Pãstorul Arhidiecezei 1

„Combaterea sãrãciei înseamnã

construirea pãcii”
În fiecare an, la 1 ianuarie, Sfântul Pãrinte transmite un mesaj pe tema pãcii. Anul acesta, pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondialã a Pãcii,
Papa ne-a propus tema „Combaterea sãrãciei înseamnã construirea pãcii”. Sãrãcia se numãrã adesea printre factorii care favorizeazã
sau agraveazã conflictele, chiar ºi pe cele armate. Dar despre ce sãrãcie este vorba? Iatã ce spune documentul papal: „În aceastã
perspectivã e nevoie de o viziune amplã ºi articulatã despre sãrãcie. Dacã sãrãcia ar fi doar materialã, ºtiinþele sociale [...] ar fi suficiente
pentru a clarifica principalele ei caracteristici. ªtim însã cã existã sãrãcii materiale care nu sunt o consecinþã directã ºi automatã a
lipsurilor materiale. [...] În societãþile bogate ºi avansate existã fenomene de marginalizare, sãrãcie relaþionalã, moralã ºi spiritualã: este
vorba despre persoane dezordonate în interiorul lor, care trãiesc diferite forme de neajunsuri în ciuda bunãstãrii economice. Mã gândesc,
pe de o parte, la aºa-zisa „subdezvoltare moralã” ºi, pe de altã parte, la consecinþele negative ale „supradezvoltãrii”. Nu uit apoi cã, în
societãþile zise „sãrace”, creºterea economicã este adesea frânatã de piedici culturale, care nu permit o utilizare adecvatã a resurselor.
Este totuºi adevãrat faptul cã orice formã de sãrãcie impusã are la rãdãcinã lipsa de respect a demnitãþii transcendente a persoanei
umane. Când omul nu este considerat în integralitatea vocaþiei sale ºi nu respectã exigenþele unei adevãrate „ecologii umane”, se
declanºeazã ºi dinamicile perverse ale sãrãciei” (nr.2). De prea multe ori dezvoltarea demograficã a fost prezentatã drept cauzã a
sãrãciei. În consecinþã, s-au derulat campanii de reducere a naºterilor, cu metode care nu respectã nici demnitatea femeii, nici dreptul
soþilor de a alege în mod responsabil numãrul fiilor, nici dreptul la viaþã. „Exterminarea a milioane de copii nenãscuþi, în numele luptei
împotriva sãrãciei, constituie în realitate eliminarea celor mai sãrace dintre fiinþele umane” (nr.3). Se ºtie însã foarte bine cã populaþia
numeroasã se dovedeºte a fi o bogãþie ºi nu un factor de sãrãcie.
Bolile pandemice (malaria, tuberculoza, SIDA) trebuie combãtute cu mijloace care sã stea departe de acel ºantaj ce condiþioneazã
ajutoarele economice de punerea în practicã a unor politici contrare vieþii.
Obiect de analizã în programele de luptã împotriva sãrãciei este ºi sãrãcia copiilor, precum ºi legãtura care existã între dezarmare ºi
dezvoltare ºi actuala crizã alimentarã. „Una dintre principalele cãi pentru zidirea pãcii este o globalizare care sã aibã ca scop interesele
marii familii umane. Pentru a gestiona globalizarea este necesarã însã o puternicã solidaritate globalã între þãrile bogate ºi þãrile sãrace,
ºi în interiorul fiecãrei þãri, chiar dacã acestea sunt bogate. Este necesar un „cod etic comun”, ale cãrui norme sã nu aibã doar un caracter
convenþional, ci sã fie înrãdãcinate în legea naturalã înscrisã de Creator în conºtiinþa fiecãrei fiinþe umane (cf. Rom 2,14-15). [...] Globalizarea
eliminã anumite bariere, dar acest lucru nu înseamnã cã nu poate construi altele noi; apropie popoarele, dar apropierea în spaþiu ºi timp
nu creeazã în mod automat condiþiile necesare pentru o adevãratã comuniune ºi o pace autenticã. Marginalizarea sãracilor de pe
planetã poate gãsi mijloace valide de eliberare în globalizare numai dacã fiecare om se va simþi personal rãnit de nedreptãþile existente
în lume ºi de violãrile drepturilor umane legate de acestea. Biserica, „semn ºi instrument al unirii intime cu Dumnezeu ºi al unitãþii
întregului neam omenesc”, va continua sã lucreze pânã când vor fi depãºite nedreptãþile ºi neînþelegerile ºi se va ajunge la zidirea unei
lumi mai paºnice ºi solidare” (nr. 8).
O importanþã deosebitã o are ºi sectorul comerþului internaþional ºi al tranzacþiilor financiare: ar trebui ca toate þãrile sã aibã aceleaºi
posibilitãþi de acces la piaþa mondialã, evitând excluderile ºi marginalizãrile. „Din toate acestea rezultã cã lupta împotriva sãrãciei cere o
cooperare atât pe plan economic cât ºi pe cel juridic, care sã permitã comunitãþii internaþionale ºi în particular þãrilor sãrace sã individualizeze
ºi sã punã în practicã soluþii coordonate pentru înfruntarea acestor probleme, realizând un cadru juridic eficient pentru economie. Pe
lângã aceasta este nevoie de stimulente pentru crearea de instituþii eficiente ºi participative, cât ºi de sprijin pentru lupta împotriva
criminalitãþii ºi pentru promovarea unei culturi a legalitãþii. Pe de altã parte, nu se poate nega faptul cã politicile îndeosebi asistenþialiste
sunt la originea multor falimente în ajutorarea þãrilor sãrace. Investirea în formarea persoanelor ºi dezvoltarea în mod integrat a unei
culturi specifice a iniþiativei pare în momentul de faþã adevãratul proiect pe termen mediu ºi lung” (nr.11).
În finalul mesajului, Suveranul Pontif observã cã ne oprim adesea la cauzele superficiale ale sãrãciei, fãrã sã le atingem pe cele care
sãlãºluiesc în inima omului, precum aviditatea ºi îngustimea orizonturilor. Problemele dezvoltãrii, ajutoarelor ºi cooperãrii internaþionale
sunt abordate uneori fãrã o implicare realã a persoanelor, doar ca niºte chestiuni tehnice, care sfârºesc în stabilirea de structuri, în
organizarea de acorduri tarifare, în alocarea de finanþãri anonime. Dar lupta împotriva sãrãciei are nevoie de oameni care sã trãiascã în
profunzime fraternitatea ºi sã fie gata sã însoþeascã persoanele, familiile ºi comunitãþile pe cãile unei autentice dezvoltãri umane.
„De aceea Biserica [...] indicã noile aspecte ale problemei sociale, nu doar în extensie, dar ºi în profunzime, întrucât privesc identitatea
omului ºi a relaþiei lui cu Dumnezeu. Sunt principii ale doctrinei sociale care tind sã clarifice legãturile dintre sãrãcie ºi globalizare ºi sã
orienteze acþiunea spre edificarea pãcii. Între aceste principii amintim aici, în mod deosebit, iubirea „preferenþialã pentru cei sãraci”, în
lumina primatului caritãþii, mãrturisit de întreaga tradiþie creºtinã, începând de la cea a Bisericii primare” (nr.15).

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

2 Magisteriu
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
„Dragi familii,
nu lãsaþi sã slãbeascã iubirea voastrã
voastrã””
(28 decembrie 2008)
În aceastã duminicã, ce urmeazã Naºterii Domnului, celebrãm
cu bucurie Sfânta Familie din Nazaret. Contextul este cel mai
potrivit, deoarece Crãciunul este, prin excelenþã, sãrbãtoarea
familiei. O dovedesc atâtea tradiþii ºi obiceiuri sociale, mai ales
uzanþa de a se reuni, tocmai în familie, pentru mesele festive ºi
pentru urãrile ºi schimbul de daruri; ºi, cum sã nu observãm faptul
cã în aceste împrejurãri, necazul ºi durerea cauzate de anumite
rãni familiale sunt amplificate? Isus a vrut sã se nascã ºi sã creascã
într-o familie; a avut-o pe Fecioara Maria ca mamã ºi pe Iosif care
l-a îngrijit ca tatã; ei l-au crescut ºi educat cu imensã iubire. Familia
lui Isus meritã într-adevãr titlul de sfântã deoarece este cuprinsã
toatã de dorinþa de a îndeplini voinþa lui Dumnezeu, întrupatã în
prezenþa minunatã a lui Isus.
Pe de o parte este o familie la fel ca toate ºi, drept urmare,
este model de iubire conjugalã, de colaborare, de sacrificiu, de
încredinþare Providenþei divine, de hãrnicie ºi de solidaritate, adicã,
al tuturor acelor valori pe care familia le pãzeºte ºi le promoveazã,
contribuind în mod primar la formarea þesutului fiecãrei societãþi.
În acelaºi timp, Familia din Nazaret este unicã, diferitã de toate,
pentru vocaþia ei singularã legatã de misiunea Fiului lui Dumnezeu.
Tocmai cu aceastã unicitate a sa este indicatã fiecãrei familii, ºi în
primul rând familiilor creºtine, deschizându-le orizontul lui
Dumnezeu, primatul dulce ºi exigent al voinþei sale, perspectiva
Cerului la care suntem destinaþi (...).
Dragi familii, nu lãsaþi sã slãbeascã iubirea, deschiderea spre
viaþã ºi legãturile speciale care unesc cãminul vostru. Cereþi
aceasta constant de la Domnul, rugaþi-vã uniþi, pentru ca
propunerile voastre sã fie luminate de credinþã ºi întãrite de harul
divin pe calea spre sfinþenie. În felul acesta, prin bucuria voastrã
de a împãrtãºi totul în iubire, veþi da lumii o frumoasã mãrturie
despre cât este de importantã familia pentru persoana umanã ºi
pentru societate. Papa stã alãturi de voi, rugându-se Domnului
mai ales pentru toþi cei care în fiecare familie au probleme majore
de sãnãtate, de muncã ºi de singurãtate.
“Sã ne lãsãm cuceriþi ºi transformaþi
de Emanuel, Dumnezeu venit între noi”
(6 ianuarie 2009)
Celebrãm astãzi solemnitatea Epifaniei, manifestarea
Domnului. Sfântul Matei relateazã episodul Magilor care au
ajuns din Rãsãrit cãlãuziþi de o stea, pentru a aduce omagiu
regelui nou-nãscut al iudeilor. De fiecare datã când ascultãm
aceastã relatare suntem impresionaþi de contrastul clar dintre
atitudinea magilor, pe de o parte, ºi cea a lui Irod ºi a iudeilor,
pe de alta.
Evanghelia ne spune cã, auzind cuvintele magilor, “regele Irod
s-a tulburat ºi tot Ierusalimul împreunã cu el” (Mt 2,3). (...) Pentru
ce oare Ierusalimul s-a tulburat? Se pare cã evanghelistul vrea
aproape sã anticipeze care va fi apoi poziþia mai-marilor preoþilor
ºi a sinedriului, dar ºi a poporului în parte, faþã de Isus, în timpul
vieþii sale publice. În mod cert, iese în evidenþã faptul cã
cunoaºterea Scripturilor ºi a profeþiilor mesianice nu îi face pe toþi
sã se deschidã Lui ºi cuvântului Sãu. Ne vine în minte faptul cã, în
preajma pãtimirii, Isus a plâns Ierusalimul pentru cã nu a cunoscut
timpul în care fusese vizitat (cf. Lc 19,44).
Atingem aici unul din punctele cruciale ale teologiei istoriei:
drama iubirii fidele a lui Dumnezeu în persoana lui Isus, care “a
venit la ai sãi ºi ai sãi nu l-au primit” (In 11,11). În lumina întregii
Biblii, aceastã atitudine de ostilitate, sau ambiguitate, sau
superficialitate o reprezintã pe cea a fiecãrui om ºi a “lumii” - în
sens spiritual - când se închide în faþa misterului adevãratului
Dumnezeu, care ne vine în întâmpinare în dezarmanta blândeþe
a iubirii Sale. Isus, “regele iudeilor” (cf. In 18,37), este Dumnezeul
milostivirii ºi al fidelitãþii. El vrea sã domneascã în iubire ºi în adevãr
ºi ne cere sã ne convertim, sã abandonãm faptele rele ºi sã
parcurgem cu hotãrâre calea binelui.
Aºadar, în acest sens, “Ierusalim” suntem noi toþi! Sã ne ajute
Fecioara Maria, care l-a primit cu credinþã pe Isus, sã nu ne
închidem inima în faþa Evangheliei mântuirii. Sã ne lãsãm mai
degrabã cuceriþi ºi transformaþi de El, “Emanuel”, Dumnezeu venit
între noi pentru a ne dãrui pacea sa ºi iubirea sa.
 Pelerin la Vatican 3
Cum va fi 2009,
în viziunea lui Benedict al XVI-lea
„Numai dacã vom rãmâne uniþi cu Isus, noul an va fi bun ºi fericit”, astfel a subliniat Benedict al XVI-lea condiþia sine qua non a unui
2009 „plin de bucurie ºi pace”, în ciuda „dificultãþilor sale inevitabile”. Aceastã urare–povaþã a fost reînnoitã cu ocazia primei audienþe
generale de miercuri, 7 ianuarie, când Sfântul Pãrinte a îndemnat la un reînnoit legãmânt cu Mântuitorul, la reînsufleþirea în noi a
angajamentului de a-i deschide lui Cristos mintea ºi inima, pentru a fi cu adevãrat prietenii sãi.

