimbul dragostei, au
fost persoane care nu mi-au dãruit nimic, rãnindu-mi inima în fel ºi
chip. Aºa înþelegi nepotrivirile ºi nodurile care îmi brãzdeazã,
întunecate, inima. Sã dãruieºti iubire este periculos într-un fel, dar
cine ºtie, într-o zi, cei ce mi-au rãnit inima se vor întoarce cu dragoste
spre inima mea ºi atunci inima mea va primi ceea ce îi lipseºte. Ai
înþeles de ce numai dragostea face inima frumoasã?
Tânãrul rãmase mut ascultând cuvintele
bãtrânului, iar în liniºtea ce urmã, toþi vedeau
clar cum inimile tuturor bãteau repede, repede.
Tânãrul spuse:
- Mi-ar face plãcere sã-þi dau o bucatã din
inima mea, dar cum sã potriveºti restul?
Bãtrânul îi rãspunse:
- Când dãruieºti primul este deja destul.
Chiar dacã þi se pare cã eºti singurul care o face,
nu-i nimic. Dacã nota ar spune: Numai cu mine
singurã nu se poate compune nimic, nu ar mai
fi simfonii. Dacã piatra ar spune: Sunt numai eu, nu s-ar mai zidi
nimic. Dacã picãtura de apã ar zice: Ce pot face singurã, nu ar mai
fi oceane. Dacã omul ar spune: Doar eu sã iubesc? nu ar mai fi
dragoste.
La vorbele acestea, tânãrul nu mai stãtu defel pe gânduri ºi
prinse o bucãþicã din inima lui, pe care o dãrui bãtrânului. Acum,
inima lui nu mai era perfectã, dar privind-o parcã era mai frumoasã
cu linia aceea roºie aprinsã care o brãzda. Bãtrânul îi dãrui ºi el o
bucatã din inima sa ºi inima tânãrului pãru ºi mai frumoasã. Deºi
nu se cunoºteau între ei, oamenii din piaþã prinserã sã-ºi dãruiascã
unii altora din inimile lor.
Aþi înþeles, copii? Totul devine frumos acolo unde oamenii lasã o
bucatã din inima lor.

Copiii se întreabã… De ce e întuneric în iad, dacã sunt flãcãri?

în
Biblia foloseºte diferite imagini atunci când descrie iadul: uneori ca un adânc întunecos, alteori ca un loc plin de flãcãri. Întunericul se
referã la rãutate, la pãcat, flãcãrile la pedeapsã ºi suferinþã. Întunericul simbolizeazã ºi singurãtatea celui care, prin pãcat, s-a îndepãrtat de
Dumnezeu. Iar flãcãrile despre care vorbim nu sunt suficiente ca sã poatã alunga un întuneric
atât de mare ca întunericul provocat de pãcat. Trebuie, cu orice preþ, sã facem tot ce ne stã în
putinþã ca sã nu ajungem acolo. Harul lui Dumnezeu, pe care îl primim prin rugãciune, prin
spovadã ºi Sfânta Împãrtãºanie, ne este întotdeauna ajutor ºi scãpare sigurã.
Verset cheie: “Iar fiii împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul din afarã. Acolo va fi plânset ºi
scrâºnirea dinþilor” (Mt 8, 12).
Versete ajutãtoare: Lc 16, 19-31; Ap 20, 15.
(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)
 Social 25

Persoanele consacrate împotriva traficului de persoane

Traficul de persoane nu este o problemã izolatã ci, mai degrabã, una strâns legatã de problemele globale
ale nedreptãþii ºi sãrãciei. Plecând de la aceastã premisã, Uniunea Internaþionalã a Superioarelor Generale
(UISG) ºi Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie (OIM) au organizat, la Roma, un Congres Internaþional care
a avut ca scop educarea pentru lupta împotriva traficului de persoane, întãrirea reþelelor naþionale ºi regionale
existente, ºi punerea bazelor unei reþele internaþionale. Din România, a participat sora Raquel Diaz, carmelitanã
misionarã, reprezentantã a Grupului Pro Demnitatea Femeii. Prezentãm Declaraþia participantelor la aceastã
întâlnire internaþionalã.
DECLARAÞIE

Noi, cele 47 de participante, membre a 29 de Congregaþii

Religioase, reprezentând reþele naþionale, regionale ºi
internaþionale în mai mult de 30 de þãri, ne-am adunat pentru
a împãrtãºi experienþe, pentru a discuta, pentru a reflecta ºi
pentru a ne ruga cu privire la misiunea noastrã de a combate
traficul de persoane.
Denunþãm crima traficului de persoane ºi o
considerãm o gravã ofensã împotriva demnitãþii
persoanei ºi o serioasã încãlcare a drepturilor omului
Ca persoane consacrate, în solidaritate cu surorile ºi fraþii
noºtri care suferã consecinþele acestui rãu, nu vom tãcea.
Condamnãm cu tãrie aceastã crimã, adresându-ne, noi
înºine, mai întâi guvernelor din þãrile de origine, de tranzit ºi
de destinaþie în care surorile ºi fraþii noºtri sunt vânduþi ºi
reduºi la obiecte ale acestei forme moderne de sclavie.
Facem apel la guverne pentru a arãta responsabilitatea,
nu numai în a da legi împotriva traficului ºi în a proteja
victimele, dar ºi în a implementa aceste legi la toate nivelurile ºi în a aloca resursele adecvate, pentru combaterea acestei crime. Este
responsabilitatea lor sã activeze reþele naþionale ºi internaþionale capabile sã contracareze în mod efectiv traficul de persoane.
Îndemnãm cu stãruinþã Conferinþele Episcopale Catolice, Conferinþele Naþionale ale Persoanelor Consacrate, comunitãþile catolice ºi
ne-catolice sã ia poziþie ºi sã se angajeze cu energie reînnoitã pentru apãrarea drepturilor acestor surori ºi fraþi ºi sã denunþe toate
formele de trafic.
NE ANGAJÃM
· Sã lucrãm în reþele, alãturi de alte organizaþii sociale, civile, religioase ºi politice.
· Sã întãrim eforturile ºi iniþiativele existente.
· Sã optimizãm resursele pentru prevenirea, protejarea, asistenþa, sensibilizarea ºi condamnarea traficului de persoane.
· Sã continuãm dezvoltarea unor programe educative care sã trezeascã conºtiinþa oamenilor asupra acestui fenomen.
ªtim cã numai muncind, în colaborare ºi solidaritate, vom fi capabile sã înfruntãm cauzele structurale care produc traficul.
Aceastã misiune ne obligã sã luãm o poziþie profeticã, prin care se cere de la noi convertire continuã ºi schimbare a mentalitãþii.
Ne reînnoim angajarea pentru a promova demnitatea fiecãrei persoane ca un rãspuns la cuvintele lui Cristos: „Eu am venit ca sã
aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug” (In 10,10).