Mai multã sobrietate ºi solidaritate Însãnãtoºirea economiei necesitã

Aceeaºi povaþã ºi în ultima zi a anului, la recitarea Primelor
Vespere pentru solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria Nãscãtoare
de Dumnezeu, când a amintit de criza socialã ºi economicã
mondialã despre care a spus cã „cere de la toþi mai multã sobrietate
ºi solidaritate spre a veni în ajutor mai ales persoanelor ºi familiilor
aflate în dificultãþi mai mari”. „ªtiu” – a adãugat – „cã organizaþia
Caritas diecezanã ºi celelalte organizaþii de binefacere fac tot
posibilul, dar este necesarã
colaborarea tuturor, pentru cã
nimeni nu se poate gândi cã
ºi-ar putea construi singur
fericirea”.
Dar, a continuat Sfântul
Pãrinte referindu-se la
preocupãrile legate de viitor,
„chiar dacã la orizont apar nu
puþine umbre asupra viitorului
nostru, nu trebuie sã ne fie
teamã”, deoarece „marea
noastrã speranþã de credin-
cioºi este viaþa veºnicã, în
comuniunea lui Cristos ºi a
întregii familii a lui Dumnezeu”. O speranþã care ne dã forþa „de a
înfrunta ºi depãºi toate dificultãþile lumii”.
Cristos, steaua care risipeºte umbrele
crizei ºi ale violenþei
ªi în solemnitatea Epifaniei Domnului, Benedict al XVI-lea
ne-a indicat steaua pe care trebuie s-o urmãm pentru a nu ne
pierde în hãþiºurile actuale, presãrate de capcanele conflictelor,
ale violenþelor ºi ale crizei economice mondiale, amintindu-ne cã
„nu existã umbrã, oricât de densã ar fi, care sã poatã întuneca
lumina lui Cristos”. „De aceea” – a continuat – „cei care cred în
Cristos nu pierd niciodatã speranþa, nici în acest timp, în faþa marii
crize sociale ºi economice care frãmântã umanitatea, în faþa urii
ºi a violenþei distrugãtoare care nu înceteazã sã însângereze multe
regiuni ale pãmântului, în faþa egoismului ºi a pretenþiei omului
de a se erija drept propriul sãu dumnezeu, care duce uneori la
rãsturnãri periculoase ale planului divin cu privire la viaþã ºi la
demnitatea fiinþei umane, cu privire la familie ºi la armonia
creaþiei”.
o nouã încredere
Referindu-se la actuala situaþie internaþionalã, Papa s-a
adresat nu doar credincioºilor, ci ºi conducãtorilor de state. Mai
exact, în discursul rostit pe 8 ianuarie, la întâlnirea cu membrii
Corpului Diplomatic acreditat pe lângã Sfântul Scaun, Suveranul
Pontif a insistat asupra necesitãþii de a le reda speranþa celor
sãraci, „prea multor sãraci ai planetei noastre”, spunându-le
diplomaþilor: „Cum sã nu ne
gândim la atâtea persoane
ºi familii afectate de dificultãþi
ºi de incertitudinile cauzate
de actuala crizã financiarã ºi
economicã la nivel mondial?
Cum sã nu evocãm criza
alimentarã ºi supra-
încãlzirea climei, ce fac ºi
mai anevoios accesul la
hranã ºi apã pentru locuitorii
celor mai sãrace regiuni ale
planetei? Este urgent ca de
acum înainte sã se adopte
o strategie eficace pentru a
combate foametea ºi a facilita dezvoltarea agricolã localã. (…)
Aceasta se poate realiza numai prin punerea în practicã a unei
etici bazate pe demnitatea înnãscutã a persoanei umane”. „ªtiu”
– a continuat Papa – „cât este de exigent, dar nu este o utopie!
Astãzi, mai mult decât ieri, viitorul nostru este în joc, dupã cum ºi
destinul însuºi al planetei noastre ºi al locuitorilor ei, în primul rând
al generaþiilor tinere care moºtenesc un sistem economic ºi un
þesut social foarte compromis”.
În genunchi, lângã Pruncul din iesle
În ultima zi a lui 2008, seara, dupã terminarea Vesperelor ºi a
imnului Te Deum de mulþumire, Papa a ieºit din bazilicã pentru a
vizita monumentala iesle amenajatã în piaþa Sfântul Petru. Acolo,
îngenuncheat, s-a rugat îndelung, iar cine a voit sã înþeleagã, a
vãzut în gestul Papei atitudinea pe care omenirea ar trebui s-o
adopte în anul care a sosit ºi în cei care vor veni, pentru ca soarta
lumii sã fie în mâinile sigure ale Domnului.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Actualitate
Bruxelles: o nouã etapã
a pelerinajului de încredere pe pãmânt
Aproximativ 40.000 de tineri din toatã Europa ºi din alte continente s-au reunit la Bruxelles, în perioada
29 decembrie 2008 - 2 ianuarie 2009, la invitaþia comunitãþii din Taizé, pentru a construi – prin rugãciune ºi meditarea
textelor sfinte – o Europã plinã de încredere.
Dupã Geneva, Zagreb, Milano,
Lisabona, Hamburg, a venit rândul
Bruxellesului sã gãzduiascã cea de-a
XXXI-a întâlnire europeanã a tinerilor,
animatã de comunitatea din Taizé. Întâl-
nirea de la Bruxelles a fost o nouã etapã
din “Pelerinajul de încredere pe pãmânt”
început acum treizeci de ani de fratele
Roger, fondatorul comunitãþii din Taizé.
Aceastã etapã a pelerinajului
urmeazã unei recente întâlniri din Africa,
la Nairobi (Kenya), în perioada 26-30
noiembrie, care a adunat aproximativ
7000 de tineri din 15 þãri africane. Scopul
întâlnirii din Africa a fost acela de a
„contribui la construirea unor relaþii de
fraternitate mai puternice ºi de a trece
peste falsele idei despre ceilalþi, idei
întreþinute de lipsa de contact dintre
popoare ºi de rãnile istoriei”, cum spunea
fratele Alois, în Scrisoarea din Kenya.
În cãutarea scopului existenþei
Scopul întâlnirii de la Bruxelles a fost
descoperirea unui sens mai profund al
existenþei noastre. În faþa lehamitei ºi a
sentimentului de abandon pe care îl
experimenteazã atât de mulþi oameni,
care este izvorul de unde ne putem
adãpa cu viaþã? Tinerii au cãutat „izvorul
unei speranþe pentru ei înºiºi ºi pentru
lumea întreagã, deschizându-se lui
Cristos prin rugãciune ºi prin ascultarea
Cuvântului Sãu, împãrtãºindu-ºi
aspiraþiile ºi fãcând experienþa Bisericii
ca loc de comuniune ºi prietenie”, aºa
cum i-a îndemnat Sfântul Pãrinte
Benedict al XVI-lea, în mesajul transmis
cu aceastã ocazie.
Fiecare zi începea cu o orã de
rugãciune în bisericile sau capelele din
comunitãþile unde tinerii au fost gãzduiþi,
urmatã de un moment de împãrtãºire a
experienþelor. Apoi, grupurile se
îndreptau spre Bruxelles Expo pentru
prânz ºi alte douã momente de
rugãciune. Seara, pe parcursul celei
de-a doua pãrþi a rugãciunii, avea loc o
meditaþie a fratelui Alois ºi rugãciunea
în jurul crucii.
România, pe locul II
În dupã-amiaza zilelor de 30 ºi 31
decembrie, tinerii au avut posibilitatea de a
alege între participarea la un seminar pe
teme teologice sau despre societate, ºi vizita
în partea veche a oraºului Bruxelles sau în
Cartierul European. Nici arta ºi nici muzica
nu au fost uitate. „Cum vãd artiºtii belgieni
fiinþa umanã?” a fost o altã temã de discuþii,
iar corurile de musulmani ºi creºtini din
Congo, America Latinã, ca ºi cele de rromi
au cântat împreunã.
Din arhidieceza de Bucureºti au par-
ticipat circa 150 de tineri. Centrul Diecezan
pentru Pastoraþia tinerilor a organizat
douã autocare, iar Colegiul Sfântul Iosif un
altul. România s-a clasat, ºi anul acesta,
pe locul doi, cât priveºte numãrul de
participanþi. Din România au fost prezenþi
la aceastã întâlnire circa 1800 de tineri.
În timpul întâlnirii de la Bruxelles, fratele
Alois a anunþat cã viitoarea întâlnire europea-
nã va avea loc la Poznan (Polonia( în peri-
oada 28 decembrie 2009 - 1 ianuarie 2010.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
 Actualitate 5
Mã bucur în mod deosebit cã aceastã comunitate organizeazã anual astfel de întâlniri,
care au menirea de a ne provoca sã reflectãm asupra vieþii noastre, la ceea ce suntem,
Mãrturii
pentru a ne conforma învãþãturilor evanghelice. O parte integrantã din vocaþia comunitãþii
din Taizé este cãutarea pãcii ºi a împãcãrii familiei umane. Uniþi în rugãciune, ne-am
rugat pentru creºtini, pentru slujitorii Bisericii, pentru pace în lume, pentru cei care trãiesc
în sãrãcie ºi pentru cei care suferã de foame.
În scrisoarea pe care ne-a adresat-o nouã, tinerilor, fratele Alois ne îndeamnã sã ne
asumãm responsabilitatea propriei vieþi, sã ne lãsãm cãlãuziþi de Duhul Sfânt, iar puþinul
bine pe care-l putem face, sã-l facem.
Pe mine, personal, m-au marcat ºi m-au miºcat în acelaºi timp meditaþiile ºi
învãþãturile, trãite ºi ascultate. Mã consider norocos cã am avut ocazia sã particip la
aceastã întâlnire; pentru acest lucru îi mulþumesc lui Dumnezeu!
PAUL BALINT

Întâlnirile de iarnã de la Taizé sunt

momente speciale ºi unice, în care
redescoperi ceea ce ai mai bun în tine:
credinþa, speranþa, ca o luminã care nu
Pentru mine a fost prima participare la o întâlnire se stinge niciodatã. Înveþi sã fii mai bun
europeanã alãturi de Comunitatea Taizé, iar prima cu cei din jurul tãu, apreciezi ceea ce ai
impresie este legatã de începutul momentul de rugãciune ºi înveþi sã preþuieºti. Cea mai mare
comunã. Speram sã gãsesc aceeaºi liniºte ca ºi la provocare pentru mine o reprezintã sã
întâlnirile de rugãciune în stil Taizé la care am participat fiu un mesager al credinþei ºi speranþei,
la Bucureºti, dar era o forfotã continuã, un zumzet în zeci sã duc mai departe pelerinajul “de
de limbi, semne necontenite între tinerii ce se cunoºteau încredere pe pãmânt”, descoperit la
de mult sau abia se cunoscuserã. Îmi era imposibil sã fac Zagreb, continuat la Geneva ºi Bruxelles.
o rugãciune profund interioarã, profund personalã. Am NICOLETA DUÞESCU
NICOLETA DUÞESCU,, Piteº
Piteºtiti
renunþat … ºi am privit în jur… deodatã mi-am dat seama
cã in jurul meu era o pace activã, ce depãºea marginile
liniºtii, ce mã inunda fãrã sã vreau. ªoaptele din jur au
devenit insesizabile ºi miºcarea din întreaga salã a devenit
atât de palidã, parcã miile de suflete trãiau aceeaºi viaþã, vorbeau aceeaºi limbã, aveau
aceleaºi emoþii.
Pentru mine, la Bruxelles, Taizé a devenit un sentiment, o lecþie de viaþã ºi de deschidere.
M-am întors acasã un om bogat, dincolo de experienþa culturalã ºi de prieteniile
legate trãisem pacea, o pace accesibilã tuturor, o liniºte ce ºi astãzi cântã în mine.
MARIA LUNGU
6 Din viaþa Arhidiecezei

PS Cornel Damian a celebrat Naºterea Domnului în parohia

Sfântul Anton din Bucureºti
Miercuri, 24 decembrie, Preasfinþitul Cornel Damian a celebrat Sfânta Liturghie a Naºterii
Domnului în parohia romano-catolicã Sfântul Anton din Bucureºti. Alãturi de Excelenþa Sa au
concelebrat pãrintele Gabriel Popa, secretarul Înaltpreasfinþitului Ioan Robu, pãrintele Petru Dâm
ºi parohul comunitãþii, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi.
În procesiunea de la începutul Sfintei Liturghii, o fetiþã de cinci ani a purtat statueta Pruncului
Isus pe care i-a înmânat-o Preasfinþitului Cornel în momentul în care a ajuns în faþa ieslei, iar
episcopul l-a aºezat pe Pruncul Isus în iesle. Apoi, episcopul ºi preoþii s-au îndreptat spre altar
ºi au început Sfânta Liturghie.
În timpul predicii, Preasfinþitul Cornel ne-a vorbit despre naºterea istoricã a Fiului lui Dumnezeu din
Fecioara Maria, naºtere ce s-a petrecut acum 2000 de ani la Betleem, insistând asupra faptului cã noi
nu celebrãm ziua de naºtere a lui Cristos, ci misterul naºterii sale. O altã temã abordatã de episcop
pe timpul predicii a fost lumina. „Lumina adusã de Cristos prin naºterea sa, spunea Preasfinþitul, nu este o luminã ornamentalã pe care o vedem
în brazii de Crãciun sau pe strãzile din oraº, ci este lumina ºi pacea din sufletele noastre, care ne face sã gustãm bucuria Crãciunului”.
La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele paroh Liviu Bãlãºcuþi a mulþumit Excelenþei Sale pentru cã a ales sã celebreze sãrbãtoarea
Naºterii Domnului în parohia Sfântul Anton, subliniind cã prezenþa episcopului este un frumos dar de Crãciun pentru întreaga comunitate.
Pr
Pr.. PETRU DÂM

Misionari pentru Kenya

Miercuri, 14 ianuarie, trei preoþi din Arhidieceza de Bucureºti au plecat în

misiunea românã din Maikona (Kenya) din dieceza de Marsabit.
Pãrintele Cristian Piºta, care a fost vicar în parohia Sfânta Maria a Harurilor
(Bãrãþia), va sta pânã în luna mai în Tanzania pentru a se familiariza cu limba
swahili. Dupã aceastã perioadã va rãmâne pentru un timp nedeterminat în
misiunea românã din Maikona.
Pãrintele Liviu Marian Bulai, vicar în parohia Sacré Coeur, ºi pãrintele Eusebiu
Gabor, vicar la Catedrala Sfântul Iosif, au plecat pentru trei luni într-o experienþã
misionarã, în aceeaºi diecezã din Kenya.
Pãrinþii misionari ne-au asigurat cã ne vor trimite veºti despre activitatea lor de
acolo. Celor trei le dorim tot harul ºi binecuvântarea Celui care i-a chemat la apostolatul misionar.
(A.C.)

„Prânzul de Crãciun” oferit de membrii Comunitãþii Sant’Egidio

Comunitatea Sant’Egidio,
la 40 de ani de la fondare
Vineri, 9 ianuarie, Biblioteca Academiei Române din Bucureºti
a gãzduit o conferinþã organizatã de Comunitatea Sant’Egidio
prezentã în România, cu prilejul aniversãrii a 40 de ani de la
fondarea Comunitãþii, la Roma, în 1968. Manifestarea a avut ca
temã: „Cãile unei prietenii fãrã frontiere: imagini, mãrturii ºi
perspective ale unor bãrbaþi ºi femei, prieteni ai celor sãraci ºi
cãutãtori ai pãcii, într-o lume complexã”.
Domnul Albero Quattrucci, din partea Comunitãþii Sant’Egidio,
prezentând câteva din acþiunile Comunitãþii, a amintit de cea
de-a XXII-a Întâlnire Internaþionalã
„Oameni ºi religii” care a avut loc la
Bucureºti în 1998, precum ºi de
tradiþionalul „Prânz de Crãciun”. De
26 de ani, în ziua de Crãciun, uºile
bazilicii Santa Maria in Trastevere din
Roma se deschid pentru a gãzdui
celor singuri ºi sãraci. „Crãciunul este o sãrbãtoare a familiei,
iar prin acest prânz Comunitatea noastrã vrea sã devinã o
familie pentru cei care nu mai au una”, a explicat domnul
Quattrucci. La primul “Prânz de Crãciun”, din 1982, bazilica
Santa Maria in Trastevere a gãzduit doar douãzeci de
persoane. La Crãciunul din 2008, au participat circa 900 de
persoane, a mai arãtat domnul Quattrucci.
Astãzi, Comunitatea Sant’Egidio este o miºcare de laici la
care aderã peste 60.000 de persoane ºi este implicatã în vestirea
Evangheliei ºi în opere de caritate la Roma (Italia) ºi în peste 70
de þãri de pe diferite continente. Diferitele comunitãþi, rãspândite
în lume, împãrtãºesc aceeaºi spiritualitate ºi aceleaºi
fundamente: rugãciunea,
solidaritatea cu sãracii,
trãitã ca serviciu voluntar ºi
gratuit; ecumenismul, trãit
ca prietenie; dialogul, ca
drum al pãcii ºi al
colaborãrii între religii.
 Din viaþa Arhidiecezei 7
O delegaþie a Arhidiecezei participã la
Cea de a VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor de la Ciudad de Mexico

În perioada 14-18 ianuarie are loc, la Ciudad de Mexico, ediþia a ºasea a Întâlnirii Mondiale a
Familiilor. La aceastã Întâlnire Biserica Catolicã din România va fi reprezentatã de o delegaþie a
Arhidiecezei noastre împreunã cu o familie din Oradea. Delegaþia Arhiepiscopiei de Bucureºti este
formatã din douã familii – una din Bucureºti ºi una din Brãila -, însoþite de trei preoþi. Delegaþia este
condusã de episcopul auxiliar al Arhidiecezei, Preasfinþitul Cornel Damian, responsabil cu pastoraþia
familiilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România.
Prima Întâlnire Mondialã a Familiilor a avut loc la Roma în anul 1984. Din anul 1997 Întâlnirile au
fost reluate, desfãºurându-se o datã la trei ani: la Rio de Janiero (1997), la Roma (2000), cu ocazia
Marelui jubileu), la Manila (2003), la Valencia (2006), la Ciudad de Mexico (2009).
Moto-ul întâlnirii din capitala Mexicului este „Familia, formatoare a valorilor umane ºi creºtine”,
ºi aratã atenþia Bisericii Catolice faþã de familie ºi cãsãtorie. Întâlnirea se desfãºoarã în trei etape: un
congres teologico-pastoral, un festival al mãrturiilor ºi Sfânta Liturghie de încheiere, la sanctuarul
Maicii Domnului de la Guadalupe. La congresul teologico-pastoral vor fi abordate „luminile ºi umbrele” familiei în lumea contemporanã,
precum ºi politicile familiale, cu aspectele lor pozitive ºi negative.
Logo-ul oficial al întâlnirii este format din patru siluete umane, simbol al unei familii, siluete ce traseazã conturul a trei inimi. Logo-ul
mai conþine simbolul unei cruci ºi al unui glob pãmântesc. Organizatorii au explicat cã prin acest logo au dorit sã reprezinte iubirea ce
izvorãºte din familie, simbolizatã de cele trei inimi, ºi care este luminatã de credinþã, reprezentatã de cruce. Crucea este semn al prezenþei
lui Dumnezeu care susþine unitatea familiei, semnul prezenþei lui Cristos care dã forþã, luminã ºi viaþã. Cele trei inimi reprezintã familia
unitã de iubire ºi de relaþii. Atitudinea membrilor familiei este una de încredere ºi de bucurie în Domnul.
Cele trei elemente – familia, inima, crucea – au ca bazã o elipsã care înfãþiºeazã lumea, cu scopul de a reprezenta o fraternitate globalã.
Unitã de iubire ºi de credinþã, aºa cum este reprezentatã în logo, familia este temelie a dezvoltãrii autentice a tuturor valorilor umane ºi
creºtine, respectiv a dezvoltãrii integrale a persoanei.
Familia este în lume, dar o depãºeºte, tocmai pentru cã trãieºte valorile umane ºi creºtine. Un
detaliu care meritã menþionat: mama din logo este însãrcinatã, ceea ce reprezintã viaþa, prima
din valorile fundamentale promovate, protejate ºi celebrate de familie. Culoarea verde care
compune imaginea semnificã speranþa în viitorul familiei, fiind ºi ºi culoarea oficialã a Mexicului.
Icoana întâlnirii a fost prezentatã întâia oarã la Valencia, în 2006, ºi înfãþiºeazã Familia din
Nazaret, ca model pentru familiile creºtine. În ea este reprezentat episodul biblic al întoarcerii de
la Ierusalim la Nazaret, dupã regãsirea lui Isus în templu, pe când avea vârsta de 12 ani. Sfântul
Iosif îl poartã pe umeri pe Isus, care priveºte la Mama sa, Fecioara Maria. În timpul cãlãtoriei
Maria desfãºoarã sulul pe care sunt scrise cuvintele care desemneazã misunea Fiului sãu: „Duhul
Domnului este peste mine, cã Domnul m-a trimis sã vestesc...” (Is 61,1-2).
Pe chipul sfântului Iosif se oglidesc trãsãturile slujitorului lui Yahve, fiind o pregãtire simbolicã
la ceea ce avea sã se împlineascã în Isus, Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa pãcatele lumii
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Celebrare ecumenic
ecumenicãã în Catedrala Sfântul Iosif

Sâmbãtã, 24 ianuarie, ora 16.00, va avea loc în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti o celebrare
ecumenicã, în cadrul Octavei de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor. În timpul acestei celebrãri,
va lua cuvântul un reprezentant al Bisericii Reformate din Bucureºti.
Octava de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor va începe, conform tradiþiei, la 18 ianuarie,
ºi se va încheia la 25 ianuarie. În acest an, Sãptãmâna de rugãciune are ca temã „Sã fie una în
mâna ta” (Ez 37,17). Textul broºurii dedicate acestui eveniment a fost tradus ºi publicat la Editura
Presa Bunã a Episcopiei de Iaºi ºi este disponibil ºi în format electronic, pe site-ul Episcopiei de
Iaºi, la adresa www.ercis.ro/biblioteca/sruc2009.asp .
În aceastã Sãptãmânã, creºtinii sunt invitaþi ca prin rugãciune, dialog ºi iniþiative ecumenice,
sã se îndrepte tot mai mult spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: „Ca toþi sã fie
una, precum tu, Tatã eºti în mine ºi eu în tine” (In 17,21).
(A.C.)
(A.C
8 Biserica în lume