Invitaþie la conferinþã despre terapia post-avort

„Biserica este de partea vieþii”, spunea Papa Ioan Paul al II-lea în
exortaþia apostolicã „Familiaris consortio”. În acest spirit, Asociaþia
Provita Media în colaborare cu Centrul diecezan de pastoraþie a
familiilor din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti
organizeazã joi, 23 octombrie
octombrie, la ora 16.00, în aula mare a Institutului
Sfânta Tereza de lângã Catedrala Sfântul Iosif, o conferinþã cu tema
„TTerapia post-avort
post-avort”. Conferinþa va fi þinutã de doamna Victoria Thorn,
iniþiatoare a proiectului „Rahila”, o organizaþie catolicã de terapie
post-avort din Milwaukee (Wisconsin-SUA).
Evenimentul face parte dintr-un proiect mai vast de
evanghelizare, ºi are ca scop atât sprijinirea femeilor care au
comis avort, cât ºi prevenirea avortului prin intermediul
consilierii, al direcþiunii spirituale, al spovezii. Conferinþa este
adresatã deopotrivã laicilor ºi preoþilor.
26 Lecturi
ANA-MARIA BOTNARU
Cãrþi pentru neuitare
Martiri pentru Hristos, din România,
în perioada regimului comunist
Ed. Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 2007; 803p.
Volumul Martiri pentru Hristos, din România, în perioada
regimului comunist se constituie într-o „mãrturie importantã
despre ceea ce a însemnat puterea de jertfã creºtinã în România,
într-un rãstimp în care s-a urmãrit îndepãrtarea, pe orice cãi ºi
prin orice mijloace, a Mântuitorului Iisus Hristos din sufletele ºi din
viaþa oamenilor. [...] Ca o îndatorire de conºtiinþã a începutului
celui de-al treilea mileniu creºtin, lucrarea de faþã constituie, pe
de o parte, o etapã fireascã ºi necesarã a unui efort de cunoaºtere
ºi de asumare a trecutului, iar pe de altã parte, o datorie moralã
faþã de cei care s-au jertfit pentru credinþã ºi
cãrora li se aduce, în acest mod, prinos de
recunoºtinþã ºi un pios omagiu”, scrie Patriarhul
Teoctist în deschiderea acestui adevãrat
martirologiu românesc al veacului al XX-lea.
Preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, dar ºi laici
(generali, politicieni, avocaþi, medici, jurnaliºti,
studenþi, profesori universitari, teologi, filozofi,
comandori de aviaþie, ingineri, comercianþi,
mecanici, cojocari, agricultori, dulgheri, ceferiºti)
care l-au mãrturisit pe Cristos cu preþul vieþii…
Unii, celebri - Gheorghe I. Brãtianu, Sandu Tudor,
Anton Durcovici, Vladimir Ghika, Vasile
Voiculescu, Mircea Vulcãnescu, alþii - ºtiuþi doar
de familie, de credincioºii pe care i-au pãstorit
ºi de colegii de detenþie… Cu toþii, fãrã excepþie,
ºtiuþi de Dumnezeu. Nici noi sã nu-i uitãm. Din douã motive: din
dragoste pentru adevãr ºi de teama acestui avertisment: „Cine îºi
uitã trecutul este condamnat sã-l repete”.
Ortodocºi, catolici ºi protestanþi - cu toþii au trecut prin iadul
închisorilor comuniste, dar credinþa lor nu s-a clãtinat, iubirea lor nu
s-a rãcit, speranþa lor nu s-a destrãmat. Bãtuþi, înfometaþi, munciþi
pânã la epuizare sau pânã la exterminare, þinuþi în arºiþã sau în frig,
batjocoriþi ºi torturaþi, minþiþi ºi ispitiþi sã-ºi vândã sufletul pentru o bucatã
de pâine sau pentru un medicament care le-ar fi salvat viaþa, ei au
rezistat. Bestialitatea gardienilor ºi a torþionarilor, inventivitatea lor
drãceascã, nu au egal decât în rãbdarea îngereascã, bunãtatea ºi
curajul acestor oameni - ºi nu orice fel de curaj: curajul fizic în faþa
morþii.
Care este vina acestor oameni (nici nu mai conteazã dacã era vorba
de o vinã realã sau fictivã)? „Uneltire contra ordinii sociale”, „spionaj”
(acuzaþia favoritã împotriva episcopilor, preoþilor ºi cãlugãrilor catolici -
„spionaj” în favoarea Vaticanului!), „propagandã religioasã”, luãri de
poziþie „împotriva ateismului”, „misticism” (acuzaþii favorite împotriva
preoþilor ºi cãlugãrilor ortodocºi), apartenenþa la grupãri interzise
(legionari) sau sprijinirea acestora (rezistenþa anticomunistã din munþi).
Cartea prilejuieºte un adevãrat periplu al groazei: apogeul
suferinþei în închisorile comuniste îl constituie, indubitabil,
fenomenul Piteºti - „reeducarea prin torturã”: distrugerea fizicã
ºi psihicã a deþinuþilor ºi, la capãtul acestui proces, transformarea
lor în torþionari ºi cãlãi. Acesta este, în mod propriu, omul nou
nãscut în comunism. Figura emblematicã a acestui episod atroce