Criza economicã Contracep tivele cauzeazã avort ºi cancer

„cere de la toþi mai
multã cumpãtare
ºi solidaritate”
În ultima zi a anului trecut, în
cadrul unei ceremonii din Bazilica
Sfântul Petru care a inclus primele
vespere pentru sãrbãtoarea din
1 ianuarie a Mariei, Mama lui
Dumnezeu, ºi intonarea unui Te
Deum ca recunoºtinþã pentru harurile din 2008, Sfântul Pãrinte
i-a invitat pe creºtini sã nu se teamã, în ciuda umbrelor
economice care planeazã asupra anului 2009. „Acest an se
încheie cu conºtientizarea unei crize sociale ºi economice în
creºtere, care acum afecteazã o lume întreagã. Deºi la orizont
se întrevãd nu puþine umbre asupra viitorului nostru, nu
trebuie sã ne fie fricã”, a spus Sfântul Pãrinte.
„Marea noastrã speranþã, ca persoane care cred, este
viaþa veºnicã în comuniune cu Cristos ºi cu întreaga familie a
lui Dumnezeu. Aceastã mare speranþã ne dã tãria sã
înfruntãm ºi sã depãºim dificultãþile vieþii din aceastã lume”.
Papa a amintit cã „prezenþa maternã a Mariei ne asigurã cã
Dumnezeu nu ne abandoneazã niciodatã, dacã noi ne
încredinþãm Lui ºi urmãm învãþãturile Sale. Mariei, aºadar,
cu afecþiune ºi încredere filialã, îi prezentãm aºteptãrile ºi
speranþele, precum ºi temerile ºi dificultãþile pe care le purtãm
în inimã, în timp ce ne luãm rãmas bun de la anul 2008 ºi ne
pregãtim sã primim anul 2009".
Suveranul Pontif a mai afirmat cã actuala crizã economicã
„cere de la toþi mai multã cumpãtare ºi solidaritate pentru a
veni în ajutor în special persoanelor ºi familiilor mai greu
încercate”.
Contraceptivele
L‘Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, a provocat o adevãratã
furtunã în mass-media europeanã printr-un articol în care prezintã
efectele abortive ºi cancerigene ale contraceptivelor hormonale. Articolul
prezintã un raport al Federaþiei Internaþionale a Asociaþiilor Medicale
Catolice (FIAMC), realizat pentru a 40-a aniversare a Enciclicei Humanae
vitae, document al Papei Paul al VI-lea care a reafirmat învãþãtura
catolicã despre controlul artificial al naºterilor.
Pedro Jose Maria Simon Castellvi, preºedintele FIAMC, a scris cã
„mijloacele contraceptive violeazã cel puþin cinci drepturi importante:
dreptul la viaþã, dreptul la sãnãtate, dreptul la educaþie, dreptul la
informare (rãspândirea lor se face în detrimentul informaþiei privind
resursele naturale) ºi dreptul la egalitate între sexe (povara contracepþiei
cade mai ales asupra femeilor)”.
Raportul este o analizã a datelor ºtiinþifice asupra efectelor pilulei ºi
include trei sute de citaþii bibliografice, majoritatea din reviste medicale
de specialitate. Raportul „demonstreazã clar” cã pilulele hormonale de
control al naºterilor, anovulatoare, cu dozã scãzutã, acþioneazã nu doar
prin prevenirea ovulaþiei ci ºi prin provocarea morþii unui copil existent
deja pe peretele uterin”.
Raportul mai aratã cã Agenþia Internaþionalã pentru Cercetarea
Cancerului, o agenþie a Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, declara în
iulie 2005 cã preparatele orale combinate cu estrogeni ºi progesteroni
întâlnite în pilulele de control al naºterilor sunt clasificate într-un grup
de agenþi cancerigeni. „... dacã se pune problema reglãrii fertilitãþii, nu
acestea sunt produsele necesare. Mijloacele naturale de reglare a
fertilitãþii, PFN sau Planificarea Familialã Naturalã, sunt la fel de eficiente
ºi, în acelaºi timp, respectã persoana”, a scris Castelvi.

Ca sã aibã viaþã, iniþiativa pro-life a Episcopului Sgreccia

Episcopul Elio Sgreccia este una dintre personalitãþile de seamã în domeniul bioeticii. A scris cãrþi de
bioeticã ºi a fondat Institutul de Bioeticã din cadrul Universitãþii Catolice din Roma. Pânã la 17 iunie 2008
a fost preºedinte al Academiei Pontificale pentru Viaþã, când, pe motive de vârstã, ºi-a prezentat demisia
din aceastã funcþie.
Dupã retragerea din lumea academicã, a pus bazele fundaþiei Ut Vitam Habeant (Ca sã aibã viaþã
cf. In 10,10), al cãrei scop este „rãspândirea adevãrului în slujirea pastoralã a vieþii. Este o iniþiativã spiritualã,
pastoralã, nu politicã, dar indirect, scopul ei este educarea conºtiinþelor”. Fundaþia reuneºte experþi în legislaþie, în bioeticã ºi filozofie
care sã-i sprijine pe preoþi ºi pe laici în munca lor educaþionalã în parohii ºi în comunitãþile creºtine, ºi pe toþi aceia care au “motivaþii
profunde pentru un proiect de viaþã, de iubire ºi de dãruire de sine”.
Fundaþia, care are sediul în Dieceza de Roma, va rãspândi informaþii despre “numeroasele probleme complexe ale bioeticii, ce
ating toate vârstele ºi diferite situaþii: comportament de risc în adolescenþã, recurgerea la avort chirurgical sau chimic, rãspândirea
pornografiei, drogurile, alcoolismul ºi comportamentul violent”. Se urmãreºte de asemenea “asigurarea unei slujiri particulare” pentru
cuplurile de logodnici care se pregãtesc pentru cãsãtorie, pentru a-i informa despre problemele legate de procreare “în lumina
ºtiinþei ºi a adevãrului despre om, ºi a credinþei revelate”. Cu privire la eutanasie, munca fundaþiei va urmãri creºterea conºtiinþei
privind datoria de a asigura o îngrijire adecvatã bolnavilor, bãtrânilor ºi muribunzilor, ºi opunerea la tendinþa spre “o mentalitate
utilitaristã de izolare ºi abandon” care caracterizeazã miºcarea în favoarea eutanasiei.
 Biserica în lume 9
20 de misionari uciºi în 2008
Agenþia Fides a Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor informeazã cã faþã de cele
21 de morþi violente înregistrate în 2007, numãrul misionarilor uciºi în 2008 a scãzut. Lista celor 20 de
misionari uciºi în 2008 include un arhiepiscop, câþiva preoþi, precum ºi persoane consacrate ºi laici.
Persoanele din aceastã listã nu sunt catalogate ca martiri dat fiind cã doar unele au fost victimele
urii faþã de credinþã, iar celelalte au murit din alte motive; în plus, decizia identificãrii martirilor nu
þine de acest dicaster. Fides afirmã cã trebuie sã ne rugãm pentru cei care au murit „ [...] fãrã sã le fie teamã sã îºi riºte zilnic vieþile,
adesea în situaþii de suferinþã, sãrãcie ºi tensiune, pentru a oferi celor din jurul lor forþa vitalã a speranþei creºtine”.
Asia a fost continentul cu cele mai multe morþi violente în 2008, inclusiv a Arhiepiscopului Paulos Faraj Rahho de Mosul, ucis în
Irak. De asemenea, trei preoþi ºi un laic au murit în India ºi câte un preot a fost ucis în Sri Lanka, Filipine ºi Nepal. Cinci preoþi au fost uciºi
în Americi: doi în Mexic, unul în Venezuela, unul în Columbia ºi unul în Brazilia. Africa a pierdut cinci misionari prin morþi violente. Doi
preoþi iezuiþi ºi-au pierdut vieþile în Rusia la sfârºitul anului trecut.
Referindu-se la semnificaþia Anului Paulin 2008-2009 pentru misionari, Fides afirmã cã „aceeaºi iubire care l-a condus pe Paul sã
sufere în atâtea circumstanþe pe care doar printr-un eufemism le-am putea descrie ca neconfortabile [...] acum continuã sã inspire
bãrbaþi ºi femei de pe tot globul în întâlnirea cu semenii lor, în numele lui Cristos, Mântuitorul ºi Rãscumpãrãtorul omenirii”.

Ziua Copilãriei Misionare Operaþiunea Speranþa

Superiorul Comunitãþii din Taizé a anunþat

În fiecare an, în
cã în anul 2009 va tipãri ºi va distribui 1 milion
solemnitatea Epifaniei, se
de Biblii catolice în China. Aceastã iniþiativã a
celebreazã Ziua Copilãriei
Misionare, care este o fost fãcutã cunoscutã de fratele Alois Loser la
bunã ocazie de a evi- încheierea celei de-a 31-a Întâlniri europene de
denþia rolul important al tineret organizatã de aceastã Comunitate, care
copiilor ºi al adolescenþilor s-a desfãºurat în perioada 28 decembrie 2008
în rãspândirea Evanghe- - 1 ianuarie 2009, la Bruxelles. Comunitatea va
liei ºi în gesturile de tipãri 200.000 de Biblii complete ºi 800.000 de
solidaritate faþã de cãrþi cuprinzând Noul Testament ºi Psalmii.
semenii lor mai nevoiaºi, Pentru aceasta se va folosi traducerea catolicã
a spus pe 6 ianuarie a Bibliei, încheiatã de Studium Biblicum
Sfântul Pãrinte. Franciscanum din Hong Kong în 1968.
Episcopul francez Charles de Forbin Janson, iniþiatorul Zilei Copilãriei Textele vor fi tipãrite la Nanjing, China, ºi de
Misionare, le cerea copiilor doar atât: sã recite zilnic rugãciunea Bucurã-te, acolo vor fi distribuite în mai multe etape în
Marie ºi sã dea un bãnuþ pe lunã. De atunci, miracolul solidaritãþii din lumea întreaga þarã. “Cuvântul lui Dumnezeu ne uneºte
copilãriei se repetã an de an, iar Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare a mai puternic decât ne despart diviziunile, a spus
ajuns în nu mai puþin de 110 þãri. fratele Alois. Comunitatea din Taizé va suporta
Sora Maria Teresa Crescini, timp de 25 de ani responsabilã cu costurile tipãririi, numind aceastã acþiune
animaþia misionarã la Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare, a spus cã Operaþiunea Speranþa. Nu este pentru prima
solidaritatea copiilor transmite mesajul “cã în lume, în ciuda rãzboaielor, oarã când Comunitatea din Taizé suportã
a urii ºi distrugerilor, existã copii minunaþi care se intereseazã, zi de zi, de costurile tipãririi ºi distribuirii de Biblii.
alþi copii pe care nu îi cunosc, pentru cã sunt departe. Opera Sfintei Copilãrii La sfârºitul Conciliului Vatican II, Comunitatea,
a primit în acest an 28 de milioane de dolari de la copii, pe care aceºtia rãspunzând unei cereri din partea Episcopilor din
i-au obþinut prin mijloace pe care ei înºiºi le-au inventat. În Africa, de America Latinã, a
exemplu, copiii au decojit arahide ºi din ceea ce au câºtigat, au trimis tipãrit 1 milion de Biblii
370.000 de euro. Cei din Asia, apoi, au adunat împreunã un milion de în spaniolã ºi 500.000
dolari”. în portughezã. În 1989,
Ea a arãtat cum se poate explica celor mici importanþa misiunii: „Pãrinþii, comunitatea a tipãrit
învãþãtorii, animatorii de pe lângã parohii, cateheþii în special, trebuie sã de asemenea în 1 mili-
dezvolte în copii deschiderea la solidaritate, care în cele din urmã îºi are on de exemplare ale
rãdãcinile în Sacramentul Botezului: odatã cu Botezul, noi toþi am fost altoiþi pe Noului Testament în
solidaritatea lui Cristos care s-a jertfit pe sine pentru noi. A-i educa pe copii la limba rusã, pentru Bi-
spiritul misionar înseamnã a face sã înfloreascã sãmânþa care a fost sãditã la serica Ortodoxã Rusã.
Botez în inima lor”. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta Scripturã

Duminica a II-a de peste an

Ioan stãtea cu doi dintre ucenicii sãi. Îndreptându-ºi privirea spre Isus, care trecea, a zis:
„Iatã Mielul lui Dumnezeu”. Cei doi ucenici… l-au urmat pe Isus. Isus, întorcându-se ºi
vãzându-i cã merg dupã el, le-a zis: „Pe cine cãutaþi?” Iar ei au rãspuns: „Rabbi, unde locuieºti?”
El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”. Au mers deci ºi au vãzut unde locuia; ºi au rãmas la el în ziua
aceea. Andrei… l-a întâlnit pe fratele sãu, Simon, cãruia i-a zis: „L-am aflat pe Mesia, ceea
ce înseamnã Cristos”. Andrei l-a dus pe fratele sãu la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eºti
Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, adicã Petru” (In 1,35-42).

Botezul pe care Isus l-a primit în râul Iordan a însemnat pentru El recunoaºterea publicã a
mesianitãþii cu care a fost învestit, mesianitate care obþinea, cu preþul jertfirii de sine a Fiului
Preaiubit, eliberarea fiecãrui om de orice fel de sclavie. Cei doi ucenici ai lui Ioan trebuie sã fi
înþeles acest lucru în momentul în care ºi-au auzit învãþãtorul proclamându-L pe Cel care
trecea, drept Mielul lui Dumnezeu. Ceea ce a urmat este definit în cele trei verbe, a veni, a
vedea ºi a rãmâne cu El. Mai precis, doar atunci când cei doi ucenici ai lui Ioan au mers
împreunã cu El, au vãzut unde locuia ºi au rãmas cu El, le-a fost permis sã descopere cã este
Mesia. Aºadar, nimeni nu poate descoperi cine este Isus dacã nu merge împreunã cu El, dacã nu vede unde locuieºte ºi dacã nu rãmâne
cu El. Dar, pentru a-L întâlni pe Isus ºi a descoperi mesianitatea sa eliberatoare, este necesarã de multe ori o mediere. Într-adevãr, cei doi
ucenici au mers cãtre Isus doar în urma mãrturiei lui Ioan Botezãtorul, iar Petru a venit la Isus doar în urma mãrturiei date de fratele sãu,
Andrei. Aceastã remarcã ne permite sã scoatem în evidenþã un aspect important al dinamicii vieþii religioase – O!, cât de important
pentru timpurile noastre – ºi anume: întâlnirea celor din jurul nostru cu Isus Cristos depinde de cele mai multe ori de mãrturia pe care noi
o dãm cu privire la El. Abia acum înþelegem cât de importantã este mãrturia vieþii noastre creºtine. O bunã mãrturie atrage oamenii cãtre
Cristos, în timp ce o mãrturie negativã venitã din partea unui creºtin îi îndepãrteazã pe oameni de Cristos.

În lectura a doua a acestei duminici sfântul Pavel (Paul) ne Fraþilor, trupul nu este pentru desfrânare; el este pentru Domnul ºi
indicã una din sclaviile de care Moartea ºi Învierea glorioasã a Domnul pentru trup. Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul Isus, ne va
lui Isus Cristos ne-a eliberat. Este vorba de sclavia pornirilor învia ºi pe noi cu puterea sa. Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt
(instinctelor) dezordonate ale trupului. Apostolul a înþeles bine cã mãdulare ale lui Cristos? Cine e unit cu Domnul formeazã un singur
în instinctele trupului se aflã o putere de „înrobire”, de „moarte”, duh cu el... Nu ºtiþi voi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care
putere pe care doar Duhul lui Cristos înviat o poate transforma în locuieºte în voi, care v-a fost dat de Dumnezeu, ºi cã voi nu sunteþi ai
cauzã de preamãrire a lui Dumnezeu. Într-adevãr, un trup care voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Preamãriþi-l, aºadar,
altãdatã era „sclav” al desfrânãrilor poate, prin lucrarea Duhului pe Dumnezeu în trupul vostru (1Cor 6,13-15.19-20).
de înviere a lui Isus Cristos ºi prin supunerea faþã de Dumnezeu,
sã ajungã sã rãspundã vocaþiei sale cu toatã libertatea ºi sfinþenia. Mai mult, o astfel de trãire în libertate ºi sfinþenie a vocaþiei trupului
este în sine o laudã pe care omul o aduce Creatorului, iar pentru cei din jur este o bunã mãrturie care orienteazã cãtre Cristos.

Duminica a III-a de peste an

Dupã ce l-au arestat pe Ioan Botezãtorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia
împãrãþiei lui Dumnezeu. El spunea: „Timpul s-a împlinit; împãrãþia lui Dumnezeu este
aproape: convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie!” Trecând pe malul Lacului Galileii, a vãzut pe
Simon ºi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, cãci erau pescari. Isus le-
a zis: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”. Lãsându-ºi îndatã mrejele, ei l-au
urmat… (Mc 1,14-20).

Sfântul evanghelist Marcu ne prezintã, imediat dupã Botezul lui Isus în râul Iordan ºi dupã
ispitirea sa în pustiu, un foarte scurt rezumat al începutului activitãþii sale publice în calitatea sa
de Mesia (Cristos). Activitatea publicã a debutat imediat dupã „ieºirea din scenã” a lui Ioan
Botezãtorul ºi a constat în vestirea sosirii, în persoana sa, a Împãrãþiei lui Dumnezeu, Împãrãþie
din care poate face parte oricine se converteºte ºi crede în evanghelie. Chemarea primilor
ucenici, care a urmat acestei vestiri, impresioneazã prin spontaneitatea cu care cei patru fraþi
– Petru ºi Andrei ºi respectiv Iacob ºi Ioan – rãspund apelului lui Isus. Faptul de a-ºi lãsa îndatã mrejele ºi a-l urma pe Cristos poate însemna,
pe de-o parte, cã ei sunt dispuºi sã înceapã munca de convertire ºi sã creadã în evanghelie ºi, pe de altã parte, sã devinã împreunã cu Isus
 Sfânta Scripturã 11
pescari de oameni, adicã sã participe la lucrarea de vestire a Împãrãþiei lui Dumnezeu astfel încât tot mai mulþi oameni sã aibã parte de Ea.
Astfel, atât chemarea cât ºi rãspunsul acestor primi ucenici au caracter exemplar pentru oricare ucenic al lui Cristos.