din istoria comunismului românesc este Eugen Þurcanu, un fost
student legionar devenit torþionar ºi „reeducator”. Când au decis
încetarea experimentului din închisoarea de la Piteºti, autoritãþile
comuniste s-au debarasat fãrã remuºcãri de
instrumentul lor, Þurcanu fiind executat în urma
unui proces-mascaradã. Nu puþini dintre cei
evocaþi în paginile acestei cãrþi au cunoscut acest
loc al groazei. La Piteºti sau în alte închisori din
þarã, din fiecare poveste rãzbat pânã la noi
gemetele de durere sau de foame, urletul celor
torturaþi, suspinele celor neputincioºi sau
descurajaþi. Reversul medaliei îl reprezintã
strigãtul sfidãtor: „Trãiascã Regele Mihai!”,
„Trãiascã România” - cuvinte rostite nu oriunde,
ci în faþa plutonului de execuþie…
Fiecare paginã din acest volum reprezintã o
cãlãtorie în Infern - la capãtul ei, pentru aceºti
mucenici, Paradisul… Închisoarea devine,
împotriva cãlãilor, o adevãratã ºcoalã a
Evangheliei. Dupã cuvântul Apostolului, nu mai existã grec sau evreu,
bãrbat sau femeie, bogat sau sãrac, ci toþi sunt în Cristos. La fel ºi la
Aiud, Gherla, Sighet, Jilava, Periprava, Vãcãreºti, Coasta Galeº, Capu
Midia, Tg. Ocna, Baia Sprie, Ostrov, Valea Neagrã, Fãgãraº. Suferinþa
ºi credinþa îi uneºte. Nu mai sunt ortodocºi, catolici sau protestanþi -
sunt, în primul rând, creºtini. Nu mai sunt români, maghiari, germani
sau evrei - sunt, în cele din urmã, martiri…
Acest uriaº capital de suferinþã mãrturisitoare nu trebuie irosit,
ci valorificat cu încãpãþânare, aºa cum fac evreii cu cealaltã tragedie
a veacului al XX-lea: holocaustul. Suntem, slavã Domnului, liberi.
Dar, în raport cu libertatea noastrã, avem o triplã datorie: faþã de cei
care nu mai sunt, faþã de noi înºine („Veþi cunoaºte adevãrul ºi
adevãrul vã va face liberi” stã scris în Evanghelie) ºi faþã de cei care
vin dupã noi ºi vor dori sã cunoascã adevãrul despre trecut. O
contribuþie semnificativã în acest sens o reprezintã volumul „Martiri
pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, realizat
cu sprijinul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii.
O lecturã obligatorie pentru noi toþi, dar mai ales pentru cei loviþi -
vorba lui H.-R. Patapievici - de amnezia convenabilã.
 Sfânta Faustina 27
Triplã lansare de carte la Bucureºti
“Trebuie sã descriu întâlnirile sufletului meu cu Tine, o, Dumnezeule, din momentele deosebite ale vizitelor Tale. Trebuie sã scriu
despre Tine... [...] O, Dumnezeule, poate oare condeiul sã descrie lucrurile pentru care uneori nu existã cuvinte? Dar Tu îmi porunceºti sã
scriu, o Dumnezeule, ºi asta îmi este de ajuns. (Varºovia, 1.VIII.1925)”. Cu aceste cuvinte îºi începea „micul jurnal” sora polonezã, Faustina
Kowalska, în anul 1925. „Micul jurnal”, apãrut în traducerea în limba românã la editura Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti, a
fost lansat oficial duminicã, 28 septembrie, la Institutul Teologic Sf. Tereza din Bucureºti, ºi luni, 29 septembrie, la librãria Mihail Sadoveanu,
din capitalã. Împreunã cu „Micul Jurnal” au fost lansate ºi douã volume semnate de sora Elzbieta Siepak: „Spiritualitatea sfintei surori
Faustina” (Editura ARCB) ºi „Un dar de la Dumnezeu pentru timpurile noastre” (Editura Maranatha).
La lansarea organizatã la Institutul Sf. Tereza au luat cuvântul ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, prof. Tereza, Brânduºa
Palade, sr. Veronica Boaºã cj, pr. Thadeusz Rostworowski sj, dna Ileana Negoiþã (Ed. Maranatha) ºi dna Liana Gehl (Ed. Arcb). La lansarea
organizatã la librãria Mihail Sadoveanu au luat cuvântul pr. Thadeusz Rostworowski sj prof. Daniel Barbu, Pr. Maxim Vlad, vicar episcopal
al Arhiepiscopiei ortodoxe a Tomisului, artistul Dan Puric ºi dna Ileana Negoiþã (Ed. Maranatha). Vorbitorii au subliniat importanþa spiritualitãþii
sfintei Faustina ºi a devoþiunii la Divina milostivire în viaþa creºtinului de azi.
Spiritualitatea Sfintei Faustina, amintea prof. Daniel Barbu, „este standardul normalitãþii creºtine. A creºtinului pentru care împãrãþia lui Dumnezeu
a ºi venit, este aici ºi acum”. „O carte de genul acesta – a afirmat artistul Dan Puric, referindu-se la „Micul Jurnal” al Sfintei Faustina - ne face mai
puternici în credinþa noastrã, mai curaþi ºi mai puþin predispuºi sã ne contaminãm de lumea care vine peste noi”.