Cele câteva fraze care alcãtuiesc lectura a doua a acestei duminici sunt Fraþilor, trebuie sã vã spun: timpul este scurt. Pe viitor,
marcate de un ton alert care nu doar impresioneazã pe cititor (ascultãtor) ci cei ce au soþii sã trãiascã în aºa fel ca ºi cum nu le-ar
chiar îl ºi deruteazã puþin. Cheia de înþelegere a acestui fragment este propoziþia avea; cei ce plâng ca ºi cum n-ar plânge, cei ce se
din versetul 29, timpul este scurt, ºi îi avertizeazã pe destinatarii mesajului sã bucurã ca ºi cum nu s-ar bucura, cei ce cumpãrã ca ºi
adopte o distanþare faþã de orice realitate pãmânteascã de vreme ce se aflã cum n-ar stãpâni, cei ce se folosesc de aceastã lume ca
în ajunul (în preajma) unui eveniment de rãscruce pentru viaþa lor. (Distanþarea ºi cum nu s-ar folosi de ea, cãci lumea, aºa cum o vedem
de realitãþile pãmânteºti nu înseamnã în acest caz desconsiderarea lor, de noi, este trecãtoare (1 Cor 7,29-31).
vreme ce în capitolele precedente sfântul Pavel se pronunþa clar asupra, de
exemplu, valorii vieþii de familie etc.) Evenimentul presupus de apostol este întâlnirea cu Domnul sau cu Împãrãþia Lui, întâlnire care îl
aºeazã pe ucenic în contextul acelei realitãþi care îi desãvârºeºte existenþa ºi, mai mult, o face sã transceandã temporalitatea.

Duminica a IV-a de peste an

IV-a

Însoþit de ucenicii sãi, Isus a sosit la Cafarnaum. Aici, fiind zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã
ºi a început sã înveþe… În sinagoga lor era un om stãpânit de un duh necurat, care a început sã
strige: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne pierzi? Eu ºtiu cine eºti: Sfântul lui Dumnezeu!”
Atunci, Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci ºi ieºi din omul acesta!” Duhul necurat l-a scuturat cu
putere ºi a ieºit din el, scoþând un strigãt puternic. Toþi au rãmas înmãrmuriþi ºi au început sã se
întrebe unii pe alþii: „Ce înseamnã aceasta? Iatã o învãþãturã nouã, vestitã cu autoritate, el
porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se supun!” ªi faima lui s-a rãspândit cu repeziciune
în toate împrejurimile Galileii (Mc 1,21-28).

Textul evanghelic al acestei duminici se aflã într-o fireascã continuitate cu cel de duminica
trecutã. Dacã atunci Isus Cristos vestea ºi actualiza prin persoana sa prezenþa Împãrãþiei lui
Dumnezeu în lume, acum, prin gestul eliberãrii unui posedat de diavolul care îl înrobea, El
începe sã punã în aplicare programul mesianic. Acest program presupune îndepãrtarea oricãrei
realitãþi înrobitoare (demonice) ºi instaurarea Împãrãþiei lui Dumnezeu. Semnificativ, pentru
episodul nostru, este faptul cã exorcismul înfãptuit de Isus Cristos este precedat de învãþãtura
pe care El o dã în sinagogã. Or, atât învãþãtura cât ºi exorcismul sunt percepute de cei de faþã ca fiind înfãptuite cu autoritate. Prin urmare,
însãºi evanghelia predicatã de Isus comportã în sine o forþã eliberatoare câtã vreme este asumatã ºi trãitã. ªi mai semnificativ este faptul
cã evenimentul relatat are loc în zi de sâmbãtã. Or, semnificaþia profundã acestei zile în care Dumnezeu ºi-a încheiat creaþia ºi s-a
odihnit, constã în aceea cã, odatã cu instaurarea Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi a eliberãrii de orice înrobire demoniacã, Isus Cristos le oferã
tuturor membrilor Împãrãþiei Sale acea odihnã ºi pace de care au nevoie.

Interpretarea clasicã a acestui fragment al epistolei pauline are tendinþa sã Fraþilor, eu aº vrea sã vã vãd fãrã de griji. Cel
prezinte cãsãtoria ca pe un obstacol în calea unirii desãvârºite cu Dumnezeu. necãsãtorit se îngrijeºte de cele ce sunt ale Domnului,
Soþul ºi soþia ar fi împãrþiþi: ei nu se pot dãrui în întregime lui Dumnezeu atâta cum sã-i placã Domnului. Cel cãsãtorit însã se
vreme cât trebuie sã se ocupe de lucrurile pãmânteºti datorate celuilalt. Curentele îngrijeºte de cele lumeºti, cum sã-i placã femeii. Astfel
recente ale spiritualitãþii conjugale au început sã conteste aceastã interpretare. el este împãrþit. Tot aºa femeia nemãritatã ºi fecioara
Într-adevãr, fãcând o comparaþie între 1Cor 7 ºi Ef 5 nu mai putem interpreta se îngrijesc de cele ce sunt ale Domnului, sã fie sfinte
fragmentul nostru în sensul cã viaþa de cãsãtorie ar fi un obstacol în calea cu trupul ºi cu sufletul, pe când femeia cãsãtoritã se
perfecþiunii iubirii faþã de Domnul. Pentru un soþ preocuparea faþã de lucrurile îngrijeºte de cele lumeºti, cum sã-i placã bãrbatului.
pãmânteºti cu scopul de a plãcea soþiei nu este un rãu. Este o datorie; este un Aceasta o spun în interesul vostru, nu ca sã vã întind o
mod de a-l iubi pe Domnul. Alãturi, însã, de viaþa de cãsãtorie trebuie acceptat ºi cursã, dar vã învãþ ceea ce este bine ºi ca sã-i puteþi
respectat celibatul ca fiind un dar al lui Dumnezeu întocmai ca ºi cãsãtoria. sluji Domnului fãrã piedici (1Cor 7,32-35).
Motivele pe care apostolul le dã cu privire la caracterul privilegiat al celibatului
rezidã atât în situaþia escatologicã, cât ºi în prezent, cãci, încã de pe acum, a fost inauguratã de cãtre Cristos viaþa cea nouã, noua
creaþie, unde fecunditatea cãsãtoriei nu este unica. Alãturi de ea mai existã fecunditatea Evangheliei, care este o putere a lui Dumnezeu
pentru mântuirea oricãruia care crede (Rm 1,16). Disponibilitatea totalã în slujba Evangheliei face din celibat un har pe care Paul îl doreºte
trãit de cât mai mulþi creºtini.
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XIII)

Pro choice
Pro-choice
La sfârºitul anilor ‘60, apãrea pe tãrâm american
aºa-zisa ideologie pro-choice, ai cãrei promotori intenþionau
astfel sã dea o nouã justificare avortului.
În anii ‘80, s-a mers pânã la punctul de a-i nega fãtului
statutul de fiinþã umanã.
În paralel, s-a recurs la noi interpretãri asupra libertãþii,
adevãrului, alegerii morale, iubirii.

Pro-choice – dreptul de a alege deoarece dreptatea, adevãrul, bunãtatea sunt nesfârºite, nu se

Exponenþii ideologiei pro-choice (în favoarea alegerii, dreptul
de a alege) fac uz de aceastã expresie fãrã a se declara pentru
sau împotriva avortului, din dorinþa de a da o evaluare cu totul
pozitivã liberei alegeri, trecând sub totalã tãcere crima odioasã
a avortului ºi a distrugerii vieþii în sânul matern. Cãutarea plãcerii
ºi afirmarea personalã devin prioritare în detrimentul iubirii,
înþeleasã ca dar ºi slujire a vieþii. Punând accentul pe „alegere”,
se tinde tot mai mult spre eliminarea termenului “avort”.
Distorsiunile semantice continuã. Locul unde se practicã avortul
e desemnat de exponenþii acestei ideologii drept „centru de
sãnãtate reproductivã” sau „centru de planificare familialã”. Copilul
nenãscut e redus la un „ceva”, un lucru, un „produs al conceperii”
sau chiar la „conþinutul uterului”. Uciderea nenãscutului devine un
simplu procedeu medical: încheierea unei sarcini sau, aºa cum
am arãtat în numãrul trecut, o “întrerupere” voluntarã de sarcinã.
Fãtul devine un non individ, un apendice al mamei, ba chiar
o parte parazitarã a sa, mama fiind singura care are drept de
control asupra propriului trup. În plus, embrionul sau fãtul nu
aparþin rasei umane.
Semantica evolueazã în favoarea avortului, eliminând
paradoxal termenul ca atare. În jurul sãu se coalizeazã forþe
dornice sã schimbe percepþia asupra avortului, a pruncuciderii.
Industria avortivã (medicalã sau nu), cu sprijinul mass-media, îi
stigmatizeazã pe cei hotãrâþi sã rãmânã de partea vieþii ca fiind
împotriva dreptului de a alege. Însã, de aici descoperim de unde
provine marea eroare a ideologiei pro- choice.
poate afirma însã cã libertatea e un bine nelimitat. În toate
sistemele legale din lume persoanele sunt libere sã aleagã pânã
la punctul în care nu întineazã sau limiteazã libertatea
aproapelui. Când libertatea unei persoane sau a unui individ ar
prevala asupra libertãþii altuia, se alunecã spre tiranie. Cum ar
putea deci exista “libertatea legalã de a avorta”?
Aºa s-a ajuns ca în anii ’80, din dorinþa de a salva imaginea
lor publicã, adepþii pro-choice sã nege cã fãtul ar putea fi ucis,
deoarece nu e nici viu, nici individ, nici membru al rasei umane.
Toate acestea se petreceau în ciuda evidenþelor. Faptul cã fãtul
e viu îl demonstreazã însãºi dezvoltarea sa. Cã e un individ o
aratã nu o opinie, ci bãtãile inimii, undele cerebrale, amprentele
degetelor, fluxul sanguin distinct de al mamei, structura sa
organicã. Cã e parte din specia umanã, nu e o opinie filosoficã,
ci un dat de fapt, ºi anume cei 46 de cromozomi ai speciei
umane.
În faþa acestor evidenþe, în anii ’90 s-a fãcut un pas înapoi.
S-a ajuns pânã la punctul de a accepta cã avortul e uciderea

O concepþie eronatã despre libertate

Considerarea libertãþii ca bine absolut, nelimitat ºi autonom,
e problematicã. Dacã se poate susþine cã niciodatã nu va fi
dreptate îndeajuns, adevãr îndeajuns, bunãtate îndeajuns,
 Universul familiei 13
unui fapt, a unei acþiuni este subiectivã, este relativã la diferite
puncte de vedere. În cuvinte simple: fiecare cu adevãrul sãu
ori cu precepþia sa despre adevãr. Nu rareori ne e dat sã
auzim din gura unor persoane: „aºa sunt eu”, „fac ce vreau
cu viaþa mea”. În fapt, ele sunt semn al bolii societãþii care, în
numele unei libertãþi greºit înþelese, „tolereazã” dezordinea
ºi chiar propria ruinã.
Cum se vede, relativismul loveºte la temelia existenþei
umane. Ce pare a fi mai important este îndeplinirea propriei
pofte, nerecunoscând existenþa unei ordini obiective.

În slujba cui e iubirea?

legalizatã a unei fiinþe nevinovate. Totuºi, uciderea e justificatã
de faptul cã dreptul de a alege are o valoare mai mare decât
viaþa biologicã, fizicã a celui nenãscut. Astfel accentul cade pe
o calitate a mamei (sãnãtate, bunãstare personalã, carierã) ºi
nu pe binele obiectiv al vieþii nenãscutului.
Pentru adepþii pro-choice, exerciþiul nelimitat al libertãþii este
calea de a ajunge stãpâni ai vieþii ºi ai morþii altuia. E, de fapt,
un mod greºit de înþelegere a libertãþii.
Evangelium vitae
Enciclica Evangelium vitae, a venerabilului papã Ioan Paul
al II-lea, prezintã o învãþãturã clarã pe aceastã temã. ”Libertatea
se reneagã pe sine însãºi, se autodistruge ºi se dispune la
eliminarea celuilalt atunci când nu-ºi mai recunoaºte ºi nu-ºi
mai respectã legãtura constitutivã cu adevãrul. De fiecare datã
când libertatea vrea sã se emancipeze de orice tradiþie ºi
autoritate, când se închide pânã ºi în faþa evidenþelor primare
ale unui adevãr obiectiv ºi comun, fundament al vieþii personale
ºi sociale, persoana ajunge sã ia ca referinþã unicã ºi
indiscutabilã, pentru propriile alegeri, nu adevãrul în privinþa
binelui ºi a rãului, ci numai opinia sa subiectivã ºi schimbãtoare
sau, pur ºi simplu, interesul sãu egosist ºi capriciul sãu” (nr. 19).
Imaginea pe care o promoveazã miºcarea pro-choice
este aceea a omului ca vânãtor de plãceri. Procurarea propriei
plãceri e preferatã iubirii altruiste ºi jertfelnice. În aceastã
opticã, o sarcinã neaºteptatã este întotdeauna un eveniment
neplãcut. ªi cum cea mai mare parte a sarcinilor neaºteptate
vin din legãturi înainte de cãsãtorie sau din afara cãsãtoriei sau
din promiscuitate, miºcarea pro-choice nu rãspunde prin a
propune o mai mare responsabilitate ºi respect faþã de fiinþa
umanã, nici prin a propune o moralitate, o bunãtate ºi o iubire
autentice. Dimpotrivã, propune contracepþia, sterilizarea, avortul.
Principiul moral cel mai înalt nu e libertatea ºi nici pofta sau
egoismul, ci iubirea. Iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de
aproapele (Mt 22,37-40) e atât de mãreaþã încât nimic – libertate,
putere, plãcere, bani, prestigiu – nu-i poate trece înainte. ªi cum
Dumnezeu e mai presus de toate iubire, chiar înainte de a fi
libertate, nemãrginire, fericire, ºi cum noi suntem dupã chipul
sãu, ca sã dobândim desãvârºirea, trebuie sã respectãm acestã
ordine. Aºa vom înþelege cã iubirea e în slujba vieþii.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Dictatura relativismului
Expresia „dictatura relativismului”aparþine actualului pontif,
Benedict al XVI-lea, ºi aduce lãmuriri privitor la ce înseamnã
opinie subiectivã. Dacã, în sens strict, relativismul se referã la
neputinþa omului de a cunoaºte adevãrul obiectiv, peren, în sens
larg relativismul atinge domeniul eticii, al moralei. Relativism
înseamnã a nu recunoaºte nimic ca definitiv ºi a pune ca mãsurã
a realitãþii propriul eu ºi poftele sale. De exemplu, dacã cineva
doreºte sã producã un copil în eprubetã sau sã avorteze ori sã
conveþuiascã fãrã nici un angajament civil ºi bisericesc, nici o
lege nu l-ar putea împiedica, deoarece evaluarea moralitãþii
14
Foarte multe naþiuni ale Europei au dorit ca în Constituþia Uniunii
Europene sã fie menþionate rãdãcinile creºtine ale bãtrânului
continent. Dar alte multe þãri, aºa-zis „creºtine”, au negat acest
adevãr argumentând cã Europa este laicizatã. Vechiul continent
traverseazã o crizã eticã de proporþii nemaiauzite, cu riscuri foarte
mari pentru civilizaþia, cultura ºi credinþa sa, precum deseori ne
Sfântu
ºi rãdãcinile creº
aminteºte Sf. Pãrinte Benedict al XVI-lea.

Creºtinismul în Europa,
conform textelor sacre
În mod natural, cel care doreºte sã cerceteze acest subiect nu
poate sã nu întâlneascã figura giganticã a lui Paul din Tars ºi sã
nu foloseascã relatarea din Faptele Apostolilor unde se trateazã
despre orizontul rãspândirii creºtinismului „pânã la marginile
pãmântului”: „Însã, când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi
veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea
ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului” (Fapte 1,8), ºi unde
este relatatã intrarea creºtinismului în Europa. Evanghelia pãtrunde
în vechiul continent dupã ce Paul, la Troas, în vis, a primit invitaþia
unui macedonean sã vinã ºi pe pãmântul sãu: „În timpul nopþii,
Paul a avut o viziune: un bãrbat macedonean stãtea în picioare ºi
îl ruga: Treci în Macedonia1, ajutã-ne! Dupã ce am avut vedenia,
am cãutat sã plecãm îndatã în Macedonia, convinºi cã Dumnezeu
ne-a chemat sã le predicãm evanghelia” (Fapte 16,9-10).
Opoziþia întâmpinatã de Paul în alte pãrþi îl va determina pe
apostol sã se îndrepte spre Ahaia: „În timp ce Paul îi aºtepta în
Atena2, i s-a umplut sufletul de indignare vãzând cã cetatea era
plinã de idoli... Paul a rãmas încã multe zile acolo. Dupã ce ºi-a
luat rãmas bun de la fraþi, s-a îmbarcat spre Siria împreunã cu Prin autoritatea pe care o primeºte de la Domnu
Priscila ºi Acvila. La Cancreea ºi-a tuns pãrul pentru cã fãcuse un de-al treilea mileniu (...), nu te descuraja, nu te resem
vot” (Fapte 17,16; 18,17) înainte de a se întoarce la Antiohia, trecând care nu au viitor, pentru cã nu se întemeiazã pe
prin Efes (Fapte 18,18-22). Filipi, Tesalonic, Bereia, Atena ºi Corint Deschide-i porþile lui Cristos! Fii tu însãþi! Redesco
sunt etapele acestei incursiuni în Europa. Dar intenþia lui Paul se Paul al II-lea, Ecclesia in Europa, nr. 120).
îndreaptã spre cetatea Romei care devine un punct crucial pentru
Paul în Europa (vezi Fapte 27-28). Ultimul capitol al Faptelor urmeze cu un nou elan propovãduirea evangheliei între ne-evrei.
Apostolilor descrie sosirea acestuia la Roma dupã nenumãrate În Fapte 15,1.5 se scoate în evidenþã tentativa iudaizanþilor de a
peripeþii ºi astfel se închid cãrþile sfântului Luca (Evanghelia dupã impune circumcizia convertiþilor veniþi din naþiuni pãgâne: „Unii
Luca ºi Faptele Apostolilor), un complex omogen ºi complementar. dintre cei care coborâserã din Iudeea îi învãþau pe fraþi: Dacã nu
În realitate, exista deja o comunitate creºtinã în capitala primiþi circumcizia, dupã obiceiul care vine de la Moise, nu puteþi
Imperiului Roman înainte ca Paul sã ajungã aici, aºa cum rezultã sã vã mântuiþi. Dar unii din gruparea fariseilor, care au primit
implicit din Faptele Apostolilor 28,15: „Fraþii de acolo, auzind despre credinþa, le-au spus: Trebuie sã primeascã circumcizia ºi sã li se
noi, au venit în întâmpinarea noastrã pânã la Forul lui Appius3 ºi porunceascã sã þinã Legea lui Moise”.
Trei Taverne4. Când i-a vãzut, Paul i-a mulþumit lui Dumnezeu ºi a Paul refuzã aceastã impunere ºi Conciliul de la Ierusalim îi dã
prins curaj”. Relatarea este preþioasã din punct de vedere cultural, dreptate: „Cãci Duhul Sfânt ºi noi am hotãrât sã nu vã impunem
ºi anume schimbarea epocalã de valori pe care creºtinismul îl va nici o povarã în afarã de acestea care sunt necesare: sã vã feriþi
aduce în vechiul continent. Fãrã a nega istoricitatea evenimentelor, de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de animale sufocate ºi de
vom cãuta sã extragem sensul acestor prime momente ºi desfrânare; dacã vã veþi feri de acestea, bine veþi face. Cu bine!”
succesivele cãlãtorii ale apostolului la Roma. (Fapte 15,28-29). Discuþia importantã avutã în cetatea sfântã a
Ierusalimului e urmatã de confruntarea ºi separarea dintre Paul
ºi Barnaba. În timp ce Barnaba îºi urmeazã opera de
Activitatea misionarã a lui Paul în Europa evanghelizare cu Marcu, Paul îi alege pe Sila ºi Timotei, fiul unei
Dupã cum ºtim din Faptele Apostolilor, relatarea intrãrii evreice ºi al unui tatã grec. Paul, împreunã cu Timotei, va traversa
creºtinismului în vechiul continent se insereazã dupã „Sinodul de Frigia ºi Galatia, va ajunge la Mizia ºi nu poate sã evanghelizeze
la Ierusalim” (Fapte 15,5) ale cãrui hotãrâri îi permit lui Paul sã Bitinia pentru cã spiritul lui Isus nu îi dã voie (Fapte 16,1-17). La

ul Paul
ºtine ale Europei
l, Biserica repetã Europei de astãzi: Europã a celui
mna în faþa unor mentalitãþi ºi a unor stiluri de viaþã
siguranþa solidã a cuvântului lui Dumnezeu! (...)
operã originile tale! Reînvie rãdãcinile tale!" (Ioan
Troas are loc visul despre care am vorbit ºi acesta va fi punctul de
intrare în teritoriul european.
Europa în antichitate
Informaþiile disponibile despre naºterea conceptului „Europa”
nu sunt prea multe. Opinia care considerã cã numele „Europa” ar
deriva din cuvântul semitic „ereb-occident” introdus de fenicieni,
pare abandonatã. Ei, rãspândindu-se din Siria în bazinul
mediteraneean, au arãtat în general ca occidentalii, fiind prezenþi
în toate þãrile pe care le-au descoperit pânã la strâmtoarea
Gibraltar. În contradicþie cu Asia care, conform cuvântului semitic
açu, înseamnã orientul. Alþii spun cã „Europa” ar veni de la “oamenii
cu faþa albã” ºi înseamnã “lumina pãmântului”. Cea mai veche
menþionare a cuvântului „Europa” apare în „Imnul lui Apollo” de
Homer, dar unde nu se indicã decât Grecia centralã ºi nordul
Tracia-Macedoniei. Cu Herodot va apãrea ideea de Europa ca o
realitate de sine stãtãtoare: „perºii considerã ca proprietate a lor
Asia ºi popoarele barbare care trãiesc acolo. În timp ce Europa ºi
lumea greacã sunt o þarã aparte”.
15
Cum se vede, concepþia aceasta nu implica toate þãrile din
Europa occidentalã de astãzi. Mai târziu, statele elenistice ºi
Imperiul Roman vor vorbi de un continent Europa al cãrui litoral
era la Marea Mediteranã. În sec. I d.C. aºadar, Europa era
consideratã perimetrul Imperiului Roman care începea sã se
rãspândeascã în Africa de nord ºi în Orientul apropiat.
În ceea ce priveºte revelaþia biblicã, numele „Europa” nu apare
nici în cãrþile sacre ale lui Israel ºi nici în Noul Testament. Totuºi se
gãsesc ºi în Vechiul Testament anumite referiri la entitatea
geograficã a Europei conþinute în aluziile profetice de „insule”
menþionate în Oracolele lui Isaia. Mai târziu, numele de „Europa”
se va aminti mai des în operele lui Iosif Flavius.
În Noul Testament, fraza din Faptele Apostolilor 16,9 se
insereazã într-un cadru care pare sã aibã un sens foarte precis ºi
care meritã sã fie analizat: „În timpul nopþii, Paul a avut o viziune:
un bãrbat macedonean stãtea în picioare ºi îl ruga: Treci în
Macedonia, ajutã-ne!” Prima evanghelizare europeanã o face
Paul la Filipi.
În Europa, la Filipi, primele destinatare ale evanghelizãrii sunt
femeile. Dintre ele, Lidia cea bogatã, o simpatizantã a
iudaismului – „pentru cã deja îl adora pe Dumnezeu” (Fapte 16,14)
se va boteza, împreunã cu toatã familia, îl va gãzdui pe Paul ºi
pe ai sãi ºi va primi în casa sa mica comunitate creºtinã. Chiar
Scrisoarea cãtre Filipeni va confirma viziunea Bisericii locale
creºtine ca o comunitate fidelã din prima zi: „Îi aduc mulþumire
Dumnezeului meu... pentru participarea voastrã la evanghelie
din prima zi ºi pânã acum” (Fil 1,5), ºi va scoate în evidenþã rolul
activ al celor douã femei, Evodia ºi Sintiche, în prima
propovãduire a Evangheliei in loco alãturi de ceilalþi colaboratori
bãrbaþi: „O rog pe Evodia ºi o rog ºi pe Sintiche sã trãiascã în
bunã înþelegere în Domnul. ªi te rog ºi pe tine, cinstite Sizigos,
sã le ajuþi pe ele care au luptat împreunã cu mine pentru
evanghelie ºi împreunã cu Clement ºi ceilalþi colaboratori ai mei,
ale cãror nume sunt în cartea vieþii” (Fil 4,2-3).
Alte amãnunte referitoare la activitatea lui Paul în Filipi le gãsim
în Faptele Apsotolilor 16,16-24, unde se scoate în evidenþã rolul
femeilor în casa lor - uneori un rol hotãrâtor -, munca lor ºi condiþiile
în care lucrau viitorii creºtini; confruntarea cu pãgânismul ºi cu
sclavia; nobilimea, educaþia ºi faptele bune. De aici Paul va pleca
la Tesalonic.
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
1
Macedonia este regiunea de nord a Greciei, consideratã în
vechime o zonã locuitã de barbari. A devenit importantã o datã cu
regele Filip, cuceritorul Greciei, ºi mai ales cu Alexandru cel Mare.
Pe timpul Noului Testament, era provincie romanã cu capitala la
Tesalonic.
2
Pe timpul sfântului Paul, Atena era un orãºel de provincie cu o
populaþie de 5.000 de locuitori. Era însã un centru cultural cunoscut,
loc de întâlnire a filosofiilor ºi artelor.
3
Forul lui Appius este o localitate la 65 km de Roma. Pânã aici
ajungea canalul pe care erau transportate mãrfurile.
4
Trei Taverne era o staþie de poºtã, la 40 km de Roma.
16 Oameni ai credinþei
Filemon,
un convertit din Colose
Scrisoarea cãtre Filemon este cea mai scurtã, dar cea mai
tensionatã din punct de vedere al conþinutului, însã cea mai umanã
dintre toate scrisorile lui Paul. Prin aceastã scrisoare ne vorbeºte
inima mare a apostolului, care-i ia apãrarea lui Onesim,”pe care
l-a nãscut în lanþuri pentru evanghelie!” (Fil 13).
Cine era acest Filemon?
Originar din oraºul Colose (provincia
de Frigia), Filemon era proaspãt convertit
la religia creºtinã. Lui îi adreseazã
apostolul Paul o scrisoare din inimã, aºa
cum se vede din conþinutul ei. Dintre toate
scrisorile lui Paul, aceasta este ºi cea mai
vioaie ºi mai animatã.
Filemon, un personaj cunoscut, era un
creºtin de vazã ºi cu multã influenþã în
comunitatea creºtinã din Colose ºi este
de presupus cã îndeplinea în acelaºi timp
o funcþie de prim rang în administraþia
cetãþii. În casa sa, spre marea lui laudã,
se întruneau creºtinii pentru a se ruga ºi
pentru a celebra frângerea pâinii, dupã
cum era obiceiul creºtinilor, imediat dupã
înãlþarea lui Cristos.
Convertirea lui Filemon la creºtinism
a avut loc cu toatã probabilitatea la Efes
(cf. v. 9), unde apostolul Paul a rãmas
vreme de trei ani. Probabil, Paul se afla
arestat în închisoare, când i se adreseazã
lui Filemon, în legãturã cu sclavul Onesim. Paul îi adreseazã
aceastã scrisoare direct lui Filemon, pe care îl numeºte “iubitul
nostru colaborator” (cf. v. 1). În cuvântul sãu de salut, Paul
menþioneazã, de asemenea, ºi alte nume, care ar trebui sã-i fie
bine cunoscute lui Filemon. Este vorba despre Apfia, pe care o
numeºte ”sora noastrã” fiind vorba foarte probabil despre soþia
lui Filemon ºi despre Arhip, un posibil fiu al sãu.
Cine a fost Onesim?
El este personajul-cheie al întregii scrisori a lui Paul cãtre
Filemon ºi sclavul acestuia din urmã. Aºa cum reiese din versetele
18-19, Onesim a fugit de la stãpânul sãu cu o importantã sumã de
bani, pe care Paul promite cã o va înapoia personal. Din aceste
cuvinte ale sale, se vede mãreþia de caracter ºi generozitatea de
suflet ale apostolului Paul. Întâlnirea lui Paul cu Onesim trebuie sã
fi fost cu totul întâmplãtoare, însã Paul a fost cãutat, iar întâlnirea
a fost voitã de Onesim. Pe de altã parte, faptul cã Paul se afla,
sub escortã, în drum spre Roma, pare a fi un lucru cunoscut de
populaþia creºtinã din Colose.
Dupã convertirea sa la creºtinism, Onesim este retrimis la
vechiul stãpân. Între timp, foaia cu scrisoarea apostolului Paul
trebuia sã pregãteascã ºi sã-l anunþe pe Filemon de întoarcerea
lui Onesim. Paul cunoºtea prea bine cât de crunte erau pedepsele
prevãzute de legea romanã împotriva sclavilor fugari de la stãpânii
lor, în special pentru hoþi sau criminali. Apostolul Paul este
încrezãtor însã în spiritul de toleranþã
ºi îngãduinþã, dar ºi în sentimentele
creºtine ale lui Filemon. Pentru
aceasta, el îl trimite pe Onesim înapoi
la Filemon cu scrisoarea din partea
lui. Onesim este ca un fiu pentru
Filemon; acesta este sensul cuvintelor
din v. 10: “Te rog pentru copilul meu,
pentru Onesim, pe care l-am nãscut
în lanþuri!”
De asemenea, Onesim este
prezentat pur ºi simplu ca fratele
drag, care sã nu mai fie considerat
pe viitor sclav, ci un om liber în
acþiunile ºi gândurile sale de fiecare
zi. Onesim a pãºit pragul casei lui
Filemon cu o conºtiinþã nouã, convins
fiind cã de acum încolo va fi sclavul
dragostei lui Cristos:
“ Sã-l primeºti înapoi pentru
veºnicie, dar nu ca pe un sclav, ci
mult mai mult decât un sclav, ca pe
un frate iubit mai ales pentru mine,
dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât ºi ca frate în
Domnul!” (vv. 15b-16).
Filemon are ocazia unicã de a se achita de toate obligaþiile
morale faþã de Paul, fãcându-i o primire de dragoste creºtinã
lui Onesim care, de data aceasta, revine acasã ca un frate în
Cristos ºi nu, ca pânã acum, ca un sclav. Paul nu relateazã mai
departe în scrisoarea sa despre alte reacþii din partea lui Filemon,
dar un lucru este sigur: Onesim a schimbat viaþa mizerã de sclav
cu una de iubire în Cristos.
Scrisoarea cãtre Filemon ne oferã atitudinea concretã a lui
Paul ºi, cu toatã probabilitatea, pe cea a comunitãþilor creºtine
faþã de problema înjositoare a sclaviei încã în vigoare.
Conform unor tradiþii vechi, Filemon ar fi devenit episcop în
oraºul Colose, murind ca martir pentru Cristos. Biserica Catolicã îl
considerã ca aparþinând cetelor de sfinþi care continuã sã-i aducã
preamãrire lui Dumnezeu în veºnicie.
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
 Sfântul lunii
17
27 ianuarie,
sfântul Bretanion,
episcop de Tomis
Sfântul Bretanion (Vetarion) era originar din Capadocia ºi, probabil, ucenic al
sfântului Vasile cel Mare. Informaþiile despre viaþa ºi activitatea sfântului Bretanion,
episcop, sunt destul de sumare. Se ºtie, însã, în mod sigur, cã el pãstorea Biserica
Tomisului (Constanþa de astãzi) ºi a întregii provincii Scythia Minor (Dobrogea), în
vremea când pe tronul imperial al Constantinopolului se afla împãratul Valens.
Venit în pãrþile Dunãrii de Jos cu prilejul unor rãzboaie purtate cu barbarii goþi,
împãratul Valens a poposit, în anul 369, la Tomis ºi a fost întâmpinat de ierarhul
tomitan în catedrala cetãþii. Întâlnirea aceasta este relatatã de istoricii Sozomen
ºi Teodoret al Cirului.