Divina Milostivire Iertarea ºi iubirea sunt virtuþi

conexe. Firescul iertãrii este direct
în familia noastrã proporþional cu puterea iubirii.
Numele sfintei Faustina Kowalska (pe care o sãrbãtorim la 5 Cineva care iubeºte mult, iartã
octombrie) este îndeaproape legat de devoþiunea la Divina mult ºi cu mare uºurinþã.
Milostivire, ale cãrei manifestãri sunt sãrbãtoarea omonimã – Reciproc, cu cât mai mult iubeºte
prima duminicã dupã Paºti – ºi rugãciunea cunoscutã sub numele cineva, cu atât mai multã iertare
de Coroniþa Divinei Milostiviri. primeºte, aºa cum ne spune Isus
Însã, mai presus de practicarea devoþiunii în sine, este când face referire la femeia
important ca familiile creºtine sã se raporteze la Divina Milostivire pãcãtoasã (cf. Lc 7,47).
ca lecþie perpetuã de viaþã ºi de spiritualitate. Prin contemplarea În familiile creºtine aducerea
Divinei Milostiviri, creºtinul trebuie sã ajungã sã exerseze practic, devoþiunii în cotidian s-ar traduce
în viaþa cotidianã, primirea ºi dãruirea iertãrii ºi sã caute permanent în rãbdarea ºi înþelegerea faþã
desãvârºirea acestui exerciþiu. de soþ/soþie/copii, deschiderea
Esenþa Divinei Milostiviri este conþinutã în binecunoscuta inimii cu sinceritate spre iertare, toleranþã, sprijin sufletesc reciproc,
sintagmã din Rugãciunea Domneascã: ªi ne iartã nouã greºelile aplanarea conflictelor ºi a neînþelegerilor, totul pe fondul iubirii
noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. Reciprocitatea autentice, altruiste, îndreptate spre celãlalt, ºi nu spre sine, punând
aceasta fixeazã standarde înalte capacitãþii noastre de iertare, mai presus de toate binele lui, spre mai marea slavã a lui
atâta vreme cât ºtim cã Dumnezeu ne va ierta în aceeaºi mãsurã Dumnezeu ºi a milostivirii sale, care este singurul izvor al mãruntei
în care ºi noi ºtim sã dãruim iertare. Primim atât cât dãruim... noastre capacitãþi omeneºti de a oferi milostivire, la rândul nostru.
28 Din istoria Bisericii

Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

Cine a fost primul papã al Evului Mediu?