Iubirea poporului îl scapã de exil
Împãratul Valens, aprig susþinãtor al ereziei ariene, a încercat
sã-l convingã pe episcopul Bretanion sã îmbrãþiºeze credinþa
rãtãcitã a arienilor, prin participarea la Sfintele Taine alãturi de
credincioºii arieni. Arienii erau urmaºii preotului Arie, care nega
natura divinã a lui Cristos. Episcopul Bretanion a refuzat sã se
lase înduplecat, invocând hotãrârile Conciliului ecumenic de la
Niceea (325), care condamnase arianismul, ºi a pãrãsit catedrala
mutându-se într-o altã bisericã împreunã cu credincioºii sãi.
Împãratul s-a mâniat foarte tare ºi a încercat sã-l alunge în exil,
dar în cele din urmã nu a luat nici o mãsurã, temându-se de
rãscularea credincioºilor tomitani, al cãror pãstor era sfântul
Bretanion, cãci aceºti credincioºi aveau un rol important în
apãrarea graniþelor imperiului de nãvãlirile barbare. Curajul ºi
virtuþile care-i împodobeau viaþa l-au impus în faþa poporului în
aºa mãsurã încât nici chiar împãratul bizantin n-a putut sã-l
persecute prea mult timp.
“Postulatorul” Sfântului Sava
Se pare cã sfântul Bretanion a avut un rol important în
redactarea ºi trimiterea documentelor cu privire la transferarea
sfintelor moaºte ale sfântului Sava Gotul (Buzoianul) în
Capadocia, þara sa de origine, la cererea sfântului Vasile cel
Mare. Acest fapt se desprinde mai cu seamã din Scrisoarea nr.
164 a Sfântului Vasile cãtre Bretanion, în care se aratã cã
destinatarul acestei scrisori este vrednic de laudã datoritã luptei
sale pentru apãrarea credinþei. Totodatã, sfântul Vasile
mulþumeºte pentru ajutorul dat de Bretanion cu privire la mutarea
sfintelor moaºte în Capadocia.
O altã epistolã a sfântului Vasile, Scrisoarea nr. 165,
sugereazã faptul cã sfântul Bretanion este cel care ar fi redactat
actul martiric al Sfântului Sava. Sfântul Vasile laudã sfinþenia,
evlavia ºi darurile duhovniceºti ale lui Bretanion dar, din pãcate,
nu s-au pãstrat scrisorile de rãspuns ale acestuia, ca sã
apreciem pregãtirea teologicã ºi toate darurile sufleteºti ale
episcopului tomitan. Nu cunoaºtem nici alte aspecte ale activitãþii
sale, practice ori spirituale. Este sigur cã ele l-au impus în faþa
poporului, iar virtuþile sale l-au ajutat sã înfrunte tot felul de
pericole.
Sfântul Bretanion a condus Biserica Tomisului pânã aproape
de anul 381, când a pãrãsit viaþa pãmânteascã pentru a primi
cununa vieþii veºnice, iar cel care i-a urmat pe scaunul episcopal
– probabil un ucenic de-al sãu – a mers la Constantinopol (381),
la cel dea-l doilea Conciliu ecumenic, pentru a apãra, ca ºi
predecesorul sãu, dreapta credinþã.
Sfântul Bretanion a încurajat mult viaþa asceticã în peºteri
mici ºi bisericuþe rupestre, dupã modelul asceþilor din
Capadocia. El l-a cãlãuzit spre viaþa monahalã pe sfântul Ioan
Casian, în copilãria acestuia, ºi probabil tot el a înãlþat o bazilicã
pe cripta cu moaºtele celor patru martiri de la Niculiþel, ale cãrei
ruine au fost descoperite în anul 1971.
Apãrãtorii sfintei credinþe
În lumina acestor consideraþii, putem afirma cã sfântul
Bretanion a fost în strânsã legãturã cu sfântul Vasile cel Mare.
Activitatea misionarã la Dunãre – de care sfântul Vasile se
interesa, iar Bretanion era direct implicat – i-a apropiat. În plus,
amândoi erau capadocieni ºi apãrãtori ai sfintei credinþe, aºa
cum fusese stabilitã la primul sinod ecumenic de la Niceea.
Obiectivele comune ºi afinitãþile sufleteºti i-au legat într-o strânsã
colaborare ºi prietenie. Sfântul Bretanion apare ca primul
episcop din Tomis care a fãcut legãtura cu unul dintre cei mai
mari pãrinþi ai creºtinãtãþii.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
18 Istorie ºi spiritualitate
Umanitatea
Monseniorului
Vladimir Ghika
Dacã martiriul din timpul comunismului este de obicei evocat
în România cu o gravitate mai curând sumbrã ºi îndoliatã, fiind
asociat cu închisori cu aspect horror, cu persecuþia politicã cea
mai sãlbaticã ºi cu întunericul coborât ca o fatalitate asupra
unor oameni lipsiþi de orice alegere ºi apãrare, este semnificativ
faptul cã figura Monseniorului Ghika reuºeºte sã rupã cercul
acestei „fatalitãþi”. Motivul principal pare sã fie acela cã, spre
deosebire de cei care au fost persecutaþi ºi arestaþi din ceea ce
poate pãrea o fatalitate kafkianã a sistemului comunist,
Monseniorul Ghika a ales de bunãvoie, în 1948, sã rãmânã în
România aservitã de stalinism. Alegerea sa a reprezentat gestul
de libertate spiritualã a unui copil al lui Dumnezeu, care alege
sã facã Voia Tatãlui. El nu a fost constrâns sã rãmânã în România
în 1948 (de unde ar fi putut pleca împreunã cu fratele sãu), ci a
ales în mod liber sã dea mãrturie despre iubirea lui Dumnezeu
în Gulagul românesc confruntat cu misterul rãului (mysterium
iniquitatis) ºi cu ispita pierderii speranþei creºtine. Prin simpla
sa prezenþã în România stalinizatã, Vladimir Ghika a reuºit astfel
sã dea o mãrturie convingãtoare despre iubirea tãcutã ºi
profundã a lui Dumnezeu, care însoþeºte toate durerile omeneºti.
În locul în care „tãcerea striga”, cum scria un poet rus despre
un loc în care se petrecuse un masacru, Dumnezeu era intens
prezent prin acest slujitor al sãu credincios.
Monseniorul Ghika ºtia cã simpla sa prezenþã în România
acelor ani reuºea sã însenineze atmosfera sumbrã ºi apãsãtoare
din jur ºi sã redea celor greu încercaþi calmul, încrederea ºi
seninãtatea. Totuºi, putem observa cã prezenþa Monseniorului
Ghika era atât de reconfortantã nu numai prin sfinþenia sa, ci ºi
prin farmecul umanitãþii sale ºi prin umorul sãu. Cel care scrisese
cã „[n]umim civilizaþie drumul parcurs de omenire de la omul
cavernelor la omul tavernelor” avea sã ironizeze cu calm ºi cu o
speranþã fermã în biruinþa finalã a lui Cristos ºi distrugerea
stalinistã a civilizaþiei est-europene. Într-un climat în care se
urmãrea pe toate cãile distrugerea tuturor mecanismelor psihice
de rezistenþã a omului, Monseniorul reuºea sã-ºi pãstreze
demnitatea ºi libertatea ºi prin curajul de a lua în derâdere fãrã
milã realitatea comunistã pe care alesese sã o împãrtãºeascã
cu ceilalþi. El ne învaþã astfel, alãturi de alþi sfinþi, cã diavolul
poate fi þinut la distanþã ºi prin curajul de a-i batjocori strategiile,
râzând copios de ele, chiar ºi din adâncul infernului stalinist.
Umorul Monseniorului Ghika, despre care se ºtie cã viza
cu generozitate ºi propria lui persoanã, presupunea o ironie
tãioasã ºi realistã – dar întotdeauna vie ºi întotdeauna autenticã
–, o culturã umanã care se întâlnea într-un mod aproape natural
cu credinþa ºi speranþa creºtinã, o luciditate psihologicã ºi politicã
ieºitã din comun ºi, în fine, un farmec personal în care bunãtatea
creºtinã ºi spiritul (în sensul sãu uman, de inteligenþã sclipitoare)
se acompaniau reciproc, fãrã a se putea exclude.
Monseniorul Ghika ºtia cã „orice pace [inclusiv pacea
Domnului] se bazeazã pe armonie ºi orice armonie pe un mister”.
Pentru a putea pãstra pacea Domnului în inima lui, ºtia cã are
nevoie de echilibrul tuturor facultãþilor sale, de la cele spirituale,
pânã la cele sensibile. În epoca stalinismului, pãstrarea acestui
echilibru interior presupunea o viguroasã capacitate de a rezista
politicii agresive de reducere a omului la o fiinþã terorizatã,
dependentã ºi servilã. Rezistenþa psihicã la teroarea stalinistã
presupunea nu numai o luciditate politicã ºi psihologicã activã,
ci ºi o sfântã detaºare ironicã faþã de mediul politic ºi social ostil
al democraþiei populare. Aceastã umanitate armonioasã a
Monseniorului, conservatã cu putere în acei ani de persecuþie,
se conjugã cu forþa spiritului sãu. Harul perfecþioneazã natura,
dar pentru ca aceastã cooperare între naturã ºi har sã poatã
conduce omul la desãvârºire, toate facultãþile sufletului trebuie
sã fie menþinute active, pentru a putea lucra în armonie.
Atunci când evocãm astãzi sfinþenia Monseniorului Ghika,
avem de multe ori tentaþia sã omitem acest echilibru al naturii
sale umane ºi sã exaltãm mai curând o sfinþenie desprinsã de
personalitatea lui realã. În cazul sãu, aceastã imagine idealizatã
a sfinþeniei poate constitui o mare pierdere, pentru cã ne poate
conduce la o construcþie oarecum artificialã a unui „ideal de
sfinþenie”, ca ºi cum sfinþenia nu ar fi pentru oameni concreþi ºi,
în loc de a mântui oameni reali, Cristos ar fi mântuit fãpturi
impersonale ºi fantomatice. Pe de altã parte, dacã cedãm
acestei tentaþii, putem risca sã pierdem ºi umanitatea
propriu-zisã a unui sfânt – o pierdere care nu este compatibilã
nici cu spiritul creºtin: Cristos nu este numai Dumnezeu adevãrat,
 Istorie ºi spiritualitate 19
ci este ºi Fiul Omului. Nu este numai Fiul lui Dumnezeu, a cãrui umanitate era insuficientã pentru a putea alege bine. Dar ºtia ºi
înþelepciune ºi luminã sunt de necuprins pentru mintea cã nu putea alege bine ºi nu putea practica, prin aceastã
omeneascã, ci este ºi prietenul nostru, fratele nostru ºi aproapele alegere, virtutea eroicã decât dacã alegea ca un om.
nostru. Iar dacã, a fortiori, Cristos însuºi este prietenul ºi fratele Persoana umanã, cu libertatea ei – acesta este subiectul
nostru, desigur cã ºi sfinþii, care sunt slujitorii lui Cristos, sunt la soteriologiei creºtine ºi a filosofiei creºtine a libertãþii spirituale.
rândul lor prietenii ºi fraþii noºtri. Sfinþii sunt persoane umane care au ales bine. Monseniorul
În cuvintele Monseniorului Ghika, „eroul este un om care Ghika este un sfânt ºi pentru cã a reuºit sã rãmânã, chiar în
alege. ªi care alege bine”. Prin urmare, eroismul care îl face pe condiþiile unui sistem represiv care distrugea în mod programatic
un sfânt sã biruie, cu puterea Învierii lui Cristos, asupra rãului, omul, un om echilibrat care a ales bine.
este rodul libertãþii unui om.
Monseniorul Ghika nu avea, în
fapt, îndoieli cu privire la
slãbiciunile omului, care
includeau ºi propria lui
slãbiciune. Era conºtient de
faptul cã existã infinite moduri
de a greºi împotriva voinþei lui
Dumnezeu ºi un singur mod de
a alege bine ºi de a practica
virtutea. „Omul îºi petrece
întreaga viaþã triºând ºi
încercând sã triºeze mereu,
pretutindeni ºi cu oricine.” El ºtia
însã ºi cã numai în faþa lui
Dumnezeu ºi în faþa morþii omul
nu poate triºa. Acesta este
motivul (inteligent) pentru care
ºi-a petrecut întreaga viaþã
trãind în lumina lui Dumnezeu.
ªtia foarte bine cã simpla lui
TEREZA-BRÎNDUªA PALADE

File de istorie

Leopold Hohnecker Carol Kozlowski

S-a nãscut la Rãdãuþi, la 2 ianuarie 1909, ºi a urmat studiile
seminariale la Bucureºti ºi Genova (Ialia), fiind sfinþit preot la 19
mai 1932, la Genova.
Reîntors în þarã a activat ca profesor la Seminarul Sfântul Duh,
Liceul Sfântul Andrei, Liceul Sfântul Iosif, precum ºi în parohiile
Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Vatra Dornei, Bãrãþia (Bucureºti),
Câmpina ºi Craiova.
A fost arestat de Securitatea din Bucureºti la 9 ianuarie 1959
ºi condamnat la cinci ani închisoare corecþionalã, trecând prin
închisorile de la Jilava, Botoºani ºi Gherla. A fost eliberat pe
7 ianuarie 1964, fiind tot restul vieþii pus sub urmãrire
informativã.
Motivul real al persecuþiei sale a fost acela cã activase pe
Frontul de Est în timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, în
calitate de traducãtor ºi de confesor militar, cât ºi faptul cã a
refuzat propunerea de a rupe „legãturile” cu Sfântul Scaun.
Moare la 11 iulie 1992.
S-a nãscut la 12 ianuarie 1909 la Rãdãuþi ºi a urmat cursurile
Seminarului ºi Academiei Teologice Sfântul Duh din Bucureºti, fiind
sfinþit preot la 24 iunie 1934, la Bucureºti. A activat la Catedrala
Sfântul Iosif ºi în parohiile Câmpulung Muscel, Ploieºti ºi Sinaia,
fiind apreciat drept un preot zelos ºi extrem de apropiat de
credincioºi. A fost arestat de Securitate la 21 mai 1950 ºi condamnat
un an mai târziu la 15 ani de temniþã grea. Ulterior pedeapsa i-a
fost redusã la 10 ani închisoare, fiind graþiat prin Decretul
372/1956.
A fost o victimã a înscenãrilor judiciare comuniste, fiind acuzat
de spionaj în favoarea Franþei ºi de a-i fi ajutat pe preotul erou
Dumitru Sandu Matei ºi pe colonelul Gheorghe Braºoveanu,
arestaþi la rândul lor ºi condamnaþi în procesul „Legaþia Franþei”.
Preotul Carol Kozlowski a fost toatã viaþa pus sub urmãrire
informativã, fiind lãsat în pace de Securitate de-abia în anul 1977,
când era deja bãtrân ºi foarte bolnav.
Moare la 21 aprilie 1979.
Rubricã realizatã de Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
20 Arta de a trãi

A naºte un copil
este un act natural,
a adopta
este un act divin

Pentru fiecare om, copilãria este prima parte a istoriei sale, este etapa cea mai frumoasã, dar ºi cea mai importantã a vieþii. Este
vârsta de la care un adult poate sã înveþe cum sã se bucure chiar ºi pentru cel mai mic dar, ºi cum sã cearã cu insistenþã ceea ce-ºi
doreºte. Din pãcate, însã, nu toþi copiii se pot bucura de aceastã lume a neîntreruptei uimiri ºi curiozitãþi. Sunt copii care, în lipsa unei
familii naturale, sunt nevoiþi sã stea într-o casã de copii sau într-un centru de plasament, ori pe stradã. Cum se ajunge la aceastã situaþie
de abandon?

Atunci când lipseºte cadrul familial, sau în familia de origine

Criza familiei
Familia este singurul mediu favorabil dezvoltãrii copilului. În
ultimii ani asistãm la o deteriorare a valorilor tradiþionale ale
familiei în confruntarea cu modele noi (familia de tip
monoparental, uniunea liberã, familii care nu vor copii), ori din
cauza unei sãrãcii tot mai extinse. Aceastã stare de lucruri are
consecinþe grave, prima fiind numãrul mare de copii, mulþi dintre
ei nedoriþi, nãscuþi fãrã ca apoi sã li se ofere un mediu adecvat
dezvoltãrii. Mulþi dintre aceºtia sunt abandonaþi ºi ajung în casele
de copii sau pe strãzi.
Monseniorul Sergio Nicolli, directorul Oficiului Naþional pentru
Pastorala Familiei al Conferinþei Episcopale Italiene, sublinia nece-
sitatea aprofundãrii – de cãtre comunitatea creºtinã – a temei
dramatice a abandonului: „În spatele actului de abandon al fiilor, existã
deseori abandonul pe care tatãl îl manifestã faþã de mamã: slãbirea
relaþiilor de iubire faþã de propria soþie – care este ºi mamã – creeazã
în aceasta o asemenea singurãtate, o asemenea descurajare ºi
depresie, încât provoacã în ea hotãrârea de a-ºi abandona copilul,
sau de a face avort. Aºadar, discursul asupra abandonului trebuie sã
se extindã ºi la nivelul relaþiilor dintre persoane adulte, gestul
traducându-se apoi, deseori, în abandonarea fiilor”.
nu sunt îndeplinite condiþiile pentru buna dezvoltare a copilului,
instituþiile statului ºi societatea intervin, încercând sã ofere acestor
copii condiþii cât mai asemãnãtoare celor familiale. Dar chiar ºi
aºa, aceºti copii rãmân lipsiþi de dragostea pãrinþilor.
O soluþie existã
Din fericire, la aceastã problemã a copiilor abandonaþi existã o
posibilã rezolvare: adopþia. Unii copii au ºansa sã fie adoptaþi de o
familie care sã le ofere un cadru familial armonios, în care sã se
poatã dezvolta din punct de vedere moral, afectiv, psihic ºi fizic.
În România, Oficiul Român pentru Adopþii aduce la îndeplinire obli-
gaþiile prevãzute în Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii
în materia adopþiei internaþionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993,
precum ºi obligaþiile asumate de statul român în materia adopþiei
prin convenþiile ºi tratatele internaþionale la care România este parte.
Legea care reglementeazã adopþia, Legea 273/2004 privind
regimul juridic al adopþiei, prevede cã adopþia este o mãsura
specialã de protecþie a drepturilor copilului prin care se stabileºte
filiaþia dintre cel care adoptã ºi copil, precum ºi rudenia dintre
copil ºi rudele pãrintelui adoptiv.