Problematica determinãrii Mare. Ca papã, Grigore, un om
începutului Evului Mediu deosebit de umil, ºi-a luat numele
de „slujitor al slujitorilor lui
În istorie, periodizarea este un mecanism artificial menit a
Dumnezeu”. În lipsa altui om, el
organiza, în segmente uºor de mânuit, desfãºurarea elementelor
avea ºi funcþia de guvernator civil
culturale, religioase, politice, economice etc. Din acest motiv, unii
ºi chiar militar al Romei, din care
încep istoria medievalã a Bisericii în anul 313, odatã cu acordarea
Grigore va vedea cã a rãmas doar
libertãþii religioase a creºtinilor. Alþii considerã cã ea începe la conciliul
un crâmpei, fostul oraº glorios fiind
de la Niceea, în anul 325. Alþii preferã anul 378, deoarece bãtãlia
cucerit ºi recucerit de forþe armate
de la Adrianopol a avut ca rezultat migrarea vizigoþilor în Imperiul
bizantine ºi europene nordice.
Roman, sau anul 476 când dispare ultimul împãrat al Imperiului
Grigore cel Mare ne prezintã
Roman de Apus, pe nume Romulus Augustulus (475-476). Din
situaþia decadentã când ne
perspectiva acestor date, avem de identificat cãrui papã i s-ar cuveni
vorbeºte despre un episcop care,
titlul de primul pentru o nouã erã în Istoria Bisericii. Aºadar, sã fie
mergând sã-l viziteze pe sfântul
papa Melchiade (311-314), Silvestru I (314-335) sau Simpliciu
Benedict, la Montecassino, ºi-a
(468-483)?
exprimat preocuparea cã noul rege al goþilor, Totila, ar putea sã
Nu se poate spune cã vreunul din aceºti papi, fãrã a le ºterge din
distrugã Roma. Sfântul Benedict îi rãspunse: „Roma nu va fi distrusã
merite, se poate ridica la calitatea de personalitate care a schimbat
de pãgâni, ci va cãdea în ruinã încetul cu încetul, lovitã de uragane,
cursul istoriei, aºa cum va fi papa Grigore (I) cel Mare (590-604). Din
furtuni ºi cutremure”. Grigore adaugã cã, pe zi ce trecea, o casã, o
acest motiv, împreunã cu istoricul Earle E. Cairns, vom considera anul
bisericã, un palat din timpurile vechi cãdea, dispãrea. Ultimul care va
590 ca an de rãscruce, deoarece în acel an Grigore I a deschis, pentru
depune toate eforturile pentru conservarea edificiilor Romei a fost
Biserica din Apus, o nouã exercitare a mandatului urmaºului lui Petru.
regele ostrogot Teodoric (471-526). Apoi nimeni nu se va mai îngriji de
Papa Grigore cel Mare în contextul oraºul pustiu; nimeni nu se va mai interesa de pãstrarea splendidelor
fostului Imperiu Roman de Apus edificii ale trecutului care se ruinau. De asemenea, pe timpul copilãriei,
La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepãrtat de la tron a cunoscut atmosfera vremurilor tulburi în care bandele jefuitoare,
de cãtre Odoacru, cãpetenia herulilor (neam germanic din uniunea bolile ºi foametea erau la ordinea zilei. Faptul cã a renunþat la marea
de triburi a goþilor). Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a lui avere i-a impresionat mult pe oamenii din timpul lui. Educaþia lui
mediat detronarea fãrã violenþã a ultimului ºi tânãrului împãrat roman juridicã, tactul ºi bunul-simþ l-au fãcut sã fie unul dintre cei mai
al Imperiului de Apus, pentru care a reuºit sã obþinã chiar ºi o pensie. capabili administratori pe care i-a avut Biserica în Evul Mediu.
În momentul în care Grigore cel Mare este ales în scaunul Importanta activitate liturgicã ºi epistolarã
episcopal al Romei, Imperiul Roman de Apus nu mai exista. Era În Bisericã, papa a iniþiat schimbãri radicale în viaþa monasticã
fãrâmiþat în tot felul de triburi mici, nici armatã imperialã nu mai ºi liturgicã. Revizuirea, de cãtre Grigore cel Mare, a muzicii bisericeºti
exista , iar serviciul poºtal imperial – simbol al guvernãrii centralizate
a avut ca rezultat apariþia cântului gregorian, atât de folosit ºi astãzi
ºi al unitãþii politice – a încetat sã mai funcþioneze.
pentru tonul sãu maiestuos ºi solemn. Scrisorile sale ne aratã modul
Pentru cã unitatea politicã dispãruse, unitatea Bisericii a crescut.
în care papa îºi exercita, în acel timp, îndatoririle funcþiei. În cele 814
Cei mai mulþi barbari erau creºtini, chiar dacã mulþi erau mai degrabã
scrisori pe care le avem de la el gãsim scrisori trimise împãraþilor
arieni, oamenii descoperind semnul unitãþii în Bisericã, având în vedere
(Mauriciu, Foca), împãrãteselor de atunci, regilor merovingieni,
cã el a încetat sã mai existe în stat. Acolo unde, cândva, un întreg
regelui Spaniei, Reccaredo, principilor englezi, guvernatorilor de
Imperiu avea un singur conducãtor,
provincii, administratorilor proprietãþilor pontificale din Sicilia, Africa,
acum puterea Bisericii a început sã
Sardinia ºi Gallia. Însã cea mai mare parte a scrisorilor este adresatã
se concentreze în mâinile unui
episcopilor. A mai scris Magna moralia (un comentariu asupra cãrþii
singur personaj, episcopul Romei.
lui Iob) ºi Cartea regulii pastorale (în care insistã asupra condiþiilor
Titlul „papã”, cu sensul de „tatã”, i
necesare pentru episcopat, asupra virtuþilor de care are nevoie un
s-a aplicat, la început, oricãrui
pãstor ºi asupra necesitãþii interiorizãrii).
episcop mare ºi puternic – aºadar
Pontificatul lui Grigore cel Mare a fost într-adevãr o piatrã de
existase un papã în Cartagina ºi
hotar în trecerea de la istoria anticã a Bisericii la cea medievalã. El a
altul în Alexandria – dar acum exista
stabilit un precedent extrem de semnificativ pentru viitor: „Biserica
un singur papã, ºi acela era la
Catolicã a luat locul Imperiului Roman, devenind cea mai mare
Roma.
putere care pleda pentru unitate într-o lume fragmentatã ºi nesigurã”
Unul dintre cei mai importanþi
spune Jonathan Hill în Istoria gândirii creºtine.
papi ai perioadei a fost Grigore cel