Adopþia se face numai pentru protejarea intereselor superioare
ale copilului. Prin adopþie, copilul care este lipsit de pãrinþi sau de
o îngrijire corespunzãtoare este primit în familia adoptatorilor, unde
urmeazã sã fie crescut ca un copil natural al acestora.
În cazul adopþiei, rudenia nu se mai întemeiazã pe faptul
biologic al conceperii ºi al naºterii copilului de cãtre mama ºi,
respectiv, de cãtre tatãl sãu, ci îºi are fundamentul în voinþa
persoanelor care, potrivit legii, consimt sã creeze o legãturã de
filiaþie civilã, sociologicã. Adopþia îºi produce efectele de la data
pronunþãrii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti. Din acel moment,
filiaþia dintre copil ºi pãrinþii sãi naturali înceteazã.
Adopþia poate fi de douã tipuri: internã ºi internaþionalã.
Adopþia internã prevede ca persoana sau familia care doreºte
sã adopte ºi copilul adoptat sã aibã domiciliul în România, iar
adopþia internaþionalã este adopþia care, în condiþiile actualei
legi, nu este adopþie internã.
Procedura adopþiei în România
În prezent, adopþia în România este reglementatã de o
legislaþie în concordanþã cu tratatele internaþionale ratificate de
România ºi cu practicile europene în domeniul adopþiei. Trecutul
în acest domeniu este foarte tumultuos; adopþia internaþionalã în
România a fost consideratã, în anii ‘90, un fenomen asociat
corupþiei ºi criminalitãþii. Comunitatea internaþionalã a semnalat
în multe rânduri aceste neregularitãþi. Au fost elaborate rapoarte,
atât de experþi români, cât ºi strãini, care atrãgeau atenþia asupra
nenumãratelor ilegalitãþi care aveau loc în sistemul adopþiilor
internaþionale din România. În plus, adopþiile internaþionale erau
considerate prioritare în detrimentul celor naþionale, ceea ce a
dus la nedezvoltarea sistemului de adopþie naþionalã.
În anul 2002 s-a început elaborarea unei noi legislaþii în
domeniul protecþiei drepturilor copiilor ºi adopþiei, care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2005. Conform acesteia, adopþia poate fi
consideratã o soluþie alternativã pentru copiii din sistemul de
protecþie pentru care nu s-a reuºit reintegrarea sau integrarea în
familie. Se iau în considerare în permanenþã drepturile pe care le
au pãrinþii biologici în raport cu propriii copii, chiar ºi în situaþia în
care copiii nu locuiesc împreunã cu pãrinþii ºi se promoveazã
menþinerea relaþiei dintre copii ºi pãrinþi. „Statul, în ceea ce priveºte
încredinþarea sau adopþia, trebuie sã prevadã o legislaþie care sã
faciliteze familiile capabile sã primeascã în casele lor copii care
au nevoie de o asistenþã permanentã sau temporarã ºi care, în
acelaºi timp, sã respecte drepturile naturale ale pãrinþilor” (Carta
drepturilor familiei, art.4,f).
Persoane care au trecut prin aceastã experienþã spun cã în
România procedurile de adopþie sunt greoaie ºi de lungã duratã.
Dar chiar ºi aºa, familiile care doresc cu adevãrat sã adopte un
copil nu se descurajeazã ºi merg pânã la capãt în acest demers.
În anul 2007, 1294 de copii au fost primiþi în familii adoptive, iar
pentru 1497 de copii s-a încuviinþat deschiderea procedurii adopþiei
interne.
Pot fi pãrinþi adoptivi persoanele sau familiile care prezintã
condiþii materiale ºi garanþii morale necesare asigurãrii dezvoltãrii
armonioase a copilului. Pentru îndeplinirea scopului moral al
adopþiei, familia trebuie sã facã dovada cã are garanþii de ordin
Arta de a trãi 21
moral ºi material, indispensabile dezvoltãrii armonioase a copilului
adoptat.
Procedura adopþiei internaþionale
În 2001, Guvernul României a impus un moratoriu privind
adopþiile internaþionale. Aceastã mãsurã a fost luatã ca reacþie la
preocuparea mai multor state privind sistemul de adopþii din
România, în forma pe care o avea acesta înainte de 2001. Atunci
se menþiona într-un Raport: “Natura sistemului de protecþie a
copilului din România... a fost supusã unor practici corupte ºi...
multe dintre resursele financiare alocate programelor de protecþie
a copilului, prin intermediul procesului de adopþie internaþionalã,
au fost folosite în alte scopuri”.
Noua lege, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, a adus
reglementãrile necesare pentru reluarea adopþiilor internaþionale
dupã o suspendare de peste trei ani. Prin aceasta se acceptã ca
adoptatori din strãinãtate doar rude de gradul doi ale copiilor,
fiind introduse restricþii referitoare la factorii care se pot implica în
acest proces. Deci, legea interzice efectiv adopþiile internaþionale
din România, prin restricþionarea unor astfel de adopþii la bunicii
biologici ai copilului. Familia sau persoana adoptatoare sunt
monitorizate dupã încheierea adopþiei pe o perioadã de 2 ani.
Efectele adopþiei
Copilul dobândeºte, prin adopþie, numele celui care adoptã.
Pe baza hotãrârii irevocabile de încuviinþare a adopþiei, Serviciul
de Stare Civilã competent va întocmi, în condiþiile legii, un nou act
de naºtere al copilului în care adoptatorii vor fi trecuþi ca fiind pãrinþii
fireºti. Pãrinþii adoptivi preiau drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor
naturali, iar copiii adoptaþi au toate drepturile ºi obligaþiile copiilor
naturali.
Trebuie spus cã existã ºi un aspect negativ al adopþiei. Copilul
adoptat vine cu un anumit bagaj genetic ºi cu o anumitã educaþie,
în funcþie de vârsta pe care o are. Pãrinþii adoptatori trebuie sã fie
pregãtiþi sã abordeze constructiv aceste aspecte, sã se adapteze
la personalitatea copilului adoptat ºi sã o formeze, în sens pozitiv,
învãþând sã-ºi iubeascã copilul. Problema are implicaþii în timp.
Cei care se hotãrãsc sã facã acest pas trebuie sã se gândeascã
cu seriozitate ºi sinceritate la posibilitatea realizãrii unui climat de
afecþiune ºi apropiere cu copilul adoptat.
Adopþiile sunt un lucru necesar ºi benefic din cel puþin trei
motive: oferã copiilor abandonaþi posibilitatea sã se bucure de
cãldura ºi dragostea unei familii, iar familiilor care nu pot avea
copii li se dã posibilitatea sã-ºi manifeste dragostea pãrinteascã.
De asemenea, adopþiile pot fi un mijloc moral care sã substituie
procrearea artificialã (fertilizarea in vitro, înseminarea artificialã,
recurgerea la mame surogat). „Pentru a veni în întâmpinarea
dorinþei multor perechi sterile de a avea un copil, ar mai fi de
dorit sã se încurajeze, sã se promoveze ºi sã se faciliteze, cu
mãsuri legislative oportune, procedura de adopþie a numeroºilor
copii orfani, care au nevoie, pentru dezvoltarea lor umanã
corespunzãtoare, de o familie” (Dignitas personae, 13).
CRISTINA ªOICAN
22 Anunþuri

Asociaþia pentru psihologie ºi psihoterapie adlerianã din România organizeazã între 26-28 februarie 2009, în Bucureºti,
workshop-ul TRAUMA ªI VINDECAREA COPILULUI INTERIOR
Formator: Patrick Dimitrios Akrivos, din Grecia.

Workshop-ul oferã o înþelegere mai adâncã a traumei ºi abuzului, ca ºi tehnici ºi sugestii de intervenþii pentru a începe procesul
de recuperare.
Workshop-ul conþine, pe lângã partea teoreticã, ºi o parte de împãrtãºire a experienþelor pentru a sprijini învãþarea activã dar ºi
vindecarea, într-un cadru securizant, de grup.

Locul de desfãºurare: Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza, str. G-ral Berthelot 19, sector 1, lângã Catedrala Sfântul
Iosif.

Program: 26 februarie - 14.00-20.00; 27 februarie -14.00-20.00; 28 februarie-10.00-14.00

Înscrieri ºi informaþii: Andrei Ramona, formator APPAR, tel.: 0721235056, email: andreiramona0101@yahoo.com

Ser viciul Iezuiþilor pentru Refugiaþi din România (JRS Romania) selecteazã în vederea angajãrii: asistent social.
Serviciul
Persoanele interesate sunt rugate sã trimitã scrisoare de intenþie ºi CV-ul actualizat la adresa de e-mail: jrsromania@gmail.com,
pânã la data de 21 ianuarie 2009. Persoanele selectate vor fi anunþate telefonic.

Descrierea organizatiei:
JRS Romania este o organizaþie non-guvernamentalã umanitarã, independentã, non-profit, apoliticã ºi democraticã care sprijinã ºi
promoveazã drepturile fundamentale ale refugiaþilor ºi ale persoanelor dezrãdãcinate.
Misiunea noastrã este de a însoþi refugiaþii ºi persoanele dezrãdãcinate, de a-i servi în orice situaþie ºi de a pleda pentru cauza lor
în faþa autoritãþilor ºi a societãþii civile.

Descrierea postului:
- atribuþii specifice asistentului social punând mare accent pe lucrul direct cu beneficiarii în vederea integrãrii lor socio-profesionale
prin programele specifice;
- consilierea ºi acompanierea acestora, activitaþi de educaþie, informare, culturale ºi recreaþionale, implicarea în activitaþi de advocacy.

Cerinþe candidat:
- absolvent de studii superioare - diplomã de licenþã (Facultatea de Sociologie/Teologie ºi Asistenþã Socialã);
- experienþã anterioarã pe un post similar ºi cunoºtinþe în domeniul azilului ºi migraþiei reprezintã un avantaj;
- capacitate de coordonare ºi administrare proiect;
- foarte bune cunoºtinþe de limbã englezã (scris ºi vorbit), preferabil ºi limba francezã;
- cunoºtinþe solide de operare PC;
- rigurozitate, seriozitate ºi disciplinã în stabilirea ºi atingerea obiectivelor profesionale;
- rezistent la stres;
- capacitatea de a lucra în echipã;
- atitudine proactivã, dinamicã;
- aptitudine de comunicare cu oameni de diferite limbi, culturi ºi religii;
- capacitate de a socializa ºi dorinþa de a lucra cu persoane vulnerabile;
- nivel motivaþional ridicat ºi dorinþã de creºtere din punct de vedere profesional;
- disponibilitate de a se deplasa pe teren.

Oferta:
- Mediu de lucru internaþional;
- Oportunitãþi de dezvoltare profesionalã ºi de participare la cursuri de perfecþionare;
- Pachet salarial competitiv;
- Transport.

Informaþii suplimentare la adresa: www.jrsromania.org .


Psihologul rãspunde
Sunt studentã în anul III, la Facultatea de
Litere. Sunt o persoanã conºtiincioasã ºi
serioasã, mai ales atunci când este vorba
de pregãtirea mea. Învãþ cu seriozitate
înainte de fiecare examen ºi totuºi, când
sunt în faþa foii albe sau a examinatorului,
în mintea mea e un haos total. Mã simt
nesigurã, nu reuºesc sã „mã adun” ºi
mi se pare cã nu mai ºtiu
nimic din ce-am învãþat.
Din acest motiv rezultatele
mele la învãþãturã nu sunt
dintre cele mai grozave. Ce aº putea sã fac
ca sã fiu mai sigurã pe mine ºi sã-mi schimb atitudinea?
Aceastã siguranþã apare atunci când materia este foarte bine
cunoscutã, chiar dacã ºi în acest caz poate interveni frica de a
primi un subiect mai complicat, astfel încât efortul depus sã nu
se materializeze printr-o notã maximã. Este vorba, desigur, de o
dorinþã puternicã ºi permanentã de a avea note mari. Motivele
pot fi diverse: obþinerea unei burse, dorinþa de confirmare ºi
recunoaºtere a capacitãþii intelectuale, ambiþia de a avea una
dintre cele mai mari medii... Aceste motive (analiza o puteþi face
singurã pentru a constata care se regãsesc în cazul
dumneavoastrã), dar ºi multe altele, pot determina un blocaj în
momentul examenului.
De asemenea, mã gândesc ºi la varianta în care, cu tot
efortul fãcut, nu reuºiþi sã asimilaþi suficient materia, fapt care
vã îngrijoreazã prin consecinþele ce decurg de aici. Dacã veþi
constata cã aceasta este problema, v-aº sfãtui sã parcurgeþi
un manual care prezintã modul de învãþare eficient, cu tehnici
de asimilare ºi de verificare a cunoºtinþelor. Veþi putea alege
de acolo acea metodã care vi se potriveºte cel mai bine. Fiºele
de studiu, spre exemplu, sunt extrem de eficiente. Uneori nu
este suficient sã citeºti un material pentru a asimila toate
informaþiile prezentate acolo. În cazul materiilor complexe, cu
un grad de dificultate crescut, cum sunt cele de lingvisticã,
semanticã, sintaxã ºi altele, pot fi necesare scheme care sã
structureze informaþia în aºa fel încât sã poatã fi cuprinsã mai
uºor. Fiind vorba de un volum mare de concepte noi, numai
prin buna organizare ºi prin repetiþie se poate ajunge la
înþelegerea ºi stãpânirea lor.
Pe lângã aceste aspecte mai poate interveni ºi cel al unei
timiditãþi care ar putea sã împiedice manifestarea dezinvoltã,
spontanã, entuziastã, atât de necesarã în cazul unui examen,
indiferent de forma de examinare.
Sfatul meu este sã vã analizaþi mai întâi, pentru a afla cauza
acestor blocaje. Odatã identificat motivul sau motivele, puteþi
alege un remediu din manualul de muncã intelectualã, iar dacã
tot nu sunteþi mulþumitã de randamentul de la examene,
consultaþi un psiholog, care probabil vã va propune niºte ºedinþe
de dezvoltare personalã.
MARIUS ANTÃLUÞE
Social 23
Sfatul medicului
FUMATUL
FUMATUL
Fumatul ca plagã socialã este o temã abordatã în întreaga
lume. Pericolul acestui obicei nociv a atins acum vârste mici, copii
de 12-14 ani încep sã fumeze, poate din joacã ori din accese de
teribilism frecvente în epoca pubertãþii, atât la fete cât ºi la bãieþi.
S-au iniþiat tot felul de campanii antifumat, dar interzicerea
fumatului în instituþii, spitale ºi locuri publice nu atinge rãdãcina
rãului, pentru cã s-au creat ºi locuri speciale „de fumat”.
Problema de bazã constã în educaþia care sã promoveze
conºtientizarea nocivitãþii privind sãnãtatea atât a individului
cât ºi a mediului în care trãieºte. Se începe cu consilierea
gravidelor. Pentru a naºte un copil sãnãtos, normal dezvoltat,
gravida este sfãtuitã sã renunþe la fumat.
Copilul în familie imitã exemplul pãrinþilor, astfel nici tatãl
ºi nici mama nu trebuie sã fie exemplu negativ în aceastã
privinþã. Se va folosi orice ocazie pentru a atrage atenþia
adolescenþilor cât de nesãnãtos este fumatul.
Fumãtorii sunt tuºitori cronici. Bronºita tabagicã duce prin
evoluþia sa la emfizem pulmonar, bronºectazie ºi va afecta în final
ºi inima. Intoxicaþia nicotinicã se rãsfrânge ºi asupra sistemului
circulator prin arterita care se instaleazã insidios cu deosebire la
membrele inferioare. Ea determinã tulburãri ale mersului,
insuficienta irigare a picioarelor poate ajunge la gangrenã ºi chiar
la necesitatea de amputare a segmentelor respective.
Fumãtorii suferã de gastritã cu tulburãri de secreþie ale
glandelor digestive ºi dureri. Spectrul sumbru al cancerului
pulmonar la marii fumãtori este o motivaþie serioasã pentru
un tânãr, pentru un tatã de familie care îºi doreºte o viaþã
sãnãtoasã.
Unele femei fumeazã pentru a-ºi menþine silueta. Prin
inapetenþa creatã de nicotinã ele cred cã pot controla greutatea
corporalã. Ca soþii ºi mame, aceste femei ar putea gãsi în
stãpânirea de sine un mijloc eficient de pãstrare a echilibrului
ponderal.
O altã categorie de fumãtori sunt cei care în sãrãcia lor
compenseazã prin þigãri lipsa unei alimentaþii corecte sau
insuficiente. Este cazul mai ales al copiilor instituþionalizaþi ºi al
oamenilor strãzii. În aceste situaþii este importantã intervenþia
asistenþei sociale.
În actuala viaþã trepidantã, stresul poate duce la iluzia cã
o þigarã ar calma, ar uºura suportarea stãrilor neplãcute sau
conflictuale.
În programul Ministerului Sãnãtãþii sunt indicate o serie de
mãsuri pentru combaterea fumatului. Astfel sunt consilierea
medicalã ºi monitorizarea persoanelor fumãtoare, stabilirea
gradului de dependenþã nicotinicã. Sunt de asemenea
prezentate produse farmaceutice care diminueazã dorinþa de
a fuma ºi atenueazã simptomatologia de renunþare la fumat.
Un exemplu este produsul Champix care poate fi obþinut pe
bazã de reþetã ºi se utilizeazã numai sub supraveghere medicalã.
Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
24 Micul prinþ

S, ti
tiee Dumnezeu
ce e m
maa i b in
inee!
Într-o zi mohorâtã de toamnã, un om, împreuna cu soþia sa, cãlãtorea pe un drum de
þarã. Obosiþi de drum ºi vãzând cã se lasã înserarea, cei doi drumeþi au vrut sã se opreascã
peste noapte la un han. Însã hangiul, nu foarte prietenos de felul lui, nu i-a primit,
spunându-le ca nu mai are camere libere. Soþia a fost foarte nemulþumitã ºi s-a necãjit.
- Ei, nu te necãji – a vrut sã o liniºteascã bãrbatul – lasã, cã ºtie Dumnezeu ce e mai
bine!
- Cum poate sã fie bine, mãi, omule? Tu nu te gândeºti cã nu avem unde sã ne
adãpostim peste noapte ?!
ªi-au continuat drumul ºi, spre bucuria lor, au întâlnit
un om sãrac, dar bun la suflet. Acesta, vãzându-i pe cei
doi oameni atât de abãtuþi, i-a primit cu drag peste
noapte în cãsuþa lui.
A doua zi dimineaþa, când se pregãteau sã plece mai departe, omul care-i gãzduise
le-a dat o veste care i-a uimit foarte tare pe cei doi soþi: peste noapte, hanul fusese
atacat de hoþi, care luaserã cãlãtorilor tot ce aveau aceºtia.
- Vezi, trebuie sã avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieºte pe toate, a
spus bãrbatul soþiei sale. Aminteºte-þi ce þi-am spus asearã: „Lasã, ºtie Dumnezeu ce e
mai bine!”
Cu siguranþã cã Dumnezeu rânduieºte întotdeauna faptele noastre mai bine decât o
facem noi înºine. ªi chiar dacã nu suntem de acord sau nu ne convine, trebuie sã ne
gândim cã El ne vrea mereu binele!

Adaptare de CRISTINA ªOICAN

Când o sã fiu în rai,

Copiii se întreabã…
în o sã vinã Isus sã mã vadã ºi pe mine?

Isus vine întotdeauna la cei care vor sã-l primeascã. Pe pãmânt, Isus i-a
vizitat deseori pe prietenii sãi din Betania: Maria, Marta ºi Lazãr. Prima minune
pe care a fãcut-o a fost la nunta unor cunoscuþi. ªi cu puþin timp înainte de a
muri, Isus le-a spus ucenicilor sãi cã va sta din nou la masã cu ei, dar numai
dupã ce va ajunge în rai.
Când vom fi în cer, ne vom bucura mereu de prezenþa lui Isus, pentru cã
acolo nu vor mai exista toate piedicile ºi limitãrile de care ne lovim aici, pe
pãmânt. Atunci îl vom vedea în sfârºit pe Isus faþã în faþã.

Versete cheie: „Cu ºase zile înainte de Paºti, Isus a venit în Betania, unde era
Lazãr, pe care îl înviase din morþi. ªi i-au fãcut acolo cina ºi Marta slujea. Iar Lazãr
era unul dintre cei ce ºedeau cu El la masã. Deci Maria, luând o litrã cu mir de nard
curat, de mare preþ, a uns picioarele lui Isus ºi le-a ºters cu pãrul capului ei, iar casa
s-a umplut de mirosul mirului” (In 12,1-3).
Versete ajutãtoare: Mt 26,29; In 14,2; Ap 3,20

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)
 Suflet tânãr 25
Gândul meu pentru tine/ri Concertul Christus Natus Est, la a 11-a ediþie
Dragã prietene,

dupã ce la Crãciun am primit în dar Cuvântul fãcut

Trup, cu toþii am mai primit încã un dar de la Dumnezeu:
sã începem un nou an. Primind acest dar avem ocazia
sã descoperim cã timpul este preþios, unic ºi nu se mai
întoarce niciodatã la ziua care a trecut. Deºi ne-am
propus ca în acest an sã realizãm cât mai multe,
planurile sã fie duse la îndeplinire cu succes ºi
obiectivele sã nu ne scape de sub control, sã nu uitãm
pentru ce am primit acest dar valoros: sã-l cunoaºtem,
sã-l iubim ºi sã-l slujim pe Dumnezeu! Sã ne propunem
ca în acest an sã-l cunoaºtem, sã-l iubim ºi sã-l slujim
pe Dumnezeu nu numai la Bisericã, dar ºi în familie, la
ºcoalã, la locul de muncã, în cartier, în grupul de
prieteni, în zilele întunecate ale vieþii, prin tot ce gândim
ºi facem... Sâmbãtã, 20 decembrie 2008, a avut loc cea de-a 11-a ediþie a
Pr
Pr.. Daniel BULAI
concertului de colinde Christus Natus Est.
Devenit deja o tradiþie ºi adresându-se mai ales tinerilor, în 2008
Întâlnirea Naþionalã a TTinerilor
inerilor Catolici concertul a fost gãzduit de parohia Sfânta Fecioara Maria, Regina
Sfânta Rozariu din Popeºti Leordeni (Ilfov).
Baia Mare 2009
Corurile care anul acesta au dorit sa împartã cu ceilalþi bucuria
În perioada 22.07.2009-26.07.2009 se va desfãºura, naºterii Mântuitorului au fost, în ordinea prezentãrii pe scenã, de la
în oraºul Baia Mare, Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici urmãtoarele parohii din Arhidieceza noastrã: Sfânta Fecioara Maria
având tema “Un foc care aprinde alte focuri” iar ca moto: Regina (Cioplea - Bucureºti), Sfântul Francisc (Bucureºti), Sfânta
“Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21). Fecioara Maria, Regina Sfântului Rozariu (Popesti-Leordeni - Ilfov),
Devenitã deja o tradiþie, aceastã întâlnire are loc, din Sfânta Tereza (Bucureºti), Cristos Rege (Ploieºti), Sfânta Elena
trei în trei ani, într-o diecezã sau eparhie din þarã. La ediþia (Bucureºti), Sfinþii Petru ºi Paul (Bãneasa – Bucureºti)), Maica
din acest an, organizatorii sunt pregãtiþi sã întâmpine Îndureratã (Bucureºtii Noi), Adormirea Maicii Domnului (Bucureºti),
aproximativ 2.000 de tineri din România. Din Arhidieceza Bãrãþia (Bucureºti), Toþi Sfinþii (Craiova) ºi Catedrala Sfântul Iosif.
noastrã vor participa aproximativ 200 de tineri, din care A fost primul an în care nu a mai existat colindul obligatoriu,
15 voluntari ºi 15 animatori. fiecare cor cântând douã sau trei colinde la alegere. Aºa cum a
Cazarea se va face în cãminele Universitãþii ºi ale anunþat prezentatorul la început, surpriza a constat în apariþia
liceelor din Baia Mare, iar activitãþile se vor desfãºura pe formaþiei ‘Suflet tânãr‘, care a completat concertul.
Câmpia Tineretului, situatã lângã Stadion, ºi în faþa Totul s-a încheiat cu felicitãrile ºi încurajãrile adresate de
Muzeului Etnografic. Preasfinþitul Cornel Damian ºi de Pr. Daniel Bulai.
Programul zilnic va cuprinde Rugãciunea de (Sursa: www.tic.ro)
www.tic.ro)
dimineaþã, Sfânta Liturghie, o scurtã catehezã urmatã de
discuþii în grupuri mici, conferinþe, mese rotunde, concurs
de imnuri, pe dieceze, ºi program artistic.
În programul de conferinþe, tinerii vor putea alege între
prezentãri ale diferitor asociaþii, concerte de muzicã
(printre care ºi cel al formaþiei Suflet Tânãr din Arhidieceza
noastrã), vizite la muzeu etc.
În curând se vor stabili toate detaliile legate de înscriere,
taxã ºi transport ºi vor fi comunicate în timp util. Pentru
informaþii curente, sunteþi invitaþi sã accesaþi www.tic.ro la
rubrica Întâlniri ale Tineretului/ Întâlniri Naþionale ale
Tineretului. Aici veþi putea gãsi informaþii legate ºi de alte
ediþii ale INTC, de teme, puteþi chiar descãrca ºi câteva
versiuni MP3 ale imnurilor sau textele lor.
CLAUDIU ROZNOVSKY
26 Lecturi

Giuseppe Pulcinelli – Librãria Sf. Iosif

recomandã
Pentru a-l cunoaºte pe Apostolul Paul
(Ed. Sapientia, 2008) A. Holenstein
ncurajãri
Încurajãri
Cine era Paul cu adevãrat? Ce credea pentru o
despre Isus din Nazaret ºi despre adepþii sãi? viaþã creºtinã
Ce rol a avut Biserica ce se nãºtea? ªi viaþa lui - Ed. Sapientia,
oglinditã, mai ales, în scrierile sale - poate sã Iaºi, 2008
ne spunã ceva ºi nouã, creºtini ºi necreºtini,
bãrbaþi ºi femei din secolul al XXI-lea, cãutãtori
ai adevãrului?
Intenþia acestei cãrþi este aceea de a încerca
sã rãspundã la aceste întrebãri în stilul care este Fr. B. Bonnet-
propriu colecþiei: sã furnizeze noþiunile Eymard
fundamentale, coordonatele indispensabile Sfânta Fecioarã
pentru a ne introduce în lumea lui Paul, de Guadalupe
Apostolul neamurilor. În acest sens, ABC pentru Miracolul din
a-l cunoaºte pe apostolul Paul a fost gândit atât Mexic
pentru cel care abia a auzit vorbindu-se despre Ed. MeteorPress,
el (lucru destul de rar, cred), cât ºi pentru cel 2008
care a auzit vorbindu-se de el sau a citit texte din scrisorile lui, dar nu a avut niciodatã în
mânã o biografie a lui. Filme DVD cu subtitrare
Autorul a încercat sã spunã lucruri esenþiale în mod simplu, dar nu superficial, cu un în limba românã
limbaj curgãtor, clar ºi concis. De asemenea, oferã cititorului prilejul de a intra în contact cu
scrierile apostolului Paul.
În prezentarea cãrþii, autorul mãrturiseºte cã a dorit ca acest instrument sã poatã fi o
modestã contribuþie la bogata reflecþie despre Apostolul neamurilor pe care a inaugurat-o
anul paulin (29 iunie 2008 – 29 iunie 2009).

Giuseppe Pulcinelli
A obþinut Doctoratul în teologie la Universitatea Pontificalã din
Lateran, dupã ce s-a specializat în Sfânta Scripturã la Institutul Biblic
din Roma.
Autor a câtorva publicaþii apãrute în Lateranum ºi al volumului
Moartea lui Isus ca ispãºire. Concepþia paulinã (San Paolo 2007), C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t
disponibile la Librãria Sf. Iosif
predã materii biblice la facultatea de teologie ºi la ISSR Ecclesia
- str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
Mater din Universitatea Lateran.
- tel. 021 2015457; 021 2015475;
Preot al Diecezei de Roma, actualmente face parte
- e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro,
din echipa de formatori a Seminarului Mare Pontifical libraria@arcb.ro;
din Roma. - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
(A.C.)

Noutãþi editoriale

În curând va apãrea la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti

traducerea în limba românã a cãrþii “Lupta cea bunã a creºtinului împotriva
diavolului”, a cãlugãrului dominican Giovanni Cavalcoli. Cartea se structureaza
ca un eseu teologic care analizeaza acþiunea diavolului în lume ºi modurile în
care creºtinul i se poate opune, pe principiul proverbului italian: Omul avizat este
pe jumãtate salvat. Elaboratã în perioada de mijloc a carierei lui Giovanni Cavalcoli,
cartea a cunoscut în Italia mai multe ediþii succesive, iar acum, prin intermediul traducerii
ºi adaptãrii pãrintelui Pal Vincenþiu, devine accesibilã ºi publicului român.
 Educaþie media 27

Noi tehnologii,
În fiecare an, la 24 ianuarie, în sãrbãtoarea sfântului
Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor, Suveranul Pontif
transmite un Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a

noi relaþii,
Comunicaþiilor Sociale. Ajunsã la cea de-a 43-a ediþie, Ziua
Mondialã a Comunicaþiilor Sociale va fi celebratã în acest
an în duminica Rusaliilor, la 31 mai. Mesajul din acest an

acelaºi mesaj
are ca temã „Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a
respectului, dialogului ºi prieteniei”.

Într-o lume puternic marcatã de rapiditatea progreselor tehnologice, îndeosebi în sectorul comunicaþiilor, Biserica catolicã nu
ezitã sã priveascã în mod pozitiv ºi sã utilizeze noile mijloace de comunicare. Astãzi, multe dieceze ºi comunitãþi au pagini proprii
de internet, preoþi ºi chiar episcopi comunicã prin intermediul blog-urilor personale, centre catolice de informare transmit prin
podcast. Însuºi Papa, la Ziua Mondialã a Tineretului organizatã la Sidney în vara anului trecut, le-a transmis tinerilor participanþi
un mesaj prin SMS.

Într-un interviu acordat postului Radio Vatican, Arhiepiscopul Excelenþã, credeþi cã este necesar ºi sã învingem o oarecare
Claudio Maria Celli, Preºedinte al Consiliului Pontifical pentru teamã faþã de noile mijloace de comunicare?
Comunicaþii Sociale, sublinia cã mijloacele moderne de Mons. Celli - Papa aruncã asupra mijloacelor de comunicare
comunicare pot sã ofere un ajutor important pentru favorizarea o privire pozitivã, de profundã apreciere. Apoi, e de netãgãduit
unui climat de dialog ºi încredere în lumea de astãzi. cã va trebui sã vedem cum aceste mijloace influenþeazã
comportamentul nostru; ºi de aici rezultã dimensiunile
Mons. Celli – Înainte de toate, Suveranul Pontif oferã o lecturã
antropologice ºi etice ale acestei prezenþe a Bisericii în sectorul
pozitivã a ceea ce se întâmplã. ªi anume, cã noile tehnologii sunt în
mijloacelor de comunicare.
mod substanþial utile pentru instaurarea, pentru sporirea relaþiilor
noastre sociale. Însã, pe lângã aceasta, existã ºi un fenomen care
rezultã cu o oarecare certitudine: pe de o parte, aceste mijloace vor
duce la pierderea tradiþionalelor graniþe geografice ºi culturale, pe
de altã parte, aceste mijloace fac pe utilizatori sã piardã sensul
teritoriului în care locuiesc sau al grupului social în care acþioneazã.
Gândiþi-vã, de exemplu, la telefonul mobil: acesta a devenit de fapt
o condiþie aproape indispensabilã a vieþii noastre. Existã o frenezie
de a fi în contact cu alþii. În acelaºi timp, însã, suntem mai preocupaþi
de conexiune decât de conþinutul pe care îl putem oferi prin aceste
relaþii care se instaureazã. Iatã, aºadar, de ce Papa, fãrã a vorbi de
riscuri sau limitãri, propune aceastã temã cu un ton pozitiv ºi ne
spune cã tocmai aceste relaþii, care ne sunt oferite din plin de noile
mijloace de comunicare, trebuie sã promoveze o culturã a dialogului,
a respectului, a prieteniei.

A lipsit pânã acum o reflecþie serioasã asupra acestor noi

tehnologii din partea specialiºtilor ºi chiar a operatorilor din
comunicaþii?
Mons. Celli - Da. Biserica însãºi este foarte atentã la acest
fenomen. Ne-am gândit ca în luna martie din 2009 sã-i invitãm
pe toþi responsabilii pentru pastoraþia mijloacelor de comunicare
ai Conferinþelor episcopale pentru o sãptãmânã de studiu, de
aprofundare, pentru a vedea împreunã cu profesori din lumea
academicã ºi chiar ºi cu operatori din mass-media, pe lângã
bogãþia ºi oportunitãþile pe care le oferã, ºi problemele pe care le
presupune noua tehnologie. Biserica, fiind învãþãtoare a omenirii,
se va întreba ce e de fãcut, cum poate fi prezentã ºi, deci, cum
pot fi trasate noile perspective ale unei pastoraþii ecleziale a
mijloacelor de comunicare. CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

Octava de rugãciune pentru unitatea

creºtinilor 2009
În mod tradiþional, Octava de rugãciune pentru unitatea D ate istorice importante
creºtinilor este celebratã în perioada 18-25 ianuarie. Aceastã
perioadã a fost propusã în 1908 de Paul Wattson. Este, de fapt, 1740 - În Scoþia ia fiinþã o
perioada cuprinsã între sãrbãtoarea Catedrei Sfântului Petru ºi miºcare penticostalã cu legãturi
cea a Convertirii Sfântului Paul. Aºadar, aceastã alegere are o în America de Nord, al cãrei
semnificaþie simbolicã. mesaj pentru reînnoirea credinþei
În emisfera sudicã, unde luna ianuarie este o perioadã cheamã la rugãciune pentru ºi
de vacanþã, se preferã sã se adopte o datã în jurul împreunã cu toate Bisericile.
sãrbãtorii Rusaliilor (dupã cum este sugerat de miºcarea 1894 - Papa Leon al XIII-lea
“Credinþã ºi Constituþie” în 1962), care reprezintã de încurajeazã practicarea Octavei
asemenea o datã simbolicã pentru unitatea Bisericii. de rugãciune pentru unitate în
Textele pentru Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din 2009 provin din experienþa contextul Rusaliilor.
Bisericilor din Coreea. În faþa despãrþirii þãrii lor, Bisericile au cãutat inspiraþie în profetul Ezechiel,
care a trãit ºi el într-o þarã tragic dezbinatã ºi care dorea unitatea pentru poporul sãu. 1908 - Celebrarea Octavei
Tema aleasã în acest an, “Sã fie una în mâna ta” (Ez 37,17) , porneºte de la a doua viziune pentru unitatea Bisericii, la
a lui Ezechiel, în care douã bucãþi de lemn simbolizeazã cele douã regate în care a fost împãrþit iniþiativa reverendului pãrinte Paul
Israelul. Numele triburilor din fiecare regat (douã din cele douãsprezece triburi în Nord ºi zece Wattson.
în Sud) sunt înscrise pe aceste bucãþi de lemn care apoi sunt unite pentru a forma una singurã 1964 - La Ierusalim, papa
(Ez 37,15-23). Paul al VI-lea ºi patriarhul
Pornind de la textul central din Ezechiel, reflecþiile de pe parcursul celor opt zile de rugãciune Athenagora I au recitat împreunã
pentru unitatea creºtinilor ne fac sã conºtientizãm cã unitatea Bisericii contribuie ºi la reînnoirea rugãciunea lui Cristos “ca toþi sã
întregii comunitãþi umane. Aceasta comportã o responsabilitate importantã: toþi cei care îl mãrturisesc fie una” (In 17).
pe Cristos ca Domn trebuie sã se strãduiascã sã facã rugãciunea lor “ca toþi sã fie una... ºi lumea
sã creadã cã tu m-ai trimis” (In 17,21). 1965 - Decretul despre
ecumenism al Conciliului Vatican
Sintezã realizatã dupã broºura “Sãptmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor 2009”, II subliniazã cã rugãciunea este
tradusã ºi publicatã de editura Presa Bunã (Iaºi) sufletul miºcãrii ecumenice ºi
încurajeazã practica Octavei de
Definiþii rugãciune.
Ecumenism = vine din grecescul la unitatea mult doritã, analizând cu seninãtate 1975 - Prima celebrare a
oikouméne, care se traduce în româneºte prin probleme controversate, dar cu riscul de a Octavei de rugãciune pe baza
pãmânt locuit. De fapt, sensul general acceptat subestima diferenþele reale dintre creºtini sau unor texte pregãtite ca urmare a
al ecumenismului este cel de miºcare mondialã de a promova o înþelegere în defavoarea unui proiect propus de un grup
în rândul creºtinilor care, inspiraþi de Duhul adevãrului. Aceastã atitudine a fost ecumenic local. Acest nou mod de
Sfânt, cautã, prin rugãciune, dialog ºi iniþiative, condamnatã de magisteriul Bisericii Catolice. elaborare a textelor este inaugurat
sã elimine barierele care îi despart ºi sã se Unitatea Bisericii = este prima calitate de un grup ecumenic din Australia.
îndrepte spre unitatea pe care Cristos a voit-o din cele patru (alãturi de sfinþenie,
catolicitate ºi apostolicitate) care permite 2004 - Prezentarea împreunã
pentru Biserica sa: „Ca toþi sã fie una, precum
oricui sã recunoascã adevãrata Bisericã. a textelor “Credinþã ºi Constituþie”
tu, Tatã eºti în mine ºi eu în tine” (Ioan 17,21).
Biserica lui Cristos este una pentru cã: are (Consiliul Ecumenic al Bisericilor) ºi
Miºcare ecumenicã = se referã la
Consiliul Pontifical pentru Promova-
activitãþile ºi iniþiativele suscitate ºi organizate, un singur Domn, mãrturiseºte o singurã
rea Unitãþii Creºtinilor (Biserica
în funcþie de diferitele necesitãþi ale Bisericii ºi credinþã, se naºte dintr-un singur Botez,
Catolicã) decid ca în viitor textele în
dupã împrejurãri, în favoarea unitãþii formeazã un singur trup, însufleþit de un
francezã ºi în englezã ale Octavei
creºtinilor, conform decretului despre singur Duh, în vederea unei unice speranþe
de rugãciune pentru unitatea
ecumenism Unitatis redintegratio (nr. 4), al (gloria cereascã), la capãtul cãreia vor fi
creºtinilor sã fie publicate împreunã
Conciliului al II-lea din Vatican. depãºite toate dezbinãrile. Suprema ºi prezentate în acelaºi format.
Irenism = termenul se traduce din greacã legãturã a unitãþii Bisericii este iubirea
prin pace ºi se referã la o tendinþã a (Coloseni 3,14).
confesiunilor creºtine de a cãuta ºi de a ajunge Paginã realizatã de Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU