CONCILIUL ECUMENIC VATICAN II.

CONCILIUL
ECUMENIC VATICAN
II
Constitutii, decrete, declaratii
Traducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti
Editat de Organizatia Catolica Internationala
de Ajutorare «Kirche in Not»
NYI REGYHAZA, 1990.
INDICE GENERAL*
CUVI NT I NAINTE ............................................ 5
Constitutia despre liturgic („Sacrosanctum concilium") ................. 7
Decret privind mijloacele de 'comunicare sociala („Inter mirifica") ........ 37
Constitutia dogmatica despre Biserica („Lumen gentium") .............. 47
Decret despre Bisericile orientale catolice („Orientalium ecclesiarum")..... 105
Decret despre ecumenism („Unitatis redintegratio").................... 117
Decret privind misiunea pastorala a episcopilor in Biserica („Christus Domi-
nus")........................................................ 135
Decret privind rei nnoirea vietii calugaresti (Perfectae caritatis") .......... 157
Decret privind formatia preoteasca („Optatam totius") ................. 171
Declaratie despre educatia crestina (Gravissimum educationis")........... 187
Declaratie despre relatiile Bisericii cu religiile necrestine („Nostra aetate") . . 199
Constitutia dogmatica despre revelatia divina („Dei verbum") ........... 205
Decret despre apostolatul laicilor („Apostolicam actuositatem") .......... 219
Declaratie privind libertatea religioasa („Dignitatis humanae") ........... 245
Decret privind activitatea misionara a Bisericii („Ad gentes") ............ 259
Decret privind slujirea si viata preoteasca („Presbyterorum ordinis") ...... 295
Constitutia pastorala privind Biserica in lumea contemporana („Gaudium et
spes")...................................................... 325
* Fiecare document are la sfirsit un CUPRINS detaliat
CUVI NT I NAINTE
Conciliul Vatican II a fost pregatit timp de mai bine de trei ani, a durat trei ani (1962-1965), iar noi
reusim sa-i tiparim documentele la distanta de 25 de ani.
i n ianuarie 1959 Sfi ntul Parinte Papa Ioan al XXIII-lea anunta pentru prima oara proiectul sau de a
convoca un conciliu, in mai 1959 Suveranul Pontif instituia o comisie care sa se consulte cu toti
episcopii, cu toti superiorii calugaresti si cu toate facultatile catolice de teologie din lume.
Programul temelor de tratat la conciliu avea sa fie stabilit conform raspunsurilor primite de la cei
consultati; iar raspunsurile, reformulate i n 8972 de propozitii, au fost grupate tematic i n mai multe
scheme ce aveau sa fie studiate treptat i n sesiunile Conciliului Vatican II, convocat oficial la 25
decembrie 1961 cu i ntreitul scop de a rei nnoi Biserica, de a-i uni pe crestini si de a intra i n dialog
cu lumea.
Conciliul Vatican II se i nscrie i n linia traditiei Bisericii (traditie care vine de la Apostoli) de a se
aduna i n conciliu i n i mprejurari deosebite, pentru a se analiza pe sine si pentru a se i ntreba
asupra semnelor timpurilor. Documentele conciliare cuprinse i n acest volum vor descoperi
cititorilor, i mpreuna cu varietatea temelor discutate i n Conciliul II Vatican, dorinta Bisericii de
slujire, exprimata ca i ntr-un examen de constiinta desfasurat i n fata ochilor proprii, i n fata lumii si
i n fata lui Dumnezeu.
Recomandi nd tuturor catolicilor si tuturor oamenilor de bunavointa citirea acestui volum,
multumind grupului de traducatori, precum si binefacatorilor de la Organizatia „Kirche in Not", i l
rog pe Dumnezeu sa daruiasca mereu Bisericii sale bucurie, lumina si speranta.
Bucuresti, 16 noiembrie 1990
IO AN ROBU
Arhiepiscop

Constitutia despre
liturgic
(„SACROSANCTUM CONCILIUM")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA CU
PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
4 decembrie 1963

INTRODUCERE
l-Deoarece SFI NTUL CONCILIU i si propune cresterea necontenita a vietii crestine i n ri ndul
credinciosilor, mai buna adaptare la necesitatile epocii noastre a acelor institutii care si nt supuse
schimbarilor, favorizarea a tot ce poate contribui la unirea tuturor acelora care cred i n Cristos si i
ntarirea a tot ce duce la chemarea tuturor oamenilor i n si nul Bisericii, el considera de datoria sa sa
vegheze i n mod deosebit si la rei nnoirea si cultivarea liturgici.
2 - (Locul liturgiei i n misterul Bisericii) i ntr-adeyar, liturgia, prin care, mai ales i n Jertfa divina a
Euharistiei, „se actualizeaza opera rascumpararii noastre"1, i i ajuta i n cel mai i nalt grad pe
credinciosi sa exprime i n viata lor si sa arate si altora misterul lui Cristos si natura autentica a
adevaratei Biserici, caracterizata prin faptul ca este i n acelasi timp umana si divina, vazuta si i
nzestrata cu realitati nevazute, ferventa i n actiune si daruita contemplatiei, prezenta i n lume si
totusi straina si calatoare, dar toate acestea i n asa fel i nci t ceea ce este uman i n ea sa fie ori nduit
spre ceea ce e divin si subordonat lui, ceea ce este vizibil - invizibilului, actiunea — contemplatiei
si realitatea prezenta — cetatii viitoare spre care tindem2.
Prin urmare, liturgia, zidindu-i i n fiecare zi ca templu sfi nt i n Domnul pe aceia care si nt i n
Biserica, faci ndu-i lacasul lui Dumnezeu i n Duh3, pi na la ma-
sura vi rstei plinatatii lui Cristos4, le i ntareste i n acelasi timp, i ntr-un mod minunat, puterile pentru
a-L vesti pe Cristos si astfel arata celor din afara Biserica drept steag i naltat pentru neamuri 5, sub
care fiii risipiti ai lui Dumnezeu sa se adune pentru a fi una5, pi na ce se va face o singura turma si
un singur Pastor7.
3 — (Constitutia despre liturgie si celelalte Rituri)
De aceea, Conciliul socoteste necesar sa reaminteasca principiile de mai jos i n privinta
cultivarii si rei nnoirii liturgiei si sa stabileasca norme practice.
i ntre aceste principii si norme exista unele care pot si trebuie sa fie aplicate ati t Ritului roman
ci t si tuturor celorlalte Rituri, desi normele practice care urmeaza trebuie privite ca referitoare
numai la Ritul roman, daca nu este vorba de lucruri care, prin natura lor, se refera si la
celelalte Rituri.
4 — (Respectul pentru toate Riturile legitim recunoscute)
Fidel traditiei, Conciliul declara ca Sfi nta Maica Biserica socoteste egale i n drepturi si i n
demnitate toate Riturile legitim recunoscute si vrea ca i n viitor sa fie pastrate si cultivate i n
toate modurile si doreste ca, acolo unde este necesar, sa fie revazute cu prudenta, i n mod in-
tegral, i n spiritul traditiei sanatoase, si rei nsufletite dupa cum cer conditiile si necesitatile
timpului nostru.
10
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE PENTRU REFORMA SI PROGRESUL
LITURGIEI
I. NATURA LITURGIEI SI
IMPORTANTA EI IN VIATA
BISERICII
5 — Dumnezeu, care „vrea ca toti oamenii sa se mi ntuiasca si sa ajunga la cunoasterea adevarului"
(ITim. 2,4), „care de multe ori si i n multe feluri a vorbit odinioara parintilor nostri prin profeti"
(Ev. 1,1), ci nd a venit plinirea timpului, L-a trimis pe Fiul sau, Cuvi ntul facut trup, uns de Duhul
Sfi nt, sa duca vestea cea buna saracilor, sa-i vindece pe cei cu inima zdrobita 8, „ca un medic
trupesc si sufletesc"9 mijlocitor i ntre Dumnezeu si oameni10, i ntr-adevar, firea lui omeneasca i n
unitatea persoanei Cuvi ntului a fost instrumentul mi ntuirii noastre. De aceea i n Cristos s-a realizat
i mpacarea noastra desavi rsita si ne-a fost data plinatatea cultului divin11.
Aceasta opera a rascumpararii oamenilor si a preamaririi desavi rsite a lui Dumnezeu, prefigurata i
n faptele marete ale Domnului, savi rsite cu poporul Vechiului Testament, a fost i ndeplinita de
Cristos Domnul, mai ales prin Misterul pascal al fericitei Sale Patimiri, al i nvierii si al i naltarii
glorioase, mister prin care, „murind, a nimicit moartea noastra si, i nviind, ne-a redobi ndit viata"12;
caci din coasta lui Cristos „dormind pe Cruce", s-a nascut „sacramentul admirabil al i ntregii
Biserici"13.
6 — (Opera mi ntuirii, continuata de Biserica, se realizeaza (n liturgic) De aceea, precum Cristos a
fost trimis de Tatal, la fel si El a trimis pe apostolii sai, plini de Duhul Sfi nt, nu numai ca, pre-dici
nd Evanghelia la toata faptura14, sa proclame ca Fiul lui Dumnezeu, prin moartea si i nvierea Sa, ne-
a eliberat de puterea Satanei15 si a mortii si ne-a stramutat i n i mparatia Tatalui, dar si ca ei sa i
nfaptuiasca opera mi ntuirii pe care o vesteau, prin jertfa si sacramentele i n jurul carora graviteaza
i ntreaga viata liturgica. Astfel, prin Botez, oamenii si nt introdusi i n Misterul pascal al lui Cristos:
morti i mpreuna cu El, i nmormi n-tati si i nviati i mpreuna cu El 16, ei primesc spiritul i nfierii „prin
care strigam: 'Abba - Tata!"' (Rom. 8,15) si astfel devin adevaratii adoratori pe care i i cauta Tatal17.
De asemenea, ori de ci te ori mani nca Cina Domnului, ei vestesc moartea Lui pi na ci nd va veni 18.
De aceea, chiar i n ziua de Rusalii, ci nd Biserica a aparut i n lume, „aceia care au primit Cuvi ntul"
lui Petru „au fost botezati" si „staruiau i n i nvatatura apostolilor, i n i mpartasirea fringerii pi inii si
i n rugaciuni. .., laudi nd pe Dumnezeu i mpreuna si fiind placuti i naintea i ntregului popor" (Fapte
2,41-42,47). De atunci Biserica nu a i ncetat niciodata sa se i ntruneasca pentru a celebra Misterul
pascal: citind din toate Scripturile cele despre Cristos (cf. Le. 24,27), celebrind
11
Euharistia, i n care „si nt reprezentate victoria si triumful realizate prin moartea Sa"19, si aduci nd
multumiri i n acelasi timp lui Dumnezeu pentru „darul Lui nespus de mare" (2Cor. 9,15), i n Cristos
Isus, „pentru lauda gloriei Sale" (Ef. 1,12), prin puterea Duhului Sfi nt.
7 — (Prezenta lui Cristos in liturgic) Pentru a i ndeplini o opera ati t de mare, Cristos este mereu
prezent i n Biserica Sa, mai ales i n actiunile liturgice. El este prezent i n jertfa Sfintei Liturghii, ati
t i n persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, El care s-a oferit odinioara pe
Cruce"20, ci t mai ales sub speciile euharistice. El e prezent i n sacramente prin puterea Sa, asa i nci
t, atunci ci nd cineva boteaza, Cristos i nsusi este cel care boteaza21. E prezent i n Cuvi ntul Sau,
caci El este cel care vorbeste i n timp ce se citeste i n biserica Sfi nta Scriptura. In sfi rsit, este
prezent atunci ci nd Biserica se roaga si aduce laude, El care a fagaduit: „Unde si nt doi sau trei
adunati i n numele Meu, acolo si nt si Eu i n mijlocul lor" (Mt. 18,20).
i ntr-adevar, i ntr-o opera ati t de mare, i n care se aduce lui Dumnezeu preamarirea desavi rsita si
oamenii si nt sfintiti, Cristos i si asociaza totdeauna Biserica, Mireasa Lui preaiubita, care se roaga
Domnului sau si prin El aduce cult Tatalui vesnic. Asadar pe buna dreptate litur-gia este considerata
ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos, prin care sfintirea omului este reprezentata prin
semne vazute si este realizata i ntr-un mod propriu fiecaruia si i n acelasi timp se aduce cultul
public integral de catre Trupul Mistic al lui Cristos - de catre Cap si madularele sale.
Prin urmare, orice celebrare liturgica, i ntruci t este opera lui Cristos — Preotul si a Trupului Sau,
care este Biserica, este actiune sacra prin excelenta, a carei eficacitate nu o poate atinge cu acelasi
titlu si i n acelasi grad nici o alta actiune a Bisericii.
8 - (Liturgic patni nteasca si liturgic cereasca)
i n liturgia pami nteasca noi participam, prin pregustare, la liturgia cereasca, ce se celebreaza i n
cetatea sfi nta a Ierusalimului, spre care ne i ndreptam ca niste calatori, unde Cristos sade de-a
dreapta lui Dumnezeu ca slujitor al Sanctuarului si al adevaratului Chivot22; i mpreuna cu i ntreaga
ostire cereasca i i ci ntam Domnului imnul de slava; amintindu-i cu veneratie pe sfinti, nadajduim
sa avem parte i mpreuna cu ei si asteptam ca Mi ntuitor pe Domnul nostru Isus Cristos, pi na ci nd
se va arata El i nsusi, Viata noastra, si atunci ne vom arata i mpreuna cu El i n glorie 23.
9 — (Liturgia nu este unica activitate a Bisericii)
Liturgia sacra nu epuizeaza toata actiunea Bisericii, deoarece mai i nainte ca oamenii sa se poata
apropia de liturgic trebuie ca ei sa fie chemati la credinta si la convertire: „Cum vor chema numele
Aceluia i n care nu au crezut ? Si cum vor crede i n Acela despre care nu au auzit? Si cum vor auzi
fara propovaduitor? Si cum vor propovadui fara sa fie trimisi ?" (Rom. 10,14-15).
De aceea Biserica vesteste necredinciosilor mesajul mi ntuirii pentru ca toti oamenii sa cunoasca pe
singurul Dumnezeu adevarat si pe Acela pe care L-a
12
trimis, pe Isus Cristos, si sa se i ntoarca de la caile lor, faci nd pocainta 24. Iar credinciosilor ea trebuie sa
le vesteasca necontenit credinta si pocainta; trebuie de asemenea sa-i dispuna pentru sacramente, sa-i i
nvete sa pastreze tot ceea ce a poruncit Cristos25 si sa-i i ndemne la toate faptele de caritate, de pietate, de
apostolat, ca sa se arate prin aceste fapte ca, desi crestinii nu si nt din lumea aceasta, ei si nt totusi lumina
lumii si ca ei dau slava Tatalui i naintea oamenilor.
10 — (Liturgia este culmea si izvorul vietii Bisericii)
Cu toate acestea, liturgia e culmea spre care tinde actiunea Bisericii si izvorul din care emana toata
puterea ei. Caci scopul actiunilor apostolice este ca toti oamenii, deveniti fii ai lui Dumnezeu prin
credinta si botez, sa se adune laolalta, sa laude pe Dumnezeu i n Biserica, sa participe la jertfa si sa se
hraneasca la Cina Domnului.
La ri ndul ei, liturgia i ndeamna pe credinciosi ca, hraniti cu sacramentele pascale, sa traiasca i n perfecta
unire26 si se roaga ca ei sa exprime i n viata lor ceea ce au primit prin credinta 27, i ntr-adevar, rei nnoirea
legami ntului lui Dumnezeu cu oamenii i n Euharistie i i atrage si i i aprinde pe credinciosi de iubirea lui
Cristos cea fara de ragaz. Asadar, prin liturgic, si i n special prin Euharistie, se revarsa i n noi, ca dintr-un
izvor, harul si se dobi ndeste cu maximum de eficacitate acea sfintire a oamenilor si preamarire a lui
Dumnezeu i n Cristos, spre care se i ndreapta, ca spre scopul lor, toate celelalte actiuni ale Bisericii.
11 - (Necesitatea dispozitiilor sufletesti personale)
Pentru a obtine aceasta depuna eficacitate, credinciosii trebuie sa ia parte la liturgic cu suflet drept,
conformi ndu-si gi ndul celor rostite cu glasul, si sa coopereze cu harul divin, pentru a nu-l primi i n
zadar28. De aceea, este de datoria pastorilor sa fie atenti ca i n actiunea liturgica nu numai sa se respecte
legile unei celebrari valide si licite, dar si credinciosii sa participe la ea i ntr-un mod constient, activ si
rodnic.
12 — (Liturgia si rugaciunea personala) Totusi viata spirituala nu se poate reduce numai la participarea
la liturgia sacra.
Intr-adevar, desi crestinul e chemat sa se roage i n comun, trebuie si sa intre i n camera sa pentru a se
ruga Tatalui i n ascuns29; ba chiar, dupa i nvatatura Apostolului, trebuie sa se roage fara i ncetare 30.
Acelasi Apostol ne i nvata sa purtam necontenit i n trupul nostru patimirile si moartea lui Isus, pentru ca
si viata lui Isus sa se arate i n trupul nostru muritor31. De aceea, la jertfa Sfintei Liturghii cerem
Domnului ca, „fiindu-i placuta oferirea jertfei spirituale", sa faca din noi „o ofranda vesnica pentru El" 32.
13 - (Exercitiile de pietate trebuie sa se inspire din liturgie)
Exercitiile de pietate ale poporului crestin si nt foarte recomandate daca si nt conforme cu normele si
legile Bisericii, mai ales ci nd se fac din dispozitia Scaunului Apostolic.
De o demnitate speciala se bucura si exercitiile sacre ale Bisericilor particulare atunci ci nd se fac dupa
dispozitiile
13
episcopilor, conform obiceiurilor sau cartilor legitim aprobate.
Totusi, astfel de exercitii trebuie ori n-duite tini nd seama de timpul liturgic, i n asa fel i nci t sa se
potriveasca cu liturgia sacra, sa se inspire din ea i ntr-un fel sau altul si la ea sa-i duca pe poporul
crestin, pentru ca ea prin natura sa e cu mult superioara oricaror exercitii.
II. EDUCATIA LITURGICA SI PARTICIPAREA ACTIVA
14 - Maica noastra Biserica doreste foarte mult ca toti credinciosii sa fie i ndemnati la acea
participare deplina, constienta si activa la celebrarile liturgice care e ceruta de i nsasi natura liturgici
si care, pentru poporul crestin, „semintie aleasa, preotie i mparateasca, neam sfi nt, popor rascum-
parat" (IPt. 2,9; cf. 2,4—5), constituie i n virtutea botezului un drept si o datorie. Acestei participari
active si depline a i ntregului popor i se va acorda o grija deosebita i n rei nnoirea si cultivarea li-
turgici; i ntr-adevar, o astfel de participare este izvorul primar si indispensabil din care credinciosii
pot dobi ndi un spirit cu adevarat crestin si de aceea pastorii sufletesti trebuie sa o urmareasca cu
zel i n toata activitatea lor pastorala, printr-o educatie adecvata.
Dar nu se poate spera realizarea acestui obiectiv daca i nsisi pastorii sufletesti nu si nt ei mai i nti i
patrunsi de spiritul si puterea liturgiei si nu devin maestri ai ei; este deci foarte necesar sa se dea o
importanta primordiala formatiei liturgice a clerului. De aceea Conciliul a stabilit cele ce urmeaza:
15 — (Formarea profesorilor de liturgica) Profesorii i nsarcinati cu predarea liturgicii i n
Seminarii, i n casele de studiu ale institutelor calugaresti si i n facultatile teologice trebuie sa
primeasca o formatie adecvata si i ngrijita i n vederea acestei misiuni, i n institute specializate.
16 - (Predarea liturgicii)
i n Seminarii si i n casele de studiu ale institutelor calugaresti, liturgica trebuie asezata printre
materiile necesare si cele mai importante, iar i n facultatile teologice trebuie pusa printre materiile
principale si ea trebuie sa fie predata ati t sub aspect teologic si istoric, ci t si spiritual, pastoral si
juridic, i n afara de aceasta, profesorii de alte materii, mai ales cei de teologie dogmatica, de Sfi nta
Scriptura, de teologie spirituala si pastorala, se vor stradui sa scoata i n relief, conform exigentelor
intrinsece ale fiecarei materii, misterul lui Cristos si istoria mi ntuirii, astfel i nci t sa se vada clar
legatura lor cu liturgia si unitatea formatiei preotesti.
17 - (Formatia liturgica a candidatilor la preotie)
Clericii, i n Seminarii si i n casele calugaresti, i si vor i nsusi o formatie liturgica a vietii spirituale
printr-o initiere adecvata, pentru a i ntelege ceremoniile sacre si a participa la ele cu tot sufletul,
precum si prin i nsasi celebrarea sfintelor mistere si prin celelalte exercitii de pietate impregnate de
spiritul liturgic. De asemenea, vor i nvata sa respecte legile liturgice, astfel ca viata Seminariilor si
a institutelor calugaresti sa fie profund patrunsa de spiritul liturgic.
14
18 - (Ajutorarea preotilor din pastoratie) Preotii, fie seculari, fie regulari, care lucreaza deja i n via
Domnului, sa fie ajutati prin toate mijloacele potrivite sa patrunda tot mai adi nc ceea ce i ndepli-
nesc i n functiunile sacre, sa traiasca viata liturgica si sa o i mpartaseasca si credinciosilor care le-
au fost i ncredintati.
19 — (Educatia liturgica a credinciosilor) Pastorii sufletesti se vor i ngriji cu zel si rabdare de
formarea liturgica precum si de participarea activa a credinciosilor, ati t interioara cit si exterioara,
dupa vi rsta lor, conditia, felul de viata si cultura lor religioasa, i ndeplinindu-si astfel una din
principalele lor i ndatoriri de i mpartitori fideli ai tainelor lui Dumnezeu. Vor avea totodata grija sa-
si conduca turma nu numai prin cuvi nt, ci si prin exemplu.
20 - (Mijloacele audiovizuale si liturgia) Transmisiunile radiofonice si televizate ale actiunilor
sacre, mai ales daca e vorba de Sfinta Liturghie, sa fie facute cu discretie si demnitate, sub
conducerea si garantia unei persoane competente, desemnata pentru asemenea functie de catre
Episcop.
III. REFORMA LITURGIEI SACRE
21 — Pentru ca poporul crestin sa poata dobi ndi mai sigur belsugul de haruri din
liturgic, Sfinta Maica Biserica doreste sa se faca, cu mare grija, o reforma generala a liturgici. Caci
liturgia consta dintr-o parte neschimbatoare, instituita de Dumnezeu, si parti supuse schimbarii,
care i n decursul timpului pot sau chiar trebuie sa varieze, daca i n ele au patruns elemente care
corespund mai putin naturii interne a liturgici sau daca respectivele parti au ajuns sa fie mai putin
adecvate, i n aceasta reforma textele si ceremoniile trebuie sa fie astfel ori nduite i nci t sa exprime
mai clar realitatile sfinte pe care le semnifica si pentru ca poporul crestin, pe ci t posibil, sa le poata
i ntelege usor sensul si sa participe la ele printr-o celebrare depuna, activa si comunitara. De aceea
Conciliul a hotari t urmatoarele norme generale:
A) Norme generale
22 — (Orinduirea liturgici este de competenta ierarhiei bisericesti) §1. Orinduirea liturgici sacre
depinde numai de autoritatea Bisericii, care rezida i n Scaunul Apostolic, si, conform Dreptului, i ii
Episcop.
§2. i n virtutea puterii acordate de Drept, ori nduirea i n materie liturgica, i n Urnitele determinate,
apartine si Conferintelor Episcopale teritoriale competente legitim constituite*.
§3. De aceea absolut nimeni altul, fie si preot, nu poate din initiativa proprie
* Normele stabilite aa interim privitor la Conferintele episcopale nationale sau teritoriale i n Constitutia
Sacrosantum Conciliant nr. 22 §2, i n Motu proprio Sacram Liturgiam nr. X si i n Instr. Inter oecumenici nu
mai si nt i n vigoare, dupa Decretul Christus Dominus si Motu proprio Ealesiae Sanctae care au decretat
referitor la Conferintele episcopale. (Cf. Raspunsul Comisiei pontificale pentru interpretarea decretelor
Conciliului Vatican II, 5 februarie 1968: AAS 60, 1968, pag. 362).
15
sa adauge, sa scoata sau sa schimbe ceva i n liturgic.
23 — (Traditie si progres)
Pentru a pastra traditia sanatoasa si a deschide i n acelasi timp calea unui progres legitim, revizuirea
fiecarei parti din liturgic trebuie sa fie precedata totdeauna de studiu serios teologic, istoric si pasto-
ral, i n afara de aceasta, se vor lua i n consideratie ati t legile generale ale structurii si ale spiritului
liturgici, ci t si experienta reformei liturgice precedente si a indultclor acordate i n diferite parti. In
c
fi rsit, nu se vor introduce inovatii deci t d ca le cere o adevarata si certa utilitate pi itru Biserica si
avi nd grija ca formele ne sa izvorasca organic din formele deja cx-jf'nte.
S vor evita pe ci t posibil diferentele rituaiC importante i ntre regiuni vecine.
24 — (Biblie si liturgie)
Sfinta Scriptura are o foarte mare importanta i n celebrarea liturgica. Din ea se citesc lecturile si se
explica i n omilie, din ea se ci nta psalmii; sub inspiratia si din spiritul ei au izvori t rugaciunile si
imnurile liturgice, si din ea i si primesc semnificatia actiunile si semnele liturgice. De aceea, pentru
a promova reforma, progresul si adaptarea liturgici, trebuie sa se favorizeze acea cunoastere gustata
si vie a Sfintei Scripturi despre care da marturie traditia venerabila a Riturilor ati t orientale ci t si
occidentale.
25 — (Revizuirea cartilor liturgice) Cartile liturgice vor fi revizuite ci t mai curi nd, faci nd apel la
experti si con-sulti nd cpiscopi din diferitele regiuni ale globului.
B) Norme izvori te din caracterul ierarhic si comunitar al liturgici
26 — Actiunile liturgice nu si nt actiuni private, ci si nt celebrari ale Bisericii, care este
„sacramentul unitatii", adica poporul sfint adunat si organizat sub calauzirea cpiscopilor33.
De aceea, asemenea actiuni apartin i ntregului Trup al Bisericii, i l manifesta si se rasfri ng asupra
lui, dar pe fiecare membru i l implica i n mod diferit, dupa diversitatea starilor, a i ndatoririlor si a
participarii efective.
27 - (E de preferat celebrarea comunitara) Ori de ci te ori ceremoniile, conform naturii proprii a
fiecareia, comporta o celebrare comunitara caracterizata prin prezenta si participarea activa a
credinciosilor, sa fie educata la toti convingerea ca, i n masura i n care e posibil, aceasta este de
preferat celebrarii individuale si quasi-private. Acest lucru e valabil mai ales pentru celebrarea
Sfintei Liturghii, pastri ndu-se totdeauna natura publica si sociala a oricarei Sfinte Liturghii, si
pentru administrarea sacramentelor.
28 — (Buna ri nduiala a celebrarilor liturgice)
i n celebrarile liturgice, fiecare, ati t preotul ci t si credinciosii, i ndeplinindu-si oficiul propriu, va i
ndeplini tot si numai ceea ce-i revine conform ritului si normelor liturgice.
29 - Ministrantii, lectorii, comentatorii si membrii corului i ndeplinesc o adevarata slujire liturgica.
De aceea ei trebuie sa-si i ndeplineasca functiile cu pietatea sincera si buna ori nduiala dem-
16
ne de maretia acestei slujiri si pe care poporul lui Dumnezeu pe drept le cere de la ci.
De aceea trebuie ca ei sa fie educati cu grija, fiecare dupa conditia proprie, pentru a fi patrunsi de spiritul
liturgic si pentru a-si i ndeplini rolul dupa normele stabilite si i n buna ri nduiala.
30 — (Participarea activa a credinciosilor) Pentru a promova participarea activa, se va pune accent pe
aclamatiile poporului, pe raspunsuri, ci ntarea psalmilor, antifo-ne, ci ntece, precum si pe actiunile, ges-
turile si atitudinile corporale. Se va respecta, de asemenea, la timpul cuvenit, tacerea sacra.
31 - In revizuirea cartilor liturgice se va veghea cu atentie ca rubricile sa prevada si partile credinciosilor.
32 — (Liturgic si clase sociale) In liturgie, i n afara de deosebirea care provine din oficiul liturgic si din
ordinele sacre si i n afara de onorurile datorate autoritatii civile, conform legilor liturgice, nu se va face
nici o deosebire de persoane particulare sau de conditie sociala, ati t i n ceremonii ci t si i n solemnitatile
exterioare.
C) Norme izvori te din natura didactica si pastorala a liturgici
33 — Desi liturgia sacra e i n special cultul adus Maiestatii divine, ea este si un izvor bogat de instruire
pentru poporul crestin.34 i ntr-adevar, i n liturgie Dumnezeu vorbeste poporului sau; Cristos continua sa-si
vesteasca Evanghelia; poporul,
la ri ndul sau, raspunde lui Dumnezeu prin ci ntari si rugaciuni.
Mai mult, rugaciunile adresate lui Dumnezeu prin preotul care prezideaza adunarea in persana Christi si
nt spuse i n numele i ntregului popor sfint si al tuturor celor de fata. i n sfi rsit, semnele vizibile de care
se foloseste liturgia sacra pentru a face cunoscute realitatile invizibile si nt alese de Cristos sau de
Biserica.
De aceea, nu numai ci nd se citeste „ceea ce a fost scris pentru i nvatatura noastra" (Rom. 15,4), ci si
atunci ci nd Biserica se roaga sau ci nta sau actioneaza, este alimentata credinta celor de fata, iar mintile
se i nalta spre Dumnezeu pentru a-I aduce un omagiu spiritual si pentru a primi harul Sau cu mai multa i
mbelsugate.
De aceea, i n i nfaptuirea reformei se va tine seama de urmatoarele norme generale:
34 - (Armonia celebrarilor) Celebrarile sa straluceasca printr-o nobila simplitate; sa fie clare i n
scurtimea lor si fara repetitii inutile; sa fie adaptate capacitatii de i ntelegere a credinciosilor si, i n
general, sa nu aiba nevoie de multe explicatii.
35 - (Biblie, predica si cateheza liturgica) Ca sa apara clar ca i n liturgie ritul si Cuvi ntul si nt stri ns
unite:
1. In celebrarile sacre lectura din Sfi nta Scriptura sa fie mai abundenta, mai variata si mai bine
adaptata.
2. Momentul cel mai potrivit pentru predica, parte din actiunea liturgica, i n masura i ngaduita de ritual,
sa fie indicat si i n rubrici, iar i ndatorirea de a predica sa fie i ndeplinita cu fidelitate si exactita-
17
te. Predica sa izvorasca i n primul ri nd din Sfinta Scriptura si din liturgic, ca o vestire a faptelor
minunate ale lui Dumnezeu i n istoria mi ntuirii, i n misterul lui Cristos, care e mereu prezent si
activ i n noi, mai ales i n celebrarile liturgice.
3. De asemenea, sa se i nfaptuiasca i n toate modurile o cateheza mai direct liturgica; si chiar i n
cadrul ceremoniilor vor fi prevazute, daca si nt necesare, scurte i ndemnuri rostite de preot sau de
celebrantul competent, cu formule fixe sau prin cuvinte echivalente, i n momentele cele mai
potrivite.
4. Se va promova celebrarea cuvi ntu-lui lui Dumnezeu i n ajunul sarbatorilor mai solemne si i n
anumite zile din Ad-vent si Postul Mare, i n duminici si sarbatori, mai ales i n locurile lipsite de
preot. In acest caz, celebrarea va fi condusa de un diacon sau de alta persoana delegata de Episcop.
36 - (Limba liturgica) §1. Uzul limbii latine, cu exceptia unor cazuri de drept particular, va fi
pastrat i n Riturile latine.
§2. Totusi, ati t i n Sfinta Liturghie, ci t si i n administrarea sacramentelor sau i n alte parti ale
liturgici, i ntrebuintarea limbii materne poate fi deseori foarte utila pentru popor: i se va putea
acorda asadar un loc mai larg, mai ales i n lecturi si i ndemnuri, i n anumite rugaciuni si ci ntece,
dupa normele fixate pentru fiecare caz i n capitolele urmatoare.
§3. Pe baza acestor norme, revine autoritatii bisericesti teritoriale competente, despre care face
mentiune art. 22 §2, fiind consultati, daca e cazul, si episcopii regiunilor limitrofe de aceeasi limba,
sa stabileasca oportunitatea si modalitatea
folosirii limbii poporului. Aceste decizii trebuie supuse aprobarii sau confirmarii Scaunului
Apostolic.
§4. Traducerea pentru uz liturgic a textului latin i n limba poporului trebuie sa aiba aprobarea
autoritatii bisericesti teritoriale competente, despre care e vorba mai sus.
D) Norme pentru adaptarea liturgici la faea si la traditiile diferitelor popoare
37 — i n lucrurile ce nu lezeaza credinta sau binele i ntregii comunitati, Biserica nu vrea sa impuna
nici i n liturgic o uniformitate rigida; dimpotriva, ea respecta si favorizeaza calitatile si talentele
diferitelor rase si popoare; tot ceea ce i n moravurile popoarelor nu e i n mod indisolubil legat de
superstitii sau de erori este apreciat de ea cu bunavointa si, pe ci t posibil, este pastrat nealterat, ba
chiar, uneori, este admis i n liturgic, cu conditia sa fie conform principiilor unui adevarat si autentic
spirit liturgic.
38 — Pastri ndu-se unitatea substantiala a Ritului roman, se va lasa loc, si i n revizuirea cartilor
liturgice, diferentelor si adaptarilor legitime pentru diferitele grupuri, regiuni, popoare, mai ales i n
misiuni; se va avea i n vedere acest principiu i n structura celebrarilor si la stabilirea rubricilor.
39 — i n Urnitele stabilite i n editiile.- tipice ale cartilor liturgice, este de competenta autoritatii
bisericesti teritoriale despre care a fost vorba la art. 22 §2 sa stabileasca adaptarile, mai ales i n
ceea ce priveste administrarea sacramentelor, a
2 Conciliu! Ecumenic Vatican II.
18
sacramentaliilor, procesiunile, limba liturgica, muzica sacra si artele, tini nd totusi seama de
normele fundamentale cuprinse i n aceasta Constitutie.
40 — (Adaptarea liturgica i n dieceze si
parohii)
Deoarece i n diferite locuri si i mprejurari
e necesara o adaptare mai profunda a
liturgici, ceea ce implica un grad mai
mare de dificultate:
1. Autoritatea bisericeasca teritoriala competenta, amintita la art. 22 §2, va examina cu atentie si cu
prudenta, din traditiile si mentalitatea diferitelor popoare, elementele care, i n aceasta privinta, pot
fi i n mod oportun admise i n cultul divin. Adaptarile socotite utile sau necesare vor fi propuse
Scaunului Apostolic pentru a fi introduse cu consim-tami ntul lui.
2. Pentru ca adaptarea sa se faca cu prudenta necesara, Scaunul Apostolic, daca e cazul, va acorda
acestei autoritati bisericesti teritoriale facultatea de a permite si de a dirija experientele prealabile
necesare, i n cadrul unor grupuri pregatite i n acest scop si pentru un timp determinat.
^3. Deoarece legile liturgice prezinta de obicei dificultati speciale i n materie de adaptare, mai ales i
n misiuni, va trebui sa se recurga la persoane competente i n materie pentru a le stabili.
depinde si de la el decurge i ntr-o anumita masura viata credinciosilor sai i n Cristos.
De aceea, toti trebuie sa acorde cea mai mare importanta vietii liturgice a diecezei, ce se desfasoara
i n jurul Episcopului, mai ales i n biserica sa catedrala: toti trebuie sa fie convinsi ca manifestarea
principala a Bisericii este participarea deplina si activa a i ntregului popor sfi nt al lui Dumnezeu la
aceleasi celebrari liturgice, mai ales la aceeasi Euharistie, la aceleasi rugaciuni, la acelasi altar, la
care prezideaza Episcopul i nconjurat de preoti si de ceilalti slujitori ai altarului 35.
42 — Deoarece i n Biserica sa Episcopul nu poate sa prezideze personal, totdeauna si pretutindeni,
i ntreaga sa turma, el trebuie sa constituie i n mod necesar grupuri de credinciosi printre care locul
primordial i l detin parohiile, organizate pe criteriul local sub conducerea unui pastor, care tine
locul Episcopului: ele i ntr-adevar reprezinta, i ntr-un anumit mod, Biserica vazuta, ori nduita pe i
ntregul pami nt.
De aceea, viata liturgica a parohiei si legatura ei cu Episcopul trebuie cultivata i n sufletul si viata
credinciosilor si a clerului; si se vor depune toate stradaniile pentru cresterea sentimentului comuni-
tatii parohiale, mai ales i n celebrarea comunitara a Liturghiei duminicale.
IV. CULTIVAREA VIETII
LITURGICE I N DIECEZE SI
PAROHII
41 - Episcopul trebuie sa fie considerat ca Marele Preot al tutmei sale: de el
V. DEZVOLTAREA ACTIUNII PASTORALE LITURGICE
43 — Interesul pentru dezvoltarea si rei nnoirea liturgici e socotit pe buna dreptate un semn al
planurilor providentiale

19
ale lui Dumnezeu asupra epocii noastre, ca o trecere a Duhului Stiut prin Biserica Sa; el imprima o nota
caracteristica vietii acesteia si chiar i ntregii atitudini religioase a timpului nostru.
De aceea, pentru a favoriza tot mai mult aceasta pastorala liturgica i n Biserica, Conciliul decreteaza:
44 — (Comisia liturgica nationala) Se recomanda autoritatii ecleziastice teritoriale competente, amintite
la art. 22 §2, sa instituie o comisie liturgica, comisie care va solicita colaborarea unor experti i n liturgic,
i n muzica, i n arta sacra si i n pastorala; aceasta comisie poate fi ajutata de un institut de liturgica pasto-
rala care, dupa necesitati, poate numara printre membrii lui si laici deosebit de experti i n aceasta materie.
Aceasta comisie, sub conducerea autoritatii bisericesti teritoriale amintite mai sus, va trebui sa dirijeze
pastorala liturgica i n teritoriul
aflat i n competenta sa si sa promoveze studiile si experientele necesare, ori de ci te ori va fi vorba de
adaptari care trebuie propuse Scaunului Apostolic.
45 — (Comisie liturgica diecezana)
De asemenea, va fi constituita o comisie liturgica i n fiecare dieceza pentru a promova actiunea liturgica
sub conducerea Episcopului, i n anumite cazuri va fi oportun ca mai multe dieceze sa numeasca o singura
comisie pentru a promova de comun acord actiunea liturgica.
46 - (Alte comisii)
Pe li nga comisia liturgica, se vor constitui i n fiecare dieceza, i n limita posibilitatilor, si comisii de
muzica sacra si de arta sacra.
Este necesar ca aceste trei comisii sa colaboreze i ntre ele si deseori va fi oportun sa se uneasca i ntr-o
singura comisie.
Capitolul II
MISTERUL EUHARISTIC
47 - (SJi nta Liturghie si Misterul Pascal) La Cina cea de Taina, i n noaptea i n care a fost vi ndut, Mi
ntuitorul nostru a instituit jertfa euharistica a Trupului si Si ngelui Sau pentru a perpetua de-a lungul
veacurilor jertfe crucii pi na la a doua Sa venire si pentru a i ncredinta astfel Miresei Sale preaiubite,
Biserica, memorialul mortii si al i nvierii Sale: sacrament al pietatii, semn al unitatii, legatura a caritatii 1,
ospat pascal i n care i l primim
pe Cristos, sufletul este coplesit de har si ne este data chezasia gloriei viitoare 2.
48 - (Participarea activa a credinciosilor la SJi nta Liturghie)
Asadar, Biserica vegheaza cu grija ca fiii sai sa nu asiste ca straini sau spectatori muti la acest mister al
credintei, ci i nte-legi ndu-l bine, cu ajutorul ceremoniilor si rugaciunilor, sa participe la actiunea sacra i
n mod constient, eu pietate si ac-
20
tiv; sa fie instruiti prin Cuvi ntul lui Dumnezeu, sa se hraneasca la masa Trupului Domnului, sa
aduca multumire lui Dumnezeu; oferind Ostia nepatata, nu numai prin mi inile preotului, ci i
mpreuna cu el, sa i nvete a se oferi pe ei i nsisi si, prin Cristos Mijlocitorul, sa se de-savi rseasca
din zi i n zi i n unirea cu Dumnezeu si i n unirea dintre ei3, pentru ca i n cele din urma Dumnezeu sa
fie totul i n toti.
49 - Pentru ca jertfa Sfintei Liturghii sa-si atinga deplina eficacitate pastorala si prin forma
ceremoniilor, Conciliul stabileste cele ce urmeaza i n privinta Liturghiilor celebrate cu participarea
poporului, mai ales i n duminici si i n sarbatorile de porunca:
50 - (Reforma rinduielii Sfintei Liturghii) Ritualul Sfintei Liturghii va fi revizuit i n asa fel i nci t sa
apara mai clar natura specifica a fiecarei parti si conexiunea lor reciproca si sa fie facilitata
participarea evlavioasa si activa a credinciosilor.
Pentru aceasta, ceremoniile vor fi simplificate pastri ndu-se neatinsa substanta lor; se vor omite
repetitiile introduse i n decursul veacurilor sau adaugirile mai putin utile; i n schimb, i n masura i n
care vor parea oportune sau necesare, vor fi restabilite, dupa traditia Sfintilor Parinti, unele
elemente disparute sub vitregia timpurilor.
51 - (O mai mare bogatie biblica) Pentru a oferi din belsug credinciosilor hrana cuvi ntului lui
Dumnezeu, se vor deschide mai larg comorile biblice, i n asa fel i nci t, i ntr-un numar determinat
de ani, sa se citeasca poporului tot ce este mai important din Sfi nta Scriptura.
52 - (Omilia)
Este staruitor recomandata omilia ca parte integranta a Liturghiei: pornind de la textul sacru, i n ea
si nt prezentate, de-a lungul anului liturgic, misterele credintei si normele vietii crestine. La
Liturghiile care se celebreaza cu participarea poporului, i n duminici si sarbatori de porunca, omilia
nu se va omite deci t din motive grave.
53 — („Rugaciunea credinciosilor") „Rugaciunea comuna" sau „rugaciunea credinciosilor" va fi
reintrodusa dupa Evanghelie si dupa omilie, mai ales i n duminici si i n sarbatori de porunca,
pentru ca prin participarea poporului sa se faca rugaciuni speciale pentru Sfi nta Biserica, pentru
aceia care ne conduc, pentru cei care si nt coplesiti de diferite necazuri, pentru toti oamenii si
pentru mi ntuirea lumii i ntregi4.
54 — (Latina si limba poporului in Liturghie)
La Liturghiile celebrate cu participarea credinciosilor se va putea acorda locul cuvenit limbii
poporului, mai ales i n lecturi si i n „rugaciunea comuna" si, i n functie de conditiile locale, de
asemenea i n partile ce revin poporului, conform art. 36 din aceasta Constitutie.
Se va avea grija totusi ca poporul sa poata recita sau ci nta i mpreuna, si i n limba latina, partile din
Ri nduiala Sfintei Liturghii care i i revin.
Acolo unde o folosire mai larga a limbii poporului i n Liturghie pare opor-
21
tuna, se vor respecta prescriptiile art. 40 din aceasta Constitutie.
55 — (i mpartasania sub ambele specii)
Se recomanda mult acea participare mai desavi rsita la Sfinta Liturghie prin care credinciosii, dupa i
mpartasania preotului, primesc la aceeasi jertfa Trupul Domnului, i mpartasania sub ambele specii,
rami ni nd valabile principiile dogmatice stabilite de Conciliul Tridentin5, poate fi data ati t
clericilor si calugarilor ci t si laicilor i n cazurile pe care le va preciza Scaunul Apostolic si dupa
aprecierea Episcopului, ca de exemplu noilor hirotoniti, la Liturghia sfintirii lor, celor care depun
voturile, la Liturghia profesiunii religioase, neofitilor, la Liturghia care urmeaza botezului.
56 - (Unitatea Liturghiei)
Cele doua parti din care este alcatuita Sfi nta Liturghie, adica Liturgia Cuvi n-tului si Liturgia
Euharistica, si nt ati t de strins unite i ntre ele i nci t constituie un singur act de cult. De aceea
Conciliul i ndeamna insistent pe pastorii sufletesti sa-i i nvete cu staruinta, i n cateheza, pe
credinciosi ca trebuie sa participe la Sfi nta Liturghie i ntreaga, mai ales i n duminici si i n
sarbatorile de porunca.
57 — (Concelebrarea)
§ 1. Concelebrarea, care este o forma adecvata de manifestare a unitatii preo-
tiei, a ramas i n uz pi na acum i n Biserica, ati t i n Orient ci t si i n Occident. De aceea Conciliul a
decis sa extinda facultatea de a concelebra la urmatoarele cazuri:
I. In Joia Sfi nta, ati t la Sfi nta Liturghie crismala ci t si la Sfi nta Liturghie de seara;
II. La Sfintele Liturghii celebrate i n concilii, la i ntrunirile episcopale si la sinoade;
III. La Liturghia binecuvi ntarii unui abate.
IV. In afara de acestea, cu permisiunea Ordinariului, care e competent sa aprecieze oportunitatea
concelebrarii:
a) La Liturghia conventuala si la Liturghia principala din biserici, atunci ci nd folosul
credinciosilor nu cere ca toti preotii prezenti sa celebreze individual.
b) La Sfintele Liturghii celebrate cu ocazia unor i ntruniri de preoti, ati t regulari ci t si seculari.
§ 2. I. E de competenta Episcopilor sa reglementeze disciplina concelebrarii i n dieceza.
II. Totusi, orice preot va fi liber sa celebreze Sfi nta Liturghie individual, dar nu i n acelasi timp, i n
aceeasi biserica, si nici i n Joia Sfi nta.
58 — Se va redacta un nou ritual al concelebrarii, care va trebui introdus i n Pontifical si i n
Liturghierul Ro-
22
Capitolul III
CELELALTE SACRAMENTE SI SACRAMENTALIILE
59 - (Natura sacramentelor) Sacramentele si nt menite sa-i sfinteasca pe oameni, sa zideasca Trupul lui
Cristos si sa dea cultul datorat lui Dumnezeu; i n calitate de semne, ele au si un rol instructiv. Nu numai
ca presupun credinta, ci, prin cuvintele si elementele rituale, o si nutresc, o i ntaresc si o exprima; de
aceea si nt numite sacramente ale credintei. Ele confera, i ntr-adevar, harul, dar celebrarea lor i i si
dispune mai bine pe credinciosi sa primeasca rodnic acest har, sa dea cult cum se cuvine lui Dumnezeu si
sa traiasca iubirea.
Asadar, e foarte important ca toti credinciosii sa i nteleaga usor semnele sacramentelor si sa frecventeze
cu cea mai mare asiduitate acele sacramente care au fost instituite pentru hranirea vietii crestine.
60 - (Sacraincittaliile)
Afara de aceasta, Sfi nta Maica Biserica a i nfiintat si sacramentaliile. Acestea si nt semne sacre prin
care, datorita unei asemanari cu sacramentele, si nt semnificate si, prin puterea de mijlocire a Bisericii, si
nt obtinute efecte mai ales spirituale. Prin ele, oamenii si nt pregatiti sa primeasca efectul principal al
sacramentelor si si nt sfintite diferitele i mprejurari ale vietii.
61 - Asadar, liturgia sacramentelor si a sacramcntaliilor are drept rezultat ca, pentru credinciosii cu
dispozitii sufletesti bune, aproape toate evenimentele vietii
sa fie sfintite prin harul divin, care izvoraste din Misterul Pascal al Patimii, Mortii si i nvierii lui Cristos,
mister din care i si trag puterea toate sacramentele si sacramentaliile. Si astfel nu exista nici o folosire
dreapta a lucrurilor materiale care sa nu poata fi i ndreptata spre sfintirea omului si preamarirea lui
Dumnezeu.
62 — (Necesitatea unei reforme a riturilor sacramentale)
In decursul veacurilor, i nsa, au patruns i n ritualul sacramentelor si sacramentali-ilor anumite elemente
care, astazi, fac mai putin clare natura si scopul lor si de aceea trebuie sa se opereze i n ele anumite
adaptari la necesitatile timpului nostru. Din acest motiv, Conciliul stabileste cele ce urmeaza cu privire la
revizuirea lor:
63 — (Limba)
Deoarece adeseori, i n administrarea sacramentelor si a sacramentaliilor, folosirea limbii poporului poate
fi de mare folos pastoral, i se va acorda un loc mai larg, dupa urmatoarele norme:
a) i n administrarea sacramentelor si sacramentaliilor. linib.i pi'purului se poate folosi conform art.
36.
b) Pe baza noii editii a Ritualului Roman, autoritatea bisericeasca competenta, amintita la art. 22 §2
din aceasta Constitutie, va pregati ci t de curi nd rituale particulare adaptate, si din punctul de vedere al
limbii, necesitatilor diferitelor regiuni si popoare; dupa revizuirea lor de catre Scaunul Apostolic, aceste
23
rituale vor fi folosite i n regiunile respective.
In compunerea acestor rituale sau culegeri particulare de forme de celebrare, nu se vor omite
instructiunile din Ritualul Roman, aflate la i nceputul diverselor ceremonii, fie ca e vorba de instructiuni
pastorale si rubricale, fie de cele i nzestrate cu o importanta sociala deosebita.
64 — (Catehumenatul)
Se va restabili catehumenatul adultilor, i mpartit i n mai multe etape, a carui punere i n practica va fi la
aprecierea Ordi-nariului locului, astfel i nci t timpul cate-humenatului, destinat unei instruiri adecvate, sa
poata fi sfintit prin ceremonii sacre, celebrate i n perioade succesive.
65 — (Reforma ritualului Botezului)
In tarile de misiuni, i n afara de elementele cuprinse i n traditia crestina, vor putea fi admise si elemente
de initiere aflate i n uz la respectivul popor, i n masura i n care se pot adapta cultului crestin, dupa
normele de la art. 37—40 din aceasta Constitutie.
66-Vor fi revizuite ambele rituale ale Botezului adultilor, ati t cel simplu ci t si cel solemn, tini nd seama
de restabilirea catehumenatului, si se va introduce i n Liturghierul Roman o liturghie proprie, „cu ocazia
administrarii Botezului".
67 - Va fi revizuit ritualul pentru botezul copiilor si va fi adaptat la conditia lor reala, i n ritual se vor
scoate mai bine i n evidenta rolul parintilor si al nasilor precum si datoriile lor.
68 — i n ritualul Botezului se vor prevedea unele adaptari utilizabile dupa a-precierea Ordinariului
locului pentru cazul unui mare numar de candidati la Botez. Se va redacta si un ritual mai scurt, care sa
poata fi folosit mai ales i n tarile de misiuni de catre cateheti si, i n general, i n pericol de moarte, de catre
credinciosi, i n lipsa preotului sau a diaconului.
69 - In locul „Ritualului menit sa suplineasca ceremoniile omise pentru un copil deja botezat" se va
redacta unul nou, i n care sa se exprime i n mod mai clar si mai adecvat faptul ca acest copil, botezat
dupa ritualul scurt, a fost deja primit i n Biserica.
Se va compune un nou ritual pentru aceia care, deja botezati valid, se convertesc la religia catolica, i n el
se va exprima admiterea lor i n comuniunea Biseri-
70-i n afara timpului pascal, apa pentru Botez poate fi sfintita chiar i n cadrul ceremoniei Botezului, cu o
formula mai scurta.
71 - (Reforma ritualului Mirului) Va fi revizuit ritualul Mirului, arati ndu-se mai clar legatura intima a
acestui sacrament cu i ntreaga initiere crestina. De aceea e foarte potrivit ca primirea acestui sacrament sa
fie precedata de rei nnoirea fagaduintelor de la Botez.
Ci nd se va considera oportun, Mirul va putea fi conferit i n cadrul Liturghiei; iar pentru ritualul
administrarii lui i n afara Liturghiei se va pregati o formula introductiva.

24
72 — (Reforma ritualului Pocaintei) Ritualul si formulele Pocaintei vor fi revizuite i n asa fel i nci
t sa exprime mai clar natura si efectul sacramentului.
73 — (Sacramentul Ungerii bolnavilor) „Ungerea de pe urma", sau Sfi ntul Mas-lu, cate poate fi
numita mai bine „Ungerea bolnavilor", nu este numai sacramentul acelora care se afla i n momentul
critic al sfi rsitului vietii. De aceea, timpul potrivit pentru a-l primi este cu siguranta atunci ci nd
credinciosul i ncepe sa fie i n pericol de moarte din cauza bolii sau a batri netii.
74 - i n afara ritualurilor distincte - al Ungerii bolnavilor si al Viaticului — se va compune un ritual
continuu pentru conferirea sacramentului Ungerii dupa Spovada si i nainte de primirea Viaticului.
75 — Numarul ungerilor va fi adaptat dupa i mprejurari, iar rugaciunile care i nsotesc ritualul
Ungerii bolnavilor vor fi revizuite pentru a corespunde diferitelor conditii i n care se afla bolnavii
care primesc sacramentul.
76 —(Reforma ritualului Ordinatiunilor) Ritualul Ordinatiunilor va fi revizuit ati t i n privinta
ceremoniilor ci t si a textelor.
Alocutiunile Episcopului, de la i nceputul fiecarei ordinatiuni sau consacrari, pot fi facute i n limba
poporului.
La consacrarea episcopala, impunerea mi inilor poate fi facuta de catre toti episcopii prezenti.
77 - (Reforma ritualului Casatoriei) Ritualul celebrarii Casatoriei, care se gaseste i n Ritualul
Roman, va fi revizuit si i mbogatit, pentru a se arata mai clar harul sacramentului si pentru a se
scoate mai bine i n evidenta i ndatoririle sotilor.
„Daca i n anumite regiuni se folosesc la celebrarea sacramentului Casatoriei alte obiceiuri si
ceremonii laudabile, Conciliul doreste mult ca acestea sa fie pastrate i ntocmai" 1.
i n plus, autoritatea bisericeasca teritoriala competenta, amintita la art. 22 §2 din aceasta
Constitutie, are facultatea de a pregati, dupa norma art. 63, un ritual propriu, care sa corespunda cu
obiceiurile diferitelor locuri si popoare, rami ni nd valabila legea dupa care preotul care asista la
cununie trebuie sa ceara si sa primeasca consimtami ntul celor care o contracteaza.
78 — Casatoria va fi celebrata i n mod obisnuit i n timpul Sfintei Liturghii, dupa citirea
Evangheliei si dupa omilie, i nainte de rugaciunea credinciosilor. Rugaciunea asupra miresei,
corectata astfel i nci t sa se scoata i n evidenta ca ambii soti au i ndatoriri egale de fidelitate
reciproca, poate fi facuta i n limba poporului.
Daca sacramentul Casatoriei este celebrat fara Sfi nta Liturghie, la i nceputul ceremoniei se va citi
Epistola si Evanghelia de la „Liturghia pentru miri" si li se va da i ntotdeauna mirilor binecuvi n-
tarea.
79 — (Reforma Sacramentaliilor) Sacramentaliile vor fi revizuite i n lumina principiului
fundamental al unei participari constiente, active si simple a ere-
25
dinciosilor si tini nd seama de necesitatile vremurilor noastre.
In revizuirea ritualelor, i n conformitate cu art. 63, se vor putea adauga noi sacramentalii, dupa
necesitati.
Binecuvi ntarile rezervate vor fi i n numar ci t se poate de mic si numai i n favoarea Episcopilor sau
a Ordinariilor.
Se va prevedea ca anumite sacramentalii, cel putin i n i mprejurari speciale si dupa aprecierea
Ordinariului, sa poata fi administrate si de laici i nzestrati cu calitatile necesare.
80 — (Profesiunea calugareasca)
Ritualul consacrarii fecioarelor, aflat i n
Pontificalul Roman, va fi revizuit.
i n afara de aceasta, se va compune un ritual pentru profesiunea calugareasca si pentru rei nnoirea
voturilor, care sa
contribuie la o mai mare unitate, sobrietate si demnitate; el va trebui sa fie adoptat de aceia care fac
profesiunea sau rei nnoirea voturilor i n timpul Liturghiei, pastri ndu-se totusi drepturile particulare.
E de recomandat ca profesiunea calugareasca sa se faca i n timpul Sfintei Liturghii.
81 — (Reforma ritualului i nmormintarii) Ritualul i nmormi ntarilor va trebui sa exprime mai clar
caracterul pascal al mortii crestine si sa raspunda mai bine, chiar i n ceea ce priveste culoarea
liturgica, la conditiile si traditiile fiecarei regi-
82 — Va fi revizuit ritualul i nmormm-t.i rii copiilor si va fi i nzestrat cu Liturghie proprie.
Capitolul IV
OFICIUL DIVIN
83 - (Oficiul Divin — lucrare a lui Cristos si a Bisericii)
Marele Preot al Noului si vesnicului Testament, Cristos Isus, lui nd firea omeneasca, a adus i n
acest exil pami ntesc imnul care se ci nta vesnic i n lacasurile ceresti. El uneste cu Sine i ntreaga
comunitate a oamenilor asociindu-Si-o i n i naltarea acestei divine ci ntari de lauda. El continua sa-
Si exercite functia preoteasca prin Biserica Sa, care lauda pe Domnul fara i ncetare si mijloceste
pentru mi ntuirea lumii i ntregi, nu numai
prin celebrarea euharistica, ci si prin alte mijloace, mai ales prin i mplinirea Oficiului divin.
84 — Oficiul divin, dupa vechea traditie crestina, e alcatuit i n asa fel i nci t i ntreg cursul zilei si al
noptii sa fie consacrat prin lauda lui Dumnezeu. Ci nd acest minunat ci ntec de lauda este i naltat
dupa ri nduiala de preoti sau de alte persoane delegate de Biserica pentru aceasta, sau de credinciosi
care se roaga i mpreuna cu preotul i n forma aprobata,
26
atunci este i ntr-adevar glasul miresei care vorbeste Mirelui ei, ba chiar este rugaciunea pe care Cristos, i
mpreuna cu Trupul Sau, o i nalta catre Tatal.
85 — Prin urmare, toti cei care savi r-sesc aceasta rugaciune i ndeplinesc i ndatorirea Bisericii si i n
acelasi timp se i mpartasesc din privilegiul suprem al miresei lui Cristos, deoarece, aduci nd laudele
divine, ei se i nfatiseaza i naintea tronului lui Dumnezeu i n numele Maicii Biserici.
86 — f Valoarea pastorala a Oficiului
divitl)
Preotii i nsarcinati cu i ndatorirea pastorala vor recita aceste laude ale Orelor cu ati t mai mare zel cu ci t
vor avea o constiinta mai vie ca au datoria sa puna i n practica i ndemnul Simtului Pa vel: „Ru-gati-va
fara i ncetare!" (ITes. 5,17), caci numai Domnul poate da rodnicie si crestere operei la care ei lucreaza, El
care a spus: „Fara Mine nu puteti face nimic!" (Io. 15,5). De aceea Apostolii au spus atunci ci nd au
instituit pe diaconi: „Noi ne vom i ndeletnici staruitor cu rugaciunea si cu slujba cuvi iitului" (Fapte 6,4).
87 — Dar ca Oficiul divin sa fie i mplinit mai bine si mai desavi rsit de catre preoti si alti membri ai
Bisericii i n i mprejurarile actuale, Conciliul, conti-nui nd reforma fericit inaugurata de Scaunul
Apostolic, a hotari t sa decreteze cele ce urmeaza, referitor la Oficiul de Rit roman:
88 — (Modificari i n orinduirca traditionala a Orelor)
Deoarece scopul Oficiului este sfintirea zilei, cursul traditional al Orelor va fi reasezat i n asa fel i nci t
Orele sa corespunda, pe ci t posibil, timpului real si sa se tina seama de conditiile vietii de azi, mai ales
pentru aceia care se i ndeletnicesc cu opere de apostolat.
89 — De aceea, i n reforma Oficiului se vor respecta urmatoarele norme:
a) Laudele, ca rugaciuni de dimineata, si Vesperele, ca rugaciuni de seara, care, dupa venerabila traditie
a Bisericii universale, constituie doua puncte de reper ale Oficiului zilei, trebuie socotite ca ore principale
si celebrate ca atare.
b) Completoriul va fi astfel stabilit i nci t sa se potriveasca sfirsitului zilei.
c) Ora numita Matutinum, desi pastreaza caracterul de lauda nocturna pentru celebrarea comuna, va fi
adaptata i n asa fel i nci t sa poata fi recitata la orice ora din zi si va avea un numar mai mic de psalmi si
lecturi mai lungi.
d) Ora „Prima" va fi suprimata.
e) In recitarea obligatorie i n comun se vor pastra orele mici: Terta, Sexta si Nona. In afara acestui caz e
permis sa se aleaga una singura din acestea trei, cea mai adecvata momentului zilei.
90 — (Oficiul divin, izvor de pietate) i n afara de aceasta, deoarece Oficiul divin, ca rugaciune publica a
Bisericii, e izvorul pietatii si hrana rugaciunii personale, preotii si toti aceia care iau parte la Oficiul divin
si nt rugati staruitor i n Domnul ca atunci ci nd i l recita sa aiba gi ndul i n armonie cu glasul. Si pentru a
realiza mai bine aceasta, i si vor i nsusi o
27
cunoastere mai profunda a liturgici si a Bibliei, mai ales a psalmilor.
i n i nfaptuirea acestei reforme, venerabila comoara seculara a Oficiului roman va fi astfel adaptata i nci t
toti aceia carora le este i ncredintata sa se poata folosi de ea cu mai mare usurinta si cu mai mult rod.
91 - (Distribuirea psalmilor)
Pentru ca aranjarea Orelor propusa la art. 89 sa poata fi bine i nfaptuita, psalmii nu vor mai fi repartizati
pe o singura saptami na, ci pe un spatiu mai lung.
Lucrarea de revizuire a Psaltirii, i n mod fericit i nceputa, trebuie sa fie dusa la capat ci t mai repede, tini
ndu-se seama de latinitatea crestina, de uzul liturgic, inclusiv i n ci ntare, precum si de i ntreaga traditie a
Bisericii latine.
92 - (Ordinea lecturilor)
i n ceea ce priveste lecturile, se va tine seama de urmatoarele:
a) Lectura din Sfi nta Scriptura va fi i n asa fel ori nduita i nci t sa faciliteze un acces mai larg la
comorile cuvi ntului divin.
b) Lecturile din operele Sfintilor Parinti, ale i nvatatorilor si scriitorilor Bisericii vor fi mai bine alese.
c) Faptele martirilor sau Vietile sfintilor vor fi aduse la conformitate cu adevarul istoric.
93 - (Revizuirea imnurilor) Imnurile, daca e cazul, vor fi readuse la forma lor originara, suprimi nd
sau schimbi nd tot ceea ce, i n ele, are iz mitologic sau nu se potriveste cu evlavia crestina. Dupa
necesitati, se vor introduce si altele, luate din tezaurul de imnuri.
94 —(Timpul recitarii Oficiului divin) Pentru a sfinti cu adevarat ziua si pentru a recita Oficiul cu mai
mult folos spiritual, e bine sa se respecte timpul care se apropie mai mult de timpul propriu al fiecarei ore
canonice.
95 — (Obligativitatea Oficiului divin) Comunitatile obligate la celebrarea i n comun a Oficiului divin, i n
afara Liturghiei conventuale, si nt datoare sa-i celebreze i n fiecare zi i n comun, dupa cum urmeaza:
a) i ntregul Oficiu: comunitatile de canonici, calugarii si calugaritele si alti membri ai Institutelor
obligate la recitarea i n comun dupa norma dreptului sau a Constitutiunilor.
b) Capitlurile de catedrale sau Colegialele : acele parti ale Oficiului care le si nt impuse prin Drept
comun sau particular.
c) Toti membrii acestor comunitati care au primit Ordinele majore sau au facut profesiunea solemna, cu
exceptia conversilor, si nt obligati sa recite singuri Orele canonice pe care nu le recita i n comun.
96 — Clericii care nu si nt obligati la recitare i n comun, daca au primit Ordinele majore, si nt obligati
zilnic sa recite, i n comun sau singuri, i ntreg Oficiul, dupa normele de la art. 89.
97 - Oportunitatea comutarii Oficiului divin cu alta actiune liturgica va fi determinata de rubrici.
i n r .izuri particulare si pentru motiv i ntemeiat, Ordinariii pot sa dispenseze total sau partial pe supusii
lor de obliga-
28
tia recitarii Oficiului divin sau pot sa permita comutarea lui.
98 — Membrii oricarui Institut care, i n virtutea Constitutiunilor, recita o parte din Oficiul divin i
mplinesc rugaciunea publica a Bisericii.
De asemenea, ei i mplinesc rugaciunea publica a Bisericii daca, i n virtutea Constitutiunilor, recita
un „Mic Oficiu", cu conditia ca acesta sa fie compus dupa structura Oficiului divin si sa fie aprobat
legal.
99 — (Recitarea comunitara a Oficiului divin)
Deoarece Oficiul divin e glasul Bisericii, al i ntregului Trup mistic, care i l lauda i n mod public pe
Dumnezeu, clericii neobligati la recitarea lui i n comun, si mai ales preotii care locuiesc sau se afla
i mpreuna, si nt i ndemnati sa recite i n comun cel putin o parte a Oficiului divin.
Toti aceia care recita Oficiul i n comun, i n virtutea obligatiei sau ocazional, i si vor i ndeplini i n
modul cel mai perfect posibil i ndatorirea i ncredintata, ati t i n privinta evlaviei interioare ci t si a
atitudinii externe.
Pe li nga aceasta, e bine ca, dupa i mprejurari, Oficiul i n comun sa fie ci ntat.
100 - (Participarea credinciosilor la Oficiul divin)
Pastorii sufletesti se vor i ngriji ca Orele principale, mai ales Vesperele, i n duminici si i n
sarbatorile mai solemne, sa fie celebrate i n biserici i n comun. Se recomanda ca si laicii sa recite
Oficiul divin, fie i mpreuna cu preotii, fie adunati i ntre ei, sau chiar singuri.
101 - (Limba Oficiului divin)
§1. Dupa traditia seculara a Ritului latin, clericii trebuie sa pastreze i n Oficiul divin limba latina.
Ordinariul are totusi puterea de a i ngadui folosirea unei traduceri i n limba poporului, realizata
conform art. 36, pentru cazuri individuale, clericilor carora folosirea limbii latine le este o piedica
grava i n recitarea Oficiului asa cum se cuvine.
§2. Membrelor diferitelor Institute cu viata consacrata si membrilor care nu si nt clerici, Superiorul
competent poate sa le permita folosirea limbii materne i n Oficiul divin chiar celebrat i n comun, cu
conditia ca traducerea sa fie aprobata.
§3. Orice cleric obligat la Oficiul divin, daca i l recita i n limba poporului cu un grup de credinciosi,
sau cu aceia despre care este vorba la §2, i si i ndeplineste obligatia, cu conditia ca textul traducerii
sa fie aprobat.
29
Capitolul V
ANUL LITURGIC
102— (Sensul anului liturgic) Sfi nta Maica Biserica socoteste de datoria ei sa celebreze printr-o
comemorare sacra, i n anumite zile din cursul anului, opera mi ntuitoare a Mirelui sau divin, i n
fiecare saptami na, i n ziua pe care a numit-o duminica, ea sarbatoreste i nvierea Domnului, pe care,
o data pe an, o celebreaza i mpreuna cu fericita Lui patimire, prin marea solemnitate a Pastelui.
Pe li nga aceasta, ea desfasoara, i n ciclul anual, i ntregul mister al lui Cristos, de la i ntrupare si
Nastere pi na la i naltare, la ziua Rusaliilor si pi na la asteptarea fericitei sperante si a venirii
Domnului.
Cclebrmd astfel misterele Rascumpararii, ea deschide credinciosilor comorile virtutilor si meritelor
Domnului sau, actualizi ndu-le i ntr-un fel i n tot decursul timpului, pentru ca astfel credinciosii sa
vina i n contact cu ele si sa se umple de harul mi ntuirii.
103 — i n celebrarea acestui ciclu anual al misterelor lui Cristos, Sfi nta Biserica o venereaza cu o
iubire deosebita pe Fericita Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, care este indisolubil unita
cu Fiul ei i n opera mi ntuirii; i n Maria, Biserica admira si preamareste rodul cel mai ales al
Rascumpararii si contempla cu bucurie, ca i ntr-o icoana preacurata, ceea ce ea i nsasi doreste si
spera sa fie i n i ntregime.
104 - i n acelasi timp, Biserica a introdus i n ciclul anual comemorarea marti-
rilor si a altor sfinti care, ajunsi la perfectiune prin harul multiform al lui Dumnezeu si bucuri ndu-
se deja de mi ntuirea vesnica, i i ci nta lui Dumnezeu i n cer o lauda desavi rsita si mijlocesc pentru
noi. i n ziua nasterii lor pentru cer, Biserica proclama Misterul Pascal realizat i n Sfinti, care au
suferit cu Cristos si cu El i mpreuna si nt preamariti; ea pune i n tata credinciosilor exemplele
acestora, care i i atrag pe toti prin Cristos la Tatal, si, pentru meritele lor, ea dobi ndeste binefacerile
lui Dumnezeu.
105 — i n sfi rsit, i n diferite timpuri ale anului, conform unor ri nduieli transmise prin traditie,
Biserica i ntregeste formatia credinciosilor prin exercitii de pietate si asceza, prin instruire, prin
rugaciune, prin fapte de pocainta si de milostenie.
De aceea Conciliul a gasit de cuviinta sa stabileasca cele ce urmeaza:
106 — (Revalorizarea duminicii) Conform traditiei apostolice care dateaza i nca din ziua i nvierii
lui Cristos, Biserica celebreaza Misterul pascal i n fiecare a opta zi, care e numita pe buna dreptate
ziua Domnului sau duminica.
i ntr-adevar, i n aceasta zi credinciosii trebuie sa se adune ca, asculti nd Cuvi ntul lui Dumnezeu si
participi nd la Sfi nta Euharistie, sa-si aminteasca de Patima, i nvierea si Gloria Domnului Isus si sa
multumeasca lui Dumnezeu, care „i-a renascut la o nadejde vie prin i nvierea lui Cristos din morti"
(JPf. 1,3).
30
Asadar, duminica este sarbatoarea primordiala, care trebuie prezentata pietatii credinciosilor si i
ntiparita bine i n ea, asa i nci t sa devina si zi de bucurie si de i ncetare a lucrului. Celelalte
celebrari, daca nu si nt i ntr-adevar de cea mai mare importanta, nu trebuie sa aiba i nti ietate asupra
ei, deoarece ea este fundamentul si nucleul i ntregului an liturgic.
107 — (Reforma anului liturgic) Anul liturgic va fi revizuit astfel i nci t, fiind pastrate sau
restabilite obiceiurile si disciplinele traditionale legate de timpurile sacre, conform conditiilor
epocii noastre, sa se mentina caracterul lor originar, pentru a hrani i n mod corespunzator pietatea
credinciosilor prin celebrarea misterelor rascumpararii crestine si, mai ales, a Misterului pascal.
Adaptarile dupa conditiile locale, daca vor fi necesare, se vor face conform art. 39 si 40.
108 - Sufletele credinciosilor sa fie orientate i nainte de toate spre sarbatorile Domnului, prin care
se celebreaza i n decursul anului misterele mi ntuirii.
De aceea, Propriul timpului („Propri-um de tempore") i si va primi locul cuvenit, mai presus de
sarbatorile sfintilor, ca sa fie celebrat cum se cuvine i ntregul ciclu al misterelor mi ntuirii.
109 - (Postul Mare)
Caracterul dublu al Postului Mare, care mai ales prin reamintirea sau pregatirea botezului si prin
pocainta i i pregateste pe credinciosi la celebrarea misterului pascal, prin ascultarea mai frecventa a
cuvi ntului lui Dumnezeu si prin practicarea rugaciunii, acest dublu caracter
trebuie sa fie mai bine pus i n evidenta, ati t i n liturgic, ci t si i n cateheza liturgica. De aceea:
a) Elementele baptismale ale liturgici din Postul Mare se vor folosi mai abundent si, daca e
oportun, unele dintre ele vor fi restabilite conform traditiei anterioare.
b) Acelasi lucru este valabil si i n privinta elementelor penitentiale. Iar prin cateheza se va i ntipari
i n sufletele credinciosilor, odata cu urmarile sociale ale pacatului, acel aspect propriu pocaintei —
de ura fata de pacat i ntruci t acesta este o ofensa adusa lui Dumnezeu. Nu se va trece cu vederea
rolul Bisericii i n actiunea penitentiala si se va insista asupra rugaciunii pentru pacatosi.
110-Pocainta din timpul Postului Mare nu trebuie sa fie numai interna si individuala, ci si externa si
sociala. Practica pocaintei, conform posibilitatilor timpului nostru si aje diferitelor regiuni, precum
si conform conditiilor credinciosilor, va fi favorizata si recomandata si de autoritatile mentionate la
art. 22.
Postul pascal din Vinerea Patimilor si mortii Domnului va fi sacru; el va trebui celebrat pretutindeni
si, daca se considera oportun, va trebui chiar extins la Si mbata Mare pentru a se putea ajunge cu
inima i naltata si deschisa la bucuria Duminicii i nvierii.
111 - (Sarbatorile sfintilor) Dupa Traditie, sfintii si nt cinstiti i n Biserica si ea venereaza relicvele
lor autentice si icoanele lor. Sarbatorile sfintilor proclama faptele minunate ale lui Cristos i n
slujitorii sai si ofera credinciosilor exemple vrednice de imitat.

31
Pentru ca sarbatorile sfintilor sa nu fie puse mai presus de sarbatorile care celebreaza misterele mi ntuirii,
multe din ele vor fi lasate sa se celebreze la nivel de
Biserica locala, natiune sau familie calugareasca; vor fi extinse la Biserica i ntreaga numai acelea care
comemoreaza sfinti de importanta cu adevarat universala.
Capitolul VI
MUZICA SACRA
112 — (Muzica sacra si liturgia) Traditia muzicala a Bisericii universale ronstituie o comoara de o
valoare inesti-i abila si ea are i nti ietate asupra altor e oresii ale artei mai ales pentru faptul ci unit cu
cuvintele, ci ntul sacru consti-tu o parte necesara si integranta a liturgic solemne.
E asigur, ci ntul sacru a fost proslavit at: de Sfinta Scriptura 1, ci t si de Sfintii Parinti si de Pontifii romani
care i n vremea din urma, i ncepi nd cu Pius al X-lea, au sublimat cu tarie functia de slujire a muzicii
sacre i n serviciul divin.
De aceea muzica sacra va fi cu ati t mai sfi nta cu ci t va fi mai stri ns legata de actiunea liturgica, fie
exprimmd mai placut rugaciunea sau favorizi nd unitatea, fie contribuind la o mai mare solemnitate a
riturilor sacre. Biserica aproba si admite i n cultul divin toate formele de arta adevarata, cu conditia sa fie
i nzestrate cu calitatile necesare.
Asadar Conciliul, pastri nd normele si prescriptiile traditiei si ale disciplinei bisericesti si avi nd i n
vedere scopul muzicii sacre, care este slava lui Dumnezeu si sfintirea credinciosilor, hotaraste cele ce
urmeaza:
113 — (Ci ntul i n actiunea liturgica) Actiunea liturgica i mbraca o forma mai nobila ci nd slujbele
divine si nt celebrate solemn cu ci ntari, ci nd slujesc preotii iar poporul participa activ.
In ceea ce priveste limba, se vor respecta normele de la art. 36; i n privinta Liturghiei, de la art. 54; i n
privinta sacramentelor, de la art. 63; i n privinta Oficiului divin, de la art. 101.
114 —Tezaurul muzicii sacre va fi "istrat si cultivat cu cea mai mare grija. Corurile vor fi dezvoltate i n
mod deosebit, mai ales pe li nga bisericile catedrale; totusi episcopii si ceilalti pastori sufletesti vor
veghea cu atentie ca i n orice actiune sacra celebrata cu ci nt i ntreaga adunare a credinciosilor sa-si poata
manifesta propria participare activa, conform art. 28 si 30.
115- (Formatia muzicala) Se va acorda o mare importanta educatiei si practicii muzicale i n seminarii, i n
noviciatele calugaresti de ambele sexe si i n casele de studii, precum si i n alte institutii si scoli catolice;
pentru aceasta, profesorii i nsarcinati cu predarea muzicii sacre vor fi formati cu grija.
32
Se recomanda, i n plus, unde este posibil, i nfiintarea unor institute superioare de muzica sacra.
Instrumentistilor si ci ntaretilor, mai ales copiilor, li se va da si o educatie liturgica autentica.
116 — (Ci ntul gregorian si polifonic) Biserica recunoaste ci ntul gregorian ca fiind propriu
liturgici romane; de aceea, i n actiunile liturgice, i n conditii egale, el trebuie sa ocupe primul loc.
Celelalte genuri de muzica sacra, si mai ales polifonia, nu si nt ci tusi de putin excluse de la
celebrarea slujbelor divine, cu conditia sa fie conforme cu spiritul actiunii liturgice, dupa norma art.
30.
117 —Editia tipica a cartilor de ci nt gregorian va fi terminata; mai mult, se va i ntocmi o editie
critica a cartilor deja editate i n urma reformei Sfi ntului Pius al X-lea.
Este bine sa se pregateasca si o editie coutini nd melodiile mai simple, pentru uzul bisericilor mici.
118 - (Ci ntul religios popular)
Ci ntul religios popular va fi promovat i n mod inteligent asa i nci t i n devotiuni, ca si i n actiunile
liturgice i nsesi, dupa normele si prescrierile rubricilor, sa poata rasuna glasurile credinciosilor.
119 — (Muzica sacra i n misiuni) Deoarece i n anumite regiuni, mai ales i n tarile de misiune,
exista popoare care poseda o traditie muzicala cu rol mare i n viata lor religioasa si sociala, se va
acorda acestei muzici respectul si locul cuvenit, ati t i n formarea simtami ntului
religios al acestor popoare, ci t si i n adap-t.irea cultului la caracterul lor, dupa normele art. 39 si 40.
De aceea, i n educatia muzicala a misionarilor, se va avea grija ca, pe ci t posibil, ei sa fie i n stare
sa promoveze muzica traditionala a acestor popoare, ati t i n scoli ci t si i n actiunile sacre.
120 - (Orga si alte instrumente)
i n Biserica latina se va bucura de mare apreciere orga cu tuburi, ca instrument muzical traditional,
al carui sunet poate sa adauge o stralucire minunata ceremoniilor Bisericii si sa i nalte puternic
sufletele spre Dumnezeu si spre cele de sus. i n privinta altor instrumente, ele pot fi admise i n
cultul divin dupa aprecierea si cu consimtami ntul autoritatii bisericesti teritoriale competente, dupa
norma art. 22 §2, 37 si 40, i n masura i n care si nt sau pot fi adaptate uzului sacru, si nt adecvate
demnitatii templului si favorizeaza i ntr-adevar edificarea credinciosilor.
*
121 —(Misiunea compozitorilor)
Muzicienii, animati de spirit crestin, vor i ntelege ca si nt chemati sa cultive muzica sacra si sa-i
sporeasca tezaurul.
Ei vor compune melodii care sa prezinte caracteristicile adevaratei muzici sacre si care sa poata fi
ci ntate nu numai de marile coruri, ci sa fie accesibile si corurilor mai mici si sa favorizeze parti-
ciparea activa a i ntregii adunari a credinciosilor.
Textele destinate ci ntului sacru vor fi conforme cu doctrina catolica, ba mai mult, vor fi luate de
preferinta din Sfinta Scriptura si din izvoarele liturgice.
33
Capitolul VII
ARTA SACRA SI MATERIALUL DE CULT
122 — (Demnitatea artei sacre) Printre cele mai nobile activitati ale spiritului uman se numara, pe
buna dreptate, artele frumoase, si mai ales arta religioasa si apogeul ei, arta sacra. Prin natura lor,
ele si nt i ndreptate catre infinita frumusete divina, ce trebuie exprimata, i ntr-un fel, i n lucrarile
omului, si si nt cu ati t mai mult consacrate laudei si gloriei lui Dumnezeu cu ci t nu au nici un alt
scop deci t sa contribuie i n mod ci t mai eficient, prin realizarile lor, la i ndreptarea sufletelor
oamenilor spre Dumnezeu.
De aceea, Sfinta Maica Biserica a fost totdeauna prietena artelor frumoase si a cerut necontenit
concursul lor nobil, mai ales pentru ca obiectele care apartin cultului sa fie i ntr-adevar demne,
armonioase si frumoase, senine si simboluri ale realitatilor supranaturale, si nu a i ncetat sa formeze
artisti. Mai mult, Biserica s-a socotit i ntotdeauna pe buna dreptate arbitra i n materie, deosebind
printre operele artistilor pe cele conforme credintei, pietatii si legilor religioase traditionale si, ca
atare, adecvate uzului sacru.
Biserica a vegheat cu o deosebita grija ca materialul sacru sa adauge un spor de demnitate si
frumusete cultului, ad-miti nd, i n ceea ce priveste materialele, formele si ornamentele, modificarile
introduse de progresul tehnicii i n decursul secolelor.
Parintii au cazut asadar de acord sa
stabileasca i n aceasta privinta cele ce urmeaza :
123 — (Libertatea stilurilor artistice) Biserica nu a considerat niciodata un anume stil artistic ca
fiindu-i propriu, dar dupa caracterul si conditiile popoarelor si dupa necesitatile diferitelor Rituri, ea
a admis formele artistice din fiecare epoca, crei nd i n decursul veacurilor un tezaur artistic ce
trebuie pastrat cu toata grija posibila. Arta epocii noastre si aceea a tuturor popoarelor si regiunilor
trebuie sa aiba de asemenea libertatea de a se exprima i n Biserica, cu conditia de a sluji edificiile si
riturile sacre cu respectul si onoarea care le si nt datorate. Astfel ea i si va putea uni glasul cu minu-
natul concert de lauda pe care l-au ci ntat oamenii cei mai ilustri i n veacurile trecute, spre cinstea
credintei catolice.
124 — Promovi nd si favorizi nd o arta sacra autentica, Ordinariii sa aiba i n vedere mai degraba o
frumusete nobila, deci t pura somptuozitate. Acest lucru este valabil si privitor la vesmintele si
podoabele sacre.
Episcopii sa vegheze ca operele artistice care lezeaza credinta si moravurile precum si pietatea
crestina, cele care ofenseaza simtul religios autentic, fie din cauza depravarii formelor, fie din cauza
insuficientei, mediocritatii sau falsitatii expresiei artistice, sa fie i ndepartate cu grija din casa lui
Dumnezeu si din alte locuri sfinte.
3 Conciliu] Ecumenic Vatican II.
34
In construirea edificiilor sacre se va avea grija ca ele sa fie adecvate pentru i ndeplinirea actiunilor
liturgice si sa favorizeze participarea activa a credinciosilor.
125 — Se va mentine practica de a expune i n biserici imagini sacre spre a fi venerate de credinciosi; dar
ele vor fi expuse i n numar moderat si i ntr-o ordine corecta, pentru a nu trezi uimirea i n poporul crestin
si pentru a nu favoriza o devotiune mai putin corecta.
126 — In aprecierea operelor de arta, Ordinariii locurilor vor tine seama de parerea comisiei diecezane
pentru arta sacra si, daca este cazul, a altor experti, precum si de cea a comisiilor mentionate la art. 44,
45, 46.
Ei vor veghea cu grija ca mobilierul sacru sau operele de valoare, precum si podoabele casei lui
Dumnezeu sa nu fie i nstrainate sau distruse.
127 — (Formarea artistilor) Episcopii, personal sau prin preoti capabili, cunoscatori si iubitori de arta,
se vor ocupa de artisti, pentru a-i educa i n spiritul artei sacre si al liturgici.
Mai mult, se recomanda crearea de scoli sau de academii de arta sacra pentru formarea artistilor, i n acele
regiuni i n care se va socoti oportun.
Toti artistii care, i ndemnati de talent, voiesc sa slujeasca slavei lui Dumnezeu i n Sfi nta Biserica, sa-si
aminteasca i ntotdeauna ca este vorba despre o anume imitare sacra a lui Dumnezeu Creatorul si de opere
destinate cultului catolic si edificarii credinciosilor, precum si pietatii si educatiei lor religioase.
128 - (Revizuirea legislatiei privitoare la arta sacra)
Canoanele si statutele bisericesti care privesc totalitatea obiectelor destinate cultului divin, mai ales i n
ceea ce priveste constructia demna si adaptata a edificiilor, forma si constructia altarelor, nobletea,
amplasarea si securitatea tabernacolului euharistie, functionalitatea si demnitatea baptisteriului, precum si
asezarea corespunzatoare a imaginilor sacre, a podoabelor si ornamentelor vor fi revizuite ci t mai curi
nd, i n acelasi timp cu cartile liturgice, conform art. 25. Ceea ce corespunde mai putin reformei liturgice
va fi corectat sau suprimat, iar ceea ce o favorizeaza va fi pastrat sau introdus.
i n acest domeniu, mai ales i n ce priveste materialul si forma mobilierului sacru si a vesmintelor, se
acorda Conferintelor episcopale teritoriale facultatea de a face adaptarile la necesitatile si obiceiurile
locale, conform art. 22 din aceasta Constitutie.
129 — (Educatia artistica a clerului)
i n timpul studiilor filosofice si teologice, clericii vor fi instruiti si asupra istoriei si evolutiei artei sacre,
precum si asupra principiilor sanatoase pe care trebuie sa se bazeze operele de arta sacra, ca astfel ei sa
aprecieze si sa pastreze monumentele venerabile ale Bisericii si sa poata da sfaturi potrivite artistilor
pentru realizarea operelor lor.
130 — (i nsemnele pontificale)
Se cuvine ca folosirea i nsemnelor pontificale sa fie rezervata persoanelor ecleziastice care si nt investite
cu caracterul episcopal sau cu o jurisdictie speciala.
35
Anexa
DECLARATIA CONCILIULUI VATICAN II DESPRE
REVIZUIREA CALENDARULUI
Conciliul ecumenic Vatican II, acordi nd o mare importanta dorintelor multora de a se stabili sarbatoarea
Pastelui i ntr-o duminica anume si de a se adopta un calendar fix, dupa ce a examinat cu atentie
consecintele posibile ale introducerii unui nou calendar, declara cele ce urmeaza :
1. Conciliul nu se opune ca sarbatoarea Pastelui sa fie fixata i ntr-o duminica anume i n Calendarul
gregorian, cu asentimentul celor interesati, mai ales al fratilor despartiti de comuniunea cu Scaunul
Apostolic.
2. De asemenea, Conciliul declara ca nu se opune proiectelor care au drept scop introducerea unui
calendar permanent i n societatea civila.
Dar dintre diferitele sisteme propuse i n vederea stabilirii unui calendar permanent si a introducerii lui i n
societatea
civila, Biserica le admite numai pe acelea care pastreaza si apara saptami na de sapte zile inclusiv
duminica, fara a intercala vreo alta zi i n afara saptami nii, astfel i nci t succesiunea saptami nilor sa rami
na neatinsa, afara de interventia unor motive foarte grave asupra carora va trebui sa se pronunte Scaunul
Apostolic.
Toate cele stabilite i n aceasta Constitutie si fiecare i n parte au placut Parintilor conci-liari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le
decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui
Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 4 decembrie 1963 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii Catolice (Urmeaza semnaturile
Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE
1
Missalul Roman: Rugaciunea asupra darurilor din duminica a 9-a de dupa Rusalii
2
Cf. Evrei 13,14
3
Cf. Efes. 2, 21-22
4
Cf. Efes. 4,13
5
Cf. i s. 11,12
'Cf. h. 11,52
7
Cf. Io. 10,16 CAPITOLUL I
"Cf. i s. 61,1; Le. 4,18
9
Sf. Ignatiu din Antiohia, Ad Ephesios 7,2 10Cf. \Tirn. 2,5 '' Sacramentarium Veronense (Leonianum): ed.
C. Mohlberg, Roma, 1956, n. 1265, p. 162 12 Missalul Roman, Prefata Pastelui '-'Cf. Sf. Augustin, Enarr. in Ps. 138,2
l4
Cf. Mc. 16,15 "Cf. Fapte 26,18 16 Cf. Rom. 6,4; Efes. 2,6; Col. 3,1; 2Tim.
2,11
36
17
Cf. Io. 4,23
18
Cf. l Cor. 11,26
19
Conc. Trid. Sess. XIII, 11 oct. 1551, Decr.
De ss. Eucharistia, c. 5 20Conc. Trid. Sess. XXII, 17 sept. 1562,
Doctr. De ss. Missae sacrif., c. 2
21
Cf. Sf. Augustin, In Ioannis Evangelium, Tractatus VI, cap. I, n. 7, PL 35, 1428
22
Cf. Apoc. 21,2; Col. 3,1; Evrei 8,2
23
Cf. Fii. 3,20; Col. 3,4
24
Cf. Io. 17,3; Le. 24,47; Fapte 2,38
25
Cf. Mt. 28,20
26
Missalul Roman: Rugaciunea dupa i mpartasanie din vigilia pascala si din duminica i nvierii
27
Missalul Roman, Rugaciunea din ziua a 3-a din octava Pastelui
28
Cf. 2Cor. 6,1
29
Cf. Mt. 6,6
30
Cf. ITes. 5,17
31
Cf. 2Cor. 4,10-11
32
Missalul Roman: Rugaciunea asupra darurilor din ziua a 2-a din octava Rusaliilor
33
Sf. Ciprian, De cath. eccl. unitate, 7
34
Cf. Conc. Trid. Sess. XXII, 17 sept. 1562, Doctr. De ss. Missae sacrif., c. 8
35
Sf. Ignatiu din Antiohia, Aa Magn. 7; Aa Phiiad. 4; Ad Smyrn. 8
CAPITOLUL II
1
Cf. Sf. Augustin, In Ioannis Evangelium Tractatus XXVI, cap. VI, n. 13; PL 35, 1613
2
Breviarium Romanum, In festo Sanctissimi Corporis Christi, ad II Vesperas antiphona ad Magnificat
3
Cf. Sf. Ciril din Alexandria, Commentarium in Ioannis Evangelium, lib. XI, cap. XI—XII: PG 74, 557-
565
4
Cf. ITim. 2,l-2
5
Sessio XXI, 16 iul. 1562. Doctrina de Com-
munione sub utraaue specie CAPITOLUL III 'Conc. Trid. Sess. XXIV, 11 noiembrie
1563, Decr. De reformatione, cap. l CAPITOLUL VI 1 Cf. Efes. 5,19; Col. 3,16
CUPRINS
INTRODUCERE.......... 9
CAPITOLUL I - Principii generale pentru reforma si progresul liturgici............. 10
I. Natura liturgici si importanta ei i n viata Bisericii ..... 10
II. Educatia liturgica si participarea activa ....... \ 13
III. Reforma liturgici sacre ... 14
A. Norme generale ...... 14
B. Norme izvorite din caracterul ierarhic si comunitar al liturgici....... 15
C. Norme izvorite din natura didactica si pastorala a
liturgici ............. 16
D. Norme pentru adaptarea liturgici la firea si la traditiile diferitelor popoare 17
IV. Cultivarea vietii liturgice i n dieceze si parohii .... V. Dezvoltarea actiunii pastorale liturgice
......
CAPITOLUL II - Misterul euharistie ....................
CAPITOLUL III - Celelalte sacramente si sacramentaliile . . CAPITOLUL IV - Oficiul divin .......................
CAPITOLUL V - Anul liturgic CAPITOLUL VI - Muzica sacra .......................
CAPITOLUL VII - Arta sacra
si materialul de cult .........
ANEXA: Declaratia Conciliului Vatican II despre revizuirea
calendarului..............
NOTE .
18 18 19
22
25 29
31
35 35

Decretul
asupra mijloacelor
de comunicare
sociala
(„INTER MIRIFICA")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFINTULUI CONCILIU SPRE AMINTIRE
PERPETUA
4 decembrie 1963

39
INTRODUCERE
l-DINTRE MINUNATELE descoperiri ale tehnicii pe care geniul uman le-a extras, mai ales i n
zilele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu, din lucrurile create, Biserica le primeste si le urmareste cu
o solicitudine deosebita pe acelea care privesc mai direct sufletul omenesc si au deschis cai noi de a
comunica mai usor stiri, idei si orientari de tot felul. Iar dintre aceste descoperiri se evidentiaza
mijloacele care, prin natura lor, pot atinge si influenta nu numai indivizi izolati, ci multimi i ntregi
si toata societatea umana, cum ar fi presa, cinematograful, radioul, televiziunea si altele de acest fel,
care pot fi numite, asadar, pe drept „mijloace de comunicare sociala".
2 - Sfinta Maica Biserica stie ca aceste mijloace, bine i ntrebuintate, ofera neamului omenesc
avantaje mari, i ntruci t
contribuie mult la destinderea si i mbogatirea sufletelor si la raspi ndirea si i ntarirea i mparatiei lui
Dumnezeu. Mai stie i nsa ca oamenii le pot folosi i mpotriva planului Creatorului divin si le pot i n-
toarce spre propria pierzare; mai muit, ea se nelinisteste si inima ei de mama se umple de durere
vazi nd pagubele pe care reaua lor folosire le-a adus adeseori omenirii.
De aceea Conciliul, continui nd sa manifeste aceeasi grija neobosita aratata de Suveranii Pontifi si
de Episcopi i ntr-un domeniu ati t de important, considera de datoria lui sa trateze principalele
probleme legate de mijloacele de comunicare sociala. El e convins, de altfel, ca doctrina si normele
de disciplina propuse i n acest fel vor fi de folos nu numai pentru mi ntuirea crestinilor, ci si
progresului i ntregii omeniri.
Capitolul I
NORME PENTRU DREAPTA FOLOSIRE A MIJLOACELOR DE
COMUNICARE SOCIALA
3 - (i ndatoririle Bisericii) i ntruci t Biserica Catolica a fost instituita de Cristos Domnul pentru a
aduce mi ntuirea tuturor oamenilor si de aceea este presata de necesitatea de a le vesti Evanghelia,
ea considera de datoria ei sa predice vestea mi ntuirii si cu ajutorul mijloacelor de comunicare
sociala si sa-i i nvete pe oameni folosirea dreapta a acestor mijloace. Biserica are asadar
dreptul i nnascut de a folosi si de a poseda orice mijloc de acest fel i n masura i n care e necesar sau
util pentru educatia crestina si pentru i ntreaga ei opera de mi ntui-re a sufletelor. E de datoria
pastorilor sa-i educe si sa-i orienteze pe credinciosi astfel i nci t acestia sa urmareasca si cu ajutorul
acestor mijloace mi ntuirea si desavi rsirea proprie si a i ntregii familii umane. Le revine mai ales
laicilor sa
40
i nsufleteasca de spirit uman si crestin aceste mijloace pentru ca ele sa raspunda pe deplin marii asteptari
a comunitatii umane si planului lui Dumnezeu.
4 — (Legea morala)
Pentru o dreapta folosire a acestor mijloace este absolut necesar ca toti aceia care le utilizeaza sa
cunoasca normele ordinii morale si sa le aplice cu fidelitate i n acest domeniu. Sa tina asadar seama de
continutul comunicarii, i n functie de natura proprie a fiecarui mijloc; totodata sa nu scape din vedere
conditiile si i mprejurarile i n care se realizeaza comunicarea: scopul, persoanele, locul, timpul, etc., caci
acestea i i pot modifica valoarea morala, ba chiar o pot schimba total. In acest sens, trebuie avut i n vede-
re si modul propriu de actiune al fiecaruia dintre mijloace, adica puterea lui de convingere; aceasta poate
fi ati t de mare i nci t oamenii, mai ales cei care nu si nt pregatiti, reusesc cu greu sa o observe, sa o
domine si, daca e cazul, sa o respinga-
t
5 - (Dreptul la informare)
i n special e necesar ca toti cei interesati i n materie sa-si formeze o constiinta dreapta cu privire la
folosirea acestor mijloace, mai ales i n privinta unor probleme mai puternic controversate i n timpurile
noastre.
Prima problema priveste informarea sau culegerea si difuzarea stirilor. Desigur ca, datorita progresului
societatii moderne si legaturilor din ce i n ce mai stri nse dintre membrii ei, informarea a devenit foarte
utila si de cele mai multe ori necesara. Difuzarea rapida a evenimentelor si a faptelor ofera fiecarui om
posibilitatea de a avea o cunoastere completa si continua a lor, astfel i nci t sa poata contribui i n mod
eficace la binele comun si toti i mpreuna sa poata promova mai usor prosperitatea si progresul i ntregii
societati. Societatea umana are, asadar, dreptul la informare asupra celor ce intereseaza pe oameni, fie ca
indivizi, fie i n comun, dupa conditiile respective. Dar buna exercitare a acestui drept cere ca, i n ceea ce
priveste obiectul, comunicarea sa fie mereu adevarata si completa, tini nd seama de dreptate si caritate.
Iar i n ceea ce priveste modalitatea ei, sa fie cinstita si adecvata, adica sa respecte cu sfintenie, i n dobi
ndirea si difuzarea stirilor, legile morale precum si drepturile legitime si demnitatea omului; caci nu orice
cunoastere e de folos, „i nsa dragostea construieste" (ICor. 8,1).
6 — (Arta si morala)
A doua problema priveste raporturile a ceea ce oamenii numesc drepturile artei cu normele legii morale.
Intruci t controversele cresci nde pe aceasta tema nu rareori i si au originea i n conceptii false asupra
eticii si esteticii, Conciliul declara ca primatul ordinii morale obiective trebuie respectat i n mod absolut
de toti. Aceasta ordine este singura capabila sa depaseasca si sa armonizeze toate celelalte ordini de
activitati umane, orici t de nobile, inclusiv arta. Caci numai ordinea morala cuprinde pe om i n totalitatea
fiintei sale de creatura a lui Dumnezeu, i nzestrata cu ratiune si chemata la cele supranaturale; aceasta
ordine, daca este pastrata integral si fidel, i l duce la dobi ndirea perfectiunii si fericirii depline.
41
7 — (Prezentarea raului moral)
In sfi rsit, relatarea, descrierea sau reprezentarea raului moral pot, cu siguranta, si prin mijloacele de
comunicare sociala, sa contribuie la analizarea si cunoasterea mai profunda a omului, la punerea i n
lumina a splendorii adevarului si a binelui, obtini nd, de altfel, si efecte dramatice mai reusite;
totusi, ca nu cumva sa se aduca sufletelor mai mult prejudicii deci t foloase, trebuie avuta i n vedere
o respectare deplina a legilor morale, mai ales daca este vorba de lucruri carora li se datoreaza
respect sau de lucruri care trezesc mai usor pasiunile dezordonate i n omul ranit de prihana
stramoseasca.
8 — (Opinia publica)
Deoarece opinia publica exercita astazi o foarte mare influenta si autoritate i n viata ati t privata ci t
si publica a cetatenilor, oricine ar fi ei, e necesar ca toti membrii societatii sa-si i ndeplineasca si i n
acest domeniu datoriile de dreptate si caritate, straduindu-se astfel, si cu ajutorul acestor mijloace,
sa formeze si sa raspi ndeasca opinii generale corecte.
9 - (i ndatoririle publicului receptor) i ndatoriri deosebite i i revin si publicului receptor —
cititorilor, spectatorilor si ascultatorilor care, printr-o alegere personala si libera, primesc mesajele
difuzate prin aceste mijloace. Caci o dreapta alegere le cere sa prefere i nainte de toate ceea ce se
distinge prin virtute, stiinta si arta si sa evite ceea ce le poate fi cauza sau ocazie de prejudiciu
spiritual, ori prin exemplul rau i i poate primejdui pe altii; sa evite, de asemenea, tot ceea ce se
opune binelui si promoveaza raul prin mijloacele de comunicare sociala. Aceas-
ta se i nti mpla ci nd si nt i ncurajati financiar aceia care folosesc aceste mijloace urmarind numai
profitul economic.
Asadar, pentru ca publicul receptor sa poata i mplini legea morala, sa nu-si neglijeze datoria de a se
informa la timp despre opinia autoritatii competente i n aceasta materie si sa se conformeze ei dupa
normele unei constiinte drepte; pe de alta parte, pentru a rezista mai bine sugestiilor i ndoielnice si
pentru a le accepta mai deplin pe cele bune, sa aiba grija sa-si orienteze si sa-si formeze constiinta
prin mijloace potrivite.
10 — (Datoriile tinerilor si parintilor) Receptorii, mai ales cei tineri, trebuie sa aiba grija sa se
deprinda cu o utilizare moderata si disciplinata a acestor mijloace ; sa se straduiasca sa i nteleaga
profund cele vazute, auzite, citite; sa discute despre ele cu educatorii lor si cu persoane
competente, i nvati nd astfel sa emita asupra acestor lucruri o judecata dreapta. Parintii sa-si
aminteasca de i ndatorirea lor de a veghea cu grija ca nu cumva sa treaca pragul casei lor
spectacole, publicatii, etc. contrare credintei sau moravurilor bune si nici copiii lor sa nu vina i n
contact cu ele i n alta parte.
11 — (i ndatoririle autorilor) Principala raspundere morala i n privinta dreptei folosiri a
mijloacelor de comunicare sociala le revine ziaristilor, scriitorilor, actorilor, regizorilor,
producatorilor, editorilor, impresarilor, distribuitorilor si proprietarilor de sali de spectacol, vi
nzatorilor, criticilor si tuturor celor care contribuie i n vreun fel la elaborarea si difuzarea
comunicatiilor. Este evident ca numeroase si grave i ndatoriri le revin
42
i n conditiile actuale ale omenirii i ntruci t, prin activitatea lor de informare si influentare, pot duce
neamul omenesc la bine sau la rau.
Ei si nt datori sa reglementeze interesele economice, politice si artistice de asa maniera i nci t
acestea sa nu se opuna niciodata binelui comun. Pentru a realiza mai usor aceasta, este de dorit ca ei
sa se afilieze asociatiilor profesionale care impun membrilor - soliciti ndu-le, daca e cazul,
angajamentul de a respecta codul moral - pastrarea legilor morale i n activitatile si i ndatoririle lor
profesionale. Sa-si aminteasca, de asemenea, ca cea mai mare parte a cititorilor si spectatorilor e
formata din tineri care au nevoie de o presa si de spectacole care sa le ofere o destindere onesta si
sa le i ndrepte mintea spre idealuri nobile, i n sfi rsit, sa aiba grija ca tot ce se difuzeaza i n legatura
cu religia sa fie i ncredintat spre elaborare unor persoane demne si competente si sa fie realizat cu
respectul cuvenit.
12 — (i ndatoririle autoritatilor civile) i ndatoriri deosebite revin, i n aceasta materie, autoritatii
civile, i n vederea binelui comun pe care aceste mijloace trebuie sa-i slujeasca. Aceeasi autoritate
trebuie
sa apere si sa protejeze, i n cadrul misiunii ei, adevarata si dreapta libertate de informare, mai ales i
n domeniul presei, libertate indispensabila progresului societatii moderne; sa promoveze religia,
cultura si artele i n ce au ele mai bun; sa asigure publicului receptor exercitarea libera a drepturilor
sale legitime. Pe li nga acestea, puterii civile i i revine datoria sa sprijine anumite initiative deosebit
de utile mai ales pentru cei tineri si care, fara acest ajutor, n-ar putea fi realizate.
i n sfirsit, autoritatea civila, care se i ngrijeste pe drept cuvi nt de bunastarea fizica a cetatenilor, are
datoria ca, prin promulgarea de legi si aplicarea lor eficienta, sa vegheze ca nu cumva folosirea i n
scopuri rele a acestor mijloace sa cauzeze prejudicii grave moralitatii publice si progresului
societatii. O astfel de vigilenta nu constituie i n nici un fel o i ngradire a libertatii indivizilor sau
grupurilor, mai ales i n lipsa unor garantii sigute din partea acelora care prin profesia lor utilizeaza
aceste mijloace.
O grija speciala va fi acordata apararii tineretului de presa si spectacolele care si nt daunatoare vi
rstei lor.
Capitolul II
MIJLOACELE DE COMUNICARE SOCIALA SI APOSTOLATUL
CATOLIC
13 — (Actiunea pastorilor si
a credinciosilor)
Toti fiii Bisericii sa se straduiasca i n uni-
tate de gi nd si intentie pentru ca mijloacele de comunicare sociala sa fie utilizate fara i nti rziere si
cu cea mai mare eficien-
43
ta i n multiplele opere de apostolat, dupa cum o cer i mprejurarile, prevenind initiativele daunatoare si
aceasta mai ales i n tarile i n care progresul moral si religios cere o interventie mai urgenta si mai activa.
Pastorii, asadar, sa-si dea tot interesul sa-si i mplineasca misiunea i n acest domeniu, misiune stri ns
legata de datoria lor generala de evanghelizare; de asemenea, laicii angajati i n utilizarea acestor mijloace
sa caute sa dea marturie pentru Cristos, i n primul ri nd i ndeplinindu-si bine si i n spirit apostolic i
ndatoririle proprii. Pe li nga aceasta, sa aduca actiunii pastorale a Bisericii, i n masura mijloacelor de care
dispun, sprijinul unei colaborari directe pe plan tehnic, economic, cultural si artistic.
14 — (Directive speciale)
a) Presa
i n primul ri nd trebuie i ncurajate, i n general, publicatiile oneste. Iar pentru a-i hrani pe deplin pe cititori
cu spirit crestin, se va crea si se va raspi ndi o presa specific catolica. Aceasta, editata si dependenta fie
direct de autoritatea bisericeasca, fie de persoane catolice, sa urmareasca i n mod deschis formarea, i
ntarirea si promovarea unei opinii publice conforme cu dreptul natural si cu doctrina si morala catolica si
sa difuzeze si sa explice corect faptele care privesc viata Bisericii. Credinciosii sa fie constientizati de
necesitatea de a citi si raspi ndi presa catolica i n scopul formarii unei judecati crestine asupra tuturor
evenimentelor.
b) Cinematografia
Se va promova si se va asigura, prin toate mijloacele adecvate, producerea si difuzarea unor filme utile
pentru o des-
tindere onesta si avi nd o reala valoare culturala si artistica: e vorba i n primul ri nd de filmele destinate
tineretului. Acest lucru se realizeaza mai ales sus-tini nd si coordoni nd mijloacele si initiativele unor
producatori si difuzori bine intentionati, recomandi nd filmele care merita, prin sprijinul criticii si prin
premii, sustini nd si grupi nd salile de spectacol gestionate de catolici seriosi.
c) Radioul si televiziunea
Acelasi ajutor eficace sa li se dea emisiunilor de radio si televiziune oneste, si i n primul ri nd acelora
care si nt potrivite pentru mediul familial. Sa se promoveze activ emisiunile catolice prin care ascultatorii
si telespectatorii si nt facuti sa participe la viata Bisericii si si nt hraniti cu adevaruri religioase. Acolo
unde este nevoie, trebuie sa se creeze posturi de radio si televiziune catolice, dar sa se aiba grija ca
emisiunile lor sa se distinga prin perfectiune si eficacitate.
d) Teatrul
Sa se ia masuri si i n privinta vechii si nobilei arte teatrale care, de altfel, este propagata pe scara larga
prin mijloacele de comunicare sociala, ca ea sa contribuie la formarea culturala si morala a spectatorilor.
15 — (Formarea specialistilor) Pentru a acoperi necesitatile expuse mai sus, trebuie formati fara i nti
rziere preoti, calugari si laici care sa dobi ndeasca priceperea necesara pentru a folosi aceste mijloace i n
scopuri de apostolat.
Laicii si nt cei dinti i care trebuie pregatiti din punct de vedere tehnic si artistic si instruiti i n privinta
doctrinei si moralei, i n acest scop trebuie marit numarul scolilor, facultatilor si institutelor
44
i n care publicisti, creatori de filme si emisiuni radiofonice si televizate, precum si alte persoane
interesate i n aceste activitati sa poata dobi ndi o formatie completa, patrunsa de spirit crestin, mai
ales i n ceea ce priveste doctrina sociala a Bisericii. Trebuie formati si ajutati si actorii ca, prin arta
lor, sa fie de folos societatii omenesti, i n sfi rsit, trebuie pregatiti cu grija critici literari, cinema-
tografici, de radio, de televiziune etc. care sa-si cunoasca bine profesia si sa fie instruiti si i
ncurajati sa puna mereu i n lumina, i n aprecierile lor, aspectul moral.
16 — (Formarea publicului receptor) Folosirea dreapta a mijloacelor de comunicare sociala cere si
ca cititorii, ascultatorii si spectatorii de diferite vi rste si nivele culturale sa primeasca o educatie
adecvata si specifica, ati t i n plan teoretic ci t si practic. Asadar initiativele adecvate acestui scop
— mai ales daca si nt destinate tinerilor — trebuie favorizate, i nmultite si orientate dupa principiile
moralei crestine, i n scolile catolice de orice grad, i n seminarii si i n organizatiile de apostolat ale
laicilor. Pentru a ajunge mai usor la acest scop, trebuie sa se expuna si sa se explice la catehism i
nvatatura si disciplina catolica i n acest domeniu.
17 — (Mijloacele materiale)
Ar fi de neconceput ca fiii Bisericii sa permita ca, din cauza unor dificultati tehnice sau a
cheltuielilor, ce-i drept uneori extrem de mari, pe care le implica folosirea acestor mijloace, Cuvi
ntul mi ntuirii sa fie i mpiedicat sa se raspi n-deasca. De aceea, Conciliul le aminteste
ca au datoria sa sustina si sa ajute ziarele si periodicele catolice, initiativele cinematografice,
posturile si emisiunile de radio si televiziune ce au ca scop principal raspi ndirea si apararea
adevarului si i nzestrarea societatii umane cu o formatie crestina. Totodata Conciliul invita insistent
asociatiile si persoanele care dispun de o mare influenta pe plan economic sau tehnic sa sustina prin
resursele si competenta lor aceste mijloace, i n masura i n care ele servesc adevarata cultura si
apostolatul.
18 — Pentru a spori eficacitatea multiplelor forme de apostolat al Bisericii i n ce priveste
mijloacele de comunicare sociala, se recomanda sarbatorirea, i n toate diecezele lumii, dupa
aprecierea episco-pilor, a unei zile pe an i n care sa li se explice credinciosilor i ndatoririle pe care
le au i n acest domeniu, sa fie invitati sa se roage cu aceasta intentie si sa verse contributii care vor
fi folosite cu scrupu-lozitate pentru sustinerea si dezvoltarea institutiilor si initiativelor promovate
de Biserica pe acest plan.
19-(Oficiul specializat al SJi ntului Scaun)
i n i mplinirea supremei sale i ndatoriri pastorale i n ceea ce priveste mijloacele de comunicare
sociala, Suveranul Pontif este asistat de un Oficiu special al Simtului Scaun1.
20 — (i ndatoririle episcopilor) Este de datoria episcopilor ca i n propriile dieceze sa vegheze
asupra unor astfel de activitati si initiative, sa le promoveze si, i n masura i n care privesc
apostolatul public, sa le coordoneze, inclusiv pe ace-
45
lea care si nt conduse de calugari exempti.
21 — (i nfiintarea de oficii nationale) i ntruci t un apostolat eficace pe plan national cere unitatea
initiativelor si eforturilor, Conciliul hotaraste si decreteaza sa se i nfiinteze peste tot Oficii nationale
pentru presa, cinematografie, radio si televiziune si sa fie ajutate prin toate mijloacele. Misiunea
principala a acestor Oficii este de a veghea la formarea colecta a constiintei credinciosilor cu privire
la folosirea acestor mijloace si de a promova si coordona toate initiativele catolicilor i n aceasta
privinta.
i n fiecare tara conducerea acestor Oficii sa fie i ncredintata unei comisii episco-
pale sau unui episcop delegat; din aceste oficii vor face parte si laici experti i n doctrina catolica si
specialisti i n dome-
22 - (Asociatii internationale) i ntruci t eficacitatea acestor mijloace depaseste granitele nationale
faci ndu-i pe indivizi i ntr-un fel cetateni ai i ntregii societati umane, initiativele nationale i n acest
domeniu trebuie sa fie coordonate si pe plan international. De aceea, oficiile despre care este vorba
la nr. 21 vor colabora i n mod activ cu asociatiile internationale catolice de resort. Aceste asociatii
catolice internationale pot fi aprobate legitim numai de Sfintul Scaun si depind de el.
CONCLUZIE
23 — Pentru ca toate principiile si normele acestui Sfi nt Conciliu referitoare la mijloacele de
comunicare sociala sa fie aplicate, se va publica din porunca expresa J Conciliului o „Instructiune
pastorala''^ prin grija Oficiului Sfmtului Scaun, despre care este vorba la nr. 19, cu ajutorul unor
experti din diferite natiuni.
24 — Sfi ntul Conciliu este ferm i ncredintat ca instructiunile si poruncile prezentate i n acest
Decret vor fi primite cu bucurie si respectate cu grija de toti fiii Bisericii i n asa fel i nci t,
folosindu-se de aceste mijloace, nu numai ca nu vor avea de suferit ci, precum sarea si lumina, vor
da savoare pami ntului si vor lumina lu-
mea. Dincolo de aceasta, Conciliul i i i ndeamna pe toti oamenii de bunavointa, mai ales pe aceia
care dirijeaza aceste mijloace, sa caute sa le foloseasca numai spre binele societatii umane, a carei
soarta depinde mai mult, pe zi ce trece, de dreapta lor folosire.
Astfel, precum i n capodoperele artistice din vechime, numele Domnului sa fie slavit si prin aceste
noi inventii, dupa Cuvi ntul Apostolului: „Isus Cristos ieri si astazi si i n vecii vecilor" (Evr. 13,8).
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n
Duhul Sfi nt, le decre-
46
tam si le stabilim si dispunem ca cele hotarite astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava Ini
Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 4 decembrie 1963 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii Catolice (Urmeaza semnaturile
Parintilor)
NOTE
1
Parintii conciliari, i nsusindu-si dorinta „Secretariatului pentru presa si spectacole", roaga respectuos pe Suveranul
Pontif ca autoritatea si competentele acestui oficiu sa fie
extinse la toate mijloacele de comunicare sociala, inclusiv presa, fiind cooptati i n el specialisti — printre care si laici
— din diferite tari.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 39
CAPITOLUL I: NORME PENTRU DREAPTA FOLOSIRE A MIJLOACELOR DE COMUNICARE
SOCIALA ..................... 39
i ndatoririle Bisericii ............. 39
Legea morala................... 40
Dreptul la informare ............ 40
Arta si morala .................. 40
Prezentarea raului moral ......... 41
Opinia publica ................. 41
i ndatoririle publicului receptor .... 41
Datoriile tinerilor si parintilor..... 41
i ndatoririle autorilor............. 41
i ndatoririle autoritatilor civile..... 42
CAPITOLUL II: MIJLOACELE DE COMUNICARE SOCIALA SI
APOSTOLATUL CATOLIC ___ 42
Actiunea Pastorilor si a credinciosilor 42
Directive speciale ............... 43
Formarea specialistilor ........... 43
Formarea publicului receptor...... 44
Mijloacele materiale ............. 44
Oficiul specializat al Sfi ntului Scaun 44
i ndatoririle episcopilor ........... 44
i nfiintarea de Oficii nationale ..... 45
Asociatii internationale........... 45
CONCLUZIE . 45

Constitutia
dogmatica despre
Biserica
„LUMEN GENTIUM"
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
21 noiembrie 1964

49
Capitolul I
MISTERUL BISERICII
1 - (Biserica, sacrament i n Cristos) Cristos este LUMINA NEAMURILOR; de aceea
Conciliul, i ntrunit i n Duhul Sfi nt, doreste ca, vestind Evanghelia la toata faptura (Mc. 16,15), sa
lumineze pe toti oamenii cu lumina lui Cristos, care straluceste pe chipul Bisericii. Si i ntruci t
Biserica este i n Cristos ca un sacrament, adica semn si instrument al unirii intime cu Dumnezeu si
al unitatii i ntregului neam omenesc, ea i si propune sa arate mai limpede credinciosilor si lumii i
ntregi, continui nd i nvatatura conciliilor anterioare, natura si misiunea sa universala, i mprejurarile
timpurilor noastre sporesc urgenta acestei i ndatoriri a Bisericii, pentru ca toti oamenii, uniti mai
stri ns astazi prin diferite legaturi sociale, tehnice si culturale, sa dobi n-deasca si deplina unitate i n
Cristos.
2 —(Planul Tatalui de mi ntuire universala)
Parintele vesnic, i n planul total liber si tainic al i ntelepciunii si bunatatii Sale, a creat lumea i
ntreaga, a hotari t sa-i ridice pe oameni la i mpartasirea vietii divine, iar atunci ci nd ei au cazut,
prin Adam, nu i-a parasit, ci le-a daruit mereu ajutoare spre mi ntuire, i n vederea lui Cristos
Rascumparatorul, „care este chipul lui Dumnezeu cel nevazut, mai i nti i nascut deci t toata faptura"
(Col. 1,15). Pe toti cei alesi, Tatal „i-a cunoscut" din vesnicie „i n prestiinta Sa si i-a predestinat sa
fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie i nti iul nascut i ntre multi
frati" (Rom. 8,29). Iar pe cei care cred i n Cristos a hotari t sa-i adune i n sfi nta Biserica; ea,
prefigurata i nca de la i nceputul lumii, pregatita i n chip minunat i n istoria poporului lui Israel si i
n vechiul Legami nt1 si instituita i n „timpurile din urma", a fost manifestata prin revarsarea
Duhului Sfi nt si va fi i mplinita i n glorie la sfi rsitul veacurilor. Atunci, dupa expresia Sfintilor
Parinti, toti dreptii, i ncepi nd cu Adam, „de la dreptul Abel pi na la ultimul ales" 2, se vor aduna la
Tatal i n Biserica universala.
3 — (Misiunea Fiului) A venit asadar Fiul, trimis de Tatal, care ne-a ales i ntru El i nainte de i
ntemeierea lumii si ne-a predestinat spre i nfiere, deoarece a voit sa refaca toate i n El (cf. Efes. 1,4-
5 si 10). De aceea Cristos, pentru a i mplini vointa Tatalui, a pus i nceput i mparatiei Cerurilor pe
pami nt si ne-a revelat taina Sa, iar prin ascultarea Sa a savi rsit Rascumpararea. Biserica - i
mparatia lui Cristos prezenta deja i n mister — creste vizibil i n lume prin puterea lui Dumnezeu.
Acest i nceput si aceasta crestere si nt semnificate prin si ngele si apa care ies din coasta strapunsa a
lui Isus cel rastignit (cf. Io. 19,34) si si nt prevestite de cuvintele Domnului despre moartea Sa pe
Cruce: „Iar Eu, ci nd voi fi i naltat de la pami nt, voi atrage pe toti la Mine" (Io. 12,32). Ori de ci te
ori se. celebreaza pe altar Jertfa Crucii, i n care „Cristos,. Pastele nostru, a fost jertfit" (l Cor. 5,7),
se i mplineste opera
4 Conciliu] Ecumenic Vatican II.
50
Rascumpararii noastre. Totodata, prin sacramentul Pi inii euharistice, este reprezentata si realizata
unitatea credinciosilor, care formeaza un singur trup i n Cristos (cf. l Cor 10,17). Toti oamenii si nt
chemati la aceasta unire cu Cristos care este Lumina lumii, de la care venim, prin care traim, spre
care tindem.
4 - (Duhul care sfinteste Biserica) Odata i mplinita lucrarea pe care Tatal a i ncredintat-o Fiului pe
pami nt (cf. Io. 17,4), i n ziua Rusaliilor a fost trimis Duhul Sfi nt pentru a sfinti necontenit Biserica
si astfel cei care cred sa poata ajunge la Tatal, prin Cristos, i ntr-un singur Duh (cf. Efes. 2,18). El
este Duhul vietii, izvorul apei saltatoare i n viata vesnica (cf. Io. 4,14; 7,38-39), prin care Tatal da
viata oamenilor morti prin pacat, pi na ci nd va i nvia i n Cristos trupurile lor muritoare (cf. Rom.
8,10-11). Duhul locuieste i n Biserica si i n inimile credinciosilor ca i ntr-un templu (l Cor. 3,16;
6,19) si i n ei se roaga si da marturie despre i nfiere (Gal. 4,6; Rom. 8,15—16 si 26). El calauzeste
Biserica spre tot 'adevarul (Io. 16,13), o uneste i n comuniune si slujire, o i nzestreaza si o conduce
cu diferite daruri ierarhice si carisma-tice si o i mpodobeste cu roadele Sale (cf. Efes. 4,11-112; l
Cor. 12,4; Gal. 5,22). Prin puterea Evangheliei, El i ntinereste Biserica, o rei nnoieste fara i ncetare
si o duce la unirea desavi rsita cu Mirele ei3. Caci Duhul si Mireasa spun Domnului Isus: „Vino!"
(cf. Apoc. 22,17).
Astfel Biserica universala se i nfatiseaza ca „popor adunat i n comuniunea Tatalui, a Fiului si a
Duhului Sfi nt"*.
5 — (i mparatia lui Dumnezeu) Misterul Sfintei Biserici se manifesta i n i ntemeierea ei. i ntr-
adevar Domnul Isus a pus i nceput Bisericii sale proclami nd Vestea cea Buna, adica venirea i
mparatiei lui Dumnezeu fagaduita de veacuri i n Scriptura: „S-a i mplinit timpul si s-a apropiat i
mparatia lui Dumnezeu" (Mc. 1,15; cf. Mt. 4,17). Aceasta i mparatie straluceste oamenilor i n Cuvi
ntul, faptele si prezenta lui Cristos. Cuvi ntul Domnului este comparat cu sami nta care este
semanata pe ogor (cf. Mc. 4,14): cei care i l asculta cu credinta si fac parte din mica turma a lui
Cristos (cf. Le. 12,32) au primit i nsasi i mparatia lui Dumnezeu; apoi sami nta, prin puterea
proprie, i ncolteste si creste pi na la timpul secerisului (cf. Mc. 4,26-29). Minunile lui Isus si nt
dovada ca i mparatia lui Dumnezeu a si venit pe pami nt: „Daca cu degetul lui Dumnezeu scot
diavolii, a venit la voi i mparatia lui Dumnezeu" (Le. 11,20; cf. Mt. 12,28). Dar, i nainte de toate, i
mparatia se manifesta i n i nsasi Persoana lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului, care a venit
„ca sa slujeasca si sa-si dea viata drept rascumparare pentru multi" (Mc. 10,45).
Dupa ce Isus, patimind moartea pe Cruce pentru oameni, a i nviat, El a aparut ca Domn, Cristos si
Preot i n veac (Fapte 2,36; Evr. 5,6; 7,17-21) si a revarsat asupra ucenicilor Sai pe Duhul promis de
Tatal (Fapte 2,32). De atunci Biserica, i nzestrata cu darurile i ntemeietorului sau si pastri nd cu
fidelitate poruncile dragostei, umilintei si abnegatiei, primeste misiunea de a vesti si a instaura la
toate neamurile i mparatia lui Cristos si a lui Dumnezeu si constituie pe pami nt germenul si i
nceputul acestei
51
i mparatii. Intre timp, cresci nd i ncetul cu i ncetul, ea aspira la i mparatia desavi rsita si din toate puterile
spera si doreste sa se uneasca i n slava cu Regele sau.
6 - (Imagini ale Bisericii) Dupa cum i n Vechiul Testament revelarea i mparatiei adesea e prezentata prin
figuri, tot astfel si acum natura intima a Bisericii ni se face cunoscuta prin diferite imagini luate fie din
viata pastorala sau agricola, fie din constructii, din familie si nunta, si care si nt schitate i nca din cartile
profetilor.
Astfel Biserica este staul, a carui poarta, unica si necesara, este Cristos (cf. Io. 10,l-10). Ea este si turma,
al carei Pastor Dumnezeu a prevestit ca va fi El i nsusi (cf. i s. 40,11; Ez. 34,11 si urm.) si ale carei oi,
desi si nt conduse de pastori omenesti, si nt totusi calauzite si hranite nei ncetat de i nsusi Cristos, Bunul
Pastor si Pastorul cel mare (cf. Io. 10,11; IPt. 5,4) care Si-a dat viata pentru oi (cf. Io. 10,11-15).
Biserica este ogorul lui Dumnezeu (cf. ICor. 3,9). Pe acest ogor creste maslinul stravechi ale carui
radacini sfinte au fost patriarhii si i n care s-a petrecut si se va petrece i mpacarea dintre iudei si pagi ni
(cf. Rom. 11,13-26). Ea a fost sadita de Tatal ceresc ca o vie aleasa (cf. Mt. 21,33-43 par.; i s. 5,1 si
urm.). Vita adevarata este Cristos, care da viata si rodnicie mladitelor, adica noua, celor care rami nem i n
El prin Biserica si care, fara El, nimic nu putem face (cf. Io. 15,l-5). Mai adesea Biserica este numita
zidirea lui Dumnezeu (cf. ICor. 3,9). i nsusi Domnul s-a asemanat cu piatra pe care au aruncat-o ziditorii
si care a fost pusa i n capul unghiului (cf. Mt. 21,42 par.;
Fapte 4,11; IPt. 2,7; Ps. 117,22). Pe aceasta Temelie este construita de catre Apostoli Biserica (cf. ICor.
3,11) si de la El primeste tarie si coeziune. Acest edificiu primeste diferite denumiri: casa lui Dumnezeu
(cf. ITim. 3,15) i n care locuieste „familia Sa", locuinta lui. Dumnezeu i n Duh (cf. Efes. 2,19-22), cortul
lui Dumnezeu printre oameni (Apoc. 21,3) si mai ales „templul" sfi nt pe care Sfintii Parinti i l vad si i l
lauda reprezentat i n sanctuarele de piatra, si care, i n liturgic, este asemanat pe buna dreptate cu cetatea
sfi nta, noul Ierusalim5, i ntr-adevar, i n ea alcatuim pe acest pami nt, ca pietre vii, un templu spiritual (cf.
IPt. 2,5). Aceasta sfi nta cetate este contemplata de Ioan cobori nd din cer de la Dumnezeu, la rei nnoirea
finala a lumii, „ca o mireasa i mpodobita pentru Mirele ei" (Apoc. 21, l si urm.).
Biserica este numita de asemenea „Ierusalimul ceresc" si „Maica noastra" (Gal. 4,26; cf. Apoc. 12,17);
este descrisa ca Mireasa nepatata a Mielului nevinovat (cf. Apoc. 19,7; 21,2 si 9; 22,17), pe care Cristos
„a iubit-o si S-a dat pe Sine pentru ea ca sa o sfinteasca" (Efes. 5,25—26), pe care si-a unit-o cu legami
nt indisolubil si fara i ncetare „o hraneste si o i ngrijeste" (Efes. 5,29), pe care, puri-fici nd-o, a voit-o
unita si supusa Lui i n iubire si fidelitate (cf. Efes. 5,24) si pe care a coplesit-o pentru vesnicie cu daruri
ceresti pentru a ne face cunoscuta dragostea lui Dumnezeu si a lui Cristos fata de noi, dragoste care i
ntrece orice cunostinta (cf. Efes. 3,19). Ci t timp este calatoare aici pe pami nt, departe de Domnul, (cf.
2Cor. 5,6) Biserica se socoteste exilata si de aceea cauta si doreste cele de sus, unde Cristos sade la
dreapta

r
52
lui Dumnezeu, unde viata Bisericii este ascunsa cu Cristos i n Dumnezeu, pi na ce va aparea i n slava cu
Mirele sau (cf. Col.
7 — (Biserica, Trupul lui Cristos) .Fiul lui Dumnezeu, i n natura umana pe care Si-a asumat-o, i nvingi
nd moartea prin moartea si i nvierea Sa, I-a rascumparat pe om si I-a transformat i ntr-o faptura noua (cf.
Gal. 6,15; 2Cor. 5,17). Caci i mpartasindu-le fratilor Sai, adunati dintre toate neamurile, pe Duhul Sfi nt,
i-a constituit i n mod mistic ca Trup al Sau.
i n acest Trup, viata lui Cristos se revarsa i n toti credinciosii care, prin sacramente, si nt uniti i n mod
tainic, dar real, cu Cristos care a patimit si a fost glorificat6. Astfel, prin botez i mbracam chipul lui
Cristos: „caci toti am fost botezati i ntr-un singur duh ca sa alcatuim un singur trup" (ICor. 12,13). Prin
acest rit sacru este reprezentata si realizata unirea cu moartea si i nvierea lui Cristos : „i ntr-adevar, prin
botez am fost i nmormi ntati i mpreuna cu El, i n moarte"; iar daca „am fost altoiti i n El printr-o moarte
asemenea cu a Lui, la fel vom fi si i n i nvierea Lui" (Rom. 6,4—5). In fri ngerea Pi inii euharistice, faci
ndu-ne realmente partasi de Trupul Domnului, si ntem ridicati la comuniunea cu El si i ntre noi. „i ntruci
t este o singura Pi ine, un Trup si ntem si noi cei multi, caci toti ne i mpartasim dintr-o singura Pi ine"
(ICor. 10,17). Astfel noi toti devenim madulare ale acestui Trup (cf. ICor. 12,27) „si fiecare i n parte si
ntem madulare unii altora" (Rom. 12,5).
Dupa cum toate madularele trupului omenesc, desi si nt multe, formeaza un
singur trup, tot astfel si credinciosii i n Cristos (cf. ICor. 12,12). Si i n alcatuirea Trupului lui Cristos
exista diversitate de madulare si functiuni. Unul este Duhul care, dupa bogatia Sa si dupa necesitatile
slujirilor, i si i mparte darurile Sale diferite i n folosul Bisericii (cf. ICor. 12,1—11). Dintre aceste daruri,
cel mai important este harul apostolilor, sub a caror autoritate Duhul i nsusi i i aseaza si pe carisma-tici
(cf. ICor. 14). Acelasi Duh, uni-fici nd Trupul prin propria Sa putere si , prin legatura interna dintre
madulare, face sa se nasca si sa creasca dragostea i ntre credinciosi. Astfel, daca un membru sufera, toate
membrele sufera cu el; daca un membru este cinstit, toate membrele se bucura cu el (cf. ICor. 12,26).
Capul acestui Trup este Cristos. El este chipul nevazutului Dumnezeu si i n El au fost create toate. El este
i nainte de toate si toate stau i n El. El este Capul Trupului care este Biserica. El este i nceputul, i nti iul
nascut dintre cei morti, ca sa aiba i nti ietate i n toate lucrurile (cf. Col. 1,15-18). i n maretia puterii Sale,
El domneste peste cele ceresti si peste cele pami ntesti si, prin incomparabila Sa perfectiune si actiune,
copleseste i ntregul Trup cu bogatiile slavei Sale (cf. Efes. l,18-23) 7.
Toate madularele trebuie sa tinda la asemanarea cu chipul Lui pi na ce Cristos se va i ntruchipa i n ele
(cf. Gal. 4,19). De aceea si ntem cuprinsi i n misterele vietii lui, i mbracam chipul Lui, morti si i nviati i
mpreuna cu El, pi na ce vom domni i mpreuna cu El (cf. Fii. 3,21; 2Tim. 2,11; Efes. 2,6; Col. 2,12 etc.);
fiind calatori i nca pe pami nt si mergi nd pe urmele Sale, i n i ncercari si prigoana, ne
53
asociem patimirilor Sale - ca si trupul fata de cap — suferind i mpreuna cu El, pentru a fi preamariti i
mpreuna cu El (cf. Rom. 8,17).
Din El „i ntreg Trupul, ori nduit si alcatuit prin legaturi si i ncheieturi, sporeste i n cresterea ce i-o da
Dumnezeu" (Col. 2,19). El i mparte fara i ncetare i n Trupul Sau, care este Biserica, darurile slujirilor,
datorita carora, prin puterea Sa, ne slujim unul pe altul spre mi ntuire, pentru ca, urmi nd adevarului i n
iubire, sa crestem i ntru toate i n El, care este Capul nostru (cf. Efes. 4,11-16).
Si, ca sa ne rei nnoim fara i ncetare i n El (cf. Efes. 4,23), ne-a daruit din Duhul Sau care, fiind unul si
acelasi i n Cap si i n madulare, da i ntregului trup viata, unitatea si miscarea, asa i nci t Sfintii Parinti au
putut compara rolul Sau cu acela al principiului vital, adica al sunetului, i n trupul omenesc 8.
Cristos iubeste Biserica Sa ca pe o mireasa, faci ndu-se model sotului care i si iubeste sotia ca pe propriul
trup (cf. Efes. 5,25-28); iar Biserica este supusa Capului sau (ibid. 23—24). „Pentru ca i n El locuieste i
ntrupata plinatatea dumne-zeirii" (Col. 2,9), El copleseste cu darurile Sale divine Biserica, Trupul si
plinatatea Sa (cf. Efes. 1,22-23), pentru ca ea sa tinda si sa ajunga la toata plinatatea lui Dumnezeu (cf.
Efes. 3,19).
8 — (Biserica, realitate vizibila si spirituala)
Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pami nt Biserica Sa simta, comunitate de credinta, de
speranta si de dragoste, ca organism vizibil; El o sustine fara i ncetare 9 si, prin ea, revarsa asupra tuturor
harul si adevarul. Dar societatea
organizata ierarhic, pe de o parte, si Trupul mistic al lui Cristos, pe de alta parte, adunarea vizibila si
comunitatea spirituala, Biserica de pe pami nt si Biserica plina de bogatii ceresti nu trebuie considerate
ca fiind doua entitati, caci formeaza o singura realitate, complexa, constituita dintr-un element uman si
un element divin10. De aceea, printr-o analogic nu lipsita de valoare, ea a fost comparata cu misterul Cuvi
ntului i ntrupat. Caci precum natura asumata de Cuvi ntul dumnezeiesc i i slujeste acestuia ca instrument
viu de mi ntuire, indisolubil unit cu El, i ntr-un mod comparabil organismul social al Bisericii e i n servi-
ciul Duhului lui Cristos care i i da viata pentru cresterea Trupului (cf. Efes. 4,16) u.
Aceasta este Biserica unica a lui Cristos, pe care o marturisim i n Crez ca una, sfinta, catolica si
apostolica12. Mi ntuito-rul nostru, dupa i nvierea Sa, a i ncredin-tat-o lui Petru pentru a o pastori (cf. Io.
21,17), i-a dat acestuia si celorlalti apostoli misiunea de a o raspi ndi si calauzi (cf. Mt. 28,18 si urm.) si a
i naltat-o pe veci ca sti lp si temelie a adevarului (cf. ITim. 3,15). Aceasta Biserica, orinduita si
organizata i n aceasta lume ca societate, subzista i n Biserica Catolica, ci rmuita de urmasul lui Petru si
de episcopii i n comuniune cu el13, desi i n afara organismului sau vizibil exista numeroase elemente de
sfintire si de adevar, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolica.
Dupa cum Cristos a realizat opera Rascumpararii i n saracie si prigoana, tot astfel si Biserica este
chemata sa urmeze aceeasi cale, pentru a i mpartasi oamenilor roadele mi ntuirii. Cristos Isus, „fiind
54
din fire Dumnezeu, S-a nimicit pe Sine si a luat fire de rob" (Fii. 2,6-7) si pentru noi „S-a facut sarac,
desi era bogat" (2Cor. 8,9). La fel Biserica, desi pentru i mplinirea misiunii sale are nevoie de mijloace
omenesti, nu este instituita pentru a cauta slava omeneasca, ci pentru a propovadui, si prin exemplul sau,
umilinta si abnegatia. Cristos a fost trimis de Tatal „pentru a aduce Vestea cea Buna saracilor... pentru a
vindeca pe cei cu inima zdrobita" (Le. 4,18), „pentru a cauta si salva ceea ce era pierdut" (Le. 19,10). La
fel si Biserica i nconjoara cu dragostea sa pe toti cei apasati de povara slabiciunii umane; ba mai mult, ea
recunoaste i n saraci si suferinzi chipul i ntemeietorului sau sarac si suferind, i si da toata silinta sa i
nlature mizeria lor si vrea sa-L slujeasca pe Cristos i n ei. Dar, i n
vreme ce Cristos, sfint, nevinovat si fara pata (Evr. 7,26) nu a cunoscut pacatul (cf. 2Cor. 5,21), ci a venit
pentru a ispasi doar pacatele poporului (cf. Evr. 2,17), Biserica, incluzi nd i n si nul ei oameni pacatosi,
deopotriva sfinta si avi nd mereu nevoie de purificare, practica nei ncetat pocainta si i nnoirea.
Biserica „i si continua peregrinarea i ntre prigoana lumii si mi ngi ierile lui Dumnezeu" 14, vestind crucea
si moartea Domnului pi na ci nd va veni (cf. Cor. 11,26). Dar, cu puterea Domnului i nviat, ea este i
ntarita pentru a i nvinge, prin rabdare si dragoste, suferintele si dificultatile sale interioare si exterioare si
pentru a revela lumii, i n mod fidel, desi sub umbre, misterul Domnului, pi na ci nd, la sfi rsit, el se va
manifesta i n plina lumi-
Capitolul II
POPORUL LUI DUMNEZEU
9 — (Noul Legami nt si Poporul cel nou) i n orice timp si i n orice neam este placut lui Dumnezeu acela
care se teme de El si savi rseste dreptatea (cf. Fapte 10,35). i nsa i-a placut lui Dumnezeu sa-i sfinteasca
si sa-i mi ntuiasca pe oameni nu individual si fara vreo legatura i ntre ei, ci a voit sa faca din ei un popor
care sa-L cunoasca i n adevar si sa-L slujeasca i n sfintenie. Si-a ales asadar un neam, din care a facut
poporul Sau, poporul israe-lit, a i ncheiat cu el un legami nt si I-a educat treptat, manifesti ndu-Se pe
Sine si dezvaluind planul vointei Sale i n isto-
ria lui, consfintindu-l pentru Sine. Toate acestea, i nsa, au fost o pregatire si o prefigurare a legami ntului
nou si de-savi rsit care avea sa fie i ncheiat i n Cristos si a revelatiei mai depline care urma sa fie
transmisa prin Cuvi ntul lui Dumnezeu facut Trup. „Iata vin zile, zice Domnul, ci nd voi face cu casa lui
Iuda si cu casa lui Israel un legami nt nou... Voi pune legea Mea i nauntrul lor, o voi i nscrie i n inima lor,
si eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pi na la cel
mai mare, spune Domnul" (Ier.
55
31,31-34). Cristos a instituit acest nou legami nt, adica noua alianta i n Si ngele Sau (cf. l Cor.
11,25), chemi nd dintre iudei si pagi ni o multime care sa se contopeasca i n unitate, nu dupa trup,
ci i n duh, si care sa fie noul popor al lui Dumnezeu, i ntr-adevar, cei care cred i n Cristos, renascuti
nu din sami nta pieri-toare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvi ntul lui Dumnezeu cel viu (cf. IPt.
1,23), nu din trup, ci din apa si din Duhul Sfi nt (cf. Io. 3,5-6), constituie i n sfi rsit un „neam ales,
preotie i mparateasca, popor sfint, popor rascumparat ... care i nainte nu era un popor, dar acum este
poporul lui Dumnezeu" (IPt. 2,9-10).
Acest popor mesianic i l are conducator pe Cristos, care „a fost dat mortii pentru faradelegile
noastre si a i nviat pentru i ndreptatirea noastra" (Rom. 4,25) si care, dobi ndind Numele care este
mai presus de orice nume, domneste cu slava i n ceruri. Acest popor se afla i n starea demnitatii si
libertatii fiilor lui Dumnezeu, si i n fiecare locuieste Duhul Sfi nt ca i ntr-un templu. El are drept
lege porunca noua de a iubi precum i nsusi Cristos ne-a iubit (cf. Io. 13,34). i n sfi rsit, are drept
scop i mparatia lui Dumnezeu i nceputa pe pami nt de Dumnezeu i nsusi si care trebuie sa se raspi
ndeasca nei ncetat, pi na ci nd, la sfi rsitul veacurilor, va fi desavi rsita de El f i nsusi, ci nd Se va
arata Cristos, Viata noastra (cf. Col. 3,4), si „faptura i nsasi va fi eliberata de robia stricaciunii pen-
tru a intra i n libertatea plina de slava a fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8,1). De aceea poporul
mesianic, desi nu cuprinde i n fapt pe toti oamenii si nu o data apare ca o turma mica, este totusi
pentru
i ntreg neamul omenesc un germen foarte puternic de unitate, speranta si mi ntu-ire. Stabilit de
Cristos i n i mpartasire de viata, de iubire si de adevar, este folosit de El si ca instrument al mi
ntuirii tuturor si este trimis i n lumea i ntreaga ca lumina a lumii si sare a pami ntului (cf. Mt. 5,13-
16).
Poporul lui Israel dupa trup, pere-grini nd prin pustie, este deja numit Biserica lui Dumnezeu
(2Ezd. 13,1; cf. Num. 20,4; Dt. 23,1 si urm.); la fel noul Israel, care i n veacul acesta e calator, i
ndrepti ndu-se spre cetatea viitoare statornica (cf. Evr. 13,14), este numit Biserica lui Cristos (cf.
Mt. 16,18), i ntruci t Acesta Si-a dobi ndit-o cu Si ngele Sau, a umplut-o cu Duhul Sau si a i
nzestrat-o cu mijloace potrivite pentru a o uni i n mod vizibil si social. Dumnezeu a chemat laolalta
pe aceia care prin credinta privesc spre Cristos, i nfaptuitorul mi ntuirii si Principiul unitatii si al
pacii, si a constituit Biserica spre a fi pentru toti si pentru fiecare sacramentul vizibil al acestei
unitati mi ntuitoare. Trebuind sa se raspi ndeasca pretutindeni, ea intra i n istoria oamenilor, dar
depaseste totodata timpurile si frontierele popoarelor. i nainti nd prin i ncercari si suferinte, Biserica
este sustinuta de puterea harului divin pe care i I-a fagaduit Domnul pentru ca, i n conditiile
slabiciunii omenesti, sa nu se abata de la fidelitatea desavi rsita, ci sa rami na mireasa vrednica a
Domnului sau si, sub actiunea Duhului Sfi nt, sa se rei nnoiasca fara i ncetare pi na ce, prin cruce,
va ajunge la lumina cea nei nserata.
1.0 — (Preotia comuna)
Cristos Domnul, Preot ales dintre oa-
56
meni (cf. Evr, 5,1—5), a facut din noul popor „o i mparatie de preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau"
(Apoc. 1,6; cf. 5,9—10). Intr-adevar, cei botezati si nt consacrati prin regenerarea si ungerea
Duhului Sfi nt pentru a fi lacas spiritual si preotie sfi nta, pentru a oferi, prin toata activitatea lor de
crestini, jertfe spirituale si pentru a vesti puterea Aceluia care i-a chemat din i ntuneric la minunata
Sa lumina (cf. IPt. 2,4-10). De aceea, toti ucenicii lui Cristos, staruind i n rugaciune si laudi ndu-L i
mpreuna pe Dumnezeu (cf. Fapte 2,42—47), sa se ofere pe ei i nsisi drept jertfa vie, sfi nta, placuta
lui Dumnezeu (cf. Rom. 12,1), sa dea marturie despre Cristos pretutindeni, iar celor care le-o cer, sa
le dea seama de speranta vietii vesnice aflata i n ei (cf. IPt. 3,15).
Preotia comuna a credinciosilor si preotia ministeriala sau ierarhica, desi diferenta dintre ele este de
esenta si nu numai de grad, si nt totusi ri nduite una pentru alta, caci si una si alta participa i n
modul sau specific la preotia unica a lui Cristos2. Prin puterea sacra de care se bucura, preotul
hirotonit formeaza si conduce poporul sacerdotal, celebreaza jertfa euharistica in persana Christi si
o ofera Iui Dumnezeu i n numele i ntregului popor; iar credinciosii, i n puterea preotiei lor regale,
participa la Jertfa euharistica3 si i si exercita preotia prin primirea sacramentelor, prin rugaciune si
multumire, prin marturia unei vieti sfinte, prin abnegatie si dragoste activa.
11 — (Exercitarea preotiei comune i n sacramente)
Natura sacra si structurata organic a comunitatii sacerdotale se manifesta i n fapt
prin sacramente si prin virtuti. Credinciosii, i ncorporati i n Biserica prin Botez, devin apti, i n
puterea caracterului bap-tismal, pentru cultul religiei crestine si, renascuti ca fii ai lui Dumnezeu
printr-o noua nastere, trebuie sa marturiseasca i naintea oamenilor credinta pe care au primit-o de la
Dumnezeu prin Biserica4.
Prin sacramentul Mirului si nt legati mai desavi rsit de Biserica, si nt i ntariti cu o putere speciala a
Duhului Sfi nt, si prin aceasta au obligatia mai stricta de a raspi ndi si de a apara, prin cuvi nt si
fapta, credinta, ca adevarati martori ai lui Cristos5.
Participi nd la Jertfa euharistica, izvor si apogeu al i ntregii vieti crestine, ei ofera lui Dumnezeu
Victima divina si pe ei i nsisi odata cu Ea6. Astfel, ati t prin oferire ci t si prin sfi nta i mpartasanie,
toti, nu i n mod identic, ci fiecare i n felul sau, i si i mplinesc rolul propriu i n actiunea liturgica.
Hraniti cu Trupul lui Cristos i n Adunarea sfi nta, ei manifesta concret unitatea Poporului lui
Dumnezeu care este i n mod adecvat semnificata si minunat realizata prin acest Sacrament sublim.
Cei care se apropie de sacramentul Pocaintei dobi ndesc de la mila lui Dumnezeu iertare pentru
ofensa adusa si i n acelasi timp si nt reconpiliati cu Biserica, pe care au ranit-o prin pacat si care,
prin dragostea, exemplul si rugaciunea ei, colaboreaza la convertirea lor.
Prin sfi nta Ungere a bolnavilor si prin rugaciunile preotilor, Biserica i ntreaga i i i ncredinteaza pe
bolnavi Domnului rastignit si glorificat, pentru a-i alina si a-i mi ntui (Iac. 5,14—16); mai mult, ea i
i i ndeamna sa se asocieze de bunavoie Patimii si mortii lui Cristos (cf. Rom.
57
8,17; Col. 1,24; 2Tim. 2,11-112; IPt. 4,13) pentru a contribui astfel la binele Poporului lui Dumnezeu.
Apoi, aceia dintre credinciosi care si nt pecetluiti cu caracterul preotesc si nt instituiti i n numele lui
Cristos pentru a pastori Biserica, prin Cuvi ntul si harul lui Dumnezeu.
i n sfirsit, sotii crestini, prin puterea sacramentului Casatoriei, prin care ei semnifica misterul unitatii si
dragostei rodnice dintre Cristos si Biserica si participa la el (cf. Efes. 5,32), se ajuta reciproc sa ajunga la
sfintenie i n viata conjugala precum si i n acceptarea si educarea copiilor. Prin aceasta, i n starea si felul
lor de viata, au un dar propriu i n si nul Poporului lui Dumnezeu7. Din aceasta unire provine familia, i n
care se nasc noi membri ai societatii umane, care, prin harul Duhului Sfi nt, si nt ridicati prin Botez la
starea de fii ai lui Dumnezeu, pentru a perpetua de-a lungul veacurilor poporul lui Dumnezeu, i n ceea ce
s-ar putea numi Biserica familiala, parintii trebuie sa fie pentru copiii lor, prin cuvi nt si exemplu, primii
vestitori ai credintei si sa vegheze la vocatia proprie a fiecaruia, acordi nd atentie speciala vocatiei sacre.
i ntariti cu ati tea mijloace puternice de mantuire, toti credinciosii, de orice conditie si stare, si nt chemati
de Domnul, fiecare pe calea sa, la perfectiunea sfinteniei Tatalui.
12 - (Simtul credintei si carismele i n Poporul lui Dumnezeu) Poporul sfint al lui Dumnezeu participa si
la misiunea profetica a lui Cristos aduci ndu-I o marturie vie mai ales printr-o viata de credinta
si iubire si
oferind lui Dumnezeu o jertfa de lauda, rodul buzelor care marturisesc numele Lui (cf. Evr. 13,15).
Totalitatea credinciosilor care au primit ungerea Celui Sfi nt (cf. Ho. 2,20. 27) nu se poate i nsela i n
credinta si manifesta aceasta prerogativa prin simtami ntul supranatural de credinta al i ntregului popor
atunci ci nd „de la episcopi si pi na la ultimii credinciosi laici"8 i si exprima consensul universal i n
materie de credinta si moravuri. Prin acest simtami nt al credintei, insuflat si sustinut de Duhul
adevarului, Poporul lui Dumnezeu, sub i ndrumarea Magis-teriului sacru, caruia i se supune cu fidelitate,
primeste nu Cuvi ntul oamenilor, ci adevaratul cuvi nt al lui Dumnezeu (cf. ITes. 2,13), adera neclintit la
„credinta transmisa sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3), o patrunde mai adine prin judecata dreapta
si o aplica mai pe deplin i n viata.
Pe li nga aceasta, acelasi Duh Sfi nt sfinteste, conduce si i mpodobeste cu virtuti poporul lui Dumnezeu
nu numai prin sacramente si slujiri, ci „i mpartin-du-si fiecaruia darurile dupa cum voieste" (ICor. 12,11),
El daruieste credinciosilor de toate categoriile haruri speciale, prin care i i face capabili si dispusi sa
primeasca diferite activitati si servicii folositoare pentru rei nnoirea si cresterea Bisericii, dupa Cuvi ntul
Sfi ntului Pavel: „Fiecaruia i se da o manifestare a Duhului spre folosul tuturor" (ICor. 12,7). Aceste
carisme, fie extraordinare fie mai simple si mai raspi ndite, fiind deosebit de adecvate si folositoare
pentru nevoile Bisericii, trebuie primite cu recunostinta si bucurie. Darurile extraordinare nu trebuie i nsa
cerute i n mod temerar, nici nu trebuie asteptate de la ele cu prezum-
58
tie roadele actiunilor apostolice. Iar judecata despre autenticitatea si dreapta lor folosire apartine
acelora care si nt i n fruntea Bisericii si care au o datorie speciala de a nu stinge Duhul, ci de a
cerceta toate si a pastra ce e bun (cf. ITes. 5,12. 19-21).
13 — (Universalitatea Poporului unic al lui Dumnezeu)
Toti oamenii si nt chemati i n noul Popor al lui Dumnezeu. De aceea acest popor, pastri ndu-si
unitatea si unicitatea, trebuie sa se raspi ndeasca i n toata lumea si i n toate veacurile, pentru a se i
mplini planul lui Dumnezeu, care la i nceput a creat natura umana unitara si a voit apoi sa adune
laolalta pe fiii Sai risipiti (cf. Io. 11,52). Pentru aceasta Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, pe care L-a
ori nduit mostenitor a toate (cf. Evr. 1,2), ca sa fie i nvatatorul, Regele si Preotul tuturor, Capul
poporului nou si universal al fiilor lui Dumnezeu. Pentru aceasta Dumnezeu a trimis si pe Duhul
Fiului Sau, Domnul si de viata Datatorul, care este pentru i ntreaga Biserica, pentru toti credinciosii
si pentru fiecare dintre ei, principiul de unire si de unitate i n i nvatatura Apostolilor, i n comuniune,
i n fri ngerea pi inii si i n rugaciune (cf. Fapte 2,42).
In toate neamurile pami ntului exista un singur Popor al lui Dumnezeu, pentru ca el i si ia cetatenii
din toate neamurile, cetateni ai unei i mparatii care nu este pami nteasca, ci de natura cereasca. Toti
credinciosii raspi nditi pe suprafata pami ntului se afla i n comuniune unii cu altii i n Duhul Sfi nt si
astfel „cel care sta la Roma stie ca indienii si nt madularele sale"9. Si fiindca i mparatia lui Cristos
nu este din aceasta lume, Biserica sau Popo-
rul lui Dumnezeu, ci nd implanteaza aceasta i mparatie, nu sustrage nimic din binele vremelnic al
vreunui popor, ci, dimpotriva, promoveaza si adopta i nzestrarile, bogatiile si obiceiurile popoarelor
i n masura i n care si nt bune si, adopti ndu-le, le purifica, le i ntareste si le i nalta. Biserica nu uita
ca trebuie sa adune i mpreuna cu acel Rege caruia i-au fost date neamurile drept mostenire (cf. Ps.
2,8) si i n a carui cetate neamurile vor aduce daruri si ofrande (cf. Ps. 71/ 72,10; i s. 60,4-7; Apoc.
21,24). Acest caracter de universalitate care i mpodobeste poporul lui Dumnezeu este darul
Domnului i nsusi, prin care Biserica catolica tinde i n mod eficace si perpetuu spre adunarea i
ntregii omeniri cu toate bunurile sale sub conducerea lui Cristos, i n unitatea Duhului Sau 10.
i n virtutea acestei catolicitati, fiecare parte comunica celorlalte si i ntregii Biserici darurile proprii,
astfel ca i ntregul si fiecare parte sa sporeasca prin contributia tuturor celorlalte spre plinatatea i n
unitate. Prin urmare, Poporul lui Dumnezeu nu numai ca este constituit din diferite popoare, ci se
dezvolta si i nla-untrul sau i n varietatea functiunilor, i ntr-adevar, i ntre membrii sai exista o
diversitate, fie i n ce priveste functiunile - unii slujind prin preotie spre binele fratilor lor -, fie i n ce
priveste conditia si ori nduirea vietii — multi tinzi nd la sfintenie pe o cale mai strimta, i n starea
calugareasca, si stimuli nd, prin exemplu, pe fratii lor. i n virtutea aceleiasi catolicitati exista i n
mod legitim i n comuniunea ecleziala Biserici particulare, i nzestrate cu traditii proprii, rami ni nd
neatins primatul Catedrei lui Petru care se afla i n fruntea adunarii universale a caritatii11,
59

ocroteste formele de diversitate legitime si vegheaza, i n acelasi timp, ca ceea ce este particular sa nu
aduca nici un prejudiciu unitatii, ci mai degraba sa o slujeasca. Tot de acolo provin, i n sfi rsit, legaturile
de comuniune intima i ntre diferitele parti ale Bisericii, i n ce priveste bogatiile spirituale, lucratorii
apostolici si resursele materiale. Caci membrii Poporului lui Dumnezeu si nt chemati sa-si i mpartaseasca
unii altora bunurile, iar cuvintele apostolului si nt valabile si pentru fiecare Biserica i n parte: „Fiecare
din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care I-a primit, ca niste buni administratori ai harului felurit al
lui Dumnezeu" (IPt. 4,10).
La aceasta unitate catolica a Poporului lui Dumnezeu, unitate care prefigureaza si promoveaza pacea
universala, si nt chemati, asadar, toti oamenii; cu ea se afla i n relatie, i n diferite feluri, si pentru ea si nt
meniti ati t credinciosii catolici ci t si ceilalti care cred i n Cristos, precum si absolut toti oamenii,
chemati la mi ntui-re prin harul lui Dumnezeu.
14 — (Credinciosii catolici) Simtul Conciliu se adreseaza i n primul ri nd credinciosilor catolici. Bazat
pe Scriptura si Traditie, el afirma i nvatatura de credinta ca Biserica aceasta peregrina este necesara
pentru mi ntuire. Aceasta deoarece Cristos, care este singurul Mijlocitor si Calea mi ntuirii, este prezent
pentru noi i n Trupul Sau, care este Biserica; El i nsusi, afirmi nd i n mod explicit necesitatea credintei si
a Botezului (cf. Mc. 16,16; Io. 3,5), a confirmat i n acelasi timp necesitatea Bisericii, i n care oamenii
intra, ca pe o poarta, prin Botez. Prin urmare, nu s-ar putea mi ntui
aceia care, bine stiind ca Biserica Catolica a fost i ntemeiata ca necesara de Dumnezeu prin Cristos Isus,
nu ar voi sa intre i n ea sau sa rami na i n ea.
Fac parte pe deplin din comunitatea Bisericii aceia care, avi nd Duhul lui Cristos, accepta i ntreaga ei
structura si toate mijloacele de mi ntuire instituite i n ea si si nt uniti, i n organismul ei vizibil - prin
legatura marturisirii de credinta, a sacramentelor, a conducerii si comuniunii bisericesti - cu Cristos, care
o conduce prin Supremul Pontif si prin episcopi. Totusi nu se mi ntuieste acela care, desi i ncorporat i n
Biserica, nu persevereaza i n dragoste rami ni nd astfel i n si nul Bisericii „cu trupul", dar nu cu
„inima"12. Toti fiii Bisericii sa nu uite ca nu trebuie sa atribuie nobila lor conditie meritelor proprii, ci
unui har al lui Cristos; iar daca nu vor corespunde acestui har cu gi ndul, Cuvi ntul si fapta, nu numai ca
nu se vor mi ntui, ci vor fi mai aspru judecati13.
Catehumenii care, sub impulsul Duhului Sfi nt, doresc din toata inima sa fie i ncorporati i n Biserica, se
unesc cu ea prin i nsasi aceasta dorinta, iar Maica Biserica i i i mbratiseaza ca pe fiii sai, cu iubire si
grija.
15 - (Biserica si crestinii necatolici) Cu aceia care, fiind botezati, poarta numele de crestini dar nu
marturisesc i ntreaga credinta sau nu pastreaza unitatea comuniunii sub conducerea urmasului lui Petru,
Biserica se stie unita din mai multe puncte de vedere 14. Exista, i ntr-adevar, multi care cinstesc Sfinta
Scriptura ca norma de credinta si de viata, dau dovada de un zel religios sincer, cred cu iubire i n
Dumnezeu Tatal
60
Atotputernicul si i n Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mi ntuitorul15, si nt i nsemnati cu Botezul prin care si nt
uniti cu Cristos, ba chiar recunosc si primesc si alte sacramente i n Bisericile sau comunitatile lor
bisericesti. Multi dintre ei se bucura si de episcopat, celebreaza sfi nta Euharistie si au o evlavie
deosebita fata de Fecioara Nascatoare de Dumnezeu. La acestea se adauga comuniunea i n rugaciune si i
n alte binefaceri spirituale si chiar o adevarata unire i n Duhul Sfi nt, care cu darurile si harurile Sale
lucreaza si i n ei prin puterea Sa sfintitoare si i-a i ntarit pe unii dintre ei pi na la varsarea si ngelui.
Astfel, Duhul trezeste i n toti ucenicii lui Cristos dorinta si actiunea pentru ca toti sa se uneasca pasnic, i
n modul stabilit de Cristos, i ntr-o singura turma sub conducerea unui singur Pastor. Pentru a ajunge la
aceasta, Maica Biserica nu i nceteaza sa se roage, sa spere si sa lucreze si i i i ndeamna pe fiii sai la
curatire si la rei nnoire, pentru ca semnul lui Cristos sa straluceasca mai limpede pe fata Bisericii.
16-(Biserica si necrestinii) i n sfi rsit, cei care nu au primit i nca Evanghelia, se raporteaza i n diferite
moduri la Poporul lui Dumnezeu18, i n primul ri nd acel popor caruia i-au fost date testamentele si
fagaduintele, si din care s-a nascut Cristos dupa trup (cf. Rom. 9,4—5), popor ales, iubit pentru parintii
lui: caci Dumnezeu nu-si ia i napoi darurile si chemarea facuta (cf. Rom. 11,28-29). i nsa planul mi
ntuirii i i i mbratiseaza si pe aceia care i l recunosc pe Creator, si printre ei i n primul ri nd pe musulmani
care, declari nd ca tin credinta lui Abraham, adora i mpreuna cu
noi pe Dumnezeul unic, milostiv, care va judeca pe oameni i n ziua de apoi. De asemenea, Dumnezeu nu
este departe nici de aceia care, i n umbre si chipuri, cauta un Dumnezeu necunoscut, caci El da tuturor
viata, suflare si orice lucru (Cf. Fapte 17,25-28) si ca Mi ntuitor voieste ca toti oamenii sa se mi ntuiasca
(cf. ITim. 2,4). i ntr-adevar, aceia care, necunosci nd, fara vina lor, Evanghelia lui Cristos si Biserica Sa, i
l cauta totusi pe Dumnezeu cu inima sincera si se straduiesc, sub impulsul harului, sa i mplineasca i n
fapte voia Lui cunoscuta prin glasul constiintei, pot dobi ndi mi ntuirea vesnica 19. Providenta divina nu
refuza ajutoarele necesare pentru mi ntuire nici acelora care, fara vina lor, nu au ajuns i nca la o
cunoastere limpede a lui Dumnezeu si se straduiesc, cu ajutorul harului divin, sa duca o viata dreapta. Tot
ceea ce este bun si adevarat la ei este socotit de Biserica drept o pregatire la Evanghelie20 si un dar al
Aceluia care lumineaza pe tot omul ca sa ajunga sa aiba viata. Dar foarte adesea oamenii, amagiti de cel
rau, au ratacit i n gi ndurile lor si au schimbat adevarul lui Dumnezeu cu minciuna, slujind mai degraba
fapturii deci t Creatorului (cf. Rom. 1,21 si 25) sau, traind si murind fara Dumnezeu i n aceasta lume, se
expun la disperarea absoluta. De aceea, pentru slava lui Dumnezeu si mi ntuirea acestora, Biserica,
amintindu-si de porunca Domnului: „Predicati Evanghelia la toata faptura!" (Mc. 16,16), se i ngrijeste cu
zel de dezvoltarea misiunilor.
17 — (Caracterul misionar al Bisericii) i ntr-adevar, precum Fiul a fost trimis de Tatal, la fel i-a trimis si
El pe Apostoli
61
(cf. Io. 20,21) zici nd: „Mergeti, i nvatati toate neamurile, botezi ndu-i i n numele Tatalui si al
Fiului si al Sfintului Duh, i nvati ndu-i sa pazeasca toate ci te v-am poruncit voua. Si iata, Eu si nt
cu voi i n toate zilele pi na la sfirsitul veacurilor" (Mt. 28,19-20). Aceasta porunca solemna a lui
Cristos de a vesti adevarul mi ntuitor, Biserica a primit-o de la Apostoli pentru a o i mplini pi na la
marginile pami ntului (cf. Fapte 1,8). Ea i si aplica, de aceea, cuvintele Apostolului: „Vai mie daca
nu voi vesti Evanghelia" (ICor. 9,16) si continua sa trimita nei ncetat misionari pi na ci nd tinerele
Biserici si nt deplin constituite si pot continua ele i nsele opera de evanghelizare. Duhul Sfi nt o i
mpinge sa conlucreze pentru i mplinirea efectiva a planului lui Dumnezeu, care L-a ri nduit pe
Cristos principiu de mi ntuire pentru lumea i ntreaga. Predici nd Evanghelia, Biserica atrage pe
aceia care o asculta la credinta si la marturisirea credintei, i i dispune pentru Botez, i i smulge din
robia greselii si i i i ncorporeaza i n Cristos, pentru ca ei sa
creasca i n El prin iubire pi na la plenitudine. Prin activitatea Sa face ca orice sami nta buna aflata i
n mintea si inima oamenilor sau i n religiile si culturile popoarelor sa nu piara, ci, dimpotriva, sa fie
i mprospatata, i naltata si desavi rsita, spre slava lui Dumnezeu, spre rusinarea diavolului si
fericirea omului. Fiecarui ucenic al lui Cristos i i revine i ndatorirea de a raspi ndi personal
credinta21. Dar daca oricine poate boteza pe cei ce cred, preotul este totusi cel care trebuie sa desavi
rseasca zidirea Trupului prin Jertfa Euharistica, i mplinind Cuvi ntul spus de Dumnezeu, prin
profetul care zice: „De la rasaritul soarelui si pi na la apus, mare este Numele Meu printre neamuri
si i n tot locul se jertfeste si se aduce Numelui Meu jertfa curata" (Mal. l,11) 22. Astfel se roaga si
munceste Biserica pentru ca plinatatea lumii i ntregi sa devina Poporul lui Dumnezeu, Trupul
Domnului si Templul Duhului Sfi nt, si pentru ca i n Cristos, Capul tuturor, sa se aduca toata slava
si cinstea Creatorului si Parintelui a toate.
Capitolul III
CONSTITUTIA IERARHICA A BISERICII
18 — (Introducere)
Cristos Domnul, pentru a pastori si a creste nei ncetat Poporul lui Dumnezeu, a instituit i n Biserica
sa felurite slujiri care tind spre binele i ntregului Trup. Cei care le exercita, i nzestrati cu putere
sfinta, si nt i n slujba fratilor lor, pentru
ca toti cei care fac parte din Poporul lui Dumnezeu si, ca atare, se bucura de adevarata demnitate de
crestini, aspiri nd i mpreuna i n mod liber si organizat spre acelasi scop, sa ajunga la mi ntuire.
Acest sfint Conciliu, mergi nd pe urmele primului Conciliu din Vatican,
62
i nvata si declara, i mpreuna cu el, ca Isus Cristos, Pastorul vesnic, a i ntemeiat Sfinta Biserica, trimiti
ndu-i pe Apostoli asa cum El i nsusi a fost trimis de Tatal (cf. Io. 20,21), si a voit ca urmasii lor, adica
episcopii, sa fie pi na la sfirsitul veacurilor Pastori i n Biserica Sa. Iar pentru ca episcopatul i nsusi sa fie
unul si indivizibil, a asezat i n fruntea celorlalti Apostoli pe Sfi ntul Petru si a stabilit i n el principiul si
fundamentul vesnic si vizibil al unitatii credintei si comuniunii1. Conciliul pune din nou i n fata tuturor
credinciosilor, pentru a fi crezuta cu tarie, aceasta i nvatatura despre instituirea, perpetuitatea, puterea si
rostul primatului sacru al Pontifului Roman si despre magisteriul lui infailibil si, mcrgi nd pe aceeasi
linie, a hotari t sa marturiseasca si sa proclame i n fata tuturor i nvatatura despre episcopi, urmasii
Apostolilor, care, i mpreuna cu urmasul lui Petru, vicarul lui Cristos 2 si Capul vazut al i ntregii Biserici,
conduc casa Dumnezeului celui viu.
19 — (Chemarea si instituirea celor doisprezece)
Domnul Isus, dupa ce S-a rugat Tatalui, chcmi nd la sine pe cei pe care i-a voit, a stabilit doisprezece
pentru a fi cu El si pentru a-i trimite sa predice i mparatia lui Dumnezeu (cf. Mc. 3,13-19; Mt. 10,l-42);
pe acestia i-a constituit Apostoli (cf. Le. 6,13) i n forma unui colegiu sau grup stabil, i n fruntea caruia I-a
pus pe Petru, ales dintre ei (cf. Io. 21,15—17). I-a trimis mai i nti i la fiii lui Israel si apoi la toate
popoarele (cf. Rom. 1,16) pentru ca ei, i mpartasindu-se din puterea Lui, sa transforme toate popoarele i
n ucenici ai Domnului, sa-i sfinteasca si
sa-i ci rmuiasca (cf. Mt. 28,16-20; Mc. 16,15; Le. 24,45-18; Io. 20,21-23) si astfel sa extinda Biserica si
sa o pastoreasca, exerciti ndu-si slujba sub conducerea Mi ntuitorului i n toate zilele, pi na la sfirsitul
veacurilor (cf. Mt. 28,20). i n aceasta misiune ei au fost pe deplin i ntariti i n ziua Rusaliilor (Fapte 2,1—
36) conform fagaduintei Domnului: „Veti primi puterea Duhului Sfi nt care se va cobori peste voi si i mi
veti fi martori i n Ierusalim si i n toata ludeea si Samaria si pi na la marginile pami ntului" (Fapte 1,8).
Apostolii asadar, predici nd pretutindeni Evanghelia (cf. Mc. 16,20) primita prin lucrarea Duhului Sfi nt
de catre cei care i i ascultau, aduna laolalta Biserica universala, pe care Domnul a i ntemeiat-o pe
Apostoli si a zidit-o pe Sfi ntul Petru, mai marele lor, Isus Cristos fiind El i nsusi piatra din capul un-
ghiului (cf. Apoc. 21,14; Mt. 16,18; Efes. 2,20)3.
20 - (Episcopii - urmasi ai Apostolilor) Misiunea divina i ncredintata de Cristos Apostolilor va trebui sa
continue pi na la sfi rsitul veacurilor (cf. Mt. 28,20), deoarece Evanghelia pe care trebuie sa o transmita
este pentru Biserica, i n orice timp, principiul i ntregii sale vieti. De aceea Apostolii, i n aceasta societate
ori n-duita ierarhic, au avut grija sa-si instituie urmasi.
i ntr-adevar, nu numai ca au avut diferiti colaboratori i n activitatea lor4, ci, pentru ca misiunea care le
fusese i ncredintata sa se continue si dupa moartea lor, ei au lasat colaboratorilor lor imediati, ca pe un
testament, misiunea de a desavi rsi si de a i ntari lucrarea i nceputa de ei 5, poruncindu-le sa vegheze
asupra

63
i ntregii turme i n care Duhul Sfi nt i-a asezat ca sa pastoreasca Biserica lui Dumnezeu (cf. Fapte 20,28).
Ei i-au ri nduit, asadar, pe acestia si au dispus apoi ca, dupa moartea lor, alti oameni i ncercati sa le preia
slujirea6. Printre diferitele slujiri care se exercita i n Biserica i nca din primele timpuri, dupa marturia
Traditiei pe primul loc se afla misiunea acelora care, stabiliti i n episcopat printro succesiune nei
ntrerupta de la origini7, si nt vlastare din trunchiul apostolic8. Astfel, dupa cum atesta Sfi ntul Ireneu, prin
aceia care au fost instituiti episcopi de catre Apostoli si prin urmasii lor pi na la noi, traditia apostolica
este manifestata9 si pastrata10 i n lumea i ntreaga.
Prin urmare, episcopii au primit misi-anea de a sluji comunitatea, misiune pe ire sa o exercite ajutati de
preoti si de laconi11, conduci nd i n numele lui Dumnezeu turma12 ai carei Pastori si nt, ca i nvatatori ai
.doctrinei, preoti ai cultului sacru si avi nd drept slujire conducerea Bisericii13. Si dupa cum dainuie mi-
siunea i ncredintata i n mod individual de Domnul lui Petru, primul i ntre Apostoli, pentru a fi transmisa
si urmasilor sai, tot astfel dainuie misiunea Apostolilor de a pastori Biserica, misiune care trebuie sa fie
exercitata fara i ntrerupere de catre ordinul sacru al episcopilor 14. De aceea Conciliul afirma i nvatatura
de credinta ca episcopii, i n virtutea instituirii divine, au urmat Apostolilor 15 ca Pastori ai Bisericii; cine i
i asculta — pe Cristos i l asculta, iar cine i i dispretuieste — pe Cristos i l dispretuieste si pe Acela care
L-a trimis pe Cristos (cf. Le. 10,16)16.
21 - (Caracterul sacramental al episcopatului)
In persoana episcopilor, asistati de preoti, este asadar prezent i n mijlocul credinciosilor Domnul Isus,
Pontiful Suprem. Intr-adevar, sezi nd de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal," El nu i nceteaza de a fi prezent i
n comunitatea pontifilor Sai17, ci, i n primul ri nd prin slujba lor privilegiata, predica tuturor popoarelor
Cuvi ntul lui Dumnezeu si administreaza necontenit credinciosilor sacramentele credintei; prin grija lor
parinteasca (cf. ICor. 4,15), i ncorporeaza noi madulare i n Trupul Sau, renasci ndu-le la cele de sus; i n
sfi rsit, prin i ntelepciunea si prudenta lor, El conduce si organizeaza poporul Noului Testament i n
peregrinarea sa spre fericirea vesnica. Acesti Pastori, alesi pentru a paste Turma Domnului, si nt slujitorii
lui Cristos si i mpartitorii tainelor lui Dumnezeu (cf. ICor. 4,1), carora li s-a i ncredintat sa dea marturie
pentru Evanghelia harului lui Dumnezeu (cf. Rom. 15,16; Fapte 20,24) si pentru slujirea Duhului si a
dreptatii i n slava (cf. 2Cor. 3,8-9).
Pentru a i ndeplini aceste i ndatoriri ati t de i nsemnate, Apostolii au fost daruiti de Cristos cu o speciala
revarsare a Duhului Sfi nt, care a cobori t asupra lor (cf. Fapte 1,8; 2,4; Io. 20,22-23). Iar ei i nsisi au
conferit colaboratorilor lor, prin impunerea mi inilor, darul spiritual (cf. ITim. 4,14; 2Tim. 1,6-7), care s-a
transmis pi na la noi prin consacrarea episcopala18. Conciliul afirma i nvatatura de credinta ca prin
consacrarea episcopala este conferita plenitudinea sacramentului Preotiei, pe care uzanta liturgica a
Bisericii si glasul Sfintilor Parinti o numesc Preotia suprema, culmea sluji-
64
rii sacre19. Consacrarea episcopala, odata cu misiunea de a sfinti, le confera si pe acelea de a i nvata si a
conduce, misiuni care i nsa, prin natura lor, nu pot fi exercitate deci t i n comuniune ierarhica cu Capul si
membrii Colegiului. Din Traditia atestata mai ales i n ceremoniile liturgice si i n obiceiurile Bisericii ati t
din Rasarit ci t si din Apus rezulta clar ca impunerea mi inilor si cuvintele consacrarii confera harul
Duhului Sfi nt20 si imprima un caracter sacru21, astfel i nci t episcopii, i n mod eminent si vizibil, tin locul
lui Cristos i nvatator, Pastor si Mare Preot si actioneaza in persana Christi, i n numele si ca reprezentanti
ai Lui22. Numai episcopii au puterea de a primi noi alesi i n colegiul episcopal prin consacrare.
22 - (Colegiul episcopilor si capul sau) Precum, din hotari rea Domnului, Sfi ntul Petru si ceilalti
Apostoli au format un singur Colegiu apostolic, i n acelasi fel si nt uniti i ntre ei Pontiful roman, urmasul
lui Petru, si episcopii, urmasii Apostolilor, i nca din cele mai vechi timpuri, disciplina dupa care episcopii
din lumea i ntreaga comunicau i ntre ei si cu episcopul Romei prin legatura unitatii, a dragostei si a
pacii23 arata caracterul si natura colegiala a ordinului episcopal, aratate si prin reunirea de concilii 24 pen-
tru a hotari i n comun25, dupa ci ntarirea si discutarea26 parerii multora, asupra unor probleme de mare
importanta, iar Conciliile ecumenice care au avut loc i n decursul veacurilor confirma i n mod vadit
aceasta colegialitate. Acelasi lucru reiese si din obiceiul stabilit i nca din antichitate de a chema mai multi
epis-copi sa participe la ridicarea unui nou
ales i n slujba preotiei supreme. Membr al colegiului episcopal se devine pri; puterea consacrarii
sacramentale si prii comuniunea ierarhica cu Capul Cole giului si cu membrii lui.
Colegiul sau Corpul episcopal nu are, i nsa, autoritate deci t i mpreuna cu Pontiful roman, Urmasul lui
Petru, i n calitate de Cap, care pastreaza integral primatul asupra tuturor, ati t Pastori ci t si credinciosi.
Caci Pontiful roman, i n virtutea misiunii sale de Vicar al lui Cristos si Pastor al i ntregii Biserici, are i n
Biserica puterea deplina, suprema si universala, pe care o poate exercita totdeauna i n mod liber. Ordinul
episcopilor, care succede, i n magisteriu si i n conducerea pastorala, Colegiului Apostolilor, sau, mai
exact, i n care corpul apostolic se perpetueaza nei ntrerupt, este de asemenea, i mpreuna cu Capul sau,
Pontiful roman, si niciodata fara acest Cap, subiectul supremei si deplinei puteri asupra i ntregii
Biserici27, putere care nu poate fi exercitata deci t cu consimtami ntul Pontifului roman. Domnul I-a
stabilit numai pe Simon ca piatra si „purtatorul cheilor Bisericii" (cf. Mt. 16,18-19) si I-a facut Pastor al i
ntregii sale Turme (cf. Io. 21,15 si urm.); i nsa i nsarcinarea de a lega si dezlega, care a fost data lui Petru
(cf. Mt. 16,19), se stie ca a fost data si Colegiului Apostolilor unit cu Capul sau (cf. Mt. 18,18; 28,16-
20)28. Acest colegiu, i ntru ci t este compus din multi, exprima varietatea si universalitatea Po-pprului lui
Dumnezeu, iar i ntru ci t este adunat sub un singur Cap, exprima unitatea Turmei lui Cristos, i n acest
colegiu, episcopii, respecti nd cu fidelitate primatul si preeminenta Capului lor, i si exercita puterea
proprie, spre binele ere-
65
dinciosilor lor, precum si pentru acela al i ntregii Biserici, ale carei structura organica si armonie si nt
necontenit i ntarite de Duhul Sfi nt. Puterea suprema asupra i ntregii Biserici de care se bucura acest
Colegiu este exercitata solemn i n Conei-liul ecumenic. Nu poate exista Conciliu ecumenic daca nu este
confirmat ca atare sau cel putin acceptat de Urmasul lui Petru; si este o prerogativa a Pontifului roman de
a convoca aceste concilii, de a le prezida si a le confirma 29. Aceeasi putere colegiala poate fi exercitata i
mpreuna cu Papa de episcopii aflati i n lumea i ntreaga, cu conditia de a fi chemati la o actiune colegiala
de catre Capul Colegiului, sau cel putin cu conditia ca acesta sa aprobe sau sa accepte liber actiunea
comuna a episcopilor raspi nditi pe tot pami ntul, asa i nci t sa fie vorba de un adevarat act colegial.
23 — (Relatiile (n interiorul Colegiului) Unitatea colegiala apare de asemenea i n relatiile reciproce ale
fiecarui episcop cu Bisericile particulare si cu Biserica universala. Pontiful roman, ca urmas al lui Petru,
este principiul si fundamentul perpetuu si vizibil al unitatii, ati t a episcopilor ci t si a multimii
credinciosilor30. Fiecare episcop, la ri ndul sau, este principiul vizibil si fundamentul unitatii i n Biserica
lui particulara31, formata dupa chipul Bisericii universale; i n aceste Biserici particulare consta si djn ele
este constituita Biserica Catolica, una si unica32. Prin urmare, fiecare episcop reprezinta Biserica sa si toti
i mpreuna cu Papa reprezinta Biserica i ntreaga i n legatura pacii, a dragostei si a unitatii.
Fiecare episcop pus i n fruntea unei Biserici particulare i si exercita conduce-
rea pastorala asupra acelei parti a Poporului lui Dumnezeu care i-a fost i ncredintata si nu asupra altor
Biserici, nici asupra Bisericii universale, i nsa i n calitate de membri ai Colegiului episcopal si urmasi
legitimi ai Apostolilor, toti episcopii si nt datori, prin ori nduirea si porunca lui Cristos, sa aiba pentru
Biserica i ntreaga33 o grija care, desi nu se exercita printr-un act de jurisdictie, contribuie i n cel mai i nalt
grad la binele Bisericii universale. Intr-adevar, toti episcopii trebuie sa promoveze si sa apere unitatea
credintei si disciplina comuna a i ntregii Biserici, sa educe pe credinciosi sa iubeasca i ntregul Trup
mistic al lui Cristos, mai ales madularele sarace si suferinde si pe acelea care i ndura prigoana pentru
dreptate (cf. Mt. 5,10), i n sfi rsit, sa promoveze i ntreaga activitate comuna a Bisericii, mai ales i n
vederea cresterii credintei si pentru ca lumina adevarului deplin sa straluceasca tuturor oamenilor. De
altfel este sigur ca, daca i si conduc bine Biserica proprie, ca pe o parte a Bisericii universale, ei
contribuie i n mod eficient la binele i ntregului Trup mistic, care este si un Trup format din Biserici 34.
Grija de a vesti Evanghelia pe tot pami ntul revine Colegiului Pastorilor, carora Cristos le-a dat aceasta
porunca tuturor i n comun, impuni ndu-le o i nda-totire comuna, dupa cum Papa Celestin le reaminteste
deja Parintilor Conciliului din Efes35. Prin urmare, fiecare episcop, i n masura i n care i-o permite i mpli-
nirea misiunii proprii, e dator sa colaboreze cu colegii sai si cu Urmasul lui Petru, caruia i-a fost i
ncredintata i n mod deosebit i nalta i ndatorire de a raspi ndi numele crestin 36. Ei trebuie sa faca toate
66
eforturile pentru a sprijini misiunile, nu numai trimiti nd lucratori pentru seceris, ci si ajutoare
spirituale si materiale, ati t direct, de la ei i nsisi, ci t si trezind cooperarea ferventa a credinciosilor,
i n sfirsit, episcopii, i n comuniunea universala a caritatii, trebuie sa ofere din toata inima un ajutor
fratesc celorlalte Biserici, i n special celor vecine si celor mai sarace, urmi nd i ntru aceasta
venerabilul exemplu al Bisericii de la i nceputuri.
Prin Providenta divina, diferite Biserici, i ntemeiate i n diferite locuri de catre Apostoli si urmasii
lor, s-au constituit i n decursul timpurilor i n mai multe grupuri legate i n mod organic, care, pastri
nd unitatea credintei si unica structura divina a Bisericii universale, au o disciplina proprie, o uzanta
liturgica proprie, un patrimoniu teologic si spiritual propriu. Unele dintre ele, mai ales vechile
Biserici patriarhale, au odraslit, ca niste trunchiuri, alte vlastare ale credintei, cu care au ramas unite
pi na astazi printr-o legatura mai stri nsa de iubire i n viata sacramentala si i n respectul reciproc al
drepturilor si i ndatoririlor37. Aceasta varietate de Biserici locale ce converg i n unitate
demonstreaza si mai limpede catolicitatea Bisericii nedespartite, i n mod similar, Conferintele
episcopale pot aduce astazi o contributie multipla si rodnica pentru ca spiritul colegial sa se traduca
i n realizari concrete.
24 - (Slujirea episcopala) Episcopii, i n calitate de urmasi ai Apostolilor, primesc de la Domnul,
caruia i-a fost data toata puterea i n cer si pe pami nt, misiunea de a i nvata toate neamurile si de a
predica Evanghelia la toata faptura, pentru ca toti oamenii, prin
credinta, Botez si i mplinirea poruncilor, sa ajunga la mi ntuire (cf. Mt. 28,18; Mc. 16,15-16; Fapte
26,17 si urm.). Pentru i mplinirea acestei misiuni, Cristos Domnul a fagaduit pe Duhul Sfi nt
Apostolilor si i n ziua de Rusalii I-a trimis din cer, pentru ca prin puterea Acestuia ei sa-i fie martori
pi na la marginile pamantului, i naintea neamurilor si a popoarelor si a regilor (cf. Fapte 1,8; 2,1 si
urm.; 9,15). Aceasta misiune pe care Domnul a i ncredintat-o Pastorilor Poporului Sau este o
adevarata slujire, care i n Sfinta Scriptura este numita i n mod semnificativ „diakoriia", ministerium
(cf. Fapte 1,17 si 25; 21,19; Rom. 11,13; ITim. 1,12).
Misiunea canonica a episcopilor se poate transmite dupa obiceiurile legitime nerevocate de puterea
suprema si universala a Bisericii, sau prin legi date ori recunoscute de aceeasi autoritate, sau, i n
mod direct, prin i nsusi Urmasul lui Petru; daca acesta se opune sau le refuza comuniunea
apostolica, episcopii nu pot fi admisi i n aceasta functie 38.
25 — (i ndatorirea de a i nvata) Printre principalele i ndatoriri ale episcopilor, prima este
predicarea Evangheliei39, i ntr-adevar, episcopii si nt crainicii credintei, care aduc la Cristos noi
ucenici ; ei si nt adevaratii i nvatatori, i mbracati cu autoritatea lui Cristos, care vestesc poporului i
ncredintat lor credinta pe care trebuie sa o i mbratiseze si sa o puna i n practica, i nvatatori care, sub
inspiratia Duhului Sfi nt, lumineaza aceasta credinta, scoti nd din comoara Revelatiei lucruri noi si
vechi (cf. Mt. 13,52), fac credinta sa rodeasca si vegheaza cu grija pentru a i ndeparta de la
67
Turma lor erorile care o ameninta (cf. 2Tim. 4,1—4). Episcopii, ci nd i nvata i n comuniune cu
Pontiful roman, trebuie sa fie venerati de toti ca martori ai adevarului divin si catolic; credinciosii
trebuie sa accepte Cuvi ntul Episcopului lor, exprimat i n numele lui Cristos, asupra credintei si
moravurilor, si cugetul lor sa-i i mbratiseze cu un respect religios. Aceasta supunere religioasa a
vointei si a mintii este datorata i n mod cu totul deosebit magisteriului autentic al Pontifului roman
chiar atunci ci nd nu vorbeste ex cathedra, asa i nci t magisteriul lui suprem sa fie acceptat cu
respect, iar afirmatiile lui sa fie i nti mpinate cu o adeziune sincera, dupa gi ndul si vointa sa
expresa, care se deduc mai ales din natura documentelor sau din repetarea deasa a aceleiasi i
nvataturi, ori din i nsusi modul de exprimare.
Desi fiecare episcop i n parte nu se bucura de prerogativa infailibilitatii, totusi atunci ci nd, fie si
raspi nditi i n i ntreaga lume dar pastri nd legatura comuniunii i ntre ei si cu Urmasul lui Petru, i n i
nvatatura lor autentica de credinta si morala si nt de acord asupra unei afirmatii care trebuie socotita
definitiva, atunci ei enunta i n mod infailibil i nvatatura lui Cristos40. Acest lucru este si mai evident
ci nd, reuniti i n Conciliu ecumenic, ei si nt pentru toata Biserica lui Cristos i nvatatori si judecatori
ai credintei si moravurilor, si definitiile lor trebuie primite cu adeziune de credinta 41.
Aceasta infailibilitate, cu care divinul Mi ntuitor a voit sa i nzestreze Biserica Sa i n definirea i
nvataturii privind credinta sau moravurile, are aceeasi extindere cu tezaurul Revelatiei divine, pe
care Biserica trebuie sa-i pastreze cu sfintenie si
sa-i expuna cu fidelitate. De aceasta infailibilitate se bucura Pontiful roman, capul Colegiului
episcopilor, i n virtutea functiei sale, atunci ci nd, i n calitate de Pastor si i nvatator suprem al
tuturor credinciosilor, care i ntareste i n credinta pe fratii sai (cf. Le. 22,32), proclama printr-un act
definitiv o i nvatatura privind credinta sau moravurile42. De aceea pe drept se spune ca definitiile
Pontifului roman si nt ireformabile prin natura lor si nu i n virtutea consimtami n-tului Bisericii,
deoarece ele au fost proclamate cu asistenta Duhului Sfi nt, care i-a fost fagaduita lui i n persoana
Sfi ntu-lui Petru, si ca, prin urmare, ele nu au nevoie de nici o alta aprobare si nu admit nici un apel
la o alta instanta, i ntr-adevar, atunci Pontiful roman nu se pronunta ca persoana particulara, ci ex-
pune si apara i nvatatura credintei catolice ca i nvatator suprem al Bisericii universale, i nvatator i n
care rezida i ntr-un mod deosebit carisma infailibilitatii Bisericii i nsesi43. Infailibilitatea promisa
Bisericii rezida si i n Corpul episcopal atunci ci nd exercita magisteriul suprem i mpreuna cu
Urmasul lui Petru. Aceste definitii i nti mpina i ntotdeauna asentimentul Bisericii datorita actiunii
aceluiasi Duh Sfi nt care pastreaza si face sa progreseze i n unitatea credintei i ntreaga Turma a lui
Cristos44.
Ci nd Pontiful roman sau Colegiul episcopilor i mpreuna cu el definesc un adevar, ei o fac conform
Revelatiei i nsesi, careia toti trebuie sa i se conformeze si sa i se supuna si care s-a transmis integral
prin Scriptura sau prin Traditie, prin succesiunea legitima a episcopilor si i n primul ri nd prin grija
Pontifului roman i nsusi; revelatie care este pastrata cu
68
sfintenie si expusa cu fidelitate i n Biserica prin lumina Duhului Adevarului45. Pontiful roman si
episcopii, i n virtutea misiunii lor si i n functie de importanta lucrului, se straduiesc cu grija si
atentie, prin mijloace corespunzatoare, ca Revelatia sa fie ci t mai bine cercetata si sa fie adecvat
exprimata46; i nsa ei nu primesc o noua revelatie publica drept faci nd parte din tezaurul divin al
credintei47.
26 — (i ndatorirea de a sfinti) Episcopul, i nzestrat cu plinatatea sacramentului Preotiei, este „i
mpartitorul harului cu care este i nzestrata Preotia suprema"48, mai ales i n ce priveste Euharistia, pe
care el i nsusi o ofera si se i ngrijeste sa fie oferita49 si prin care Biserica traieste si creste fara. i
ncetare. Aceasta Biserica a lui Cristos este cu adevarat prezenta i n toate comunitatile locale le-
gitime ale credinciosilor care, adunate i n jurul Pastorilor lor, si nt si ele numite i n Noul Testament
„Biserici"50. Ele si nt, acolo unde se afla, Poporul cel nou, chemat de Dumnezeu i n Duhul Sfi nt si
cu deplina convingere (cf. ITes. 1,5). i n ele, prin predicarea Evangheliei lui Cristos, se aduna
credinciosii si se celebreaza misterul Cinei Domnului „pentru ca prin Trupul si Si ngele Domnului
sa fie stri ns uniti toti fratii Trupului (mistic)"51. Orice comunitate adunata i n jurul altarului, sub
conducerea sacra a Episcopului52, este simbolul acelei iubiri si „unitati a Trupului mistic i n afara
careia nu exista mi ntuire"53. i n aceste comunitati, adesea mici, sarace, izolate, este prezent Cristos
care, prin puterea Sa, aduna Biserica, una, sfi nta, catolica si apostolica54, i ntr-adevar, „participarea
la Trupul si Si ngele lui Cristos nu
face altceva deci t sa ne transforme i n Acela pe care i l primim" 55.
Oricare celebrare legitima a Euharistiei este condusa de Episcop, caruia i i este i ncredintata i
ndatorirea de a aduce Maiestatii dumnezeiesti cultul religiei crestine si de a-l ori ndui conform po-
runcilor Domnului si legilor Bisericii, pe care le aplica la dieceza sa, dupa judecata proprie.
Astfel, Episcopii, rugi ndu-se si muncind pentru popor, revarsa, i n diverse forme si cu i
mbelsugare, din plinatatea sfinteniei lui Cristos. Prin slujirea Cuvi ntului, ei i mpartasesc
credinciosilor puterea lui Dumnezeu spre mi ntuire (cf. Rom. 1,16), iar prin sacramente, a caror
administrare corecta si rodnica o ori n-duiesc cu autoritatea lor56, i i sfintesc pe credinciosi. Ei ori
nduiesc administrarea Botezului, care confera participarea la preotia i mparateasca a lui Cristos. Ei
si nt cei care administreaza de drept Mirul, confera Ordinele sacre si reglementeaza disciplina
penitentiala; i ndeamna si instruiesc cu grija poporul ca sa-si i ndeplineasca cu credinta si respect
rolul pe care i l are i n liturgic si mai ales i n sfi nta Jertfa a Liturghiei. Ei trebuie, i n sfirsit, ca prin
exemplul vietii lor sa-i ajute pe cei pe care i i conduc, pazindu-se de a savi rsi vreun rau si, pe ci t le
sta i n putinta, cu ajutorul lui Dumnezeu, faci nd binele, pentru a ajunge i mpreuna cu Turma i
ncredintata, la viata vesnica.57
27 - (i ndatorirea de a conduce) Episcopii conduc Bisericile locale i ncredintate lor, ca vicari si
delegati ai lui Cristos58, prin sfaturi, i ndemnuri, exemplu, dar si prin autoritatea si puterea sacra de
care ei nu se folosesc deci t

69
pentru a-si edifica Turma i n adevar si sfintenie, amintindu-si ca acela.care este mai mare trebuie sa fie ca
cel mai mic si cel care este i n frunte, ca unul care slujeste (cf. Le. 22,26-27). Aceasta putere pe care ei o
exercita personal i n numele lui Cristos este proprie, legata de consacrare si imediata, desi exercitarea ei
este reglementata i n ultima instanta de autoritatea suprema a Bisericii si poate fi circumscrisa i n
anumite limite, tini nd seama de binele Bisericii si al credinciosilor. In virtutea acestei puteri, episcopii au
dreptul sacru si, i n fata Domnului, i ndatorirea de a da legi pentru supusii lor, de a judeca si a organiza
tot ceea ce tine de cult si de apostolat.
Lor le este i ncredintata pe deplin i ndatorirea de Pastori, adica grija obisnuita si zilnica pentru Turma, si
nu trebuie sa fie socotiti vicari ai Pontifului roman, deoarece exercita o putere care Ic e proprie si pe buna
dreptate si nt numiti i nti istatatori ai popoarelor pe care le conduc59. Asadar, puterea lor nu este micsorata
de catre puterea suprema si universala, ci, dimpotriva, este afirmata, i ntarita si aparata60, i ntruci t Duhul
Sfi nt pastreaza neschimbata forma de conducere fixata de Cristos Domnul i n Biserica Sa.
Episcopul, trimis de Tatal pentru a-i ci rmui Familia, trebuie sa aiba i n fata ochilor exemplul Bunului
Pastor care. nu a venit spre a fi slujit, ci sa slujeasca (cf. Mt. 20,28; Mc. 10,45) si sa-si dea viata pentru
oile Sale (cf. Io. 10,11). Luat dintre oameni si supus slabiciunii, el poate sa fie i ngaduitor cu cei nestiu-
tori si rataciti (cf. Evr. 5,l-2). Sa nu refuze sa asculte ce vor sa-i spuna supusii sai, de care se i ngrijeste,
ca de niste ade-
varati fii si pe care i i i ndeamna sa colaboreze activ cu el. i ntruci t va avea de dat seama lui Dumnezeu
de sufletele lor (cf. Evr. 13,17), el trebuie ca, prin rugaciune, prin predica si prin toate faptele dragostei,
sa aiba grija de ei, precum si de aceia care i nca nu si nt i n turma unica si pe care trebuie sa-i considere i
ncredintati lui i n Domnul. De vreme ce el, asemeni Apostolului Pavel, este dator tuturor, trebuie sa fie
gata sa le vesteasca tuturor Evanghelia (cf. Rom. 1,14-15) si sa-i i ndemne pe credinciosii sai la activitate
apostolica si misionara. Credinciosii, la ri ndul lor, trebuie sa fie atasati Episcopului lor precum Biserica
— lui Isus Cristos si Isus Cristos Tatalui, pentru ca toate sa se armonizeze i n unitate 61 si sa sporeasca
pentru slava lui Dumnezeu (cf. 2Cor. 4,15).
28 - (Preotii)
Cristos, sfintit si trimis i n lume de Tatal (cf. Io. 10,36), i-a facut partasi de consacrarea si misiunea Sa pe
Apostoli si, prin ci, pe urmasii lor, episcopii62; acestia, la ri ndul lor, au transmis i n mod legitim i n
Biserica i ndatorirea slujbei lor i n grade diferite si la diferite persoane. Astfel, slujirea bisericeasca
instituita de Dumnezeu este exercitata, i n diferite ordine, de cei care i nca din antichitate au fost numiti
Episcopi, Preoti, Diaconi63. Preotii, desi nu detin plinatatea preotiei si depind de episcopi i n exercitarea
puterii lor, si nt totusi uniti cu acestia i n demnitatea sacerdotala64; i n virtutea sacramentului Preotiei65,
dupa chipul lui Cristos, Marele Preot vesnic (cf. Evr. 5,l-10; 7,24; 9,11-28), ei si nt consacrati pentru .1
propovadui Evanghelia, pentru a pastori pe credinciosi si a celebra cultul
70
divin, ca adevarati preoti ai Noului Legami nt66. Partasi, dupa gradul slujirii proprii, la misiunea lui
Cristos, unicul Mijlocitor (cf. ITim. 2,5), ei vestesc tuturor Cuvi ntul divin. Ei i si exercita i nsa i n
cel mai i nalt grad functia sacra i n cultul sau adunarea euharistica i n care, actioni nd in persana
Christi67 si pro-clami nd misterul Lui, unesc rugaciunile credinciosilor cu jertfa Capului lor si, i n
Jertfa Liturghiei, actualizeaza si aplica68 pi na la venirea Domnului (cf. ICor. 11,26), Jertfa unica a
Noului Testament, cea a lui Cristos care se ofera, o data pentru totdeauna, pe Sine Tatalui ca
Victima nepatata (cf. Evr. 9,11-28). Pentru credinciosii penitenti sau bolnavi, ei exercita i n cel mai
i nalt grad slujba i mpacarii si a alinarii si poarta i n fata lui Dumnezeu Tatal nevoile si rugaciunile
credinciosilor (cf. Evr. 5,1—3). Exercitand, i n limitele autoritatii lor, misiunea lui Cristos, Pastor si
Cap69, ei aduna Familia lui Dumnezeu i ntr-o fraternitate i nsufletita de un singur scop70 si o aduc,
prin Cristos, i n Duhul Sfi nt, la Dumnezeu Tatal, i n mijlocul Turmei, i l adora i n duh si adevar (cf.
Io. 4,24). i n sfi rsit, ei se ostenesc, prin cuvi nt si i nvatatura (cf. ITim. 5,17), crezi nd ceea ce au
citit si meditat i n Legea Domnului, i nvati nd ceea ce au crezut, traind ceea ce au i nvatat 71.
Preotii, i ntelepti colaboratori ai ordinului episcopal72, ajutoare si instrumente ale acestuia, chemati
sa slujeasca Poporului lui Dumnezeu, alcatuiesc, i mpreuna cu Episcopul lor, o unica Preotie73
distribuita, desigur, pentru i ndeplinirea a diferite i ndatoriri, i n fiecare comunitate locala de
credinciosi ci i l fac. i ntr-un fel, prezent pe Episcop, caruia i
se asociaza cu suflet fidel si generos, lui n-du-si asupra lor partea ce le revine din i ndatoririle si
preocuparile acestuia si i ndeplinindu-le zilnic cu toata grija. Sub autoritatea Episcopului, ei sfintesc
si conduc acea parte din Turma Domnului care le-a fost i ncredintata; acolo unde se afla, ei fac sa
apara i n mod vizibil Biserica universala si contribuie i n mod eficient la zidirea i ntregului Trup al
lui Cristos (cf. Efes. 4,12). Mereu preocupati de binele fiilor lui Dumnezeu, se vor stradui sa-si
aduca contributia la activitatea pastorala a i ntregii dieceze si chiar a i ntregii Biserici. Avi nd i n
vedere aceasta comuniune i n preotie si misiune, preotii trebuie sa vada i n Episcop pe tatal lor si sa
i se supuna cu respect. Iar Episcopul trebuie sa-i considere pe colaboratorii sai preoti ca pe niste fii
si prieteni, dupa cum si Cristos nu i i mai numeste pe ucenicii Sai servitori, ci prieteni (cf. Io.
15,15). Prin urmare, toti preotii, ati t diecezani ci t si calugari, si nt asociati corpului episcopal i n
virtutea preotiei si a slujirii si, dupa chemarea si harul lor, contribuie la binele i ntregii Biserici.
i n virtutea hirotonirii si misiunii comune, toti preotii si nt uniti i ntre ei printr-o stri nsa legatura
frateasca, ce trebuie sa se manifeste spontan si cu draga inima i n i ntrajutorarea spirituala si ma-
teriala, pastorala si personala, i n i ntruniri si i n comuniunea de viata, de munca si de iubire.
Ca niste parinti i n Cristos, sa aiba grija de credinciosii pe care i-au nascut i n mod spiritual prin
Botez si i nvatatura (cf. ICor. 4,15; IPt. 1,23). Faci ndu-se din tot sufletul pilda Turmei (cf. IPt. 5.3).
sa-si conduca si sa-si slujeasca astfel comunitatea locala i nci t ea sa poata fi
71
numita pe drept cu numele ce i mpodobeste i ntregul Popor unic al lui Dumnezeu: Biserica lui
Dumnezeu (cf. l Cor. 1,2; 2Cor. 1,1 et passim). Sa nu uite ca, i n purtarea si preocuparile lor zilnice,
trebuie sa arate credinciosilor si necredinciosilor, catolicilor si necatolicilor, chipul slujirii cu
adevarat preotesti si pastorale, sa dea tuturor marturia adevarului si a vietii si, ca buni pastori, sa-i
caute si pe aceia (cf. Le. 15,4—7) care, desi botezati i n Biserica catolica, s-au i ndepartat de
practica sacramentelor sau chiar de credinta.
i ntruci t i n zilele noastre neamul omenesc se unifica tot mai mult pe plan civil, economic si social,
este cu ati t mai necesar ca preotii, unindu-si stradaniile si munca sub conducerea episcopilor si a
Supremului Pontif, sa i nlature orice motiv de dezbinare, pentru ca i ntreg neamul omenesc sa
ajunga la unitatea Familiei lui Dumnezeu.
29 — (Diaconii)
Pe treapta inferioara a ierarhiei se afla diaconii, care au primit impunerea mi i-nilor „nu pentru
preotie, ci pentru slujire"74, i ntr-adevar, i ntariti de harul sacramental, i n comuniune cu Episcopul
si cu preotimea lui, prin slujirea - diaco-nia - liturgici, a cuvi ntului si a caritatii, ei si nt i n slujba
Poporului lui Dumnezeu, i ndatoririle diaconului, i n masura
i n care i i si nt i ncredintate de catre autoritatea competenta, si nt: sa administreze i n mod solemn
Botezul, sa pastreze si sa distribuie Euharistia, sa asiste la Casatorie si sa o binecuvi nteze i n
numele Bisericii, sa duca Viaticul la muribunzi, sa citeasca Sfinta Scriptura credinciosilor, sa
instruiasca si sa i ndemne poporul, sa prezideze cultul si rugaciunea credinciosilor, sa administreze
sacramentaliile, sa savi rseasca ceremoniile funeraliilor si i nmormi ntarilor. Daruiti operelor de
caritate si de asistenta, diaconii sa-si aminteasca de i ndemnul sfi ntului Poli-carp: „Sa fie milostivi,
zelosi, umbli nd i n adevarul Dumnului care S-a facut Slujitorul tuturor" 75.
Deoarece aceste functii extrem de necesare pentru viata Bisericii pot fi mai greu i ndeplinite, i n
multe locuri, i n cadrul actualei discipline a Bisericii latine, diaconatul va putea fi i n viitor restabilit
ca grad propriu si permanent al ierarhiei. Conferintele episcopale teritoriale competente vor hotari ,
cu aprobarea Supremului Pontif, daca si unde este oportun, pentru binele sufletelor, sa fie instituiti
astfel de diaconi. Cu consim-tami ntul Pontifului roman, acest diaco-nat va putea fi conferit unor
barbati de vi rsta matura, chiar si casatoriti, precum si unor tineri apti pentru aceasta, pentru care i
nsa trebuie sa rami na i n vigoare legea celibatului.
72
Capitolul IV
DESPRE LAICI
30 — Dupa ce s-a ocupat de functiile ierarhiei, Sfi ntul Conciliu i si i ndreapta cu drag atentia
asupra conditiei acelor credinciosi care si nt numiti laici. Toate cele spuse despre Poporul lui
Dumnezeu se adreseaza i n mod egal laicilor, calugarilor si clericilor; totusi unele trasaturi apartin i
n mod deosebit laicilor, barbati si femei, i n virtutea conditiei si misiunii lor: bazele acestor trasaturi
trebuie examinate mai i ndeaproape, datorita conditiilor deosebite ale vremurilor noastre. Pastorii
sufletesti si nt perfect constienti de marea contributie pe care o aduc laicii la binele i ntregii
Biserici. Ei stiu ca nu au fost instituiti de Cristos pentru a-si asuma singuri i ntreaga misiune mi
ntui-toare a Bisericii fata de lume, ci au ma-"reata i ndatorire ca astfel sa-i pastoresca pe credinciosi
si sa le recunoasca slujirile si carismele, i nci t toti sa conlucreze unanim, fiecare pe masura lui, la
opera comuna. Caci trebuie ca toti, „faptuind adevarul i n iubire, sa crestem i ntru toate spre Acela
care este Capul, Cristos, din care Trupul i ntreg, bine alcatuit si bine legat prin toate i ncheieturile
care i l pun i n miscare, i si savi rseste cresterea — dupa lucrarea i mplinita pe masura fiecarui
madular i n parte - si se zideste i ntru iubire" (Efes. 4,15-16).
31 - (Natura si misiunea laicilor)
Prin „laici" se i nteleg aici toti credinciosii, i n afara de membrii ordinului sacru si ai starii
calugaresti recunoscute de Biserica, si anume credinciosii care, i ncor-
porati lui Cristos prin Botez, constituiti Popor al lui Dumnezeu si facuti partasi, i n modul lor
propriu, la functia preoteasca, profetica si i mparateasca a lui Cristos, i si exercita partea lor din
misiunea i ncredintata i ntregului popor crestin i n Biserica si i n lume.
Laicilor le este propriu si caracteristic domeniul temporal, i ntr-adevar, cei care participa la preotie
prin consacrare, desi uneori se pot ocupa de lucruri temporale, chiar exerciti nd o profesie tem-
porala, si nt totusi, i n virtutea chemarii lor speciale, destinati i n principal si propriu zis (ex
professo) slujirii sacre, iar calugarii, prin starea lor de viata, ofera o marturie luminoasa si cu totul
deosebita a faptului ca lumea nu poate fi transfigurata si oferita lui Dumnezeu fara spiritul
Fericirilor. Chemarea specifica laicilor este sa caute i mparatia lui Dumnezeu ocupi ndu-se de cele
vremelnice si ori nduindu-le dupa vointa lui Dumnezeu. Ei traiesc i n mijlocul lumii, angrenati i n
toate i ndatoririle si activitatile din lume si i n conditiile obisnuite ale vietii familiale si sociale din
care le este tesuta existenta. Acolo si nt chemati de Dumnezeu pentru ca, i ndeplinindu-si menirea
proprie, calauziti de spiritul Evangheliei, sa contribuie din launtru, ca o plamada, la 'sfintirea lumii
si sa-L arate astfel celorlalti pe Cristos, mai ales prin marturia vietii lor, prin iradierea credintei,
sperantei si iubirii lor. Ei si nt asadar aceia care au i n mod deosebit datoria sa lumineze si sa ori
nduiasca toa-
73
te realitatile vremelnice, i n care si nt puternic implicati, i n asa fel i nci t ele sa fie necontenit
realizate i n spiritul lui Cristos, sa creasca si sa fie spre lauda Creatorului si Rascumparatorului.
32 — (Demnitatea laicilor i n Poporul lui Dumnezeu)
Sfi nta Biserica, din instituire divina, este organizata si condusa i ntr-o minunata diversitate. „Caci
precum i ntr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare, asa si
noi, cei multi, un trup si ntem i n Cristos si fiecare si ntem madulare unii altora" (Rom. 12,4-5).
Unul este, asadar, Poporul ales al lui Dumnezeu: „Un singur Domn, o singura credinta, un singur
Botez" (Efes. 4,5). Este comuna tuturor demnitatea membrilor datorita renasterii lor i n Cristos; este
comun harul i nfierii, comuna chemarea la desavi rsire; una este mi ntuirea, una este speranta, nei
mpartita este iubirea. Asadar nu exista i n Cristos si i n Biserica nici o inegalitate i n functie de rasa
sau neam, de conditie sociala sau sex, caci „nu mai este iudeu, nici grec, nu mai este nici rob, nici
liber, nu mai este barbat, nici femeie, pentru ca voi toti una si nteti i n Cristos Isus" (Gal. 3,28; cf.
Col. 3,11).
Prin urmare, cu toate ca, i n Biserica, nu toti merg pe aceeasi cale, toti si nt chemati la sfintenie si
au primit o credinta de aceeasi valoare prin dreptatea lui Dumnezeu (cf. 2Pt. 1,1). Chiar daca unii,
din vointa lui Cristos, si nt pusi i nvatatori, i mpartitori ai Tainelor si pastori pentru altii, exista
totusi i ntre toti o adevarata egalitate i n privinta demnitatii si actiunii comune tuturor credinciosilor
pentru zidirea Trupului lui Cristos, i ntr-adevar, deosebirea stabilita de Domnul i ntre slujitorii sacri
si restul Poporului lui Dumnezeu implica o unire izvori ta din relatia reciproca necesara care i i lea-
ga pe Pastori si pe ceilalti credinciosi; Pastorii Bisericii, urmi nd exemplul Domnului, trebuie sa-si
slujeasca unii altora si celorlalti credinciosi, iar acestia trebuie sa colaboreze din tot sufletul cu
pastorii si i nvatatorii. Astfel, i n diversitate, cu totii dau marturie despre minunata unitate din
Trupul lui Cristos; i nsasi varietatea harurilor, slujirilor si lucrarilor aduna i ntr-o unitate pe fiii lui
Dumnezeu, caci „toate acestea le face unul si acelasi Duh" (lCor. 12,11).
Dupa cum, din bunavointa divina, laicii i l au frate pe Cristos, care, desi este Stapi nul a toate, „n-a
venit ca sa fie slujit, ci sa slujeasca" (Mt. 20,28), tot astfel i i au frati pe aceia care, ri nduiti i n
slujirea sacra, i nvati nd si sfintind si con-duci nd Familia lui Dumnezeu cu autoritatea lui Cristos, o
pastoresc i n asa fel ca noua porunca a iubirii sa fie i ndeplinita de toti. Despre aceasta spune foarte
frumos Sfi ntul Augustin: „Daca ceea ce si nt pentru voi ma i ngrozeste, ceea ce si nt i mpreuna cu
voi ma mi ngi ie. Caci pentru voi si nt episcop, i mpreuna cu voi si nt crestin. Primul este numele
unei slujbe, al doilea — al unui har; primul este numele primejdiei, al doilea — al mi ntuirii"'.
33 - (Apostolatul laicilor) Laicii, adunati, i n Poporul lui Dumnezeu si constituiti i n unicul Trup al
lui Cristos sub un singur Cap, oricine ar fi ei, si nt chemati, ca madulare vii, sa contribuie la
cresterea Bisericii si la sfintirea
74
ei necontenita, cu toate puterile lor primite prin bunatatea Creatorului si harul Rascumparatorului.
Apostolatul laicilor este o participare la i nsasi misiunea mi ntuitoare a Bisericii si la acest apostolat si nt
trimisi cu totii de Domnul i nsusi prin Botez si Mir. Prin sacramente si mai ales prin sfi nta Euharistie le
este i mpartasita si hranita acea iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni care este sufletul i ntregului
apostolat, i nsa laicii si nt chemati i n mod deosebit sa faca prezenta si activa Biserica i n acele locuri .si i
mprejurari i n care ea nu poate deveni sarea pami ntului deci t prin ei 2. Astfel, orice laic, i n virtutea
darurilor primite, este martor si, i n acelasi timp, instrument viu al misiunii Bisericii i nsesi „dupa masura
darului lui Cristos" (Efes. 4,7).
i n afara acestui apostolat care i i priveste pe toti credinciosii, fara exceptie, laicii pot fi chemati, i n
diferite feluri, si la o cooperare mai directa cu apostolatul ierarhiei 3, i n felul acelor barbati si femei care i
l ajutau pe apostolul Pavel i n evanghelizare, ostenindu-se muit i n Domnul (cf. Fii. 4,3; Rom. 16,3 si
urm.), i n afara de aceasta, ei mai pot fi cooptati de ierarhie la exercitarea unor functii bisericesti i n scop
spiritual.
Laicii au, prin urmare, mareata i ndatorire de a lucra pentru ca Planul divin al mi ntuirii sa ajunga tot mai
mult la toti oamenii din orice timp si din orice loc. Sa le fie, asadar, deschisa pretutindeni catea ca, dupa
puterile lor si dupa necesitatile timpului, sa participe si ei i n mod activ la opera mi ntuitoare a Bisericii.
34 — (Functia preoteasca)
Cristos Isus, Marele Preot vesnic, voind
sa-Si continue si prin laici marturia si slujirea, le da viata prin Duhul Sau si i i i ndeamna necontenit la tot
lucrul bun si desavi rsit.
i ntr-adevar, acelora pe care i i leaga intim de viata si de misiunea Sa le i mpartaseste si din functia Sa
preoteasca, pentru ca ei sa aduca un cult spiritual spre gloria lui Dumnezeu si mi ntuirea oamenilor. Prin
urmare, laicii, fiind daruiti lui Cristos si unsi de Duhul Sfi nt, si nt chemati si i nzestrati i n mod minu nat,
pentru ca roadele Duhului sa crease i n ei tot mai bogate, i ntr-adevar, toat lucrarile, rugaciunile si
initiativele lor apostolice, viata conjugala si de familie, munca zilnica, destinderea trupului si a sufletului,
daca si nt traite i n Duhul, ba chiar si i ncercarile vietii, daca si nt suportate cu rabdare, devin jertfe
spirituale placute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (cf. IPt. 2,5), care, i n celebrarea Euharistiei, si nt
oferite cu adi nca evlavie Tatak i mpreuna cu ofranda Trupului Domnului. Astfel, si laicii, actioni nd
peste tot i sfintenie ca adoratori, i i consacra k Dumnezeu lumea i nsasi.
35 — (Functia profetica si marturia) Cristos, Marele Profet, care, prin marturia vietii si prin puterea cuvi
ntului, a proclamat i mparatia Tatalui, i si i mplineste misiunea profetica pi na la deplina manifestare a
slavei Sale, nu numai prin ierarhie, care i nvata i n numele si prin puterea Lui, ci si prin laici, pe care i-a
constituit de asemenea ca martori si i-a i nzestrat cu simtul credintei si cu harul cuvi ntului (cf. Fapte 2,17
—18; Apoc. 19,10), pentru ca puterea Evangheliei sa straluceasca i n viata de toate zilele, i n familie si i
n societate. Ei se arata fii ai
75
fagaduintei daca, statornici i n credinta si speranta, rascumpara clipa de fata (cf. Efes. 5,16; Col.
4,5) si asteapta cu rabdare marirea ce va veni (cf. Rom. 8.25). Aceasta speranta ei nu trebuie sa o
ascunda i n adi ncul sufletului, ci, printr-o continua convertire si prin lupta „i mpotriva stlpi
nitorilor acestei lumi de i ntuneric si i mpotriva duhurilor rele" (Efes. 6,12) trebuie sa o manifeste si
prin structurile vietii pami ntesti.
Precum sacramentele Legii Noi, prin care si nt hranite viata si apostolatul credinciosilor, vestesc un
cer nou si un pami nt nou (cf. Apoc. 21,1), tot astfel si laicii si nt adevarati vestitori ai credintei i n
cele nadajduite (cf. Evr. 11,1), daca de viata traita din credinta leaga marturisirea fara echivoc a
credintei. Aceasta evanghelizare, aceasta vestire a lui Cristos prin marturia vietii si prin cuvi nt,
dobi ndeste un caracter specific si o eficacitate deosebita din faptul ca este i ndeplinita i n conditiile
obisnuite ale vietii.
Misiunea aceasta pune i n lumina marea valoare a acelei stari de viata sfintite printr-un sacrament
deosebit, si anume viata de casatorie si de familie. Acolo unde religia crestina strabate i ntreaga
viata si o transforma pe zi ce trece, se afla cea mai buna practica si scoala de apostolat laic. Acolo
sotii si nt chemati anume sa fie unul pentru altul, si i mpreuna pentru copiii lor, martori ai credintei
si iubirii lui Cristos. Familia crestina proclama cu tarie ati t puterea actuala a i mparatiei lui
Dumnezeu, ci t si speranta vietii fericite. Astfel, prin pilda si marturia ei, vadeste lumea de pacat si
lumineaza pe cei care cauta adevarul.
Asadar laicii, chiar atunci ci nd si nt angrenati i n problemele vietii pami ntesti, pot si trebuie sa
exercite o pretioasa
actiune de evanghelizare a lumii. Unii dintre ei, atunci ci nd nu si nt suficienti preoti sau ci nd
acestia nu pot activa din cauza prigoanei, suplinesc, dupa puterile acordate lor, anumite functii
sacre; multi i si consacra toate fortele muncii apostolice; cu totii, i nsa, trebuie sa coopereze la raspi
ndirea si cresterea i mparatiei lui Cristos i n lume. De aceea laicii trebuie sa caute cu staruinta sa
cunoasca mai profund adevarul revelat si sa ceara de la Dumnezeu darul i ntelepciunii.
36 — (Functia regeasca) Cristos, care s-a facut ascultator pi na la moarte si de aceea a fost i naltat
de Tatal (cf. Fii. 2,8-9), a intrat i n slava i mparatiei Sale; Lui i i si nt supuse toate pi na ci nd El i
nsusi se va supune Tatalui, i mpreuna cu toata faptura, pentru ca Dumnezeu sa fie totul i n toate (cf.
l Cor. 15,27-28). Aceasta putere El a i mparta-sit-o ucenicilor Sai, pentru ca si ei sa fie statorniciti i
n libertatea regeasca, iar prin lepadarea de ei i nsisi si printr-o viata sfi nta sa i nvinga i n ei stapi
nirea pacatului (cf. Rom. 6,12) si, slujindu-l pe Cristos si i n altii, sa-i duca pe fratii lor cu umilinta
si rabdare la Regele caruia a-I sluji i nseamna a domni. Caci Domnul doreste sa-si extinda si prin
credinciosii laici i mparatia: „i mparatia adevarului si a vietii, i mparatia sfinteniei si a harului, i
mparatia dreptatii, a iubirii si a pacii"4; i n ea faptura i nsasi va fi eliberata de robia stricaciunii, spre
a se bucura de libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom. 8,21). i ntr-adevar, mare fagaduinta si
mare porunca se da ucenicilor: „Toate si nt ale voastre, dar voi si nteti ai lui Cristos, iar Cristos —
al lui Dumnezeu" (ICor. 3,23).
76
Credinciosii trebuie, asadar, sa recunoasca natura intima a i ntregii fapturi, valoarea si menirea ei spre
lauda lui Dumnezeu si, chiar prin activitatile lor pami ntesti, sa se ajute unii pe altii spre o viata mai sfi
nta, asa i nci t lumea sa se patrunda de spiritul lui Cristos si sa-si atinga i n mod mai eficient scopul i n
dreptate, iubire si pace. i n i mplinirea acestei i ndatoriri i n toata universalitatea ei, laicii detin locul
principal. Prin competenta lor i n disciplinele profane si prin activitatea lor i naltata i n mod intrinsec de
harul lui Cristos, ei trebuie sa contribuie activ ca bunurile create sa fie valorificate, prin munca umana,
prin tehnica si civilizatie, conform cu ri nduiala stabilita de Creator si cu lumina cuvi ntului sau, spre
folosul tuturor oamenilor, fara exceptie; sa fie i mpartite i ntre ei cu mai multa dreptate si sa duca, pe
masura lor, la progresul universal, i n libertatea umana si crestina. Astfel Cristos, prin membrii Bisericii,
va lumina din ce i n ce mai mult i ntreaga societate umana cu lumina Lui mi ntuitoare.
Pe li nga aceasta, laicii trebuie sa-si uneasca eforturile pentru a i nsanatosi institutiile si conditiile de viata
din lume, daca acestea contin elemente ce ar i ndemna la pacat; astfel toate acestea vor ajunge conforme
cu normele dreptatii si, i n loc sa sti njeneasca, vor favoriza practicarea virtutilor. Actioni nd astfel, ei vor
impregna cu valoare morala cultura si lucrarea omului, i n acest fel ogorul lumii va fi mai bine pregatit
pentru sami nta cuvi ntului divin si, i n acelasi timp, i se vor deschide mai larg Bisericii portile pentru ca
mesajul pacii sa poata strabate lumea.
Tini nd seama de i nsasi economia
mi ntuirii, credinciosii sa i nvete sa distinga atent i ntre drepturile si i ndatoririle ce le revin ca membri ai
Bisericii si acelea care Ic incumba ca membri ai societatii umane. Sa se straduiasca sa le armonizeze i
ntre ele amintindu-si ca i n orice lucru pami ntesc trebuie sa fie calauziti de constiinta crestina, deoarece
nici o activitate umana, nici chiar i n sfera celor vremelnice, nu poate fi sustrasa stapi nirii lui Dumnezeu,
i n epoca noastra este de cea mai mare importanta ca aceasta distinctie si aceasta armonie sa straluceasca
i n mod ci t mai limpede i n felul de a actiona al credinciosilor, pentru ca misiunea Bisericii sa poata
raspunde mai plenar conditiilor caracteristice lumii de azi. Asa cum trebuie sa recunoastem ca cetatea
pami nteasca, angrenata pe buna dreptate i n griji vremelnice, este condusa de principii proprii, tot astfel
este pe drept cuvi nt respinsa teoria nefasta care pretinde sa construiasca societatea fara a tine seama i n
nici un fel de religie si care combate sau suprima libertatea religioasa a cetatenilor5.
37 — (Relatiile cu ierarhia) Ca toti credinciosii, laicii au dreptul sa primeasca din belsug de la pastorii
sufletesti bunurile spirituale ale Bisericii, mai ales ajutorul cuvi ntului lui Dumnezeu si al sacramentelor 6,
si trebuie sa le faca cunoscute nevoile si dorintele lor, cu libertatea si i ncrederea cuvenite unor fii ai lui
Dumnezeu si frati i n Cristos, i n masura stiintei, competentei si prestigiului de care se bucura, ei au
dreptul, ba uneori chiar si datoria, de a-si spune parerea i n cele ce privesc binele Bisericii7. Aceasta se va
face, daca este cazul, prin institutiile stabilite i n acest scop de
77
Biserica si i ntotdeauna i n spiritul adevarului, tariei si prudentei, cu respect si iubire fata de aceia
care, i n virtutea misiunii lor sacre, i l reprezinta pe Cristos.
Ca toti credinciosii, laicii vor i mbratisa cu promptitudine, i n ascultarea crestina, ceea ce pastorii,
ca reprezentanti ai lui Cristos, hotarasc i n calitate de i nvatatori si conducatori i n Biserica; i n acest
fel ei urmeaza exemplul lui Cristos care, prin ascultarea Sa pi na la moarte, a deschis tuturor
oamenilor calea fericita a libertatii fiilor lui Dumnezeu. Sa nu neglijeze sa-i i ncredinteze lui
Dumnezeu prin rugaciuni pe cei asezati i n fruntea lor, care vegheaza ca unii care trebuie sa dea
socoteala pentru sufletele noastre, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu gemi nd (cf. Evr. 13,17).
La ri ndul lor, pastorii sa recunoasca si sa promoveze demnitatea si responsabilitatea laicilor i n
Biserica; sa se foloseasca bucuros de sfaturile lor prudente, sa le dea cu i ncredere i nsarcinari i n
serviciul Bisericii si sa le lase libertate si ci mp de actiune, ba chiar sa-i i ncurajeze i n a i ntreprinde
si actiuni din proprie initiativa. Cu o iubire parinteasca, sa examineze atent i n Cristos proiectele,
cererile si dorintele prezentate de laici8. Pastorii sa
le recunoasca cu respect acea dreapta libertate ce se cuvine tuturor i n cetatea pami nteasca.
De la aceste relatii familiare dintre laici si pastori e de asteptat mult bine pentru Biserica, i ntr-
adevar, i n laici se i ntareste astfel simtul responsabilitatii proprii, li se i ncurajeaza elanul si fortele
lor si nt mai usor asociate la lucrarea pastorilor. Acestia, la ri ndul lor, ajutati de experienta laicilor,
pot judeca mai clar si mai corect ati t i n cele spirituale, ci t si i n cele pami ntesti, astfel i nci t i n-
treaga Biserica, sustinuta de toti membrii sai, sa-si poata i mplini mai eficient misiunea pentru viata
lumii.
38 - (Concluzie)
Orice laic trebuie sa fie, i n fata lumii, martor al i nvierii si al vietii Domnului Isus si semn al
Dumnezeului celui viu. Toti i mpreuna si fiecare i n parte trebuie sa hraneasca lumea cu roade
spirituale (cf. Gal. 5,22) si sa reverse i n ea spiritul de care si nt i nsufletiti acei saraci, bli nzi si
facatori de pace pe care Domnul, i n Evanghelie, i-a proclamat fericiti (cf. Mt. 5,3—9). i ntr-un cuvi
nt, „ceea ce este sufletul i n trup, sa fie i n lume crestinii"9.
Capitolul V
CHEMAREA UNIVERSALA LA SFINTENIE I N BISERICA
39 — (Introducere)
Noi credem ca Biserica, al carei mister
i l expune Sfi ntul Conciliu, este, i n mod
imuabil, sfi nta. i ntr-adevar, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care i mpreuna cu Tatal si cu Duhul este
proclamat „unul
78
Sfi nt"1, a iubit Biserica Sa ca pe o mireasa si S-a dat pe Sine pentru ea ca sa o sfinteasca (cf. Efes.
5,25-26); a unit-o cu Sine ca pe Trupul Sau si a coplesit-o cu darul Duhului Sfi nt, spre marirea lui
Dumnezeu. De aceea toti membrii Bisericii, fie ca fac parte din ierarhie, fie ca si nt pastoriti de ea.
si nt chemati la sfintenie, dupa Cuvi ntul Apostolului: „Aceasta este vointa lui Dumnezeu: sfintirea
voastra" (ITes. 4,3; cf. Efes. 1,4). Aceasta sfintenie a Bisericii se manifesta continuu si trebuie sa se
manifeste prin roadele harului pe care Duhul Sfi nt le face sa creasca i n sufletul credinciosilor; ea
se exprima diferit i n fiecare dintre aceia care, i n modul lor de viata, ajung la desavi rsirea iubirii,
edifici ndu-i pe ceilalti; ea apare i ntr-un mod aparte i n practicarea sfaturilor numite, de obicei,
„evanghelice". Aceasta practicare a sfaturilor, i mbratisata de multi crestini sub impulsul Duhului
Sfi nt, fie i n particular, fie i ntr-o conditie sau stare recunoscuta de Biserica, aduce si trebuie sa
aduca i n lume o marturie si o pilda stralucita a acestei sfintenii.
40 - (Chemarea universala la sfintenie) Divinul i nvatator si Exemplu al oricarei desavi rsiri,
Domnul Isus, a propovaduit tuturor si fiecaruia dintre ucenicii Sai, de orice conditie, sfintenia vietii
al carui Autor si i nfaptuitor este El i nsusi: „Fiti asadar desavi rsiti precum Tatal vostru din Ceruri
este desavi rsit"2 (Mt. 5,48). Caci tuturora le-a trimis pe Duhul Sfi nt care sa-i i ndemne dinlauntru
sa-L iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toate puterile (cf.
Mc. 12,30) si sa se iubeasca unii pe altii asa cum Cristos i-a
iubit pe ei (cf. Io. 13,34; 15,12). Cei care i l urmeaza pe Cristos, chemati de Dumnezeu si i
ndreptatiti i n Isus Domnul nu dupa faptele lor, ci dupa hotari rea si harul Lui, au devenit, i n
botezul credintei, cu adevarat fii ai lui Dumnezeu si partasi la natura divina si, prin aceasta,
realmente sfinti. Ei trebuie, asadar, sa pastreze si sa desavi rseasca i n viata lor, cu ajutorul lui
Dumnezeu, sfintenia pe care au primit-o. Apostolul i i i ndeamna sa traiasca „dupa cum se cuvine
unor sfinti" (Efes. 5,3), sa se i mbrace „ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, cu
simtaminte de i ndurare, cu bunatate, cu smerenie, bli ndete, cu i ndelunga rabdare" (Col. 3,12) si sa
aiba roadele Duhului i n sfintenie (cf. Gal. 5,22; Rom. 6,22). Si pentru ca toti gresim i n multe (cf.
Iac. 3,2), avem mereu nevoie de i ndurarea lui Dumnezeu si trebuie sa ne rugam zilnic: „Si ne iarta
noua greselile noastre" (Mt. 6,12)3.
Este limpede, asadar, pentru oricine ca toti credinciosii, de orice stare sau conditie, si nt chemati la
plinatatea vietii crestine si la desavi rsirea iubirii4: prin aceasta sfintenie se va ajunge la un mod de
viata mai uman si i n societatea pami nteasca. Pentru a dobi ndi aceasta desavi rsire, credinciosii
trebuie sa-si foloseasca puterile primite dupa masura darului lui Cristos, astfel i nci t, pasind pe
urmele Lui si deveniti asemenea chipului Lui, supuni ndu-se i n toate vointei Tatalui, sa se consacre
din tot sufletul preamaririi lui Dumnezeu si slujirii aproapelui. Astfel, sfintenia Poporului lui Dum-
nezeu va creste i n roade i mbelsugate, dupa cum preabine o dovedeste, i n istoria Bisericii, viata ati
tor sfinti.
79
41 — (Diverse forme de traire a unicei sfintenii)
i n diferitele feluri de viata si i n diferitele ocupatii, o unica sfintenie este traita de toti aceia care,
minati de Duhul lui Dumnezeu, asculti nd de glasul Tatalui si adori ndu-L pe Dumnezeu Tatal i n
spirit si adevar, i l urmeaza pe Cristos cel sarac, smerit si cu Crucea pe umeri, pentru a se i
nvrednici sa fie partasi de marirea Lui. Fiecare, dupa darurile si i ndatoririle sale, trebuie sa
porneasca fara sovaire pe calea credintei vii care trezeste speranta si actioneaza prin iubire.
i n primul ri nd Pastorii Turmei lui «Cristos trebuie ca, asemeni Marelui Pre-c vesnic, Pastorul si
Episcopul sufletelor n' istre, sa-si i mplineasca slujirea cu sfinte; e si elan, cu umilinta si tarie,
pentru ca < astfel de i mplinire va fi si pentru ei i nsi cel mai bun mijloc de sfintire. Alesi pe itru
plinatatea preotiei, ei primesc harul sacramental spre a-si i ndeplini i n mod desavi rsit i ndatorirea
caritatii pastorale, rugi ndu-se, aduci nd Jertfa si pre-dici nd, precum si prin orice forma a purtarii
de grija si a activitatii unui Episcop5 ; sa nu sovaie sa-si dea viata pentru oi si, faci ndu-se pilda
Turmei (cf. IPt. 5,3), sa i ndemne si prin exemplul lor Biserica la o sfintenie din zi i n zi mai mare.
Preotii, asemenea episcopilor, a caror cununa spirituala si nt6, participi nd la harul misiunii lor, prin
Cristos, vesnicul si unicul Mijlocitor, trebuie sa creasca, prin exercitarea zilnica a i ndatoririi lor, i n
iubirea de Dumnezeu si de aproapele, sa pastreze legatura comuniunii preotesti, sa abunde i n orice
bogatie spirituala si sa dea tuturor marturie vie despre Dumnezeu7, dupa exemplul acelor pre-
oti care, de-a lungul veacurilor, i ntr-o slujire adeseori umila si ascunsa, au lasat o stralucita pilda de
sfintenie. Lauda lor rasuna in Biserica lui Dumnezeu. Rugi ndu-se si aduci nd Jertfa — i n virtutea
i ndatoririi lor - pentru Turma i ncredintata si pentru i ntreg Poporul lui Dumnezeu, constienti de
ceea ce fac si imiti iid ceea ce savi rsesc8, departe de a fi i mpiedicati de grijile, primejdiile si
ostenelile apostolatului, ei trebuie sa se ridice, mai degraba, prin ele, la o sfintenie mai i nalta,
hranindu-si si i nviori ndu-si activitatea la izvoarele nesecate ale contemplatiei, spre bucuria i
ntregii Biserici a lui Dumnezeu. Toti preotii, si i n special aceia care prin hirotonire si nt numiti
preoti diecezani, sa nu uite i n ce masura contribuie la sfintenia lor unirea fidela si cooperarea
generoasa cu Episcopul lor. La misiunea si harul Marelui Preot participa i ntr-un mod deosebit si
slujitorii din ordinele inferioare, i n primul ri nd diaconii, care, slujind tainelor lui Cristos si ale
Bisericii9, trebuie sa se pastreze curati de orice viciu, sa fie placuti lui Dumnezeu si sa faptuiasca tot
binele i naintea oamenilor (cf. ITim. 3,8—10 si 12—13). Clericii, care, chemati de Domnul si pusi
deoparte pentru El, se pregatesc sub privegherea pastorilor pentru exercitarea unei slujiri sacre, si nt
datori sa-si conformeze gi ndurile si inimile unei alegeri ati t de i nalte: staruitori i n rugaciune, i
nflacarati i n iubire, cugeti nd la tot ce este adevarat, drept si cu nume bun, savi rsind toate pentru
slava si cinstea lui Dumnezeu. Acestora li se adauga laicii alesi de Dumnezeu care si nt chemati de
Episcop pentru a se dedica pe deplin activitatilor apostolice si care Iu-
80
creaza cu mult rod i n ogorul Domnului10.
Sotii si parintii crestini, urmi ndu-si propria cale, printr-o iubire fidela trebuie sa se sustina reciproc i n
har i n tot cursul vietii, iar pe copiii pe care i-au primit cu dragoste de la Dumnezeu sa-i educe i n i
nvatatura crestina si i n virtutile evanghelice. Ei ofera astfel tuturor o pilda de iubire neobosita si
generoasa, edifica o fraternitate a caritatii si se fac martori si colaboratori ai rodniciei Maicii Biserici, ca
semn si participare la iubirea cu care Cristos si-a iubit Mireasa si S-a dat pe Sine pentru ea 11. Un exemplu
asemanator este oferit, i n alt mod, de catre persoanele vaduve si de cele necasatorite care pot si ele sa
contribuie considerabil la sfintenia si activitatea Bisericii. Ci t despre aceia care i ndeplinesc munci
adeseori grele, ei trebuie, prin realizarile lor omenesti, sa se perfectioneze pe sine, sa-si ajute
concetatenii, sa i mbunatateasca starea i ntregii societati si a i ntregii creatii; mai mult, printr-o iubire
activa, bucurosi i n speranta si purti ndu-si poverile unii altora, sa-i imite pe Cristos, care a muncit cu mi
inile Sale si care lucreaza pururi i mpreuna cu Tatal la mi ntuirea tuturor; i n sfi rsit, prin i nsasi munca
lor de fiecare zi, ei trebuie sa se ridice la o sfintenie mai i nalta, chiar si apostolica.
Sa stie ca si nt i n mod deosebit uniti cu Cristos care sufera pentru mi ntuirea lumii cei ce si nt apasati de
saracie, de slabiciune, de boala si de necazuri sau care si nt prigoniti pentru dreptate: pe acestia Domnul,
i n Evanghelie, i-a numit fericiti, iar „Dumnezeul a tot harul, care ne-a chemat la marirea Sa cea vesnica i
n Cristos Isus, dupa putina suferinta i i va
dcsavfrsi, i i va face statornici si i i va i ntari" (IPt. 5,10).
Asadar toti credinciosii se vor sfinti din zi i n zi mai mult i n conditiile lor de viata, i n i ndatoririle lor si i
n i mprejurarile i n care se afla si prin toate aceste conditii, i ndatoriri si i mprejurari, daca primesc toate
cu credinta din mi na Tatalui ceresc si conlucreaza cu vointa divina, manifesti nd tuturor, i n i nsasi i nde-
plinirea activitatilor pami ntesti, iubirea cu care Dumnezeu a iubit lumea.
42 - (Cai si mijloace de sfintire) „Dumnezeu este iubire si cel care rami ne i n iubire rami ne i n
Dumnezeu si Dumnezeu i n el" (Ho. 4,16). Dumnezeu Si-a revarsat iubirea i n inimile noastre prin Duhul
Sfi nt care ne-a fost dat (cf. Rom. 5,5); de aceea, primul dar, si cel mai necesar, este dragostea, prin care
II iubim pe Dumnezeu mai presus de toate si pe aproapele pentru Dumnezeu. Dar pentru ca iubirea, ca o
sami nta buna, sa creasca si sa rodeasca i n suflet, fiecare credincios trebuie sa asculte cu drag Cuvi ntul
lui Dumnezeu si, ajutat de har, sa-i i mplineasca i n fapte vointa, sa participe des la sacramente, mai ales
la Euharistie si la celebrarile liturgice, si sa fie staruitor i n rugaciune, i n lepadarea de sine, i n slujirea
asidua a fratilor si i n practicarea tuturor virtutilor, i ntr-adevar, iubirea, ca legatura a desavi rsirii si
plinire a legii (cf. Col. 3,14; Rom. 13,10), guverneaza toate mijloacele de sfintire, le da forma si le duce
la scop12. De aceea, semnul distinctiv ce caracterizeaza pe adevaratul ucenic al lui Cristos osce iubirea de
Dumnezeu si de aproapele.
De vreme ce Isus, Fiul lui Dumnezeu,
81
si-a aratat iubirea di ndu-Si viata pentru noi, nimeni nu are o iubire mai mare deci t acela care i si
da viata pentru El si pentru fratii sai (cf. Ho. 3,16; Io. 15,13). i nca din primele timpuri unii crestini
au fost chemati sa dea aceasta marturie suprema de iubire i n fata tuturor, mai ales a prigonitorilor,
si pururi vor fi crestini chemati la aceasta. De aceea, martiriul, prin care ucenicul devine asemenea
cu i nvatatorul, care primeste i n mod liber moartea pentru mi ntuirea lumii, si se ridica la
conformitatea cu El prin varsarea si ngelui, este pretuit de Biserica drept darul cel mai ales si
suprema dovada a iubirii. Si chiar daca nu le este acordat multora, toti trebuie sa fie, i nsa, pregatiti
sa-L marturiseasca pe Cristos i n fata oamenilor si sa-i urmeze pe calea Crucii i n prigonirile care
nu lipsesc niciodata Bisericii.
Sfintenia Bisericii este de asemenea sustinuta i n mod deosebit de multele sfaturi pe care Domnul, i
n Evanghelie, le propune spre urmare ucenicilor Sai13, i ntre acestea straluceste mai ales pretiosul
dar al harului divin, pe care Tatal i l daruieste unora (cf. Mt. 19,11; ICor. 7,7), de a se darui mai
usor numai lui Dumnezeu, cu o inima nei mpartita (cf. ICor. 7,32—34), i n feciorie sau i n celibat14.
Aceasta i nfri nare desavi rsita pentru i mparatia cerurilor s-a bucurat i ntotdeauna de o cinste
deosebita din partea Bisericii, ca semn si stimulent al iubirii si ca izvor neasemuit de rodnicie
spirituala i n lume.
Biserica i si aminteste si de cuvintele Apostolului care, chemi ndu-i pe credinciosi la iubire, i i i
ndeamna sa aiba i n ei aceleasi simtaminte care au fost i n Cristos Isus, care „S-a nimicit pe Sine lui
nd chip de rob... faci ndu-se ascultator pi na la moarte" (Fii. 2,7-8) si care pentru noi „S-a facut
sarac desi era bogat" (2Cor. 8,9). i ntruci t e necesar ca ucenicii sa imite mereu aceasta iubire si
umilinta a lui Cristos si sa dea marturie pentru ele, Maica Biserica se bucura sa afle i n si nul sau
multi barbati si femei care urmeaza mai i ndeaproape si manifesta mai limpede aceasta nimicire a
Mi ntuitorului, i mbratisand saracia i n libertatea fiilor lui Dumnezeu si renunti nd la vointa proprie:
ei se supun unui om, pentru Dumnezeu, i n cele ale desavi rsirii, dincolo de masura poruncii, pentru
a se asemana mai deplin cu Cristos cel ascultator15.
Asadar toti credinciosii si nt chemati si datori sa tinda spre sfintenie si spre de-savi rsirea proprie
starii lor. Sa se straduiasca, asadar, toti sa-si orienteze corect i nclinarile ca nu cumva folosirea
lucrurilor acestei lumi si alipirea de bogatii i mpotriva spiritului saraciei evanghelice sa-i i mpiedice
de la urmarirea iubirii desavi rsite; si, i ntr-adevar, Apostolul ne avertizeaza: Cei ce se folosesc de
lumea aceasta sa nu se opreasca aici, caci fata acestei lumi e trecatoare (cf. ICor. 7,31) 16.
6 ConcUiul Ecumenic Vatican II.

82
Capitolul VI
CALUGARII
43 — (Sfaturile evanghelice i n Biserica) Sfaturile evanghelice ale curatiei i nchinate lui
Dumnezeu, saraciei si ascultarii, fiind i ntemeiate pe cuvintele si exemplul Domnului si fiind
recomandate de Apostoli si de Parintii Bisericii, de i nvatatorii si pastorii ei, si nt un dar divin pe
care Biserica I-a primit de la Domnul sau si pe care, prin harul Lui, i l pastreaza necontenit.
Autoritatea Bisericii, calauzita de Duhul Sfi nt, s-a i ngrijit sa le interpreteze, sa ori nduiasca
practicarea lor si sa organizeze, pleci nd de la ele, forme stabife de viata. Ca urmare, ca pe un copac
care, dintr-o sami nta data de Dumnezeu, poarta i n chip minunat si i mbelsugat ramuri i ri ogorul
Domnului, au crescut diferite forme de viata solitara sau comuna si diferite familii care se dezvolta
ati t spre progresul membrilor lor, ci t si spre binele i ntregului Trup al lui Cristos 1. Caci aceste
familii ofera membrilor lor spirijinul unei stabilitati mai ferme i n modul de a trai, al unei doctrine
aprobate pentru urmarirea perfectiunii, al comuniunii fratesti i n armata lui Cristos, al libertatii i
ntarite prin ascultare, astfel i nci t sa-si poata i mplini i n siguranta si pazi cu credinta profesiunea
calugareasca si sa poata i nainta pe calea iubirii, bucuri ndu-se i n duh2.
Tini nd seama de alcatuirea divina si ierarhica a Bisericii, o astfel de stare de viata nu e o stare
intermediara i ntre conditia de cleric si cea de laic, ci crestini din ambele stari si nt chemati de
Dumnezeu sa se bucure i n viata Bisericii de un
dar deosebit si sa contribuie, fiecare i n felul sau, la misiunea ei mi ntuitoare 3.
44 - (Natura si importanta vietii calugaresti)
Prin voturi sau prin alte legaminte sacre asimilate voturilor dupa modalitatea lor proprie - prin care
crestinul se obliga la cele trei sfaturi evanghelice amintite, el se daruieste cu totul lui Dumnezeu,
iubit mai presus de toate, astfel i nci t e i nchinat cu un titlu nou si deosebit slujirii lui Dumnezeu si
cinstirii lui. Prin Botez a murit pacatului si a fost consfintit lui Dumnezeu, i nsa, pentru a primi un
rod mai bogat al harului baptismal, tinde, prin profesiunea sfaturilor evanghelice i n Biserica, sa se
elibereze de piedicile care l-ar putea retine de la ri vna iubirii si de la perfectiunea cultului divin si
se consacra mai intim slujirii lui Dumnezeu4. Iar consacrarea va fi cu ati t mai desavi rsita cu ci t,
prin legaturi mai puternice si mai stabile, i l reprezinta mai mult pe Cristos legat printr-o legatura
indisolubila de Mireasa Lui, Biserica.
Dar, pentru ca sfaturile evanghelice, prin iubirea la care duc5, i i unesc i n mod deosebit cu Biserica
si cu misterul ei pe cei care le urmeaza, se cuvine ca si viata spirituala a acestora sa fie i nchinata
binelui i ntregii Biserici. De aici se naste i ndatorirea ca, dupa puteri si dupa chemarea fiecaruia, fie
prin rugaciune, fie prin alte activitati, ei sa lucreze la i nradacinarea si i ntarirea i mparatiei lui
Cristos i n suflete si la extinderea ei pe tot pami ntul. De
83
aceea si Biserica apara si sustine caracterul propriu al diferitelor institute calugaresti.
Profesiunea sfaturilor evanghelice apare asadar ca un semn care poate si trebuie sa atraga i n mod
eficace pe toti membrii Bisericii la i ndeplinirea cu ri vna a i ndatoririlor chemarii de crestin. Caci, i
ntruci t Poporul lui Dumnezeu nu are aici cetate statornica, ci merge i n cautarea celei viitoare,
starea calugareasca, eliberi ndu-i i n mai mare masura de grijile pami ntesti pe aceia care o urmea-
za, arata mai mult, tuturor celor care cred, prezenta chiar i n aceasta lume a bunurilor ceresti; da o
mai puternica marturie pentru viata noua si vesnica . dobi ndita prin Rascumpararea lui Cristos si
prevesteste mai limpede i nvierea viitoare si slava i mparatiei Cerurilor. De asemenea, aceasta stare
de viata imita mai i ndeaproape si reprezinta pururi i n Biserica forma de viata pe care a i mbra-
tisat-o Fiul lui Dumnezeu venind i n lume pentru a face voia Tatalui si pe care a propus-o ucenicilor
care i l urmau, i n sfirsit, manifesta i n mod deosebit superioritatea i mparatiei lui Dumnezeu fata de
tot ce este pami ntesc precum si exigentele ei supreme; arata tuturor oamenilor neasemuita maretie
a fortei lui Cristos Stapi nitorul si infinita putere a Duhului Sfi nt care actioneaza i n chip minunat i
n Biserica.
Asadar starea de viata constituita de profesiunea sfaturilor evanghelice, chiar daca nu tine de
structura ierarhica a Bisericii, se afla totusi i n legatura nezdruncinata cu viata si sfintenia ei.
45 — (Autoritatea Bisericii si viata calugareasca)
Fiind i ndatorirea ierarhiei bisericesti de a paste Poporul lui Dumnezeu'si de a-l duce la pasuni
manoase (cf. Ez. 34,14), ei i i revine sa ori nduiasca cu i ntelepciune, prin legile sale, practicarea
sfaturilor evanghelice, prin care este favorizata i n mod deosebit desavi rsirea iubirii fata de
Dumnezeu si de aproapele6. De asemenea, urmi nd cu docilitate impulsurile Duhului Sfi nt, ea
primeste regulile propuse de oameni straluciti, barbati si femei, si dupa ce si nt revizuite, le aproba i
n mod autentic; de asemenea, sprijina cu autoritatea sa vigilenta si ocrotitoare Institutele i nfiintate i
n orice loc pentru edificarea Trupului lui Cristos, ca ele sa creasca si sa i nfloreasca urmi nd spiritul
i ntemeietorilor lor.
Pentru a se raspunde mai bine la nevoile i ntregii Turme a Domnului, orice Institut calugaresc si
fiecare membru i n parte pot fi scosi de sub jurisdictia Ordi-nariului locului pentru binele comun, de
catre Supremul Pontif, i n virtutea primatului sau i n Biserica i ntreaga, si subordonati lui singur7.
De asemenea, pot fi lasati sau i ncredintati autoritatilor patriarhale proprii. Membrii i nsisi, i n i
mplinirea i ndatoririi fata de Biserica dupa forma lor particulara de viata, trebuie sa aiba fata de
episcopi respect si ascultare dupa legile canonice, pentru autoritatea lor pastorala i n Bisericile
particulare si pentru unitatea si buna i ntelegere necesare i n munca apostolica8.
Biserica nu numai ca ridica, prin confirmarea sa, la demnitatea de stare canonica profesiunea
calugareasca, dar si prin actiunea sa liturgica o prezinta ca stare
84
de viata consacrata lui Dumnezeu. Caci Biserica i nsasi, cu autoritatea i ncredintata ei de Dumnezeu,
primeste voturile celor care fac profesiunea, le mijloceste de la Dumnezeu, prin rugaciunea ei publica,
ajutoare si har, i i i ncredinteaza lui Dumnezeu si le ofera binecuvi ntarea spirituala, asociind ofranda lor
cu Jertfa Euharistica.
46 — (Maretia consacrarii calugaresti) Calugarii sa se straduiasca cu grija ca prin ei Biserica sa-L arate i
ntr-adevar, din zi i n zi mai bine, ati t credinciosilor ci t si necredinciosilor, pe Cristos — fie i n
contemplatie pe munte, fie vestind multimilor i mparatia lui Dumnezeu, fie vindeci nd bolnavi si infirmi,
fie i ntorci ndu-i pe pacatosi pe calea cea buna, fie binecuvi nti nd copiii, si tuturor faci ndu-le bine,
totdeauna ascultator fata de voia Tatalui care L-a trimis9.
i n sfirsit, sa le fie tuturor foarte limpede ca profesiunea sfaturilor evanghelice, desi comporta renuntarea
la bunuri care si nt, nei ndoielnic, vrednice de apreciere, totusi nu se opune adevaratului progres al
persoanei umane, ci prin i nsasi natura sa i i este de cel mai mare folos. Caci sfaturile evanghelice,
primite de bunavoie dupa chemarea personala a fiecaruia, ajuta i n mare masura la purificarea inimii si la
libertatea spirituala, aprind necontenit ri vna iubirii si mai ales, dupa cum se dovedeste prin pilda ati tor
sfinti
fondatori, au puterea de a-l conforma pe crestin i n mai mare masura cu modul de viata feciorelnic si
sarac pe care si I-a ales pentru Sine Cristos Domnul si pe care I-a i mbratisat Maica Sa Fecioara. Si sa nu
socoteasca cineva ca, prin consacrarea lor, calugarii devin straini de oameni sau nefolositori i n cetatea
pami nteasca. i ntr-adevar, chiar daca uneori mi-i asista direct pe contemporanii lor, i i au prezenti totusi i
ntr-un mod mai profund i n Inima lui Cristos si coopereaza i n mod spiritual cu ei, pentru ca edificarea
cetatii pami ntesti sa se i ntemeieze i ntotdeauna pe Domnul si spre El sa se i ndrepte, ca nu cumva sa
lucreze i n desert acei ce o zidesc10.
De aceea, Conciliul confirma si lauda pe barbatii si femeile, Frati si Surori, care i n manastiri sau i n scoli
si spitale, ori i n misiuni, cu fidelitate statornica si smerita fata de aceasta consacrare, i mpodobesc
Mireasa lui Cristos si aduc tuturor oamenilor servicii generoase si foarte variate.
47 — Fiecare om care e chemat la profesiunea sfaturilor sa se straduiasca deci cu ri vna sa rami na si sa
exceleze i n cel mai i nalt grad i n acea chemare i n care a fost chemat de Dumnezeu, pentru mai i
mbelsugata sfintenie a Bisericii, pentru mai marea glorie a Treimii de o Fiinta si nedespartite, care i n
Cristos si prin Cristos este pentru orice sfintenie izvor si origine.
85
Capitolul VII
CARACTERUL ESHATOLOGIC AL BISERICII
PEREGRINE SI UNIREA EI CU BISERICA
CEREASCA
48 - (Caracterul eshatologic al chemarii crestine)
Biserica, la care si ntem chemati cu totii i n Cristos Isus si i n care, prin harul lui Dumnezeu, dobi
ndim sfintenia, nu va ajunge la i mplinire deci t i n gloria cereasca, atunci ci nd va veni timpul
desavi rsi-rii tuturor lucrurilor (cf. Fapte 3,21) si% ci nd, i mpreuna cu neamul omenesc, i ntreg
universul, care este intim unit cu omul si prin el i si atinge scopul, va fi refacut cu desavi rsire i n
Cristos (cf. Efes. 1,10; Col. 1,20; 2Pt. 3,10-13).
Cristos, fiind i naltat de pe pami nt, i-a atras pe toti la Sine (cf. Io. 12,32). i nviat din morti (cf.
Rom. 6,9), a trimis asupra ucenicilor pe Duhul cel de viata datator si, prin El, a constituit Trupul
Sau, care este Biserica, sacrament universal de mi ntuire; sezi nd la dreapta Tatalui, lucreaza fara i
ncetare i n lume pentru a-i calauzi pe oameni spre Biserica, pentru a-i uni mai stri ns cu Sine prin ea
si pentru ca, hranindu-i cu Trupul si Si ngele Sau, sa-i faca partasi de viata Sa glorioasa. Asadar,
desavi rsirea fagaduita, pe care o asteptam, a si i nceput i n Cristos; ea i nainteaza prin trimiterea
Duhului Sfi nt si prin El continua i n Biserica, a carei i nvatatura de credinta ne arata si sensul vietii
pami ntesti, i n timp ce noi ducem la bun sfi rsit, i n speranta bunurilor viitoare, lucrarea care ne-a
fost i ncredintata i n lume de catre Tatal
si lucram la mi ntuirea noastra (cf. Fii. 2,12).
Asadar, a ajuns la noi sfi rsitul veacurilor (cf. ICor. 10,11) si rei nnoirea lumii a fost i n mod
irevocabil stabilita si, i ntr-un anume sens, este realmente anticipata pe pami nt. Caci Biserica, i nca
de pe pami nt, este i ncununata cu sfintenie adevarata, chiar daca nedesavi rsita. Dar, pi na nu vor fi
un cer nou si un pami nt nou i n care sa locuiasca dreptatea (cf. 2Pt. 3,13), Biserica peregrina, i n
sacramentele si i n institutiile ei care tin de lumea aceasta, poarta chipul acestei lumi trecatoare si ea
i nsasi traieste i ntre fapturile care pi na acum suspina si patimesc durerile nasterii, astepti nd
dezvaluirea fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom. 8,19-22).
Asadar, uniti cu Cristos i n Biserica si i nsemnati cu pecetea Duhului Sfi nt, „care este chezasia
mostenirii noastre" (Efes. 1,14), cu adevarat ne numim fiii lui Dumnezeu si si ntem (cf. Ho. 3,1),
dar i nca nu am aparut cu Cristos i n slava (cf. Col. 3,4), i n care vom fi asemenea cu Dumnezeu,
pentru ca II vom vedea asa cum este (cf. Ho. 3,2). De aceea, „ati ta timp ci t si ntem i n trup, si
ntem surghiuniti departe de Dumnezeu" (2Cor. 5,6) si, avi nd pi rga Duhului, suspinam i n noi i
nsine (cf. Rom. 8,23) si dorim sa fim cu Cristos (cf. Fii. 1,23). Aceeasi iubire ne zoreste sa traim
mai mult pentru El, care pentru noi a murit si a i nviat (cf. 2 Cor. 5,15).
86
Ne straduim deci sa-i fim i n toate placuti Domnului (cf. 2Cor. 5,9) si i mbracam armura lui
Dumnezeu ca sa ne putem i mpotrivi curselor diavolului si sa tinem piept i n ziua cea rea (cf. Efes.
6,11—13). Si i ntruci t nu stim nici ziua nici ceasul, trebuie, dupa sfatul Domnului, sa veghem cu
statornicie pentru ca, la sfi rsitul unicului drum al vietii noastre pami ntesti (cf. Evr. 9,27), sa ne i
nvrednicim sa intram cu El la nunta si sa ne numaram printre binecuvi ntatii Sai (cf. Mt. 25,31—
46) si sa nu auzim, ca niste slujitori rai si lenesi (cf. Mt. 25,26), porunca de a merge i n focul vesnic
(cf. Mt. • 25,41), i n i ntunericul cel mai din afara, unde „va fi pli ns si scri snirea dintilor" (Mt.
22,13 si 25,30). i ntr-adevar, i nainte de a domni cu Cristos i n slava, toti ne vom i nfatisa „i naintea
Judecatii lui Cristos, ca fiecare sa-si primeasca rasplata celor facute pe ci nd era i n trup: fie bine,
fie rau" (2Cor. 5,10) si la sfi rsitul lumii „cei care au facut binele vor iesi spre i nvierea vietii, iar cei
care au facut raul, spre i n vierea judecatii" (Io. 5,29; cf. Mt. 25,46).
Socotind, asadar, ca „nu se pot masura suferintele ceasului de fata cu marirea viitoare ce se va arata
i n noi" (Rom. 8,18; cf. 2Tim. 2,11-112), tari i n credinta, asteptam „nadejdea fericita si aratarea
slavei marelui Dumnezeu si Mi ntuitor al nostru, Isus Cristos" (Tit 2,13), „care va schimba trupul
smereniei noastre faci n-du-l asemenea cu trupul gloriei Sale" (Fii. 3,21) si care va veni „ca sa fie
preamarit i n sfintii Sai si sa se arate minunat i n toti cei care au crezut" (2Tes. 1,10).
49 — (Comuniunea dintre Biserica din cer si cea peregrina)
Pi na ci nd Domnul va veni i n marirea Sa si toti i ngerii i mpreuna cu El (cf. Mt. 25,31) si, moartea
fiind nimicita, toate i i vor fi supuse (cf. ICor 15,26-27), unii dintre ucenicii Lui si nt calatori pe
pami nt, i n vreme ce altii, trecuti din aceasta viata, se afla i n purificare, iar altii si nt i n glorie,
contempli nd „limpede pe Dumnezeu i nsusi, Unul i ntreit, asa cum este" 1. Cu totii, i nsa, desi i n
grade si i n feluri diferite, si ntem uniti i n aceeasi dragoste fata de Dumnezeu si fata de aproapele si
ci ntam Dumnezeului nostru aceeasi ci ntare de slava, i ntr-adevar, toti care si nt ai lui Cristos, avi
nd Duhul Lui, formeaza o singura Biserica si si nt uniti i ntre ei i n Cristos (cf. Efes. 4,16). Unirea
dintre cei aflati pe cale si fratii care au adormit i n pacea lui Cristos nu se i ntrerupe i n nici un fel,
ci, dimpotriva, dupa credinta statornica a Bisericii, este i ntarita prin comunicarea bunurilor
spirituale2. Datorita unirii lor mai intime cu Cristos, cei din Cer i ntaresc i ntreaga Biserica i n
sfintenie, i nnobileaza cultul pe care ea i l aduce lui Dumnezeu aici pe pami nt si contribuie i n
multe feluri la propasirea ei tot mai intensa (cf. l Cor. 12,12—27) 3. Caci primiti i n Patrie si sti nd i
naintea Domnului (cf. 2Cor. 5,8), acestia nu i nceteaza sa mijloceasca pentru noi la Tatal prin
Cristos, cu Cristos si i n Cristos4, oferindu-I meritele pe care le-au dobi ndit pe pami nt prin unicul
Mijlocitor i ntre Dumnezeu si oameni, Cristos Isus (cf. ITim. 2,5), slujind Domnului i n toate si i
mplinind i n trupul lor cele ce lipsesc Patimii lui Cristos pentru Trupul Lui care este Biserica (cf.
87
Col. 1,24)5. Asadar slabiciunea noastra este mult ajutata de grija lor frateasca.
50 - Constienta de aceasta comuniune a i ntregului Corp Mistic al lui Isus Cristos, Biserica celor aflati pe
cale, i nca din primele timpuri ale religiei crestine, a venerat cu mare pietate amintirea celor raposati 6 si,
„pentru ca sfint si mi ntuitor este gi ndul de a se ruga pentru raposati ca sa fie dezlegati de pacatele lor"
(2Mac. 12,46), a oferit si jertfe pentru ei. Biserica a crezut i ntotdeauna ca apostolii si martirii lui Cristos,
care, prin varsarea si ngelui, au dat marturie suprema de credinta si iubire, si nt mai stri ns uniti cu noi i n
Cristos; i-a venerat cu o evlavie deosebita, alaturi de Preacurata Fecioara Maria si de sfintii i ngeri 7 si a
implorat cu pietate ajutorul mijlocirii lor. Acestora le-au fost adaugati i n scurt timp si altii care au imitat
mai i ndeaproape fecioria si saracia lui Cristos 8, si, i n sfi rsit, ceilalti pe care practicarea stralucita a
virtutilor crestine9 si carismele divine i i faceau vrednici sa fie cinstiti si imitati de credinciosi10.
i ntr-adevar, privind viata acelora care L-au urmat cu fidelitate pe Cristos, si ntem i ndemnati de un motiv
i n plus sa tindem spre Cetatea viitoare (cf. Evr. 13,14 si 11,10) si i n acelasi timp i nvatam calea cea mai
sigura pe care, i n aceasta lume schimbatoare, vom putea ajunge, dupa starea si conditia fiecaruia, la uni-
rea desavi rsita cu Cristos, la sfintenie11. In viata acelora care, desi partasi ai firii noastre omenesti, si nt
transformati mai desavi rsit dupa chipul lui Cristos (cf. 2Cor. 3,18), Dumnezeu i si arata pregnant
oamenilor prezenta si chipul. In ei ne vorbeste El i nsusi si ne arata semnul
i mparatiei Sale12 spre care, avi nd i n fata noastra un asemenea nor de martori (cf. Evr. 12,1) si o
asemenea afirmare a adevarului Evangheliei, si ntem atrasi cu putere.
i nsa noi nu cinstim amintirea sfintilor numai pentru pilda pe care ne-o dau, ci, mai mult i nca, pentru ca
unitatea i ntregii Biserici i n Duhul Sfi nt sa se i ntareasca prin exercitarea iubirii fratesti (cf. Efes. 4,l-6).
Caci, dupa cum comuniunea crestina i ntre cei aflati i nca pe cale ne apropie de Cristos, tot astfel
comuniunea cu sfintii ne uneste cu Cristos, de la care, ca de la Izvorul si Capul sau, izvoraste orice har si
i nsasi viata Poporului lui Dumnezeu13. Se cade asadar i n cel mai i nalt grad sa-i iubim pe acesti prieteni
si i mpreuna mostenitori ai lui Isus Cristos, fratii si alesii nostri binefacatori, sa-i multumim cum se
cuvine lui Dumnezeu pentru ei14, „sa-i chemam i n rugaciune staruitoare si sa recurgem la ajutorul lor
puternic pentru a dobi ndi binefacerile lui Dumnezeu prin Fiul Lui, Isus Cristos, Domnul nostru, care este
singurul nostru Rascumparator si Mi ntuitor"15. i ntr-adevar, orice marturie autentica de iubire pe care o
aducem sfintilor, tinde si ajunge, prin i nsasi natura ei, la Cristos, care este „cununa tuturor sfintilor" 16 si
prin El la Dumnezeu, care este minunat i n sfintii Sai si i n ei este preamarit 17.
i nsa unirea noastra cu Biserica din Ceruri se realizeaza i n modul cel mai i nalt atunci ci nd — mai ales i
n Liturgia sacra i n care puterea Duhului Sfi nt actioneaza asupra noastra prin seninele sacramentale — ci
ntam i ntr-un glas laudele maiestatii divine18 si toti din orice neam, limba si popor, rascumparati prin Si
nge-
Ic lui Cristos (cf. Apoc. 5,9) si adunati i ntr-o unica Biserica, preamarim cu aceeasi ci ntare de lauda pe
Dumnezeu Unul i ntreit. Asadar, celebri nd Jertfa euharistica, ne alaturam i n cel mai i nalt grad cultului
adus de Biserica cereasca i mpartasindu-ne din el si amintind si cinstind i nainte de toate pe Preasfi nta
Fecioara Maria precum si pe Sfi ntul lo-sif, pe sfintii apostoli si martiri si pe toti sfintii 19.
51 — (Directive pastorale) Conciliul primeste cu mare pietate venerabila credinta a i naintasilor nostri
despre comuniunea noastra de viata cu fratii aflati i n marirea cereasca sau cu aceia care, dupa moarte, se
mai afla i nca i n purificare; el reafirma decretele celui de al doilea Conciliu din Niceea 20, ale Conciliului
din Florenta21 si ale Conciliului Tridentin22. In acelasi timp, i n grija sa pastorala el i ndeamna pe toti cei
competenti sa se straduiasca sa i ndeparteze sau sa corecteze abuzurile, excesele sau lipsurile aparute
eventual pe alocuri si sa restabileasca totul spre lauda mai deplina a lui Cristos si a lui Dumnezeu. Sa-i i
nvete, asadar, pe credinciosi ca un cult autentic al sfintilor consta nu ati t i n multimea actelor exterioare,
ci t mai degraba
i n intensitatea iubirii noastre active prin care, spre mai marele bine al nostru si al Bisericii, cautam „i n
viata sfintilor — un exemplu, i n comuniunea cu ei — o i mpartasire si i n mijlocirea lor — un ajutor"23.
Pe de alta parte, sa-i i nvete pe credinciosi ca relatia noastra cu sfintii, cu conditia sa fie conceputa i ntr-o
lumina mai deplina a credintei, nu micsoreaza i n nici un fel cultul de adorare adus lui Dumnezeu Tatal
prin Cristos i n Duhul Sfi nt, ci dimpotriva i l i mbogateste24.
Caci noi toti cei care si ntem fii ai lui Dumnezeu si alcatuim o singura familie i n Cristos (cf. Evr. 3,6),
ati ta vreme ci t comunicam i ntre noi i n dragostea reciproca si i n lauda unica a Preasfintei Treimi,
corespundem la vocatia intima a Bisericii si participam, pregusti nd-o, la liturgia gloriei desavi rsite 25. Iar
ci nd se va arata Cristos si va fi i nvierea glorioasa a mortilor, stralucirea lui Dumnezeu va lumina
Cetatea cereasca si faclia ei va fi Mielul (cf. Apoc. 21,23). Atunci i ntreaga Biserica a sfintilor, i n
fericirea suprema a iubirii, va adora pe Dumnezeu si „pe Mielul care a fost jertfit" (Apoc. 5,12), strigi nd
i ntr-un glas: „Celui care sade pe tron si Mielului sa fie binecuvi n-tarea si cinstea si slava si puterea i n
vecii vecilor!" (Apoc. 5,13).
89
Capitolul VIII
SFI NTA FECIOARA MARIA, NASCATOAREA DE DUMNEZEU,
I N MISTERUL LUI CRISTOS SI AL
BISERICII
I. INTRODUCERE
52 — (Sfi nta Fecioara m misterul lui Cristos)
Dumnezeu cel preabun si preai ntelept, voind sa i nfaptuiasca Rascumpararea lumii, „la plinirea timpului
a trimis pe Fiul Sau nascut din femeie ... ca sa primim i nfierea" (Gal. 4,4—5). Acesta, „pentru noi
oamenii si pentru a noastra mi ntuire, s-a cobori t din ceruri si s-a i ntrupat de la Duhul Sfi nt din Maria
Fecioara"1. Acest mister divin al mi ntuirii ne este revelat si se continua i n Biserica, pe care Domnul a
constituit-o ca Trupul Sau si i n care credinciosii, unindu-se cu Cristos, Capul lor, si traind i n comuniune
cu toti sfintii Lui, trebuie sa cinsteasca amintirea „i nainte de toate a slavitei pururea Fecioare Maria,
Nascatoarea Dumnezeului si Domnului nostru Isus Cristos"2.
53 — (Sfi nta Fecioara si Biserica) i ntr-adevar, Fecioara Maria, care la vestirea i ngerului a primit i n
inima si i n trupul ei pe Cuvi ntul lui Dumnezeu si a adus lumii viata, e recunoscuta si cinstita ca
adevarata Mama a lui Dumnezeu si a Mi ntuitorului. Rascumparata i n mod ati t de sublim i n
vederea meritelor Fiului ei si unita stri ns si indisolubil cu El, este i nzestrata cu suprema menire si
demnitate de a fi Nascatoarea Fiului lui
Dumnezeu si de aceea fiica predilecta a Tatalui si templul Duhului Sfi nt, i ntreci nd cu mult pe toate
celelalte fapturi din cer si de pe pami nt, prin acest har cu totul deosebit, i n acelasi timp i nsa, fiind din
sami nta lui Adam, ea este unita cu toti oamenii care au nevoie de mi ntuire, ba mai mult, este „i ntr-
adevar Mama a madularelor (lui Cristos)... pentru ca ea a cooperat prin iubire la nasterea i n Biserica a
credinciosilor, care si nt madularele acestui Cap" 3. De aceea ea este cinstita si ca membru supraemi-nent
si cu totul deosebit al Bisericii, chipul si exemplul ei desavi rsit i n credinta si dragoste, iar Biserica
catolica, as-culti nd de Duhul Sfi nt, o venereaza cu afectiunea pietatii filiale ca pe o mama preaiubitoare.
54 — (Intentia Conciliului) De aceea, Sfi ntul Conciliu, expuni nd i nvatatura despre Biserica, i n care
divinul Rascumparator i nfaptuieste mi ntui-rea, vrea sa puna cu grija i n lumina ati t rolul Sfintei
Fecioare i n misterul Cuvi n-tului i ntrupat si al Trupului Mistic, ci t si i ndatoririle oamenilor
rascumparati fata de Nascatoarea de Dumnezeu, Maica lui Cristos si mama oamenilor, mai ales a
credinciosilor, i nsa fara a intentiona sa propuna o i nvatatura completa despre Maria sau sa decida i n
probleme pe care munca teologilor i nca nu le-a
90
elucidat complet. Rami n, asadar, i n drepturile lor parerile liber expuse i n scolile catolice de
teologie cu privire la aceea care detine i n sfi nta Biserica locul cel mai de seama dupa Cristos si
este, i n acelasi timp, cea mai apropiata de noi4.
II. ROLUL SFINTEI FECIOARE IN ECONOMIA MI NTUIRII
55 — (Mama lui Mesia i n Vechiul Testament)
Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament si Traditia venerabila arata cu o limpezime
cresci nda rolul Mamei Mi ntuitorului i n economia mi ntui-rii si ne-o pun, i ntr-un fel, i n fata ochi-
lor. Cartile Vechiului Testament descriu istoria mi ntuirii, istorie i n care venirea lui Cristos i n lume
este i ndelung pregatita. Aceste documente din primele timpuri, asa cum si nt citite i n Biserica si i
ntelese i n lumina revelatiei depline care avea sa urmeze, pun, treptat, tot mai clar i n lumina chipul
unei femei: Mama Rascumparatorului, i n aceasta lumina ea este deja schitata profetic i n fagaduin-
ta facuta protoparintilor nostri cazuti i n pacat, fagaduinta privind biruinta asupra sarpelui (cf. Gen.
3,15). De asemenea, ea este Fecioara care va zamisli si va naste un fiu care va fi numit Emmanuel
(cf. i s. 7,14; cf. Mih. 5,2-3; Mt. 1,22-23). Ea se afla i n fruntea celor smeriti si saraci ai Domnului,
care spera cu i ncredere de la El mi ntuirea si o primesc. In sfirsit, cu ea, Fiica stralucita a Sionu-lui,
dupa i ndelunga asteptare a fagaduintei, se i mplinesc timpurile si se instaureaza noua Economie
atunci ci nd Fiul lui Dumnezeu si-a luat din ea firea ome-
neasca pentru ca prin misterele Trupului Sau sa-i elibereze pe om din pacat.
56 — (Maria la Bunavestire) Parintele i ndurarilor a voit ca i ntruparea sa fie precedata de
consimtami ntul celei predestinate sa fie mama, pentru ca astfel, dupa cum o femeie a contribuit la
venirea mortii, tot o femeie sa contribuie la daruirea vietii. Acest lucru este valabil i ntr-un mod cu
totul deosebit pentru Mama lui Isus, care a revarsat asupra lumii i nsasi Viata ce rei nnoieste toate si
a fost i nzestrata de Dumnezeu cu daruri vrednice de o asemenea menire. Nu este deci de mirare
daca Sfintii Parinti pe Nascatoarea de Dumnezeu obisnuiesc sa o numeasca cea Preasfi nta si
neatinsa de vreo prihana a pacatului, cea plasmuita de Duhul Sfi nt ca o faptura noua 5, i mpodobita i
nca din prima clipa a zamislirii sale cu stralucirea unei sfi nte-nii unice, Fecioara din Nazaret este,
din porunca lui Dumnezeu, salutata de i ngerul vestitor ca „plina de har" (cf. Le. 1,28), iar ea
raspunde solului ceresc: „lata slujitoarea Domnului, fie mie dupa Cuvi ntul tau" (Le. 1,38). Astfel
Maria, fiica lui Adam, consimtind la Cuvi ntul divin, a devenit Mama lui Isus si, i mbra-tisi nd din
toata inima, fara a fi i mpiedicata de vreun pacat, vointa mi ntuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit
total pe sine, ca slujitoare a Domnului, Persoanei si lucrarii Fiului sau, puni ndu-se i n slujba
misterului Rascumpararii, i n dependenta de Cristos si i mpreuna cu EI, prin harul Dumnezeului
atotputernic. Pe buna dreptate, asadar, Sfintii Parinti considera ca Maria nu a fost numai un instru-
ment pasiv i n mi na lui Dumnezeu, ci a cooperat la mi ntuirea omului i n liberta-
91
tea credintei si a ascultarii. Intr-adevar, ea, dupa cum spune sfi ntul Ireneu, „prin
ascultare a devenit cauza de mi ntuire •
pentru sine si pentru i ntreg neamul omenesc" 6. De aceea multor Parinti din vechime le place sa
afirme i n propova-duirea lor ca „nodul neascultarii Evei a fost desfacut prin ascultarea Mariei; ceea
ce a legat fecioara Eva prin necredinta a dezlegat Fecioara Maria prin credinta" 7 si, faci nd o
comparatie cu Eva, o numesc pe Maria „Mama celor vii"8 si afirma foarte adesea: „Moartea a venit
prin Eva, iar viata prin Maria"9.
57 — (Sji nta Fecioara si copilaria lui Isus) Aceasta unire a Mamei cu Fiul i n opera
Rascumpararii se manifesta din clipa zamislirii feciorelnice a lui Cristos si pi na la moartea Lui;
mai i nti i, ci nd Maria, ridici ndu-se si pornind i n graba spre Elisabeta, este proclamata de aceasta
fericita pentru credinta ei i n mi ntuirea fagaduita, iar Inaintemergatorul a tresal-tat i n si nul mamei
sale (cf. Le. 1,41—45); se manifesta, apoi, la nastere, atunci ci nd Nascatoarea de Dumnezeu le-a
aratat, plina de bucurie, pastorilor si magilor pe Fiul sau i nti i nascut, care nu i-a atins fecioria, ci i-
a consacrat-o10. Iar ci nd L-a i nfatisat Domnului i n templu, oferind darul saracilor, ea a auzit
prevestirea lui Simeon ca Fiul ei va fi un semn ce va sti rni i mpotrivire si ca o sabie i i va strapunge
inima de mama, ca sa fie dezvaluite gi ndurile multor inimi (cf. Le. 2,34-35). Pierzi ndu-L pe
copilul Isus si cauti ndu-l cu durere, parintii L-au gasit i n templu, ocupi ndu-se cu cele ale Tatalui
Sau; si n-au i nteles cuvintele Fiului lor. Iar mama Lui pastra toate acestea
cumpanindu-le i n inima ei (cf. Le. 2,41-51).
58 — (Sji nta Fecioara si viata publica a lui Isus)
i n viata publica a lui Isus, Mama Lui apare i n mod semnificativ: i nca de la i nceput, la nunta din
Cana Galileii, i ndemnata de compatimire, a determinat prin mijlocirea sa i nceputul minunilor lui
Isus-Mesia (cf. Io. 2,1—11). i n timpul propovaduirii Lui, a primit cuvintele prin care Fiul ei, puni
nd i mparatia mai presus de relatiile si legaturile trupului si si ngelui, i-a declarat fericiti pe cei care
asculta si pazesc Cuvi ntul lui Dumnezeu (cf. Mc. 3,35; Le. 11,27-28), asa cum ea facea cu
fidelitate (cf. Le. 2,19 si 51). Astfel si Sfinta Fecioara a i naintat i n peregrinarea credintei si a
pastrat cu fidelitate unirea cu Fiul sau pi na la picioarele crucii, unde nu fara un plan divin a stat
neclintita (cf. Io. 19,25), a suferit adi nc i mpreuna cu Fiul ei unul nascut si s-a unit cu suflet de
mama la jertfa Lui, consimtind cu iubire la sacrificarea Victimei nascute din ea; i n sfi rsit, a fost
data ca mama ucenicului de catre Cristos Isus murind pe Cruce, prin cuvintele: „Femeie, iata fiul
tau" (cf. Io. 19,26-27)".
59 — (Sfinta Fecioara dupa i naltare) Pentru ca Dumnezeu a hotari t sa nu manifeste i n mod
solemn sacramentul mi ntuirii oamenilor i nainte de a-L trimite pe Duhul Sfi nt fagaduit de Cristos,
i i vedem pe Apostoli i nainte de ziua Rusaliilor „staruind i ntr-un singur cuget i n rugaciune i
mpreuna cu femeile si cu Maria, Mama lui Isus, si cu fratii Lui" (Fapte 1,14), iar Maria implora si
ea i n
92
rugaciunile sale darul Duhului Sfi nt, care o umbrise la Bunavestire. In sfi rsit, Fecioara Neprihanita,
pastrata neatinsa de orice prihana a pacatului stramosesc12, la capatul vietii sale pami ntesti a fost ridicata
cu trupul si cu sufletul i n gloria cereasca13 si a fost i naltata de Domnul ca Regina a universului pentru a
fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Apoc. 19,16) si i nvingator asupra pacatului si
a mortii14.
III. SFI NTA FECIOARA SI BISERICA
60 - (Maria si Cristos, unicul Mijlocitor) Unul singur este Mijlocitorul nostru, dupa cum spune
Apostolul: „Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul i ntre Dumnezeu si oameni, Omul Cris-
tos-Isus, care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti" (ITim. 2,5—6). Rolul de marna al Mariei
fata de oameni nu umbreste si nu micsoreaza i n nici un fel aceasta unica mijlocire a lui Cristos, ci i i
arata puterea. Caci orice influenta mi ntuitoare a Sfintei Fecioare asupra oamenilor nu decurge dintr-o
necesitate intrinseca, ci din bunul plac al lui Dumnezeu si din belsugul meritelor lui Cristos, se i
ntemeiaza pe mijlocirea Lui, depinde i n i ntregime de aceasta mijlocire si din ea i si ia toata puterea;
mijlocirea Mariei nu i mpiedica i n nici un fel unirea directa a credinciosilor cu Cristos, ci o i nlesneste.
61 — Sfi nta Fecioara, a carei maternitate divina a fost predestinata din vesnicie, ca si i ntruparea Cuvi
ntului, dupa planul Providentei divine a fost, aici pe
pami nt, Mama aleasa a divinului Rascumparator, i nsotitoare de o exceptionala generozitate si slujitoare
umila a Domnului. Zamislindu-l pe Cristos, nasci ndu-L, hranindu-L, i nfatisi ndu-L Tatalui i n Templu,
suferind i mpreuna cu Fiul sau rastignit pe cruce, ea a cooperat i ntr-un mod cu totul deosebit la opera Mi
ntuitorului, prin ascultare, credinta, speranta si iubire aprinsa, pentru a reda sufletelor viata supranaturala.
De aceea ea ne este Mama i n ordinea harului.
62 — Aceasta maternitate a Mariei dainuie nei ncetat i n economia harului, de la consimtami ntul dat prin
credinta la Bunavestire si mentinut fara sovaire sub cruce, pi na la i ncununarea vesnica a tuturor celor
alesi. Intr-adevar, ridicata la cer, ea nu a parasit aceasta misiune mi ntuitoare, ci prin mijlocirea ei multi-
forma continua sa ne obtina darurile mi ntuirii vesnice 15. In iubirea ei materna, are grija de fratii Fiului
sau care si nt i nca pe cale si amenintati de primejdii si stri mtorari, pi na ce vor fi dusi i n Patria fericita.
De aceea Sfi nta Fecioara este invocata i n Biserica sub titlurile de Aparatoare, de Sprijinitoare, de
Ajutatoare, de Mijlocitoare16. Acestea si nt i ntelese totusi i ntr-un sens care nu rapeste si nu adauga nimic
demnitatii si eficacitatii lui Cristos, unicul Mijlocitor 17.
Intr-adevar, nici o faptura nu poate fi vreodata comparata cu Cuvi ntul i ntrupat, Rascumparatorul, i nsa,
dupa cum la preotia lui Cristos participa i n moduri diferite ati t preotii, ci t si poporul credincios, si dupa
cum bunatatea unica a lui Dumnezeu este realmente raspi ndita i n diferite feluri i n fapturi, la fel si unica
93
mijlocire a Rascumparatorului nu exclude, ci suscita i n fapturi o cooperare variata, ce provine de la
unicul Izvor.
Acest rol subordonat al Mariei, Biserica nu pregeta sa-i marturiseasca, i l experimenteaza necontenit si i l
recomanda inimii credinciosilor pentru ca, sprijiniti de aceasta ocrotire materna, sa se ataseze mai stri ns
de Mijlocitorul si Mi ntuitorul lor.
63 — (Maria, modelul Bisericii) Prin darul si menirea maternitatii divine, prin care este unita cu Fiul ei,
Rascumparatorul, si prin harurile si functiile ei deosebite, Sfi nta Fecioara este stri ns unita si cu Biserica:
Nascatoarea de Dumnezeu este prototipul Bisericii, asa cum afirma deja sfintul Ambrpziu, si anume i n
ordinea credintei, iubirii si unirii perfecte cu Cristos 18, i ntr-adevar, i n misterul Bisericii, numita si ea pe
drept cuvi nt Mama si Fecioara, Sfi nta Fecioara Maria este cea dinti i, oferind i n mod neasemuit si unic
exemplul de Fecioara si Mama19. Caci, prin credinta si ascultare, ea a nascut pe pami nt pe i nsusi Fiul
Tatalui, necunosci nd barbat, sub adumbrirea Duhului Sfi nt, ca o noua Eva, arati nd, nu sarpelui din
vechime, ci vestitorului lui Dumnezeu, o credinta nealterata de vreo i ndoiala. Ea L-a nascut pe Fiul pe
care Dumnezeu L-a ri nduit primul nascut dintre multi frati (cf. Rom. 8,29), adica dintre credinciosi, la
nasterea si cresterea carora ea conlucreaza cu iubire de mama.
64 - Contempli nd sfintenia tainica a Mariei si imiti ndu-i iubirea, i mplinind cu fidelitate vointa Tatalui,
prin primirea cu credinta a Cuvi ntului lui Dumne-
zeu Biserica devine si ea mama: prin predicare si botez naste la o viata noua si nepieritoare pe fiii
zamisliti de la Duhul Sfi nt si nascuti din Dumnezeu. Ea este si fecioara care pazeste neatinsa si curata
credinta fata de Mirele ei si, imiti nd-o pe Maica Domnului sau, prin puterea Duhului Sfi nt, pastreaza i n
mod feciorelnic credinta neatinsa, speranta tare, iubirea sincera20.
65 - i n timp ce Biserica i si atinge i n Preacurata Fecioara desavi rsirea care o face sa fie fara pata si zbi
rcitura (cf. Efes. 5,27), credinciosii se straduiesc i nca sa creasca i n sfintenie i nvingi nd pacatul; de
aceea, ei i si ridica ochii spre Maria, care straluceste ca model de virtuti i n fata i ntregii comunitati a
celor alesi. Biserica, gi ndindu-se la ea cu pietate si con-tcmpli nd-o i n lumina Cuvi ntului facut om,
patrunde mai adi nc, cu veneratie, i n sublimul mister al i ntruparii si devine tot mai asemenea cu Mirele
sau. i ntr-adevar Maria, intrata intim i n istoria mi ntuirii, uneste i ntr-un fel i n sine si reflecta cele mai i
nalte date ale credintei; de aceea, ci nd este predicata si cinstita, ea cheama pe credinciosi la Fiul sau, la
jertfa Lui si la iubirea Tatalui. Iar Biserica, urmarind slava lui Cristos, devine mai asemanatoare cu
Prototipul ei sublim, i nainti nd necontenit i n credinta, speranta si iubire si cauti nd si urmi nd vointa lui
Dumnezeu i n toate. De aceea, chiar si i n lucrarea sa apostolica, Biserica priveste pe buna dreptate spre
aceea care L-a nascut pe Cristos, zamislit de la Duhul Sfi nt si nascut din Fecioara tocmai pentru a se
naste si a creste, prin Biserica, si i n inimile credinciosilor. Caci Fecioara a fost i n viata ei exemplu al
acelei iubiri
94
materne de care trebuie sa fie i nsufletiti toti aceia care, i n misiunea apostolica a Bisericii,
conlucreaza la regenerarea oamenilor.
IV. CULTUL SFINTEI FECIOARE IN BISERICA
66 - (Natura si temeiul cultului Sfintei Fecioare)
Maria, care a fost i naltata prin harul lui Dumnezeu, dupa Fiul sau, deasupra tuturor i ngerilor si
oamenilor pentru ca este Mama Preasfinta a lui Dumnezeu si a luat parte la misterele lui Cristos,
este pe buna dreptate cinstita de Biserica printr-un cult deosebit. Din cele mai vechi timpuri Sfinta
Fecioara e venerata sub titlul de „Nascatoare de Dumnezeu", sub a carei ocrotire credinciosii
alearga rugi ndu-se, i n toate primejdiile si nevoile21. Mai ales i ncepi nd cu Conci-liul din Efes,
cultul Poporului lui Dumnezeu fata de Maria s-a dezvoltat minunat i n veneratie si iubire, i n
invocare si imitare, dupa cuvintele ei profetice: „Ma vor ferici toate neamurile, caci mi-a facut
lucruri mari Cel atotputernic" (Le. 1,48). Acest cult, i n felul i n care a existat i ntotdeauna i n
Biserica, desi este cu totul aparte, difera i n mod esential de cultul de adoratie care I se aduce Cuvi
ntului i ntrupat, deopotriva ca si Tatalui si Duhului Sfi nt, si i l favorizeaza i n cel mai i nalt grad.
Diferitele forme de pietate fata de Nascatoarea de Dumnezeu, pe care Biserica le-a aprobat i n limi-
tele i nvataturii sanatoase si adevarate, i n functie de i mprejurarile de timp si de loc si dupa firea si
mentalitatea credinciosilor, au drept rezultat ca, prin cinstirea
Mamei, Fiul, pentru care toate traiesc (cf. Col. 1,15-16) si i n care Tatalui vesnic „i-a placut sa
salasluiasca toata plinatatea" (Col. 1,19), sa fie cunoscut, iubit, preamarit precum se cuvine, si
poruncile Lui sa fie urmate.
67 — (Norme pastorale) Sfi ntul Conciliu afirma i n mod expres aceasta doctrina catolica si i n
acelasi timp i i i ndeamna pe toti fiii Bisericii sa promoveze cu generozitate cultul, mai ales liturgic,
fata de Sfi nta Fecioara, sa pretuiasca practicile si exercitiile de pietate fata de ea, recomandate de
Magiste-riu de-a lungul veacurilor, si sa respecte cu sfintenie cele hotlri te i n trecut cu privire la
cultul icoanelor lui Cristos, ale Sfintei Fecioare si ale sfintilor22. El i ndeamna staruitor si pe teologi
si pe predicatorii cuvi ntului divin sa se tina departe, cu grija, de orice falsa exaltare precum si de
orice i ngustime a mintii i n considerarea demnitatii deosebite a Nascatoarei de Dumnezeu23. Prin
studiul Sfintei Scripturi, al Sfintilor Parinti si i nvatatori si al liturgiilor Bisericii, studiu efectuat sub
conducerea Magisteriu-lui, ei sa ilustreze corect rolul si privilegiile Sfintei Fecioare care i l au i n
vedere totdeauna pe Cristos, Izvorul unic al adevarului, al sfinteniei si al evlaviei. Sa evite cu grija,
ati t i n cuvinte ci t si i n fapte, tot ce ar putea induce i n eroare pe fratii despartiti sau pe orice alta
persoana, i n privinta adevaratei i nnvataturi a Bisericii. La ri ndul lor, credinciosii sa nu uite ca
adevarata devotiune nu consta nici i ntr-un sentiment steril si trecator, nici i ntr-o credulitate
desarta, ci ea purcede din credinta adevarata, care ne face sa recunoastem preeminenta Maicii lui
95
Dumnezeu si ne i ndeamna la iubire filiala fata de Mama noastra si la imitarea virtutilor ei.
V. MARIA, SEMN DE SPERANTA
SIGURA SI DE MI NGI IERE
PENTRU POPORUL PEREGRIN
AL LUI DUMNEZEU
68 — Mama lui Isus, dupa cum i n ceruri, glorificata deja cu trupul si sufletul, este chipul si pi rga
Bisericii care va ajunge la plinatate i n veacul ce va sa vina, tot astfel, aici pe pami nt, straluceste ca
un semn de speranta sigura si de mi ngi iere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, pi na ci nd va
veni Ziua Domnului 'cf. 2Pt. 3,10).
69 — Este o mare bucurie si mi ngi iere pentru acest sfi nt Conciliu ca nu lipsesc, nici printre fratii
despartiti, oameni care aduc cinstea cuvenita Maicii Domnului si a Mi ntuitorului, mai ales la
orientali, care se i ntrec cu elan arzator si cu suflet devotat i n a aduce.un cult Nascatoarei
de Dumnezeu pururea Fecioara24. Toti crestinii sa i nalte rugi staruitoare catre Mama lui Dumnezeu
si Mama oamenilor pentru ca ea, care a sprijinit cu rugaciunile sale i nceputurile Bisericii, si acum,
ci nd este i naltata i n ceruri peste toti sfintii si i ngerii, sa mijloceasca la Fiul sau, i n comuniunea
tuturor sfintilor, ca toate familiile popoarelor, ati t cele i mpodobite cu numele de crestin ci t si cele
care nu-L cunosc i nca pe Mi ntuito-rul lor, sa se uneasca i n mod fericit, cu pace si armonie, i ntr-
un singur Popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei si Nedespartitei Treimi.
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor conciliari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam , i mpreuna cu venerabilii Parinti,Jn Duhul Sfi nt, le
decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotartte astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui
Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 21 noiembrie 1964 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii Catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
CAPITOLUL I
>Cf. S. Cyprianus, Epist. 64,4: PL 3,1017; S. Hilarius Pict. In Mt. 23,6: PL 9, 1047; S. Augustinus, passim; S.
Cyrillus Alex. Glaph. in Gen. 2,10: PG 69, 110 A. 2 S. Gregorius M., Horn. in Evang. 19,1: PL 76, 1154 B. -
Cf. S. Augustinus, Serm. 341,9,11: PL 39,1499 s. - S. Io. Dam. Adv. Iconocl, 11: PG 96, 1357.
3
Cf. S. Irenaeus, Adv. Haer. III, 24,1: PG 7,966B; S. Chr., p. 398.
4
S. Cyprianus, De Orat. Dom. 23: PL 4,553.
— S. Augustinus, Serm. 71, 20,33: PL 38,463 s. - S. Io. Dam. Adv. Iconocl. 12: PG 96,1358 D.
5
Cf. Origenes, In Mt. 16,21: PG 13,1443 C. - Tertullianus, Adv. Marc. 3,7: PL 2,357 C.
— Pentru documentele liturgice, cf. Sa-cramentarium Gregorianum: PL 78,160 B.
96
6
Cf. S. Thomas, Summa Theol. III, q. 62,
a.Sad I. 7Cf. Pius XII, Enc. Mystici Corporis, 29
iunie 1943: AAS 35 (1943) p. 208. sCf. Leo XIII, Enc. Divinum illud, 9 mai 1897: ASS 29 (1896-97) p. 650. -Pius XII, Enc.
Mystici Corporis, 1. c. pp. 219—220; Denz. 2288 (3808). - S. Augustinus, Serm. 268,2: PL 38,1232. - S. Io. Chrys. In Eph.,
Horn. 9,3: PG 62,72. - Didymus Alex., Trin. 2,1: PG 39,449 s. - S. Thomas, In Col. 1,18, lect. 5: „Sicut constituitur unum
corpus ex unitate animae, ita Ecclesia ex unitate Spiritus...".
' Cf. Leon XIII, Enc. Sapientiae Christianae, 10 ian. 1890: ASS 22 (1889-90) p. 392. Id., Epist. Enc. Satis cognitum, 29 iunie
1896: ASS 28 (1895-96) p. 710 si 724 ss. - Pius XII, Mystid Corporis, pp. 199-200.
10
Cf. Pius XII, Mystici Corporis, 1. c. p. 221 ss. Id., Enc. Humani' generis, 12 aug. 1950: AAS 42 (1950), p. 571.
'' Cf. Leo XIII, Epist. Enc. Satis cognitum, 1. c., p. 713.
I2
C£ Symbolum Ap.: Denz. 6-9 (10-30); Symb. Nic-Const.: Denz. 86 {150); coli. Prof.fidei Trid.: Denz. 994 ti 999 (1862 si
1868)
'•'Apare „Sancta (catholica apostolica) Romana Ecclesia", in Pro/, fidei Trid. 1. c. si i n Conc. Vat. I, Sess. III, Const. dogm.
Dei Filius: Denz. 1782 (3001).
14
S. Augustinus, De Civ. Dei, XVIII, 51,2: PL. 41.614.
CAPITOLUL II
'Cf. S. Cypr., Ep. 69,6: PL 3, 1142 B: „inseparabile unitatis sacramentum".
2
Cf. Pius XII, Alloc. Magnificate Dominam, 2 noiembrie 1954: AAS 46 (1954) p. 669. Litt. Enc. Mediator Dei, 20
noiembrie 1947: AAS 39 (1947), p. 555.
3
Cf. Pius XI, Litt. Enc. Miserentissimus Re-demptor, 8 mai 1928: AAS 20 (1928), p. 171 s. — Pius XII, Alloc. Vous nous
avez, 22 sept. 1956: AAS 48 (1956) p. 714.
4
Cf. S. Thomas, Summa Th. III, q. 63, a. 2.
5
Cf. S. Cyrillus Mieros., Catech. 17, de Spi-ritu S. II, 35-37: PG 33,1009-1012. - Nic. Cabasilas, De vita in Christo, lib. III,
de utilitate chrismatis: PG. 150, 569-580. S.
Thomas, Summa Th. III, q. 65, a. 3 si q. 72, a l et 5.
6
Cf. Pius XII, Litt. Enc. Mediator Dei, 20 nov. 1947: AAS 39 (1947), mai ales p. 552 s.
7
ICor. 7,7: „Unusquisque proprium do-num (idion charisma) habet ex Deo alius quidem sic, alius vero sic". Cf. S. Augusti-
nus, De Dono Persev. 14,37: PL 45, p. 1015 s.: „Non tantum continentia Dei donum est, sed coniugatorum etiam castitas".
8
Cf. S. Augustinus, De Praed. Sanct. 14,27: PL 44,980.
9
S. Io. Chrysostomus, In Io., Horn. 65,1: PG 59,361.
'"Cf. S. Irenaeus, Adv. Haer. III, 16,6; III, 22,l-3: PG 7,925 C-926 A si 955 C-958 A; S. Chr. p. 290-292 si 372 ss.
"Cf. S. Ignatius M,, Aa Rom., Praef: ed. Funk, I, p. 252.
12
Cf. S. Augustinus, Bapt. c. Donat. V, 28,39: PL 43,197: „Certe manifestum est, id quod dicitur, in Ecclesia intus et foris, in
corde non in corpore cogitandum". Cf. ib., III 19, 26: col. 152; V, 18,24: col. 189; In Io., Tr. 61,2: PL 35,1800 et alibi saepe.
'•' Le. 12,48: „Omni autem, cui multum da-tum est, multum quaeretur ab eo". Cf. Mt. 5,19-20; 7,21-22; 25,41-46; Iac. 2,14.
14
Cf. Leo XIII, Epist. Apost. Praeclara gratu-lationis, 20 iun. 1894: ASS 26 (1893-94), p. 707.
15
Cf. Leo XIII, Epist. Enc. Satis cognitum, 29 iun. 1896: ASS 28, (1895-96), p. 738. -Epist. Enc. Caritatis studium, 25 iul.
1898: ASS 31, (1898-99), p. 11. - Pius XII, Nun-tius radioph. Nell'alba, 24 dec. 1941: AAS 34 (1942), p. 21.
16
Cf. Pius XI, Litt. Enc. Rerum Orientalium, 8 sept. 1928: AAS 20 (1928), p. 287. - Pius XII, Litt. Enc. Orientalis Ecclesiae,
9 apr. 1944: AAS 36 (1944), p. 137.
17
Cf. Instr. S. S. C. S. Officii, 20 dec. 1949: AAS 42 (1950), p. 142.
18
Cf. S. Thomas, Summa Theol., III, q. 8, a. 3. ad 1.
19
Cf. Epist. S. S. C. S. Officii ad Archiep. Boston.: Denz., 3869-72.
20
Cf. Eusebius Caes., Praeparatio Evangelica, 1,1: PG 21,28 AB.
21
Cf. Benedictus XV, Epist. Apost. Maxi-
97
mum illud: AAS 11 (1919), p. 440, mai ales p. 451 ss. - Pius XI, Litt. Enc. Rerum Eccle-siae: AAS 18 (1926), pp. 68-
69. - Pius XII, Litt. Enc. Fidei Donum, 21 apr. 1957: AAS 49 (1957), pp. 236-237.
22
Cf. Didache, 14: ed. Funk, I, p. 32. - S. lustinus, Dial. 41: PG 6, 564. - S. Irenaeus, Adv. Haer. IV, 17,5: PG 7,1023. -
Conc. . Trid., Sess. 22, cap. I: Denz. 939 (1742)
CAPITOLUL III
1
Cf. Conc. Vat. I, Const. dogm. de Ecclesia Christi, Pastor aeternus: Denz. 1821 (3050 s.).
2
Cf. Conc. Fior. Decretum pro Graecis: Denz. 694 (1307). - Conc. Vat. I, ib.: Denz. 1826 (3059).
3
Cf. Liber sacramentorum S. Gregorii, Praef. in natali S. Matthiae et S. Thomae: PL 78,51 et 152; cf. Cod. Vat. lat.
3548, f. 18. - S. Hilarius, In Ps. 67,10: PL 9,450. - S. Hieronymus, Adv. loviri. 1,26: PL 23,247 A. - S. Augustinus,
In Ps. 86,4: PL 37,1103. - S. Gregorius M, Mor. in lob, XXVIII, V: PL 76,455-456. - Primasius, Comm. in Apoc.
V: PL 68,924 BC. - Pas-chasius Radb. In Mt. L. VIII, cap. 16: PL 120,561 C. - Cf. Leo XIII, Epist. Et sane, 17 dec.
1888: AAS 21 (1888), p. 321.
4
Cf. Fapte 6,2-6; 11,30; 13,1; 14,23; 20,17;
ITes. 5,12-13; Fii. 1,1; Col., 4,11, et pas-
sim. 5Cf. Fapte 20,25-27; 2Tim. 4,6 s. coli.
ITim. 5,22; 2Tim. 2,2; Tit. 1,5; S. Clem.
Rom., Aii Cor. 44,3: ed. Funk, I, p. 156.
6
Cf. S. Clem. Rom. ibid. 44,2.
7
Cf. Tertull. Praescr. Haer. 32: PL 2,52 s. -S. Ignatius M., passim.
8
Cf. Tertull. ibid.: PL 2,53.
9
Cf. S. Irenaeus, Adv. Haer. III, 3,1: PG
7,848 A; Harvey 2,8; Sagn. p. 100. 10 Cf. S. Irenaeus, ibid, III, 2,2: PG 7,847;
Harvey 2,7; Sagn. p. 100. US. Ign. M. Philad., Praef.: ed. Funk, I, p. 264.
12
S. Ign. M. Philad. 1,1; Magn. 6,1: ed. Funk, I, pp. 264 si 234.
13
S. Clem. Rom. 1. c., 42,3-4; 44,3-4; 57,l-2: ed. Funk, I, 152, 156, 171 s. -S Ign. M., Philad. 2; Smyrn. 8;
Magn. 3; Trall. 7: ed. Funk, I, p. 265 s; 282; 232; 246
s. etc.; S. lustinus, Apoi, 1,65: PG 6,428; S. Cyprianus, Epist. passim.
14
Cf. Leo XIII, Epist. Enc. Satis cognitum; ASS 28 (1895-96), p. 732.
15
Cf. Conc. Trid., Decr. De sacr. Ordinis, cap. 4: Denz. 960 (1768); Conc. Vat. I, Const. Dogm. I Pastor aeternus, cap.
3: Denz. 1828 (3061) Pius XII, Mystid Corpo-ris: AAS 35 (1943), pp. 209 si 212. - CIC, can. 329 § 1.
16
Cf. Leo XIII, Et sane: ASS 21 (1888), p.
321 s;
17
Cf. S. Leo M., Serm. 5,3: PL 54,154.
18
Conc. Trid., Sess. 23, cap. 3 citeaza 2Tim 1,6—7 pentru a demonstra ca Preotia este un adevarat sacrament: Denz.
959 (1766)
19
/« Trad. Apost. 3: ed. Botte, Sources Chr., pp. 27—30, Episcopului i se confera „prima-tus sacerdotii". Cfr.
Sacramentarium Leonia-num, ed. C. Mohlberg, Sacramentarium Ve-ronense, Romae, 1955, p. 119: „ad summi
sacerdotii ministerium... Comple in Sacer-dotibus tuis mysterii tui summam"... Idem, Liber Sacramentorum Romanae
Eccle-siae, Romae, 1960, pp. 121-1122: „Tribuas eis, Domine, cathedram episcopalem ad regendam Ecclesiam tuam
et plebem uni-versam". Cf. PL 78,224.
20
Cf. Trad. Apost. 2: ed. Botte, p. 27.
21
Cf. Conc. Trid., Sess. 23, cap. 4 - caracterul nesters imprimat de sacramentul Preotiei: Denz. 960 (1767). - Cf.
Ioannes XXIII, Alloc. lubilate Deo, 8 mai 1960: AAS 52 (1960), p. 466. - Paulus VI, Homi-lia in Bas. Vaticana, 20
oct. 1963: AAS 55 (1963), p. 1014.
22
S. Cyprianus, Epist. 63,14: PL 4,386: „Sa-cerdos vice Christi vere fungitur". - S. Io. Chrys., In 2Tim., Horn. 2,4: PG
62,612: Preotul este „symbolon" lui Cristos. — S. Ambrosius, In Ps. 38,25-26: PL 14,1051-52. -
Ambrosiaster, In ITim. 5,19: PL 17,479 C si In Ephes. 4,11-112: col. 387 C. - Theodorus Mops., Horn. Catech. XV,
21 si 24: ed. Tonneau, pp. 497 si 503. -Hesychius Hieros., In Lev. L. 2,9,23: PG 93,894 B.
23
Cf. Eusebius, Hist. Eccl., V. 24,10: GCS II, l, p. 495; ed. Bardy, Sources Chr. II, p. 69. — Dionysius, apud
Eusebium, ib. VII, 5,2: GCS II, 2, p. 638 s.; Bardy, II, p. 168 s.
7 Conciliul Ecumenic Vatican II.

98
24
Cf. despre vechile Sinoade, Eusebius, Hist.
Eccl V, 23-24: GCS H, l, p. 488 ss; Bardy,
II, p. 66 ss et passim. Conc. Nicaenum,
Can. 5: Conc. Oec. Decr. p. 7. 25Tertullianus, De leiunio, 13: PL 2,972 B;
CSEL 20, p. 292, lin. 13-16.
26
S. Cyprianus, Epist. 56,3: Hartei, III B, p. 650; Bayard, p. 154.
27
Cf. Relatarea oficiala Zinelli, i n Conc. Vat. I: Mansi 52,1109 C.
28
Cf. Conc. Vat. I, Schema Const. dogm. II, de Ecdesia Christi, c. 4: Mansi 53,310. Cf. Relatarea Kleutgen
despre Schema revizuita: Mansi 53,321 B - 322 B si declaratia Zinelli: Mansi 52,1110 A. A se vedea si S. Leo
M., Serm. 4,3: PL 54,151 A.
29
Cf. Cod. Iur. Can., c. 222 si 227.
30
Cf. Conc. Vat. I, Const. Dogm. Pastor aeternus: Denz. 1821 (3050 s.).
31
Cf. S. Cyprianus, Epist. 66,8: Hartei III, 2, p. 733: „Episcopus in Ecclesia et Ecclesia in Episcopo".
32
Cf. S. Cyprianus, Epist. 55,24: Hartei, p. 642, lin. 13: „Una Ecclesia per totum mundum in multa membra
divisa". Epist. 36,4: Hartei, p. 575, lin. 20-21.
33
Cf. Pius XII, Litt. Encycl. Fidei Donum, 21. apr. 1957: AAS 49 (1957) p. 237.
34
Cf. S. Hilarius Pict., In Ps. 14,3: PL 9,206; CSEL 22, p. 86 - S. Gregorius M., Moral. IV, 7,12: PL 75,643 C. -
Ps.-Basilius, In i s. 15,296: PG 30,637 C.
35
S. Coelestinus, Epist. 18,l-2, ad Conc. Eph.: PL 50,505 AB; Schwartz, Acta Conc. Oec. I, 1,1, p. 22. Cf.
Benedictus XV, Epist. Apost. Maximum illud: AAS 11 (1919) p. 440. Pius XI, Encycl. Rerum Ecc-lesiae,
28 febr. 1926: AAS 18 (1926) p. 69. Pius XII, Encycl. Fidei Donum, 1. c.
36
Leo XIII, Encycl. Grande munus, 30 sept. 1880: ASS 13 (1880) p. 145. Cf. Cod. Iur. Can. c. 1327; c. 1350 §
2.
37
Despre drepturile scaunelor patriarhale cf. Conc. Nicaenum, can. 6 despre Alexandria si Antiohia si can. 7
despre Ierusalim: Conc. Oec. Decr., p. 8 — Conc. Later. IV, anul 1215, Constit. V: De dignitate Patriarcha-
rum: ibid. p. 212 - Conc. Ferr.-Flor.: ibid. p. 504.
38
Cf. Cod. Iurispro Eccl. Orient., c. 216-314: de Patriarchis; c. 324—339: de Archiepisco-
pis maioribus; c. 362—391: de aliis dignita-riis; in specie, c. 238 §3; 216; 240; 251; 255: de Episcopis a
Patriarcha nominandis.
39
Cf. Conc. Trid., Decr. de reform., Sess. V, c. 2, n. 9; si Sess. XXIV, can. 4: Conc. Oec. Decr. pp. 645 si 739.
40
Cf. Conc. Vat. I, Const. dogm. Dei Filius, 3: Denz. 1792 (3011) Cf. Nota anexa la Schema I de Eccl. (luata de
la Sf. Rob. Bellarmin): Mansi 51,579 C; de asemenea Schema reformatum Const. II de Ecclesia Christi, i
mpreuna cu comentariul lui Kleutgen: Mansi 53,313 AB. Pius IX, Epist. Tuas libenter: Denz. 1683
(2879).
41
Cf. Cod. Iur. Can., can. 1322-1323.
42
Cf. Conc. Vat. I, Const. dogm. Pastor Aeternus: Denz. 1839 (3074)
43
Cf. Explicatia lui Gasser i n Conc. Vat. I: Mansi 52,1213 AC.
44
Gasser, ib. Mansi 1214 A.
45
Gasser, ib. Mansi 1215 CD, 1216-11217 A.
46
Gasser, ib.: Mansi 1213.
47
Conc. Vat. l, Const. dogm. Pastor Aeternus, 4: Denz. 1836 (3070)
48
Rugaciune la consacrarea episcopala i n ritul bizantin: Euchologion to mega. Romae, 1873, p. 139.
49
Cf. S. Ignatius M., Stnyrn. 8,1: ed. Funk, I, p. 282.
50
Cf. Fapte 8,1; 14,22-23; 20,17, et passim.
51
Rugaciune mozaraba: PL 96,759 B.
" Cf. S. Ignatius M., Smyrn. 8,1: ed. Funk,
I, p. 282.
53
S. Thomas, Summa Theol. III, q. 73, a. 3. 54Cf. S. Augustinus, C. Faustum, 12,20: PL
42,265; Serm. 57,7: PL 38, 89, etc.
55
S. Leo M., Serm. 63,7: PL 54,357 C.
56
Traditia Apostolica Hippolyti, 2-3: ed. Botte, pp. 26-30.
57
Cf. textul examinarii de la i nceputul consacrarii episcopale si Oratio la sfirsitul Liturghiei aceleiasi
consacrari, dupa Te De-um.
58
Benedictus XIV, Br. Romana Ecclesia, 5 oct. 1752, §1: Bullarium Benedicti XIV, t. IV, Romae 1758,21:
„Episcopus Christi typum gerit. Eiusque munere fungitur". Pius XII, Mystici Corporis, 1. c., p. 211:
„Assignatos sibi greges singuli singulos Christi nomine pascunt et regunt".
59
Leo XIII, Satis cognitum, 29 iun. 1896: ASS
99
28 (1895-96) p. 732. Idem, Epist. Officio sanctissimo, 22 dec. 1887: ASS 20 (1887) p. 264. Pius IX, Scrisoare Apostolica
adresata Episcopilor din Germania, 12 martie 1875 ti Alloc. Consist., 15 martie 1875: Denz. 3112-3117, ultima editie.
60
Conc. Vat. I, Const. dogm. Pastor aeternus, 3: Denz. 1828 (3061). Cf. Relatarea Zinel-li: Mansi 52,1114 D.
61
Cf. S. Ignatius M., Ad Ephes., 5,1: ed. Funk, I, p. 216.
62
Cf. Ibid., 6,1: ed. Funk, I, p. 218.
63
Cf. Conc. Trid. Sess. 23, De sacr. Ordinis, cap. 2: Denz. 958 (1765) si can. 6: Denz. 966 (1776).
64
Cf. Innocentius I, Epist. aa Decentium: PL 20,554 A; Mansi 3,1029; Denz. 98 (215): „Presbyteri, licet secundi si nt
sacerdotes, pontificatus tamen apicem non habent". — S. Cyprianus, Epist. 61,3: ed. Hartei, p. 696.
65
Cf. Conc. Trid. 1. c., Denz. 956 a-968 (1763-1778) si mai ales can. 7: Denz. 967 (1777). Pius XII, Const. Apost. Sacramen-
tum Ordinis: Denz. 2301 (3857-3861).
66
Cf. Innocentius I, 1. c. — S. Gregorius Naz., Apoi. II, 22: PG 35,432 B. Ps.-Dionysius, fir/. H/f r., 1,2: PG 3,372 D.
67
Cf. Conc. Trid., Sess. 22: Denz 940 (1743), Pius XII, Litt. Encycl. Mediator Dei, 20 nov. 1947: AAS 39 (1947) p. 553;
Denz. 2300 (3850).
6
*Cf. Conc. Trid. Sess. 22: Denz. 938 (1739-40). Conc. Vat. II, Const. De Sacra Liturgia, n. 7 si n. 47: AAS 56 (1964), pp.
100-113.
6
" Cf. Pius XII, Mediator Dei, l. c., sub. n. 67.
70
Cf. S. Cyprianus, Epist. 11,3: PL 4,242 B; Hartei, II, 2, p. 497.
71
Ordo fonsecratiottis sacerdotalis, h impunerea ornatelor.
72
Ordo consecrationis sacerdotalis, i n Prefata.
73
Cf. S. Ignatius M., Philad. 4: ed. Funk, I, p. 266; S. Cornelius I, i n S. Cyprianus, Epist. 48,2: Hartei, III, 2, p. 610.
74
Constitutiones Ecclesiae aegyptiacae, III, 2: ed. _Funk, Didascalia, II, p. 103; Statuta Ecci Aut. 37-41: Mansi, 3, 954.
"S. Polycarpus, Ad. Phil. 5-,2: ed. Funk, I, p. 300: se spune despre Cristos: „omnium diaconus factus"; Cf. Didache, 15,1: ib.
p.
32. S. Ignatius M., Trall. 2,3: ib., p. 242;
Constitutiones Apostolorum, 8,28,4: ed.
Funk, Didascalia, I, p. 530. CAPITOLUL IV
1
S. Augustinus, Serm. 340,1: PL 38,1483. 2Cf. Pius XI, enc. Quadragesimo anno, 15
mai 1931: AAS 23 (1931) p. 221 s. Pius
XII, Cuv. De quelle consolation, 14 oct.
1951: AAS 43 (1951) p. 790 s.
3
Cf. Pius XII, Cuv. Six ans se sant ecoules, 5 oct. 1957: AAS 49 (1957) p. 927.
4
Din Prefata de la sarbatoarea Cristos-Rege.
5
Cf. Leo XIII, enc. Immortale Dei, l nov. 1885: ASS 18 (1885) p. 166 ss.; Id., enc. SapientiaeChristianae, 10 ian. 1890: ASS
22 (1889-90) p. 397 ss.; Pius XII, Cuv. Alia vostra filiale, 23 martie 1958: AAS 50 (1958) p. 220 „laicitatea sanatoasa si
legitima a statului".
6
C. I. C., can. 682.
7
Cf. Pius XII, Cuv. De quelle consolation,. \. c., p. 789: „Dans Ies batailles-decisive*, c'est parfois du front que partent Ies
pJus heu-reuses initiatives..."; Id., Cuv. L' Impor-tance de la presse catholique, 17 febr. 1950: AAS 42 (1950) p. 256.
"Cf. ITes. 5,19 si Ho. 4,1. 9 Epist. adDiognetum, 6: ed. Funk, l, p. 400; Cf. S. Io. Chrysostomus, In Matth. Horn. 46 (47), 2:
PG 58,478, despre plamada i n aluat. CAPITOLUL V
1
Missalul Roman, Gloria in excelsis; Cf. Le. 1,35; Mc. 1,24; Le. 4,34; Io. 6,69 (ho hagi-os tou theou); Fapte 3,14; 4,27 si 30;
Evr. 7,26; l Io. 2,20; Apoc. 3,7.
2
Cf. Origenes, Comm. Rom. 7,7: PG 14.1122B; Ps. Macarius, De Oratione, 11: PG 34,861 AB; S. Thomas, Summa
Theol. II-II, q. 184, a 3.
3
Cf. S. Augustinus, Refract. II, 18: PL 32,637 s.; Pius XII, Mystici Corporis, 29 iun. 1943: AAS 35 (1943) p. 225.
4
Cf. Pius XI, enc. Rerum omnium, 26 ian. 1923: AAS 15 (1923) p. 50 si pp. 59-60; Enc. Casti Connubii, 31 dec. 1930: AAS
22 (1930) p. 548; Pius XII, Const. Apost. Pro-vida Mata, 2 febr. 1947:.AAS 39 (1947) p. 117; Cuv. Annus sacer, S dec. 1950:
AAS 43 (1951) pp. 27-28; Cuv. Net darvi, l iul. 1956: AAS 48 (1956) p. 574 s.
100
5
Cf. S. Thomas, Summa Theol. II-II, q. 184, a. 5 si 6; De perf. vitae spir., c. 18; Origenes, In h. Horn. 6,l- PG
13,239.
6
Cf. S. Ignatius M., Magn. 13,1: ed. Funk, I, p. 241.
7
Cf. S. Pius X, Ind. ap. Haerent animo, 4 aug. 1908: ASS 41 (1908) p. 560 s.; CIC, can. 124; Pius XI, enc. Ad
catholid sacerdo-tii, 20 dec. 1935: AAS 28 (1936) p. 22 s.
8
Ordo consecrationis sacerdotalii, i n i ndemnul de la i nceput.
9
Cf. S. Ignatius M., Trall. 2,3: ed. Funk, I, p. 244.
10
Cf. Pius XII, Alloc. Sous la maternelle pro-tection, 9 dec. 1957: AAS 50 (1958) p. 36.
11
Pius XI, Casti Connubii, 31 dec. 1930: AAS 22 (1930) p. 548 s. Cf. S. Io. Chrysosto-mus, In Ephes. Horn.
20,2: PG 62,136 ss.
12
Cf. S. Augustinus, Enchir. 121,32: PL 40,288. S. Thomas, Summa Theol. II-II, q. 184, a. 1. Pius XII,
Exhort. Apost. Menti nostrae, 23 sept. 1950: AAS 42 (1950) p. 660.
13
Asupra sfaturilor evanghelice i n general, cf. Origenes, Comm. Rom. X, 14: PG 14,1275 B. S.
Augustinus, De S. Virginitate, 15,15: PL 40,403. S. Thomas, Summa Theol. I-II, q. 100, a. 2 C (in fine); II-II, q.
44, a. 4, ad 3.
14
Asupra superioritatii sfintei feciorii, cf. Tertullianus, Exhort. Cast. 10: PL 2,925 C. S. Cyprianus, Hab. Virg.
3 si 22: PL 4,443 B si 461 A s. S. Athanasius (?) De Virg.: PG 28,252 ss. S. Io. Chrysostomus, De Virg.: PG
48,533 ss.
15
Asupra saraciei i n spirit, cf. Mt. 5,3 si 19,21; Mc 10,21; Le 18,22; i n privinta ascultarii se aminteste
exemplul lui Cristos la Io. 4,34 si 6,38; Fii. 2,8-10; Evr. 10,5-7. Sfintii Parinti si fondatorii de Ordine calu-
garesti vorbesc mereu despre aceasta.
16
Referitor la urmarea sfaturilor evanghelice care nu este impusa tuturor, cf. S. Io. Chrysostomus, In Matth.
Hom. 7,7: PG 57,81 s. S. Ambrosius, De Viduis, 4,23: PL 16,241 s.
CAPITOLUL VI
1
Cf. Rosweydus, Vitae Patrum, Antwer-piae, 1628. Apophtegmata Patrum: PG 65. Palladius, Historia
Lausiaca: PG 34,995 ss; ed. C. Butler, Cambridge 1898 (1904).
Pius XI, Const. Apost. Umbratilem, 8 iul. 1924: AAS 16 (1924) pp. 386-387. Pius XII, Alloc. Nous sommes
heureux, 11 apr. 1958: AAS 50 (1958) p. 283.
2
Paulus VI, Alloc. Magno gaudio, 23 mai 1964: AAS 56 (1964) p. 566.
3
Cf. Cod. Iur. Can., c. 487 si 488,4°. Pius XII, Alloc. Annus sacer, 8 dec. 1950: AAS 43 (1951) p. 27 s. Pius
XII, Const. Apost. Provida Mater, febr. 1947: AAS 39 (1947) p. 120 ss.
4
Paulus VI, 1. c., p. 567.
5
Cf. S. Thomas, Summa Theol. II-II, q. 184, a. 3 si q. 188, a. 2. S. Bonaventura, Opuse.
XI, Apologia Pauperum, c. 3,3: ed. Opera, Quaracchi, t. 8,1898, p. 245 a.
6
Cf. Conc. Vat. I, Schema De Ecclesia Chris-ti, cap. XV si Adnot. 48: Mansi 51,549 s si 619 s. - Leo XIII,
Epist. Au milieu des consolations, 23 dec. 1900: ASS 33 (1900-01) p. 361. Pius XII, Const. Apost.
Provida Mater, 1. c., p. 114 s.
7
Cf. Leo XIII, Const. Romanos Pontifices, 8 mai 1881: ASS (1880-81) p. 483, Pius XII, Alloc. Annus sacer, 8
dec. 1950: AAS 43 (1951) p. 28 s.
8
Cf. Pius XII, Annus sacer, 1. c. p. 28. Pius
XII, Const. Apost. Sedes Sapientiae, 31 mai 1956: AAS 48 (1956) p. 355. Paulus VI, 1. c. pp. 570-571.
9
Cf. Pius XII, Mystici Corporis, 29 iun. 1943: AAS 35 (1943) p. 214 s.
10
Cf. Pius XII, Alloc. Annus sacer, 1. c., p. 30. Alloc. Sous la maternelle protection, 9 dec. 1957: AAS 50
(1958) p. 39 s.
CAPITOLUL VII
1
Conc. Florentinum, Decretum pro Graecis: Denz. 693 (1305)
2
Pe li nga documentele mai vechi i mpotriva oricarei forme de chemare a spiritelor, i ncepi nd cu cel dat de
Alexandru IV (27 sept. 1258), cf. Enc. S. S. C. S. Officii, De magnetism! abusu, 4 aug. 1856: ASS (1865) pp.
177-178, Denz. 1653-1654 (2823-2825); raspunsul Sf. Oficiu, 24 apr. 1917: AAS 9 (1917) p. 268,
Denz. 2182 (3642).
3
Aceasta i nvatatura a Sfi ntului Pavel este sintetizata i n: Pius XII, Mystici Corporis: AAS 35 (1943) p. 200 et
passim.
*Cf. S. Augustinus, Enarr. in Ps. 85,24: PL
101
37,1099. S. Hieronymus, Liber contra Vigi-lantium, 6: PL 23,344. S. Thomas, In 4m Sent., d. 45, q. 3, a. 2. S.
Bonaventura, In 4m Sent., d. 45, a. 3, q. 2; etc. 5Cf. Pius XII, Mystici Corporis: AAS 35 (1943) p. 245.
6
Cf. numeroase inscriptii din Catacombele Romei.
7
Cf. Gelasius l, Decretalis De libris recipien-dis, 3: PL 59,160, Denz., 165 (353).
8
Cf. S. Methodius, Symposion, VII, 3: GCS (Bonwetsch), p. 74.
9
Cf. Benedictus XV, Decretum approbationis virtutum in causa beatificationis et canonizatio-nis Servi Dei
locmnis Nepomuceni Neumann: AAS 14 (1922) p. 23; numeroase alocutiuni ale Papei Pius XI referitoare la
Sfinti: Inviti all'eroismo. Discorsi... 1.1—III Romae 1941-1942, passim; Pius XII, Discorsi e Radiomessaggi, t.
10, 1949, pp. 37-43.
10
Cf. Pius XII, Mediator Dei: AAS 39 (1947)
p. 581. "Cf. Evr. 13,7; Eccl. 44-50; Evr. 11,3-40;
Cf. si Pius XII, Mediator Dei: AAS 39
(1947) pp. 582-583. 12C£ Conc. Vaticanum I, Const. De fide
catholica, cap. 3: Denz. 1794 (3013). 13Cf. Pius XII, Mystici Corporis: AAS 35
(1943) p. 216.
14
Despre recunostinta fata de Sfinti, cf. E. Diehl, Inscriptiones latinae christianae veteres, I, Berolini, 1925, nn.
2008, 2382 et passim.
15
Conc. Tridentinum, Sess. 25, De invocatio-ne... Sanctorum: Denz. 984 (1821)
16
Breviarul Roman, Invitatorium in festo Sanctorum Omnium.
17
Cf. v. g. 2Tes. 1,10.
18
Conc. Vaticanum II, Const. De Sacra Litur-g\a, cap. 5, n. 104.
19
Canonul Missei Romane.
20
Conc. Nicaenum II, Act. VII: Denz. 302
(600). 2'Conc. Florentinum, Decretum pro Graecis:
Denz. 693 (1304) 22 Conc. Tridentinum, Sess. 25, De invocatio-
ne, veneratione et reliquiis Sanctorum et sacris
imaginibus: Denz. 984-988 (1821-1824);
Sess. 25, Decretum de Purgatorio: Denz. 983
(1820); Sess. 6, Decretum de iustificatione,
can. 30: Denz. 840(1580).
23
Din Prefata la sarbatorile Sfintilor, aprobata pentru diecezele din Franta.
24
Cf. S. Petrus Canisius, Catechismus Maior seu Sutnma Doctrinae christianae, cap. III (ed. crit. F. Streicher),
partea I, p. 15-16, nr. 44 si pp. 100-101, n. 49.
25
Cf. Conc. Vat. II, De Sacra Liturgia, cap. l, n. 8.
CAPITOLUL VIII
1
Credo din Missa Romana: Symbolum Constantinopolitanum: Mansi 3, 566. Cf. Conc. Ephesinum, ib.
4,1130 (precum si ib. 2,665 si 4,1071); Conc. Chalcedonense, ib. 7,111-116; Conc. Constantinopolitanum II, ib.
9,375-396.
2
Canonul Missei Romane
3
S. Augustinus, De S. Virginitate, 6: PL 40,399.
4
Cf. Paulus Pp. VI, Alhcutio in Concilia, 4 dec. 1963: AAS 56, (1964) p. 37.
5 Cf. S. Germanus Const., Horn. in Annunt. Deiparae: PG 98,328 A; In Dorm. 2: col. 357. - Anastasius
Antioch., Serm. 2 de Annunt., 2: PG 89,1377 AB; Serm. 3,2: 1388 C. - S. Andreas Cret., Can. in B. V. Nat. 4:
PG 97, 1321 B. In B. V. Nat., l: col. 812 A. Horn. in dorm. l: col. 1068 C.-S. Soph-ronius, Or. 2 in Annunt., 18:
PG 87 (3), 3237 BD.
6
S. Irenaeus, Aav. Haer. III, 22,4: PG 7,959A; Harvey, 2,123.
7
S. Irenaeus, ib.; Harvey, 2,124.
8
S. Epiphanius, Haer., 78,18: PG 42,728 CD - 729 AB.
9
S. Hieronymus, Epist. 22,21: PL 22,408. Cf. S. Augustinus, Serm. 51,2,3: PL 38,335; Serm. 232,2: col.
1108. - S. Cyril-lus Hieros., Catech. 12,15: PG 33,741 AB. - S. Io. Chrysostomus, In Ps. 44,7: PG 55,193. — S.
Io. Damascenus, Horn. 2 in dorm. B. M. V., 3: PG 96,728.
10
Cf. Conc. Lateranense, anno 649, Can. 3: Mansi 10,1151. - S. Leo M., Epist. ad Flav.: PL 54,759. - Conc.
Chalcedonense: Mansi 7,462. — S. Ambrosius, De inst. virg.: PL 16.32O.
''Cf. Pius XII, Mystici Corporis: AAS 35 (1943) pp. 247-248.
12
Cf. Pius IX, Bulla Ineffabilis, 8 dec. 1854: Acta Pii IX, l, I, p. 616; Denz. 1641 (2803)
102
13
Cf. Pius XII, Const. Apost. Munificentissi-mus, \ nov. 1950: AAS 42 (1950); Denz. 2333 (3903). Cf. S. Io.
Damascenus, Enc. in dorm. Dei genitrieis, Horn. 2 si 3: PG 96,721-761, mai ales col. 728 B. - S. Ger-manus
Constantinop., In S. Dei Gen. dorm. Serm. l: PG 98 (6) 340-348; Serm. 3: col. 361. - S. Modestus Hier., In Dorm. SS.
Deiparae: PG 86 (2), 3277-3312.
14
Cf. Pius XII, Enc. Ad coeli Reginam, 11 oct. 1954: AAS 46 (1954), pp. 633-636; Denz. 3913 ss. Cf. S. Andreas
Cret., Horn. 3 in dorm. SS. Deiparae: PG 97,1089-1109. - S. Io. Damascenus, Defide orth., IV, 14: PG 94,1153-1161.
15
Cf. Kleutgen, text revizuit De mysterio Verbi incarnati, cap. IV: Mansi 53,290. Cf. S. Andreas Cret., In nat. Mariae,
sermo 4: PG 97,865 A. - S. Germanus Constantinop., In annunt. Deiparae: PG 98,321 BC. In dorm. Deiparae, III:
col. 361 D.- S. Io. Damascenus, In dorm. B. V. Mariae, Horn. 1,8: PG 96,712 BC - 713 A.
16
Cf. Leo XIII, Enc. Adiutricem populi, 5 sept. 1895: ASS 28 (1895-96), p. 129. - S. Pius X, Enc. Ad diem illum, 2
febr. 1904: Acta, I, p. 154; Denz. 1978 a (3370). - Pius XI, Enc. Miserentissimus, 8 mai 1928: AAS
20 (1928) p. 178. - Pius XII, Radiomessag-gio, 13 mai 1946: AAS 38 (1946) p. 266. "S. Ambrosius, Epist. 63: PL
16,1218.
18
S. Ambrosius, Expos. Le. II, 7: PL 15,1555.
19
Cf. Ps.-Petrus Dam., Serm. 63: PL 144,861 AB. — Godefridus a S. Victore, In nat. B. M., Ms. Paris Mazarine, 1002,
fol. 109 r. — Gerhohus Reich., De gloria et honore Filii hominis, 10: PL 194,1105 AB.
20
S. Ambrosius, 1. c. et Expos. Le. II, 7; X, 24-25: PL 15,1555, 1810; S. Augustinus, In Io. tr. XIII, 12: PL 35,1499;
Cf. Serm. 191,2,3: PL 38,1010; etc. Cf. si Ven. Beda, In Le. Expos. I, cap. 2: PL 92,330; Isaac de Stella, Serm. 51: PL
194.1863A.
21
Cf. Brev. Rom., Ant. „Sub tuum praesidi-um", de la primele Vespere ale Micului Oficiu al Sfintei Fecioare Maria.
22
Conc. Nicaenum II, anno 787: Mansi 13, 378-379; Denz. 302 (600-601). - Conc. Trident., Sess. 25: Mansi 33,171-
172.
23
Cf. Pius XII, Mesaj radiofonic din 24 oct. 1954: AAS 46 (1954) p. 679; enc. Ad Coeli Reginam, 11 oct. 1954: AAS
46 (1954) p. 637.
24
Cf. Pius XI, enc. Ecdesiam Dei, 12 nov. 1923: AAS 15 (1923) p. 581; Pius XII, enc. Fulgens Corona, 8 sept.
1953: AAS 45 (1953) pp. 590-591.
103
CUPRINS
CAPITOLUL I - Misterul Bisericii . . 49 CAPITOLUL II - Poporul lui Dumnezeu ............................. 54
CAPITOLUL III - Constitutia ierarhica
3 Bisericii........................ 61
/ CAPITOLUL IV - Despre laici ..... 72
CAPITOLUL V - Chemarea universala
la sfintenie i n Biserica.............. 77
CAPITOLUL VI - Calugarii ....... 82
CAPITOLUL VII - Caracterul eshato-logic al Bisericii peregrine si unirea ei cu Biserica cereasca .
85
CAPITOLUL VIII - Sfi nta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu i n misterul lui Cristos si al Bisericii
I. Introducere..................... 89
II. Rolul Sfintei Fecioare i n economia mi ntuirii......................... 90
III. Sfi nta Fecioara si Biserica........ 92
IV. Cultul Sfintei Fecioare i n Biserica 94
V. Maria, semn de speranta sigura si de mi ngi iere pentru poporul peregrin al lui
Dumnezeu....................... 95
NOTE . 95

Decret
despre bisericile orientale
catolice
(„ORIENTALIUM ECCLESIARUM")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA CU
PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
21 noiembrie 1964

107
I. INTRODUCERE
l - Biserica Catolica pretuieste foarte mult institutiile, riturile liturgice, traditiile bisericesti si
disciplina vietii crestine din BISERICILE ORIENTALE. Caci i n aceste Biserici, ilustre prin
vechimea lor venerabila, straluceste traditia1 care vine de la Apostoli prin Sfintii Parinti si care
constituie o parte a patrimoniului revelat de Dumnezeu si indivizibil al Bisericii universale. Asadar,
i n grija sa pentru Bisericile Orientale, care si nt marturii vii ale acestei traditii, acest Sfi nt .
Conciliu ecumenic doreste ca ele sa i nfloreasca si sa-si i mplineasca misiunea ce le revine, cu o rei
nnoita vigoare apostolica ; de aceea, pe li nga cele referitoare la Biserica universala, a hotari t sa
stabileasca anumite puncte cu privire la ele, la-si ndu-le pe celelalte la aprecierea Sinoadelor
orientale si a Scaunului Apostolic.
II. DESPRE BISERICILE PARTICULARE SAU RITURI
2-(Unitate si varietate i n Biserica) Biserica sfi nta si catolica, Trupul mistic al lui Cristos, este
alcatuita din credinciosi uniti organic i n Duhul Sfi nt prin aceeasi credinta, aceleasi sacramente si
aceeasi conducere si care, unindu-se i n diferite comunitati a caror coeziune e asigurata de ierarhie,
formeaza Biserici particulare sau Rituri, i ntre ele exista o admirabila comuniune astfel i nci t varie-
tatea din Biserica nu dauneaza unitatii ci, mai degraba, o manifesta; i ntr-adevar Biserica catolica
voieste ca traditiile fiecarei Biserici particulare sau Rit sa fie pastrate i n integritatea lor si i n
acelasi
timp vrea sa-si adapteze modul de viata la diferitele necesitati de timp si de loc 2.
3 — (Diversele Rituri si nt egale i n demnitate)
Aceste Biserici particulare, ati t din Orient ci t si din Occident, desi difera partial i ntre ele prin asa
numitele Rituri, si anume i n privinta liturgici, a disciplinei bisericesti si a patrimoniului spiritual, si
nt supuse i n egala masura ci rmuirii pastorale a Pontifului Roman, care, prin hotari re divina, este
Urmasul Sfi ntului Petru i n primatul asupra Bisericii universale. De aceea, ele se bucura de o
demnitate egala, astfel i nci t nici una dintre ele nu se afla deasupra celorlalte i n privinta Ritului, se
bucura de aceleasi drepturi si si nt supuse acelorasi obligatii, chiar referitor la vestirea Evangheliei i
n lumea i ntreaga (cf. Mc. 16,15), sub conducerea Pontifului Roman.
4 — (Relatiile i ntre Biserici)
Asadar sa se aiba i n vedere pretutindeni ocrotirea si dezvoltarea tuturor Bisericilor particulare si de
aceea sa se constituie parohii si ierarhie proprie acolo unde binele spiritual al credinciosilor o cere.
Ierarhiile diferitelor Biserici particulare care i si exercita jurisdictia asupra aceluiasi teritoriu sa se i
ngrijeasca, prin schimb de pareri i n i nti lniri periodice, sa promoveze unitatea de actiune si sa
ajute cu forte unite operele comune pentru a favoriza mai bine cauza religiei si pentru a apara mai
eficient disciplina clerului3. Toti clericii si candidatii la ordinele sacre sa fie bine instruiti asupra
Riturilor si mai ales asupra normelor practice i n
108
problemele inter-rituale; chiar si laicii sa fie instruiti i n cadrul catehezei despre Rituri si normele
lor. i n sfi rsit, toti catolicii si fiecare i n parte, precum si crestinii din orice Biserica sau comunitate
necatolica ce ajung la plinatatea comuniunii catolice, sa-si pastreze pretutindeni Ritul propriu, sa-i
cultive si, dupa puteri, sa-i practice i n masura posibilitatilor 4, rami ni nd neatins dreptul de a
recurge, i n cazuri particulare ce privesc persoane, comunitati sau regiuni, la Scaunul Apostolic,
care, i n calitatea sa de arbitru suprem al relatiilor dintre Biserici, va rezolva i n functie de necesitati
i n spirit ecumenic, direct sau prin intermediul altor autoritati di nd norme, decrete sau rescripte
corespunzatoare.
III. PASTRAREA
PATRIMONIULUI SPIRITUAL AL BISERICILOR ORIENTALE
5 - Istoria, traditiile si nenumarate institutii bisericesti dau stralucita marturie despre meritele
deosebite ale Bisericilor orientale i n Biserica universala 5. De aceea Conciliul i nconjoara acest
patrimoniu bisericesc si spiritual cu stima cuvenita si cu i ndreptatita lauda; mai mult, i l considera
cu tarie ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Cristos. El declara asadar i n mod solemn ca
Bisericile din Orient ca si cele din Occident au dreptul si datoria de a se conduce dupa propriile
discipline particulare de vreme ce acestea se ilustreaza prin venerabila lor antichitate, si nt mai
conforme cu obiceiurile credinciosilor lor si par mai capabile sa asigure binele sufletelor.
6 — Toti Orientalii sa aiba certitudinea ca pot si trebuie sa-si pastreze necontenit riturile liturgice
legitime si disciplina si ca nu trebuie introduse schimbari i n acestea deci t i n vederea propriului
progres organic. Asadar toate acestea trebuie pastrate cu cea mai mare fidelitate de Orientalii i nsisi;
acestia trebuie sa dobi ndeasca o cunoastere din zi i n zi mai buna si o practicare mai desavi rsita a
acestor lucruri; iar daca, din motive legate de timpuri sau persoane, le-au abandonat pe nedrept, sa
se straduiasca sa se i ntoarca la traditiile stramosesti. Aceia care, i n virtutea misiunii lor sau slujirii
lor apostolice, au relatii frecvente cu Bisericile orientale sau cu credinciosii lor sa fie instruiti, i n
mod corespunzator, pe masura importantei i ndatoririlor lor, i n cunoasterea si i n respectarea
ritualului, disciplinei, doctrinei, istoriei si caracterului Orientalilor6. Se recomanda cu caldura
institutelor calugaresti si asociatiilor de Rit latin care activeaza i n regiunile orientale sau printre
credinciosii orientali ca, pentru o mai mare eficacitate a apostolatului, sa constituie, i n masura
posibilitatilor, case si chiar provincii de rit oriental7.
IV. PATRIARHII ORIENTALI
7-Din cele mai vechi timpuri este i n vigoare i n Biserica institutia Patriarhatului, recunoscuta i nca
de primele Concilii ecumenice8.
Sub numele de Patriarh oriental se i ntelege un episcop care are jurisdictie asupra tuturor
episcopilor, inclusiv a mitropolitilor, asupra clerului si a poporului din propriul teritoriu sau Rit,
dupa
109
normele dreptului, si rami ni nd neatins primatul Pontifului Roman 9.
Oriunde este stabilit un Ierarh de un Rit anume i n afara teritoriului patriarhal, el rami ne atasat
ierarhiei patriarhatului de acelasi Rit, dupa normele dreptului.
8 - Patriarhii Bisericilor orientale, chiar daca unii si nt mai recenti deci t altii, si nt totusi egali i
n privinta demnitatii patriarhale, rami ni nd neatinsa i ntre ei precedenta de onoare stabilita i n mod
legitim10.
9 - Dupa o foarte veche traditie a Bisericii, trebuie sa se atribuie o cinste deosebita patriarhilor
Bisericilor orientale, caci fiecare este i n fruntea patriarhatului sau parinte si cap. De aceea,
Conciliul hotaraste ca drepturile si privilegiile lor sa fie restabilite dupa traditiile vechi ale fiecarei
Biserici si dupa decretele Conci-liilor ecumenice11.
Aceste drepturi si privilegii si nt acelea care erau i n vigoare i n vremea unirii dintre Orient si
Occident, chiar daca trebuie adaptate, i ntr-o oarecare masura, la conditiile actuale.
Patriarhii cu sinoadele lor constituie instanta superioara pentru toate problemele patriarhatului,
inclusiv dreptul de a i nfiinta noi eparhii si de a numi epis-copi de ritul lor i n Urnitele teritoriului
patriarhal, rami ni nd intact dreptul inalienabil al Pontifului Roman de a interveni i n fiecare caz.
10 - Cele spuse despre Patriarhi si nt valabile, dupa normele dreptului, pentru arhiepiscopii majori
care se afla i n
fruntea unei i ntregi Biserici particulare sau Rit12.
11 — Deoarece institutia Patriarhatului este o forma traditionala de conducere i n Bisericile
orientale, Sfmtul Conciliu ecumenic doreste ca, acolo unde e necesar, sa se i nfiinteze noi
Patriarhate, a caror i ntemeiere este rezervata Conciliului ecumenic sau Pontifului Roman13.
V. DISCIPLINA SACRAMENTELOR
12 - (Restabilirea vechii discipline a sacramentelor)
Sfmtul Conciliu ecumenic confirma si lauda vechea disciplina i n vigoare i n Bisericile orientale i n
privinta sacramentelor precum si practica celebrarii si administrarii lor si, daca e cazul, doreste sa
fie restabilita.
13 - (Administrarea Mirului) Disciplina privitoare la cei ce administreaza Sfi ntul Mir, i n vigoare
la Orientali din cele mai vechi timpuri, sa fie pe deplin restabilita. De aceea, preotii pot conferi
acest sacrament, folosind crisma binecuvi ntata de Patriarh sau de Episcop14.
14 - Toti preotii orientali pot administra i n mod valid acest sacrament, fie i mpreuna cu Botezul, fie
separat, tuturor credinciosilor de orice Rit, inclusiv latin, pastri nd pentru liceitate prescriptiile
dreptului ati t comun ci t si particular15. De asemenea, preotii de Rit latin, dupa facultatile de care se
bucura i n privinta administrarii acestui sacrament,
110
i l pot administra si credinciosilor din Bisericile orientale, fara a aduce un prejudiciu Ritului, pastrind,
pentru liceita-te, prescriptiile dreptului ati t comun ci t si particular 16.
15 - (Oficiul liturgic si Euharistia) Credinciosii si nt obligati sa participe, i n duminici si sarbatori, la
liturgia divina sau, dupa prescrierile si obiceiurile Ritului propriu, laf celebrarea laudelor divine17. Pentru
ca toti credinciosii sa-si poata i ndeplini mai usor aceasta obligatie, se stabileste ca timpul pentru i nde-
plinirea acestei porunci dureaza de la vesperele vigiliei si pi na la sfi rsitul zilei de duminica sau
sarbatoare18. Se recomanda cu caldura credinciosilor ca i n aceste zile, sau mai des, chiar i n fiecare zi, sa
primeasca Sfi nta Euharistie19.
16 — (Sacramentul Pocaintei)
Dat fiind ca viata de fiecare zi pune i n permanent contact credinciosii diferitelor Biserici particulare din
aceeasi regiune sau teritoriu oriental, facultatea preotilor de orice Rit de a asculta spovezile, acordata
legitim si fara nici o restrictie de propriii ierarhi, se extinde la tot teritoriul autoritatii care a acordat
facultatea, precum si la toate locurile si la credinciosii de orice Rit de pe acelasi teritoriu, i n afara cazului
i n care un ierarh al locului a refuzat aceasta i n mod expres pentru teritoriile ce apartin Ritului
17 — (Sacramentul Preotiei) i n vederea reintrarii i n vigoare a vechii discipline a sacramentului Preotiei
i n Bisericile orientale, Conciliul doreste sa se restabileasca institutia diaconatului per-
manent, acolo unde a cazut i n desuetudine21, i n privinta subdiaconatului si a Ordinelor inferioare,
precum si a drepturilor si obligatiilor acestora, va hotari Autoritatea legislativa a fiecarei Biserici
particulare.
18 — ( Sacramentul Casatoriei) Pentru a evita casatoriile invalide, atunci ci nd catolicii orientali se
casatoresc cu nccatolici orientali botezati, si pentru a asigura trainicia si sfintenia casatoriei precum si
pacea caminului, Sfintul Conciliu hotaraste ca la aceste casatorii forma canonica a celebrarii obliga
numai pentru liceitate; pentru validitate este suficienta prezenta unui slujitor al altarului, rami ni nd
neatinse celelalte prescriptii ale dreptului23.
VI. CULTUL DIVIN
19 — (Zilele de sarbatoare)
Numai Conciliul ecumenic sau Scaunul Apostolic are dreptul, de acum i nainte, sa stabileasca, sa
transfere sau sa suprime zilele de sarbatoare comune pentru toate Bisericile orientale. Insa, pe li nga
Scaunul Apostolic, si Sinoadele patriarhale sau arhiepiscopale au dreptul de a stabili, de a transfera sau
suprima zilele de sarbatoare pentru fiecare Biserica particulara, tini nd totusi seama de i ntreaga regiune
si de celelalte Biserici particulare24.
20 - (Sarbatoarea Pastelui)
Pi na se va ajunge la doritul consens i ntre toti crestinii i n privinta fixarii unei zile unice i n care toti sa
celebreze sarbatoarea Pastelui, i ntre timp, pentru a promova unitatea dintre crestinii aflati i n aceeasi
111
regiune sau natiune, Patriarhii sau autoritatile locale bisericesti supreme au dreptul de a conveni, prin
consens unanim si asculti nd parerile celor interesati, asupra celebrarii Pastelui i n aceeasi du-
21 - (Timpurile sacre)
Orice credincios aflat i n afara regiunii sau teritoriului propriului Rit se poate conforma pe deplin, i n
privinta legii timpurilor sacre, disciplinei i n vigoare i n locul i n care se afla. i n familiile de Rit mixt se
poate observa aceasta lege dupa unul si acelasi Rit 26.
22 - (Oficiul Divin)
Clericii si calugarii orientali vor celebra dupa prescriptiile si traditiile disciplinei roprii Laudele Divine,
care din cele tai vechi timpuri s-au bucurat de mare cinste i n toate Bisericile orientale 27. De asemenea,
credinciosii, urmi nd exemplul stramosilor lor, sa participe cu evlavie, dupa posibilitati, la Laudele
Divine.
23 — (Limba liturgica)
Patriarhului i mpreuna cu Sinodul sau ori Autoritatii supreme a fiecarei Biserici i mpreuna cu Consiliul
ierarhilor le1 revine dreptul de a reglementa folosirea limbilor i n ceremoniile liturgice precum si de a
aproba traducerile textelor i n limba poporului, dupa ce raporteaza Scaunului Apostolic 28.
VII. RELATIILE CU FRATII DIN BISERICILE DESPARTITE
24 — (i ndatoririle Bisericilor orientale catolice fata de fratii despartiti) Bisericile orientale aflate i n
comuniune cu Scaunul Apostolic roman au i ndatorirea deosebita de a promova unitatea tuturor
crestinilor, mai ales orientali, dupa principiile Decretului „Despre Ecitmenism" promulgat de acest Sfi nt
Conciliu, i n primul ri nd prin rugaciune, prin exemplul vietii, prin fidelitatea plina de respect fata de
vechile traditii orientale, printr-o mai profunda cunoastere reciproca, prin colaborare si stima frateasca
fata de lucruri si oameni29.
25 — De la orientalii despartiti care, sub impulsul harului Duhului Sfi nt, vin la unitatea catolica, nu se
va cere mai mult deci t pretinde simpla profesiune a credintei catolice. Si deoar?ce la ei a fost pastrata
preotia valida, clericii orientali care vin la unitatea catolica au facultatea de a-si exercita puterea conferita
de Ordinele primite, dupa normele stabilite de Autoritatea competenta 30.
26 — (Comunicarea (n cele sfinte) Comunicarea i n cele sfinte care lezeaza unitatea Bisericii sau implica
adeziunea formala la eroare sau primejdia de ratacire i n credinta, de scandal sau de indiferentism este
oprita de legea divina31, i nsa practica pastorala arata, privitor la fratii orientali, ca pot fi si trebuie luate i
n considerare anumite situatii ale diferitelor persoane, i n care nu se lezeaza unitatea Bisericii si nici nu
exista primejdii de evitat, ci se manifesta i n mod presant necesitatea mi ntuirii si binele spiritual al
112
sufletelor. De aceea, Biserica catolica, i n functie de conditiile de timp, loc si persoane, a avut
adesea si are un mod de a actiona mai bli nd, oferind tuturor mijloacele de mi ntuire si marturia
iubirii dintre crestini, prin participarea la sacramente si la alte celebrari si lucruri sacre. Tini nd
seama de aceasta, Sfintul Conciliu, „pentru a nu fi, prin asprimea unei hotari ri, o piedica i n calea
celor care se mi ntuiesc"32 si pentru a promova unirea cu Bisericile orientale despartite de noi,
stabileste urmatorul mod de a actiona.
27-Fiind stabilite principiile amintite, orientalilor care se afla i n buna credinta despartiti de
Biserica catolica, daca cer din proprie initiativa si se afla i n dispozitia cuvenita, li se pot administra
sacramentele Pocaintei, Euharistiei si Ungerii bolnavilor; mai mult, si catolicilor le este i ngaduit sa
ceara aceste sacramente de la preotii necatolici i n a caror Biserica exista sacramente valide, ori de
ci te ori exista o necesitate sau un real folos spiritual, iar accesul la un preot catolic este, fizic sau
moral, imposibil33.
28 — De asemenea, fiind stabilite aceleasi principii, este i ngaduita, din motive juste, participarea
la ceremonii si lucruri sacre precum si folosirea i n comun a locurilor sacre i ntre catolici si fratii
orientali despartiti34.
29 — Acest mod mai flexibil de comunicare i n cele sfinte cu fratii din Bisericile orientale
despartite este i ncredintat vigilentei si conducerii autoritatilor ierarhice locale pentru a reglementa
relatiile i ntre crestini prin precepte si norme adaptate si eficiente, dupa ce se consulta
i ntre ei si, eventual, dupa ce asculta si parerea ierarhilor Bisericilor despartite.
I NCHEIERE
30 - Sfintul Conciliu se bucura foarte mult de colaborarea rodnica si activa dintre Bisericile catolice
orientale si occidentale si i n acelasi timp declara: toate aceste dispozitii juridice si nt stabilite
pentru conditiile prezente, pi na ci nd Biserica catolica si Bisericile orientale despartite vor ajunge
la plinatatea comuniunii.
i ntre timp, toti crestinii, ati t orientali ci t si occidentali, si nt rugati staruitor sa i nalte la Dumnezeu
rugi fierbinti si insistente, chiar zilnice, ca prin mijlocirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu toti
sa fie una. Sa se roage si pentru ca asupra ati tor crestini din toate Bisericile care, marturisind cu
tarie numele lui Cristos, sufera si si nt prigoniti, sa se reverse plinatate de i ntarire si mi ngi iere de
la Duhul Sfi nt Mi ngi ietorul!
„Sa ne iubim unii pe altii cu dragoste frateasca, di ndu-ne cu cinste i nti ietate unii altora (cf. Rom.
12,10)".
Toate cele stabilite m acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decretam
si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfmtul.Petru, 21 noiembrie 1964 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
113
NOTE
1
Cf. Leon XIII, Litt. Ap. Orientalium dignitas, 30 nov. 1894, in Leonis XIII Acta, voi. XIV, pp. 201-202.
2
Cf. Sf. Leon IX, Litt. In terrapax, an. 1053: "Ut enim"; Innocentius III, Synodus Late-ranensis IV, an. 1215,
cap. IV: "Licet Grae-cos"; Litt. Inter quatuor, 2 aug. 1206: „Pos-tulasti postmodum": Innocentius IV, Ep. Cum
de cetero, 27 aug. 1247; Ep. Sub catholi-cae, 6 mart. 1254, prolem.; Nicolaus III, Instructio Istud est
memoriale, 9 oct. 1278; Lco X, Litt. Ap. Accepimus nuper, 18 mai 1521; Paulus III, Litt. Ap. Dudum, 23 dec.
1534; PiusIV, Const. Romanus Ponti/ex, 16 febr. 1564, § 5; Clemens VIII, Const. Mag-mis Dominus, 23 dec.
1595, § 10; Paulus V, Const. Solet circumspecta, 10 dec. 1615, § 3; Benedictus XIV, Ep. Enc. Demandatam, 24
dec. 1743, § 3; Ep. Enc. Allatae sunt, 26 iun. 1755, §§ 3, 6-19, 32; Pius VI, Litt. Enc. Catholicae communionis,
24 maii 1787; Pius IX, Litt. In suprema, 6 ian. 1848, § 3; Litt. Ap. Ecclesiam Christi, 26 nov. 1853; Const.
Romani Pontificis, 6 ian. 1862; Leo XIII; Litt. Ap. Praeclara, 20 iun. 1894, n. 7; Litt. Ap. Orientalium
dignitas, 30 nov. 1894, prolcm.; etc.
3
Pius XII, Motu proprio Cleri sanctitati, 2 iun. 1957, can. 4.
4
Ibid., can. 8: „fara permisiunea Scaunului apostolic", urmi nd practica secolelor precedente; de asemenea,
pentru necatolicii botezati, la canonul 11 se spune: „pot i mbratisa ritul pe care i l prefera"; i n textul de fata se
hotaraste clar mentinerea ritului pentru toti si pretutindeni.
s
Cf. Leo XIII, Litt. Ap. Orientalium dignitas, 30 nov. 1894; Ep. Ap. Praeclara gratulatio-His, 20 iun. 1894, et
documenta in nota 2 aliata.
6
Cf. Benedictus XV, Motu proprio Orientis catlwlici, 15 oct. 1917; Pius XI, Litt. Enc. Rerum Orientalium, 8
sept. 1928, etc.
7
Practica Bisericii catolice din timpul lui Pius XI, Pius XII si Ioan XXIII demonstreaza din belsug
aceasta orientare.
8
Cf. Synodum Nicaenam I. can. 6:; Cons-tantinopolitanam I, can. 2 et 3; Chalcedo-nensem, can. 28; can. 9;
Constantinopoli-tanam IV, can. 17; can. 21; Lateranensem IV, can. 5; can. 30; Florentinam, Decr./To Graecis;
etc.
9
Cf. Synodum Nicaenam I, can. 6; Cons-tantinopolitanam I, can. 3; Constantino-politanam IV, can. 17; Pius
XII, Motu proprio Cleri sanctitati, can. 216, § 2,1°.
10
In Synodis Oecumenicis: Nicaena I, can. 6; Constantinopolitana I, can. 3; Constan-tinopolitana IV, can. 21;
Lateranensi IV, can. 5; Florentina, Decr. pro Graecis, 6 iul. 1439, § 9. Cf. Pius XII, Cleri sanctitati, 2 iun.
1957, can. 219, etc.
11
Cf. supra, nota 8.
12
Cf. Synodum Ephesinam, can. 8; Clemens VH, Decet Romanum Pontificem, 23 febr. 1596; Pius VII, Litt. Ap.
In universalis Ecc-lesiae, 22 febr. 1807; Pius XII, Cleri sanctitati, can. 324—339; Syn. Carthaginen., an. 419 ,
can. 17.
13
Syn. Carthaginen., an. 419, can. 17 et 57; Chalcedonensis, an. 451, can. 12; S. Innocentius I, Litt. Et onus et
honor, a. c. 415; „Nam quid sciscitaris"; S. Nicolaus I, Litt. Aa consulta vestra, 13 nov. 866: „A quo autem";
Innocentius III, Litt. Rex regum, 25 febr. 1204; Leo XII, Const. ap. Petms Apostolorum Princeps, 15 aug. 1824;
Leo XIII, Litt. Ap. Christi Domini, an. 1895; Pius XII, Cleri sanctitati, can. 159.
14
Cf. Innocentius IV, Ep. Sub catholicae, 6 mart. 1254, § 3, n. 4; Syn. Lugdunensis II, an. 1274 (professio fidei
Michaelis Palaeo-logi Gregorio X oblata); Eugenius IV, in Syn. Florentina, Const. Exsultate Deo, 22 nov. 1439,
§ 11; Clemens VIII, Instr. Sanc-tissimus, 31 aug. 1595; Benedictus XIV, Const. Etsi pastoralis, 26 maii 1742, §
II, n. l, § III, n. l, etc.; Synodus Laodicena, an. 347/381, can. 48; Syn. Sisen. Armenorum, an. 1342; Synodus
Libanen. Maronitarum, an. 1736, P. II, Cap. III, n. 2, et aliae Synodi particulares.
8 Conciliul Ecumenic Vatican II.

114
15
Cf. S. C. S. Officii, Instr. (ad Ep. Scepusi-en.), an. 1783; S. C. de Prop. Fide (pro Coptis), 15 mart. 1790, n.
XIII; Decr. 6 oct. 1863,.C, a; S. C. pro Eccl. Orient., l maii 1948; S. C. S. Officii, resp. 22 apr. 18% cum litt. 19
maii 1896.
16
CIC, can. 782, § 4; S. C. pro Eccl. Orient., Decretum „de Sacramente Confirmationis administrando etiam
fidelibus orientalibus a presbyteris latini ritus, qui hoc indulto gaudent pro fidelibus sui ritus", l maii 1948.
17
Cf. Syn. Laodicen., an. 347/381, can. 29; S. Nicephorus CP., cap. 14; Syn. Duinen. Armenorum, an. 719, can.
31; S. Theodo-rus Studita, sermo 21; S. Nicolaus I, Litt. Ad consulta vestra, 13 nov. 866: „In quo-rum
Apostolorum",; „Nos cupitis"; „Quod interrogatis"; „Praeterea consuli-tis"; „Si die Dominico"; et Synodi
parti-culares.
18
Aceasta este o noutate, cel putin acolo unde exista obligatia de a participa la sfi nta Liturgic; de altfel acest
timp corespunde cu ziua liturgica la Orientali. ,
19
Cf. Canones Apostolorum, 8 et 9; Syn. Antiochena, an. 341, can. 2; Timotheus Alexandrinus, interrogat. 3;
Innocentius III, Const. Quia divinae, 4 ian. 1215; et pluri-mae Synodi particulares Ecclesiarum Ori-entalium
recentiores.
20
Rami ni nd neatins caracterul teritorial al jurisdictiei acest canon voieste sa prevada, pentru binele sufletelor,
pluralitatea de jurisdictie asupra aceluiasi teritoriu.
21
Cf. Syn. Nicaena I, can. 18; Syn. Neocae-sarien., an. 314/325, can. 12; Syn. Sardi-cen., an. 343, can. 8; S.
Leo M., Litt. Omni-um quidetn, 13 ian. 444; Syn. Chalcedo-nen., can. 6; Syn. Constantinopolitana IV, can. 23,
26, etc.
22
Mai multe Biserici orientale considera sub-diaconatul un ordin minor, i nsa Motu proprio Cleri sanctitati al
Papei Pius XII prescrie pentru acesta obligatiile ordinelor majore. Canonul propune sa se revina la vechea
disciplina a fiecarei Biserici i n ceea ce priveste obligatiile sub-diaconilor, prin derogare de la dreptul comun
prevazut i n Cleri sanctitati.
23
Cf. Pius XII, Motu proprio Crebrae allatae,
22 febr. 1949, can. 32 § 2, n. 5 (puterea patriarhilor de a dispensa de forma); Pius XII, Cleri sanctitati, can. 267
(puterea acordata patriarhilor de a efectua sanatio in radice); S. C. ale Sf. Oficiu si ale Bisericii Orientale au
permis i n 1957 dispensarea de forma si operarea de sanatio pentru defect de forma (pentru 5 ani): si de catre
„mitropolit sau alti Ordinarii ai locului... care nu au alti superiori ci si nt direct subordonati Simtului Scaun".
24
Cf. S. Leo M., Litt. Quodsaepissime, 15 apr. 454: „Petitionem autem"; S. Nicephorus CP., cap. 13; Syn.
Sergii Patriarchae, 18 sept. 1596, can. 17; Pius VI, Litt. Ap. Assu-eto paterne, 8 apr. 1775; etc.
25
Vat. II, Const. De Sacra Liturgia
26
Cf. Clemens VIII, Instr. Sanctissimus, 31 aug. 1595, § 6: „Si ipsi graeci"; S. C. S. Officii, 7 iun. 1673, ad l et
3; 13 mart. 1727, ad l; S. C. de Prop. Fide, Decret, 18 aug. 1913, art. 33; Decret, 14 aug. 1914, art. 27; Decret.
27 mart. 1916, art. 14; S. C. pro Eccl. Orient. Decret, l mart. 1929, art. 36; Decret. 4 maii 1930, art. 41.
27
Cf. Syn. Laodicen., 347/381, can. 18: Syn. Mar Issaci Chaldeorum, an. 410, can. 15; S. Nerses Glaien.
Armenorum, an. 1166; Innocentius IV, Ep. Sub catholicae, 6 mart. 1254, § 8; Benedictus XIV, Const. Etsi
pastoralii, 26 maii 1742, § 7, n. 5; Inst. Eo quamvis tempore, 4 maii 1745, §§ 42 ss,; et Synodi particulares
recentiores: Armenorum (1911), Coptorum (1898), Maronita-rum (1736), Rumenorum (1872), Ru-thenorum
(1891), Syrorum (1888).
28
Conform traditiei orientale.
29
Dupa cum se spune i n huilele de unire ale diferitelor Biserici orientale catolice.
30
Obligatie sinodala i n ce-i priveste pe fratii orientali despartiti si toate ordinele de toate gradele, de drept
divin sau bisericesc.
31
Aceasta i nvatatura este urmata si i n Bisericile despartite.
32
S. Basilius M., Epistula canonica ad Amphilo-chium, PG 32,669 B.
33
Aceasta i ngaduinta s-a dat pe urmatoarele temeiuri: 1. Validitatea sacramentelor; 2. Buna credinta si
dispozitia sufleteasca buna; 3. Necesitatea mi ntuirii vesnice; 4. Lipsa preotului propriu; 5. Sa nu existe
115
primejdii de evitat si adeziune expresa la trasacramentala. Conciliul i ngaduie aceas-
greseala. ta, mentini nd ceea ce trebuie sa fie menti-
34
Este vorba de communicatio in sacris ex- nut.
CUPRINS
I. Introducere .................... 107 V. Disciplina sacramentelor......... 09
II. Despre Bisericile particulare sau Ri- VI. Cultul Divin................. 110
turi ............................. 107 VII. Relatiile cu fratii din Bisericile des-
III. Pastrarea patrimoniului spiritual al partite........................... 111
Bisericilor orientale................ 108 Note _.......................... 113
IV. Patriarhii orientali ............. 108

Decret despre i
ecurnenism
(„UNITATIS REDINTEGRATIO")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA CU
PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
21 noiembrie 1964

\
119
INTRODUCERE
l - Promovarea REFACERII UNITATII i ntre toti crestinii este unul din principalele teluri ale sfi
ntului Conciliu ecumenic Vatican II. Cristos Domnul a i ntemeiat o singura Biserica si totusi mai
multe Comunitati crestine se i nfatiseaza oamenilor ca adevarata mostenire a lui Cristos: toti afirma
ca si nt ucenicii Domnului, i nsa ei nu simt la fel si umbla pe cai diferite, ca si cum Cristos i nsusi ar
fi i mpartit1. Aceasta i mpartire contrazice pe fata vointa lui Cristos si «ste un scandal pentru lume,
constituind chiar o piedica pentru cauza preasfi nta a vestirii Evangheliei la toata faptura.
Dar Stapi nul veacurilor, care i si urmareste cu i ntelepciune si rabdare planul harului Sau fata de
noi, pacatosii, i n vremurile din urma a i nceput sa reverse mai i mbelsugat asupra crestinilor des-
partiti i ntre ei parerea de rau launtrica si dorinta de unire. Nenumarati oameni au fost pretutindeni i
ndemnati de acest har si, sub actiunea Duhului Sfi nt, a aparut si i ntre fratii nostri despartiti o
miscare din zi i n zi mai larga pentru restabilirea
unitatii tuturor crestinilor. La aceasta miscare pentru unitate, numita ecumenica, participa aceia care
i l invoca pe Dumnezeul i ntreit si i l marturisesc pe Isus - Domn si Mi ntuitor: si nu e vorba numai
de persoane izolate, ci si adunate i n comunitati i n care li se vesteste Evanghelia si pe care le
numesc, fiecare dintre ei, Biserica sa si a lui Dumnezeu, i nsa aproape toti, desi i n mod diferit,
aspira la Biserica lui Dumnezeu una si vizibila, — care sa fie cu adevarat universala si trimisa catre
lumea i ntreaga pentru ca lumea sa se i ntoarca la Evanghelie si astfel sa fie mi ntuita spre slava lui
Dumnezeu.
De aceea, Conciliul, privind toate acestea cu bucurie, dupa ce a afirmat i nvatatura despre Biserica,
i ndemnat de dorinta restabilirii unitatii i ntre toti ucenicii lui Cristos, vrea sa puna i n fata tuturor
catolicilor ajutoarele, caile si mijloacele prin care ei pot raspunde la aceasta chemare si la acest har
dumnezeiesc.
CAPITOLUL I
PRINCIPIILE CATOLICE ALE ECUMENISMULUI
— i ntru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu fata. de noi, ca Fiul lui Dumnezeu Unul-nascut
a fost trimis de Tatal i n lume pentru ca, facut om, sa rei nnoiasca prin Rascumparare neamul ome-
nesc si sa-i adune laolalta2, i nainte de a
se darui pe Sine ca Jertfa nepatata pe altarul Crucii, El s-a rugat Tatalui pentru cei care cred, spuni
nd: „Ca toti sa fie una precum Tu, Tata, esti i n Mine si Eu i n Tine, pentru ca si ei sa fie una i n
Noi; ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis"
120
(Io. 17,21) si a instituit i n Biserica Sa minunatul Sacrament al Euharistiei, prin care este
semnificata si i nfaptuita unitatea Bisericii. A dat ucenicilor Sai noua porunca a iubirii reciproce3 si
I-a fagaduit pe Duhul Sfi nt4 care sa rami na cu ei i n veac, Domn si Datator de viata.
i naltat pe Cruce si glorificat, Domnul Isus a revarsat pe Duhul fagaduit, prin care a chemat si a
adunat i n unitatea credintei, sperantei si iubirii Poporul Noului Legami nt — Biserica, asa cum
spune Apostolul: „Un singur Trup si un singur Duh, dupa cum ati fost chemati, i ntr-o singura
speranta a chemarii voastre. Un singur Domn, o singura credinta, un singur Botez" (Efes. 4,4—5). i
ntr-adcvar, „ci ti i n Cristos v-ati botezat, i n Cristos v-ati si i mbracat. Voi toti una si nteti i n
Cristos Isus" (Gal. 3,27-28). Duhul Sfi nt care locuieste i n cei ce cred, care umple si conduce i
ntreaga Biserica, i nfaptuieste acea minunata comuniune a credinciosilor si i i uneste ati t de intim
pe toti i n Cristos i nci t este Principiul unitatii Bisericii, El realizeaza diversitatea harurilor si
slujirilor5, i mbogatind cu diferite daruri Biserica lui Isus Cristos, „ori nduindu-i pe sfinti pentru a i
nfaptui lucrarea slujirii spre zidirea Trupului lui Cristos" (Efes. 4,12).
i nsa pentru a-si statornici pretutindeni Biserica sa sfi nta, pi na la sfirsitul veacurilor, Cristos a i
ncredintat Colegiului celor Doisprezece i ndatorirea de a i nvata, de a conduce si de a sfinti6. Dintre
ei I-a ales pe Petru, pe care a hotari t sa cladeasca, dupa marturisirea de credinta a acestuia, Biserica
Sa; i-a fagaduit cheile i mparatiei cerurilor7 si, dupa ce el si-a afirmat iubirea, i-a i ncredintat toate
oile spre a le i ntari i n credinta8 si a le paste
i n perfecta unitate9, Isus Cristos rami -ni nd i n veci piatra din capul unghiului 10 si Pastorul
sunetelor noastre11.
Prin predicarea fidela a Evangheliei, prin administrarea sacramentelor si prin ci rmuirea exercitata
cu iubire de catre Apostoli si urmasii lor, episcopii, i n frunte cu Urmasul lui Petru, sub actiunea
Duhului Sfi nt, Isus Cristos vrea ca Poporul Sau sa creasca si i i desavi rseste comuniunea i n
unitate: i n marturisirea aceleiasi credinte, i n celebrarea comuna a cultului divin si i n armonia
frateasca a Familiei lui Dumnezeu.
Astfel Biserica, Turma unica a lui Dumnezeu, ca un steag i naltat pentru popoare12, puni nd la i
ndemi na i ntregului neam omenesc Evanghelia pacii13, i si i mplineste i n speranta peregrinarea
catre tinta Patriei ceresti14.
Acesta este misterul sacru al unitatii Bisericii i n Cristos si prin Cristos, sub actiunea Duhului Sfi nt
ce realizeaza diversitatea darurilor. Supremul model si principiu al acestui mister este unitatea, i n
Treimea Persoanelor, a unicului Dumnezeu Tatal.si Fiul i n Duhul Sfi nt.
3 — (Relatiile dintre fratii despartiti si Biserica catolica)
i n aceasta Biserica unica si unitara a lui Dumnezeu au aparut i nca de la i nceputuri anumite
sciziuni15 pe care Apostolul le condamna cu asprime16; i n secolele urmatoare s-au ivit dezbinari mai
mari, iar comunitati considerabile ca numar s-au despartit de comuniunea deplina a Bisericii
catolice, uneori nu fara vina unor oameni de ambele parti, i nsa cei care se nasc acum si si nt
instruiti i n credinta lui Cristos i n astfel de comunitati nu pot fi acuzati de pacatul despartirii,
121
iar Biserica catolica i i i mbratiseaza cu respect si iubire frateasca. Intr-adevar, aceia care cred i n
Cristos si au primit i n mod valid Botezul se afla i ntr-o anumita comuniune, desi imperfecta, cu
Biserica catolica. Fara i ndoiala, datorita diferitelor feluri de divergente care exista i ntre ei si
Biserica catolica, ati t i n materie de doctrina si uneori chiar de disciplina, ci t si i n privinta
structurii Bisericii, se opun comuniunii bisericesti depline numeroase piedici, uneori destul de
grave, spre depasirea carora tinde miscarea ecumenica. Cu toate acestea, fratii despartiti, i
ndreptatiti prin credinta primita la Botez, si nt incorporati lui Cristos17 si de aceea poarta pe drept
numele de crestini si si nt recunoscuti pe buna dreptate ca frati i n Domnul de catre fiii Bisericii
catolice18.
Pe li nga aceasta, dintre elementele sau bunurile prin ansamblul carora i nsasi Biserica se zideste si
primeste viata, unele, si chiar numeroase si i nsemnate, pot exista si i n afara granitelor vizibile ale
Bisericii catolice: Cuvi ntul scris al lui Dumnezeu, viata harului, credinta, speranta si iubirea, alte
daruri interioare ale Duhului Sfi nt, si elemente vizibile: toate acestea, care vin de la Cristos si duc
la El, apartin de drept Bisericii unice a lui Cristos.
De asemenea, numeroase actiuni sacre ale religiei crestine si nt savi rsite de fratii despartiti de noi,
iar acestea, i n diferite feluri, dupa diversele conditii ale fiecarei Biserici sau comunitati, pot, fara i
ndoiala, sa dea nastere i n mod efectiv vietii harului si trebuie socotite capabile de a deschide
intrarea i n comuniunea mi ntu-irii.
Prin urmare, aceste Biserici19 si co-
munitati despartite, desi socotim ca sufera de carente, nu si nt nicidecum lipsite de semnificatie si
de valoare i n misterul mi ntuirii. Duhul lui Cristos nu refuza sa le foloseasca drept mijloace de mi
ntuire, a caror valoare deriva din i nsasi plinatatea harului si a adevarului care a fost i ncredintata
Bisericii catolice.
Totusi fratii despartiti de noi, ati t individual ci t si comunitatile si Bisericile lor, nu se bucura de
unitatea pe care Isus Cristos a voit sa o daruiasca tuturor acelora pe care i-a renascut si carora le-a
dat viata pentru a alcatui un singur Trup i n vederea unei vieti noi, unitate pentru care dau marturie
sfintele Scripturi si Traditia venerabila a Bisericii.
Intr-adevar, numai prin Biserica catolica a lui Cristos, care este instrumentul general de mi ntuire,
poate fi dobi ndita toata plinatatea mijloacelor de mi ntuire. Credinta noastra este ca Domnul a i n-
credintat numai Colegiului apostolic i n frunte cu Petru toate bogatiile Noului Legami nt, pentru a
constitui pe pami nt Trupul unic al lui Cristos, caruia trebuie sa-i fie pe deplin incorporati toti aceia
care apartin deja, i n vreun fel, Poporului lui Dumnezeu. Acest Popor, i n peregrinarea sa pami
nteasca, desi rami ne expus pacatului i n membrii sai, totusi creste i n Cristos si este condus cu bli
ndete de Dumnezeu dupa planurile Lui tainice pi na ce va ajunge cu bucurie la totala plinatate a
gloriei vesnice i n Ierusalimul ceresc.
4 — (Ecumenismul)
i ntruci t astazi, i n mai multe parti ale lumii, sub inspiratia harului Duhului Sfi nt, se fac multe
eforturi prin rugaciuni, cu vi nt si fapta pentru a ajunge la
122
acea plinatate a unitatii voita de Isus Cristos, Conciliul i ndeamna pe toti credinciosii catolici ca,
recunosci nd semnele timpurilor, sa ia parte i n mod activ la opera ecumenica.
Prin „miscare ecumenica" se i nteleg activitatile si initiativele suscitate si organizate, i n functie de
diferitele necesitati ale Bisericii si dupa i mprejurari, i n favoarea unitatii crestinilor. Astfel si nt, i n
primul ri nd, toate eforturile de a elimina cuvintele, judecatile si actele care nu se potrivesc, dupa
adevar si dreptate, situatiei fratilor despartiti si care de aceea i ngreuneaza relatiile cu ei; apoi, i n
cadrul i ntrunirilor organizate cu intentie si i n spirit religios i ntre crestinii din diferite Biserici sau
comunitati, este „dialogul" purtat de experti cu pregatire adecvata, unde fiecare i si poate expune
mai profund i nvatatura Comunitatii proprii si i i poate prezenta limpede caracteristicile. Prin acest
dialog toti dobi ndesc o cunoastere mai adevarata si o pretuire mai justa a i nvataturii si a vietii
fiecarei comunitati; i n acelasi timp, aceste Comunitati ajung sa colaboreze mai larg i n felurite
actiuni cerute de orice constiinta crestina, pentru binele comun, si se i nti l-nesc, i n modalitatea
permisa, pentru a se ruga i n comun, i n sfi rsit, toti i si examineaza fidelitatea fata de vointa lui
Cristos privitor la Biserica si i ntreprind, dupa cum se cuvine, o activitate sustinuta de rei nnoire si
de reforma.
Toate acestea, i ndeplinite cu prudenta si rabdare de credinciosii Bisericii catolice sub privegherea
Pastorilor, contribuie la progresul dreptatii si adevarului, al bunei i ntelegeri si colaborarii, al frater-
nitatii si unirii; pe aceasta cale, i ncetul cu i ncetul, depasind piedicile aflate i n calea
perfectei comuniuni ecleziale, toti crestinii se vor aduna i ntr-o unica celebrare euharistica, i n
unitatea Bisericii una si unica, unitate pe care Cristos a daruit-o de la i nceput Bisericii Sale si care
credem ca dainuie i n Biserica catolica fara a se putea pierde si speram ca va creste din zi i n zi pi
na la sfirsitul veacurilor.
Este evident ca lucrarea de pregatire si de i mpacare individuala a persoanelor care doresc
comuniunea deplina cu Biserica catolica se deosebeste, prin natura sa, de initiativa ecumenica;
totusi nu exista nici o opozitie i ntre ele, deoarece si una si alta izvorasc dintr-o minunata ori nduire
a lui Dumnezeu.
i n actiunea ecumenica credinciosii catolici trebuie, fara i ndoiala, sa fie plini de grija fata de fratii
despartiti, rugi ndu-se pentru ei, vorbind cu ei despre realitatile Bisericii, faci nd spre ei primii pasi.
i nsa i nainte de toate trebuie sa ci ntareasca, cu sinceritate si atentie, ceea ce trebuie rei nnoit si i
nfaptuit i n i nsasi Familia catolica pentru ca viata ei sa dea o marturie mai fidela si mai clara
despre i nvatatura si institutiile transmise de Cristos prin Apostoli.
i ntr-adevar, desi Biserica catolica este i nzestrata cu tot adevarul revelat de Dumnezeu si cu toate
mijloacele harului, totusi membrii ei nu le traiesc cu toata ri vna cuvenita, asa i nci t chipul Bisericii
straluceste mai putin luminos i n fata fratilor despartiti de noi si i n fata lumii i ntregi, iar cresterea i
mparatiei lui Dumnezeu este i nti rziata. De aceea toti catolicii trebuie sa tinda la perfectiunea
crestina20 si sa se straduiasca, fiecare dupa conditia proprie, pentru ca Biserica, purti nd i n trupul
sau umilinta si mortificarea lui Isus21, sa se purifice si sa se
123
rei nnoiasca din zi i n zi pi na ce Cristos Si-o va i nfatisa glorioasa, fara pata sau zbi rcitura 22.
Pastri nd unitatea i n cele necesare, toti, i n Biserica, dupa misiunea i ncredintata fiecaruia, sa
pastreze libertatea cuvenita, ati t i n diferitele forme de viata spirituala si de disciplina, ci t si i n
diversitatea Riturilor liturgice, ba chiar si i n formularea teologica a adevarului revelat; i n toate sa
cultive, i nsa, iubirea. Prin acest mod de a actiona ei vor manifesta tot mai deplin adevarata
catolicitate precum si apostolicitatea Bisericii.
Pe de alta parte, catolicii trebuie sa recunoasca si sa aprecieze cu bucurie valorile cu adevarat
crestine, izvori te din patrimoniul comun, care se afla la fratii despartiti de noi. Vrednic si drept este
sa recunoastem bogatiile lui Cristos si faptele puterii Sale i n viata celorlalti, care dau marturie
pentru Cristos uneori pi na la varsarea si ngelui: Dumnezeu e pururi minunat si vrednic de
admiratie i n lucrarile Sale.
Nu trebuie sa uitam nici faptul ca tot ceea ce se savi rseste prin harul Duhului Sfi nt i n fratii
despartiti poate contribui si la edificarea noastra. Tot ceea ce este cu adevarat crestin nu se opune
niciodata valorilor autentice ale credintei, ci, dimpotriva, ne pot face i ntotdeauna sa patrundem mai
desavi rsit misterul lui Cristos si al Bisericii.
Totusi separarile dintre crestini i mpiedica Biserica sa realizeze deplina catolicitate, ce-i este
proprie, i n acei fii ai sai care, desi i i apartin prin Botez, si nt despartiti de comuniunea deplina cu
ea. Mai mult, si pentru Biserica e mai greu sa-si exprime, sub toate aspectele, plinatatea catolicitatii
i n i nsasi realitatea vietii.
Conciliul constata cu bucurie cresterea continua a participarii credinciosilor catolici la actiunea
ecumenica si o i ncredinteaza episcopilor de pretutindeni pentru a o promova cu grija si a o conduce
cu prudenta.
CAPITOLUL II
EXERCITAREA ECUMENISMULUI
5 - (Interesul general pentru unire) Preocuparea pentru unire priveste i ntreaga Biserica, ati t pe
credinciosi ci t si pe Pastori, si i l solicita pe fiecare dupa puterile lui, i n viata crestina de fiecare zi,
precum si i n cercetarile teologice si istorice. Aceasta preocupare manifesta deja i ntr-un fel legatura
frateasca dintre toti crestinii si duce la unitatea deplina si
perfecta, dupa buna voire a lui Dumne-
6 — (Rei nnoirea Bisericii) i ntruci t orice rei nnoire a Bisericii1 consta i n mod esential i ntr-o
fidelitate sporita fata de vocatia ei, acesta este, fara i ndoiala, motivul care explica miscarea catre
unitate. Biserica, i n cursul peregri-
124
narii sale, este chemata de Cristos la aceasta continua reforma de care ea are nevoie necontenit, i n
masura i n care este o institutie omeneasca si pami nteasca; asa i nci t, daca i n timp, ca urmare a i
mprejurarilor, anumite lucruri, fie i n moravuri, fie i n disciplina bisericeasca, fie chiar i n modul de
a formula doctrina - care trebuie distins cu grija de tezaurul credintei - au suferit deteriorari, trebuie
sa fie reasezate corect, la timpul potrivit. Aceasta rei nnoire are asadar o deosebita importanta
ecumenica. Diferitele forme ale vietii Bisericii, prin care se i nfaptuieste deja aceasta rei nnoire —
miscarea biblica si liturgica, vestirea Cuvi n-tului lui Dumnezeu si cateheza, apostolatul laicilor,
noile forme de viata calugareasca, spiritualitatea casatoriei, i nvatatura si activitatea Bisericii i n
domeniul social - trebuie socotite tot ati tea semne si chezasii pentru progresele viitoare ale
ecumenismului.
7 — (Convertirea inimii) Nu exista ecumenism adevarat fara convertire interioara, i ntr-adevar,
dorinta de unitate se naste si creste din rei nnoirea cugetului2, din lepadarea de sine si din revarsarea
libera a iubirii. Trebuie deci sa cerem de la Duhul Dumnezeiesc harul abnegatiei sincere, al
umilintei si bli nde-tii i n slujire, al generozitatii fratesti fata de semeni. „Drept aceea va rog fierbin-
te", spune Apostolul Neamurilor, „eu, cel i ntemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie dupa
chemarea cu care ati fost chemati, cu toata smerenia si bli ndetea, cu rabdare i ngaduindu-va unii pe
altii i n iubire, avi nd grija sa pastrati unitatea Duhului prin legatura pacii" (Efes. 4,l-3). Acest i
ndemn se
adreseaza mai ales acelora care au fost ridicati la Ordinele sacre i n vederea continuarii misiunii lai
Cristos care i ntre noi „nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji" (Mt. 20,28).
Si referitor la greselile i mpotriva unitatii este valabila marturia Sfi ntului Ioan: „Daca vom spune
ca nu avem pacat, i l facem mincinos (pe Dumnezeu) si Cuvi ntul Lui nu este i n noi" (l Io. 1,10).
Asadar, prin rugaciune smerita, cerem iertare de la Dumnezeu si de la fratii despartiti, precum si noi
iertam gresitilor nostri.
Sa-si aminteasca toti credinciosii ca vor promova si chiar vor i nfaptui cu ati t mai bine unirea
crestinilor cu ci t se vor stradui sa duca o viata mai autentic conforma cu Evanghelia. Cu ci t va fi
mai stri nsa comuniunea lor cu Tatal, Cuvi ntul si Duhul, cu ati t vor putea spori mai intim si mai
usor fraternitatea reciproca.
8 - (Unirea i n rugaciune) Convertirea inimii si sfintenia vietii, i mpreuna cu rugaciunile
individuale si publice pentru unirea crestinilor, trebuie socotite sufletul i ntregii miscari ecumenice
si pot fi numite pe drept cuvi nt „ecumenism spiritual".
Catolicii obisnuiesc sa rosteasca adesea i n comun acea rugaciune pentru unitatea Bisericii cu care
Mi ntuitorul i nsusi, i n ajunul mortii Sale, I-a rugat fierbinte pe Tatal: „Ca toti sa fie una" (Io.
17,21).
i n anumite i mprejurari speciale, cum si nt rugaciunile prevazute „pentru unitate" si i n i nti lnirile
ecumenice, este permisa sau chiar dorita asocierea i n rugaciune a catolicilor cu fratii despartiti.
Astfel de rugaciuni comune si nt fara i ndoiala un mijloc foarte eficace pentru
125
a cere harul unitatii si constituie o expresie autentica a legaturilor care i i unesc i nca pe catolici cu
fratii despartiti: „Unde si nt doi sau trei adunati i n numele Meu, acolo si nt si Eu i n mijlocul lor"
(Mt. 18,20).
Totusi nu este i ngaduit a considera comunicarea i n cele sfinte drept un mijloc ce trebuie folosit
fara discernami nt pentru restabilirea unitatii crestinilor. Aceasta comunicare depinde mai ales de
doua principii: semnificarea unitatii Bisericii si participarea la mijloacele harului. Semnificarea
unitatii i mpiedica i n majoritatea cazurilor aceasta comunicare. Uneori, pentru obtinerea harului, e
recomandabila, i n privinta modului concret de a actiona, tini nd seama de toate i mprejurarile de
timp, loc si persoane, va decide cu prudenta autoritatea episcopala locala, daca nu exista alte dis-
pozitii date de Conferinta episcopala, dupa statutele proprii, sau de Sfmtul Scaun.
9 — (Cunoasterea reciproca) Trebuie sa cunoastem sufletul fratilor despartiti, i n acest scop este
necesar studiul, care trebuie efectuat dupa adevar si cu bunavointa. Catolicii cu pregatire
corespunzatoare trebuie sa dobi ndeasca o cunoastere mai buna a doctrinei si a istoriei, a vietii
spirituale si liturgice, a psihologiei religioase si a culturii proprii fratilor despartiti. Pentru a obtine
acest rezultat, si nt de mare folos i ntrunirile cu participarea ambelor parti, mai ales pentru a discuta
probleme teologice, si i n care toti sa se comporte de la egal la egal, cu conditia ca aceia care
participa, sub privegherea epbcopilor, sa fie cu adevarat competenti. Dintr-un astfel de dia-
log va aparea mai limpede si adevarata situatie a Bisericii catolice. Pe aceasta cale va fi cunoscuta
mai bine gi ndirea fratilor despartiti iar credinta noastra le va fi prezentata i ntr-un mod mai
adecvat.
10 — (Formatia ecumenica)
Teologia si alte discipline, mai ales istoria, trebuie predate si sub aspect ecumenic, asa i nci t sa
raspunda ci t mai bine adevarului faptelor.
i ntr-adevar, este foarte important ca viitorii pastori si preoti sa posede o teologie formulata cu
exactitate i n acest mod, si nu i n termeni polemici, mai ales i n privinta relatiilor dintre fratii
despartiti si Biserica Catolica. Fiindca de formatia preotilor depinde i n cea mai mare masuta
educarea si formarea spirituala necesara a credinciosilor si a calugarilor.
De asemenea, catolicii angrenati i n operele misionare pe acelasi teritoriu cu alti crestini trebuie sa
cunoasca, mai ales astazi, problemele si roadele care, i n apostolatul lor, izvorasc din ecumenism.
11 - (Modul de a exprima si de a expune i nvatatura de credinta)
Modul si metoda de a exprima credinta catolica nu trebuie sa constituie i n nici un fel un obstacol i
n calea dialogului cu fratii. Trebuie neaparat sa fie exprimata clar i nvatatura integrala. Nimic nu
este mai strain ecumenismului deci t falsul irenism datorita caruia puritatea i nvataturii catolice este
stirbita si este i ntunecat sensul ei autentic si precis.
i n acelasi timp, credinta catolica trebuie explicata mai adi nc si mai corect i n felul si i n limbajul
care poate fi i ntr-adevar i nteles si de fratii despartiti.
Pe li nga aceasta, i n dialogul ecume-
126
nic, teologii catolici, rami ni nd credinciosi i nvataturii Bisericii, trebuie sa i nainteze i n cercetarea,
i mpreuna cu fratii despartiti, a misterelor divine, cu dragoste de adevar, cu iubire si cu umilinta, i n
compararea i nvataturilor sa nu uite ca exista o ordine sau „ierarhie" a adevarurilor i nvataturii
catolice, i n functie de legatura lor cu fundamentul credintei crestine. Astfel se va pregati calea pe
care cu totii, prin aceasta emulatie frateasca, vor fi i mpinsi spre o cunoastere mai profunda si o
manifestare mai limpede a nepatrunselor bogatii ale lui Cristos3.
12 - (Colaborarea cu fratii despartiti) In fata tuturor popoarelor, toti crestinii sa-si marturiseasca
credinta i n Dumnezeu Unul i ntreit, i n Fiul lui Dumnezeu i ntrupat, Mi ntuitorul si Domnul nostru
si, printr-un efort comun, i n respect rciproc, sa dea marturie pentru speranta noastra care nu i
nseala. Deoarece i n vremurile noastre se stabileste o colaborare larga pe plan social, toti oamenii
fara exceptie si nt chemati la aceasta lucrare
comuna, dar cu ati t mai mult aceia care cred i n Dumnezeu si mai ales toti crestinii, ca unii care si
nt i mpodobiti cu numele lui Cristos. Colaborarea tuturor crestinilor exprima i n mod viu unirea
existenta deja i ntre ei si pune mai deplin i n lumina chipul lui Cristos care slujeste. Aceasta
colaborare, instaurata deja i n multe tari, trebuie perfectionata nei ncetat — mai ales i n acele
regiuni i n care evolutia sociala sau tehnica e i n curs - fie determini nd respectul cuvenit pentru
demnitatea persoanei umane, fie lucri nd pentru binele pacii, fie urmarind aplicarea sociala a
Evangheliei, fie i n dezvoltarea, i n spirit crestin, a stiintelor si artelor, fie i n folosirea unor remedii
de orice fel i mpotriva neajunsurilor epocii noastre ca, de pilda, foametea si calamitatile,
analfabetismul si mizeria, lipsa de locuinta si distribuirea inechitabila a bunurilor. Prin aceasta
colaborare, toti cei care cred i n Cristos au posibilitatea de a i nvata usor cum se pot cunoaste mai
bine si pretui mai mult unii pe altii si cum se pregateste calea spre unitatea crestinilor.
CAPITOLUL III
BISERICI SI COMUNITATI BISERICESTI DESPARTITE DE
SCAUNUL APOSTOLIC ROMAN
13 - Ne i ndreptam privirea catre cele doua categorii principale de dezbinari care sfi sie haina fara
cusatura a lui Cristos.
Cele dinti i s-au petrecut i n Orient, fie prin contestarea formulelor dogmatice ale Conciliilor din
Efes si Chalcedon, fie,
mai ti rziu, prin ruperea comuniunii bisericesti dintre Patriarhatele orientale si Scaunul roman.
Celelalte au aparut dupa mai bine de patru secole i n Occident, de pe urma evenimentelor numite de
obicei Reforma. De atunci s-au despartit de Scaunul
127
roman mai multe comunitati nationale sau confesionale. Printre acelea i n care subzista partial
traditiile si structurile catolice un loc special i l ocupa Comunitatea anglicana.
Totusi aceste diverse comunitati despartite difera mult i ntre ele, nu numai datorita originii, locului
si timpului, ci mai ales prin natura si gravitatea problemelor privitoare la credinta si la structura
bisericeasca.
De aceea Conciliul, i n dorinta de a nu subestima conditiile diferite ale diverselor grupari crestine si
de a nu trece sub t icerc legaturile ce subzista i ntre ele i n c. \da despartirii, hotaraste sa prezinte ui
latoarele consideratii pentru realizare unei actiuni ecumenice prudente.
I. PRIVIRE ASUPRA BISERICILOR ORIENTALE
14 — (Caracterul si istoria Orientalilor) Timp de multe secole, Bisericile din Orient si din
Occident si-au urmat fiecare calea proprie, unite totusi i n comuniunea frateasca a credintei si a
vietii sacramentale, iar daca apareau i ntre ele nei ntelegeri i n privinta credintei sau a disciplinei,
Scaunul Roman le reglementa, i ntrunind consensul tuturor. Conciliul aminteste cu placere tuturor,
printre alte fapte de mare importanta, ca i n Orient exista Biserici particulare sau locale i n-
floritoare, printre care primul loc i l detin Bisericile patriarhale si dintre care multe se mi ndresc ca
au fost i ntemeiate chiar de catre Apostoli. De aceea la Orientali a existat si exista preocuparea si
grija deosebita de a pastra, i n comuniune de credinta si de iubire, acele rela-
tii fratesti care trebuie sa domneasca i ntre Bisericile locale, ca i ntre surori.
Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca Bisericile din Orient au de la origine un tezaur din care
Biserica Occidentului a luat multe elemente i n liturgic, i n traditia spirituala si i n domeniul juridic.
Nu trebuie subestimat faptul ca dogmele fundamentale ale credintei crestine, despre Treime si
despre Cuvi ntul lui Dumnezeu i ntrupat din Fecioara Maria, au fost definite i n Concilii ecumenice
tinute i n Orient. Pentru a pastra aceasta credinta, acele Biserici au suferit si continua sa sufere
multe.
Mostenirea transmisa de Apostoli a fost primita i n diferite forme si moduri ti, i nca de la i
nceputurile Bisericii, a fost dezvoltata diferit, si datorita mentalitatilor si conditiilor de viata
diferite. Toate acestea, pe li nga motivele externe, la care s-a adaugat lipsa de i ntelegere reciproca
si de caritate, au oferit prilejuri de despartire.
De aceea, Sfi ntul Conciliu i ndeamna pe toti, dar mai ales pe aceia care i si propun sa lucreze
pentru restabilirea doritei comuniuni depline i ntre Bisericile orientale si Biserica catolica, sa aiba i
n vedere cu grija aceasta conditie speciala a nasterii si cresterii Bisericilor din Orient si natura
relatiilor care existau i ntre ele si Scaunul Roman i nainte de despartire, si sa-si formeze o apreciere
corecta asupra acestor lucruri. Respectarea acestei recomandari va contribui foarte mult la reusita
dialogului pe care si-l propun.
15 - (Traditia liturgica si spirituala
a Orientalilor)
Se stie cu ce dragoste celebreaza crestinii
orientali oficiile liturgice, mai ales Euha-
128
ristia, izvor de viata pentru Biserica si chezasia gloriei viitoare, prin care credinciosii, uniti cu
Episcopul, ajung la Dumnezeu Tatal prin Fiul, Cuvi ntul care s-a i ntrupat, a patimit si a fost prea-
marit i n revarsarea Duhului Sfi nt, si intra i n comuniune cu Preasfi nta Treime, devenind „partasi
firii dumnezeiesti" (2 Pt. 1,4). Astfel, prin celebrarea Euharistiei Domnului i n fiecare dintre aceste
Biserici se zideste si creste Biserica lui Dumnezeu1, iar prin celebrarea aceluiasi mister se manifesta
comuniunea dintre ele.
i n acest cult liturgic, Orientalii preamaresc i n imnuri minunate pe Maria, pururea Fecioara, pe care
Conciliul ecumenic din Efes a proclamat-o i n mod solemn Preasfi nta Nascatoare de Dumnezeu, i
n vederea recunoasterii lui Cristos ca adevarat si propriu zis Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al Omului,
dupa Scripturi; de asemenea ei cinstesc pe multi sfinti, printre care pe Parintii Bisericii universale.
Intruci t aceste Biserici, desi despartite, au sacramente adevarate si, mai ales, i n puterea succesiunii
apostolice, au Preotia si Euharistia, prin care rami n foarte stri ns unite cu noi, o anumita comunica-
re i n cele sfinte este nu numai posibila, ci chiar de dorit, atunci ci nd exista i mprejurari favorabile,
si cu aprobarea autoritatii bisericesti.
Si i n Orient se gasesc comori ale traditiilor spirituale exprimate i n mod deosebit de monahism.
Intr-adevar, acolo, i nca din timpurile glorioase ale Sfintilor Parinti, a i nflorit spiritualitatea
monastica, ce s-a raspi ndit apoi i n Occident, devenind un izvor al organizarii calugaresti a latinilor
si, mai ti rziu, al rei nnoirii
acesteia, i n repetate ri nduri. Prin urmare, se recomanda calduros catolicilor sa se apropie mai des
de aceste bogatii spirituale ale Parintilor orientali, care i l i nalta pe omul i ntreg la contemplarea
misterelor divine.
Toata lumea trebuie sa stie ca este foarte important sa cunoasca, sa venereze, sa pastreze si sa
dezvolte ati t de bogatul patrimoniu liturgic si spiritual al Orientalilor, pentru a mentine fidel pli-
natatea Traditiei crestine si pentru a realiza i mpacarea dintre crestinii orientali si occidentali.
16 — (Disciplina proprie a Orientalilor) i nca din primele timpuri bisericile Orientului urmau
fiecare o disciplina proprie, aprobata de Sfintii Parinti si de Concilii chiar si ecumenice. Si deoarece
o anumita diversitate a uzantelor si obiceiurilor, dupa cum s-a amintit mai sus, nu se opune i n nici
un fel unitatii Bisericii, ba chiar i i sporeste frumusetea si contribuie mult la i mplinirea misiunii ei,
Conciliul, pentru a i nlatura orice i ndoiala, declara ca Bisericile din Orient, constiente de unitatea
necesara a i ntregii Biserici, au facultatea de a se conduce fiecare dupa disciplina proprie, ca fiind
mai adecvata firii credinciosilor si mai apta sa favorizeze binele sufletelor. Observarea desavi rsita a
acestui principiu traditional (care la drept vorbind nu s-a respectat i ntotdeauna) face parte dintre
conditiile prealabile absolut necesare pentru restabilirea unitatii.
17 — (Particularitatile Orientalilor i n formularea doctrinei)
Cele spuse mai sus despre legitima diversitate trebuie declarate si despre for-
129
tnularea teologica diversa a doctrinei, i ntr-adevar, i n cercetarea adevarului revelat au fost folosite,
i n Orient si i n Occident, metode si cai diferite pentru a cunoaste si exprima cele divine. Nu e de
mirare, asadar, ca unele aspecte ale misterului revelat si nt uneori mai bine sesizate si puse i ntr-o
lumina mai buna de unul deci t de celalalt, asa i nci t se poate spune i n astfel de cazuri ca formu-
larile teologice diferite nu arareori si nt complementare mai degraba deci t opuse, i n ceea ce
priveste traditiile teologice autentice ale orientalilor, trebuie sa recunoastem ca ele si nt minunat i
nradacinate i n Sfintele Scripturi, si nt cultivate si exprimate i n viata liturgica, si nt hranite de
traditia vie apostolica si de scrierile Sfintilor Parinti si ale autorilor spirituali din Orient si tind spre
o ori nduire corecta a vietii si chiar la contemplarea deplina a adevarului crestin.
Multumind lui Dumnezeu ca multi orientali, fii ai Bisericii catolice, care pastreaza acest patrimoniu
si doresc sa-i traiasca i ntr-o mai mare puritate si plinatate, traiesc deja i n deplina comuniune cu
fratii care cultiva traditia occidentala, Sfi ntul Conciliu declara ca tot acest patrimoniu spiritual si
liturgic, disciplinar si teologic, i n diferitele lui traditii, apartine deplinei catolicitati si apostolicitati
a Bisericii.
— (Concluzie)
Dupa ce a examinat cu atentie toate acestea, Conciliul rei nnoieste cele declarate de Conciliile
anterioare precum si de Pontifii Romani si anume ca, pentru a reface sau a pastra comuniunea si
unitatea, trebuie „sa nu se impuna nici o alta povara deci t cele necesare 1; (Fapte,
15,28). El doreste mult ca de acum i nainte toate eforturile i n diferitele institutii si forme ale vietii
Bisericii, sa tinda la realizarea treptata a unitatii, mai ales prin rugaciune si prin dialogul fratesc
referitor la doctrina si la necesitatile mai urgente ale i ndatoririi pastorale din timpurile noastre.
Conciliul recomanda, de asemenea, pastorilor si credinciosilor Bisericii catolice relatiile cu aceia
care nu-si mai duc viata i n Orient, ci departe de patrie, pentru a dezvolta colaborarea frateasca cu
ei i n spiritul caritatii si elimi-ni nd orice duh de rivalitate si nei ntelegere. Daca aceasta opera va fi
promovata din tot sufletul, Sfi ntul Conciliu spera ca, surpi ndu-se peretele ce desparte Biserica
Occidentala de cea Orientala, se va ajunge pi na la urma la un singur lacas i ntarit pe Piatra
Unghiulara, Cristos Isus, care va face din cele doua una2.
II. BISERICI SI COMUNITATI
BISERICESTI DESPARTITE DE
SCAUNUL APOSTOLIC I N
OCCIDENT
19 — (Conditia acestor comunitati) Bisericile si comunitatile bisericesti care s-au separat de
Scaunul Apostolic Roman, fie i n perioada marii crize i ncepute i n Occident i nca de la sfirsitul
Evului Mediu, fie mai ti rziu, rami n unite cu Biserica catolica printr-o afinitate si legatura
deosebita ce se datoreaza vietii i ndelungate duse de poporul crestin i n secolele anterioare, i n
comuniune bisericeasca.
Deoarece aceste Biserici si Comunitati bisericesti se deosebesc mult nu" numai de noi, ci si i ntre
ele, datorita diver-
» Conciliul Ecumenic Vatican II.

130
sitattii de origine, de i nvatatura si de viata spirituala, este foarte greu sa fie descrise cu precizie,
lucru pe care nici nu i l intentionam aici.
Desi miscarea ecumenica si dorinta de pace cu Biserica catolica nu s-au impus i nca pretutindeni,
avem totusi speranta ca simtul ecumenic si aprecierea reciproca se vor dezvolta, treptat, i n toti.
Trebuie, totusi, sa recunoastem ca i ntre aceste Biserici si Comunitati, pe de o parte, si Biserica
catolica, pe de alta parte, exista diferente importante, nu numai de natura istorica, sociologica,
psihologica si culturala, ci i n primul ri nd de interpretare a adevarului revelat. Pentru ca dialogul
ecumenic sa poata fi stabilit i n ciuda acestor diferente, i n cele ce urmeaza vrem sa subliniem
anumite puncte care pot si trebuie sa constituie o baza si un imbold pentru acest dialog.
20 - (Credinta i n Cristos) Ne referim i n primul ri nd la acei crestini care i l marturisesc deschis pe
Isus Cristos ca Dumnezeu si Domn si unic Mijlocitor i ntre Dumnezeu si oameni, spre slava
unicului Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfi nt. Stim, desigur, ca nu si nt mici diferentele fata de i
nvatatura Bisericii catolice chiar si despre Cristos, Cuvi ntul lui Dumnezeu i ntrupat si despre
Opera Rascumpararii si, de aici, despre misterul si misiunea Bisericii si despre rolul Mariei i n
opera mi ntuirii. Ne bucuram totusi vazi nd ca fratii despartiti se apropie de Cristos ca de izvorul si
centrul comuniunii ecleziale. Cuprinsi de dorinta de a se uni cu Cristos, ei si nt determinati din ce i
n ce mai mult sa caute unitatea si sa dea pretutindeni
marturie pentru credinta lor i naintea neamurilor.
21 - (Studiul Sfintei Scripturi) Iubirea si veneratia fata de Sfinta Scriptura, pentru care au aproape
un cult, i i duc pe fratii nostri la studierea statornica si si rguincioasa a Textului sacru: caci
Evanghelia „este puterea lui Dumnezeu pentru mi ntuirea fiecarui om care crede, a iudeului mai i
nti i si apoi a grecului" (Rom. 1,16).
i nvoci ndu-L pe Duhul Sfi nt, ei i l cauta i n Sfi nta Scriptura pe Dumnezeu ca pe Acela care le
vorbeste i n Cristos prevestit de profeti, Cuvi ntul lui Dumnezeu i ntrupat pentru noi. i n ea
contempla viata lui Cristos precum si ceea ce Divinul i nvatator a i nvatat si a faptuit spre mi
ntuirea oamenilor, i ndeosebi misterele mortii si i nvierii Lui.
Dar atunci ci nd crestinii despartiti de noi afirma autoritatea divina a Cartilor Sfinte, ei gi ndesc
diferit fata de noi - si unii fata de altii - despre relatia dintre Scriptura si Biserica unde, conform cre-
dintei catolice, magisteriul autentic detine un loc deosebit i n explicarea si predi-carea cuvi ntului
scris al lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, Sfi nta Scriptua constituie, i n cadrul dialogului, un instrument de mare valoare i n
mi na puternica a lui Dumnezeu, pentru a se ajunge la acea unitate pe care Mi ntuitorul o ofera
tuturor oamenilor.
22 — (Viata sacramentala) Prin sacramentul Botezului, atunci ci nd este conferit i n mod valid,
dupa ori ndui-rea Domnului, si este primit cu dispozitia sufleteasca ceruta, omul este realmente
incorporat lui Cristos rastignit si glo-
131
rificat si este regenerat spre a participa la viata divina, dupa Cuvi ntul Apostolului: „Inmormi ntati
fiind i mpreuna cu El prin Botez, i mpreuna cu El ati si i nviat prin credinta i n lucrarea lui
Dumnezeu care I-a sculat pe El din morti" (Col. 2,12)3.
Asadar Botezul constituie legatura sacramentala a unitatii existente i ntre toti aceia care au fost
regenerati prin el. Totusi Botezul este, i n sine, numai un i nceput si un punct de plecare, deoarece
este i ndreptat i n i ntregime spre dobi ndi-rea plinatatii vietii i n Cristos. Deci Botezul este conferit
i n vederea profesiunii integrale de credinta, i n vederea incorporarii integrale i n economia nii
ntuirii, dupa cum a voit-o Cristos i nsusi si, i n sfi rsit, i n vederea inserarii integrale i n comuniunea
euharistica.
Comunitatile bisericesti despartite de noi, desi si nt lipsite de unitatea deplina cu noi, izvorita din
Botez, si desi, dupa credinta noastra, mai ales din cauza lipsei sacramentului Preotiei, nu au pastrat
substanta autentica si integrala a Misterului euharistie, totusi, amintind la Cina Sfi nta moartea si i
nvierea Domnului, ele marturisesc ca arata viata de comuniune cu Cristos si asteapta venirea Lui i n
slava. De aceea i nvatatura despre Cina Domnului, celelalte sacramente, cultul si slujirile i n
Biserica, trebuie sa constituie obiectul dialogului.
23 - (yiata i n Cristos) Trairea crestina a acestor frati este hranita de credinta i n Cristos si este
sporita de harul Botezului si de ascultarea Cuvi n-tului lui Dumnezeu. Ea se manifesta i n.
rugaciunea individuala, i n meditarea Scripturii, i n viata de familie crestina, i n
cultul adus de comunitatea adunata spre lauda lui Dumnezeu. De altfel, cultul lor cuprinde adesea
elemente importante din vechea liturgic comuna.
Credinta i n Cristos produce roade de preamarire si de multumire pentru binefacerile primite de la
Dumnezeu. La aceasta se adauga un viu simt al dreptatii si caritatea sincera fata de aproapele.
Aceasta credinta activa a determinat chiar crearea multor institutii pentru usurarea mizeriei
spirituale si trupesti, pentru educarea tineretului, pentru umanizarea conditiilor sociale de viata,
pentru stabilirea pacii universale.
Chiar daca multi dintre crestini nu i nteleg i ntotdeauna, i n domeniul moral, Evanghelia la fel cu
catolicii si nici nu admit aceleasi solutii pentru problemele cele mai dificile ale societatii de azi, to-
tusi ei vor, ca si noi, sa adere la cuvantul lui Cristos ca la izvorul virtutii crestine si sa asculte de
porunca apostolica: „Orice faceti, cu Cuvi ntul sau cu fapta, toate sa le faceti i n numele Domnului
Isus Cristos, multumind prin El lui Dumnezeu Tatal" (Col. 3,17). De aici poate i ncepe dialogul
ecumenic despre aplicarea morala a Evangheliei.
CONCLUZIE
24 — Astfel, dupa ce am expus pe scurt conditiile i n care trebuie exercitata actiunea ecumenica si
principiile dupa care trebuie sa se conduca, ne i ndreptam cu i ncredere privirea spre viitor.
Conciliul i i i ndeamna pe credinciosi sa evite orice usuratate sau zel imprudent,, care ar putea
dauna progresului unitatii. Intr-adevar, actiunea lor ecumenica nu poate
132
fi deci t deplin si sincer catolica, adica fidela adevarului pe care l-am primit de la Apostoli si de la
Parinti si conforma credintei pe care Biserica catolica a mar-turisit-o i ntotdeauna, si i n acelasi
timp aceasta actiune trebuie sa tinda spre plinatatea i n care Domnul vrea ca Trupul Sau sa creasca
de-a lungul veacurilor.
Conciliul doreste staruitor ca initiativele fiilor Bisericii catolice sa mearga mi na i n mina cu
initiativele fratilor despartiti, fara a se pune vreun obstacol i n calea Providentei si cu deschidere
totala fata de inspiratiile viitoare ale Duhului Sfi nt. Pe li nga aceasta, Conciliul declara ca este
constient de faptul ca nazuinta sfi nta de a-i i mpaca pe toti crestinii i n unitatea Bisericii lui Cristos,
una si unica, depaseste puterile si capacitatea omu-
lui. De aceea el i si pune i ntreaga speranta i n rugaciunea lui Cristos pentru Biserica, i n iubirea
Tatalui fata de noi, i n puterea Duhului Sfi nt. „Iar speranta nu i nseala pentru ca iubirea lui
Dumnezeu s-a revarsat i n inimile noastre prin Duhul Sfi nt ce ne-a fost dat" (Rom. 5,5).
Toate cele stabilite In acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decre-
tam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 21 noiembrie 1964 Eu. PAUL, Episcop al Bisericii Catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE SI CAPITOLUL I
1
Cf. l Cor. 1,13.
2
Cf. l Io 4,9; Col. 1,18-20; Io. 11,52.
3
Cf. Io. 13,34.
4
Cf. Io. 16,7.
'Cf. l Cor. 12, 4-11.
6
Cf. Mt 28,18-20, coli. Io 20,21-23.
7
Cf. Mt 16,19, coli. Mt 18,18.
8
Cf. Le 22,32. 9Cf. Io 21,15-17.
10
Cf. Efes, 2,20.
" Cf. l Pt 2,25; Conc. Vat. I, Sess. IV (1870),
Const. Pastor Aeternus: Coli. Lac. 7,482 a. 12 Cf. h 11,10-112. '•'Cf. Efes 2,17-18, coli. Mc 16,15. l4Cf. l Pt 1,3-
9. "Cf. l Cor 11,18-19; Gal 1,6-9; l Io
2,18-19-16 Cf. l Cor 1,11 ss; 11,22.
I7
Cf. Conc. Florentinum,.Sess. VIII (1439), Decretum Exultate Deo: Mansi 31,1055 A. •l8Cf. Sf. Augustin, In
Ps. 32, Enarr. H, 29; PL 36,299.
19
Cf. Conc. Lateranense IV (1215), Consti-tutio IV: Mansi 22,990; Conc. Lugdunen-se II (1274), Professio
fidei Michaelis Palae-ologi: Mansi 24,71 E; Conc. Florentinum, Sess. VI (1439), Defmitio Laetentur caeli:
Mansi 31,1026 E.
20
Cf. lac 1,4; Rom 12,l-2.
21
Cf. 2 Cor 4,10; Fii 2,5-8.
22
Cf. Efes 5,27. CAPITOLUL II
'Cf. Conc. Lateran. V. Sess. XII (1517), Constitutio Constituit: Mansi 32,988 B-C.
2
Cf. Efes. 4,23.
3
Cf. Efes 3,8.
133
CAPITOLUL III - Cf. Conc. Florentinum, Sess. VI (1439),
1
Cf. S. /oannes Chrysostomus, In Ioannem Definitie Laetentur caeli: Mansi 31,1026 E.
Homelia XLVI, PG. 59,260-262. ' Cf. Rom 6,4.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 119 I. - PRIVIRE ASUPRA BISERI-
CAPITOLUL I: PRINCIPIILE CA- CILOR ORIENTALE ............ 127
TOLICE ALE ECUMENISMULUI . 119 II. - BISERICI SI COMUNITATI CAPITOLUL II:
EXERCITAREA BISERICESTI DESPARTITE DE
ECUMENISMULUI .............. 123 SCAUNUL APOSTOLIC I N OCCI-
CAPITOLUL III: BISERICI SI CO- DENT .......................... 129
MUNITATI BISERICESTI DES- NOTE .......................... 132
PARTITE DE SCAUNUL APOSTOLIC ROMAN . . 126

Decret privind misiunea

pastorala
a episcopilor in
Biserica
(„CHRISTUS DOMINUS")
PAUL, EPISCOP, SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU,
I MPREUNA cu PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
28 octombrie 1965

137
INTRODUCERE
1 - CRISTOS DOMNUL, Fiul Dumnezeului celui viu, venit sa mi ntuiasca pe poporul Sau de
pacate1 si sa sfinteasca pe toti oamenii, dupa cum El i nsusi a fost trimis de Tatal tot astfel i-a trimis
si El pe Apostolii Sai2, pe care i-a sfintit daru-indu-le pe Duhul Sfi nt, ca si ei sa-L preamareasca pe
Tatal pe pami nt si sa-i duca pe oameni la mi ntuire „spre zidirea Trupului lui Cristos" (Efes. 4,12),
care este Biserica.
2 — (Papa si episcopii perpetueaza lucrarea lui Cristos)
i n aceasta Biserica a lui Cristos, Pontiful roman, ca urmas al lui Petru, caruia Cristos i-a i
ncredintat misiunea de a paste oile si mieii Sai, se bucura, din ori ndu-ire divina, de putere suprema,
deplina, nemijlocita si universala i n ceea ce priveste grija pentru mi ntuirea vesnica a oamenilor.
De aceea, ca Pastor al tuturor credinciosilor, avi nd misiunea sa asigure binele comun al Bisericii
universale si binele fiecarei Biserici i n parte, detine asupra tuturor Bisericilor primatul puterii
legate de oficiu (potestas ordinaria).
Si episcopii, ri nduiti de Duhul Sfi nt, si nt urmasii Apostolilor ca pastori sufletesti3 si, i mpreuna cu
Supremul Pontif si sub autoritatea lui, au misiunea sa perpetueze lucrarea lui Cristos, Pastorul
vesnic4, i ntr-adevar, Cristos a dat Apostolilor si urmasilor acestora porunca si puterea de a i nvata
toate neamurile, de a-i sfinti pe oameni i ntru adevar si de a-i pastori. Asadar episcopii, prin Duhul
Sfi nt ce le-a fost dat, au fost constituiti adevaratii si autenticii i nvatatori ai credintei, Pontifi si
Pastori5.
3 — Aceasta i ndatorire episcopala, primita prin consacrarea episcopala6, Episcopii, partasi la grija
pentru toate Bisericile, o exercita i n comuniune cu Supremul Pontif si sub autoritatea lui, i n tot
ceea ce tine de magisteriu si de ci rmuire, uniti cu totii i ntr-un Colegiu sau Corp pentru cele ce
privesc i ntreaga Biserica a lui Dumnezeu.
Fiecare episcop i n parte i si exercita aceasta i ndatorire fata de partea din Turma Domnului care i-a
fost i ncredintata, i ngrijindu-se fiecare de Biserica particulara ce i-a fost data spre pastorire sau,
uneori, mai multi episcopi i ngrijindu-se i mpreuna de anumite necesitati comune mai multor
Biserici.
De aceea Sfintul Conciliu, tini nd seama si de conditiile societatii umane care i n zilele noastre este
i n drum spre o noua ordine a lucrurilor7 si voind sa determine mai precis i ndatorirea pastorala a
Episcopilor, stabileste cele ce urmeaza.
138
CAPITOLUL I
EPISCOPII SI BISERICA UNIVERSALA
I - ROLUL EPISCOPILOR FATA DE BISERICA UNIVERSALA
4 - (Puterea Colegiului Episcopal) Episcopii, i n puterea consacrarii sacramentale si i n
comuniune ierarhica cu Capul si cu membrii Colegiului, si nt constituiti membri ai Corpului
episcopal1. „Ordinul episcopilor, care succede, i n magisteriu si i n conducerea pastorala,
Colegiului Apostolilor, sau, mai exact, i n care Corpul apostolic se perpetueaza nei ntrerupt,
este de asemenea, i mpreuna cu Capul sau, Pontiful roman, si niciodata fara acest Cap,
subiectul supremei si deplinei puteri asupra i ntregii Biserici, putere care nu poate fi exercitata
deci t cu consimtami ntul Pontifului roman"2.
Aceasta putere „este exercitata solemn i n Conciliul ecumenic"3. De aceea, Conciliul declara
ca toti episcopii, i n calitate de membri ai Colegiului episcopal, au dreptul sa participe la
Conciliul ecumenic.
„Aceeasi putere colegiala poate fi exercitata i mpreuna cu Papa de episcopii aflati i n lumea i
ntreaga, cu conditia sa fie chemati la o actiune colegiala de catre Capul Colegiului, sau cel
putin cu conditia ca acesta sa aprobe sau sa accepte liber actiunea comuna a episcopilor ras-pi
nditi pe tot pami ntul, asa i nci t sa fie vorba de un adevarat act colegial"4.
5 — (Sinodul Episcopilor)
Episcopii alesi din diferitele regiuni ale lumii, i n modurile si dupa normele sta-
bilite sau urmi nd a fi stabilite de Pontiful roman, ofera Pastorului suprem al Bisericii o
colaborare mai eficace i n cadrul unui Consiliu numit Sinodul Episcopilor5; acesta, actioni nd i
n numele i ntregului Episcopat catolic, arata i n acelasi timp ca toti episcopii iau parte, i n
comuniune ierarhica, la grija fata de i ntreaga Biserica6.
6 - (Episcopii - partasi la grija pentru Biserica i ntreaga)
Ca urmasi legitimi ai Apostolilor si membri ai Colegiului episcopal, episcopii sa se stie mereu
uniti i ntre ei si sa se arate preocupati de toate Bisericile, de vreme ce, din ori nduirea lui
Dumnezeu si i n virtutea i ndatoririi apostolice, fiecare dintre ei este, i mpreuna cu ceilalti
episcopi, raspunzator pentru Biserica7, i n mod deosebit sa fie preocupati de acele regiuni ale
globului unde Cuvi ntul lui Dumnezeu nu a fost i nca vestit sau unde, mai ales din cauza
numarului mic de preoti, credinciosii se afla i n primejdia de a se i ndeparta de poruncile vietii
crestine si chiar de a-si pierde credinta. Sa i si dea asadar toata osteneala pentru ca operele de
evanghelizare si de apostolat sa fie sustinute si promovate cu zel de catre credinciosi. Pe li nga
aceasta, sa se i ngrijeasca de pregatirea unor slujitori ai altarului si a unor auxiliari capabili, ati
t calugari ci t si laici, pentru misiuni si pentru tarile cu prea putini preoti. Sa aiba grija si ca, i n
masura posibilului, unii dintre preotii lor sa mearga i n teri-
m
toriile de misiuni sau i n diecezele amintite, pentru a-si exercita acolo slujirea sacra, definitiv sau
cel putin pentru o anumita perioada.
i n afara de aceasta, episcopii sa nu uite ca si i n folosirea bunurilor bisericesti trebuie sa tina seama
nu numai de necesitatile diecezei lor, ci si de ale altor Biserici particulare, caci si acestea si nt parti
ale Bisericii unice a lui Cristos. In sfi rsit, sa se i ngrijeasca, dupa puteri, sa sprijine alte dieceze sau
regiuni care sufera de pe urma unor calamitati.
7 — (Solicitudine fata de episcopii persecutati)
Mai presus de toate sa i mbratiseze cu suflet fratesc pe acei episcopi care, pentru numeje lui Cristos,
sufera calomnii si prigoana, si nt tinuti i n i nchisori sau i mpiedicati sa-si exercite slujirea; sa arate
fata de ei o grija autentica si activa pentru ca suferintele acestora sa fie i ndulcite si usurate prin
rugaciunea si actiunea confratilor.
II - EPISCOPII SI SCAUNUL APOSTOLIC
8 — (Puterea episcopilor i n dieceza proprie)
a) Episcopii, ca urmasi ai Apostolilor, au per se, i n diecezele i ncredintate lor, i ntreaga putere
legata de oficiu (potestas ordinaria), proprie si nemijlocita, care este necesara pentru exercitarea i
ndatoririi lor pastorale, rami ni nd i n vigoare totdeauna si i n toate puterea pe care Pontiful roman o
are i n virtutea misiunii sale de a rezerva anumite probleme pentru sine sau pentru alta Autoritate.
139
b) Fiecare episcop diecezan are facultatea de a dispensa de la legea generala a Bisericii, i n caz
particular, pe credinciosii asupra carora i si exercita autoritatea dupa normele canonice, ori de ci te
ori considera ca aceasta este spre binele lor spiritual, i n afara chestiunilor pe care Autoritatea
suprema a Bisericii le-a rezervat i n mod special.
9 - (Dicasterele Curiei romane)
i n exercitarea puterii sale supreme, depline si nemijlocite asupra i ntregii Biserici, Pontiful roman
se slujeste de Dicasterele Curiei romane; asadar acestea i si i ndeplinesc i ndatorirea i n numele si
sub autoritatea lui, pentru binele Bisericilor si i n slujba Pastorilor.
Parintii Sfintului Conciliu i si exprima i nsa dorinta ca aceste Dicastere, care, fara i ndoiala, au adus
un ajutor pretios Pontifului roman si Pastorilor Bisericii, sa fie supuse unei noi organizari mai
adaptate la necesitatile timpului, ale regiunilor si Riturilor, mai ales i n privinta numarului,
denumirii, competentelor, metodelor de lucru si coordonarii activitatii lor8. Parintii doresc de
asemenea ca, avi nd i n vedere i ndatorirea pastorala proprie a episcopilor, sa fie determinat mai
clar rolul Reprezentantilor Pontifului roman.
10 — (Membrii Dicasterelor)
Pe li nga aceasta, deoarece Dicasterele au fost constituite pentru binele Bisericii universale, este de
dorit ca membrii lor, oficialii si consultorii, precum si Reprezentantii Pontifului roman sa fie, pe ci t
posibil, alesi i n mai larga masura din regiuni diferite ale Bisericii, asa i nci t birourile sau organele
centrale ale Bise-
140
ricii catolice sa prezinte un caracter cu adevarat universal.
Este de dorit si ca, printre membrii Dicasterelor, sa fie cooptati si ci tiva epis-copi, mai ales
diecezani, care sa-i poata prezenta mai complet Supremului Pontif mentalitatea, dorintele si
necesitatile tuturor Bisericilor.
i n sfirsit, Parintii conciliari socotesc ca este foarte util ca aceste Dicastere sa ia mai mult i n seama
parerile laicilor care se disting prin virtute, stiinta si experienta, astfel i nci t si acestia sa aiba un rol
corespunzator i n viata Bisericii.
Capitolul II
EPISCOPII SI BISERICILE PARTICULARE
I. EPISCOPII DIECEZANI
11 — (Notiunea de dieceza si rolul episcopilor i n dieceza lor) Dieceza este o parte din Poporul lui
Dumnezeu, i ncredintata pastoririi unui Episcop ajutat de preotii sai, astfel i nci t, adunata i n jurul
Pastorului ei si unita de el prin Evanghelie si Euharistie i n Duhul Sfi nt, constituie o Biserica
particulara i n care este realmente prezenta si actioneaza Biserica lui Cristos, una, sfi nta, catolica si
apostolica.
Fiecare Episcop caruia i i este i ncredintata grija unei Biserici particulare i si paste Turma i n
numele Domnului, ca Pastor propriu si nemijlocit al ei, cu putere legata de consacrare (ordinarius),
sub autoritatea Supremului Pontif, exerciti n-du-si fata de aceasta Turma i ndatorirea de a i nvata,
de a sfinti si de a conduce. El trebuie sa recunoasca i nsa drepturile legitime ale Patriarhilor sau ale
altor Autoritati ierarhice1.
Episcopii sa faca toate eforturile pentru a-si i ndeplini i ndatorirea apostolica,
fiind martori ai lui Cristos i n fata tuturor oamenilor, avi nd grija nu numai de aceia care deja II
urmeaza pe Pastorul cel mare, ci dedici ndu-se cu tot'sufletul si acelora care s-au i ndepartat i n
vreun fel de calea adevarului sau nu cunosc Evanghelia si i ndurarea mi ntuitoare a lui Cristos, pi na
ci nd, i n cele din urma, toti vor umbla „i n toata bunatatea si dreptatea si i n tot adevarul" (Efes.
5,9)
12 — (i ndatorirea de a i nvata) i n exercitarea i ndatoririi lor de a i nvata, Episcopii sa vesteasca
oamenilor Evanghelia lui Cristos - aceasta fiind cea mai de seama dintre i ndatoririle lor 2 — si, i n
puterea Duhului, sa-i cheme la credinta sau sa-i i ntareasca i n credinta vie; sa le puna i n fata i
ntregul mister al lui Cristos si anume acele adevaruri a caror necunoastere i nseamna necunoasterea
lui Cristos i nsusi si, de asemenea, calea revelata de sus, care trebuie urmata spre slava lui
Dumnezeu si, prin aceasta, spre do-bi ndirea fericirii vesnice 3.
Sa le arate oamenilor si ca i nsesi reali-
tatile pami ntesti si institutiile omenesti, dupa planul lui Dumnezeu Creatorul, si nt ri nduite spre mi
ntuirea oamenilor si de aceea pot contribui mult la zidirea Trupului lui Cristos.
Sa-i i nvete, asadar, potrivit i nvataturii Bisericii, de ce pretuire trebuie sa se bucure persoana
umana, libertatea ei si i nsasi viata trupului; familia, unitatea si stabilitatea ei, procrearea si
educarea copiilor ; societatea civila cu legile si profesiile ei; munca si timpul liber, artele si
inventiile tehnice; saracia si belsugul, i n sfi rsit, sa le arate principiile de rezolvare a problemelor
ati t de grave privind posedarea, sporirea si dreapta distribuire a bunurilor materiale, pacea si
razboiul, convietuirea frateasca a tuturor pop'oa-relor4.
13 — Episcopii trebuie asadar sa expuna i nvatatura crestina i ntr-un mod adecvat necesitatilor
timpului, adica raspun-zi nd dificultatilor si problemelor care i i apasa si i i nelinistesc cel mai mult
pe oameni; i n acelasi timp ei trebuie sa vegheze asupra acestei i nvataturi, edu-ci ndu-i si pe
credinciosi sa o apere si sa o propage, i n transmiterea ei sa dovedeasca grija materna a Bisericii
fata de toti oamenii, ati t credinciosi ci t si necredinciosi, si sa acorde o atentie deosebita celor
saraci si slabi la care Domnul i-a trimis sa le binevesteasca.
i ntruci t i i este inerent Bisericii sa stabileasca un dialog cu societatea umana i n mijlocul careia
traieste5, este i n primul ri nd o i ndatorire a Episcopilor sa se apropie de oameni, sa caute si sa
promoveze dialogul cu ei. Acest dialog de mi n-tuire, pentru a putea uni i ntotdeauna adevarul si
caritatea, inteligenta si iubi-
141
rea, trebuie sa se remarce ati t prin claritatea limbajului, ci t si prin umilinta si bunatate, precum si
prin cuvenita prudenta i mbinata totusi cu i ncrederea care, favorizi nd prietenia, uneste i n mod fi-
resc sufletele6.
Pentru a vesti i nvatatura crestina, Episcopii sa recurga la mijloacele variate existente i n lumea de
azi: i n primul ri nd la predicare si la instruirea catehetica, mijloace care detin i n continuare primul
loc, dar si la expunerea doctrinei i n scoli si universitati, i n conferinte si i ntruniri de tot felul si, i n
sfirsit, la raspi ndirea ei prin declaratii publice facute cu ocazia anumitor evenimente, prin presa si
prin diferitele mijloace de comunicare sociala, a caror utilizare este absolut necesara pentru a vesti
Evanghelia lui Cristos7.
14-Episcopii *sa vegheze ca instruirea catehetica, al carei scop este de a face credinta oamenilor
vie, constienta si activa, luminata prin i nvatatura, sa fie transmisa cu deosebita grija ati t copiilor si
adolescentilor, ci t si tinerilor si chiar adultilor, i n transmiterea ei sa se pastreze o ordine adecvata
si o metoda corespunzatoare nu numai materiei de parcurs, ci si firii, capacitatii, vi rstei si
conditiilor de viata ale ascultatorilor; aceasta i nvatatura sa se bazeze pe Sfinta Scriptura, pe
Traditie, pe Liturgie, pe Magisteriul si pe viata Bisericii. Pe li nga aceasta, Episcopii sa aiba grija ca
toti catehetii sa fie bine pregatiti pentru sarcina lor: sa cunoasca i n profunzime i nvatatura Bisericii
si sa-si i nsuseasca, i n teorie si practica, legile psihologiei si disciplinele pedagogice.
Episcopii sa se straduiasca sa restabi-
142
leasca sau sa organizeze i n mod mai adecvat si instruirea catehumenilor adulti.
15 — (i ndatorirea de a sfinti) i n exercitarea i ndatoririi lor de a sfinti, Episcopii sa nu uite ca au fost
alesi dintre oameni si au fost ri nduiti pentru oameni i n cele ale lui Dumnezeu, ca sa aduca daruri si
jertfe pentru pacate. Intr-adevar, Episcopii se bucura de plinatatea sacramentului Preotiei si de ei depind,
i n exercitarea puterii lor, ati t preotii, care au fost si ei consacrati ca preoti ai Noului Testament pentru a
fi colaboratori i ntelepti ai Ordinului episcopal, ci t si diaconii care, sfintiti spre slujire, servesc Poporului
lui Dumnezeu i n comuniune cu Episcopul si cu preotimea lui. De aceea episcopii si nt principalii i
mparti-tori ai Tainelor lui Dumnezeu precum si conducatorii, promotorii si pastratorii i ntregii vieti
liturgice i n Biserica i ncredintata lor8.
Episcopii trebuie asadar sa faca toate eforturile pentru ca toti credinciosii, prin Euharistie, sa cunoasca si
sa traiasca mai profund Misterul pascal, asa i nci t sa formeze un singur Trup bine i nchegat i n unitatea
iubirii lui Cristos9; „staruind i n rugaciune si i n slujirea cuvi ntului" (Fapte 6,4), Episcopii sa nu
precupeteasca nici o stradanie pentru ca toti cei i ncredintati grijii lor sa fie un singur suflet i n
rugaciune10 si, prin primirea sacramentelor, sa creasca i n har si sa fie martori credinciosi ai Domnului.
Avi nd misiunea sa i ndrume la desa-vi rsire, Episcopii se vor stradui sa i i faca sa i nainteze i n sfintenie
pe clericii lor, pe calugari si pe laici, dupa chemarea individuala a fiecaruia11, amintindu-si si de datoria
pe care o au de a oferi exemplu
de sfintenie prin iubire, umilinta si simplitatea vietii. Sa sfinteasca astfel Bisericile i ncredintate lor, i nci
t sa straluceasca deplin i n ele simtul Bisericii universale a lui Cristos. In acest spirit sa favorizeze ci t
mai mult vocatiile preotesti si calugaresti si i n mod deosebit pe cele misiona-

16 - (i ndatorirea de a conduce ca Pastori sufletesti)

i n i ndeplinirea i ndatoririi lor de Parinti si Pastori, episcopii sa fie i n mijlocul poporului lor ca unii care
slujesc12, pastori buni care i si cunosc oile si pe care ele i i cunosc, adevarati parinti care se remarca prin
spiritul lor de iubire si devotament fata de toti si autoritatii carora - autoritate primita de Sus - toti se
supun cu drag. Ei sa adune si sa educe i ntreaga familie a Turmei lor astfel i nci t toti, constienti de i
ndatoririle lor, sa traiasca si lucreze i n comuniunea caritatii.
Pentru a putea realiza acestea, Episcopii, „gata pentru tot lucrul bun" (2 Tim. 2,21) si „i nduri nd toate
pentru cei alesi" (2 Tim. 2,10) trebuie sa-si ori nduiasca astfel viata i nci t sa corespunda necesitatilor
timpului.
Episcopii sa-i i nconjoare i ntotdeauna cu o dragoste deosebita pe preoti, i ntru-ci t acestia i si asuma o
parte din i ndatoririle si preocuparile lor si se dedica acestora i n viata de fiecare zi cu ati ta ri vna; sa-i
considere fii si prieteni13, si deci sa fie dispusi sa-i asculte, sa aiba cu ei relatii bazate pe i ncredere,
promovi nd i n acest fel pastorala de ansamblu a i ntregii dieceze.
Sa poarte grija de starea spirituala, intelectuala si materiala a preotilor lor pentru ca acestia sa poata duce
o viata

sfinta si evlavioasa si'sa-si poata i ndeplini slujirea cu fidelitate si rodnicie, i n acest scop, sa i ncurajeze
mijloacele institutio-nalizate si sa organizeze i ntruniri speciale pentru a da prilej preotilor sa se i ntal-
neasca din ci nd i n ci nd, fie pentru exercitii spirituale mai i ndelungate spre rei nnoirea vietii, fie pentru
aprofundarea disciplinelor bisericesti, mai ales a Sfintei Scripturi si a teologiei, a problemelor sociale mai
importante precum si a noilor metode de activitate pastorala. Episcopii trebuie sa-i i nconjoare cu o com-
patimire activa pe preotii care se afla, iatr-un fel sau altul, i n primejdie sau au i 'zut i n vreo greseala.
Pentru a se putea i ngriji mai cores-P: izator de binele credinciosilor, dupa m .'iile fiecaruia, sa se
straduiasca sa le cui *asca precum se cuvine necesitatile, i n conditiile sociale i n care traiesc, recur-g.ud
pentru aceasta la mijloace potrivite, mai ales la anchete sociale. Sa se arate atenti fata de toti, de orice vi
rsta, conditie sau nationalitate, ati t autohtoni ci t si straini sau calatori. In exercitarea acestei solicitudini
pastorale sa rezerve credinciosilor lor participarea cuvenita la treburile Bisericii, recunosci ndu-le i
ndatorirea si dreptul de a colabora activ la edificarea Trupului mistic al lui Cristos.
Sa i i i nconjoare cu iubire pe fratii despartiti, recomandi ndu-le si credinciosilor sa se poarte fata de ei cu
multa delicatete si dragoste, i ncuraji nd de asemenea ecumenismul asa cum este i nteles de Biserica 14.
Sa-i aiba la inima si pe cei nebotezati, ca sa straluceasca si pentru ei iubirea lui Cristos Isus, caruia
Episcopii i i si nt martori i n fata tuturor.
143
17 — (Forme speciale de apostolat) Trebuie i ncurajate diverse metode de apostolat; i n dieceza i ntreaga
sau pe sectoare toate operele de apostolat sa fie coordonate si stri ns legate i ntre ele sub conducerea
Episcopului, asa i nci t toate initiativele si activitatile - catehetice, misfcnare, caritative, sociale, familiale,
scolare si oricare altele cu scop pastoral — sa se desfasoare i n concordanta. In felul acesta se va
manifesta mai limpede si unitatea diecezei.
Li se va arata cu insistenta credinciosilor ca au datoria de a face apostolat, fiecare dupa conditia si
aptitudinile sale: li se va recomanda sa participe la diferite opere de apostolat laic si mai ales la Actiunea
catolica, sau sa le sprijine. Trebuie de asemenea promovate si i ncurajate asociatiile care urmaresc direct
sau indirect un scop supranatural: cautarea unei vieti mai desavi rsite, vestirea Evangheliei lui Cristos la
toti oamenii, raspi ndirea i nvataturii crestine, dezvoltarea cultului public, realizarea unor scopuri sociale,
opere de pietate sau de caritate.
Formele de apostolat trebuie sa fie corect adaptate la necesitatile actuale, tini nd seama de cerintele
oamenilor, nu numai spirituale si morale, ci si sociale, demografice si economice. Pentru a realiza
eficient si cu folos acest lucru, si nt foarte utile cercetarile sociale si religioase efectuate de serviciile de
sociologie pastorala, si de aceea si nt insistent recomandate.
18 — (Preocupare deosebita pentru anumite grupuri de credinciosi) Trebuie avuta o preocupare
deosebita pentru credinciosii care, din cauza con-
144
ditiilor de viata, nu se pot bucura suficient de grija pastorala obisnuita a parohilor sau si nt total
lipsiti de ea: asa si nt majoritatea imigrantilor, a exilatilor si refugiatilor, marinarii si aviatorii, no-
mazii si alte categorii similare. Trebuie de asemenea promovate metode pastorale potrivite pentru a
sustine viata spirituala a acelora care, pentru a se destinde, petrec o perioada de timp i n alte
regiuni. Conferintele episcopale, mai ales cele nationale, trebuie sa studieze atent problemele mai
urgente referitoare la aceste categorii de persoane. Prin metode si activitati corespunzatoare, sa se i
ngrijeasca de binele spiritual al acestora, coordoni nd bunavointele si eforturile, tini nd seama i n
primul ri nd de normele stabilite15 sau care se vor stabili de catre Scaunul Apostolic, adapti ndu-le la
conditiile de timp, loc si persoane.
19 — In i ndeplinirea misiunii lor apostolice care are drept scop mi ntuirea sufletelor, Episcopii se
bucura de la sine de o deplina si desavi rsita libertate si independenta fata de orice putere civila. De
aceea nu este i ngaduit sa fie i mpiedicati, direct sau indirect, i n exercitarea i ndatoririi lor
ecleziastice, nici sa li se interzica sa comunice liber cu Scaunul apostolic si cu celelalte Autoritati
bisericesti, precum si cu supusii lor.
Fara i ndoiala, prin i nsusi faptul ca se ocupa de binele spiritual al Turmei lor, Pastorii favorizeaza
si progresul, prosperitatea sociala si civila, asociindu-si i n acest scop activitatea concreta cu cea a
Autoritatilor publice i n sfera i ndatoririlor proprii - si asa cum se cuvine unor Episcopi - si
recomandi nd credinciosilor
ascultarea fata de legile drepte si respectul fata de puterea legitim stabilita.
20 - (Libertatea i n numirea episcopilor) Deoarece misiunea apostolica a episcopilor a fost instituita
de Cristos Domnul si urmareste un scop spiritual si supranatural, Sfi ntul Conciliu ecumenic declara
ca dreptul de a numi si institui episcopi apartine i n mod propriu si de la sine exclusiv Autoritatii
bisericesti competente.
De aceea, pentru a apara cum se cuvine libertatea Bisericii si pentru a promova ci t mai adecvat si
mai simplu binele credinciosilor, Conciliul i si exprima dorinta ca i n viitor sa nu se mai acorde
Autoritatilor civile nici un drept sau privilegiu de a alege, de a numi, de a prezenta sau de a
desemna pentru functia episcopala. La ri ndul lor, Autoritatile civile, a caror atitudine de respect
fata de Biserica este recunoscuta si apreciata cu gratitudine de Conciliu, si nt rugate cu politete sa
accepte, prin i ntelegere cu Sfi ntul Scaun, sa renunte din proprie initiativa la drepturile sau
privilegiile de felul celor amintite, de care se bucura actualmente i n virtutea unei conventii sau a
unui obicei.
21 —(Renuntarea la exercitarea functiei de episcop)
Deoarece misiunea pastorala a episcopilor este de o asemenea importanta si gravitate, episcopii
diecezani si toti cei care si nt echivalenti cu ei din punct de vedere juridic si nt rugati staruitor sa-si
dea demisia din functie, din proprie initiativa sau la invitatia Autoritatii competente, daca din cauza
vi rstei i naintate sau din alt motiv grav ar ajunge mai
145
putin apti sa-si i ndeplineasca i ndatoririle. La ri ndul ei, Autoritatea cbfnpetenta, daca accepta demisia,
va avea grija de i ntretinerea corespunzatoare a acestora si le va recunoaste drepturi speciale.
II DELIMITAREA DIECEZELOR
22 — Pentru ca o dieceza sa-si poata realiza scopul, trebuie ca i n Poporul lui Dumnezeu care apartine de
ea sa se manifeste limpede natura Bisericii; trebuie ca Episcopul sa-si poata i ndeplini eficient i n ea i
ndatoririle pastorale; i n sfirsit, trebuie ca asistenta spirituala a Poporului lui Dumnezeu sa poata fi
asigurata ci t mai perfect posibil. Acest lucru comporta ati t o delimitare adecvata a teritoriului diecezei ci
t si o distribuire a clerului si a resurselor rationala si corespunzatoare exigentelor apostolatului. Toate
acestea si nt i n folosul nu numai al clerului si al credinciosilor direct interesati, ci si al i ntregii Biserici
catolice.
De aceea, i n privinta delimitarii diecezelor, Conciliul hotaraste ca, acolo unde binele sufletelor o cere, sa
se realizeze ci t mai repede posibil, cu prudenta, o revizuire adecvata, prin i mpartire, dezmembrare .sau
unire, prin modificarea granitelor sau prin transferarea sediului episcopal i ntr-un loc mai potrivit sau, i n
sfi rsit, mai ales daca este vorba de dieceze care circumscriu orase mari, printr-o noua organizare interna.
23 — i n revizuirea teritoriului diecezan trebuie sa se asigure i n primul ri nd unitatea organica a fiecarei
dieceze i n privinta persoanelor, functiilor si institutiilor, dupa modelul unui organism
viu si sanatos. In fiecare caz, dupa examinarea atenta a tuturor datelor, se vor avea i n vedere urmatoarele
criterii generale:
1. i n delimitarea teritoriului unei dieceze sa se tina seama, pe ci t posibil, de compozitia variata a
Poporului lui Dumnezeu, pentru ca aceasta poate contribui mult la buna exercitare a actiunii
pastorale: i n acelasi timp sa se respecte, pe ci t posibil, unitatile demografice ale acestui Popor, i
mpreuna cu serviciile civile si institutiile sociale care i i constituie structura organica. De aceea teritoriul
fiecarei dieceze sa fie i ntotdeauna continuu.
Dupa i mprejurari, sa se tina seama de limitele circumscriptiilor civile precum si de conditiile speciale -
psihologice, economice, geografice, istorice etc. -privitoare la persoane si locuri.
2. i ntinderea teritoriului diecezan si numarul locuitorilor acestuia trebuie, i n general, sa corespunda
urmatoarelor doua cerinte: pe de o parte Episcopul i nsusi, fie si ajutat de altii, sa poata i ndeplini
ceremoniile pontificale, sa poata face i n conditii bune vizitele pastorale, sa conduca si sa coordoneze
corespunzator toate operele de apostolat din dieceza si mai ales sa-si cunoasca preotii precum si pe
calugari si pe laicii care au un rol i n activitatile diecezane; pe de alta parte, ci mpul de actiune sa fie
suficient de vast si adecvat pentru ca ati t Episcopul ci t si clerul sa-si poata folosi util toate fortele i n
slujire, fara a pierde vreodata din vedere si nevoile Bisericii universale.
3. i n sfirsit, pentru ca i n dieceza sa se poata exercita ci t mai potrivit slujirea mi ntuitoare, sa se tina
seama de urmatoarele: i n fiecare dieceza clerul sa fie
10 Conciliul Ecumenic Vatican H.

146
suficient de numeros si bine pregatit pentru a pastori cum se cuvine Poporul lui Dumnezeu; sa nu
lipseasca serviciile, institutiile si operele proprii fiecarei Biserici particulare, pe care experienta le
dovedeste necesare pentru buna conducere a diecezei si pentru dezvoltarea apostolatului; sa existe
resursele necesare pentru i ntretinerea persoanelor si institutiilor, sau cel putin sa se poata prevedea i n
mod prudent ca acestea nu vor lipsi.
In acelasi scop, acolo unde exista credinciosi de rit diferit, Episcopul diecezan sa se i ngrijeasca de
nevoile lor spirituale, fie prin preoti si parohii de ritul respectiv, fie printr-un Vicar episcopal i nzestrat cu
puterile necesare si, daca e cazul, chiar cu caracterul episcopal, fie personal, exerciti nd functia de
Ordinariu al mai multor rituri. Daca, din motive speciale, dupa aprecierea Scaunului apostolic, nu se
poate face nimic din toate acestea, sa se constituie o ierarhie proprie pentru fiecare rit 16.
De asemenea, i n i mprejurari similare, Episcopul sa aiba grija de credinciosii de alta limba, fie prin
preoti sau parohii de acea limba, fie printr-un Vicar episcopal bun cunoscator al acelei limbi si, daca e
cazul, i nzestrat cu caracterul episcopal, fie, i n sfi rsit, prin alte metode potrivite.
24 — i n privinta modificarilor sau inovarilor referitoare la dieceze, conform art. 22—23, rami ni nd
neatinsa disciplina Bisericilor orientale, Conferintele episcopale competente trebuie sa examineze aceste
probleme, fiecare pentru teritoriul sau, recurgi nd, daca e cazul, si la o comisie episcopala speciala si ceri
nd i ntotdeauna parerea i n primul ri nd Epis-
copilor din provinciile sau regiunile i r cauza; parerile si propunerile vor fi apoi prezentate Scaunului
apostolic.
III. COLABORATORII
EPISCOPULUI DIECEZAN
I N MISIUNEA PASTORALA
A)' Episcopii coadiutori si auxiliari
25 — i n conducerea diecezelor, sarcina pastorala a Episcopilor trebuie sa fie astfel ori nduita i nci t
binele Turmei Domnului sa fie i ntotdeauna regula suprema. Pentru asigurarea acestui bine, adeseori
trebuie constituiti Episcopi auxiliari, stunci ci nd Episcopul diecezan, fie din cauza prea marii i ntinderi a
diecezei sau a numarului prea mare de locuitori, fie datorita unor i mprejurari speciale de apostolat sau
pentru diferite alte motive, nu i si poate i ndeplini personal toate i ndatoririle episcopale asa cum o cere
binele sufletelor. Mai mult, uneori o necesitate anume cere ca Episcopului diecezan sa i se dea sprijinul
unui Episcop coadiutor. Acesti Episcopi coadiutori si auxiliari trebuie i nzestrati cu puterile
corespunzatoare astfel i nci t, rami ni nd neatinsa unitatea conducerii diecezane si autoritatea Episcopului
diecezan, activitatea lor sa fie mai eficienta si demnitatea proprie Episcopilor mai bine asigurata, i n
acelasi timp, i ntruci t Episcopii coadiutori si auxiliari si nt chemati sa ia parte la preocuparile
Episcopului diecezan, ei trebuie sa-si i ndeplineasca astfel i ndatoririle i nci t i n toate problemele sa acti-
oneze i n deplin acord cu el. Sa-i arate i ntotdeauna ascultare si respect Episcopului diecezan care, la ri
ndul sau, trebuie

sa-i iubeasca frateste pe Episcopii coa-diutori si auxiliari si sa i i respecte.

26 — (Puterile episcopilor auxiliari si coadiutori)
Atunci ci nd binele sufletelor o cere, Episcopul diecezan sa nu pregete sa ceara de la Autoritatea
competenta unul sau mai multi auxiliari, adica episcopi constituiti pentru dieceza fara drept de suc-
cesiune.
Daca nu se prevede i n scrisorile de numire, Episcopul diecezan sa constituie pe auxiliarul sau
auxiliarii sai Vicari generali sau cel putin Vicari episcopali, depinzi nd numai de autoritatea sa, si
sa-i consulte i n problemele mai importante, mai ales i n cele cu caracter pastoral.
Cu exceptia unei hotari ri contrare a Autoritatii competente, puterile si facultatile cu care episcopii
auxiliari au fost i nzestrati potrivit dreptului nu i nceteaza odata cu i ncetarea i nsarcinarii Episcopu-
lui diecezan. Este chiar de dorit ca, atunci ci nd scaunul devine vacant, i nsarcinarea de a conduce
dieceza sa fie i ncredintata episcopului auxiliar sau, daca si nt mai multi, unuia dintre auxiliari, daca
nu se opun motive grave.
Episcopul coadiutor, adica numit cu drept de sucessiune, trebuie i ntotdeauna constituit Vicar
general de catre Episcopul diecezan, i n cazuri speciale, Autoritatea competenta i i poate acorda
facultati mai ample.
Pentru ca binele prezent si viitor al diecezei sa fie asigurat i n cea mai mare masura, Episcopul
locului si cel coadiutor sa nu neglijeze a se consulta reciproc i n problemele mai importante.
147
B) Curia si consiliile diecezane
27 — In cadrul Curiei diecezane, cel din-ti i este Vicarul general, i nsa ori de ci te ori buna
conducere a diecezei o cere, Episcopul poate constitui unul sau mai multi Vicari episcopali, care,
pentru o anume parte a diecezei sau i ntr-un anumit sector de activitate, sau pentru credinciosii unui
anumit Rit, si nt i nzestrati, i n virtutea dreptului, cu aceeasi putere pe care dreptul comun o atribuie
Vicarului general.
Printre colaboratorii Episcopului la conducerea diecezei trebuie amintiti si preotii care formeaza
senatul sau consiliul sau, cum ar fi capitlul catedralei, colegiul consultorilor sau alte consilii, dupa i
mprejurarile si natura locului. Aceste institutii, si i n special capitlurile catedralelor, trebuie, la
nevoie, sa fie reorganizate, conform cu necesitatile de azi.
Preotii si laicii care fac parte din Curia diecezana sa fie constienti ca i si dau concursul la slujirea
pastorala a Episcopului.
Curia diecezana trebuie astfel organizata i nci t sa devina pentru Episcop un instrument adecvat, nu
numai pentru administrarea diecezei, ci si pentru realizarea operelor de apostolat.
Este foarte de dorit ca i n fiecare dieceza sa se i nfiinteze un Consiliu pastoral special, prezidat de i
nsusi Episcopul diecezan, si din care sa faca parte clerici, calugari si laici anume alesi. Menirea
acestui consiliu este de a studia si examina ceea ce se refera la activitatea pastorala si de a formula
propuneri practice.
148
C) Clerul diecezan
28 - (Preotii diecezani) Toti preotii, diecezani sau calugari, i mpreuna cu Episcopul, participa la Preotia
unica a lui Cristos si o exercita, si de aceea si nt constituiti colaboratori i ntelepti ai Ordinului episcopal, i
n grija fata de suflete, rolul principal i l au preotii diecezani deoarece, i ncardinati sau atasati unei
Biserici particulare, se dedica pe deplin slujirii ei pentru a pastori o anumita parte a Turmei Domnului; de
aceea ei constituie o unica preotime si o singura familie, al carei parinte este Episcopul. Acesta, pentru a
putea repartiza mai bine si mai echitabil slujirile sacre preotilor sai, trebuie sa se bucure de libertatea
necesara i n acordarea functiilor si beneficiilor, suprimi ndu-se astfel drepturile sau privilegiile care ar
limita i n vreun fel aceasta libertate.
Raporturile dintre Episcop si preotii diecezani trebuie sa se i ntemeieze i n primul ri nd pe legaturile
iubirii supranaturale asa i nci t unirea vointei preotilor cu vointa Episcopului sa le faca mai rodnica
actiunea pastorala. De aceea, pentru a favoriza tot mai mult slujirea sufletelor, Episcopul sa discute cu
preotii ati t i n particular ci t si i n comun, mai ales despre problemele pastorale, nu numai ocazional, ci, i
n masura posibilului, si la date fixe.
Pe li nga aceasta, toti preotii diecezani sa fie uniti i ntre ei si animati de preocuparea pentru binele
spiritual al i ntregii dieceze. Amintindu-si ca bunurile materiale pe care le dcfbi ndesc i n exercitarea i
ndatoririi lor bisericesti si nt stri ns legate de functia lor sacra, sa contribuie cu generozitate, dupa
posibilitati, si la aco-
perirea nevoilor materiale ale diecezei, conform dispozitiilor Episcopului.
29 — (Preotii care se dedica unor opere supraparohiale)
Printre cei mai apropiati colaboratori ai Episcopului si nt si acei preoti carora el le i ncredinteaza o i
ndatorire pastorala sau opere de apostolat cu caracter supra-parohial, fie privind un anumit teritoriu al
diecezei, fie un anumit grup de credinciosi, fie o forma speciala de activitate.
Un ajutor de pret i l ofera si preotii carora Episcopul le i ncredinteaza diferite i ndatoriri de apostolat, fie i
n scoli, fie i n alte institutii sau asociatii. Preotii i nsarcinati cu activitati supradiecezane, deoarece
exercita un apostolat important, si nt i ncredintati solicitudinii deosebite i n primul ri nd a Episcopului i n
a carui dieceza locuiesc.
30 - (Parohii)
Principalii colaboratori ai Episcopului si nt i nsa parohii, carora le este i ncredintata, i n calitate de pastori
proprii, grija sufletelor i ntr-o anumita parte a diecezei, sub autoritatea Episcopului.
l. i n exercitarea acestei misiuni, parohii, i mpreuna cu colaboratorii lor, trebuie sa-si i ndeplineasca i
ndatorirea de a i nvata, de a sfinti si de a conduce astfel-i nci t credinciosii si comunitatile parohiale sa se
simta i ntr-adevar membri ati t ai diecezei ci t si ai Bisericii universale i ntregi. De aceea ei trebuie sa
colaboreze ati t cu ceilalti parohi ci t si cu preotii care exercita o functie pastorala pe acel teritoriu (cum
ar fi Vicarii foranei, Decanii) sau cu cei afectati unor opere cu caracter supraparohial, pentru ca pastoratia
din.

"
dieceza sa nu fie lipsita de unitate si sa devina mai eficienta.
Pe li nga aceasta, grija fata de suflete trebuie sa fie patrunsa mereu de spirit misionar, astfel i nci t ea sa
se extinda i n mod adecvat la toti cei ce locuiesc i n parohie. Daca parohii nu au acces la anumite grupuri
de persoane, sa apeleze la sprijinul altora, chiar si laici, ca acestia sa i i ajute i n apostolat.
Pentru a face mai eficienta grija fata de mi ntuirea vesnica a oamenilor, le este insistent recomandata
preotilor, mai ales acelora care activeaza i n aceeasi parohie, viata comuna, care favorizeaza actiunea
apostolica si i n acelasi timp ofera credinciosilor un exemplu de caritate si unitate.
2. i n i ndeplinirea i ndatoririi de a i nvata, parohii trebuie sa predice Cuvi ntul lui Dumnezeu tuturor
credinciosilor, pen-/tru ca acestia, i nradacinati i n credinta, speranta si iubire, sa creasca i n Cristos, iar
comunitatea crestina sa dea marturia de iubire ceruta de Domnul 17; de asemenea, prin cateheza, ei trebuie
sa-i duca pe credinciosi la cunoasterea deplina a misterului mi ntuirii, pe masura vi rstei fiecaruia. Pentru
a transmite aceasta i nvatatura, sa ceara nu numai ajutorul calugarilor, ci si colaborarea laicilor, i nfi-inti
nd si Confraternitatea Doctrinei crestine.
Pentru a-si i ndeplini i ndatorirea de a sfinti, parohii sa aiba grija ca celebrarea Jertfei euharistice sa fie
centrul si culmea i ntregii vieti a comunitatii crestine; sa se straduiasca, de asemenea, sa dea credin-
ciosilor hrana spirituala prin primirea deasa si cu evlavie a sacramentelor si prin participarea constienta si
activa la liturgic. Parohii sa nu uite folosul imens
149
al sacramentului pocaintei pentru viata crestina; de aceea, sa fie i ntotdeauna gata sa asculte spovezile
credinciosilor, che-mi nd i n acest scop, la nevoie, si pe alti preoti, care sa cunoasca bine diferite limbi.
i n i ndeplinirea i ndatoririi pastorale, parohii sa se i ngrijeasca i n primul ri nd sa-si cunoasca Turma.
Fiind ei slujitorii tuturor celor i ncredintati pastoririi lor, sa se straduiasca sa dezvolte viata crestina ati t i
n fiecare individ ci t si i n familii, i n asociatiile dedicate i n mod deosebit apostolatului, ci t si i n toata
comunitatea parohiala. Sa viziteze deci casele si scolile, dupa exigentele i ndatoririi lor pastorale, sa se
ocupe cu zel de adolescenti si de tineri, sa-i i mbratiseze cu iubire parinteasca pe saraci si pe bolnavi; i n
sfi r-sit, sa aiba o grija deosebita fata de muncitori si sa-i i ndemne pe credinciosi sa contribuie la operele
de apostolat.
3. Vicarii parohiali, colaboratori ai parohului, aduc zilnic o contributie importanta si activa la slujirea
pastorala, sub autoritatea parohului. De aceea, i ntre paroh si vicarii lui sa existe relatii fratesti, sa
domneasca mereu iubirea si respectul reciproc, i ntrajutorarea prin sfat, colaborare si exemplu, i
ndeplinind astfel munca parohiala cu unitate de vointa si concordanta de eforturi.
31 — (Numirea, transferarea si demisionarea parohilor) Pentru a-si forma parerea asupra capacitatii
unui preot de a conduce o parohie, Episcopul trebuie sa tina seama nu numai de pregatirea lui teoretica,
ci si de pietatea, zelul apostolic si celelalte i nzestrari si calitati necesare pentru buna exercitare a grijii
fata de suflete.
150
Pe li nga aceasta, deoarece tot rostul i ndatoririi de paroh este binele sunetelor, pentru ca Episcopul
sa poata realiza mai usor i ncadrarea corespunzatoare a parohiilor, se desfiinteaza — rami ni nd
neatins dreptul calugarilor — toate drepturile de prezentare, numire sau rezervare si, de asemenea,
acolo unde exista, legea concursului, fie general, fie particular.
Fiecare paroh i n parohia lui trebuie sa se poata bucura de acea stabilitate i n functie pe care o cere
binele sufletelor. De aceea, abrogi ndu-se distinctia i ntre parohi amovibili si inamovibili, sa se
revizuiasca si sa se simplifice procedura transferarii si scoaterii din oficiu (amotio) a parohilor,
pentru ca Episcopul, respec-ti nd echitatea naturala si canonica, sa poata raspunde mai bine la
necesitatile sufletelor.
Parohii care, din cauza vi rstei i naintate sau din alt motiv grav, si nt i mpiedicati sa-si i
ndeplineasca i ndatoririle cum se cuvine si cu folos, si nt rugati staruitor ca, din proprie initiativa
sau la invitatia Episcopului, sa renunte la functie. Episcopul va trebui sa le asigure demisiona-rilor
mijloacele de trai corespunzatoare.
32 — (Crearea si desfiintarea parohiilor) i n sfirsit, tot mi ntuirea sufletelor sa fie singurul motiv
pentru a decide si a recunoaste i nfiintarea sau suprimarea de parohii sau alte schimbari
asemanatoare, pe care Episcopul le poate efectua i n virtutea autoritatii proprii.
D) Calugarii.
33 — Toti calugarii — la care se adauga, i n cele ce urmeaza, membrii celorlalte
Institute care fac profesiunea sfaturilor evanghelice — dupa vocatia proprie fiecaruia, au obligatia
sa lucreze cu toate puterile si cu ri vna la edificarea si cresterea i ntregului Trup mistic al lui Cristos
si spre binele Bisericilor particulare.
Ei si nt datori sa urmareasca aceste scopuri i n primul ri nd prin rugaciune, prin fapte de pocainta si
prin exemplul vietii proprii; Conciliul i i i ndeamna staruitor sa dezvolte continuu i n ei pretuirea si
practica acestora. Dar, tini nd seama de caracterul propriu al fiecarui Institut, ei trebuie sa se dedice
cu tot mai multa generozitate si activitatilor externe de apostolat.
34 — Calugarii consacrati pentru i ndatorirea preotiei, ca sa fie si ei colaboratori i ntelepti ai
Episcopilor, pot astazi sa le fie de un si mai mare ajutor acestora, date fiind necesitatile cresci nde
ale sufletelor. De aceea, se poate spune ca ei apartin realmente, i ntr-un anume sens, clerului
diecezan, de vreme ce participa la pastorirea sufletelor si la operele de apostolat sub autoritatea
Pastorilor sacri.
Si ceilalti membri ai acestor Institute, barbati si femei, care apartin si ei cu un anume titlu familiei
diecezane, aduc un mare ajutor ierarhiei si, pe masura ce cresc necesitatile apostolatului, pot si
trebuie sa aduca o contributie tot mai intensa.
35 — Pentru ca i n fiecare dieceza operele de apostolat sa se realizeze i ntotdeauna i n armonie, iar
unitatea disciplinei diecezane sa fie pastrata cu sfintenie, se stabilesc urmatoarele principii funda-
mentale. :
1. Calugarii sa dea i ntotdeauna dova-
151
da de ascultare religioasa si de respect fata de Episcopi ca urmasi ai Apostolilor. Ori de ci te ori si nt
chemati i n mod legitim la opere de apostolat, ei si nt datori sa-si i ndeplineasca i n asa fel misiunea i nci
t sa fie colaboratori activi si supusi ai Episcopilor18. Mai mult, calugarii sa raspunda cu promptitudine si
fidelitate la cererile si dorintele Episcopilor pentru a-si asuma o parte mai mare din slujirea spre mi
ntuirea oamenilor, res-pecti nd natura Institutului si conform constitutiunilor care, daca e necesar, vor fi
adaptate i n acest scop, tini nd seama de principiile prezentului Decret conciliar. Avi nd i n vedere
necesitatile presante ale sunetelor si penuria de cler diecezan, Institutele calugaresti care nu si nt dedicate
i n mod exclusiv vietii contemplative pot fi chemate de Episcopi sa colaboreze i n diferite slujiri
pastorale, fiind respectata totusi natura proprie a fiecarui Institut; pentru a oferi aceasta colaborare,
Superiorii calugaresti sa favorizeze, pe ci t posibil, chiar preluarea, eventual temporara, a unor parohii.
2. Calugarii dedicati apostolatului extern sa fie patrunsi de spiritul Institutului lor si sa pastreze cu
fidelitate regula acestuia si supunerea fata de Superiorii proprii ; Episcopii nu vor uita sa le reaminteasca
insistent aceasta obligatie.
3. Exemptarea, prin care calugarii ajung sa' depinda direct de Supremul Pontif sau de alta Autoritate
bisericeasca, fiind scosi de sub jurisdictia Episcopilor, se refera cu precadere la ordinea interna a
Institutelor, pentru ca i n ele toate elementele sa fie mai bine ori ndui-te si armonizate si sa contribuie
mai mult la i naintarea si desavi rsirea vietii calugaresti 19. De asemenea, exemptarea
i ngaduie Supremului Pontif sa dispuna de calugari spre binele Bisericii universale20, iar altei Autoritati
competente, spre binele Bisericilor aflate sub jurisdictia ei.
Aceasta exemplare nu-i i mpiedica i nsa pe calugari sa fie supusi i n fiecare dieceza jurisdictiei
Episcopului, dupa norma dreptului, i n masura i n care o cer i ndeplinirea misiunii pastorale a acestuia si
buna ori nduire a slujirii sufletelor21.
4. Toti calugarii, exempti sau nu, si nt supusi puterii Ordinariilor locului i n cele ce tin de exercitarea
cultului public — cu respectarea diversitatii Riturilor —, de grija fata de suflete, de propovaduirea
adresata poporului, de educatia religioasa si morala a credinciosilor, mai ales a copiilor, de instruirea
catehetica si de formatia liturgica si de tinuta clerului, precum si de diferitele opere i n activitatea
apostolica pe care o comporta. Scolile catolice ale calugarilor si nt de asemenea supuse Ordinariilor
locului i n ceea ce priveste organizarea si supravegherea lor generala, fara a fi atins totusi dreptul
calugarilor privitor la conducerea lor. De asemenea, calugarii si nt datori sa respecte toate dispozitiile
legitime date pentru toti i n Concilii sau Conferinte episcopale.
5. i ntre diferitele Institute calugaresti si i ntre acestea si clerul diecezan sa se promoveze o colaborare
organizata. Sa se realizeze, de asemenea, o coordonare stri nsa a tuturor operelor si activitatilor
apostolice, coordonare care depinde i n cea mai mare masura de dispozitia supranaturala a sufletelor si
a mintilor, i nradacinata si i ntemeiata i n iubire. Realizarea acestei coordonari este de competenta
Scaunului apostolic pentru Biseri-
152
ca universala; a Pastorilor sacri, fiecare i n dieceza lui; i n sfi rsit, de competenta Sinoadelor patriarhale si
a Conferintelor episcopale pe teritoriul propriu.
Episcopii sau Conferintele episcopale, pe de o parte, si Superiorii calugaresti sau Conferintele
Superiorilor majori, pe de alta parte, si nt rugati sa realizeze o coordonare prealabila a proiectelor pentru
operele de apostolat exercitate de calugari.
6. Pentru a promova buna i ntelegere si eficienta relatiilor reciproce dintre Episcopi si calugari, Episcopii
si Superiorii calugaresti si nt rugati sa se i nti lneas-ca periodic si ori de ci te ori se considera oportun
pentru a discuta problemele referitoare la ansamblul activitatilor apostolice pe teritoriul respectiv.
Capitolul III
Cooperarea episcopilor la binele comun al mai multor
dieceze
I. SINOADE, CONCILII SI CONFERINTE EPISCOPALE
36 — i nca din primele veacuri ale Bisericii, Episcopii, pusi i n fruntea Bisericilor particulare, aflati i n
comuniunea caritatii fratesti si i ndemnati de preocuparea pentru misiunea universala i ncredintata
Apostolilor, si-au unit puterile si vointele pentru binele comun si pentru acela al fiecarei Biserici i n
parte. Pentru aceasta s-au constituit Sinoade, Concilii provinciale si, i n sfi rsit, Concilii plenare i n care
episcopii au stabilit norme identice pentru diferitele Biserici, ati t i n ce priveste transmiterea adevarurilor
de credinta ci t si pentru organizarea disciplinei bisericesti.
Acest sfint Conciliu ecumenic doreste mult ca venerabila institutie a Sinoadelor si a Conciliilor sa fie din
nou i ntarita, ca sa se i ngrijeasca i n mod mai adecvat si mai eficient de cresterea credintei si de
mentinerea disciplinei i n diversele Bise-
rici, i n functie de i mprejurarile timpului.
37 — (Importanta Conferintelor episcopale) Mai ales i n timpurile noastre, adeseori episcopii nu i si pot
i ndeplini cum se cuvine si cu folos misiunea deci t i ntr-o cooperare tot mai stri nsa si mai bine
coordonata cu ceilalti episcopi. Conferintele episcopale constituite deja la mai multe natiuni au dat pi na
acum dovezi remarcabile de rodnicie apostolica si de aceea Conciliul socoteste ca este extrem de oportun
ca pretutindeni episcopii din aceeasi natiune sau regiune sa se constituie i ntr-un unic organism, aduni
ndu-se periodic pentru ca, dintr-un schimb de experienta si din confruntarea de pareri, sa izvorasca o
sfinta armonizare a fortelor i n vederea binelui comun al Bisericilor.
De aceea Conciliul, i n privinta Conferintelor episcopale, stabileste urmatoarele:
153
38 - (Definitia, structura, competenta si cooperarea Conferintelor) 1. Conferinta episcopala este un orga-
nism i n cadrai caruia Superiorii bisericesti (Antistites) dintr-o natiune sau dintr-un teritoriu i si exercita i
n mod concordant i ndatorirea pastorala pentru sporirea binelui pe care Biserica i l ofera oamenilor, mai
ales prin acele forme si metode de apostolat care se potrivesc cu i mprejurarile actuale.
2. Din Conferinta episcopala fac parte toti Ordinariii locurilor, de orice Rit (dar nu si Vicarii generali),
episcopii coadiutori, auxiliari si alti episcopi titulari i nsarcinati cu o misiune speciala de Scaunul
apostolic sau de Conferintele episcopale. Ceilalti episcopi titulari, precum si Reprezentantii Pontifului
roman - tini nd seama de misiunea speciala pe care o exercita i n teritoriu — nu si nt de drept membri ai
Conferintei.
Ordinariii locurilor si coadiutorii au vot deliberativ. Auxiliarii si ceilalti episcopi care au dreptul sa
participe la Conferinta au vot deliberativ sau consultativ, dupa cum hotarasc statutele Conferintei.
3. Fiecare (Conferinta episcopala i si va redacta statutele, care vor fi supuse aprobarii Scaunului
apostolic si i n care vor fi prevazute, printre altele, organismele prin care se urmareste realizarea scopului
propus, ca de exemplu: Consiliul permanent al episcopilor, Comisiile episcopale, Secretariatul
general.
4. Hotari rile Conferintei episcopale, daca si nt legitime si au fost luate pe baza a cel putin doua treimi
din voturile membrilor cu vot deliberativ ai Conferintei si daca au fost recunoscute de Scaunul apostolic,
au puterea de a obliga
juridic numai i n cazurile prescrise de dreptul comun canonic sau atunci ci nd Scaunul apostolic hotaraste
i n mod special acest lucru din proprie initiativa sau la cererea Conferintei respective.
5. Daca i mprejurari deosebite cer acest lucru, cu aprobarea Scaunului apostolic episcopii din
mai multe natiuni pot constitui o singura Conferinta episcopala.
Pe li nga aceasta vor fi i ncurajate relatiile dintre Conferintele episcopale ale diverselor natiuni pentru a
promova si asigura un bine mai mare.
6. Se recomanda insistent ca ierarhii Bisericilor orientale, i n promovarea disciplinei Bisericii proprii, i n
Sinoade, si pentru'a favoriza tot mai eficient activitatile i ndreptate spre binele religiei, sa aiba i n vedere
si binele comun al i ntregului teritoriu, acolo unde exista mai multe Biserici de Rituri diferite, con-frunti
ndu-si parerile i n i ntruniri inter-rituale, dupa normele ce vor fi stabilite de Autoritatea competenta.
II. DELIMITAREA
PROVINCIILOR SI I NFIINTAREA
DE REGIUNI BISERICESTI
39 — Binele sufletelor cere o delimitare adecvata nu numai a diecezelor, ci si a provinciilor bisericesti;
mai mult, el sugereaza i nfiintarea unor regiuni bisericesti pentru a se raspunde mai bine nevoilor
apostolatului i n functie de i mprejurarile sociale si locale si pentru a facilita si a face mai rodnice relatiile
episcopilor i ntre ei, cu mitropolitii si cu ceilalti episcopi din cadrul aceleiasi natiuni, pre-
154
cum si relatiile episcopilor cu Autoritatile civile.
40 — In acest scop, Conciliul hotaraste stabilirea urmatoarelor norme:
1. Limitele provinciilor ecleziastice vor trebui revizuite corespunzator, iar drepturile si privilegiile
mitropolitilor vor trebui definite din nou prin norme adecvate.
2. Se va respecta regula ca toate diecezele si alte circumscriptii teritoriale echivalate de drept diecezelor
sa faca parte dintr-o provincie bisericeasca. Prin urmare diecezele care acum si nt supuse direct
Scaunului apostolic si cele care nu si nt unite cu nici o alta dieceza sa fie constituite, daca e posibil, i ntr-
o noua provincie bisericeasca sau sa fie atasate de provincia care este cea mai apropiata sau cea mai
potrivita si sa fie supuse dreptului mitropolitan al Arhiepiscopului dupa norma dreptului comun.
3. Acolo unde pare util, provinciile bisericesti sa fie grupate i n regiuni bisericesti, a caror organizare
urmeaza sa fie stabilita juridic.
41 — Conferintele episcopale competente vor lua i n studiu problema delimitarii provinciilor sau a i
nfiintarii de regiuni, dupa normele stabilite la nr. 23 si 24 privitor la circumscrierea diecezelor, i nainti nd
apoi parerile si dorintele lor Scaunului apostolic.
III. EPISCOPII CU FUNCTII INTERDIECEZANE
42 — (Colaborarea cu Superiorii
diecezelor)
Intruci t necesitatile pastorale cer din ce
i n ce mai mult ca unele i ndatoriri pastorale sa fie conduse si promovate i n mod unitar, e bine sa se
constituie anumite servicii care sa slujeasca toate diecezele unei regiuni sau natiuni sau o parte-din ele.
Aceste servicii pot fi i ncredintate si unor episcopi.
Conciliul recomanda ca i ntre prelatii sau episcopii care i ndeplinesc aceste i ndatoriri, pe de o parte, si
episcopii diecezani si Conferintele episcopale, pe de alta parte, sa domneasca mereu o comuniune
frateasca si o unitate de intentii pastorale, ale caror principii trebuie definite si de dreptul comun.
43 — (Vicariatul pentru armata) Deoarece asistenta spirituala acordata militarilor pretinde o preocupare
deosebita, date fiind conditiile lor speciale de viata, i n fiecare tara va trebui i nfiintat, i n masura
posibilitatilor, un Vicariat pentru armata. Ati t Vicarul ci t si capelanii trebuie sa se dedice fara preget
acestei misiuni dificile i n colaborare deplina cu Episcopii diecezani 1.
Episcopii diecezani sa acorde Vicarului pentru armata un numar suficient de preoti apti pentru aceasta
grea i ndatorire si i mpreuna sa favorizeze initiativele i ndreptate spre binele spiritual al militarilor2.
44 — Conciliul hotaraste ca i n revizuirea Codului de drept canonic sa se stabileasca legi adecvate, dupa
principiile stabilite i n acest Decret si tini nd seama si de observatiile prezentate de Comisii sau de
Parintii conciliari.
Conciliul hotaraste si redactarea unor i ndreptare generale privitoare la pastorirea sufletelor, pentru uzul
ati t al episco-
155
pilor ci t si al parohilor, spre a le oferi norme sigure i n vederea i ndeplinirii mai corespunzatoare si cu
mai multa usurinta a i ndatoririi lor pastorale.
Se vor redacta de asemenea un i ndreptar special pentru pastoratia anumitor grupuri de credinciosi, i n
functie de diferitele situatii ale fiecarei natiuni sau regiuni, precum si un i ndreptar pentru instruirea
catehetica a poporului crestin, care sa cuprinda principiile fundamentale si organizatorice ale acestei
instruiri si cele referitoare la elaborarea de carti pe aceasta tema. i n alcatuirea acestor i ndreptare se vor
lua de asemenea i n consideratie si observatiile prezentate de Comisiile sau de Parintii Conciliului.
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, in Duhul Sfi nt, le decretam
si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 28 octombrie 1965.
Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza semnaturile Parintilor)
NOTE
«Cf. Mf 1,21. 2Cf. Io 20,21. 3Cf. Conc. Vat. I, Const. dogm. I, Pastor
aeternus,-c. 3, Denz. 1828 (3061) 4Cf. ibid, Prooem.: Denz. 1821 (3050). 5 Cf. Lumen Gentium, cap. III, nn.
21,24,25. 6Cf. ibid., n. 21. 7 Cf. Ioan XXIII, Const. apost. Humanae
salutis, 25 dec. 1961: AAS 54 (1962), p. 6. CAPITOLUL I
1
Cf. Lumen Gentium, cap. III n. 22.
2
Ibid.
3
Ibid.
4
Ibid.
5
Cf. Paul. VI, Motu proprio Apostolica solli-citudo, 15 sept. 1965: AAS 57 (1965), pp. 775-780.
6
Cf. Lumen Gentium, cap. III, n.23.
7
Cf. Pius XII, enc. Fidei donum, 21 apr. 1957: AAS 49 (1957), p. 237; cf. si Bene-dict XV, Scris. ap.
Maximum illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919), p. 440; Pius XI, enc. Rerum Ecclesiae, 28 febr. 1926: AAS 18
(1926), pp. 68 ss.
8
Cf. Paul VI, Allocutio ad Em.mos Patres Cardinales, Exc.mos Praesules, Rev.mos Praelatos ceterosque
Romanae Curiae Of-ficiales, 21 sept. 1963: AAS 55 (1963), pp. 793 ss. CAPITOLUL II
1
Cf. Conc. Vat. II, Decr. Orientalium Ec-clesiarum, nn. 7—11.
2
Cf. Conc. Trid., Sess. V, Decr. De reform., c. 2, Mansi 33,30; Sess. XXIV Decr. De reform., c. 4, Mansi
33,159; Conc. Vat. II, Lumen Gentium, cap. III, n. 25.
3
Cf. Lumen Gentium, cap. III, n. 25.
4
Cf. Ioan XXIII, enc. Pacem in terris, 11 apr. 1963, passim: AAS 55 (1963), pp. 257-304.
5
Cf. Paul VI, enc. Ecclesiam suam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964) p. 639.
6
Cf. ibid, pp. 644-645.
7
Cf. Vat. II, Inter mirifica.
8
Cf. Vat. II, fSacrosanctum Condlium: AAS 56 (1964) pp. 97 ss.; Paul VI, Motu proprio Sacram Liturgiam, 25
ian. 1964: AAS 56 (1964), p. 139 ss.
156
9
Cf. Pius XII. enc. Mediator Dei, 20 nov. 1947: AAS 39 (1947) pp. 251 ss.; Paul VI, enc. Mysterium Fidei, 3
sept. 1965; AAS 57 (1965), pp. 753-774.
10
Cf. Fapte l,14 si 2,46.
11
Cf. Lumen Gentium, cap. VI, nn. 44-45. 12Cf. Le 22,26-27.
13
Cf. Io 15,15.
14
Cf. Unitatis redintegratio.
15
Cf. S. Pius X, Motu proprio lampridem, 19 mart. 1914: AAS 6 (1914) pp. 173 ss.; Pius XII, Const. Ap. Exsul
Familia, l aug. 1952: AAS 44 (1952) pp. 649 ss.; Leges Operis Apostolatus Marii, auctoritate Pii XII con-ditae,
21 nov. 1957: AAS 50 (1958) pp. 375-383.
16
Cf. Vat. II, Orientalium Ecclesiarum, n. 4
17
Cf. h 13,35.
18
Cf. Pius XII, Allocutio, 8 dec. 1950: AAS 43 (1951) p. 28; Paul VI, Allocutio, 23 mai 1964: AAS 56 (1964)
p. 571.
19
Cf. Leo XIII, Const. Ap. Rotnanos Pontifi-ces, 8 mai 1881: Acta Leonis XIII, voi. II, (1882) p. 234 ss.
20
Cf. Paul VI, Allocutio 23 mai 1964: 1. c. pp. 570-571.
21
Cf. Pius XII Allocutio, 8 dec. 1950: 1. c. CAPITOLUL III
1
Cf. S. C. Consistorialis: Instructia de Vica-riis Castrensibus: 23 apr. 1951: AAS 43,1951, pp. 562—565: Formula
servanda in relatione de statu Vicariatus Castrensis confi-cienda, 20 oct. 1956: AAS 49.1957, pp. 150—163; Decr.
De Sacrorum Liminum Visi-tatione a Vicariis Castrensibus peragenda, 28 febr. 1959: AAS 51.1959, pp. 272-74: Decr.
Facultas audiendi confessiones militutn Cappellanis extenditur, 27 nov. 1960: AAS 53,1961, pp. 49-50. Cf. etiam S.
C. de Religiosis: Instructia de Cappellanis militam religiosii, 2 febr. 1955: AAS 47,1955, pp. 93-97.
2
Cf. S. C. Consistorialis: Epistula ad Em. mos P. P. D. D. Cardinales atque Exc.mos PP. DD. Archiepiscopos,
Episcopos cete-rosque Ordinarios Hispanicae Ditionis, 21 iun. 1951: AAS 43,1951, p. 566.
CUPRINS
INTRODUCERE ................. 137
CAPITOLUL I: EPISCOPII SI BISERICA UNIVERSALA ............ 138
I - ROLUL EPISCOPILOR FATA
DE BISERICA UNIVERSALA..... 138
II - EPISCOPII SI SCAUNUL APOSTOLIC .......................... 139
CAPITOLUL II: EPISCOPII SI BISERICILE PARTICULARE ......... 140
I - EPISCOPII DIECEZANI ...... 140
II - DELIMITAREA DIECEZELOR 145 III - COLABORATORII EPISCOPULUI DIECEZAN I N
MISIUNEA PASTORALA........... 146
A. EPISCOPII COADIUTORI SI AUXILIARI . . 146
B. CURIA SI CONSILIILE DIECEZANE ................... 147
C. CLERUL DIECEZAN ....... 148
D. CALUGARII ............... 150
CAPITOLUL III: COOPERAREA EPISCOPILOR LA BINELE COMUN AL MAI MULTOR
DIECEZE 152
I - SINOADE, CONCILII SI CONFERINTE EPISCOPALE ...... 152
II - DELIMITAREA PROVINCIILOR SI I NFIINTAREA DE REGIUNI BISERICESTI......... 153
III-EPISCOPII CU FUNCTII IN-
TERDIECEZANE ............ 154
NOTE . . 155

Decret
privind rei nnoirea
vietii calugaresti
(„Perfectae caritatis")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
28 octombrie 1965

159
l — (Introducere)
Sfintul Conciliu a aratat anterior i n Constitutia „Lumen gentium" ca urmarirea IUBIRII DESAVI RSITE
prin sfaturile evanghelice i si are originea i n i nvatatura si exemplul Divinului i nvatator si apare ca un
semn stralucit al i mparatiei Cerurilor. Acum el i si propune sa abordeze viata si disciplina institutelor ai
caror membri fac profesiune de curatie, saracie si ascultare, si sa raspunda necesitatilor acestora dupa
cerintele actuale.
i nca de la i nceputurile Bisericii au existat barbati si femei care, prin practicarea sfaturilor evanghelice,
au cautat sa-L urmeze cu mai multa libertate si sa-L imite mai i ndeaproape pe Cristos si •u dus, fiecare i
n felul sau, o viata con-•-erata lui Dumnezeu; multi dintre aces-', sub inspiratia Duhului Sfi nt, au trait u.
singuratate sau au i ntemeiat familii calugaresti pe care Biserica le-a primit cu bucurie si le-a aprobat cu
autoritatea ei. Astfel, din planul lui Dumnezeu, s-a dezvoltat o minunata diversitate de comunitati
calugaresti care au contribuit mult nu numai ca Biserica sa fie capabila de orice lucru bun (cf. 2 Tim.
3,17) si sa fie pregatita pentru lucrarea slujirii spre zidirea Trupului lui Cristos (cf. Efes. 4,12), dar sa si
apara i mpodobita cu diferitele daruri ale fiilor ei ca o mireasa gatita pentru Mirele ei (cf. Apoc. 21,2) si
prin ea sa se arate i ntelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu (cf. Efes. 3,10).
i ntr-o ati t de mare varietate a darurilor, toti cei care si nt chemati de Dumnezeu la urmarea sfaturilor
evanghelice si se angajeaza cu fidelitate la aceasta prin profesiune se dedica i n mod doesebit Domnului
urmi ndu-L pe Cristos, care,
feciorelnic si sarac (cf. Mt. 8,20; Le. 9,58), i-a mi ntuit si sfintit pe oameni prin ascultarea Sa pi na la
moartea pe Cruce (cf. Fii. 2,8). Astfel, i nsufletiti de iubirea pe care Duhul Sfi nt a revarsat-o i n inimile
lor (cf. Rom. 5,5), ei traiesc tot mai mult pentru Cristos si pentru Trupul Lui care este Biserica (cf. Col.
1,24). De aceea, cu ci t mai ferventa e unirea lor cu Cristos prin aceasta daruire de sine care cuprinde
viata i ntreaga, cu ati t este mai bogata viata Bisericii si este mai rodnic apostolatul ei.
Pentru ca valoarea superioara a vietii consacrate prin profesiunea sfaturilor evanghelice si rolul ei necesar
i n conditiile actuale sa fie de mai mult folos Bisericii, Conciliul hotaraste urmatoarele norme care
privesc numai principiile generale ale rei nnoirii adecvate a vietii si disciplinei Institutelor calugaresti si,
ti-ni nd seama de caracterul lor propriu, a Societatilor cu viata comuna fara voturi si a institutelor
seculare. Normele particulare pentru prezentarea si aplicarea lor corespunzatoare vor fi stabilite dupa
Conciliu de catre autoritatea competenta.
2 — (Principii generale ale rei nnoirii) Rei nnoirea vietii calugaresti implica ati t i ntoarcerea continua la
izvoarele oricarei vieti crestine si la inspiratia originara a institutelor, ci t si adaptarea lor i n functie de
schimbarea conditiilor de existenta. Aceasta rei nnoire, sub inspiratia Duhului Sfi nt si sub conducerea
Bisericii, trebuie i nfaptuita dupa urmatoarele principii:
a) Deoarece norma suprema a vietii calugaresti este urmarea lui Cristos dupa i nvatatura Evangheliei,
aceasta trebuie
160
considerata de toate Institutele ca regula suprema.
b) Este spre binele Bisericii ca Institutele sa aiba un caracter si o functie proprie. De aceea trebuie sa se
discearna si sa se pastreze cu fidelitate spiritul si intentiile Fondatorilor precum si traditiile sanatoase,
toate acestea constituind patrimoniul fiecarui Institut.
c) Toate institutele sa participe la viata Bisericii si, dupa natura proprie, sa-si i nsuseasca si sa favorizeze,
dupa posibilitati, initiativele si idealurile ei i n diferite domenii ca, de pilda, i n domeniul biblic, liturgic,
dogmatic, pastoral, ecumenic, misionar si social.
d) Institutele sa ofere membrilor lor o informare adecvata asupra realitatilor umane si ale epocii, precum
si asupra nevoilor Bisericii, astfel i nci t, discerni nd cu i ntelepciune, i n lumina credintei, trasaturile
specifice ale lumii de azi, si i nflacarati de zel apostolic, sa poata da oamenilor un ajutor mai eficient.
e) Deoarece rostul vietii calugaresti este i n primul ri nd urmarea lui Cristos si unirea cu Dumnezeu prin
profesiunea sfaturilor evanghelice, trebuie sa fim foarte constienti ca cele mai bune adaptari la
exigentele epocii nu vor avea nici un efect daca nu vor fi i nsufletite de o rei nnoire spirituala, careia
trebuie sa i se atribuie i ntotdeauna rolul principal chiar si i n dezvoltarea activitatilor externe.
3 - (Criterii practice de rei nnoire) Organizarea vietii, a rugaciunii si a activitatii trebuie adaptata la
conditiile fizice si psihice de astazi ale calugarilor si, de asemenea, i n masura i n care natura fiecarui
Institut o cere, la necesitatile aposto-
latului, la exigentele culturale, la i mprejurarile sociale si economice, pretutindeni, dar mai ales i n
misiuni.
Dupa aceleasi criterii trebuie reexaminat si sistemul de conducere al Institutelor.
Asadar Constitutiunile, „i ndreptarele" (Directoria), cartile de obiceiuri, cartile de* rugaciuni si de
ceremonii si alte texte de acest fel trebuie revizuite corespunzator, suprimi ndu-se ceea ce este perimat, si
trebuie modificate conform cu documentele Conciliului.
4 — (Persoanele care trebuie sa i nfaptuiasca rei nnoirea)
O rei nnoire eficace si o adaptare corecta nu se pot realiza deci t prin conlucrarea tuturor membrilor
Institutului. Insa fixarea normelor pentru rei nnoire si legiferarea i n aceasta privinta precum si au-
torizarea unei experimentari prudente si valabile tin numai de autoritatile competente, mai ales de
Capitlurile generale, cu aprobarea, daca este necesar, a Sfi ntu-lui Scaun sau a Ordinariilor locului, dupa
normele dreptului. La ri ndul lor, Superiorii sa-i consulte cum ' se cuvine pe membri i n problemele ce
privesc soarta i ntregului Institut si sa tina seama de parerea lor.
Pentru rei nnoirea manastirilor de maici (moniales) se vor putea cere de asemenea dezideratele si parerile
adunarilor Federatiilor sau ale altor i ntruniri convocate legal.
Totusi sa nu se uite ca speranta de rei nnoire trebuie pusa mai degraba i n respectarea mai constiincioasa
a regulei si a constitutiunilor deci t i n i nmultirea legilor.

161
5 —(Elemente comune tuturor formelor de viata calugareasca)
Membrii oricarui Institut sa-si aminteasca i n primul ri nd ca prin profesiunea sfaturilor evanghelice
au raspuns la chemarea divina astfel i nci t, nu numai murind pacatului (cf. Rom. 6,11), ci si re-
nunti nd la lume, traiesc numai pentru Dumnezeu, i ntr-adevar ei si-au i nchinat i ntreaga viata
slujirii Lui, ceea ce constituie o consacrare deosebita, ce se i nradacineaza profund i n consacrarea
baptis-mala si o exprima mai deplin.
i ntruci t aceasta daruire de sine a fost acceptata de Biserica, ei sa stie ca se afla si i n slujba
acesteia.
Aceasta slujire a lui Dumnezeu trebuie sa stimuleze si sa favorizeze i n ei practicarea virtutilor, mai
ales a umilintei si a ascultarii, a tariei si a curatiei, care i i fac partasi la nimicirea de Sine a lui
Cristos (cf. Fii. 2,7—8) si i n acelasi timp la viata Lui i n Duhul Sfi nt (cf. Rom. 8,l-13).
Asadar calugarii, credinciosi profesiunii lor, parasind toate pentru Cristos (cf. Mc. 10,28), sa-L
urmeze pe El ca pe unicul necesar (cf. Le. 10,42; Mt. 19,21) asculti ndu-I cuvintele (cf. Le. 10,39)
si ocupi ndu-se de lucrurile Lui (cf. l Cor. 7,32).
De aceea, membrii oricarui Institut, cauti ndu-L numai pe Dumnezeu si pu-ni ndu-L mai presus de
toate, sa i mbine contemplatia — prin care se ataseaza de El cu mintea si cu inima —, cu iubirea
apostolica prin care se straduiesc sa colaboreze la opera Rascumpararii si sa extinda i mparatia lui
Dumnezeu.
6 — (Primatul vietii spirituale)
Cei care fac profesiunea sfaturilor
evanghelice trebuie sa-L caute si sa-L iubeasca mai presus de toate pe Dumnezeu, care ne-a iubit El
mai i nti i (cf. l Io. 4—10), si i n toate i mprejurarile trebuie sa se straduiasca sa i nainteze i n viata
ascunsa cu Cristos i n Dumnezeu (cf. Col. 3,3), de unde se revarsa si primeste i ndemn necontenit
iubirea fata de aproapele, spre mi ntuirea lumii si zidirea Bisericii. Prin aceasta iubire este i
nsufletita si calauzita si practicarea i nsasi a sfaturilor evanghelice.
Prin urmare, membrii institutelor sa cultive cu grija statornica spiritul de rugaciune si rugaciunea i
nsasi, adapi ndu-se la izvoarele autentice ale spiritualitatii crestine, i n primul ri nd, sa aiba zilnic i n
mi na Sfi nta Scriptura, pentru ca din citirea si meditarea ei sa i nvete „i nalta stiinta a lui Isus
Cristos" (Fii. 3,8). Sa celebreze Liturgia sacra, mai ales Misterul preasfint al Euharistiei, cu buzele
si cu inima, dupa gi ndul Bisericii, si din acest izvor nesecat sa i si hraneasca viata spirituala.
i ntariti astfel la masa Legii dumnezeiesti si a sfi ntului Altar, sa iubeasca frateste toate madularele
lui Cristos, sa-i respecte si sa-i iubeasca cu spirit filial pe pastori; sa traiasca si sa simta tot mai mult
cu Biserica si sa se consacre total misiunii ei.
7 — (Institutele dedicate total contemplatiei)
Institutele dedicate total contemplatiei, i n care membrii se ocupa numai de Dumnezeu i n
singuratate si tacere, i n rugaciune statornica si pocainta facuta cu bucurie, pastreaza pururi un loc
de frunte i n Trupul mistic al lui Cristos i n care „nu toate madularele au aceeasi lu-
11 Conciliu! Ecumenic Vatican II. crare" (Rom. 12,4), orici t ar fi de presante necesitatile apostolatului
activ, i ntr-adevar, ei aduc lui Dumnezeu jertfa aleasa de lauda, i mpodobesc Poporul lui
Dumnezeu cu roade i mbelsugate de sfintenie, i l i ndeamna cu exemplul lor si i l sporesc
printr-o tainica rodnicie apostolica. Astfel ei si nt cinstea Bisericii si izvor de haruri ceresti.
Cu toate acestea, modul lor de viata trebuie sa fie revizuit dupa principiile si criteriile de rei
nnoire aratate mai sus, pastri ndu-se totusi cu sfintenie separarea lor de lume si exercitiile
proprii vietii contemplative.
8 — (institutele dedicate apostolatului) Exista i n Biserica numeroase institute clericale sau
laicale dedicate diverselor opere de apostolat, i nzestrate cu daruri diferite dupa harul care le-
a fost dat: cele care au darul slujirii, slujind; cele care au darul de a i nvata, i nvati nd; cele
care i ndeamna, i ndemni nd; cele care fac parte altora, faci nd-o cu nevinovatie; cele care fac
milostenie — cu bucurie (cf. Rom. 12,5-8). „Darurile si nt felurite, Duhul i nsa este acelasi" (l
Cor. 12,4).
i n aceste Institute, actiunea apostolica si caritativa face parte din natura i nsasi a vietii
calugaresti, ca slujire sacra si lucrare specifica de iubire i ncredintata lor de Biserica, si care
trebuie exercitata i n numele ei. De aceea i ntreaga viata calugareasca a membrilor sa fie
patrunsa de spirit apostolic, iar i ntreaga activitate apostolica sa fie i nsufletita de spirit calu-
garesc. Asadar, pentru ca membrii sa raspunda i n primul ri nd chemarii lor la urmarea lui
Cristos si pentru a-L sluji pe Cristos i nsusi i n madularele Sale, activitatea lor apostolica
trebuie sa decurga
dintr-o unire intima cu El. De aici rezulta si o crestere a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.
Trebuie asadar ca aceste Institute sa-si adapteze i n mod judicios normele de observat si
obiceiurile la nevoile apostolatului caruia i se dedica. Si deoarece viata calugareasca dedicata
operelor de apostolat i mbraca forme multiple, trebuie ca rei nnoirea ei sa tina seama de
aceasta diversitate si, i n diferitele Institute, viata membrilor i n slujba lui Cristos sa fie
sustinuta de mijloace specifice si adecvate.
9 — (Mentinerea vietii monahale si conventuale)
Trebuie pastrata cu fidelitate si trebuie sa straluceasca tot mai mult i n spiritul ei autentic, ati
t i n Orient ci t si i n Occident, venerabila institutie a vietii monahale, care si-a dobi ndit i n
decursul veacurilor merite stralucite i naintea Bisericii si a societatii. Rostul principal al
monahilor este sa aduca Maiestatii divine o slujire smerita si i n acelasi timp nobila i ntre
zidurile manastirii, fie dedici ndu-se total cultului divin i ntr-o viata ascunsa, fie asumi ndu-si
i n mod legitim o activitate de apostolat sau de caritate crestina. Pastri nd asadar caracterul
propriu al Institutului, ei sa-si rei nnoiasca vechile traditii de binefacere si sa le adapteze
nevoilor actuale ale sufletelor, i n asa fel i nci t manastirile sa fie focare de edificare a
poporului crestin.
De asemenea, Institutele calugaresti care prin regula sau prin ori nduire unesc stri ns viata
apostolica cu oficiul recitat i n comun si cu observantele monastice trebuie sa-si armonizeze
modul de viata cu exigentele apostolatului care li se potri-

veste, i n asa fel i nci t sa-si pastreze cu fidelitate forma de viata spre mai marele bine al
Bisericii.
W —(Viata calugareasca laicala) Viata calugareasca laicala, ati t pentru barbati ci t si pentru
femei, constituie o stare completa i n sine a profesiunii sfaturilor evanghelice. De aceea
Conciliul, apreciind mult o astfel de viata ati t de utila misiunii pastorale a Bisericii i n edu-
carea tineretului, i n i ngrijirea bolnavilor si i n alte slujiri, confirma pe membri i n chemarea
lor si i i i ndeamna sa-si adapteze viata la exigentele actuale.
Conciliul declara ca nu exista nici un impediment ca i n Institutele de Frati, dupa dispozitia
Capitlului general, unii membri sa primeasca Ordinele sacre pentru a raspunde la necesitatile
slujirii preotesti i n casele proprii, rami ni nd neschimbat caracterul laical al acestor Institute.
11 - (Institutele seculare) Institutele seculare, desi nu si nt Institute calugaresti, comporta
totusi o veritabila si completa profesiune a sfaturilor evanghelice i n mijlocul lumii, recunos-
cuta ca atare de Biserica. Aceasta profesiune confera o consacrare unor barbati si femei, laici
si clerici, care traiesc i n lume. De aceea, ei trebuie sa tinda i n primul ri nd la o daruire totala
de sine lui Dumnezeu i n iubire desavi rsita, iar Institutele sa i si pastreze caracterul secular
propriu si specific pentru a-si putea exercita pretutindeni i n mod eficient apostolatul i n lume
si din launtrul ei, apostolat pentru care au fost create.
Sa stie bine, i nsa, ca nu-si vor putea i ndeplini o astfel de misiune daca
163
membrii nu vor primi o formatie serioasa i n domeniul religios si profan, ca sa fie realmente i
n lume plamada spre i ntarirea si cresterea Trupului lui Cristos. Asadar Superiorii sa se
preocupe cu seriozitate de educarea, mai ales spirituala, a membrilor, precum si de
perfectionarea ulterioara a formatiei lor.
12 — (Curatia)
Curatia „pentru i mparatia cerurilor" (Mt. 19,12), pe care calugarii o fagaduiesc prin
profesiune, trebuie pretuita ca un dar ales al harului, i ntr-adevar, ea elibereaza inima omului
i ntr-un mod special (cf. l Cor. 7,32-35), ca sa arda mai mult de iubire pentru Dumnezeu si
pentru toti oamenii; de aceea ea este un semn deosebit al bunurilor ceresti precum si un
mijloc foarte eficace oferit calugarilor pentru a se putea dedica i n voie slujirii lui Dumnezeu
si operelor de apostolat. Ei constituie astfel i n fata tuturor credinciosilor o evocare a minuna-
tei cununii i nfaptuite de Dumnezeu, prin care Biserica i l are drept unic Mire pe Cristos si
care se va manifesta pe deplin i n veacul de apoi.
Asadar calugarii, straduindu-se sa fie credinciosi profesiunii lor, se cuvine sa creada i n Cuvi
ntul Domnului si, i ncrezatori i n ajutorul lui Dumnezeu, sa nu se bazeze cu prezumtie pe
propriile puteri si sa practice mortificarea si paza simturilor. Sa nu neglijeze nici mijloacele
naturale de pastrare a sanatatii mintii si a trupului, i n acest fel nu se vor lasa influentati de
falsele teorii care prezinta castitatea perfecta ca fiind imposibila sau daunatoare pentru
dezvoltarea omului, iar printr-un fel de instinct spiritual vor respinge tot ceea ce poate
primejdui cu-
164
ratia. Sa nu uite nimeni, si mai ales Superiorii, ca aceasta virtute se pastreaza mai sigur
atunci ci nd i n viata comuna domneste o iubire frateasca autentica i ntre membri.
Dat fiind faptul ca pastrarea castitatii perfecte angajeaza i n mod intim i nclinatii deosebit de
adi nci ale naturii umane, candidatii sa nu se decida si sa nu fie admisi la profesiunea curatiei
deci t dupa o perioada de i ncercare i ntr-adevar suficienta si daca au maturitatea psihologica
si afectiva necesara. Sa nu fie numai avertizati asupra primejdiilor care ameninta curatia, ci
sa fie astfel educati i nci t sa-si asume celibatul consacrat lui Dumnezeu ca pe un bine pentru
dezvoltarea integrala a persoanei lor.
13 — (Saracia)
Saracia de bunavoie, pentru urmarea lui Cristos, semn al acestei urmari foarte apreciat mai
ales astazi, trebuie cultivata cu grija de calugari si chiar, daca e necesar, exprimata i n forme
noi. Prin ea se participa la saracia lui Cristos, care, bogat fiind, S-a facut sarac pentru noi, ca
prin saracia Lui sa fim i mbogatiti (cf. 2 Cor. 8,9; Mt. 8,20).
Ci t priveste saracia calugareasca, nu este suficienta dependenta de superiori i n folosirea
bunurilor, ci membrii trebuie sa fie saraci efectiv si cu spiritul, avi ndu-si comoara i n ceruri
(cf. Mt. 6,20).
i n i nsarcinarea primita, fiecare sa se simta obligat de legea comuna a muncii si toti, procuri
ndu-si astfel cele necesare pentru traiul si activitatile lor, sa alunge orice preocupare
exagerata si sa se i ncredinteze Providentei Parintelui ceresc (cf. Mt. 6,25)
Congregatiile calugaresti pot i ngadui prin Constitutiunile lor ca membrii sa renunte la
bunurile patrimoniale prezente sau viitoare.
Institutele i nsesi, tini nd seama de conditiile locale, trebuie sa se straduiasca sa dea o
marturie colectiva de saracie si sa dea cu bucurie din bunurile proprii pentru celelalte
necesitati ale Bisericii si pentru i ntretinerea saracilor, pe care toti calugarii trebuie sa-i
iubeasca i n Inima lui Cristos (cf. Mt. 19,21; 25,34-46; Iac. 2,15-16; l Io. 3,17). i ntre
provinciile si casele Institutelor trebuie sa existe o circulatie a bunurilor materiale, i n asa fel i
nci t cele care au mai mult sa le ajute pe cele lipsite.
Cu toate ca Institutele — fiecare i n functie de regulile si Constitutiunile proprii — au dreptul
sa posede toate cele necesare i ntretinerii si operelor lor, ele trebuie sa evite orice lux, orice ci
stig excesiv sau acumulare de bunuri.
14 - (Ascultarea)
Prin profesiunea ascultarii, calugarii i i ofera lui Dumnezeu daruirea deplina a vointei proprii
ca jertfire de sine, si prin aceasta se unesc mai statornic si mai sigur cu vointa Lui mi
ntuitoare. Dupa exemplul lui Cristos, care a venit sa faca voia Tatalui (cf. Io. 4,34; 5,30; Evr.
10,7; Ps. 39,9) si, „lui nd chip de rob" (Fii. 2,7), a i nvatat ascultarea din cele ce a patimit (cf.
Evr. 5,8), calugarii, i ndemnati de Duhul Sfi nt, se supun i n credinta Superiorilor, care tin
locul lui Dumnezeu, si prin ei si nt calauziti spre slujirea tuturor fratilor i n Cristos, asa cum i
nsusi Cristos, din supunere fata de Tatal, a slujit fratilor si Si-a dat viata ca rascumparare
pentru multi (cf. Mt. 20,28; Io.
165
10,14-18). Astfel ei se leaga mai stri ns i n slujba Bisericii si se straduiesc sa ajunga la masura
vi rstei depline a lui Cristos (cf. Efes. 4,13).
Calugarii sa se supuna asadar cu respect si umilinta Superiorilor lor, dupa normele regulii si
constitutiunilor, i n spirit de credinta si de iubire fata de vointa lui Dumnezeu, puni ndu-si i n
i ndeplinirea poruncilor si i n realizarea i ndatoririlor i ncredintate toate puterile mintii si
vointei precum si darurile naturii si ale harului, stiind ca lucreaza la zidirea Trupului lui
Cristos dupa Planul lui Dumnezeu. Astfel, ascultarea calugareasca, departe de a umbri
demnitatea persoanei umane, o aduce la maturitate, sporind libertatea lor de fii ai lui Dum-
nezeu.
La ri ndul lor, Superiorii, urmi nd sa dea socoteala de sufletele care le-au fost i ncredintate
(cf. Evr. 13,17), docili fata de vointa lui Dumnezeu i n i ndeplinirea i ndatoririi lor, trebuie sa-
si exercite autoritatea i n spirit de slujire fata de frati, astfel i nci t sa exprime iubirea cu care
Dumnezeu i i iubeste. Sa-i conduca pe supusi ca pe niste fii ai lui Dumnezeu si cu respectul
datorat persoanei umane, faciliti nd supunerea lor de bunavoie. Sa le lase, i n special pentru
sacramentul Pocaintei si directia spirituala, libertatea cuvenita. Sa i i determine pe membri sa
colaboreze, cu o ascultare activa si responsabila, i n i mplinirea i ndatoririlor si i n luarea
initiativelor. Asadar Superiorii vor asculta bucuros parerea membrilor si le vor stimula
colaborarea pentru binele Institutului si al Bisericii, rami ni nd totusi neatinsa autoritatea
celor care conduc, de a hotari si de a porunci ceea ce trebuie facut.
Capitlurile si Consiliile trebuie sa-si i ndeplineasca fidel i ndatorirea ce le este i ncredintata i n
conducere si sa exprime fiecare i n felul sau participarea si grija tuturor membrilor pentru
binele i ntregii comunitati.
15 - (Viata comuna)
Dupa exemplul Bisericii primitive, i n care multimea credinciosilor era o singura inima si un
singur suflet (cf. Fapte 4,32), viata dusa i n comun, hranita din i nvatatura Evangheliei, din
Liturgia sacra si mai ales din Euharistie trebuie sa staruie i n rugaciune si i n comuniunea
aceluiasi spirit (cf. Fapte 2,42). Calugarii, ca madulare ale lui Cristos, i si vor da i nti ietate
unii altora i n viata frateasca (cf. Rom. 12,10), purti ndu-si poverile unii altora (cf. Gal. 6,2).
Cu iubirea lui Dumnezeu revarsata i n inimi prin Duhul Sfi nt (cf. Rom. 5,5), comunitatea, ca
o adevarata familie adunata i n numele Domnului, se bucura de prezenta Lui (cf. Mt. 18,20).
Iubirea este plinatatea legii (cf. Rom. 13,10) si legatura desa-vi rsirii (cf. Col. 3,14) si prin ea
stim ca am fost trecuti din moarte la viata (cf. l Io. 3,14). Pe li nga aceasta, unitatea dintre
frati manifesta venirea lui Cristos (cf. Io. 13,35; 17,21) si din ea emana o mare forta
apostolica.
Pentru ca legatura frateasca dintre membri sa fie mai intima, aceia care si nt numiti
„conversi", „cooperatori" sau i n alt fel sa fie stri ns asociati la viata si activitatea comunitatii.
Daca i mprejurarile nu dicteaza i ntr-adevar altfel, trebuie sa se faca i n asa fel i nci t i n
Institutele feminine sa se ajunga la o singura categorie de surori, i n acest caz se va pastra
•lumai acea diferenta i ntre persoane care
166
este ceruta de diversitatea lucrarilor pentru care si nt destinate surorile, fie printr-o chemare
speciala a lui Dumnezeu, fie prin aptitudini speciale.
Manastirile si Institutele masculine care nu au caracter pur laical pot admite, i n functie de
natura lor, dupa norma constitutiunilor, clerici si laici, fara deosebire si cu aceleasi drepturi si
obligatii, cu exceptia celor care deriva din ordinele sacre.
16 - (Clauzura calugaritelor [moniales]) Clauzura papala va rami ne i n vigoare pentru maicile
cu viata pur contemplativa, dar ea va fi adaptata la i mprejurarile de timp si de loc,
suprimmdu-se obiceiurile perimate, dupa ce vor fi ascultate propunerile manastirilor i nsesi.
Celelalte maici dedicate, conform regulei, unor opere externe de apostolat vor fi scutite de
clauzura papala pentru a-si putea i ndeplini mai bine i ndatoririle de apostolat i ncredintate,
rami ni nd totusi i n vigoare clauzura conform constitutiunilor.
17 — (Vesmi ntul calugaresc) Vesmi ntul calugaresc, semn al consacrarii, sa fie simplu si
modest, sarac si i n acelasi timp frumos, corespunzator cerintelor sanatatii si adaptat i
mprejurarilor de timp si de loc, precum si nevoilor activitatii. Vesmi ntul calugarilor sau al
calugaritelor care nu corespunde acestor norme trebuie modificat.
18 — (Formarea membrilor) Rei nnoirea Institutelor depinde mai ales de formarea
membrilor. De aceea calugarii care nu si nt clerici si calugaritele sa nu fie destinati
activitatilor de apostolat
imediat dupa noviciat, ci formarea lor religioasa si apostolica, doctrinala si tehnica sa se
continue i n mod adecvat i n case corespunzatoare, prevazi ndu-se chiar obtinerea diplomelor
respective.
i nsa pentru ca adaptarea vietii calugaresti la exigentele timpului nostru sa nu fie pur
exterioara si pentru ca aceia care, conform regulii, se ocupa cu apostolatul exterior sa faca
fata i ndatoririi lor, trebuie sa li se dea, i n masura capacitatii intelectuale si caracterului
fiecaruia, o cunoastere suficienta a mentalitatilor si moravurilor vietii sociale actuale. Printr-o
fuziune armonioasa a elementelor sale, formatia trebuie realizata i n asa fel i nci t sa
contribuie la unitatea vietii fiecarui membru.
De-a lungul i ntregii vieti, membrii sa caute sa-si perfectioneze cu grija aceasta cultura
spirituala, doctrinala si tehnica, iar Superiorii sa le ofere i n acest scop, i n masura posibilului,
mijloacele, ajutorul si timpul necesar.
Este, de asemenea, i ndatorirea Superiorilor sa aiba grija ca directorii si i ndrumatorii
spirituali, precum si profesorii, sa fie foarte bine alesi si serios pregatiti.
19 — (Fondarea de noi Institute) La fondarea unor noi Institute trebuie antante serios
necesitatea sau cel putin marea utilitate a acestora, precum si posibilitatea lor de dezvoltare,
ca sa nu apara i n mod imprudent Institute inutile sau lipsite de vigoare suficienta. Mai ales i
n Bisericile tinere trebuie promovate si dezvoltate forme de viata calugareasca adecvate
caracterului si moravurilor locuitorilor precum si conditiilor de viata si obiceiurilor locale.
167
20 — (Mentinerea, adaptarea sau abandonarea unor activitati specifice Institutelor)
Institutele sa-si pastreze si sa-si desfasoare cu fidelitate activitatile specifice si, tini nd seama
de folosul Bisericii universale si al diecezelor, sa le adapteze la necesitatile de timp si de loc,
folosind mijloace adecvate, chiar noi, parasind i nsa acele opere care astazi nu mai corespund
spiritului si caracterului autentic al Institutului.
Trebuie neaparat sa se pastreze i n Institutele calugaresti spiritul misionar si, dupa natura
fiecaruia, sa fie adaptat la conditiile de astazi, asa i nci t sa fie mai eficienta predicarea
Evangheliei la toate neamurile.
21 — (Institutele si manastirile aflate i n declin)
Institutelor si manastirilor care, dupa aprecierea Sfi ntului Scaun, fiind ascultata si parerea
Ordinariilor locului interesati, nu ofera o speranta i ntemeiata de a mai i nflori, li se va
interzice sa mai primeasca novici si, daca se poate, vor fi unite cu alt Institut sau manastire
mai i nfloritoare, care sa nu fie prea diferite ca scop si spirit.
22 — (Unirea i ntre Institutele calugaresti) Institutele si manastirile de sine statatoare (sui
iuris), i n functie de oportunitate si cu aprobarea Sfi ntului Scaun, sa se constituie i n federatii,
daca apartin i n vreun fel aceleiasi familii calugaresti, sau i n uniuni, daca au constitutiuni si
obiceiuri asemanatoare si si nt i nsufletite de acelasi spirit — ri iai ales atunci ci nd si nt prea
mici —, sau i n asociatii, daca se
ocupa de opere exterioare identice sau similare.
23 - (Conferintele Superiorilor majori) Trebuie i ncurajate Conferintele sau Consiliile
Superiorilor majori i nfiintate de Sfi ntul Scaun, care pot contribui mult la realizarea mai
deplina a scopului fiecarui Institut i n parte, la promovarea unei colaborari mai eficiente spre
binele Bisericii, la distribuirea mai echitabila a lucratorilor Evangheliei pe un anumit
teritoriu, precum si la dezbaterea problemelor comune ale calugarilor, instau-ri ndu-se
coordonarea si colaborarea cuvenita cu Conferintele episcopale privitor la exercitarea
apostolatului.
Astfel de Conferinte pot fi instituite si pentru Institutele seculare.
24 — (Vocatiile calugaresti)
Preotii si educatorii crestini trebuie sa faca eforturi serioase ca, prin vocatii calugaresti alese
corespunzator si cu grija, Biserica sa primeasca o noua dezvoltare, pe deplin corespunzatoare
necesitatilor vremii. Chiar si i n predicile obisnuite sa se vorbeasca mai des despre sfaturile
evanghelice si despre i mbratisarea starii calugaresti. Parintii, avi nd grija de educatia
crestina a copiilor, sa cultive si sa ocroteasca i n inimile acestora vocatia calugareasca.
Institutelor le este i ngaduit sa se faca cunoscute pentru favorizarea chemarilor si sa caute
candidati, cu conditia sa faca acest lucru cu prudenta cuvenita si respecti nd normele stabilite
de Sfi ntul Scaun si de Ordinariul locului. Membrii sa nu uite i nsa ca exemplul vietii proprii
este cea mai buna recomandare pentru Institut si cea mai grai-
168
toare invitatie la i mbratisarea vietii calugaresti.
25 - (Concluzie)
Institutele, pentru care si nt stabilite aceste norme de rei nnoire, sa raspunda cu
promptitudine chemarii divine si misiunii lor i n Biserica de azi. Conciliul da o mare apreciere
felului lor de viata feciorelnic, sarac si ascultator, al carui model este i nsusi Cristos Domnul,
si i si pune cu tarie speranta i n actiunea lor nevazuta sau cunoscuta, ati t de rodnica. Asadar
toti calugarii sa raspi ndeasca i n lumea i ntreaga vestea cea buna a lui Cristos prin
integritatea credintei, prin dragoste fata de Dumnezeu si de aproapele, prin iubirea Crucii
precum si prin speranta gloriei viitoare, asa i nci t marturia lor sa fie vazuta de toti si sa fie
preamarit Tatal nostru care este i n ceruri (cf. Mt. 5,16).
Astfel, prin mijlocirea Preabli ndei Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, „a carei viata
este model de traire pentru toti"1, ei vor creste necontenit si vor aduce roade mai bogate de mi
n-tuire.
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare in parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decre-
tam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 28 octombrie 1965 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
1
S. Ambrosius, De virginitate, II, cap. II, 15.
CUPRINS
1. Introducere ................... 159
2. Principii generale de rei nnoire .... 159
3. Criterii practice de rei nnoire..... 160
4. Persoanele care trebuie sa i nfaptuiasca rei nnoirea .................. 160
5. Elemente comune tuturor formelor
de viata calugareasca............ 161
6. Primatul vietii spirituale......... 161
7. Institutele dedicate total contemplatiei .......................... 161
8. Institutele dedicate apostolatului . . 162
9. Mentinerea vietii monahale si con-ventuale...................... 162
10. Viata calugareasca laicala ........ 163
11. Institutele seculare.............. 163
12. Curatia....................... 163
169
13. Saracia ....................... 164
14. Ascultarea.................... 164
15. Viata comuna ................. 165
16. Clauzura calugaritelor .......... 166
17. Vesmi ntul calugaresc ........... 166
18. Formarea membrilor ........... 166
19. Fondarea de noi Institute........ 166
20. Mentinerea, adaptarea sau abando-
narea unor activitati specifice Institutelor ....................... 167
21. Institutele si manastirile aflate i n declin ........................ 167
22. Unirea i ntre Institutele calugaresti 167
23. Conferintele superiorilor majori . . 167
24. Vocatiile calugaresti ............ 167
25. Concluzie .................... 168
Note . . .168

Decret
privind formatia
preoteasca
(„OPTATAM TOTIUS")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
28 octombrie 1965

173
INTRODUCERE
Sfintul Conciliu, stiind bine ca rei nnoi-•rea DORITA A I NTREGII Biserici depinde i n mare
masura de slujirea preoteasca i nsufletita de spiritul lui Cristos1, afirma solemn extrema
importanta a formatiei preotesti si enunta ci teva principii fundamentale ale acesteia,
principii ce confirma legi verificate de o experienta seculara si introduc elemente noi,
corespunzatoare constitutiilor si decretelor acestui Conciliu precum si noilor conditii ale
epocii noastre. Data fiind unitatea preotiei catolice, aceasta formatie sacerdotala este necesara
tuturor preotilor, ati t seculari ci t si regulari, de toate Riturile. De aceea, urmatoarele norme,
care se refera direct la clerul diecezan, trebuie sa fie aplicate, cu adaptarile necesare, tuturor
candidatilor la preotie.
I. ALCATUIREA NORMELOR DE
FORMATIE PREOTEASCA I N
FIECARE NATIUNE
l — Deoarece i ntr-o diversitate ati t de mare de popoare si de regiuni nu se pot da deci t
legi generale, i n fiecare tara si Rit trebuie elaborate „Norme de formatie preotesca",
stabilite de Conferintele episcopale2, revazute periodic si aprobate de Sfintul Scaun. Prin
aceste norme, legile generale vor fi adaptate la conditiile particulare de loc si timp, asa i
nci t formatia preoteasca sa fie i ntotdeauna conforma cu necesitatile pastorale ale
regiunii i n care preotii i si vor desfasura activitatea.
II. FAVORIZAREA VOCATIILOR PREOTESTI
2 — (Raspunderea i ntregului popor crestin) Promovarea vocatiilor preotesti3 este o i
ndatorire a i ntregii comunitati crestine si ea trebuie sa urmareasca acest scop i n primul
ri nd printr-o viata pe deplin crestina. Cea mai mare contributie la aceasta o aduc, pe de
o parte, familiile care, i nsufletite de spiritul credintei, iubirii si evlaviei, constituie un fel
de prim seminar, iar pe de alta parte parohiile la a caror viata bogata participa si adoles-
centii. Profesorii si toti cei care se ocupa i n vreun fel de educatia copiilor si a tinerilor,
mai ales asociatiile catolice, trebuie sa se straduiasca sa-i educe astfel
pe tinerii i ncredintati lor i nci t acestia sa poata percepe chemarea divina si sa i i
raspunda din toata inima. Toti preotii sa dea dovada de cel mai mare zel apostolic pentru
favorizarea vocatiilor si, prin propria lor viata smerita, activa si strabatuta de bucurie
interioara, precum si prin iubirea sacerdotala reciproca si colaborare frateasca, sa
atraga sufletele tinerilor la preotie.
Episcopii trebuie sa-si i ncurajeze credinciosii i n promovarea vocatiilor si sa asigure
coordonarea stri nsa a tuturor fortelor si actiunilor i n acest sens. Iar pe aceia pe care i i
socotesc chemati sa-L
174
aiba drept mostenire pe Domnul, sa-i ajute ca niste parinti, nedi ndu-se i napoi de la nici o
jertfa.
Aceasta activitate convergenta a i ntregului Popor al lui Dumnezeu i n favoarea chemarilor
raspunde la actiunea Providentei divine care daruieste i nsusirile necesare celor alesi de
Dumnezeu pentru a participa la preotia ierarhica a lui Cristos si i i ajuta cu harul Sau, i
nsarcini ndu-i i n acelasi timp pe reprezentantii legitimi ai Bisericii sa cheme pe candidatii
care aspira cu intentie dreapta si i n deplina libertate la o ati t de i nalta misiune, dupa ce le-
au recunoscut si i ncercat capacitatea, si sa-i consacre cu pecetea Duhului Sfi nt pentru cultul
lui Dumnezeu si slujirea Bisericii4.
Conciliul recomanda i n primul ri nd mijloacele traditionale ale acestei colaborari a tuturor:
rugaciunea staruitoare, pocainta crestina, precum si instruirea tot mai serioasa a
credinciosilor, fie prin predica si cateheza, fie chiar prin diferitele mijloace de comunicare
sociala, instruire care sa sublinieze necesitatea, natura si valoarea chemarii la preotie. El cere
de asemenea ca operele de promovare a vocatiilor, constituite sau urmi nd a fi constituite i n
fiecare dieceza, regiune sau natiune, conform documentelor pontificale, sa organizeze metodic
si coerent i ntreaga actiune pastorala i n acest scop, fara a neglija nici unul dintre mijloacele
binevenite pe care le furnizeaza psihologia si sociologia moderna, si sa desfasoare aceasta
activitate cu egala discretie si ri vna.5
Actiunea i n favoarea vocatiilor trebuie sa depaseasca i n spirit larg granitele diverselor
dieceze, natiuni, familii calugaresti si Rituri si, tini nd seama de ne-
voile Bisericii universale, sa vina i n primul ri nd i n ajutorul acelor regiuni i n care este mai
acuta nevoia de lucratori i n via Domnului.
3 — (Formatia spirituala si intelectuala i n seminariile mici)
In seminariile mici, care au drept scop cultivarea germenilor vocatiei, elevii sa fie pregatiti,
printr-o formatie religioasa deosebita si i n primul ri nd printr-o directie spirituala adecvata,
pentru a-L urma pe Cristos Rascumparatorul cu sunet generos si cu inima curata. Sub cala-
uzirea parinteasca a superiorilor, ajutati i n mod oportun de familie, sa duca o viata potrivita
vi rstei, spiritului si dezvoltarii unor adolescenti si i n deplina armonie cu normele psihologiei
sanatoase, fara a se neglija o experienta corespunzatoare a vietii oamenilor si relatiile cu
propria familie6. Pe li nga acestea, normele stabilite mai jos pentru seminariile mari sa fie
aplicate si seminariilor mici, i n masura i n care se potrivesc scopului si naturii acestora.
Studiile sa fie organizate i n asa fel i nci t elevii sa le poata lesne continua i n alta parte, i n
cazul i n care ar vrea sa i mbratiseze o alta stare de viata.
Cu aceeasi grija sa fie cultivati germenii chemarii la adolescentii si tinerii ce studiaza i n
institutele speciale care, i n functie de conditiile locale, slujesc si scopurile seminariilor mici,
precum si i n alte scoli sau i n orice alt sistem de educatie. Sa fie promovate, de asemenea, cu
grija institutiile si alte initiative pentru aceia care urmeaza chemarea divina la o vi rsta
matura.
175
III ORGANIZAREA SEMINARIILOR MARI
4 —( Scopul general al formatiei) Seminariile mari si nt necesare pentru formatia preoteasca, i
n ele educarea seminaristilor trebuie sa tinda spre formarea unor adevarati pastori sufletesti,
dupa modelul Domnului nostru Isus Cristos, i nvatatorul, Preotul si Pastorul7. Sa fie pregatiti
deci pentru slujirea cuvi ntu-lui: pentru a i ntelege tot mai adi nc Cuvi ntul lui Dumnezeu
revelat, a-l asimila prin meditatie si a-l exprima prin cuvi nt -i viata; pentru slujirea cultului
si a sfin-t -ii: ca, rugi ndu-se si celebri nd actiunile li irgice, sa i nfaptuiasca lucrarea mi ntu-ir
prin Jertfa euharistica si prin sacra-me te; pentru slujirea de pastori: sa stie sa-J faca
prezent oamenilor pe Cristos crre „nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji si a-Si da
viata ca rascumparare pentru multi" (Mc. 10,45; cf. Io. 13,12-17) si, faci ndu-se slujitori ai
tuturor, sa-i ci stige pe ci t mai multi (cf. l Cor. 9,19).
De aceea, toate elementele formatiei spirituale, intelectuale si disciplinare sa fie i ndreptate i n
mod convergent spre acest scop pastoral; pentru realizarea lui toti superiorii si profesorii
trebuie sa actioneze i n mod statornic si unanim, i n ascultare fidela fata de autoritatea Epis-
copului.
5 — (Profilul superiorilor si profesorilor) Deoarece formatia seminaristilor depinde si de
organizarea i nteleapta dar si, mai ales, de competenta educatorilor, superiorii si profesorii de
seminar trebuie alesi dintre cei mai buni oameni8 si pregatiti cu grija printr-o i nvatatura
temeinica,
prin experienta pastorala corespunzatoare si printr-o speciala formatie spirituala si
pedagogica. Trebuie deci organizate i n acest scop institute sau cel putin cursuri
corespunzatoare, precum si i ntruniri periodice ale superiorilor de se-minarii.
Superiorii si profesorii trebuie sa fie patrunsi de faptul ca succesul formatiei seminaristilor
depinde i n mare masura de felul lor de a gi ndi si de a actiona; sub conducerea rectorului, sa
constituie o stri nsa unitate de spirit si de actiune si sa alcatuiasca i ntre ei si cu seminaristii o
familie care sa raspunda la rugaciunea Domnului: „Ca toti sa fie una" (Io. 17,11) si sa i
ntretina la elevi bucuria chemarii. Episcopul, la ri ndul sau, cu o grija deosebita si statornica
sa i nsufleteasca ri vna celor care lucreaza i n seminar si sa fie pentru seminaristi un adevarat
parinte i n Cristos, i n sfi rsit, toti preotii sa considere seminarul inima diecezei si sa-i sprijine
din tot sufletul9.
6 — (Selectia vocatiilor) Cu deosebita atentie se vor cerceta, i n functie de vi rsta si de
dezvoltarea fiecarui candidat, intentia dreapta si vointa libera, aptitudinile spiritual, morale
si intelectuale, sanatatea corespunzatoare, fizica si psihica, tini nd seama si de eventualele lor i
nclinatii ereditare. Sa fie ci n-tarita si capacitatea candidatilor de a-si asuma obligatiile
preotesti si de a-si i ndeplini i ndatoririle pastorale10.
i n i ntreaga selectie si verificare a seminaristilor sa se manifeste i ntotdeauna fermitatea
cuvenita, chiar i n conditiile unei dureroase lipse de preoti 11 caci Dumnezeu nu va permite ca
Biserica Sa sa duca lipsa de slujitori daca si nt pro-
176
movati la preotie cei vrednici, iar cei nepotriviti si nt i ndreptati parinteste, din timp, spre alte
profesii si si nt ajutati sa se dedice cu ri vna apostolatului laic, constienti de chemarea lor crestina.
7 - (Seminariile interdiecezane) Acolo unde nu fiecare dieceza are posibilitatea sa i ntretina i n
conditiile cerute un seminar propriu, sa fie i nfiintate si sprijinite seminarii interdiecezane, regi-
onale sau nationale, pentru a asigura i n mod mai eficient o formatie solida seminaristilor, ceea ce
trebuie sa constituie legea suprema i n acest domeniu. Aceste seminarii, daca si nt regionale sau
nationale, se vor conduce dupa statute fixate de episcopii interesati si aprobate de Scaunul
apostolic.
In seminariile unde si nt multi elevi, acestia sa fie i mpartiti rational, pe grupe mai mici, pentru a
se asigura mai bine formarea personala a fiecaruia, pastri n-du-se i nsa unitatea de conducere si de
instruire.
IV. NECESITATEA UNEI MAI
INTENSE FORMATII
SPIRITUALE
8 — ( y iata spirituala profunda) Formatia spirituala trebuie sa fie stri ns unita cu cea doctrinala si
pastorala si, mai ales cu ajutorul directorului spiritual, sa fie astfel realizata i nci t seminaristii sa i
nvete sa traiasca i n continua intimitate a Tatalui, prin Fiul Sau Isus Cristos, i n Duhul Sfi nt. Fiind
destinati sa i mbrace, prin Sfi nta Preotie, chipul lui Cristos Preotul, ei trebuie sa se obisnuiasca de
pe acum sa-si traiasca i n prietenie intima cu
El i ntreaga viata14. Sa traiasca Misterul pascal i n asa fel i nci t sa poata initia i n acest Mister si pe
poporul care le va fi i ncredintat. Sa fie i nvatati sa-L caute pe Cristos i n meditarea fidela a cuvi
ntului lui Dumnezeu, i n participarea activa la Tainele preasfinte ale Bisericii — mai ales i n
Euharistie si i n Oficiul divin15 —, i n Episcopul care i i trimite si i n oamenii la care si nt trimisi,
mai ales i n cei saraci, i n cei mici, i n cei bolnavi, i n cei pacatosi, i n necredinciosi. Cu i ncredere
filiala sa o iubeasca si sa o cinsteasca pe Preacurata • Fecioara Maria, pe care Isus Cristos, murind
pe Cruce, a dat-o ca Mama ucenicului Sau.
Sa fie i ncurajate exercitiile de pietate verificate de experienta venerabila a Bisericii; se va evita i
nsa ca formatia spirituala sa constea numai i n acestea si sa dezvolte numai sentimentul religios.
Seminaristii sa i nvete mai degraba sa traiasca dupa Evanghelie, sa se i ntareasca i n credinta,
speranta si iubire asa i nci t, prin exercitarea lor, sa dobi ndeasca spiritul rugaciunii 16, sa obtina i
ntarirea si ocrotirea chemarii, sa primeasca putere i n practicarea celorlalte virtuti si sa creasca i n
zelul de a ci stiga pe toti oamenii pentru Cristos.
9 — (Educarea simtului Bisericii si a ascultarii fata de ea) Seminaristii trebuie sa se patrunda de
misterul Bisericii, pus i n mod deosebit i n lumina de acest Conciliu, asa i nci t, uniti cu Vicarul lui
Cristos printr-o iubire smerita si filiala si — dupa primirea Preotiei — atasati de Episcopul lor,
fiin-du-i colaboratori fideli, si conlucri nd cu confratii lor, sa dea marturie pentru acea unitate prin
care oamenii si nt atrasi la
177
Cristos17. Sa i nvete sa participe cu inima deschisa la viata i ntregii Biserici, dupa Cuvi ntul
Sfi ntului Augustin: „i n masura i n care omul iubeste Biserica lui Cristos, i n acea masura i l
are pe Duhul Sfi nt"18. Seminaristii sa i nteleaga foarte limpede ca nu si nt meniti sa stapi
neasca si sa primeasca cinstire, ci si nt destinati total slujirii lui Dumnezeu si misiunii pastora-
le. Cu deosebita grija sa fie educati la ascultarea preoteasca, la viata de saracie si la spiritul de
abnegatie19, asa i nci t sa se obisnuiasca sa renunte fara ezitare la cele care si nt i ngaduite dar
nu si nt de folos si sa se conformeze lui Cristos cel rastignit.
Sa fie constientizati de greutatile pe care trebuie sa le ia asupra lor, fara a li se ascunde nici o
dificultate a vietii preotesti; totusi i n viitoarea activitate nu trebuie sa priveasca numai
primejdia, ci mai degraba sa fie formati spre o ci t mai mare i ntarire a vietii spirituale prin i
nsasi activitatea pastorala.
10 — (Educarea curatiei) Seminaristii care, conform legilor sfinte i n vigoare pentru Ritul lor,
urmeaza traditia venerabila a celibatului preotesc, trebuie educati cu atentie pentru aceasta
stare i n care, renunti nd, pentru i mparatia cerurilor, la viata de casatorie (cf. Mt. 19,12), se
ataseaza de Cristos cu o iubire nei mpartita20, profund conforma Noului Legami nt, dau
marturie pentru i nvierea viitoare (cf. Le. 20,36)21 si primesc un ajutor puternic pentru
trairea continua a iubirii desavi rsite prin care, i n slujirea preoteasca, se pot face tuturor
toate22. Sa fie profund convinsi ca aceasta stare trebuie i mbratisata cu recunostinta, nu
numai ca o porunca a legii
bisericesti, ci ca un dar de pret al lui Dumnezeu, care trebuie cerut cu umilinta si caruia
trebuie sa-i raspunda fara ezitare, cu toata libertatea si generozitatea, sub inspiratia si cu
ajutorul harului Duhului Sfi nt.
Seminaristii sa cunoasca asa cum se cuvine i ndatoririle si demnitatea casatoriei crestine, ce
reprezinta iubirea dintre Cristos si Biserica (cf. Efes. 5,22-33); sa fie constienti i nsa de
superioritatea fecioriei consacrate lui Cristos23, asa i nci t sa se ofere Domnului printr-o
daruire completa a trupului si a sufletului pe baza unei alegeri matur chibzuite si generoase.
Sa fie avertizati asupra primejdiilor care le ameninta curatia, mai ales i n societatea de azi24;
ajutati de mijloacele potrivite, divine si umane, sa i nvete sa-si asume astfel renuntarea la
casatorie i nci t viata si activitatea lor nu numai sa nu aiba de suferit de pe urma celibatului,
ci mai curi nd ei sa dobi ndeasca o stapi nire mai adi nca a sufletului si a trupului, o
maturizare mai deplina si o patrundere mai desavi rsita a fericirii evanghelice.
11 - (Stapi nirea de sine) Sa fie pastrate cu sfintenie normele educatiei crestine, completi ndu-
le corespunzator cu descoperirile recente ale psihologiei si pedagogiei sanatoase. Printr-o for-
matie gi ndita cu i ntelepciune trebuie cultivata la seminaristi si cuvenita maturitate umana
manifestata mai ales printr-o anumita stabilitate sufleteasca, prin capacitatea de a lua hotari
ri chibzuite si prin puterea de discernami nt asupra evenimentelor si a oamenilor.
Seminaristii sa se obisnuiasca sa-si perfectioneze caracterul ; sa fie formati la taria sufleteasca
12 Conciliu! F/-

178
si, i n general, sa i nvete sa pretuiasca virtutile care si nt mult apreciate de oameni si care i l
fac iubit pe un slujitor al lui Cristos25, cum ar fi loialitatea, grija statornica pentru dreptate,
fidelitatea fata de Cuvi ntul dat, buna cuviinta i n purtari, modestia si caritatea i n discutii.
i n viata seminarului disciplina trebuie apreciata nu numai ca un sprijin puternic al vietii
comune si al caritatii, ci si ca o parte integranta a sistemului de educatie pentru a dobi ndi
stapi nirea de sine, pentru a ajunge la o temeinica maturitate a persoanei si pentru formarea
celorlalte dispozitii sufletesti care si nt de mare ajutor pentru activitatea bine ori nduita si
rodnica a Bisericii. Aceasta disciplina sa fie i nsa astfel exercitata i nci t sa formeze la
seminaristi atitudinea launtrica de a accepta autoritatea superiorilor din convingere intima, i
n constiinta (cf. Rom. 13,5) si pentru motive supranaturale. Pe de alta parte, normele
disciplinare trebuie aplicate i n functie de vi rsta seminaristilor, astfel i nci t, pe masura ce ei
se obisnuiesc treptat sa se conduca pe ei i nsisi, sa i nvete i n acelasi timp sa-si foloseasca
libertatea cu i ntelepciune, sa actioneze spontan si energic 26, sa colaboreze cu confratii si cu
laicii.
i ntreaga atmosfera a seminarului, strabatuta de grija pentru viata interioara si pentru tacere
precum si de preocuparea de i ntr-ajutorare, sa fie astfel orientata i nci t sa constituie o
initiere la viitoarea viata preoteasca.
12 — (Ucenicia pastorala) Pentru ca formatia spirituala sa se i ntemeieze pe baze mai solide si
seminaristii sa-si i mbratiseze chemarea i n urma unei alegeri matur chibzuite, Episcopii vor
stabili un interval corespunzator de timp pentru o pregatire spirituala mai intensa. Tot
Episcopii trebuie sa aprecieze oportunitatea unei i ntreruperi temporare a studiilor sau a
organizarii unei perioade de ucenicie pastorala adecvate pentru a asigura mai bine
verificarea candidatilor la preotie. De asemenea este de competenta Episcopilor sa decida, i n
functie de conditiile fiecarei regiuni, daca trebuie fixata o vi rsta mai matura fata de cea
prescrisa actualmente de dreptul comun pentru Ordinele sacre, precum si daca e oportun ca
seminaristii, la terminarea studiilor teologice, sa exercite pentru o anumita perioada de timp
diaconatul i nainte de a fi primiti la preotie.
V. REVIZUIREA STUDIILOR
13 — (Cultura umanista)
i nainte ca seminaristii sa-si i nceapa studiile propriu-zis bisericesti, sa fie i nzestrati cu acea
cultura umanista si stiintifica ce permite i n tara respectiva accesul tinerilor la studiile
superioare-; pe li nga aceasta sa dobi ndeasca o cunoastere a limbii latine care sa le permita sa
i nteleaga si sa foloseasca izvoarele ati tor stiinte si documentele Bisericii27. Trebuie sa fie
socotit necesar studiul limbii liturgice a fiecarui Rit si sa fie i ncurajata cu tarie o cunoastere
corespunzatoare a limbilor Sfintei Scripturi si Traditiei.
14 - (Orientarea spre teologie) Revizuirea studiilor bisericesti trebuie sa aiba i n primul ri nd
ca scop o mai buna organizare a disciplinelor teologice si filozofice si o corelare armonioasa
a lor i n vederea unei deschideri progresive a
179
mintilor seminaristilor catre misterul lui Cristos care strabate toata istoria neamului
omenesc, actioneaza necontenit asupra Bisericii si lucreaza i n primul ri nd prin slujirea
preoteasca28.
Pentru ca seminaristii sa capete aceasta viziune de la i nceputul formatiei, studiile bisericesti
trebuie sa i nceapa cu un curs introductiv de o durata corespunzatoare, i n aceasta initiere la
studii, misterul mi ntuirii sa fie astfel prezentat i nci t seminaristii sa sesizeze sensul, structura
si scopul pastoral al studiilor bisericesti si i n acelasi timp sa fie ajutati sa-si i ntemeieze pe
credinta si sa-si patrunda de credinta i ntreaga viata si sa fie i ntariti i n i mbratisarea
chemarii cu deplina daruire si cu bucurie sufleteasca.
\5-(Studiile filozofice) Disciplinele filozofice sa fie astfel predate i nci t seminaristii sa fie
calauziti i n primul ri nd spre dobi ndirea unei cunoasteri solide si coerente a omului, a lumii
si a lui Dumnezeu, i ntemeiati pe patrimoniul filozofic pururi valabil,29 tini nd seama si de
cercetarile filozofice mai recente, i n primul ri nd de acelea care exercita o mai mare influenta
i n tara respectiva, precum si de progresul stiintelor moderne, astfel i nci t, cunosci nd bine
mentalitatea timpului, sa fie pregatiti corespunzator pentru dialogul cu contemporanii lor 30.
Istoria filozofiei sa fie astfel predata i nci t seminaristii, patrunzi nd principiile fundamentale
ale diferitelor sisteme, sa retina acele elemente care se dovedesc adevarate si sa poata detecta
si combate radacinile erorilor.
i n i nsusi modul de a preda sa fie dezvoltata la seminaristi dorinta de a cauta
riguros adevarul, de a-l observa si de a-l demonstra, unita cu o recunoastere cinstita a
limitelor cunoasterii umane. Sa se dea mare atentie relatiei dintre filozofie, pe de o parte, si
adevaratele probleme ale vietii precum si problemele care i i preocupa pe studenti, pe de alta
parte; ei sa fie ajutati sa perceapa legaturile existente i ntre argumentele filozofice si misterele
mi ntuirii, care i n teologie si nt privite i n lumina superioara a credintei.
16 — (Studiile teologice) Disciplinele teologice, i n lumina credintei, sub calauzirea
Magisteriului Bisericii31, sa fie astfel predate i nci t seminaristii sa asimileze cu acuratete i
nvatatura catolica din Revelatia divina, sa o patrunda i n profunzime, sa faca din ea hrana
propriei vieti spirituale32 si sa o poata vesti, expune si apara i n slujirea preoteasca.
Seminaristii sa fie formati cu deosebita grija la studierea Sfintei Scripturi, care trebuie sa fie
sufletul i ntregii teologii33; dupa o introducere corespunzatoare, sa fie initiati corect i n
metoda exegezei, sa sesizeze bine temele principale ale Revelatiei divine si sa primeasca
imbold si hrana din citirea si meditarea zilnica a Cartilor sfinte 34.
Predarea teologiei dogmatice sa fie astfel organizata i nci t sa fie studiate i nti i temele biblice;
se va arata aportul Parintilor Bisericii Orientale si Occidentale la transmiterea fidela si la
dezvoltarea fiecaruia din adevarurile revelate precum si istoria ulterioara a dogmei — tini nd
seama si de relatia ei cu istoria generala a Bisericii35 -; apoi, pentru a lumina ci t mai deplin
misterele mi ntuirii, seminaristii vor i nvata sa le aprofundeze si sa le
180
coreleze cu ajutorul speculatiei, sub calauzirea sfantului Toma36; sa fie i nvatati sa recunoasca
aceste mistere pururi prezente si active i n actiunile liturgice37 si i n toata viata Bisericii; i n sfi rsit,
sa se deprinda sa caute solutionarea problemelor omenesti i n lumina Revelatiei, sa aplice
adevarurile ei eterne la conditia schimbatoare a omenirii si sa le transmita i n mod adecvat
contemporanilor38.
Celelalte discipline teologice trebuie sa fie si ele rei nnoite printr-un contact mai viu cu misterul lui
Cristos si istoria mmtuirii. Se va acorda o deosebita grija perfectionarii teologiei morale, a carei
expunere stiintifica, hranita mai mult din i nvatatura Sfintei Scripturi, sa puna i n lumina maretia
chemarii credinciosilor i n Cristos si obligatia lor de a aduce rod i n iubire pentru viata lumii. De
asemenea, i n predarea dreptului canonic si a istoriei Bisericii, sa se aiba i n vedere misterul
Bisericii, conform constitutiei dogmatice De Ecdesia promulgate de acest Conciliu. Liturgia sacra,
care trebuie socotita primul si necesarul izvor al adevaratului spirit crestin, sa fie predata dupa
recomandarile art. 15 si 16 ale constitutiei De sacra Liturgia39.
Tini nd seama i n mod judicios de conditiile diferitelor regiuni, seminaristii sa fie calauziti spre o
mai buna cunoastere a Bisericilor si Comunitatilor bisericesti despartite de Scaunul apostolic
roman, pentru a putea contribui la restabilirea unitatii i ntre toti crestinii, conform recomandarilor
acestui Conciliu40.
Sa fie initiati si i n cunoasterea celorlalte religii mai raspi ndite i n fiecare regiune, ca sa poata
recunoaste mai bine ceea ce au ele bun si adevarat, din darul lui Dumnezeu, sa i nvete sa respinga
erorile
si sa fie i n stare sa i mpartaseasca, celor lipsiti de ea, lumina deplina a adevarului.
17 — (Revizuirea metodelor didactice) Deoarece instruirea doctrinala nu trebuie sa tinda spre o
simpla comunicare de notiuni, ci spre o adevarata formare interioara a seminaristilor, metodele di-
dactice sa fie revizuite ati t i n privinta prelegerilor, seminarelor si lucrarilor ci t si a stimularii
studiului individual sau i n grupuri mici. Se vor urmari cu grija unitatea si soliditatea i ntregului i
nvata-mi nt, eviti ndu-se i nmultirea excesiva a materiilor si a lectiilor si lasi ndu-se la o parte
problemele care nu mai prezinta importanta sau care trebuie lasate pe seama studiilor academice
superioare.
18 - (Studii stiintifice de specialitate) Episcopii se vor i ngriji sa trimita i n institute speciale,
facultati sau universitati, tineri bine i nzestrati din punct de vedere al caracterului, virtutii si
inteligentei pentru a se pregati, i n stiintele sacre, precum si i n alte discipline socotite necesare,
preoti cu formatie stiintifica aprofundata care sa poata face fata variatelor necesitati ale
apostolatului; sa nu se neglijeze i nsa i n nici un fel formarea lor spirituala si pastorala, mai ales
daca nu au primit i nca preotia.
VI. FORMATIA PASTORALA PROPRIU-ZISA
19 — (Educarea la dialog) Preocuparea pastorala, care trebuie sa strabata i ntreaga formatie a
seminaristilor41, cere si o pregatire atenta i n cele
181
privitoare i n mod special la slujirea sacra, mai ales i n cateheza si predica, cultul liturgic si
administrarea sacramentelor, operele de caritate, i ndatorirea de a iesi i n i nti rnpinarea celor
rataciti si necredinciosi si i n celelalte sarcini pastorale. Sa fie familiarizati cum se cuvine cu
arta de a conduce sufletele, prin care sa poata forma pe toti fiii Bisericii i n primul ri nd la o
viata crestina pe deplin constienta si apostolica si la i mplinirea i ndatoririlor starii proprii; cu
aceeasi solicitudine sa i nvete sa-i ajute pe calugari si pe calugarite sa persevereze i n harul
chemarii proprii si sa i nainteze conform spiritului diferitelor Institute 42.
i n general sa li se dezvolte seminaristilor aptitudinile care favorizeaza mult dialogul cu
oamenii, cum ar fi capacitatea de a-i asculta pe altii si de a-si deschide sufletul, i n spirit de
caritate, fata de diferitele aspecte ale convietuirii uma-
20 - (Educarea spiritului misionar)
Sa fie i nvatati sa se foloseasca si de aportul disciplinelor pedagogice, psihologice si
sociologice44 dupa metode corecte si dupa normele autoritatii bisericesti. Sa fie de asemenea
instruiti cu grija pentru a suscita si sustine actiunea apostolica a laicilor 45, precum si pentru a
promova diverse forme mai eficiente de apostolat; sa fie impregnati de acel spirit cu adevarat
catolic care sa-i obisnuiasca sa depaseasca limitele diecezei, tarii sau Ritului, pentru a
raspunde necesitatilor i ntregii Biserici, pregatiti sufleteste sa predice oriunde Evanghelia 46.
21 - (Activitati practice de apostolat) Seminaristii, trebuind sa-si i nsuseasca an-
ta apostolatului nu numai i n teorie, ci si i n practica si sa poata actiona pe raspundere
proprie si i n colaborare cu altii, sa fie initiati i n practica pastorala prin activitati bine alese, i
nca din perioada de studii si i n timpul vacantelor. Aceste activitati trebuie sa se desfasoare i
nsa conform cu vi rsta lor si cu conditiile locale, dupa aprecierea prudenta a epis-copilor, i n
mod metodic si sub conducerea unor persoane cu mare experienta pastorala, avi nd mereu
prezenta eficacitatea predominanta a mijloacelor supranaturale47.
VII. PERFECTIONAREA
FORMATIEI DUPA PERIOADA
STUDIILOR
22-i ntruci t formatia preoteasca, mai ales i n conditiile societatii actuale, trebuie continuata si
perfectionata si dupa terminarea ciclului de studii din seminar48, Conferintele episcopale au
datoria sa foloseasca i n fiecare natiune mijloacele cele mai adecvate cum ar fi: Institute
pastorale aflate i n colaborare cu parohii alesejudicios, sesiuni periodice, activitati
corespunzatoare, cu ajutorul carora clerul ti nar sa fie introdus progresiv, sub aspect
spiritual, intelectual si pastoral i n viata preoteasca si i n activitatea apostolica si sa le poata
rei nnoi si perfectiona din zi i n zi.
I NCHEIERE
Parintii acestui Sfi nt Conciliu, continu-i nd opera i nceputa de Conciliul Tridentin si i
ncrezatori ca superiorii si profeso-
182
rii de seminarii i i vor forma pe viitorii preoti ai lui Cristos i n spiritul rei nnoirii promovate
de acest Conciliu, i i i ndeamna staruitor pe cei care se pregatesc pentru slujirea preoteasca sa
fie pe deplin constienti ca speranta Bisericii si mi ntui-rea sufletelor le si nt i ncredintate si,
primind cu bucurie normele acestui Decret, sa aduca roade i mbelsugate si nepieritoare.
NOTE
Toate cek stabilite i n acest Decret ji fiecare i n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n
Duhul Sfi nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie
promulgate spre slava lui Dumnezeu. Roma, Sfintul Petru, 28 octombrie 1965 Euf PAUL,
Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza semnaturile Parintilor)
1
Cristos a voit ca progresul i ntregului Po-•por al lui Dumnezeu sa depinda i n foarte
mare masura de slujirea preoteasca. Acest lucru reiese din cuvintele cu care Domnul i-a orinduit pe
apostoli si pe urmatii si colaboratorii lor sa fie vestitori ai Evangheliei, conducatori ai noului popor ales
si i mpartitori ai Tainelor lui Dumnezeu, si este confirmat de cuvintele Parintilor Bisericii si ale sfintilor
precum si de numeroase documente ale Supremilor Pontifi. Cf. mai ales: Sf. Pius X, i ndemnul catre cler
Haerent anima, 4 aug. 1908, S. Pii X Acta IV, pp. 237-264. - Pius XI, enc. AA Catholid Sacerdot», 20 dec.
1935: AAS, XXVIII (1936), mai ales pp. 37-52. - Pius XII, Ind. apost. Menti Nostrae, 23 sept. 1950: AAS,
XLII (1950), pp. 657-702. -Ioan XXIII, enc. Sacerdoti! Nostri Primor-dia, l aug. 1959: AAS LI (1959) pp.
545-579. - Paul VI scris, apost. Summi Dei Verbum, 4 nov. 1963: AAS, LV (1963), pp. 979-995.
2
i ntreaga educatie preoteasca, adica organizarea seminarului, formatia spirituala, programa de
studii, viata i n comun si disciplina seminaristilor, precum si practica pastorala trebuie adaptate la
conditiile locale. Principiile generale ale acestei adaptari trebuie stabilite, conform normelor comune, de
Conferintele episcopale, pen-
tru clerul diecezan si - i n mod adecvat -de catre superiorii competenti pentru clerul regular (cf. Sf.
Congregatie a calugarilor, Const. Apost. Sedes Sapientiae si Statutele generale anexate, art. 19, ed. a 2-a,
Roma 1957, pp. 38 si urm.)
3
Printre principalele dificultati pe care le i nti mpina Biserica astazi se afla, aproape pretutindeni,
numarul mic de vocatii. Cf. Pius XII, i nd. apost. Menti Nostrae: „... numarul preotilor, ati t i n tarile
catolice ci t si i n teritoriile de misiune, este adesea disproportionat fata de necesitatile cresci nde" AAS,
XLII, 1950, p. 682. - Ioan XXIII: „Problema vocatiilor preotesti si calugaresti este o preocupare zilnica a
Papei..., este suspinul rugaciunii sale si aspiratia fierbinte a sufletului sau". (Discurs la cel dinti i Congres
international pentru vocatiile calugaresti, 16 dec. 1961: AAS LIV, 1962, p. 33.)
4
Pius XII, Const. apost. Sedes Sapientiae, 31 mai 1956: AAS, XLVIII, 1956, p. 357. -Paul IV, scris, apost.
Summi Dei Verbum, 4 nov. 1963: AAS, LV, 1963, p. 984 si urm.
5
Cf. mai ales Pius XII, Motu proprio Cum Nobis „despre crearea Operei pontificale pentru vocatiile
preotesti, pe li nga Sfi nta Congregatie a Seminarelor si Universitatilor", 4 nov. 1941: AAS, XXXIII,
1941, p. 479; i mpreuna cu statutele si regulile ane-
183
xate, promulgate de aceasta Congregatie la 8 septembrie 1943. — Motu proprio Cum supremae „despre
Opera pontificala initiala pentru vocatiile calugaresti", 11 febr. 1955: AAS, XLVII, 1955, p. 266, i mpreu-
na cu statutele si regulile anexate promulgate de Sfinta Congregatie a Calugarilor (ibid., pp. 298-301);
Conc. Vat. II, Decr. De accomodata renovatione vitae religiosae, n. 24, Decret Despre misiunea pastorala a
Epis-copilor i n Biserica, n. 15.
6
Cf. Pius XII, i nd. apost. Menti Nostrae, 23 sept. 1950: AAS, XLII, 1950, p. 685
7
Cf. Lumen gentium, n. 28.
8
Cf. Pius XI, enc. Aa Catholici Sacerdotii, 20 dec. 1935: AAS, XXVIII, 1936, p. 37: „Prima grija, i nainte
de toate, trebuie sa fie alegerea superiorilor si a profesorilor... Dati pentru seminarii pe cei mai buni pre-
oti; nu pregetati sa i i degrevati chiar de i nsarcinari aparent mai importante, dar care i n realitate nu se
pot compara cu aceasta opera capitala si de nei nlocuit." - Pius XII insista si el asupra acestui principiu
de a-i alege pe cei mai buni, i n scrisoarea apostolica adresata Ordinariilor din Brazilia, la 23 aprilie
1947: Discorsi e Radiomessaggi IX, pp. 579-580.
'Despre i ndatorirea comuna de a sprijini seminariile, cf. Paul VI, scris apost. Summi Dei Verbum, 4 nov.
1963: AAS, LV (1963), p. 984.
10
Cf. Pius XII, Menti Nostrae; AAS XLII, 1950, p. 684. Si cf. Sf. Congregatie pentru Sacramente,
scrisoarea circulara adresata Ordinariilor locului Magna equidem, 27 dec. 1935, n. 10-Pentru calugari,
cf. statutele anexate la Const. apost. Sedes Sapien-tiae, 31 mai 1956, art. 33. - Paul VI, scris.
• apost. Summi Dei Verbum, 4 nov. 1963: AAS, LV, 1963, p. 987 si urm.
11
Cf, Pius XI, enc. Ad Catholici Sacerdotii, 20 dec. 1935: AAS, XXVIII, 1936, p. 41.
12
Se stabileste ca la redactarea statutelor se-minariilor regionale sau nationale participa toti episcopii
interesati, prin derogare de la norma can. 1357, § IV, C.I.C.
13
Cf. Pius XII, Menti Nostrae: AAS XLII, 1950, p. 674; Sf. Congregatie pentru Seminarii si Universitati,
Lajormazione spiri-
tuale del candidata al sacerdozio. Citta del Vaticano, 1965.
14
Cf. Pius X, i ndemn catre clerul catolic Haerent anima, 4 aug. 1908: S. Pii X, Acta IV, pp. 242-244; Pius
XIII, Menti Nostrae, 1. c. pp. 659-661; Ioan XXIII, enc. Sacerdotii nostri primordia, l aug. 1959: ASS, LI,
1959, p. 550 s.
Pius XII, enc. Mediator Dei, 20 nov. 1947.: AAS, XXXIX, 1947, pp. 547 si 572s; Ioan XXIII, i nd. apost.
Sacrae laudis, 6 ian. 1962: AAS, LIV, 1962, p. 69; Vat. II, Sacrosanctum Concilium, art. 16 si 17 —; Sf.
Congregatie a Riturilor, Instructia ad exse-cutionem Constitutionis de sacra Liturgia recte ordinandam, 26
sept. 1964, n. 14-17: AAS, LVI, 1964, p. 880 s.
16
Cf. Ioan XXIII, Sacerdotii Nostri Primordia: AAS, LI, 1959, p. 559. s.
17
Vat. II, Lumen Gentium, 28.
18
Sf. Augustin, In Ioannem mirt. 32,8: PL 35, 1646.
19
Cf. Pius XII, Menti Nostrae: 1. c., pp. 662 s., 685, 690; Ioan XXIII, Sacerdotii Nostri Primordia: 1. c., pp.
551-553, 556 s.; Paul VI, enc. Ecclesiam suam, 6 aug. 1964: AAS, LVI, 1964, p. 634 s.; Vat. H, Lumen
gentium, mai ales n. 8.
20
Cf. Pius XII, enc. Sacra Virginitas, 25 martie 1954: AAS XLVI, 1954, p. 165 s.
21
Cf. Sf. Ciprian, De habitu virginum, 22: PL IV, 475; Sf. Ambrosius, De Virginibus, I, 8,52: PL XVI, 202
s.
22
Cf. Pius XII, Menti Nostrae: AAS, XLII, 1950, p. 663.
23
Cf. Pius XII, enc. Sacra virginitas, 1. c., pp. 170-174.
24
Cf. Pius XII, Menti Nostrae, 1. c. pp. 664 si 690 s.
25
Cf. Paul VI, Summi Dei Verbum: AAS, LV, 1963, p. 991.
26
Cf. Pius XII, Menti Nostrae, 1. c., p. 686.
27
Cf. Paul VI, Summi Dei Verbum, 1. c., p. 993.
28
Cf. Lumen Gentium, nn. 7 si 28.
29
Cf. Pius XII, enc. Humani generis, 12 aug. 1950: AAS 42, 1950, pp. 571-575.
30
Cf. Paul VI, enc. Ecclesiam Suam, 6 aug. 1964: AAS 56, 1964, pp. 637 ss.
31
Cf. Pius XII, Humani generis, 12 aug. 1950: 1. c. pp. 567-569; cuvi ntarea Si diligis, 31
184
mai 1954: AAS 46 (1954), p. 314 s.; Paul VI, Cuvi ntare adresata studentilor de la Universitatea Pontificala
Gregoriana, 12 martie 1964: AAS 56 (1964), p. 364 s.; Lumen Gentium, n. 25.
32
Cf. Sf. Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum, Prol. n. 4: „(Nimeni) sa nu-si i nchipuie ca i i este de ajuns cultura
fara onctiu-ne, speculatia fara evlavie, cercetarea fara admiratie, prudenta fara entuziasm, harnicia fara pietate,
stiinta fara iubire, inteligenta fara smerenie, zelul fara harul divin, reflectia fara stiinta inspirata de sus" (sf.
Bonaventura, Opera Omnia, V, Quaracchi 1891, p. 296).
33
Cf. Leon XIII, enc. Providentissimus Deus, 18 nov. 1893: ASS 26 (1893-94) p. 283.
34
Cf. Comisia pontificala de studii biblice, Instructia de Sacra Scriptura recte docenda, 13 mai 1950: AAS 42 (1950)
p. 502.
35
Cf. Pius XII, Humanigeneris, 12 aug. 1950: AAS, XLII, 1950, p. 568 s.; „prin studierea izvoarelor stiintele sacre i
ntineresc nei ncetat, i n vreme ce speculatia care neglijeaza ducerea mai departe a cercetarii tezaurului revelat devine,
dupa cum stim din experienta, sterila".
36
Cf. Pius XII, Discurs catre elevii seminarii-lor, 24 iunie 1939: AAS XXXI, 1939, p. 247: „Recomandarea doctrinei
simtului Toma nu vrea sa suprime emulatia i n cercetarea si raspi ndirea adevarului, ci sa o stimuleze si sa o
calauzeasca." — Paul VI, discurs rostit la Universitatea pontificala gregoriana i n 12 martie 1964: AAS LVI, 1964, p.
365: „(Profesorii)... sa asculte cu respect glasul i nvatatorilor Bisericii, printre care sfi ntul Toma detine locul cel dintii,
i ntr-adevar, gasim la Doctor angelicus o ati t de mare forta a inteligentei, o ati t de sincera iubire a adevarului, ati ta i
ntelepciune i n
i aprofundarea, prezentarea si sintetizarea celor mai i nalte adevaruri, i nci t i nvatatura lui este instrumentul cel mai
eficient, nu numai pentru a aseza credinta pe temelii solide, ci si pentru a primi cu folos si i n siguranta roadele unui
progres sanatos." — Cf. si Discurs rostit la al Vl-lea Congres tomist international, 10 sept. 1965: AAS 57 (1965) pp.
788-792.
37
Sacrosanctum Concilium, nn. 7 si 16.
38
Cf. Paul VI, enc. Ecclesiam suam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964) p. 640 s.
39
Cf. Sacrosanctum Concilium, nn. 10,14,15,16; Sf. Congregatie a Riturilor, Instructia ad exsecutionem
Constitutionis de Sacra Liturgia recte ordinandam, 26 sept. 1964, nn. 11 si 12: AAS 56 (1964) p. 879. s.
40
Unitatis redintegratio, nn. 1,9,10.
41
Chipul desavi rsit al pastorului poate fi desprins din documentele pontificale din ultima vreme care trateaza i n
mod expres despre viata, calitatile si formarea preotilor, si mai ales: Sf. Pius X, i ndemnul catre cler Haerent animo: S.
Pii X Acta, IV, pp. 237 ss.; Pius XI, enc. Ad catholici Sacerdotii: AAS 28 (1936) pp. 5 ss.; Pius XII, Menti Nostrae: AAS
42 (1950) pp. 657 ss.; Ioan XXIII, Sacerdotii Nostri primordia: AAS 51 (1959) pp. 545 ss.; Paul VI, Summi Dei Verbum:
AAS 55 (1963) pp. 979 ss. Despre formatia pastorala se spun multe lucruri si i n enciclicile Mystici Corporis
(1943), Mediator Dei (1947), Evangelii Prae-cones (1951), Sacra Virginitas (1954), Musi-cae Sacrae Disciplina (1955),
Princeps Pasto-rum (1959) precum si i n Const. Apost. Sedes Sapientiae (1956) pentru calugari. Pius XII, Ioan XXIII si
Paul VI au prezentat si ei i n repetate ri nduri chinul bunului pastor, i n discursurile adresate seminaristilor si
preotilor.
42
Despre importanta starii rezultate din profesiunea sfaturilor evanghelice, cf. Conc. Vat. II, Lumen Gentium, cap. VI
si Decr. Perfectae caritatii.
43
Cf. Paul VI, enc. Ecclesiam Suam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964) passim si mai ales pp. 635 s. si 640 ss.
44
Cf. mai ales Ioan XXIII, enc. Mater er Magistra, 15 mai 1961: AAS 53. (1961) pp. 401 ss.
45
Cf. mai ales Lumen Gentium, n. 33.
46
Cf. Lumen Gentium, n. 17.
47
Numeroase documente pontificale avertizeaza i mpotriva primejdiei de a neglija, i n activitatea pastorala, scopul
supranatural si de a minimaliza, cel putin i n practica, ajutoarele supranaturale; cf. mai ales documentele citate Ia
nota 41.
48
Documentele mai recente ale Sflntului
185
Scaun insista asupra grijii deosebite ce trebuie acordata preotilor nou sfintiti. Trebuie amintite mai ales:
Pius XII, Motu proprio: Quandoquidem, 2 apr. 1949: AAS XLI, 1949, pp. 165-167; Menii Nostrae, 23
sept. 1950: AAS XLII, 1950; Const. apost. pentru calugari Sedes Sapientiae, 31 mai
1956 si statutele generale anexate; Discurs catre preotii centrului de pastorala de la Barcelona, 14 iunie
1957, Discorsi e Radio-messaggi, XIX, pp. 271-273; Paul VI, discurs catre preotii institutului „Gian
Matteo Giberti" din dieceza de Verona, 11 martie 1964: Osservatore Romano, 13 martie 1964.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 173
I - ALCATUIREA NORMELOR DE FORMARE PREOTEASCA IN FIECARE NATIUNE................
173
II - FAVORIZAREA VOCATIILOR PREOTESTI..................... 173
2. Raspunderea i ntregului popor crestin ........................... 173
3. Formatia spirituala si intelectuala i n seminariile mici................ 174
III - ORGANIZAREA SEMINARII-LOR MARI..................... 175
4. Scopul general al formatiei ...... 175
5. Profilul superiorilor si profesorilor 175
6. Selectia vocatiilor .............. 175
7. Seminariile interdiecezane ....... 176
IV - NECESITATEA UNEI MAI INTENSE FORMATII SPIRITUALE . 176
8. Viata spirituala profunda ........ 176
9. Educarea simtului Bisericii si a ascultarii fata de ea................. 176
10. Educarea curatiei............... 177
11. Stapi nirea de sine .............. 177
12. Ucenicia pastorala.............. 178
V - REVIZUIREA STUDIILOR ... 178
13. Cultura umanista .............. 178
14. Orientarea spre teologie......... 178
15. Studiile filozofice .............. 179
16. Studiile teologice .............. 179
17. Revizuirea metodelor didactice . . . 180
18. Studii stiintifice de specialitate .... 180
VI -- FORMATIA PASTORALA PROPRIU-ZISA................. 180
19. Educarea la dialog........*..... 180
20. Educarea spiritului misionar ..... 181
21. Activitati practice de apostolat . . . 181
VII - PERFECTIONAREA FORMATIEI DUPA PERIOADA STUDIILOR ........................... 181
I NCHEIERE..................... 181
Note . . .182

Declaratie
despre educatia
crestina
(„GRAVISSIMUM EDUCATIONIS")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
28 octombrie 1965
189
INTRODUCERE
DEOSEBITA IMPORTANTA A EDUCATIEI i n viata omului si influenta ei din ce i n ce mai
mare asupra dezvoltarii societatii contemporane constituie pentru sfi ntul Conciliu ecumenic
obiectul unei atente reflectii1, i ntr-adevar, educatia tinerilor precum si o anumita formatie
permanenta a adultilor devin, i n conditiile de astazi, i n acelasi timp mai usoare si mai
urgente. Avi nd o constiinta mai deplina a demnitatii si a i ndatoririlor proprii, oamenii
doresc sa ia parte tot mai activ la viata sociala, mai ales economica si politica 2; iar minunatele
progrese ale tehnicii si ale cercetarii stiintifice, noile mijloace de comunicare sociala ofera
oamenilor posibilitatea, atunci ci nd se bucura de mai mult timp liber, sa aiba mai usor acces
la patrimoniul cultural si spiritual si sa se i mbogateasca reciproc prin relatiile mai stri nse
create i ntre grupuri si chiar i ntre popoare.
De aceea se fac peste tot eforturi pentru promovarea continua a activitatii educative; se
definesc si se consemneaza i n documente publice drepturile fundamentale ale oamenilor, si
mai ales ale copiilor si parintilor i n privinta educatiei3 ; i n fata cresterii rapide a numarului
de elevi, se i nmultesc si se perfectioneaza scolile si se creeaza alte institutii de educatie; prin
noi experiente se dezvolta metodele educative si didactice; se fac, incontestabil, eforturi mari
pentru a pune toate acestea la i ndemi na tuturor oamenilor, chiar daca prea multi copii si
tineri continua sa fie lipsiti de orice instruire elementara si ati tia altii si nt privati de o
educatie adecvata care sa cultive i n acelasi timp adevarul si caritatea.
i n ceea ce o priveste, Sfi nta Maica Biserica, pentru a-si i ndeplini misiunea i ncredintata de
divinul sau i ntemeietor, de a vesti tuturor oamenilor misterul mi ntuirii si de a aduna laolalta
toate i n Cristos, trebuie sa se preocupe de i ntreaga viata a omului, chiar si de cea pami n-
teasca, i n masura i n care este legata de chemarea cereasca, si de aceea are un rol specific i n
progresul si dezvoltarea educatiei. De aceea, Conciliul formuleaza ci teva principii
fundamentale privitoare la educatia crestina, mai ales i n scoli, principii care urmeaza sa fie
detaliate de
0 comisie speciala post-conciliara, si pe care Conferintele episcopale le vor aplica la diferitele
conditii locale.
1 — (Dreptul universal la educatie)
Toti oamenii, indiferent de rasa, conditie sau vi rsta, i n baza demnitatii personale, au dreptul
inalienabil la o educatie5 pe masura menirii lor6, adaptata caracterului, sexului, culturii si
traditiilor tarii lor si, i n acelasi timp, deschisa relatiilor fratesti cu celelalte popoare pentru a
favoriza adevarata unitate si pace pe pami nt. Adevarata educatie urmareste formarea
persoanei umane i n vederea scopului ei ultim precum si spre binele societatii al carei
membru este si i n care, la maturitate, va avea i ndatoriri de i ndeplinit.
De aceea, copiii si tinerii trebuie ajutati — tini nd seama de progresul psihologiei, pedagogiei
si didacticii — sa-si dezvolte armonios aptitudinile fizice, morale si intelectuale, sa dobi
ndeasca treptat un simt mai profund de raspundere i n efortul sustinut de a-si construi drept
190
propria viata si i n cautarea adevaratei libertati, depasind piedicile cu i ndrazneala si
statornicie. Pe masura ce cresc, trebuie sa primeasca o educatie sexuala pozitiva si prudenta.
Pe li nga acestea, trebuie sa fie formati pentru a participa la viata sociala, astfel i nci t, i
nzestrati corespunzator cu mijloacele necesare si adecvate, sa se poata integra activ i n
diversele sfere ale comunitatii umane, sa fie deschisi la dialogul cu semenii si sa contribuie din
toata inima la i nfaptuirea binelui comun.
De asemenea, Conciliul declara ca ati t copiii ci t si tinerii au dreptul sa fie ajutati sa aprecieze
cu constiinta dreapta valorile morale si sa le i mbratiseze prin adeziune personala precum si
sa-L cunoasca si sa-L iubeasca pe Dumnezeu i n mod mai desavi rsit. De aceea Conciliul i i
roaga staruitor pe toti conducatorii de popoare si pe aceia care au raspunderi i n domeniul
educatiei sa aiba grija ca tineretul sa nu fie niciodata privat de acest drept sacru. Iar pe fiii
Bisericii i i i ndeamna sa munceasca cu generozitate i n i ntreg domeniul educatiei, mai ales
pentru ca binefacerile unei educatii si instructii adecvate sa se poata extinde ci t mai curi nd
asupra tuturor si pretutindeni7.
2 — (Educatia crestina) Toti crestinii, i ntruci t au devenit faptura noua renasci ndu-se din
apa si Duh Sfi nt si astfel se numesc si si nt i ntr-adevar fiii lui Dumnezeu, au dreptul la o
educatie crestina. Aceasta nu are i n vedere numai maturizarea persoanei umane despre care
s-a vorbit mai sus, ci urmareste i n principal ca cei botezati, fiind initiati treptat i n
cunoasterea misterelor mi ntui-rii, sa devina din zi i n zi mai constienti
de darul credintei pe care l-au primit, sa i nvete sa-L adore pe Dumnezeu Tatal i n spirit si
adevar (cf. Io. 4,23), i n primul ri nd prin cultul liturgic, sa fie formati pentru a-si trai viata
proprie dupa omul cel nou i n dreptatea si sfintenia adevarului (cf. Efes. 4,22-24) si astfel sa
ajungS la omul desavi rsit, la vi rsta plinatatii lui Cristos (cf. Efes. 4,13) si sa-si aduca con-
tributia la cresterea Trupului mistic. Pe li nga aceasta, constienti de chemarea lor, sa se i nvete
sa dea marturie despre speranta ce se afla i n ei (cf. l Pt. 3,15), precum si sa ajute la
transformarea crestina a lumii, prin care valorile naturale, preluate si integrate i n
perspectiva integrala a omului rascumparat de Cristos, sa contribuie la binele i ntregii
societati9. De aceea, Conciliul aminteste pastorilor sufletesti i ndatorirea deosebit de grava pe
care o au de a face totul pentru ca toti credinciosii sa aiba parte de aceasta educatie crestina,
mai ales tinerii, care si nt speranta Bisericii10.
3 — (Persoanele raspunzatoare de educatie) Parintii, deoarece au dat viata copiilor lor, au
obligatia foarte grava de a-i educa, si de aceea trebuie considerati primii si principalii lor
educatori11. Aceasta functie educativa a lor este ati t de importanta i nci t, acolo unde lipseste,
cu greu poate fi suplinita, i ntr-adevar', este i ndatorirea parintilor sa creeze o atmosfera
familiala i nsufletita de iubire, de pietate fata de Dumnezeu si respect fata de oameni, care sa
favorizeze educatia integrala, personala si sociala, a copiilor. Familia este, asadar, prima
scoala a virtutilor sociale de care nici o societate nu se poate lipsi. Mai ales i n familia crestina,
i mbogatita cu harul si misiunea sa-
191
cramentului casatoriei, copiii, de la cea mai frageda vi rsta, trebuie sa i nvete sa-L descopere
si sa-L cinsteasca pe Dumnezeu si sa-L iubeasca pe aproapele, conform credintei primite i n
Botez; acolo traiesc ei pentru prima data experienta unei vieti sociale sanatoase si a Bisericii; i
n sfi rsit, prin familie si nt introdusi treptat i n viata societatii civile precum si i n poporul lui
Dumnezeu. Parintii sa fie, asadar, adi nc patrunsi de importanta pe care o are familia cu
adevarat crestina pentru viata si progresul poporului lui Dumnezeu 12.
i ndatorirea de a da educatie, ce revine i primul ri nd familiei, pretinde ajutorul i i regii
societati. Pe li nga drepturile pari :ilor si ale celor carora ei le i ncredin-tca' "i o parte din
misiunea lor de educatie, -.numite i ndatoriri si drepturi revin societatii civile, de vreme ce ea
trebuie sa ori nduiasca cele necesare binelui comun vremelnic. Printre functiile ei se numara
aceea de a promova i n diferite feluri educatia tineretului: de a apara i ndatoririle si
drepturile parintilor si ale celorlalti care participa la educatie si de a-i ajuta; de a-si asuma
activitatea educativa — tini nd seama, evident, de dorintele parintilor — atunci ci nd lipseste
initiativa parintilor si a celorlalte institutii, i n baza principiului subsidiaritatii; de a crea scoli
si institute proprii, i n masura i n care o cere binele comun13.
i n mod cu totul deosebit, i ndatorirea de a educa revine Bisericii, nu numai pentru ca trebuie
sa fie recunoscuta ca societate umana capabila de a educa, ci mai ales pentru ca are misiunea
de a vesti tuturor oamenilor calea mi ntuirii, de a i mpartasi credinciosilor viata lui Cristos si
de a-i ajuta cu solicitudine continua sa
poata ajunge la plinatatea vietii dumnezeiesti14. Biserica are, asadar, obligatia, ca Mama, de a
da fiilor sai o educatie prin care i ntreaga lor viata sa fie patrunsa de spiritul lui Cristos; i n
acelasi timp, ca ofera tuturor popoarelor contributia sa la promovarea desavi rsirii integrale a
persoanei umane precum si la binele societatii pami ntesti si pentru a construi o lume mai
umana15.
4 — (Diferitele mijloace de educatie crestina)
i n i mplinirea i ndatoririi sale de educatie, Biserica, fara a neglija toate mijloacele adecvate,
se preocupa i n primul ri nd de acelea care i i si nt proprii. Primul dintre acestea este
instruirea catehetica16, care lumineaza si i ntareste credinta, hraneste viata dupa spiritul lui
Cristos, duce la o participare activa si constienta la misterul liturgic17 si i ndeamna la actiune
apostolica, i nsa Biserica pretuieste mult si cauta sa patrunda si sa i nalte cu spiritul sau si
celelalte mijloace care apartin patrimoniului comun al oamenilor si contribuie mult la
cultivarea si educarea oamenilor, cum ar fi mijloacele de comunicare sociala18, numeroasele
asociatii de cultura spirituala si fizica, miscarile de tineret si mai ales scolile.
5 — (Importanta scolii)
i ntre toate mijloacele de educatie, o importanta deosebita o are scoala19, care, i n virtutea
misiunii sale, cultiva cu grija statornica facultatile intelectuale, dezvolta judecata, pune i n
contact cu patrimoniul cultural mostenit de la generatiile trecute, promoveaza simtul
valorilor, pregateste pentru viata profesionala si,» generi nd relatii de prietenie i ntre elevi
192
de firi si conditii diferite, favorizeaza spiritul de buna i ntelegere. Pe li nga acestea, ea constituie un
centru la a carui activitate si dezvoltare trebuie sa participe familiile, profesorii, diversele asociatii
cu scop cultural, cetatenesc si religios, societatea civila si i ntreaga comunitate umana.
Este i ntr-adevar frumoasa si de mare importanta chemarea tuturor acelora care, ajuti ndu-i pe
parinti i n i mplinirea i ndatoririi lor si actioni nd i n numele comunitatii umane, i si asuma sarcina
educatiei i n scoli; aceasta chemare necesita o i nzestrare speciala a mintii si a inimii, o pregatire
foarte atenta precum si o promptitudine continua de a se rei nnoi si de a se adapta.
6 — (i ndatoririle si drepturile parintilor) Parintii, avi nd datoria si dreptul, primordiale si
inalienabile, sa-si educe co--piii, trebuie sa se bucure de o libertate reala i n alegerea scolii. Asadar
statul, al carui rol este de a ocroti si apara libertatile cetatenesti, respecti nd dreptatea distributiva,
trebuie sa repartizeze fondurile publice de asa maniera i nci t parintii sa poata alege scoala pentru
copiii lor i n mod i ntr-adevar liber, dupa constiinta.20
Statul trebuie sa vegheze, de asemenea, ca toti cetatenii sa poata i ntr-adevar participa i n mod
corespunzator la cultura si sa se pregateasca precum se cuvine pentru exercitarea i ndatoririlor si
drepturilor cetatenesti. Asadar statul trebuie sa asigure dreptul copiilor la o educatie scolara
adecvata, sa vegheze la capacitatea profesorilor, la nivelul studiilor precum si la sanatatea elevilor
si, i n general, sa dezvolte i ntregul sistem scolar avi nd
mereu i n fata ochilor principiul subsidi-aritatii si excluzi nd orice monopol asupra scolii, monopol
care se opune drepturilor i nascute ale persoanei umane precum si dezvoltarii si raspi ndirii
culturii, convietuirii pasnice a cetatenilor precum si pluralismului existent astazi i n numeroase
societati21.
Sfi ntul Conciliu i i i ndeamna, asadar, pe credinciosi sa-si ofere colaborarea, fie la cautarea unor
metode de educatie si a unor programe corespunzatoare, fie la formarea unor profesori care sa
poata da o educatie buna tinerilor si, mai ales prin asociatiile de parinti, sa urmareasca si sa
sprijine toata activitatea scolii si i n special educatia morala pe care aceasta trebuie sa o asigure22.
7 — (Educatia morala si religioasa i n toate scolile)
Constienta de i ndatorirea deosebit de grava pe care o are de a veghea continuu la educatia morala
si religioasa a tuturor fiilor sai. Biserica trebuie sa fie prezenta cu afectiune si ajutor deosebit fata
de cei care nu si nt educati i n scoli catolice si al caror numar este foarte mare. Ea poate sa faca
acest lucru prin marturia vietii profesorilor si directorilor, prin actiunea apostolica a elevilor 23 si
mai ales prin activitatea preotilor si laicilor care transmit i nvatatura mi ntuirii i n modalitati
corespunzatoare diferitelor vi rste si i mprejurari si care ofera ajutor spiritual prin initiative
potrivite situatiilor si timpurilor.
Biserica reaminteste i nsa parintilor ca au i ndatorirea grava de a ori ndui totul si chiar de a
pretinde ca fiii lor sa se poata bucura de aceste ajutoare si sa progreseze i n formatia crestina i n
acelasi ritm i n
care i nainteaza i n formatia profana. De aceea Biserica felicita autoritatile si societatile civile care,
tini nd seama de pluralismul societatii de astazi si garanti nd dreapta libertate religioasa, sprijina
familiile pentru ca i n toate scolile copiii sa poata primi o educatie conforma cu principiile morale
si religioase ale familiilor lor24.
8 - (Scolile catolice)
Prezenta Bisericii i n domeniul scolar se / manifesta i n mod deosebit prin scoala catolica. Desigur
ea urmareste, nu mai putin deci t celelalte scoli, scopuri culturale si formatia umana a tinerilor.
Dar elementul ei caracteristic este crearea i n comunitatea scolara a unei atmosfere i nsufletite de
spiritul evanghelic al libertatii si iubirii, ajutarea adolescentilor pentru ca, odata cu dezvoltarea
personalitatii proprii, sa creasca si conform cu faptura cea noua i n care au fost transformati prin
Botez si, i n sfirsit, orientarea i ntregii culturi umane spre vestea mi n-tuirii, astfel i nci t
cunoasterea pe care elevii o dobi ndesc treptat despre lume, viata si om sa fie luminata de
credinta25. In acest fel scoala catolica, avi nd deschiderea cuvenita fata de exigentele progresului
actual, i si educa elevii la promovarea eficienta a binelui cetatii pa-mi ntesti si i i pregateste la
slujire i n vederea raspi ndirii i mparatiei lui Dumnezeu pentru ca, duci nd o viata exemplara si
apostolica, acestia sa devina plamada de mi ntuire pentru comunitatea umana.
De vreme ce poate contribui ati t de mult la i mplinirea misiunii Poporului lui Dumnezeu si poate
sluji dialogului intre Biserica si comunitatea umana spre folosul lor reciproc, scoala catolica i si
193
pastreaza, asadar, si i n i mprejurarile actuale, importanta ei cu totul deosebita. De aceea sfintul
Conciliu reafirma dreptul Bisericii de a i ntemeia si conduce i n mod liber scoli de toate felurile si
gradele - drept proclamat deja i n numeroase
documente ale Magisteriului26 — si reaminteste ca exercitarea unui astfel de drept contribuie i n cel
mai i nalt grad la ocrotirea libertatii de constiinta si a drepturilor parintilor, precum si la i nsusi
progresul culturii.
Profesorii sa nu uite, i nsa, ca i n primul ri nd de ei depinde ca scoala catolica sa-si poata realiza
scopurile si initiativele27. Asadar ei trebuie sa fie pregatiti cu deosebita grija pentru a poseda
stiinta, ati t profana ci t si religioasa, atestata prin diplomele cuvenite, si pentru a fi i nzestrati cu o
maestrie pedagogica la nivelul progresului actual. Legati i ntre ei si cu elevii lor prin iubire si
patrunsi de spirit apostolic, sa dea marturie, ati t prin viata ci t si prin i nvatatura, pentru unicul i
nvatator, Cristos. Sa colaboreze i n primul ri nd cu parintii; i mpreuna cu ei sa tina . seama, i n i
ntreaga educatie, de deosebirea dintre sexe si de scopul atribuit de Providenta divina fiecarui sex i
n familie si i n societate. Sa depuna eforturi pentru a stimula activitatea personala a elevilor si sa
continue sa-i sprijine cu sfatul si cu prietenia si dupa terminarea studiilor, i ntemeind chiar
asociatii speciale patrunse de adevaratul spirit al Bisericii. Conciliul declara ca slujirea i ndeplinita
de profesori este un apostolat autentic, deosebit de adecvat si necesar si i n vremurile noastre si, i n
acelasi timp, este un adevarat serviciu adus societatii. Parintilor catolici le aminteste i ndatorirea
de a-si i ncredinta copiii, atunci ci nd este
13 Conciliul Ecumenic Vatican H.

194
posibil, scolilor catolice, de a le sustine, dupa puteri, si de a colabora cu ele spre binele copiilor lor.
9-Toate scolile care, i ntr-un mod sau altul, depind de Biserica trebuie sa caute sa se apropie ci t
mai mult de acest ideal de scoala catolica, chiar daca scoala catolica poate i mbraca forme diferite,
dupa i mprejurarile locale29. De asemenea Biserica da o mare pretuire si scolilor catolice care, mai
ales pe teritoriul Bisericilor tinere, si nt frecventate si de elevi necatolici.
De altfel, i n i nfiintarea si organizarea scolilor catolice trebuie avute i n vedere necesitatile izvori te
din progresul contemporan. De aceea, continui nd sa fie sprijinite scolile primare si secundare ce
constituie baza educatiei, trebuie sa se dea o mare importanta si acelora care si nt cerute i n mod
deosebit de i mprejurarile actuale, cum ar fi scolile profesionale30 si tehnice, institutiile pentru in-
struirea adultilor, cele destinate dezvoltarii serviciilor sociale, precum si institutele pentru aceia
care, datorita unor infirmitati, au nevoie de o i ngrijire speciala, si scolile care formeaza profesori,
ati t pentru mvatami ntul religios ci t si pentru alte forme de educatie.
Sfintul Conciliu i i i ndeamna calduros pe Pastori si pe toti crestinii sa nu se dea i napoi de la nici
un sacrificiu pentru a ajuta scolile catolice sa-si i ndeplineasca tot mai desavi rsit menirea si mai
ales sa raspunda la necesitatile celor saraci i n bunuri vremelnice sau lipsiti de ajutorul si
afectiunea familiei sau care si nt departe de darul credintei.
10 — (Facultatile si universitatile catolice) Biserica i nconjoara de asemenea cu atentie statornica
scolile de grad superior, mai ales universitatile si facultatile. Mai mult, i n cele ce depind de ea,
cauta, prin i nsasi natura ei, ca fiecare disciplina sa fie cultivata dupa principiile proprii acesteia,
dupa metoda proprie si cu libertatea proprie cercetarii stiintifice, astfel i nci t i n diferitele
discipline cunoasterea sa fie mereu aprofundata si, examini n-du-se mai atent noile probleme si
cercetari impuse de progresul actual, sa se perceapa mai bine i n ce fel credinta si ratiunea se i nti
lnesc i n unicul adevar, mergi nd pe urmele i nvatatorilor Bisericii si mai ales ale sfi ntului Toma
d'Aqui-no31. In acest fel sa se realizeze o prezenta publica, stabila si universala a gi ndirii crestine i
n i ntregul efort intelectual pentru promovarea) unei culturi superioare, iar studentii acestor
institute sa fie formati ca oameni i ntr-adevar deosebiti prin pregatire, gata sa faca fata la cele mai
dificile i ndatoriri i n societate, fiind, i n acelasi timp, martori ai credintei i n mijlocul lumii 32.
i n universitatile catolice care nu au facultate de teologie va trebui sa existe un institut sau o
catedra de teologie care sa asigure predarea unor cursuri adaptate si pentru studentii laici. Si, i
ntruci t stiintele avanseaza i n primul ri nd datorita cercetarilor specializate de mare importanta
stiintifica, i n facultatile si universitatile catolice sa fie i n mod deosebit i ncurajate institutele al
caror scop principal-este promovarea cercetarii stiintifice.
Conciliul recomanda insistent ca universitatile si facultatile catolice sa se dezvolte fiind repartizate
corespunzator i n diverse regiuni ale lumii si ca ele sa se
195

distinga nu ati t prin numar, ci t prin calitatea i nvatami ntului, iar accesul la ele sa fie i nlesnit
studentilor de la care se poate spera cel mai mult, chiar daca dispun de resurse modeste, si mai ales
acelora care vin din natiunile tinere.
De vreme ce soarta societatii si a Bisericii i nsesi este intim legata de dezvoltarea tinerilor care fac
studii superioare33, Pastorii Bisericii nu trebuie sa se i ngrijeasca numai de viata spirituala a
studentilor din universitatile catolice; avi nd grija de formatia spirituala a tuturor fiilor lor, prin
colaborarea adecvata i ntre episcopi, sa se preocupe ca si pe li nga universitatile necatolice sa existe
camine si centre catolice i n care preoti, calugari si laici, alesi si pregatiti cu grija, sa ofere un
ajutor spiritual si intelectual permanent tineretului universitar. Tinerii mai capabili, ati t din
universitatile catolice ci t si din celelalte, care manifesta aptitudini pentru i nvatami nt si cercetare
sa fie obiectul unei griji deosebite si sa fie i ndreptati spre cariera universitara.
11 - (Facultatile de stiinte sacre) Biserica asteapa foarte muit de la activitatea facultatilor de stiinte
sacre34, i ntr-adevar, lor le i ncredinteaza i ndatorirea deosebit de importanta de a-si pregati
studentii nu numai pentru slujirea preoteasca, ci mai ales pentru i nvatami ntul superior de studii
bisericesti precum si pentru cercetarea stiintifica facuta i n ve- • derea progresului diferitelor
discipline sau pentru a-si asuma activitatile cele mai dificile ale apostolatului intelectual. Este, de
asemenea, rolul acestor facultati de a cerceta mai profund diferitele domenii ale stiintelor sacre i n
vederea unei i ntelegeri tot mai adi ncite a Revelatiei
sacre, pentru o explorare mai deplina a patrimoniului i ntelepciunii crestine transmis de generatiile
trecute, pentru promovarea dialogului cu fratii despartiti si cu necrestinii si pentru a da raspuns
problemelor ridicate de progresul stiintific.
Prin urmare, facultatile ecleziastice, dupa ce i si vor revizui i n mod adecvat legile proprii, sa
dezvolte intens stiintele sacre si cele conexe lor si sa-si formeze studentii la cercetari mai
aprofundate folosind mijloacele si resursele moderne.
12 — (Coordonarea i n domeniul i nvatami ntului)
Deoarece si i n domeniul i nvatami ntului este ci t se poate de necesara acea colaborare care se
impune si se realizeaza din zi i n zi mai mult la nivel diecezan, national si international, trebuie
depuse toate eforturile ca i ntre scolile catolice sa se promoveze o coordonare adecvata si sa se
dezvolte i ntre ele si celelalte scoli colaborarea pretinsa de binele i ntregii comunitati umane36.
Din aceasta coordonare mai intensa si din actiunea comuna vor rezulta roade bogate, mai ales i n
sfera institutelor academice. Asadar, i n orice universitate, diferitele facultati sa se sprijine reciproc
i n masura ceruta de obiectul lor; mai mult, si universitatile sa tinda i n aceeasi directie si sa-si
uneasca eforturile, orga-nizi nd i mpreuna Congrese internationale, repartizi ndu-si i ntre ele
sectoarele cercetarii stiintifice, comunici ndu-si reciproc descoperirile, faci nd schimb de profesori
pentru anumite perioade si, i n sfirsit, dezvolti nd tot ce poate favoriza o colaborare mai stri nsa.
196
I NCHEIERE
Sfintul Conciliu i i i ndeamna staruitor pe tineri ca, fiind constienti de rolul primordial al
educatorului, sa fie gata sa si-l asume cu generozitate, mai ales i n zonele i n care, din lipsa de
profesori, educatia tineretului este periclitata.
De asemenea, Conciliul, exprimi n-du-si adi nca recunostinta fata de preotii, calugarii, calugaritele
si laicii care, prin daruire de sine i n spiritul Evangheliei, si nt angajati i n nobila opera educativa si
didactica de orice tip si grad, i i i ndeamna sa persevereze cu marinimie i n activitatea i ntreprinsa
si sa caute sa se perfectioneze astfel i n transmiterea spiritului lui Cristos elevilor, i n arta
pedagogica si i n

munca stiintifica, i nci t nu numai sa promoveze rei nnoirea interna a Bisericii, ci si sa-i apere si sa
i i extinda prezenta binefacatoare i n lumea de astazi si mai ales i n lumea intelectuala.
Toate cele stabilite i n aceasta Declaratie, si fiecare i n parte, au placut Parintilor conci-liari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata • noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi
nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui
Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 28 octombrie 1965 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
1
Printre numeroasele documente care subliniaza importanta educatiei, cf. i n primul ri nd Benedict XV,
scris, apost. Communes litteras, 10 apr. 1919: AAS XI (1919), p. 172; Pius XI, enc. Divini Illius Magistri,
31 dec. 1929: AAS XXII (1930), pp. 49-86; Pius XII, Discurs catre tinerii din A. C. I., 20 apr. 1946:
Discorsi e Radiomessaggi VIII, pp. 53-57; Discurs catre capii de familie din Franta, 18 sept. 1951: ibid.
XIII, pp. 241-245; Ioan XXIII, Mesaj pentru a 30-a aniversare a enc. Divini Illius Magistri, 30 dec. 1959:
AAS LII (1960), pp. 57-59; Paul VI, Discurs catre membrii Federatiei Institutelor dependente de
autoritatea bisericeasca, 30 dec. 1963: Encicliche e Discorsi di S. S. Paolo VI, I, Roma 1964, pp. 601-
603.
2
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS LIII (1961), pp. 413, 415-417; Enc.
Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS, LV (1963), p. 278 s.
3
Declaratia universala a drepturilor omului aprobata de Adunarea generala O.N.U. i n 10 dec. 1948 si
Declaratia drepturilor copilului, 20 nov. 1959. Protocol aditional la Conventia privind apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Paris, 20 martie 1952; pe tema declaratiei universale a
drepturilor omului, cf. Ioan XXIII, enc. Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS, LV (1963), p. 295 s.
4
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS, LIII (1961), p. 402; Conc. Vat. II, Lumen
gentium, n. 17.
5
Pius XII, mesajul radiodifuzat din 24 dec. 1942: AAS, XXXV (1943), pp. 12,19; Ioan XXIII, Pacem in
terris, AAS, LV (1963), p. 259 s. si cf. Declaratia drepturilor omului citata la nota 3.
6
Cf. Pius XI. enc. Divini Illius Magistri:
AAS, XXII, (1930), p. 50 s. 7 Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra, 15 mai
1961: AAS, LIII (1961), p. 441 s.
197
8
Cf. Pius XI, enc. Divini Illius Magistri, loc. cit. p. 83.
9
Cf. Conc. Vat. II, L. G. n. 36.
10
Cf. Conc. Vat. II, Christus Dominus, nn.
12-14.
i n Cf. Pius XI, Divini Illius Magistri, loc. cit. p. 59 s.; enc. Mit brennender Sorge, 14 martie 1937: AAS,
XXIX (1937), p. 164 s.; Pius XII, Discurs la primul congres national al Asociatiei italiene a profesorilor
catolici (A.I.M.C.), 8 sept. 1946: Disconi e radiomessaggi VIII, p. 218.
12
Cf. Lumen gentium, nn. 11 si 35.
13
Cf. Pius XI, Divini Illius Magistri, loc. cit. p. 63 s.; Pius XII, Mesaj radiodifuzat din l iunie 1941: AAS,
XXXIII (1941), p. 200; Discurs la primul congres national al A.I.M.C., loc. cit., p. 218; cu privire la
principiul subsidiaritatii, cf. Ioan XXIII, Pacem in tenis: AAS, LV (1963), p. 294.
14
Cf. Pius XI, Divini Illius Magistri, loc. cit. p. 53 s.; 56 s.; enc. Non abbiatno bisogno, 29 iun. 1931: AAS,
XXIII (1931) p. 311 s.; Pius XII, Scrisoare a Secretariatului de Stat catre a 28-a Saptarni na sociala a
Italiei, 20 sept. 1955: L'Osservatore Romano, 29 sept. 1955
15
Biserica lauda autoritatile civile, locale, nationale si internationale care, constiente de necesitatile
actuale stringente, fac tot posibilul ca popoarele toate sa aiba parte mai deplin de educatie si cultura. Cf.
Paul VI, Discurs pronuntat la Adunarea generala O.N.U. i n 4 oct. 1965: AAS, LVII (1965), pp. 877-885
16
Cf. Pius XI, Motu proprio Orbem catholi-cum, 29 iun. 1923: AAS, XV (1923), pp. 327-329; decr.
Provido sane, 12 ian. 1935: AAS, XXVII (1935), pp. 145-152; Conc. Vat. II, decr. Christus Dominus, nn. 13
si 14.
17
Cf. Conc. Vat. II, Sacrosanctutn Concilium, n. 14
18
Cf. Conc. Vat. II, Decr. Inter mirifica, nn. 13 si 14.
19
Cf. Pius XI, enc. Divini Illius Magistri, loc. cit., p. 76; Pius XII, Discurs ci tre Asociatia profesorilor
catolici din Bavaria, 31 dec. 1956: Discorsi e Radiomessaggi XVIII, p. 746.
20
Cf. Conc. prov. din Cincinnati III, i n
1861: Col. Lacensis, III, col. 1240, c/d; Pius
XI, Divini Illius Magistri, loc. cit., p. 60,63 s.
21
Cf. Pius XI, Divini Illius Magistri, loc. cit. p. 63; enc. Non abbiamo bisogno, 29 iun. 1931: AAS, XXIII
(1931), p. 305; Pius
XII, Scrisoarea Secretariatului de Stat catre a 28-a Saptami na sociala a Italiei, 20 sept. 1955:
L'Osservatore Romano, 29 sept. 1955; Paul VI, Discurs catre Asociatia crestina a muncitorilor italieni
(A.C.L.I.), 6 oct. 1963: Endcliche e Discorsi di Paolo VI, I, Roma, 1964, p. 230.
22
Cf. Ioan XXIII, Mesaj pentru a 30-a aniversare a publicarii enc. Divini Illius Magistri, 30 dec. 1959:
AAS, LII (1960), p. 57.
23
Biserica apreciaza mult actiunea apostolica pe care pot sa o exercite, si i n aceste scoli, profesorii si
elevii catolici.
24
Cf. Pius XII, Discurs catre Asociatia profesorilor catolici din Bavaria, 31 dec. 1956: Discorsi e
radiomessaggi XVIII, p. 745 s.
25
Cf. Conc. prov. de Westminster, I, din 1852: Coli. Lacensis III, col. 1334, a/b; Pius XI, Divini Illius
Magistri, loc. cit. p. 77 s.; Pius XII, Discurs catre Asociatia profesorilor catolici din Bavaria, 31 dec. 1956,
loc. cit., p. 746; Paul VI, Discurs catre membrii F.I.D.A.E. (Federatia Institutelor dependente de
autoritatea ecleziastica), 30 dec. 1963: Endcliche e Discorsi di Paolo VI, I, Roma, 1964, p. 602 s.
26
Cf. i n primul ri nd documentele citate la nota l; pe li nga acestea, acest drept al Bisericii a fost
proclamat de numeroase concilii provinciale precum si i n cele mai recente declaratii ale multor
Conferinte episcopale.
27
Cf. Pius XI, enc. Divini Illius Magistri, loc. cit., p. 80 s. Pius XII, Discurs catre Asociatia catolica
italiana a profesorilor din i nva-tami ntul secundar (U.C.I.I.M.), 5 ian, 1954: Discorsi e
radiomessaggi XV, pp. 551-556; Ioan XXIII, Discurs la al Vl-lea Congres al A.I.M.C., 5 sept. 1959:
Discorsi, Messaggi, Colloqui, I, Roma, 1960, pp. 427-431.
28
Cf. Pius XII, Discurs catre U.C.I.I.M., 5 ian. 1954, loc. cit., p. 555.
29
Cf. Paul VI, Discurs catre Oficiul international de educatie catolica (O.I.E.C.), 25

198
febr. 1964: Encicliche e Discorsi di Paolo VI, II, Roma, 1964, p. 232.
30
Cf. Paul VI, Discurs catre A.C.L.I., 6 oct. 1963: Encicliche e Discorsi di Paolo VI, I, Roma, 1964, p. 229.
31
Cf. Paul VI, Discurs la al Vl-lea Congres tomist international, 10 sept. 1965: AAS, LVII (1965), pp. 788-
792.
32
Cf. Pius XII, Discurs catre profesorii ji studentii universitatilor catolice din Franta, 21 sept. 1950:
Discorsi e radiomessaggi XII, pp. 219-221;. scrisoare la al XXII-lea Congres al „Pax Romana", 12 aug.
1952: Discorsi e radiomessaggi XIV, pp. 567—569; Ioan XXIII, Discurs catre Federatia universitatilor
catolice, l apr. 1959: Discorsi, Messaggi, Colhqui, I, Roma, 1960, pp. 226-229; Paul VI, Discurs catre
Senatul academic al Universitatii catolice din Milano, 5 apr. 1964: Encicliche e Discorsi di Paolo VI, II,
Roma, 1964, pp. 438-443.
33
Cf. Pius XII, Discurs catre Senatul academic si catre studentii Universitatii din Roma, 15 iun. 1952:
Discorsi e radiomessaggi XIV, p. 208: „Conducerea societatii de mi ine se bazeaza i n principal pe mintea
si inima universitarilor de azi".
34
Cf. Pius XI, Constitutia apostolica Deus scientiarum Dominui, 24 mai 1931: AAS, XXIII (1931), pp.
245-247.
35
Cf. Pius XII, enc. Humani Generis, 12 aug. 1950: AAS, XLII (1950), pp. 568 s., 578; Paul VI, enc.
Ecclesiam suam, Partea a Hl-a, 6 aug. 1964: AAS, LVI (1964), pp. 637-659; Conc. Vat. II, decr.
Unitatis red-integratio.
36
Cf. Ioan XXIII, enc. Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS, LV (1963), p. 284 et passim.
CUPRINS
INTRODUCERE ,............... 189
1. Dreptul universal la educatie..... 189
2. Educatia crestina ............... 190
3. Persoanele raspunzatoare de educatie ........................... 190
4. Diferitele mijloace de educatie crestina .......................... 191
5. Importanta scolii............... 191
6. i ndatoririle si drepturile parintilor 192
7. Educatia morala si religioasa i n toate
scolile........................ 192
8-9. Scolile catolice ............... 193
10. Facultatile si universitatile catolice 194
11. Facultatile de stiinte sacre........ 195
12. Coordonarea i n domeniul mvata-mi ntului...................... 195
I NCHEIERE..................... 196
NOTE . . 196

I Declaratie l
despre relatiile Bisericii
cu religiile i
necrestine
(„NOSTRA AETATE")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I
MPREUNA CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
28 octombrie 1965

201
INTRODUCERE
i n EPOCA NOASTRA, i n care neamul omenesc este din zi i n zi mai stri ns unit si i n care
creste interdependenta dintre popoare, Biserica i si examineaza cu mai multa atentie relatiile
cu religiile necrestine, i n i ndatorirea ei de a promova unitatea si iubirea dintre oameni si
chiar dintre popoare, ea examineaza aici i n primul ri nd ceea ce oamenii au i n comun si ceea
ce i i i ndeamna sa-si traiasca i mpreuna menirea.
i ntr-adevar, toate popoarele alcatuiesc o singura comunitate; au o singura origine, caci
Dumnezeu a ri nduit neamul omenesc sa locuiasca toata fata pa-mi ntului1; au, de asemenea,
un singur scop ultim, pe Dumnezeu, a carui providenta, ale carui dovezi de bunatate si
planuri de mi ntuire i i i mbratiseaza pe toti2, pi na ci nd cei alesi se vor aduna i n cetatea sfi
nta, luminata de slava lui Dumnezeu, unde toate neamurile vor umbla i n lumina Lui 3.
Oamenii asteapta de la diferitele religii raspunsul la enigmele ascunse ale conditiei umane,
care, astazi ca si odinioara, tulbura adi nc inima omeneasca: Ce este omul? Care este sensul si
scopul vietii noastre? Ce este binele si ce este pacatul ? Care este originea si rostul suferintei?
Care este calea spre adevarata fericire? Ce este moartea, judecata si rasplata dupa moarte? i
n sfirsit, ce este acel ultim si inefabil mister care ne cuprinde existenta, din care ne tragem si
spre care ne i ndreptam?
2 — (Diversele religii necrestine)
Din cele mai vechi timpuri si pi na astazi
exista la diferitele popoare o anumita
percepere a puterii tainice care este prezenta i n mersul lucrurilor si i n evenimentele vietii
omenesti, ba, mai muit, exista uneori o recunoastere a Divinitatii supreme sau chiar a Tatalui.
Aceasta percepere si recunoastere le patrunde viata de un adi nc sentiment religios.
i n relatie cu progresul culturii, religiile se straduiesc sa raspunda la aceste i ntrebari prin
notiuni mai subtile si prin-tr-o limba mai elaborata.
Astfel, i n hinduism, oamenii scruteaza misterul divin si i l exprima i ntr-o inepuizabila
bogatie de mituri si prin eforturi filosofice patrunzatoare si cauta eliberarea de nelinistile si
de limitele conditiei noastre fie prin forme de viata ascetica, fie prin meditatie profunda, fie
prin refugierea i n Dumnezeu cu iubire si i ncredere.
i n diferitele forme ale budismului se recunoaste insuficienta radicala a acestei lumi
schimbatoare si se i nvata o cale pe care oamenii, cu suflet evlavios si i ncrezator, sa poata
atinge starea de eliberare perfecta sau sa ajunga la iluminarea suprema bazi ndu-se pe
stradaniile proprii sau pe un ajutor de sus.
De asemenea, celelalte religii existente i n lume se straduiesc sa i nti mpine, i n diferite feluri,
nelinistea inimii omului, puni ndu-i i n fata cai, adica i nvataturi, precepte de viata si rituri
sacre.
Biserica catolica nu respinge nimic din ce este adevarat si sfi nt i n aceste religii. Ea priveste
cu un respect sincer la acele moduri de a actiona si a trai, la acele reguli si doctrine care, desi
se deosebesc i n multe privinte de ceea ce ea i nsasi crede si propovaduieste, reflecta
202
totusi adesea o raza a Adevarului care lumineaza" pe toti oamenii. Ea i l vesteste i nsa si este
datoare sa-L vesteasca necontenit pe Cristos care este „Calea, Adevarul si Viata" (Io. 14,6), i n care
oamenii i si gasesc plinatatea vietii religioase si i n care Dumnezeu a i mpacat cu Sine toate4.
Asadar, ea i i i ndeamna pe fiii sai ca, i n mod prudent si caritabil, prin dialog si colaborare cu cei
de alte religii, di nd marturie de credinta si de viata crestina, sa recunoasca, sa pastreze si sa
promoveze bunurile spirituale si morale precum si valorile socio-culturale aflate la acestia.
3 — (Religia musulmana) Biserica priveste de asemenea cu stima pe musulmani, care i l adora pe
Dumnezeul cel unic, viu si existent i n Sine, i ndurator si atotputernic, Creatorul cerului si al al
pami ntului5, care a vorbit oamenilor. Ei cauta sa se supuna din tot sufletul hotari rilor Lui tainice,
asa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credinta islamica se refera bucuros. Desi ei nu-L
recunosc pe Isus ca Dumnezeu, i l venereaza totusi ca profet; o cinstesc pe Mama Lui, Fecioara
Maria, si chiar o invoca uneori cu pietate. Pe li nga acestea, ei asteapta ziua Judecatii, i n care
Dumnezeu i i va rasplati pe toti oamenii i nviati. De aceea ei pretuiesc viata morala si aduc cult lui
Dumnezeu mai ales prin rugaciune, pomana si post.
Chiar daca, i n decursul veacurilor, s-au iscat multe nei ntelegeri si dusmanii i ntre crestini si
musulmani, Conciliul i i i ndeamna pe toti ca, uiti nd trecutul, sa se straduiasca sincer pentru i
ntelegerea reciproca si sa apere si sa promoveze
i mpreuna dreptatea sociala, valorile morale, pacea si libertatea, spre binele tuturor oamenilor.
4 — (Religia iudaica)
Scruti nd misterul Bisericii, Conciliul reaminteste de legatura ce uneste i n mod spiritual poporul
Noului Testament cu neamul lui Abraham.
i ntr-adevar, Biserica lui Cristos recunoaste ca i nceputurile credintei si alegerii sale se afla la
patriarhi, la Moise si la profeti, dupa misterul divin al mi ntuirii. Ea marturiseste ca toti crestinii,
fiii lui Abraham dupa credinta6, si nt inclusi i n chemarea acestui patriarh si ca mi ntuirea Bisericii
este i n mod tainic prefigurata i n iesirea poporului ales din pami ntul robiei. De aceea Biserica nu
poate uita ca a primit revelatia Vechiului Testament prin acel popor cu care Dumnezeu a binevoit, i
n nespusa Lui i ndurare, sa i ncheie vechiul Legami nt si ca este hranita din radacina maslinului cel
bun i n care au fost altoite ramurile maslinului salbatic al neamurilor7, i ntr-adevar, Biserica are
credinta ca Cristos, pacea noastra, prin Crucea Lui i-a i mpacat pe iudei si pe pagi ni si a facut din
cele doua una i ntru El8.
Biserica are mereu i n fata ochilor cuvintele Apostolului Pavel despre cei din neamul lui „a carora
este i nfierea si marirea si legami ntul si legea si slujba dumnezeiasca si fagaduintele; ai carora si nt
patriarhii si din care S-a nascut dupa trup Cristos" (Rom. 9,4-5), Fiul Fecioarei Maria. Ea
aminteste si ca din poporul evreu s-au nascut Apostolii, temelia si sti lpii Bisericii, precum si multi
dintre primii ucenici care au vestit lumii Evanghelia lui Cristos.
203
• Dupa cum da marturie Sfi nta Scriptura, Ierusalimul nu a cunoscut timpul cercetarii sale 9,
iar evreii, i n mare parte, nu au acceptat Evanghelia, ba chiar multi s-au i mpotrivit raspi
ndirii ei10. Totusi, dupa cum spune Apostolul, evreii rami n i nca, de dragul parintilor lor,
preaiubiti lui Dumnezeu, ale Carui daruri si chemare si nt fara i ntoarcere 11, i mpreuna cu
profetii si cu acelasi Apostol, Biserica asteapta ziua, stiuta numai de Dumnezeu, i n care toate
popoarele i l vor chema pe Dumnezeu i ntr-un singur glas si „i l vor sluji umar la umar"
(Sofo-nia 3,9)12
Fiind ati t de mare patrimoniul spiritual comun crestinilor si evreilor, Con-ciliul vrea sa
promoveze si sa recomande cunoasterea si stima reciproca ce vor rezulta mai ales din studiile
biblice si teologice precum si din dialogul fratesc.
Cu toate ca autoritatile iudeilor si adeptii lor L-au dils pe Cristos la moarte13, totusi cele savi
rsite i n timpul Patimii Lui nu pot fi imputate nici tuturor evreilor care traiau pe atunci, fara
deosebire, nici evreilor de azi. Desi Biserica este noul Popor al lui Dumnezeu, totusi evreii nu
trebuie prezentati nici ca respinsi de Dumnezeu, nici ca blestemati, ca si cum acest lucru ar
decurge din Sfi nta Scriptura. De aceea sa aiba grija toti ca nu cumva, i n cateheza si i n
predi-carea cuvi ntului lui Dumnezeu, sa transmita ceva ce nu este conform cu adevarul
evanghelic si cu spiritul lui Cristos.
Pe li nga aceasta, condamni nd orice fel de prigoana i mpotriva vreunui om, Biserica i si
aminteste de patrimoniul pe care i l are i n comun cu evreii si, i ndemnata nu de motive
politice, ci de iubirea religioasa, evanghelica, depli nge urile,
prigonirile si toate manifestarile de antisemitism i ndreptate i n orice vremuri si de catre
oricine i mpotriva evreilor.
De altfel, dupa cum Biserica a sustinut i ntotdeauna si sustine, Cristos, i n iubirea Lui nesfi
rsita, S-a supus de bunavoie patimirii si mortii pentru pacatele tuturor oamenilor, ca toti sa
primeasca mi n-tuirea. Asadar, i ndatorirea Bisericii este sa vesteasca, i n propovaduirea ei,
Crucea lui Cristos ca semn al iubirii universale a lui Dumnezeu si izvor a tot harul.
5 — (Toti oamenii si nt frati) Nu-L putem invoca pe Dumnezeu, Tatal tuturor oamenilor, daca
refuzam sa ne purtam frateste fata de vreunii dintre oameni, care si nt creati dupa chipul lui
Dumnezeu. Atitudinea omului fata de Dumnezeu Tatal si atitudinea omului fata de oameni,
fratii sai, si nt ati t de legate i ntre ele i nci t Scriptura spune: „Cel ce nu iubeste nu-L
cunoaste pe Dumnezeu" (l Io. 4,8).
Dispare astfel baza oricarei teorii sau practici care introduce o discriminare i ntre un om si alt
om, i ntre un popor si alt popor i n privinta demnitatii umane si a drepturilor care decurg din
ea.
Biserica, asadar, condamna ca fiind contrara spiritului lui Cristos orice discriminare sau
silnicie faptuita i mpotriva vreunui om din motive de rasa, culoare, conditie sociala sau
religie. De aceea, Conciliul, mergi nd pe urmele sfintilor apostoli Petru si Pavel, i i implora
fierbinte pe crestini ca „avi nd purtare buna i ntre neamuri" (l Pt. 2,12), daca e cu putinta, i
ntru ci t tine de ei, sa traiasca i n pace cu toti oamenii14, pentru a fi i ntr-adevar fiii Tatalui
care este i n Ceruri15.
204
Toate cele stabilite In aceasta Declaratie, si fiecare i n parte, au placut Parintilor conci-liari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprdbam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt,
le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te
astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 28 octombrie 1965 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
1
Cf. Fapte 17,26.
2
Cf. i nt. 8,1; Fapte 14,17; Rom. 2,6-7;
l Tim. 2,4. 3Cf. Apoc. 21,23-24.
4
Cf. 2 Cor. 5, 18-19.
5
Cf. Sf. Grigore VII, Epist. III, 21 ad Anazir (Al Nasir) regem Mauritaniae, ed. E. Caspar in MGH, Ep.
sel. II, 1920, I, p. 288, 11-15; PL 148,451 A.
6
Cf. Gal. 3,7.
7
Cf. Rom. 11,17-24.
8
Cf. Efes. 2,14-16.
9
Cf. Le. 19,44.
10
Cf. Rom. 11,28.
11
Cf. Rom. 11,28-29; Lumen Gentium, 16. 12Cf. i s. 66,23; Ps. 65,4; Rom. 11,11-32. 13 Cf. Io. 19,6.
14
Cf. Rom. 12,18. 15 Cf. Mi. 5,45.
CUPRINS
1. Introducere .................... 201
2. Diversele religii necrestine ........ 201
3. Religia musulmana.............. 202
4. Religia iudaica ................. 202
5. Toti oamenii si nt frati ........... 203
Note . . .204

Constitutia
dogmatica despre
revelatia divina
(„DEI VERBUM")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I
MPREUNA CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
18 noiembrie 1965

207
INTRODUCERE
l — Asculti nd cu pictate si proclami nd cu i ndrazneala CUVI NTUL LUI DUMNEZEU,
Conciliul se conformeaza cuvintelor sfi ntului Ioan: „Va vestim viata cea vesnica, ce era la
Tatal si ni s-a aratat noua: ceea ce am vazut si am auzit va vestim voua, pentru ca si voi sa
aveti i mpartasire cu noi, si ca i mpartasirea noastra sa fie cu Tatal si cu Fiul Sau,
Isus Cristos" (l Io. 1,2-3). De aceea, mergi nd pe urmele Conciliului Tridentin si ale
Conciliului Vatican I, el i si propune sa prezinte doctrina autentica asupra revelatiei divine si
a transmiterii ei, pentru ca, prin vestirea mmtuirii, lumea i ntreaga auzind sa creada, crezi nd
sa spere si speri nd sa iubeasca1.
Capitolul I
REVELATIA
— (Natura si obiectul Revelatiei) . a placut lui Dumnezeu, i n bunatatea si i ntelepciunea Sa, sa
Se dezvaluie si sa faca cunoscut misterul vointei Sale (cf. Efcs., 1,9): prin Cristos, Cuvi ntul
facut trup, oamenii pot ajunge la Tatal i n Duhul Sfi nt si se fac partasi la firea dumnezeiasca
(cf. Efes. 2,18; 2 Pt. 1,4). Prin aceasta Revelatie, Dumnezeu cel nevazut (cf. Col. 1,15; i Ti w.
1,17), i n belsugul iubirii Sale'Se adreseaza oamenilor ca unor prieteni (cf. Ex. 33,11; Io.,
15,14-15) si intra i n relatie cu ei (cf. Bar. 3,38) pentru a-i chema si a-i primi la i mpartasire cu
El. Aceasta economie a Revelatiei se i mplineste prin fapte si cuvinte legate stri ns i ntre ele,
astfel i nci t lucrarile savi rsite de Dumnezeu i n istoria mmtuirii scot i n relief si confirma i
nvatatura si realitatile semnificate prin cuvinte, iar cuvintele proclama lucrarile si lumineaza
misterul continut i n ele. Insa profunzimea adevarului dezvaluit
prin Revelatie, ati t despre Dumnezeu ci t si despre mi ntuirea omului, ne straluceste i n
Cristos, care este Mijlocitorul si, i n acelasi timp, plinatatea i ntregii Revelatii2.
3 — (Pregatirea revelatiei evanghelice) Dumnezeu, care creeaza si tine toate prin Cuvi ntul
Sau (cf. Io. 1,3), ofera oamenilor, i n lumea creata, o marturie permanenta despre Sine (cf.
Rom. 1,19-20). Pe li nga aceasta, voind sa deschida calea mi ntuirii de Sus, S-a descoperit pe
Sine i nsusi i nca de la i nceput protoparintilor nostri. Dupa caderea lor, fagaduindu-le
rascumpararea, i-a ridicat din nou i n speranta mi ntuirii (cf. Gen. 3,15) si a purtat nei
ntrerupt de grija neamului omenesc ca sa dea viata vesnica tuturor.acelora care cauta mi
ntuirea fiind statornici i n a face binele (cf. Rom. 2,6-7). La vremea stabilita de El, I-a chemat
pe Abraham ca sa faca din el un
208
popor mare (cf. Gen., 12,2-3), popor pe care, dupa Patriarhi, I-a i nvatat prin Moise si Profeti
sa-L recunoasca drept singurul Dumnezeu viu si adevarat, Parinte purtator de grija si
Judecator drept si sa-L astepte pe Mi ntuitorul fagaduit. Astfel a pregatit prin veacuri calea
Evangheliei.
4 - (Cristos desavi rseste Revelatia) Dupa ce de multe ori si i n multe chipuri Dumnezeu ne-a
vorbit prin profeti, „i n zilele acestea din urma ne-a vorbit prin Fiul Sau" {Evr. 1,l-2). L-a
trimis, asadar, pe Fiul Sau, Cuvi ntul cel vesnic, care lumineaza pe toti oamenii, ca sa
locuiasca i ntre oameni si sa le descopere cele ascunse ale lui Dumnezeu (cf. Io. 1,1—18). Isii s
Cristos, Cuvi ntul facut trup, trimis „Om i ntre oameni"3, „vorbeste cuvintele lui Dumnezeu"
(cf. Io. 3,34) si duce la bun sfirsit lucrarea mi n-tuirii pe care I-a i ncredintat-o Tatal (cf. Io.
5,36; 17,4). Cine i l vede, vede si pe Tatal (cf. Io. 14,9). Prin toata prezenta si manifestarea Sa,
prin cuvinte si fapte, prin semne si minuni, dar mai ales prin moartea Sa si prin glorioasa i
nviere din morti si, i n sfirsit, prin trimiterea Duhului adevarului, El i mplineste si desavi r-
seste Revelatia si o i ntareste cu marturia divina: Dumnezeu este cu noi pentru a ne elibera de
i ntunericul pacatului si al mortii si a ne i nvia spre viata vesnica.
Asadar, economia crestina a mi ntui-rii, fiind legami nt nou si definitiv, nu va trece niciodata
si nu mai este de asteptat nici o noua revelatie publica i nainte de aratarea i n glorie a
Domnului nostru Isus Cristos (cf. l Tm. 6,14 si Tit 2,13).
5 — (Revelatia trebuie primita cu credinta) Lui Dumnezeu care reveleaza trebuie sa I se
raspunda prin ascultarea credintei (Rom. 16,26; cf. Rom. 1,5; 2 Cor. 10,5—6), prin care
omul se i ncredinteaza total, i n mod liber, lui Dumnezeu, oferind „lui Dumnezeu care
reveleaza supunerea deplina a mintii si a vointei"4 si di ndu-si de buna voie adeziunea la reve-
latia facuta de El. Pentru a oferi lui Dumnezeu aceasta credinta, omul are nevoie de harul
Lui, care i i iese i n i ntampinare si i l ajuta, precum si de ajutoarele launtrice ale Duhului Sfi
nt, care sa-i miste inima si sa i-o i ndrepte spre Dumnezeu, sa-i deschida ochii mintii si sa-i
faca „pe toti sa i mbratiseze si sa creada cu bucurie adevarul" 5. Iar pentru ca i ntelegerea
revelatiei sa se adi nceasca mereu mai mult, tot Duhul Sfi nt desavi r-seste necontenit
credinta, prin darurile Sale.
6 - (Adevarurile revelate)
Prin Revelatia divina, Dumnezeu a voit sa Se faca cunoscut si sa Se i mpartaseasca pe Sine si
hotari rile vesnice ale vointei Sale referitor la mi ntuirea oamenilor, „pentru a-i face partasi
de bunurile dumnezeiesti, care depasesc cu totul capacitatea de i ntelegere a mintii ome-
nesti"6.
Sfintul Conciliu afirma ca „Dumnezeu, i nceputul si sfi rsitul a toate, poate fi cunoscut cu
certitudine din lucrurile create, prin lumina naturala a ratiunii umane" (cf. Rom. 1,20); iar
prin Revelatia Sa, „cele ce, i n lucrurile divine, nu si nt i n sine de nepatruns pentru ratiunea
umana pot fi cunoscute de catre toti chiar si i n conditia actuala a neamului omenesc, cu
certitudine depuna si fara amestec de eroare" 7.
209
Capitolul II
TRANSMITEREA REVELATIEI DIVINE
7 — (Apostolii si urmasii lor, vestitori ai Evangheliei)
Ceea ce Dumnezeu a revelat pentru mi ntuirea tuturor neamurilor a hotari t i n marea
Sa bunatate sa se pastreze neatins i n veci si sa se transmita tuturor generatiilor. De aceea
Cristos Domnul, i n care i si gaseste i mplinirea i ntreaga Revelatie a Dumnezeului Preai
nalt (cf. 2 Cor. 1,20; 3,16-4,6), a dat porunca Apostolilor sa predice tuturor1, i mpar-
tasindu-le darurile divine, ca pe izvorul oricarui adevar mi ntuitor si al oricarei
discipline morale, Evanghelia fagaduita odinioara prin Profeti si pe care a i mpli-nit-o El
i nsusi si a vestit-o cu gura Sa. Acest lucru a fost realizat cu fidelitate ati t de Apostoli
care, i n propovaduirea lor orala, prin exemplul dat si prin hota-ri rile luate, au transmis
ceea ce au primit din gura lui Cristos, din trairea lor i n apropierea Lui si din faptele Lui,
precum si ceea ce au i nvatat sub inspiratia Duhului Sfi nt, ci t si de acei Apostoli si
oameni apostolici care, tot sub inspiratia Duhului Sfi nt, au consemnat i n scris vestea mi
ntuirii2.
Iar pentru ca Evanghelia sa se pastreze de-a pururi i ntreaga si vie i n Biserica, Apostolii
i-au lasat ca urmasi pe epis-copi, i ncredinti ndu-le „propria lor misiune de a i nvata"3.
Asadar aceasta sfi nta Traditie si Sfintele Scripturi ale celor doua Testamente si nt
oglinda i n care Biserica peregrina pe pami nt i l contempla pe Dumnezeu de la care
primeste
toate, pi na ci nd va ajunge sa-L vada fata i n fata, asa cum este (cf. l Io. 3,2).
8-(Sji nta Traditie)
Propovaduirea apostolica, ce este exprimata i n mod deosebit i n cartile inspirate, trebuia sa
se pastreze printr-o succesiune continua pi na la sfi rsitul veacurilor. De aceea Apostolii,
transmiti nd ceea ce ei i nsisi au primit, i i i ndeamna pe credinciosi sa pastreze traditiile i
nvatate fie prin viu grai, fie prin scris (cf. 2 Tes. 2,15) si sa lupte pentru credinta ce le-a fost
transmisa o data pentru totdeauna (cf. Iuda 3)4. Ceea ce a fost transmis de catre Apostoli
cuprinde tot ceea ce i l ajuta pe Poporul lui Dumnezeu sa duca o viata sfi nta si sa-si sporeasca
credinta; astfel Biserica, i n i nvatatura, i n viata si i n cultul sau, perpetueaza si transmite
tuturor generatiilor tot ceea ce este ea i nsasi, tot ceea ce crede.
Aceasta traditie, care vine de la Apostoli, se dezvolta i n Biserica sub asistenta Duhului Sfi nt 5:
i ntelegerea lucrurilor si cuvintelor transmise creste prin medita-rea si studierea lor de catre
credinciosi, care le pastreaza i n inima (cf. Le. 2,19 si 51), prin patrunderea adi nca ce decurge
din experienta spirituala si prin propovaduirea acelora care, odata cu succesiunea episcopala,
au primit o carisma sigura a adevarului. Biserica, pe masura trecerii veacurilor, tinde mereu
catre plinatatea adevarului divin, pi na ce se vor i mplini i n ea cuvintele lui Dumnezeu.
M Conciliu! Ecumenic Vatican II.

210
Afirmatiile Sfintilor Parinti atesta prezenta datatoare de viata a acestei Traditii, ale carei
bogatii se revarsa i n practica si i n viata Bisericii care crede si se roaga. Prin aceeasi Traditie
cunoaste Biserica i ntregul canon al Cartilor Sfinte si i nsesi textele sfinte si nt i ntelese prin ea
mai profund, iar actiunea lor devine tot mai vie; astfel Dumnezeu, care a vorbit odinioara,
vorbeste fara i ntrerupere cu Mireasa Fiului Sau iubit, iar Duhul Sfi nt, prin care glasul viu al
Evangheliei rasuna i n Biserica si, prin ea, i n lume, i i calauzeste pe credinciosi spre tot
adevarul si face sa locuiasca i n ei cu i mbelsuga-re Cuvi ntul lui Cristos (cf. Col. 3,16).
9 — (Relatiile reciproce dintre Traditie si Sfi nta Scriptura)
Asadar Sfi nta Traditie si Sfi nta Scriptura si nt stri ns legate si comunica i ntre ele. Caci ami
ndoua, curgi nd din acelasi izvor divin, devin, i ntr-un fel, o unitate si tind spre acelasi scop. i
ntr-adevar, Sfi nta Scriptura este Cuvi ntul lui Dumnezeu i ntruci t este scrisa sub inspiratia
Duhului dumnezeiesc, iar Sfi nta Traditie transmite integral urmasilor Apostolilor Cuvi ntul
lui Dumnezeu i ncredintat Apostolilor de Cristos Domnul si de Duhul Sfi nt, pentru ca acesti
urmasi, calauziti de lumina Duhului adevarului, sa-i pastreze cu fidelitate, sa-i explice si sa-i
raspi ndeasca prin propovaduire; prin urmare, Biserica nu-si dobi ndeste certitudinea cu
privire la toate lucrurile revelate numai din Sfi nta Scriptura. De aceea, ati t Scriptura ci t si
Traditia tre-
buie primite si venerate cu egala iubire si consideratie 6.
10 — (Relatia Scripturii si Traditiei cu Biserica i ntreaga si cu Magisteriul ei) Sfi nta Traditie si
Sfi nta Scriptura constituie tezaurul unic al cuvi ntului lui Dumnezeu i ncredintat Bisericii;
aderi nd la el, i ntregul popor sfi nt, unit cu Pastorii sai, staruie de-a pururi i n i nvatatura
Apostolilor si i n i mpartasire, i n fri ngerea pi inii si i n rugaciune (cf. Fapte 2,42), astfel i nci
t, i n pastrarea, trairea si marturisirea credintei transmise se creeaza o deosebita unitate i ntre
Episcopi si credinciosi7.
Dar misiunea de a interpreta i n mod autentic Cuvi ntul lui Dumnezeu scris sau transmis 8 a
fost i ncredintata numai Ma-gisteriului viu al Bisericii 9, a carui autoritate se exercita i n
numele lui Isus Cristos. Acest Magisteriu nu este i nsa deasupra cuvi ntului lui Dumnezeu, ci i
l slujeste, i nyati nd numai ceea ce a fost transmis, deoarece, prin porunca dumnezeiasca si cu
asistenta Duhului Sfi nt, i l asculta cu pietate, i l pastreaza cu sfintenie si i l expune cu
fidelitate si ia din acest unic tezaur al credintei tot ceea ce propune ca adevar de credinta
revelat de Dumnezeu.
Este asadar evident ca Sfi nta Traditie, Sfi nta Scriptura si Magisteriul Bisericii, din hotari
rea preai nteleapta a lui Dumnezeu, si nt ati t de stri ns legate si asociate i nci t nu pot exista
separat, si toate i mpreuna, fiecare i n felul sau, contribuie i n mod eficace la mi ntuirea
sufletelor, sub actiunea aceluiasi Duh Sfi nt.
211
Capitolul III
INSPIRATIA DIVINA SI INTERPRETAREA SFINTEI
SCRIPTURI
11 — (Inspiratie si adevar in Sfi nta Scriptura)
Ceea ce a fost revelat de Dumnezeu si este cuprins si expus i n Sfi nta Scriptura a fost
consemnat sub inspiratia Duhului Sfi nt. Sfi nta Maica Biserica, pe baza credintei primite de
la Apostoli, considera sfinte si canonice, i n totalitate, cartile Vechiului si Noului Testament, cu
toate partile lor, pentru ca, fiind alcatuite sub inspiratia Duhului Sfi nt (cf. Io. 20,31; 2 Tim.
3,16; 2 Pt. 1,19-21; 3,15-16), i l au ca autor pe Dumnezeu si au fost i ncredintate ca atare
Bisericii1. Pentru redactarea Cartilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni si S-a slujit de ei lasi
ndu-le uzul capacitatilor si puterilor proprii2, pentru ca, actioni nd El i nsusi i n ei si prin ei3,
acestia sa scrie ca adevarati autori ceea ce voia El si numai aceea 4.
i ntruci t tot ceea ce afirma autorii inspirati sau hagiografii trebuie considerat ca afirmat de
Duhul Sfi nt, trebuie afirmat despre cartile Scripturii ca ele transmit cu certitudine, cu
fidelitate si fara eroare adevarul pe care Dumnezeu, pentru mi ntuirea noastra, I-a voit con-
semnat i n textele sacre5. De aceea, „toata Scriptura este inspirata de Dumnezeu si este de
folos spre a i nvata, spre a mustra, spre a i ndrepta, spre a deprinde la dreptate, pentru ca
omul lui Dumnezeu sa fie desavi rsit, pregatit pentru toata fapta cea buna" (2 Tim. 3,16-17).
12-(Cum trebuie interpretata Sfi nta Scriptura)
Deoarece Dumnezeu a vorbit i n Sfi nta Scriptura prin oameni, i n felul oamenilor6,
interpretul Sfintei Scripturi, pentru a patrunde ceea ce Dumnezeu a voit sa ne i
mpartaseasca, trebuie sa cerceteze atent ce au intentionat de fapt hagiografii sa ne comunice
si ce I-a placut lui Dumnezeu sa ne dezvaluie prin cuvintele lor.
Pentru a descoperi intentia hagiografilor, trebuie, printre altele, sa se tina seama si de
„genurile literare". Caci adevarul este prezentat si exprimat i n mod diferit i n textele care si
nt i n diferite sensuri istorice, sau profetice, sau poetice, sau de alt gen de expresie. Este deci
necesar ca cercetatorul sa caute sensul pe care hagiograful a intentionat sa-i exprime si I-a
exprimat i n i mprejurari determinate, dupa conditiile timpului sau si ale culturii sale, prin
intermediul genurilor literare folosite la vremea respectiva7. Pentru a i ntelege corect ceea ce a
voit sa afirme i n scris autorul sacru, trebuie avute atent i n vedere ati t modurile de a simti,
de a exprima sau de a povesti, curente i n mediul si i n vremea hagiografului, precum si cele
obisnuite i n diverse locuri, la acea epoca, i n relatiile dintre oameni8.
Dar, i ntruci t Sfi nta Scriptura trebuie citita si interpretata i ntru acelasi Duh i n care a fost
scrisa9, pentru a descoperi exact sensul textelor sacre trebuie avute
212
i n vedere cu nu mai putina grija continutul si unitatea i ntregii Scripturi, tini nd seama de
traditia vie a i ntregii Biserici si de analogia credintei. Este sarcina exegetilor sa lucreze dupa
aceste reguli pentru i ntelegerea si expunerea mai profunda a sensului Sfintei Scripturi,
pentru ca, printr-un studiu, i ntr-un fel, pregatitor, sa se maturizeze judecata Bisericii. Caci
tot ceea ce se leaga de modul de a interpreta Scriptura se afla supus i n ultima instanta
judecatii Bisericii, care i mplineste dumnezeiasca porunca si slujire de a pastra si interpreta
Cuvi ntul lui Dumnezeu10.
13 — („Condescendenta" lui Dumnezeu) Asadar, i n Sfi nta Scriptura, rami ni nd neatinse
adevarul si sfintenia lui Dumnezeu, se manifesta admirabila „condescendenta" a i
ntelepciunii vesnice „ca sa i nvatam nespusa bunatate a lui Dumnezeu si ci t de mult Si-a
cobori t felul de a vorbi, tini nd seama, cu ati t de mare grija, de firea noastra" 12, i ntr-adevar,
cuvintele lui Dumnezeu, exprimate i n limbi omenesti, s-au facut asemenea vorbirii omenesti
precum odinioara Cuvi ntul Tatalui vesnic, lui nd trupul slabiciunii omenesti, S-a facut
asemenea oamenilor.
Capitolul IV
VECHIUL TESTAMENT
14 — (Istoria tnintuirii i n cartile Vechiului Testament)
i n marea Sa iubire, Dumnezeu, intentio-ni nd si pregatind cu grija mi ntuirea i ntregului
neam omenesc, Si-a ales, cu un plan deosebit, un popor caruia sa i i i ncredinteze fagaduintele,
i ntr-adevar, i ncheind un legami nt cu Abraham (cf. Gen. 15,18) si, apoi, cu poporul lui Israel
prin Moise (cf. Ex. 24,8), El S-a revelat prin cuvinte si fapte poporului pe care Si-l dobi ndise,
ca unicul Dumnezeu adevarat si viu, i n asa fel i nci t Israel sa cunoasca din experienta care si
nt caile lui Dumnezeu cu oamenii si ca, vorbind Dumnezeu i nsusi prin gura Profetilor,
poporul sa i nteleaga tot mai adi nc si mai limpede aceste cai si sa le faca tot mai
larg cunoscute printre neamuri (cf. Ps. 21,28-29; 95,l-3; i s. 2,l-4; Ier. 3,17). Economia mi
ntuirii prevestita, narata si explicata de autorii sacri se afla ca adevaratul cuvi nt al lui
Dumnezeu i n cartile Vechiului Testament; de aceea aceste carti inspirate de Dumnezeu i si
pastreaza valoarea perena: „Doar toate cele ce s-au scris mai i nainte, pentru i nvatatura
noastra s-au scris pentru ca, prin rabdarea si mi ngi ierea ce vin din Scripturi, sa avem
nadejde" (Rom. 15,4).
15 — (Importanta Vechiului Testament pentru crestini)
Economia Vechiului Testament avea ca scop principal sa pregateasca venirea lui Cristos,
Rascumparatorul universului,
si a i mparatiei mesianice, sa o vesteasca profetic (cf. Le. 24,44; Io. 5,39; l Pt. 1,10) si sa o
prefigureze i n diferite chipuri (cf. l Cor. 10,11). Cartile Vechiului Testament prezinta tuturor,
dupa conditia neamului omenesc dinaintea vremurilor mi ntuirii instaurate de Cristos, o
cunoastere a lui Dumnezeu si a omului, precum si a modalitatilor i n care Dumnezeu cel drept
si i ndurator procedeaza cu oamenii. Aceste carti, desi contin si lucruri imperfecte si
conditionate istoric, manifesta totusi o adevarata pedagogie divina1, i n ele este exprimat un
viu simt de percepere a lui Dumnezeu, i n ele si nt adunate i nvataturi i nalte despre
Dumnezeu, o i ntelepciune mi ntuitoare despre viata omului si minunate comori de rugaciune,
i n sfi rsit, i n ele se afla
213
ascunsa taina mi ntuirii noastre. De aceea, aceste carti trebuie primite de crestini cu evlavie.
16 — ( Unitatea celor doua Testamente) Asadar Dumnezeu, Inspiratorul si Autorul cartilor
celor doua Testamente, a ri nduit cu i ntelepciune ca Noul Testament sa se afle ascuns i n cel
vechi, iar Vechiul Testament sa devina limpede i n cel nou2. Caci, desi Cristos a i ncheiat noul
Legami nt i n Si ngele Sau (cf. Le. 22,20; l Cor. 11,25), totusi cartile Vechiului Testament,
preluate integral i n propovaduirea Evangheliei 3, i si dobi n-desc si i si manifesta semnificatia
deplina i n Noul Testament (cf. Mt. 5,17; Le. 24,27; Rom. 16,25-26; 2 Cor. 3,14-16) si, la ri
ndul lor, i l lumineaza si-l explica.
Capitolul V
NOUL TESTAMENT
17-(Valoarea deosebita a \'oului Testament)
Cuvi ntul lui Dumnezeu, care este puterea lui Dumnezeu pentru mi ntuirca oricarui om care
crede (cf. Rom. 1,16), se i nfatiseaza si i si arata i n mod eminent forta i n scrierile Noului
Testament. Intr-adevar, ci nd a venit plinirea timpului (cf. Gal. 4,4), Cuvi ntul S-a facut trup
§i a locuit i ntre noi, plin de har si de adevar (cf. Io. 1,14). Cristos a instaurat pe pami nt i
mparatia lui Dumnezeu, prin cuvintele si faptele Sale L-a dezvaluit pe Tatal Sau si S-a
dezvaluit pe Sine, iar prin moartea, i nvierea si i naltarea Sa
glorioasa si prin trimiterea Duhului Sfi nt Si-a desavi rsit lucrarea, i naltat de la pami nt, i i
atrage pe toti la Sine (cf. Io. 12,32), El, care singur are cuvintele vietii vesnice (cf. Io. 6,68).
Dar acest mister nu a fost dezvaluit generatiilor anterioare asa cum a fost revelat acum
sfintilor Sai Apostoli si Proroci, i n Duhul Sfi nt (cf. Efes. 3,4—6), ca acestia sa vesteasca
Evanghelia, sa trezeasca i n lume credinta i n Isus, Cristos si Domn, si sa adune Biserica.
Scrierile Noului Testament si nt o marturie perpetua si dumnezeiasca a tuturor acestor
lucruri.
214
18 — (Originea apostolica a Evangheliilor) Este cunoscut tuturor faptul ca, i ntre toate
Scripturile, chiar si ale Noului Testament, Evangheliile detin pe buna dreptate locul de
frunte, deoarece constituie principala marturie despre viata si i nvatatura Cuvi ntului i
ntrupat, Mi ntui-torul nostru.
Biserica, i ntotdeauna si pretutindeni, a afirmat si afirma ca cele patru Evanghelii si nt de
origine apostolica. Ceea ce Apostolii au propovaduit din porunca lui Cristos ne-au transmis
apoi ei i nsisi si oameni din apropierea Apostolilor, sub inspiratia Duhului Sfi nt, i n scrieri ce
constituie temelia credintei, si anume i n Evanghelia i n patru forme, dupa Matei, Marcu,
Luca si Ioan1.
19 - (Caracterul istoric al Evangheliilor) Sfinta Maica Biserica a afirmat si afirma cu tarie si
cu toata statornicia ca cele patru Evanghelii amintite, a caror istori-citate o sustine fara
sovaire, transmit fidel ceea ce Isus, Fiul lui Dumnezeu, traind printre oameni, a faptuit si a i
nvatat realmente, pentru mi ntuirea lor vesnica, pi na i n ziua i n care a fost i naltat la cer (cf.
Fapte 1,l-2). Dupa i naltarea Domnului, Apostolii au transmis ascultatorilor lor ceea ce Isus
a spus si a faptuit, cu acea i ntelegere mai depuna de care ei i nsisi, instruiti de evenimentele
glorioase din viata lui Cristos si luminati de Duhul Sfi nt 2, aveau parte3. Autorii sacri au scris
cele patru Evanghelii alegi nd
anumite lucruri din multimea acelora care erau transmise fie oral, fie deja i n scris, integri
ndu-le pe altele i ntr-o sinteza sau expuni ndu-le i n functie de situatia Bisericilor, i n sfirsit,
pastri nd forma unei vestiri, i nsa mereu astfel i nci t sa ne comunice lucruri adevarate si
autentice despre Isus4. Cu aceasta intentie ei au scris, fie din memorie, propriile amintiri, fie
din marturia acelora care „au fost de la i nceput martori oculari si slujitori ai Cuvi ntului",
ca noi sa cunoastem „adevarul" (cf. Le. 1,2—4) i nvataturilor pe care le-am primit.
20 - (Celelalte scrieri ale Noului Testament)
i n afara de cele patru Evanghelii, Canonul Noului Testament cuprinde si scrisorile sfintului
Pavel precum si alte scrieri apostolice alcatuite sub inspiratia Duhului Sfi nt, scrieri prin care,
dupa planul i ntelept al lui Dumnezeu, se i ntaresc cele spuse despre Cristos Domnul, se pune
tot mai bine i n lumina i nvatatura Lui autentica, se vesteste puterea mi ntuitoa-re a
dumnezeiestii lucrari a lui Cristos, se povestesc i nceputurile Bisericii si minunata ei raspi
ndire si se prevesteste i mplinirea ei i n glorie.
Domnul Isus a ramas cu Apostolii Sai dupa cum le-a fagaduit (cf. Mt. 28,20) si le-a trimis pe
Duhul Sfi nt care sa-i calauzeasca la plinatatea adevarului (cf. Io. 16,13).
215
Capitolul VI
SFI NTA SCRIPTURA I N VIATA BISERICII
21 — (Veneratia Bisericii pentru Sfintele Scripturi)
Biserica a venerat i ntotdeauna dumne-zeiestile Scripturi, dupa cum a venerat si i nsusi
Trupul Domnului, nei nceti nd, mai ales i n Liturgia sacra, sa primeasca Pi inea Vietii ati t de
la masa cuvi ntului lui Dumnezeu ci t si de la aceea a Trupului lui Cristos si sa o dea
credinciosilor. Ea le-a considerat si le considera, unite cu Sfi nta Traditie, drept regula
suprema a credintei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu si consemnate i n scris o data
pentru totdeauna, ele ne comunica, i n mod imuabil, Cuvi ntul lui Dumnezeu i nsusi, iar i n
cuvintele Profetilor si ale Apostolilor fac sa rasune glasul Duhului Sfi nt, i ntreaga
propovaduire a Bisericii, ca si religia crestina i nsasi, trebuie sa fie asadar hranita si calauzita
de Sfi nta Scriptura. Caci i n Cartile sfinte, Tatal care este i n ceruri iese cu multa iubire i n i
nrimpinarea fiilor Sai si vorbeste cu ei; i n Cuvi ntul lui Dumnezeu se afla ati ta putere si tarie
i nci t el constituie pentru Biserica sprijin si forta iar pentru fiii Bisericii taria credintei,
hrana a sufletului, izvor curat si nesecat al vietii spirituale. De aceea Sfintei Scripturi i se pot
aplica i n chip minunat cuvintele: „Viu este Cuvi ntul lui Dumnezeu si lucrator" (Evr. 4,12),
„care are puterea sa zideasca si sa dea mostenire printre toti cei sfintiti" (Fapte 20,32; cf. l
Tes. 2,13).
22 — (Necesitatea unor traduceri adecvate) Crestinii trebuie sa aiba acces larg la
Sfi nta Scriptura. De aceea, i nca de la i nceput, Biserica a adoptat stravechea traducere
greceasca a Vechiului Testament numita Septuaginta; ea continua sa priveasca cu respect si
celelalte traduceri orientale si traducerile latine, i ndeosebi pe aceea numita Vulgata, i nsa
deoarece Cuvi ntul lui Dumnezeu trebuie sa stea i n toate timpurile la i ndemi na tuturor, Bi-
serica se i ngrijeste cu solicitudine materna sa se faca traduceri adecvate si corecte i n
diferitele limbi, de preferinta pleci nd de la textele originale ale Cartilor Sfinte. Daca, ivindu-
se posibilitatea, si cu aprobarea autoritatii bisericesti, astfel de traduceri se vor realiza i n
colaborare si cu fratii despartiti, ele vor putea fi folosite de toti crestinii.
23 - (i ndatorirea apostolica a cercetatorilor)
Mireasa Cuvi ntului i ntrupat, Biserica, i nvatata de Duhul Sfi nt, se straduieste sa ajunga la o
i ntelegere tot mai profunda a Sfintelor Scripturi pentru a-si hrani necontenit fiii cu Cuvi ntul
lui Dumnezeu; de aceea, ea i ncurajeaza cum se cuvine si studierea Sfintilor Parinti ati t
orientali ci t si occidentali precum si a liturgiilor sacre. Exegetii catolici si toti ceilalti teologi,
asociindu-si cu ri vna puterile, trebuie sa caute ca, sub supravegherea Magisteriului, sa
cerceteze si sa prezinte cu mijloace adecvate textele sacre astfel i nci t un numar ci t mai mare
de slujitori ai cuvi ntului divin sa poata i mpartasi cu rod Poporului lui Dumne-
216
zeu hrana Scripturii care sa lumineze mintile, sa i ntareasca vointele, sa i nalte inimile
oamenilor spre iubirea lui Dumnezeu1. Sfintul Conciliu i ncurajeaza pe toti fiii Bisericii care
se ocupa cu studiile biblice sa persevereze cu toata daruirea si rei nnoindu-si mereu puterile, i
n spiritul Bisericii, i n i mplinirea lucrarii i ncepute.
24 — (Importanta Sfintei Scripturi pentru teologie)
Teologia se sprijina pe Cuvi ntul scris al lui Dumnezeu precum si pe sfinta Traditie ca pe o
temelie trainica: i n ea se i ntareste cu putere si i ntinereste de-a pururi, aprofundi nd, i n
lumina credintei, tot adevarul ascuns i n misterul lui Cristos. Sfintele Scripturi cuprind Cuvi
ntul lui Dumnezeu si, pentru ca si nt inspirate, si nt i ntr-adevar Cuvi ntul lui Dumnezeu; de
aceea studiul textelor sacre trebuie sa fie sunetul teologiei 3. De asemenea, si slujirea cuvi
ntului, adica propovaduirea pastorala, cateheza si toata formatia crestina, i n cadrul careia
omilia liturgica trebuie sa aiba un loc privilegiat, primeste din Cuvi ntul Scripturii o hrana
sanatoasa si o putere sfinta.
25 — (Se recomanda citirea Sfintei Scripturi)
De aceea este necesar ca toti clericii, i n primul ri nd preotii lui Cristos si toti ceilalti care, i n
calitate de diaconi sau de cateheti, se ocupa i n mod legitim de slujirea cuvi ntului, sa se
ataseze de Scriptura prin lectura asidua si prin studiu atent, ca nu cumva sa ajunga vreunul
„predicator desert al cuvi ntului lui Dumnezeu i n afara, fara a fi ascultatorul lui i nlauntru" 4,
deoarece trebuie sa i m-
partaseasca credinciosilor i ncredintati lor bogatiile nesecate ale cuvi ntului dumnezeiesc, mai
ales i n liturgia sacra. De asemenea, Conciliul i ndeamna foarte staruitor pe toti credinciosii,
si mai ales pe calugari, ca prin citirea deasa a dumnezeiestilor Scripturi sa-si i nsuseasca „i
nalta cunoastere a lui Isus Cristos" (Fii. 3,8), caci „necunoasterea Scripturilor i nseamna
necunoasterea lui Cristos"5. Sa se apropie asadar din toata inima de textul sacru, fie prin
liturgic, ati t de bogata i n cuvinte divine, fie prin lectura spirituala, fie prin initiative
organizate sau prin alte metode care astazi se raspi n-dcsc pretutindeni, i n mod laudabil, cu
aprobarea si prin grija Pastorilor Bisericii. Sa nu uite i nsa ca citirea Sfintei Scripturi trebuie
i nsotita de rugaciune, ca ea sa devina un dialog i ntre Dumnezeu si om; caci „vorbim cu El ci
nd ne rugam si II ascultam ci nd citim cuvintele dumnezeiesti"6.
Este i ndatorirea superiorilor bisericesti, „care detin i nvatatura apostolica", sa-i educe
corespunzator pe credinciosii care le-au fost i ncredintati, i n privinta folosirii corecte a
Cartilor sfinte, mai ales a Noului Testament si, i n primul ri nd, a Evangheliilor, prin
traduceri ale textelor sacre i nsotite de explicatii necesare si cu adevarat suficiente, pentru ca
fiii Bisericii sa se familiarizeze i n siguranta si cu folos cu Sfinta Scriptura si sa ' se patrunda
de spiritul ei.
Pe li nga aceasta, sa se i ntocmeasca editii ale Sfintei Scripturi i nzestrate cu explicatii
corespunzatoare, utilizabile si de catre necrestini si adaptate situatiei lor; ati t Pastorii
sufletesti ci t si crestinii de toate categoriile se vor i ngriji i n felurite chipuri de raspi ndirea
lor i nteleapta.
I NCHEIERE
Astfel, prin citirea si prin studierea Cartilor sfinte „Cuvi ntul lui Dumnezeu sa alerge si sa fie
preamarit" (2 Tes. 3,1) si comoara Revelatiei i ncredintata Bisericii sa umple tot mai mult
inimile oamenilor. Dupa cum din frecventarea asidua a misterului euharistie sporeste viata
Bisericii, tot astfel se poate spera un nou impuls de viata spirituala dintr-o crestere a
veneratiei fata de Cuvi ntul lui Dumnezeu care „rami ne i n veac", (i s. 40,8; cf. l Pt. 1,23-25).
217
Toate cele stabilite i n aceasta Constitutie dogmatica si fiecare m parte au placut Parintilor
conciliari. Iar noi, cu puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu
venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel
(n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu. Roma, Sfintul Petru, 18 noiembrie 1965
Eu PAUL, Episcop al Bisericii catolice. (Urmeaza semnaturile Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE SI CAPITOLUL I 1 Cf. S. Augustinus, De catechizandis rudibus,
4,8: PL 40,316. 2Cf. Mt. 11,27; Io. l,14 si 17; 14,6; 17,l-3;
2 Cor. 3,16 si 4,6; Efes. 1,3-14 •* Epist. aa Diogtietum, 7,4: Funk, Patres Apostolici, I, p. 403.
4
Conc. Vat. L, Const. dogm. de fide catho-lica, Dei Filius, cap. 3: Denz. 1789 (3008)
5
Conc. Araus. II, can. 7: Denz. 180 (377); Conc. Vat. l, loc. cit. Denz. 1791 (3010).
6
Conc. Vat. I, Dei Filius, cap. 2: Denz. 1786 (3005).
7
Ibid.: Denz. 1785 si 1786 (3004 si 3005). CAPITOLUL II 'Cf. Mt. 28, 19-20 si Mc. 16,15; Conc.
Trid. Decr. De canonicis Scripturis: Denz.
783(1501). -Cf. Conc. Trid., 1. c.; Conc. Vat. I, Dei
Filius, cap. 2: Denz. 1787 (3006). •' S. Irenaeus, Adv. Haer., 111,3,1: PG 7,848;
Harvey 2, p. 9. 4Cf. Conc. Nic. II: Denz. 303 (602). Conc.
Const. IV, Sess. X, can. 1: Denz. 336
(650-652). 5 «Cf. Conc. Vat. I, Dei Filius, cap. 4: Denz.
1800 (3020)
" Cf. Conc. Trid. Decr. De canonicis Scripturis: Denz. 783 (1501) .
7
Cf. Pius XII, Const. Apost. Munificentissi-i nns Dens, l nov. 1950: AAS 42 (1950), p. 756, cf. cuvintele sf.
Ciprian, scris. 66,8: CSEL 3,2,733: „Biserica este poporul unit cu Episcopul sau, turma alipita de
Pastorul ci."
H
Cf. Conc. Vat. l, Dei Filius, cap.3: Denz. 1792(3011).
"Cf. Pius XII, enc. Humanigeneris, 12 aug. 1950: AAS 42 (1950) pp. 568-569: Denz. 2314 (3886).
CAPITOLUL III
1
Cf. Conc. Vat. I, Dei Filius, cap. 2: Denz. 1787 (3006). Pont. Comm. Biblica, Decr. din 18 iun. 1915:
Denz. 2180 (3629); EB 420. S. S. C. S. Officii, Epist. 22 dec. 1923: EB 499
2
Cf. Pius XII, enc. Divina afflante Spiritu, 30 sept. 1943: AAS 35 (1943) p. 314; EB 556.
3
i n si prin om: cf. Evr. l, l si 4,7 (i n): 2 Sam. 23,2; Mt 1,22 si passim.(prin); Conc. Vat. I: Schema de
doctr. cath., nota 9: Coli. Lac. VII, 522.
218
4
Leon XIII, enc. Providentissimus Deus, 18 nov. 1893: Denz. 1952 (3293); EB 125.
5
Cf. S. Augustinus, De Gen. ad litt., 2,9,20: PL 34, 270-271; CSEL 28,1,46-^7 si Epist. 82,3: PL 33,277;
CSEL 34,2,354. S. Tho-mas, Df Veritate, q. 12,a. 2,C. Conc. Trid., Decr. De canonicii Scripturii: Denz. 783
(1501). Leon XIII, enc. Providentissimus Dens: EB 121,124,126-1127. Pius XII, enc. Divine afflante
Spiritu: EB 539.
6
Cf. S. Augustinus, De Civ. Dei, XVII,6,2: PL 41.537: CSEL 40.2.228.
7
Cf. S. Augustinus, De Doctr. Christ., 111,18,26: PL 34,75-76; CSEL 80,95
K
Cf. Pius XII.l. c.: Denz. 2294 (3829-3830) '' Cf. Bcncdictus XV, enc. Spiritus Paraclitus,
15 sept. 1920: EB 469. S. Hieronymus, In
Cal. 5,19-21: PL 26,417 A "'Cf. Conc. Vat. I, Dei Filius, cap. 2: Denz.
1788 (3007). 1' S. Ioanncs Chrysostomus, In Gen. 3,8
(horn. 17,1): PG 53, 134. Termenul grec
tradus aici cu „si-a cobori t" (felul de a
vorbi) este synkatabasis. CAPITOLUL IV
1
Cf. Pius XI, enc. Mit brennender Sorge, 14 mart. 1937: AAS 29 (1937) p. 151.
2
Cf. S. Augustinus, Quaest. in Hept. 2,73: PL 34,623.
3
Cf. S. Irenaeus, Adv. Haer., III, 21,3: PG 7,950. S. Cyrillus Hieros., Catech., 4,35:
PG 33,497. Theodorus Mops., In Soph. 1,4-6: PG 66,452D-t53A. CAPITOLUL V
'Cf. S. Irenaeus, Adv. Haer., 111,11,8: PG 7,885, Sagnard p. 194.
2
Cf. Io. 14,26; 16,13.
3
Cf. Io. 2,22; 12,16; coli. 14,26; 16,12-13; 7,39.
4
Cf. Instructiunea Sancta Mater Ecclesia publicata de Consiliul Pontifical pentru promovarea studiilor
biblice: AAS 56 (1964) p. 715. CAPITOLUL VI
1
Cf. Pius XII, enc. Divina afflante Spirit», 30 sept. 1943: EB 551,553,567. Comisia Biblica Pontificala,
Instructia de S. Scriptura in Clericorum Seminariis et Religiosorum Colle-giis recte docenda, 13 mai 1950:
AAS 42 (1950) pp. 495-505.
2
Cf. Pius XII, ibidem: EB 569.
3
Cf. Leo XIII, enc. Providentissimus Deus: EB 114; Benedictus XV, enc. Spiritus Paraclitus, 15 sept. 1920:
EB 483
4
S. Augustinus, Serm. 179,1: PL 38,966
5
S. Hieronymus, Comm. in i s., Prol.: PL 24,17. Cf. Benedictus XV, enc. Spiritus Paraclitus: EB. 475-480.
Pius XII, enc. Di-vino afflante Spiritu: EB 544.
6
S. Ambrosius, De offlciis ministrorum, 1,20,88: PL 16,50.
7
S. Irenaeus, Adv. Haer., IV,32,1: PG 7,1071. (= 49,2) Harvey, 2, p. 255.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 207
CAPITOLUL I - REVELATIA..... 207
CAPITOLUL II - TRANSMITEREA
REVELATIEI DIVINE ............ 209
CAPITOLUL III - INSPIRATIA DIVINA SI INTERPRETAREA SFINTEI SCRIPTURI.................
211
CAPITOLUL IV - VECHIUL TESTAMENT . .212
CAPITOLUL V - NOUL TESTAMENT .......................... 213
CAPITOLUL VI - SFI NTA SCRIPTURA IN VIATA BISERICII ..... 215
I NCHEIERE..................... 217
NOTE . . 217

Decret
despre apostolatul
laicilor
(„APOSTOLICAM ACTUOSITATEM")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I
MPREUNA CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
18 noiembrie 1965

221
Introducere
l - Voind sa intensifice ACTIVITATEA APOSTOLICA a Poporului lui Dumnezeu1, Sfintul
Conciliu se adreseaza cu solicitudine credinciosilor laici, al caror rol propriu si absolut
necesar i n misiunea Bisericii I-a amintit si i n alte documente2, i ntr-adevar, apostolatul la-
icilor, decurgi nd din i nsasi chemarea lor crestina, nu poate lipsi nicici nd i n Biserica.
Scriptura i nsasi arata limpede (cf. Fapte 11,19-21; 18,26; Rom. 16,l-16; Fii. 4,3) cum aceasta
activitate s-a manifestat spontan la i nceputurile Bisericii si ci t de rodnica a fost.
Timpurile noastre nu pretind mai putin zel din partea laicilor, ci, dimpotriva, conditiile
actuale cer ca ei sa desfasoare un apostolat tot mai intens si piai vast. i ntr-adevar, cresterea
continua a populatiei, progresul.stiintific si tehnic, relatiile mai stri nse i ntre oameni nu
numai ca au largit la nesfi rsit domeniul apostolatului laicilor, din care o mare parte le este
accesibil numai lor, ci au ridicat si probleme noi, care le pretind o preocupare si un efort
atent. Un astfel de apos-
tolat devine cu ati t mai urgent cu ci t a crescut i n mod deosebit, asa cum se si cuvine,
autonomia multor sectoare ale vietii umane, implici nd uneori o anumita i nstrainare de
ordinea morala si religioasa, puni nd i n grava primejdie viata crestina. Trebuie adaugat ca i
n multe zone unde preotii si nt prea putini sau, dupa cum se i nti mpla uneori, si nt lipsiti de
cuvenita libertate de actiune, Biserica nu ar putea fi prezenta si activa fara munca laicilor.
Semnul acestei multiple si urgente necesitati este lucrarea vadita a Duhului Sfi nt care i i face
astazi pe laici tot mai constienti de propria responsabilitate si i i stimuleaza pretutindeni la
slujirea lui Cristos si a Bisericii3.
i n acest Decret Conciliul i si propune sa clarifice natura, caracterul si varietatea
apostolatului laicilor, sa i i enunte principiile fundamentale si sa formuleze directive pastorale
pentru exercitarea lui mai eficienta. Va trebui ca toate acestea sa slujeasca drept norma i n
revizuirea dreptului canonic i n privinta apostolatului laicilor.
Capitolul I
CHEMAREA LAICILOR LA APOSTOLAT
2 — (Participarea laicilor la misiunea
Bisericii)
Biserica s-a nascut pentru ca, raspi ndind
pe i ntreg pami ntul i mparatia lui Cristos,
spre slava lui Dumnezeu Tatal, sa-i faca
pe toti oamenii partasi la rascumpararea
mi ntuitoare1 si prin ei lumea i ntreaga sa-i fie supusa lui Cristos i ntru adevar. Toata
activitatea Trupului Mistic i ndreptata spre acest scop se numeste apostolat; Biserica i l
exercita prin toate madularele sale, desigur i n moduri diferite:
222
caci chemarea crestina este, prin natura ci, si chemare la apostolat. Dupa cum i n i mbinarea unui
trup viu nici un madular nu se comporta i n mod total pasiv, ci, participi nd la viata trupului,
participa si la activitatea acestuia, tot astfel, i n Trupul lui Cristos, care este Biserica, „i ntregul
trup i si desavi rseste cresterea potrivit lucrarii ri nduite fiecarui madular" (Efes. 4,16). Mai mult, i
n acest Trup solidaritatea si unirea dintre madulare si nt ati t de mari i nci t un madular care nu
lucreaza dupa masura sa la cresterea trupului s-ar putea spune ca nu este folositor nici Bisericii
nici siesi.
i n Biserica slujirile si nt diferite, dar misiunea este unica. Cristos le-a i ncredintat Apostolilor si
urmasilor lor i ndatorirea de a i nvata, de a sfinti si de a conduce i n numele Sau si cu puterea Sa. i
nsa laicii, facuti partasi la misiunea preoteasca, profetica si regala a lui Cristos, i si i mplinesc i n
Biserica si i n lume partea lor proprie din misiunea i ntregului Popor al lui Dumnezeu2. Ei i si
desfasoara concret apostolatul activi nd pentru evanghelizarea si sfintirea oamenilor, precum si
straduindu-se sa patrunda si sa perfectioneze ordinea temporala cu spiritul Evangheliei, astfel i nci
t activitatea lor i n acest domeniu temporal sa dea o marturie limpede despre Cristos si sa slujeasca
la mi ntuirea oamenilor. Fiind propriu starii laicilor de a-si duce viata i n mijlocul lumii si a
treburilor lumesti, ei si nt chemati de Dumnezeu ca, i nsufletiti de spirit crestin, sa-si exercite
apostolatul i n mijlocul lumii ca o plamada.
3-(Bazele apostolatului laicilor) i ndatorirea si dreptul laicilor de a fi apostoli decurg din i nsasi
unirea lor cu
Cristos, Capul. Intr-adevar, integrati prin Botez i n Trupul Mistic al lui Cristos, i ntariti cu puterea
Duhului Sfi nt prin Mir, si nt trimisi la apostolat de Domnul i nsusi. Si nt consacrati ca preotie i
mparateasca si neam sfint (cf. l Pt. 2,4—10), ca prin toate actiunile lor sa ofere jertfe spirituale si sa
aduca marturie pentru Cristos pe tot pami ntul. Prin sacramente, si mai ales prin Sfinta Euha-
ristie, le este comunicata si hranita acea iubire care este sufletul i ntregului apostolat3.
Apostolatul se exercita i n credinta, speranta si iubire, pe care Duhul Sfi nt le revarsa . i n inimile
tuturor membrilor Bisericii. Mai mult, porunca iubirii, care este porunca cea mai mare a
Domnului, i i i ndeamna fara ragaz pe toti credinciosii sa lucreze spre slava lui Dumnezeu prin
venirea i mparatiei Lui si spre i mpartasirea vietii vesnice tuturor oamenilor, ca acestia sa-i
cunoasca pe singurul Dumnezeu adevarat .si pe Acela pe care El L-a trimis, Isus Cristos (cf. Io.
17,3).
Asadar, tuturor crestinilor le este impusa nobila sarcina de a lucra nei ncetat pentru ca vestea
divina a mi ntuirii sa fie cunoscuta si primita de toti oamenii pe i ntreg pami ntul.
Pentru exercitarea acestui apostolat, Duhul Sfi nt, care i nfaptuieste sfintirea Poporului lui
Dumnezeu prin slujire preoteasca si sacramente, i mpartaseste pe li nga aceasta credinciosilor
daruri deosebite (cf. l Cor 12,7), „i mpartindu-le fiecaruia dupa cum voieste" (cf. l Cor 12,11)
pentru ca „toti sa se ajute unul pe altul, dupa harul pe care I-a primit fiecare" si astfel sa fie si ei
„ca niste buni administratori ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" (l Pt 4,10),

pentru zidirea i ntregului Trup i n iubire (cf. Efes 4,16). Din primirea acestor ca-risme, chiar a
celor mai simple, se naste pentru fiecare credincios dreptul si datoria de a le exercita i n Biserica si
i n lume spre binele oamenilor si zidirea Bisericii, i n libertatea Duhului Sfi nt care „sufla unde
vrea" (Io. 3,8) si, i n acelasi timp, i n comuniune cu fratii sai i n Cristos, mai ales cu Pastorii, carora
le revine sa decida asupra autenticitatii si bunei folosiri a acestor daruri, nu pentru a stinge Duhul,
ci pentru a pune la i ncercare toate si a pastra ceea ce este bun (cf. l Tes. 5,12-19. 20) 4.
- (Spiritualitatea laicilor din punctul de i kre al apostolatului) E oarece Cristos, trimis de Tatal, este
izi rul si originea i ntregului apostolat al Bi; ricii, este evident ca rodnicia aposto-l; ului laicilor
depinde de unirea lor vitala cu Cristos, caci Domnul spune: „Cel ce rami ne i n Mine si Eu i n el
aduce roada multa, caci fara Mine nimic nu puteti face." (Io. 15,5). Aceasta viata de unire intima
cu Cristos i n Biserica este alimentata cu ajutoarele spirituale comune tuturor credinciosilor, mai
ales cu participarea activa la Liturgia sacra5; laicii trebuie sa le foloseasca i n asa fel i nci t, i
ndeplinindu-si corect i ndatoririle din lume i n conditiile obisnuite de viata, sa nu separe de viata
lor unirea cu Cristos, ci sa creasca i n ea i mplinindu-si activitatea dupa vointa lui Dumnezeu. Pe
aceasta cale laicii trebuie sa i nainteze i n sfintenie cu suflet deschis si cu bucurie, stradu-indu-se sa
depaseasca greutatile cu prudenta si rabdare6. Nici grija pentru familie, nici celelalte treburi pami
ntesti nu trebuie sa fie lasate i n afara vietii lor
223
spirituale, dupa cum spune Apostolul: „Orice faceti i n cuvi nt sau i n fapta, toate sa le faceti i n
numele Domnului Isus Cristos, multumind prin El lui Dumnezeu Tatal" (Col. 3,17).
O astfel de viata pretinde o exercitare continua a credintei, sperantei si iubirii.
Numai prin lumina credintei si prin meditarea cuvi ntului lui Dumnezeu este posibil a-L
recunoaste, orici nd si oriunde, pe Dumnezeu „i n care traim, ne miscam si si ntem" (Fapte 17,28),
a cauta i n toate vointa Sa, a-L vedea pe Cristos i n toti oamenii, fie apropiati, fie straini, a aprecia
corect adevarata semnificatie si valoare a realitatilor vremelnice, i n sine si i n legatura cu scopul
omului.
Cei care au aceasta credinta traiesc i n speranta descoperirii fiilor lui Dumnezeu, amintindu-si de
Crucea si i nvierea Domnului.
i n peregrinarea acestei vieti, ascunsi cu Cristos i n Dumnezeu si eliberati de robia bogatiilor, tinzi
nd spre bunurile ce rami n i n veac, ei se dedica total, cu suflet generos, pentru raspi ndirea i
mparatiei lui Dumnezeu, pentru a patrunde si de-savi rsi sfera realitatilor pami ntesti cu spiritul
crestin, i n greutatile vietii acesteia, ei i si afla tarie i n speranta, consideri nd ca „nu se pot masura
suferintele ceasului de fata cu marirea viitoare care se va arata i n noi" (Rom. 8,18).
i mpinsi de iubirea care vine de la Dumnezeu, ei fac bine tuturor, mai ales fratilor i n credinta (cf.
Gal. 6,10), lepa-di nd „orice rautate si orice viclesug si prefacatoriile si invidiile si toate clevetirile"
(l Pt 2,1), atragi ndu-i astfel pe oameni la Cristos. Iubirea lui "Dumnezeu „revarsata i n inimile
noastre prin Duhul Sfi nt care ne-a fost dat" (Rom. 5,5) i i
224
face pe laici capabili sa exprime realmente i n viata lor spiritul Fericirilor. Urmi ndu-L pe Isus
cel sarac, nu se descurajeaza i n lipsa bunurilor vremelnice, nici nu se trufesc i n belsug; imiti
ndu-L pe Cristos cel smerit, nu devin cautatori de glorie desarta (cf. Gal. 5,26), ci se
straduiesc sa placa lui Dumnezeu mai mult deci t oamenilor, gata orici nd sa paraseasca toate
pentru Cristos (cf. Le 14,26) si sa i ndure prigoana pentru dreptate (cf. Mt 5,10), amintindu-si
de Cuvi ntul Domnului: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa i si ia
crucea si sa Ma urmeze" {Mt 16,24)' Cultivi nd i ntre ei prietenia crestina, ei i si dau unii
altora ajutor i n orice nevoie.
Aceasta spiritualitate a laicilor trebuie sa i mbrace forme particulare i n functie de starea de
casatorie si familie sau de celibat ori vaduvie, de starea de boala, de activitatea profesionala si
sociala. Fiecare trebuie asadar sa nu i nceteze sa-si cultive staruitor calitatile si i nzestrarea
corespunzator cu aceste conditii, si sa se slujeasca de darurile personale primite de la Duhul
Sfi nt.
Pe li nga aceasta, laicii care, urmi n-du-si chemarea, s-au i nscris i n asociatii sau institute
aprobate de Biserica, sa se straduiasca sa-si asimileze cu fidelitate caracteristica spiritualitatii
proprii acestora.
Sa dea mare importanta competentei profesionale, simtului familial si cetatenesc, precum si
acelor virtuti care privesc relatiile sociale, si anume cinstea, spiritul de dreptate, sinceritatea,
politetea, taria de caracter, fara de care nu poate exista nici adevarata viata crestina.
Exemplu desavi rsit pentru aceasta viata spirituala si apostolica este Preacurata Fecioara
Maria, Regina Apostolilor, care, traind pe pami nt o viata obisnuita, plina de grija familiei si
de munca, era mereu unita intim cu Fiul sau si a colaborat i ntr-un mod cu totul special la
lucrarea Mi ntuitorului, iar acum, ridicata la Cer, „i n iubirea ei materna are grija de fratii
Fiului sau care si nt i nca pe cale si amenintati de primejdii si stri mtorari, pi na ce vor fi dusi
i n Patria fericita"7. Toti trebuie sa o cinsteasca deci cu toata evlavia si sa-si i ncredinteze viata
si apostolatul ocrotirii ei materne.
Capitolul II
SCOPURILE APOSTOLATULUI LAICILOR
5 - Opera de rascumparare i nfaptuita de Cristos, care priveste i n sine mi ntuirea oamenilor,
i mbratiseaza si refacerea i ntregii sfere temporale. De aceea, misiunea Bisericii nu este numai
sa aduca oamenilor mesajul lui Cristos si harul Sau, ci si sa patrunda si sa desavi rseasca cu
spiritul Evangheliei sfera temporala. Credinciosii laici, i mplinind aceasta misiune a Bisericii,
i si exercita apostolatul i n Biserica si i n lume, ati t i n sfera spirituala ci t si i n cea temporala.
Desi aceste sfere si nt distincte, i n planul unic al lui Dumnezeu ele si nt astfel legate i nci t
225
Dumnezeu i nsusi voieste sa refaca, i n Cristos, lumea i ntreaga, transformi nd-o i ntr-o
faptura noua, i ncepi nd de aici de pe pami nt, pentru a o i mplini desavi rsit i n ziua de apoi.
In ambele sfere, laicul, care este i n acelasi timp crestin si cetatean, trebuie sa se lase calauzit
de o singura constiinta, cea crestina.
6 — (Apostolatul de evanghelizare si de sfintire)
Misiunea Bisericii are drept scop mi ntu-irca oamenilor, mi ntuire ce se dobi ndes-tc prin
credinta i n Cristos si prin harul Lui. Asadar apostolatul Bisericii si al tuturor membrilor ei
este i ndreptat i n primul ri nd spre a dezvalui lumii, prin cuvinte si fapte, mesajul lui Cristos
si a-i i mpartasi harul Lui. Acest lucru se realizeaza mai ales prin slujirea cuvi ntului si a
sacramentelor, care este i ncredintata i n mod deosebit clerului, dar i n care laicii au si ei un
rol de mare importanta, pe care trebuie s'a-l i mplineasca pentru a fi „i mpreuna-lucratori ai
adevarului" (3 Io. 8). Mai ales i n acest domeniu, apostolatul laicilor si slujirea pastorala se
completeaza reciproc.
Laicilor Ii se ofera nenumarate ocazii de a exercita apostolatul evanghelizarii si sfintirii, i
nsasi marturia vietii crestine si faptele bune savi rsite cu spirit supranatural au puterea de a-i
atrage pe oameni la credinta si la Dumnezeu; caci Domnul spune: „Asa sa lumineze lumina
voastra i naintea oamenilor, ca, vazi nd faptele voastre cele bune, sa-L preamareasca pe Tatal
vostru care este i n ceruri" (Mc 5,16).
Totusi un astfel de apostolat nu consta numai i n marturia vietii; adevaratul apostol cauta
ocazii de a-L vesti pe Cris-
tos prin cuvinte, fie necredinciosilor, pentru a-i aduce la credinta, fie credinciosilor, pentru a-i
instrui, a-i i ntari si a-i i ndemna la o viata mai ferventa, „caci dragostea lui Cristos nu ne da
ragaz" (2 Cor. 5,14) si i n inima tuturor trebuie sa rasune cuvintele Apostolului: „Vai mie daca
nu voi vesti Evanghelia" (l Cor 9,16)>.
Cum i nsa i n vremea noastra apar noi probleme si se raspi ndesc erori foarte grave care
cauta sa distruga din radacini religia, ordinea morala si i nsasi societatea umana, Conciliul i i
i ndeamna din inima pe laici ca fiecare, pe masura i nzestrarii si a competentei doctrinale, sa
ia mai activ parte, dupa gi ndul Bisericii, la aprofundarea si la apararea principiilor crestine
precum si la aplicarea lor corecta la problemele actuale.
7 — (Rei nnoirea domeniului temporal i n spirit crestin)
i n privinta lumii, planul lui Dumnezeu este ca oamenii sa construiasca i ntr-un gi nd sfera
lucrurilor pami ntesti si sa o perfectioneze necontenit.
Toate realitatile care constituie sfera temporala: bunurile vietii si ale familiei, cultura,
economia, artele si profesiile, institutiile comunitatii politice, relatiile internationale si
celelalte de acelasi fel, precum si evolutia si progresul lor nu si nt numai mijloace i n vederea
scopului ultim al omului, ci au si o valoare proprie, pusa i n ele de Dumnezeu, fie privite i n
sine, fie ca parti ale i ntregului univers temporal: „Si Dumnezeu a vazut toate ci te le-a facut
si erau foarte bune" (Gen. 1,31). Aceasta bunatate naturala a lor primeste o demnitate
speciala din relatia lor cu persoana umana pentru
15 Conciliul Ecumenic Vi
226
slujirea careia au fost create. In sfi rsit, I-a placut lui Dumnezeu sa adune laolalta toate, cele
naturale si supranaturale, i n Cristos Isus „ca El sa aiba i nti ietatea i n toate" (Col. 1,18). i nsa
aceasta menire, . nu numai ca nu lipseste sfera temporala de autonomia ei, de propriile scopuri,
legi, mijloace, de importanta ei pentru binele oamenilor, ci o perfectioneaza i n puterea si valoarea
ei proprie; i n acelasi timp ea o face sa fie pe masura vocatiei integrale a omului pe pami nt.
De-a lungul istoriei, folosirea lucrurilor vremelnice a fost pi ngarita de grave devieri, pentru ca
oamenii, raniti de pacatul stramosesc, au cazut adesea i n numeroase erori i n privinta
adevaratului Dumnezeu, a naturii omului si a principiilor legii morale: de unde coruperea
moravurilor si a institutiilor omenesti si adesea calcarea i n picioare a persoanei umane. Chiar si i
n zilele noastre nu si nt putini aceia care, i ncrezi ndu-se prea mult i n progresul stiintelor naturale
si al tehnicii, cad i ntr-un fel de idolatrizare a lucrurilor temporale, devenind mai degraba sclavii
deci t stapi nii lor.
Este de datoria i ntregii Biserici sa lucreze pentru a-i face pe oameni capabili sa construiasca bine i
ntreaga sfera temporala si sa o orienteze spre Dumnezeu prin Cristos. Pastorii si nt aceia care tre-
buie sa formuleze clar principiile referitoare la scopul Creatiei si la folosirea lumii si sa dea
ajutoarele morale si spirituale necesare pentru ca sfera lucrurilor pami ntesti sa fie refacuta i n
Cristos.
Laicii trebuie sa-si asume ca menire proprie refacerea ordinii lucrurilor pami ntesti si, calauziti de
lumina Evangheliei si de spiritul Bisericii si i nsufletiti de iubirea crestina, sa actioneze i n acest do-

l
meniu i n mod direct si concret. Ca cetateni, sa colaboreze cu ceilalti cetateni dupa competenta
specifica si asumi ndu-si responsabilitatea proprie; sa caute pretutindeni si i n toate dreptatea i
mparatiei lui Dumnezeu. Sfera lucrurilor pami ntesti trebuie astfel refacuta i nci t, fiind integral
respectate legile ce i i si nt proprii, sa devina mai conforma principiilor superioare ale vietii
crestine si sa fie adaptata la diferitele conditii de loc, timp si popoare, i ntre operele unui astfel de
apostolat se distinge actiunea sociala a crestinilor, pe care Conciliul doreste sa o vada extinsa astazi
la i ntreaga sfera temporala, inclusiv la cultura2.
8 — (Actiunea calitativa, pecete a apostolatului crestin) i ntregul apostolat trebuie sa-si afle originea
si puterea i n iubire; exista i nsa anumite opere care si nt prin natura lor apte sa devina o expresie
vie a acestei iubiri: Cristos Domnul a voit ca ele sa fie semne ale misiunii Lui mesianice (cf. Mt 11,4-
5).
Cea mai mare porunca din lege este sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima si pe aproapele ca pe
tine i nsuti (cf. Mt. 22,37—40). Aceasta porunca a iubirii fata de aproapele Cristos Si-a facut-o
proprie si a i mbogatit-o cu o noua semnificatie atunci ci nd a voit sa se identifice cu fratii Sai, ca
obiect al iubirii: „i ntru ci t ati facut aceasta unuia dintre fratii Mei mai mici, Mie Mi-ati facut"
(Mt. 25,40). Intr-adevar, asumi ndu-Si firea omeneasca, El a unit cu Sine i ntreg neamul omenesc,
ca pe o familie, i ntr-o solidaritate supranaturala, si a ori nduit iubirea ca semn distinctiv al
ucenicilor Sai prin cuvintele: „Dupa aceasta vor cunoaste
227
toti ca si nteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Io. 13,35).
Dupa cum Sfinta Biserica, la i nceputurile sale, unind ospatul fratesc, „agape", cu Cina
euharistica, se arata adunata toata laolalta i n jurul lui Cristos prin legatura dragostei, tot
astfel, i n orice vreme, ea se face recunoscuta dupa acest semn al iubirii; i n timp ce se bucura
de initiativele altora, ea i si revendica operele de caritate ca pe o i ndatorire si un drept
inalienabil. De aceea mila fata de cei saraci si bolnavi, precum si asa-numi-tele opere de
caritate si i ntrajutorare pentru a usura toate suferintele omenesti si nt i n mod deosebit
apreciate i n Biserica3.
Astazi, ci nd mijloacele de comunicare au devenit mai rapide, ci nd distanta dintre oameni a
fost, i ntr-un fel, eliminata si locuitorii lumii i ntregi au ajuns sa fie aproape ca membrii
aceleiasi familii, aceste activitati si opere de caritate au devenit mult mai urgente si mai
universale. Actiunea caritativa astazi poate si trebuie sa i mbratiseze pe toti oamenii si toate
necesitatile. Oriunde exista oameni care si nt lipsiti de mi ncare si bautura, de i mbracaminte,
de locuinta, de medicamente, de loc de munca, de i nvatatura, de mijloacele necesare pentru a
duce o viata cu adevarat omeneasca, si nt chinu-
iti de nenorociri si boli, sufera i n exil sau i n i nchisoare, acolo caritatea crestina trebuie sa-i
caute si sa-i gaseasca, sa-i mi n-gi ie cu grija marinimoasa si sa-i aline di ndu-le ajutor.
Aceasta obligatie revine i n primul ri nd persoanelor si popoarelor care traiesc i n
prosperitate4.
Pentru ca exercitarea caritatii sa fie i ntotdeauna deasupra oricarei banuieli si sa apara ca
atare, trebuie privit i n aproapele chipul lui Dumnezeu, dupa care a fost creat, si Cristos
Domnul caruia I se ofera i n realitate tot ce se da celui sarac. Sa fie avute i n vedere, cu cea
mai mare delicatete, libertatea si demnitatea persoanei care primeste ajutorul. Puritatea
intentiei sa nu fie pi ngarita de vreo cautare a interesului propriu sau de vreo dorinta de
dominare5. Sa fie satisfacute i n primul ri nd exigentele dreptatii, ca nu cumva sa fie oferit ca
dar de caritate ceea ce este datorat dupa dreptate. Sa se elimine cauzele relelor, nu numai
efectele; ajutorul sa fie astfel organizat i nci t cei care i l primesc sa fie treptat eliberati de
dependenta si sa se poata ajuta singuri.
Asadar laicii sa pretuiasca mult si sa ajute dupa puteri operele de caritate si initiativele de
asistenta sociala private sau publice, chiar internationale, care aduc un ajutor eficace
oamenilor si popoarelor aflate i n nevoie, si sa coopereze i n aceasta cu toti oamenii de
bunavoin-ta6.
228
Capitolul III
DIVERSELE DOMENII DE APOSTOLAT
9-Laicii i si exercita apostolatul lor multiform si i n Biserica si i n lume. i n ambele li se
deschid diferite domenii de actiune apostolica, dintre care vrem sa amintim principalele:
comunitatile bisericesti, familia, tineretul, mediile sociale, viata nationala si internationala.
Deoarece i n zilele noastre femeile iau tot mai activ parte la i ntreaga viata sociala, este foarte
important sa creasca participarea lor si i n diferitele sectoare ale apostolatului Bisericii.
10 - (Comunitatile bisericesti) Ca partasi la misiunea lui Cristos Preot, Profet si Rege, laicii i si
au partea lor activa i n viata si i n actiunea Bisericii, i nlauntrul comunitatilor bisericesti acti-
unea lor este ati t de necesara i nci t, fara ea, i nsusi apostolatul Pastorilor de cele mai multe
ori nu-si poate atinge deplina eficacitate. Asemeni barbatilor si femeilor care i l ajutau pe
Pavel i n vestirea Evangheliei (cf. Fapte 18,18. 26; Rom. 16,3), laicii i nzestrati cu un adevarat
spirit apostolic suplinesc ceea ce le lipseste fratilor lor si i i i ntaresc sufleteste ati t pe pastori
ci t si pe ceilalti membri ai poporului credincios (cf. l Cor. 16,17-18). Caci ei, hraniti prin
participarea activa la viata liturgica a comunitatii, participa cu zel si la lucrarile ei apostolice;
calauzesc spre Biserica oameni care erau, poate, foarte departe de ea; colaboreaza cu
devotament la raspi ndirea cuvi ntului lui Dumnezeu, mai ales prin cateheza; pu-ni ndu-si la
dispozitie priceperea, fac mai
eficace slujirea mi ntuirii sufletelor precum si administrarea bunurilor Bisericii.
Parohia ofera un exemplu stralucit de apostolat comunitar, caci ea aduna laolalta diversitatea
umana care face parte din ea si o implanteaza i n universalitatea Bisericii 1. Laicii sa se
obisnuiasca, asadar, sa lucreze i n parohie, i n stri nsa unire cu preotii lor 2, sa prezinte
comunitatii Bisericii problemele proprii si ale lumii, precum si i ntrebarile cu privire la mi n-
tuirea oamenilor, pentru a fi cercetate si rezolvate i n comun; sa contribuie, dupa posibilitati,
la orice initiativa apostolica si misionara a familiei lor bisericesti.
Laicii sa cultive nei ncetat simtul diecezei, a carei celula este parohia, gata i ntotdeauna ca, la i
ndemnul Pastorului lor, sa-si puna la dispozitie capacitatea i n realizarea initiativelor
diecezane. Mai muit, pentru a raspunde nevoilor oraselor si ale zonelor rurale3, sa nu-si
limiteze colaborarea la hotarele parohiei sau ale diecezei, ci sa se straduiasca sa o extinda la
dimensiuni interparohiale, inter-diecezane, nationale sau internationale, cu ati t mai mult cu
ci t, cresci nd zilnic miscarile de populatie, dezvolti ndu-se relatiile reciproce si faciliti ndu-se
comunicatiile, nici o parte a societatii nu mai poate rami ne i nchisa i n sine. Asadar laicii sa se
preocupe de nevoile Poporului lui Dumnezeu raspi ndit pe i ntreg pa-mi ntul. i n primul ri nd
sa aiba la inima operele misionare, oferindu-le ajutoare materiale sau chiar personale: este o
datorie si o cinste pentru crestini sa resti-
229
tuie lui Dumnezeu o parte din bunurile pe care le primesc de la El.
11 - (Familia)
Deoarece Creatorul a toate a facut din comunitatea conjugala i nceputul si temelia societatii
umane si prin harul Sau a facut-o un sacrament mare i n Cristos si i n Biserica (cf. Efes. 5,32),
apostolatul sotilor si al familiilor are o deosebita importanta si pentru Biserica si pentru
societatea civila.
Sotii crestini si nt colaboratori ai harului si martori ai credintei unul fata de altul si fata de
copiii lor si de ceilalti membri ai familiei. Ei si nt pentru copiii lor cei dintii vestitori ai
credintei si educatori ; prin cuvi nt si exemplu i i formeaza la viata crestina si apostolica, i i
ajuta cu prudenta i n alegerea vocatiei, iar daca i n ei se vadeste o chemare sfinta, o favo-
rizeaza cu toata grija.
A fost i ntotdeauna i ndatorirea sotilor, dar astazi aceasta constituie partea principala a
apostolatului lor, sa manifeste si sa dovedeasca prin viata lor indisolubili-tatca si sfintenia
legaturii casatoriei, sa afirme cu tarie dreptul si i ndatorirea parintilor si a tutorilor de a-si
educa i n spirit crestin copiii, sa apere demnitatea si autonomia legitima a familiei. Sa-si dea,
asadar, concursul, ei si ceilalti crestini, i mpreuna cu oamenii de bunavoin-a, pentru ca i n
societatea civila aceste repturi sa fie pastrate neatinse; i n conducerea societatii sa se tina
seama de nevoile familiei i n ce priveste locuinta, educarea copiilor, conditiile de munca,
securitatea sociala si impozitele; i n reglementarea emigrarilor sa fie total ocrotita
convietuirea familiala4.
Familia a primit de la Dumnezeu mi-
siunea de a fi celula de baza si vitala a societatii. Ea si-o va i ndeplini daca, prin iubirea si
respectul membrilor ei unii fata de altii si prin rugaciunea i naltata catre Dumnezeu i n
comun, va aparea ca sanctuarul casnic al Bisericii; daca i ntreaga familie se va insera i n
cultul liturgic al Bisericii; daca, i n sfirsit, familia va oferi o ospitalitate activa, daca va pro-
mova dreptatea si alte fapte bune pentru slujirea tuturor fratilor aflati i n nevoi. Printre
diferitele fapte de apostolat familial pot fi enumerate: adoptarea copiilor parasiti, buna
primire a strainilor, sprijinirea bunului mers al scolilor, ajutorarea adolescentilor cu sfatul si
cu fapta, ajutarea logodnicilor pentru a se pregati mai bine la casatorie, participarea la
actiunile de catehizare, sprijinirea sotilor si familiilor care se afla i n greutati materiale sau
morale, asigurarea, pentru cei i n vi rsta, nu numai a celor necesare, ci si a unei parti
echitabile din roadele progresului economic.
i ntotdeauna si pretutindeni, dar mai ales i n zonele i n care se arunca primele seminte ale
Evangheliei, sau unde Biserica se afla la i nceputuri ori i n mari greutati, familiile crestine,
aderi nd la Evanghelie cu toata viata lor si oferind un exemplu de casatorie crestina, dau i n
fata lumii o marturie deosebit de pretioasa despre Cristos5.
Pentru ca apostolatul sa-si poata atinge mai usor scopurile, poate fi oportun ca familiile sa se
grupeze i n asociatii6.
12- (Tineretul)
Tinerii exercita i n societatea de azi o influenta foarte importanta 7, i mprejurarile vietii lor,
mentalitatea precum si i nsesi relatiile cu familia proprie s-au
230
schimbat profund. Adesea ei trec prea repede la o noua conditie sociala si economica. In timp
ce importanta lor sociala si chiar politica sporeste din zi i n zi, ci par insuficient pregatiti
pentru a-si asuma corespunzator noile i ndatoriri.
Aceasta crestere a ponderii lor i n societate le pretinde o activitate apostolica pe masura, si i
nsasi firea lor i i dispune la aceasta. Prin maturizarea constiintei propriei personalitati, i
ndemnati de entuziasm vital si de energie exuberanta, ei i si asuma responsabilitatea ce le
revine si doresc sa participe activ la viata sociala si culturala: acest zel, daca este patruns de
spiritul lui Cristos si i nsufletit de ascultare si de iubire fata de Pastorii Bisericii, da speranta
unor roade foarte i mbelsugate. Ei trebuie sa fie apostolii cei dinti i si imediati ai tinerilor,
exerciti nd cu responsabilitate proprie apostolatul i ntre ei, i n functie de mediul social i n care
traiesc.8
Adultii sa aiba grija sa ajunga cu tinerii la un dialog prietenesc prin care si unii si altii,
depasind deosebirea de vi r-sta, sa se cunoasca reciproc si sa-si comunice unii altora bogatiile
ce le si nt proprii, i n primul ri nd prin exemplu si, ci nd se da ocazia, prin sfat prudent si
ajutor real, adultii sa-i stimuleze pe tineri la apostolat. La ri ndul lor, tinerii sa nutreasca
respect si i ncredere fata de adulti si, cu toate ca si nt i nclinati din fire spre ce e nou, sa
aprecieze cum se cuvine traditiile demne de lauda.
Si copiii i si au activitatea apostolica proprie. Dupa puterile lor, ei si nt adevarati martori vii
ai lui Cristos i ntre cei de o seama cu ei.
13 — (Mediul social)
Apostolatul i n mediul social, adica preocuparea de a patrunde de spirit crestin mentalitatea
si moravurile, legile si structurile comunitatii i n care traieste fiecare, este i ntr-o ati t de mare
masura misiunea si obligatia laicilor i nci t nu poate fi niciodata i mplinit cum se cuvine de
catre altcineva. In acest domeniu laicii pot desfasura apostolatul semenului fata de semen.
Aici ei completeaza marturia vietii cu marturia cuvi ntului9. La nivelul muncii, sau al
profesiei, sau al studiului, sau al domiciliului, sau al timpului liber, sau al asociatiilor, ei si nt
cei mai apti pentru a-si ajuta fratii.
Laicii i mplinesc aceasta misiune a Bisericii i n lume i n primul ri nd prin coerenta dintre
viata si credinta, prin care ei devin lumina lumii; prin probitate i n tot ce fac, prin care i i
atrag pe toti spre iubirea adevarului si a binelui si, i n cele din urma, spre Cristos si spre
Biserica; prin iubirea frateasca prin care, i mpartasind viata, munca, durerile si aspiratiile
lor, ei dispun pe neobservate inimile tuturor fata de actiunea harului; prin constiinta deplina
a rolului propriu i n edificarea societatii i n care se straduiesc sa-si i ndeplineasca i ndatoririle
familiale, sociale si profesionale cu generozitate crestina. Astfel, modul lor de a actiona
patrunde treptat mediul i n care traiesc si muncesc.
Acest apostolat trebuie sa-i cuprinda pe toti oamenii care traiesc i n mediul respectiv si sa nu
excluda nici un bine spiritual sau material care li se poate face. i nsa adevaratii apostoli,
nemultu-mindu-se numai cu aceasta activitate, se straduiesc sa-L vesteasca pe Cristos
aproapelui si prin cuvinte, i ntr-adevar,
231
multi oameni nu pot auzi Evanghelia si nu-L pot cunoaste pe Cristos deci t prin laicii cu care
vin i n contact.
14 — (Sfera nationala si internationala) Un imens ci mp de apostolat este deschis i n sfera
nationala si internationala, unde i n primul ri nd laicii si nt administratorii i ntelepciunii
crestine, i n dragostea de patrie si i n i ndeplinirea fidela a i ndatoririlor cetatenesti, catolicii
sa se simta obligati sa promoveze adevaratul bine comun si sa faca astfel i nci t opinia lor sa
fie luata i n seama, pentru ca puterea civila sa se exercite cu dreptate, iar legile sa corespunda
exigentelor morale si binelui comun. Catolicii competenti i n problemele mari ale tarii si i
ntariti cum se cuvine i n credinta si i nvatatura crestina sa nu refuze functiile publice,
deoarece, exerciti ndu-le cu vrednicie, pot contribui la binele comun si, i n acelasi timp, pot
deschide calea Evangheliei.
Catolicii sa caute sa colaboreze cu toti oamenii de bunavointa pentru a promova tot ce este
adevarat, tot ce este drept, tot ce este sfi nt, tot ce este vrednic de iubire (cf. Fii. 4,8). Sa fie i n
dialog cu ei,
i nti mpini ndu-i cu pricepere si omenie si sa cerceteze felul i n care institutiile sociale si
publice ar putea fi perfectionate i n spiritul Evangheliei.
Printre semnele timpului nostru, merita amintita i n mod special cresterea nestavilita a
simtului de solidaritate i ntre toate popoarele si este datoria apostolatului laicilor sa-i
promoveze cu solicitudine si sa-i transforme i ntr-o aspiratie sincera si reala de fraternitate.
Pe li nga aceasta, laicii trebuie sa aiba i naintea ochilor domeniul international, precum si
problemele si solutiile teoretice sau practice care apar, mai ales i n legatura cu popoarele i n
curs de dezvoltare10.
Toti cei care lucreaza i n tari straine sau le dau ajutor sa nu uite ca relatiile dintre popoare
trebuie sa fie un adevarat schimb fratesc i n care ambele parti dau si totodata primesc. Cei ce
calatoresc i n strainatate pentru i ndeplinirea unor activitati internationale sau din motive de
afaceri sau turistice sa-si aduca aminte ca ei si nt pretutindeni si crainici calatori ai lui Cristos
si sa se comporte i ntr-adevar ca atare.
Capitolul IV
DIVERSELE FORME DE APOSTOLAT
15 - Laicii i si pot exercita activitatea apostolica fie individual, fie grupati i n diferite
comunitati sau asociatii.
16 — (Importanta apostolatului individual f» multiplele lui forme)
Apostolatul pe care fiecare trebuie sa-i
desfasoare personal si care izvoraste cu i mbelsugare dintr-o viata cu adevarat crestina (cf. Io.
4,14) este principiul si conditia oricarui apostolat al laicilor, fie si colectiv, si el nu poate fi i
nlocuit cu nimic.
232
La acest fel de apostolat, care este totdeauna si pretutindeni rodnic, dar i n anumite i
mprejurari este unicul adecvat si posibil, si nt chemati si obligati toti laicii, de orice conditie,
chiar daca si nt lipsiti de ocazia sau de posibilitatea de a colabora i n asociatii.
Si nt multe formele de apostolat prin care laicii edifica Biserica, sfintesc lumea si o i nsufletesc
i n Cristos.
O forma deosebita de apostolat individual si semn foarte adecvat vremurilor noastre este
marturia i ntregii vieti a laicilor, izvorata din credinta, speranta si iubire, care i l arata pe
Cristos traind i n credinciosii Sai. Prin apostolatul cuvi n-tului, absolut necesar i n anumite i
mprejurari, laicii i l vestesc pe Cristos, i i explica i nvatatura si o raspi ndesc, dupa conditia si
priceperea fiecaruia, si o marturisesc cu fidelitate.
De asemenea, colabori nd ca cetateni ai lumii acesteia la tot ce priveste construirea si
administrarea sferei lucrurilor pami ntesti, laicii trebuie sa caute, i n lumina credintei, motive
mai i nalte de a actiona i n viata familiala, profesionala, culturala si sociala si, ci nd se iveste
ocazia, sa le dezvaluie si altora, constienti ca i n acest fel ei devin colaboratorii lui Dumnezeu
Creatorul, Rascumparatorul si Sfintitorul si i i aduc lauda.
i n sfirsit, laicii sa-si i nsufleteasca viata prin caritate si, dupa posibilitati, sa exprime caritatea
prin fapte.
Sa-si aduca aminte toti ca prin cultul public si prin rugaciunea personala, prin pocainta si
prin acceptarea libera a trudei si a greutatilor vietii prin care devin asemenea lui Cristos care
sufera (cf. 2 Cor. 4,10; Col. 1,24), ei pot ajunge la toti oamenii si pot contribui la mi ntui-rea i
ntregii lumi.
17 - (Apostolatul individual i n i mprejurari deosebite)
Apostolatul individual este deosebit de necesar si urgent i n regiunile i n care libertatea
Bisericii este grav afectata, i n aceste i mprejurari foarte grele, laicii, ti-ni nd, pe ci t le sta i n
putinta, locul preotilor si risci ndu-si propria libertate si, uneori, viata, i i i nvata pe cei din
jurul lor doctrina crestina, i i educa la viata de credinta si la mentalitatea catolica, i i i
ndeamna sa primeasca des sacramentele si sa cultive evlavia, mai ales fata de Euharistie 1.
Conciliul, multumind din adi ncul inimii lui Dumnezeu, care, si i n timpurile noastre, nu i
nceteaza sa ridice, i n mijlocul prigonirilor, laici cu o tarie eroica, i i i mbratiseaza pe acestia
cu afectiune parinteasca si cu recunostinta.
Apostolatul individual i si afla un ci mp vast i n regiunile i n care catolicii si nt putini si
dispersati. Acolo laicii care exercita numai apostolatul individual, fie din cauzele amintite, fie
din motive speciale izvori te chiar si din activitatea profesionala, se pot totusi aduna cu folos, i
n grupuri mici, fara vreo forma mai stricta de constituire sau organizare, dar astfel i nci t
semnul comunitatii Bisericii sa fie necontenit vizibil pentru ceilalti ca o marturie autentica a
iubirii, i n acest fel, prin prietenie si schimb de experienta, ajuti ndu-se reciproc pe plan
spiritual, se i ntaresc pentru a depasi inconvenientele unei vieti si activitati prea izolate si
pentru a produce roade mai bogate de apostolat.
18 — (Importanta apostolatului organizat) Crestinii si nt chemati, fiecare i n parte, sa exercite
apostolatul i n diversele lor conditii de viata; totusi ei sa nu uite ca omul
233
este, prin firea lui, social si ca I-a placut lui Dumnezeu ca pe cei ce cred i n Cristos sa-i adune i
n Poporul lui Dumnezeu (cf. l Pt. 2,5-10) si i ntr-un singur trup (cf. l Cor. 12,12). Asadar
apostolatul desfasurat i n comun corespunde i n chip fericit nevoilor credinciosilor ati t din
punct de vedere uman ci t si crestin si i n acelasi timp poarta semnul comuniunii si unitatii
Bisericii, i n Cristos, care a spus: „Unde si nt doi sau trei adunati i n numele Meu, acolo si nt
si Eu i n mijlocul lor" (Mt. 18,20).
De aceea, crestinii sa-si exercite apostolatul cu spirit de unitate2. Sa fie apostoli i n
comunitatile lor familiale precum si i n parohii si dieceze, care, ca atare, exprima natura
comunitara a apostolatului, dar si i n gruparile libere i n care vor vrea sa se asocieze.
Apostolatul organizat are o mare importanta si pentru ca, fie i n comunitatile bisericesti, fie i
n diversele medii, apostolatul cere adeseori sa fie exercitat prin-tr-o actiune comuna.
Organizatiile create i n vederea unui apostolat colectiv i si sustin membrii si i i formeaza
pentru apostolat, le ori nduiesc si le conduc actiunea apostolica i n asa fel i nci t se pot spera
rezultate mult mai bogate deci t daca fiecare ar actiona separat.
i n i mprejurarile actuale este deosebit de necesar ca i n domeniul de activitate al laicilor sa se
i ntareasca apostolatul i n forma colectiva si organizata; i ntr-adevar, numai o stri nsa unire a
eforturilor poate duce la atingerea completa a tuturor finalitatilor apostolatului de astazi si la
apararea eficienta a roadelor sale3. In aceasta privinta e foarte important ca apostolatul sa
atinga si mentalitatile comune si conditiile sociale ale ace-
lora catre care se i ndreapta; altfel, ei nu vor fi adesea capabili sa reziste la presiunea opiniei
publice sau a institutiilor.
19 — (Multiplicitatea formelor de apostolat organizat)
Exista o mare varietate de asociatii de apostolat4. Unele i si propun sa atinga telul apostolic
general al Bisericii; altele, scopuri de evanghelizare si sfintire considerate i n anumite aspecte;
altele urmaresc scopuri de i nsufletire crestina a sferei lucrurilor pami ntesti, iar altele dau
marturie lui Cristos i n mod deosebit prin fapte de milostenie si caritate.
i ntre aceste asociatii trebuie luate i n consideratie i n primul ri nd acelea care favorizeaza si
accentueaza o unire mai intima i ntre viata concreta a membrilor si credinta lor. Asociatiile
nu si nt scopuri i n sine, ci trebuie sa slujeasca la i mplinirea misiunii Bisericii fata de lume.
Valoarea lor apostolica depinde de conformitatea cu scopurile Bisericii precum si de marturia
crestina si de spiritul evanghelic ale fiecarui membru si ale i ntregii asociatii.
Misiunea universala a Bisericii, tini nd seama si de institutionalizarea progresiva si de
evolutia rapida a societatii contemporane, cere ca initiativele apostolice ale catolicilor sa
dezvolte forme tot mai perfectionate pe plan international. Organizatiile internationale
catolice i si vor atinge mai bine scopul daca gruparile care fac parte din ele si membrii lor si
nt mai stri ns uniti cu ele.
Pastri nd relatia cuvenita cu autoritatea bisericeasca5, laicii au dreptul sa i ntemeieze
asociatii6, sa le conduca si sa se i nscrie i n cele deja i ntemeiate. Cu toate acestea trebuie
evitata risipirea fortelor,
234
care s-ar produce daca s-ar i ntemeia noi asociatii si opere iara motiv suficient, sau daca s-ar
pastra altele devenite inutile sau cu metode perimate; i n sfirsit, nu este i ntotdeauna oportun
ca forme instituite i ntr-o tara sa fie transpuse fara dis-ccrnami nt i n altele 7.
20 — (Actiunea Catolica) De ci teva decenii, i n mai multe tari, laicii, consacri ndu-se tot mai
mult apostolatului, s-au unit i n diferite forme de actiune si asociatii care, pastri nd o legatura
mai stri nsa cu ierarhia, au urmarit si urmaresc scopuri propriu zis apostolice. Printre
acestea sau altele asemanatoare din trecut, trebuie amintite mai ales acelea care, folosind
diferite metode de actiune, au adus roade bogate pentru i mparatia lui Cristos si care, pe
drept cuvi nt, recomandate si promovate de Suveranii Pontifi si de numerosi epis-copi, au
primit de la acestia numele de Actiune Catolica si au fost definite ca o cooperare a laicilor la
apostolatul ierarhic8.
Aceste forme de apostolat, fie ca se numesc Actiune Catolica sau altfel, care exercita i n zilele
noastre un apostolat pretios, si nt caracterizate de ansamblul urmatoarelor elemente:
a. Scopul imediat al organizatiilor de acest fel este scopul apostolic al Bisericii, adica
evanghelizarea si sfintirea oamenilor si formarea constiintelor crestine, astfel i nci t ele sa
patrunda de spiritul Evangheliei diferitele comunitati si diferitele medii.
b. Laicii, cooperi nd cu ierarhia dupa modul lor propriu, i si ofera experienta si i si asuma
responsabilitatea i n conducerea unor astfel de organizatii, i n ci ntari-
rea conditiilor i n care trebuie desfasurata actiunea pastorala a Bisericii, si i n elaborarea si
executarea programului lor de actiune.
c. Laicii actioneaza uniti i ntr-un corp organic, exprimi nd astfel mai graitor comunitatea
Bisericii si faci nd mai rodnic apostolatul.
d. Laicii, fie oferindu-se din proprie initiativa, fie invitati la actiune si colaborare directa cu
apostolatul ierarhic, actioneaza sub i ndrumarea superioara a autoritatii ierarhice i nsesi,
care poate autentifica aceasta cooperare printr-un mandat explicit.
Organizatiile i n care, dupa opinia Ierarhiei, si nt i ntrunite aceste caracteristici trebuie
considerate Actiune Catolica, chiar daca au structuri si nume variate dupa cerintele
diferitelor locuri si popoare.
Conciliul recomanda staruitor aceste institutii care raspund i n mod cert necesitatilor
apostolatului Bisericii i n multe tari; el i i invita pe preotii si laicii care activeaza i n ele sa
realizeze tot mai mult caracteristicile amintite mai sus si sa colaboreze mereu i n spirit fratesc
cu toate celelalte forme de apostolat, i n Biserica.
21 — (Aprecierea asociatiilor) Toate asociatiile de apostolat trebuie apreciate precum se
cuvine, i nsa acelea pe care Ierarhia le-a apreciat sau le-a recomandat sau a hotari t sa le i
nfiinteze ca fiind de prima urgenta, dupa necesitatile timpului si locului, trebuie sa se bucure
de o atentie deosebita din partea preotilor, calugarilor si laicilor si trebuie promovate de
fiecare dupa menirea sa. Printre acestea trebuie mentionate astazi i n primul ri nd asociatiile
si gruparile internationale ale catolicilor.
235
22 — (Laicii angajati i n chip deosebit i n slujba Bisericii)
Si nt vrednici de apreciere si recomandare deosebita i n Biserica laicii, fie celibatari, fie
casatoriti, care se dedica, pentru totdeauna sau pentru o perioada, slujirii institutiilor si
operelor acestora cu competenta lor profesionala. Este o mare bucurie pentru Biserica faptul
ca sporeste mereu numarul laicilor care i si ofera serviciile asociatiilor si operelor de apos-
tolat, fie i ntre hotarele propriei natiuni,
fie pe plan international, fie mai ales i n comunitatile catolice din misiuni si din Bisericile
tinere.
Pastorii Bisericii sa-i primeasca pe acesti laici cu bucurie si recunostinta si sa aiba grija sa li
se ofere conditii ci t mai conforme cu exigentele dreptatii, echitatii si caritatii, mai ales i n
privinta i ntretinerii demne a lor si a familiei si sa li se asigure formatia necesara, sprijin
spiritual si i ncurajare.
Capitolul V
ORDONAREA ACTIVITATII DE APOSTOLAT
23 - Apostolatul laicilor, individual sau colectiv, trebuie sa fie inserat i n mod corect i n
apostolatul i ntregii Biserici. Mai mult: legatura cu aceia pe care Duhul Sfi nt i-a pus sa
conduca Biserica lui Dumnezeu (cf. Fapte 20,28) este un element esential al apostolatului
crestin. Nu este mai putin necesara cooperarea i ntre diverse initiative de apostolat, care
trebuie organizata corespunzator de catre Ierarhie.
Pentru a promova spiritul unitatii astfel i nci t sa straluceasca i n i ntreg apostolatul Bisericii
dragostea frateasca, sa fie atinse scopurile comune si sa se evite rivalitati daunatoare, este
absolut necesar sa existe o apreciere reciproca a tutu-. ror formelor de apostolat i n Biserica si
o coordonare corespunzatoare, respec-ti ndu-se natura fiecareia 1.
Acest lucru este i n mod deosebit valabil atunci ci nd o anumita activitate i n
Biserica cere armonia si cooperarea apostolica dintre clerul regular si diecezan, calugari si
laici.
24 - (Relatiile cu Ierarhia) Este datoria Ierarhiei sa favorizeze apostolatul laicilor, sa-i ofere
principii si ajutoare spirituale, sa orienteze exercitarea lui spre binele comun al Bisericii si sa
vegheze la pastrarea doctrinei si ordinii.
Desigur, apostolatul laicilor admite diferite tipuri de raporturi cu Ierarhia, i n functie de
diversele lui forme si obiective.
Exista i n Biserica multe initiative apostolice care i si au originea i ntr-o alegere libera din
partea laicilor si si nt conduse de judecata lor prudenta. Prin astfel de initiative, i n anumite i
mprejurari misiunea Bisericii poate fi mai bine i ndeplinita si de aceea nu arareori ele si nt
laudate si recomandate de Ierarhie2. Dar nici
236
o initiativa sa nu— si aroge numele de catolica fara consimtami ntul autoritatii bisericesti
legitime.
Anumite forme de apostolat al laicilor si nt recunoscute explicit de Ierarhie, i n diferite feluri.
Dupa necesitatile binelui comun al Bisericii, autoritatea bisericeasca poate alege si promova i
n mod deosebit anumite asociatii si initiative apostolice care au un scop nemijlocit spiritual si
i si poate asuma o raspundere speciala fata de ele. Astfel Ierarhia, ori nduind i n diverse
moduri apostolatul i n functie de i mprejurari, leaga mai stri ns anumite forme ale lui de
propria sa misiune apostolica, pastrind totusi natura proprie a fiecareia si deosebirea dintre
ele si fara a le rapi laicilor libertatea de actiune necesara. Acest act al Ierarhiei se numeste, i n
diferite documente bisericesti, mandat.
i n sfirsit, Ierarhia i ncredinteaza laicilor anumite i ndatoriri care se afla i ntr-o legatura mai
stri nsa cu i ndatoririle Pastorilor: de pilda i n expunerea i nvataturii crestine, i n anumite
acte liturgice, i n grija pentru suflete, i n virtutea acestei misiuni, laicii si nt total supusi
conducerii superioare bisericesti ci t priveste exercitarea acestor functii.
Fata de operele si institutiile din sfera temporala, rolul Ierarhiei bisericesti este de a afirma si
a interpreta i n mod autentic principiile morale ce trebuie urmate i n acest domeniu; ea are,
de asemenea, dreptul sa se pronunte, i n urma unei analize atente si a consultarii unor per-
soane de specialitate, asupra conformitatii unor astfel de opere si institutii cu principiile
morale si sa stabileasca ce este necesar pentru pastrarea si promovarea bunurilor de ordin
supranatural.
25 - Episcopii, parohii si ceilalti preoti regulari si diecezani sa nu uite ca dreptul si i
ndatorirea de a exercita apostolatul si nt comune tuturor credinciosilor, fie clerici, fie laici si
ca laicii i si au rolul propriu i n edificarea Bisericii3. De aceea sa lucreze frateste cu laicii i n
Biserica si pentru Biserica si sa aiba o grija deosebita sa-i sprijine pe laici i n operele lor
apostolice4.
Sa fie alesi cu grija preoti capabili si bine pregatiti pentru a sustine diversele forme de
apostolat al laicilor5. Cei care se dedica acestei slujiri i n virtutea misiunii primite din partea
Ierarhiei reprezinta Ierarhia i n actiunea ei pastorala; fiind pururi atasati cu fidelitate
spiritului si i nvataturii Bisericii, ei trebuie sa favorizeze relatii corespunzatoare i ntre laici si
Ierarhie; trebuie sa lucreze cu daruire pentru alimentarea vietii spirituale si a simtului
apostolic al asociatiilor catolice care le si nt i ncredintate; sa le' asiste i n activitatea apostolica
prin sfat i ntelept si sa le favorizeze initiativele; stabilind un dialog continuu cu laicii, sa
cerceteze cu atentie care si nt formele care pot face mai rodnica actiunea apostolica; sa dez-
volte spiritul de unitate ati t i nlauntrul asociatiei respective ci t si i ntre ea si celelalte.
i n sfi rsit, calugarii si calugaritele sa pretuiasca activitatea apostolica a laicilor si, dupa
spiritul si normele institutelor lor, sa se dedice cu bucurie sprijinirii ei 6; sa se straduiasca sa
sustina, sa ajute si sa completeze lucrarea preotului.
26 - (Mijloace de colaborare) i n dieceze sa existe, pe ci t posibil, consilii care sa sustina
lucrarea apostolica a Bisericii ati t i n domeniul evanghelizarii si al
237
sfintirii ci t si i n cel caritativ, social si i n altele printr-o colaborare corespunzatoare i ntre
clerici, calugari si laici. Aceste consilii vor putea sluji la coordonarea dintre diferitele asociatii
si initiative ale laicilor, respecti nd natura proprie si autonomia fiecareia7.
Astfel de consilii sa existe, daca e posibil, si la nivel parohial sau interparohial, iriterdiecezan
precum si la nivel national si international8.
Mai mult, sa fie constituit pe li nga Sfintul Scaun un secretariat special i n slujba si pentru
promovarea apostolatului laicilor, ca un centru i nzestrat cu mijloace adecvate pentru a oferi
informatii despre diferitele initiative apostolice ale laicilor, pentru organizarea unor cercetari
asupra problemelor ce se ridica actualmente i n acest domeniu si pentru a sprijini cu sfaturile
sale fcrarhia si pe laici i n activitatea apostolica, i n acest secretariat sa fie reprezentate
diferitele miscari si organizatii apostolice ale laici-
lor existente i n lumea i ntreaga si, alaturi de laici, sa colaboreze si clerici si calugari.
27 — (Colaborarea cu ceilalti crestini si cu necrestinii)
Patrimoniul evanghelic comun si i ndatorirea comuna, care decurge din el, de a da marturie
crestina recomanda si adesea pretind colaborarea catolicilor cu ceilalti crestini, fie
individuala, fie i nfaptuita de comunitatile bisericesti, i n diferite actiuni sau i n asociatii pe
plan national si international'.
Valorile umane comune cer, nu rareori, si de la crestinii ce urmaresc scopuri > apostolice o
colaborare cu aceia care nu se declara crestini dar recunosc aceste valori.
Prin aceasta colaborare dinamica si prudenta10 care este de mare importanta i n activitatile
pami ntesti, laicii dau marturie pentru Cristos, Mi ntuitorul lumii, si pentru unitatea familiei
umane.
Capitolul VI
FORMATIA I N VEDEREA APOSTOLATULUI
28 — Apostolatul i si poate atinge eficacitatea deplina numai cu conditia unei formatii
multiple si integrale; aceasta este ceruta nu numai de progresul continuu, spiritual si
doctrinal, al laicului, ci si de diferitele i mprejurari legate de lucruri, de persoane si de i
ndatoririle la care trebuie sa—si poata adapta activitatea. Aceasta formatie la apostolat
trebuie sa se i ntemeieze pe principiile afirmate
si proclamate de catre Conciliu1, i n afara de formatia comuna a tuturor crestinilor, multe
dintre formele de apostolat cer si o formatie specifica si particulara datorita diversitatii
persoanelor si i mprejurarilor.
29 - (Principii pentru formarea laicilor in
vederea apostolatului)
Deoarece laicii participa i ntr-un mod
238
specific la misiunea Bisericii, formatia lor apostolica primeste o caracteristica speciala de la i
nsasi natura seculara proprie laicilor si de la spiritualitatea ei specifica.
Formarea la apostolat presupune o pregatire umana integrala, conforma cu personalitatea si
conditiile de viata ale fiecaruia, i ntr-adevar, laicul, cunosci nd bine lumea contemporana,
trebuie sa fie un membru al societatii proprii si sa se afle la nivelul ei de cultura.
i n primul ri nd, i nsa, laicul trebuie sa i nvete sa i ndeplineasca misiunea lui Cristos si a
Bisericii, traind din credinta misterul divin al Creatiei si al Rascumpararii sub calauzirea
Duhului Sfi nt care da viata Poporului lui Dumnezeu si care i i inspira cu putere pe toti
oamenii sa iubeasca pe Dumnezeu Tatal si, i n El, lumea si oamenii. Aceasta formatie trebuie
considerata baza si conditia oricarui apostolat rodnic.
i n afara de formatia spirituala, e necesara o solida pregatire doctrinala, si anume teologica,
etica, filozofica, adaptata vi rstei, conditiei si i nzestrarii fiecaruia. Sa nu fie neglijata
importanta culturii generale alaturi de formatia practica si tehnica.
Pentru a cultiva bunele relatii umane, trebuie cultivate valorile cu adevarat omenesti, i n
primul ri nd arta convietuirii si colaborarii fratesti precum si a stabilirii dialogului cu
semenii.
i nsa deoarece formarea laicului pentru apostolat nu se poate limita la instruirea teoretica, i n
mod gradat si prudent, i nca de la i nceputul formatiei sale, laicul sa i nvete sa priveasca, sa
judece si sa faca totul i n lumina credintei, sa se formeze si sa se perfectioneze pe sine i
mpreuna cu
ceilalti prin actiune si astfel sa intre activ i n slujba Bisericii2. Aceasta formatie, care trebuie
mereu perfectionata i n functie de maturizarea persoanei umane si de evolutia problemelor,
cere o cunoastere tot mai profunda si o actiune tot mai adaptata, i n i ndeplinirea tuturor
exigentelor formatiei trebuie sa se tina seama mereu de unitatea si integritatea persoanei
umane, astfel i nci t sa-i fie ocrotite si sporite armonia si echilibrul, i n acest fel laicul se
insereaza profund si activ i n i nsasi realitatea sferei temporale si participa eficient la mersul
ei si, i n acelasi timp, ca membru viu si martor al Bisericii, o face prezenta si activa i n si nul
realitatilor pami ntesti.3
30 —f Cei care asigura formatia i n vederea apostolatului)
Formatia i n vederea apostolatului trebuie sa fie inclusa deja i n primele elemente de educatie
a copiilor, i nsa i n mod deosebit trebuie initiati la apostolat adolescentii si tinerii si trebuie sa
fie ajutati sa se patrunda de acest spirit. Formatia lor trebuie perfectionata apoi toata viata,
dupa cum o cer noile i ndatoriri asumate. Este evident, asadar, ca aceia carora le revine
sarcina educatiei crestine au si i ndatorirea formarii pentru apostolat.
Este sarcina parintilor, i n familie, sa-si dispuna copiii, i nca de mici, la recunoasterea iubirii
lui Dumnezeu fata de toti oamenii, sa-i i nvete treptat, mai ales prin pilda lor, grija fata de
nevoile ati t materiale ci t si spirituale ale aproapelui. Asadar i ntreaga familie si viata ei
comuna trebuie sa devina o ucenicie a apostolatului.
Pe li nga aceasta, copiii trebuie educati
239
astfel i nci t, depasind cadrul familiei, sa -si deschida inima fata de comunitatile bisericesti si
pami ntesti. Sa fie i n asa fel integrati i n comunitatea parohiala i nci t sa-si dobi ndeasca i
nlauntrul ei constiinta de a fi membri vii si activi ai Poporului lui Dumnezeu. Preotii sa aiba
mereu prezenta, i n cateheza si i n slujirea cuvi n-tului, i n directiunea spirituala precum si i n
celelalte i ndatoriri pastorale, sarcina formarii pentru apostolat.
De asemenea scolile, colegiile si celelalte institutii catolice de educatie trebuie sa trezeasca si sa
dezvolte la tineri f'mtul catolic si actiunea apostolica. Da-c ' aceasta formatie lipseste, fie
pentru ca ti erii nu frecventeaza aceste scoli, fie di alt motiv, trebuie cu ati t mai mult sa j i
ngrijeasca de ea parintii, pastorii sufi esti si asociatiile apostolice. Profesori si educatorii, care
prin chemarea si i n atorirea lor exercita una dintre cele mai i nalte forme de apostolat laic, sa
fie patrunsi de i nvatatura necesara si de arta pedagogica prin care sa poata transmite i n
mod eficient aceasta formatie.
Diferitele grupari si asociatii ale laicilor consacrate apostolatului sau altor scopuri
supranaturale trebuie sa favorizeze i n mod atent si statornic formatia la apostolat, i n functie
de obiectivele si modalitatile proprii4. Ele si nt adesea, de altfel, calea obisnuita pentru o
formatie corespunzatoare la apostolat. Intr-adevar, i n ele se dobi ndeste o formatie
doctrinala, spirituala si practica. Membrii, i mpreuna cu colegii si prietenii lor, i n grupuri
mici, ci ntaresc metodele si roadele activitatii lor apostolice si i si confrunta viata de fiecare zi
cu Evanghelia.
O astfel de formatie trebuie organiza-
ta i n asa fel i nci t sa se tina seama de i ntregul apostolat al laicilor, care trebuie exercitat nu
numai i n cadrul grupurilor din asociatii, ci si i n toate i mprejurarile, i n i ntreaga viata, mai
ales profesionala si sociala.
Mai mult, fiecare trebuie sa se pregateasca personal i n mod activ pentru apostolat, necesitate
deosebit de presanta i n special la vi rsta adulta, i ntr-adevar, pe masura i naintarii i n vi rsta,
sufletul se deschide mai mult si fiecare i si poate descoperi mai clar talentele cu care I-a i
nzestrat Dumnezeu si poate exercita cu mai mult folos carismele care i-au fost daruite de
Duhul Sfi nt spre binele fratilor sai.
31 - (Adaptarea formatiei la diferite tipuri de apostolat)
Diferitele forme de apostolat necesita si o formatie adecvata lor.
a. i n privinta apostolatului de evanghelizare si sfintire a oamenilor, laicii trebuie formati i n
mod deosebit pentru stabilirea dialogului cu altii, credinciosi sau necredinciosi, pentru a vesti
tuturor mesajul lui Cristos5.
Insa, i ntruci t i n vremurile noastre se raspi ndeste, chiar si i ntre catolici, materialismul de
diverse feluri, laicii nu numai ca trebuie sa i nvete cu mai multa atentie doctrina catolica, mai
ales punctele contestate, ci si sa ofere o marturie de viata evanghelica i mpotriva oricarei
forme de materialism.
b. i n privinta transformarii crestine a sferei lucrurilor pami ntesti, laicii sa fie instruiti
asupra adevaratei semnificatii si valori a bunurilor vremelnice, ati t i n sine ci t si referitor la
toate finalitatile persoanei umane; sa se deprinda la
240
dreapta folosire a lucrurilor si la organizarea institutiilor, avi nd mereu drept scop binele
comun, dupa principiile i nvataturii morale si sociale a Bisericii, i n mod deosebit laicii sa—si
i nsuseasca astfel principiile si concluziile doctrinei sociale i nci t sa devina capabili sa
colaboreze si ei la dezvoltarea acesteia precum si la aplicarea ei corecta i n diferitele situatii 6,
c. Deoarece faptele de caritate si milostenie ofera o minunata marturie de viata crestina,
formatia apostolica trebuie sa duca si la exercitarea lor, pentru ca i nca din copilarie
credinciosii sa i nvete sa ia parte la suferintele fratilor lor si sa le vina i n ajutor cu
generozitate ci nd se afla i n nevoi7.
yi-(Mijloace)
Laicii consacrati apostolatului dispun de multe mijloace: sesiuni, congrese, reculegeri,
exercitii spirituale, i nti lniri frecvente, conferinte, carti si comentarii pentru o mai profunda
cunoastere a Sfintei Scripturi si a i nvataturii catolice, pentru hranirea vietii spirituale
precum si pentru a se informa asupra conditiilor de viata din lume si pentru a gasi si a folosi
metodele potrivite8.
Aceste mijloace de formare si nt i n functie de diferitele forme de apostolat si de mediile i n
care acesta se exercita.
i n acest scop s-au i nfiintat si centre sau institute superioare care au dat deja rezultate
excelente.
Sfintul Conciliu se bucura de astfel de initiative, care si nt deja i nfloritoare pe alocuri, si
doreste ca ele sa fie extinse si i n alte parti, acolo unde este necesar.
i n afara de aceasta, sa se i nfiinteze Centre de documentare si de studii nu numai i n
domeniul teologic, ci si antropologic, psihologic, sociologic, meto-
dologic pentru o mai buna dezvoltare a aptitudinilor laicilor, barbati si femei, tineri si adulti,
pentru toate sectoarele de apostolat.
I NDEMN
33 - Asadar Sfi ntul Conciliu roaga fierbinte si staruitor i n Domnul pe toti laicii sa raspunda
cu bucurie, cu generozitate si promptitudine la glasul lui Cristos, care i n clipa de fata i i
cheama mai insistent, precum si la i ndemnul Duhului Sfi nt. Tinerii sa-si dea seama ca
aceasta chemare le este adresata mai ales lor si sa o i mbratiseze cu elan si generozitate, i ntr-
adevar, Domnul i nsusi, prin acest Conciliu, i i invita din nou pe laici sa se uneasca tot mai
intim cu El si, lui nd la inima cele ce si nt ale Sale ca pe ale lor proprii (cf. Fii. 2,5), sa se
asocieze la misiunea Sa mi ntuitoare; El i i trimite din nou i n toate cetatile si i n toate locurile
i n care urmeaza sa vina El i nsusi (cf. Lf. 10,1), pentru ca ei sa I se ofere drept colaboratori i
n diferitele forme si moduri ale apostolatului unic al Bisericii, ce trebuie necontenit adaptat la
noile necesitati ale vremurilor, „sporind pururi i n lucrarea Domnului, stiind ca truda lor nu
este zadarnica i n Domnul" (cf. l Cor. 15,58).
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare i n parte au placut Parintilor conciliati. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n
Duhul Sfi nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie
promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 18 noiembrie 1965 Eu PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
241
NOTE
INTRODUCERE
1
Cf. Ioan al XXIII-lea, Const. Apost. Hu-manae salutis, 25 dec. 1961: AAS 54 (1962), pp. 7-10
2
Cf. Conc. Vat. II, Lutnen Gentium, nn. 33 ss; cf. si Sacrosanctum Conciliutn, nn. 26-40; Inter mirifica;
LJnitatis redintegratio; Christus Dominus, nn. 16,17,18; Gravissimum educa-tionis, nn. 3,5,7.
3
Cf. Pius XII, Discurs catre Cardinali, 18 febr. 1946: AAS 38 (1946) pp. 101-102; Id. Cuvi ntare catre
membrii org. Tineretului Muncitoresc Catolic, 25 aug. 1957: AAS 49 (1957) p. 843.
CAPITOLUL I 1 Cf. Pius XI, enc. Rerum Ecdesiae: AAS 18
(1926) p. 65.
2
Cf. Vat. II, Lutnen Gentium, n. 31. -'Cf. Ibid., n. 33; cf. sin. 10.
4
Cf. Ibid., n. 12
5
Cf. Conc. Vat. II, Sacrosanctum Conciliutn, cap. 1,1 n. 11.
6
Cf. Conc. Vat. II, Lumeti Gentium, n. 32;
cf. si nn. 40-41. 7 Ibid. nn. 62 si 65. CAPITOLUL II
1
Cf. Pius XI, enc. Ubi arcano, 23 dec. 1922: AAS 14 (1922) p. 659; Pius XII, enc. Sum-mi Pontificatus, 20
oct. 1939: AAS 31 (1939) p. 442-443.
2
Cf. Leon XIII, enc. Rerum novarum: ASS 23 (1890-91) p. 647; Pius XI, enc. Quadra-gesimo anno: AAS
23 (1931) p. 190; Pius XII, Mesaj radiofonic, l iunie 1941: AAS 33 (1941) p. 207.
3
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra:
AAS 53 (1961) p. 402. 4Cf. Ibid., pp. 440-441.
5
Cf. Ibid., pp. 442-443.
6
Cf. Pius XII, Discurs catre „Pax Romana M. I. I. C.", 25 apr. 1957: AAS 49 (1957) pp. 298-299; Ioan
XXIII, Discurs, la adunarea Consiliului F. A. O., 10 nov. 1959: AAS 51 (1959) pp. 856, 866.
CAPITOLUL III 1 Cf. Sf. Pius X, Scris. Apost. Creationis
duarum novarum paroeciarum, l iun. 1905: ASS 38 (1905) pp. 65-67; Pius XII, Discurs catre membrii
parohiei Sf. Saba, 11 ian. 1953: Discorsi e Radiomessaggi di S. S. Pio XII, XIV, 1952-1953, pp. 449-454;
Ioan XXIII, Discurs catre clerul si credinciosii diecezei de Albano, la Castelgandolfo, 26 aug. 1962: AAS
54 (1962) pp. 656-660.
2
Cf. Leon XIII, Discurs, 28 ian. 1894: Acta 14 (1984) pp. 424-25.
3
Cf. Pius XII, Discurs catre Parohi, etc., 6 febr. 1951: Discorsi e Radiomessaggi di S. S. Pio XII (1950-
1951) pp. 437-443; 8 martie 1952: ibid., XIV (1952-53) pp. 5-10; 27 martie 1953: ibid., XV (1953-1954) pp.
27-35; 28 febr. 1954: ibid., pp. 585-590.
4
Cf. Pius XI, enc. Casti connubii: AAS 22 (1930) p. 554; Pius XII, Mesaj radiofonic, l iun. 1941: AAS 33
(1941) p. 203; Id. Catre delegatii la Congresul Uniunii Internationale a Asociatiilor pentru protejarea
drepturilor familiei, 20 sept. 1949: AAS 41 (1949), p. 552; Id. Catre tatii de familie din Franta i n pelerinaj
la Roma, 18 sept. 1951: AAS 43 (1951), p. 731; Id., Mesaj radiodifuzat de Craciun 1952: AAS 45 (1953),
p. 41; Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS 53 (1961), pp. 429, 439.
5
Cf. Pius XII, enc. Evangelii Praecones, 2 iun. 1951: AAS 43 (1951), p. 514.
6
Cf. Pius XII, Catre delegatii la Congresul Uniunii Internationale a Asociatiilor pentru protejarea
drepturilor familiei: AAS 41 (1949), pp. 552.
7
Cf. Sf. Pius X, Discurs catre Asociatia Catolica a tineretului francez: evlavie, stiinta, actiune, 25 sept.
1904: AAS 37 (1904-^1905), pp. 296-300.
8
Cf. Pius XII, Scris, catre Arhiepiscopul de Montreal: Privind Congresele organizate de tinerii muncitori
crestini din Canada, 24 mai 1947: AAS 39 (1947), p. 257; Mesaj radiodifuzat catre J. O. C., Bruxelles, 3
sept. 1950: AAS 42 (1950), pp. 640-641.
9
Cf. Pius XI, enc. Quadragesimo Anno, 15 mai 1931: AAS 23 (1931) pp. 225-226.
16 Conciliu! Ecumenic Vatican II

242
10
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15
mai 1961: AAS 53 (1961) pp. 448-450. CAPITOLUL IV
1
Cf. Pius XII, Discurs la Primul Congres Mondial al Apostolatului Laicilor, 14 oct. 1951: AAS 43 (1951),
p. 788.
2
Cf. Pius XII, ibid., pp. 787-788
3
Cf. Pius XII, enc. Le pelerinage de Lourdes, 2 iul. 1957, AAS 49 (1957), p. 615.
4
Cf. Pius XII, discurs Catre Consiliul Federatiei internationale a barbatilor catolici, 8 dec. 1956: AAS 49
(1957), pp. 26-27.
5
Cf. infra cap. V, n. 24.
6
Cf. „Rezolutie": AAS 13 (1921), p. 139.
7
Cf. Ioan XXIII, enc. Princeps Pastorum, 10 dec. 1959: AAS 51 (1959) p. 856.
8
Cf. Pius XI, scris. Quae nobis catre cardinalul Bertram, 13 nov. 1928: AAS 20 (1928), p. 358. Cf. si Pius
XII, discurs Catre Actiunea Catolica Italiana, 4 sept. 1940: AAS 32 (1940) p. 362.
CAPITOLUL V 1 Cf. Pius XI, enc. Quamvis Nostra, 30 apr.
1936: AAS 28 (1936) pp. 160-161. 2Cf. „Rezolutie", 13 nov. 1920: AAS 13 (1921), pp. 137-140.
3
Cf. Pius XII, Discurs la al II-lea Congres International al Apostolatului Laicilor, 5 oct. 1957: AAS 49
(1957) p. 927.
4
Cf. Conc. Vat. II, Lumen Gentium, n. 37.
5
Cf. Pius XII, i ndemnul apost. Menti Nos-trae, 23 sept. 1950: AAS 42 (1950) p. 660.
6
Cf. Conc. Vat. H, Perfectae caritatis, n. 8.
7
Cf. Benedict XIV, De Synoao Dioecesana, 1. III, c. IX, n. VII-VIII: Opera omnia in
tomos XVII distribuia, tom. XI (Prati, 1844), pp. 76-77.
8
Cf. Pius XI, enc. Quamvis Nostra, 30 apr. 1936: AAS 28 (1936) pp. 160-161.
9
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS 53 (1961) pp. 456-457. Cf. Conc. Vat. II,
Unitatis redintegratio n. 12.
10
Cf. Unitatis redintegratio, n. 12. Cf. si Lumen
Gentium n. 15. CAPITOLUL VI 1 Cf. Lumen Gentium, cap. II, IV, V; cf. si
Unitatis redintegratio, nn. 4,6,7,12; cf. si
supra n. 4. 2Cf. Pius XII, Discurs la a 4-a Conferinta
Internationala a cercetasilor („boy scouts"), 6
iun. 1952: AAS 44 (1952), pp. 579-580;
Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai
1961: AAS 53 (1961), p. 456.
3
Cf. Lumen Gentium, n. 33.
4
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS 53 (1961), P- 455.
5
Cf. Pius XII, enc. Sertum laetitiae, l nov. 1939: AAS 31 (1939), pp. 635-644; cf. Id., Discurs catre
„laureatii" Actiunii Catolice Italiene, 24 mai 1953.
6
Cf. Pius XII, Discurs la Congresul universal al Federatiei Mondiale a Tineretului Feminin Catolic, 18 apr.
1952: AAS 44 (1952), pp. 414-419. Cf. Id. Discurs catre Asociatia crestina a Lucratorilor din Italia (A. C.
L. L), l mai 1955: AAS 47 (1955) pp. 403-404.
7
Cf. Pius XII, Discurs tinut delegatilor la Congresul Asociatiilor de Caritate, 27 apr. 1952: AAS 44 (1952),
pp. 470-471.
8
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra: loc. cit. p. 454.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 221
CAPITOLUL I: CHEMAREA LAICILOR LA APOSTOLAT......... 221
2. Participarea laicilor la misiunea Bisericii ........................ 221
3. Bazele apostolatului laicilor...... 222
4. Spiritualitatea laicilor........... 223
CAPITOLUL II: SCOPURILE APOSTOLATULUI LAICILOR . 224
6. Apostolatul de evanghelizare si sfintire .......................... 225
7. Rei nnoirea domeniului temporal . 225
8. Actiunea caritativa ............. 226
CAPITOLUL III: DIVERSELE DOMENII DE APOSTOLAT ......... 227
10. Comunitatile bisericesti ......... 228
11. Familia....................... 228
12. Tineretul . ........ 229
243
13. Mediul social.................. 230
14. Sfera nationala si internationala . . . 230 CAPITOLUL IV: DIVERSELE FORME DE APOSTOLAT
............ 231
16. Importanta si formele apostolatului individual .................... 231
17. Apostolatul individual i n i mprejurari deosebite.................. 232
18. Importanta apostolatului organizat 232
19. Forme de apostolat organizat .... 233
20. Actiunea Catolica .............. 233
21. Aprecierea asociatiilor .......... 234
2. Laicii angajati i n chip deosebit i n
slujba Bisericii................. 234
CAPITOLUL V: ORDONAREA
ACTIVITATII DE APOSTOLAT ... 235
24. Relatiile cu ierarhia ............ 235
26. Mijloace de colaborare.......... 236
27. Colaborarea cu ceilalti crestini si cu necrestinii .................... 237
CAPITOLUL VI: FORMATIA I N
VEDEREA APOSTOLATULUI .... 237
29. Principii pentru formarea laicilor . 237
30. Cei care asigura formatia........ 238
31. Adaptarea formatiei la diferite tipuri
de apostolat................... 239
32. Mijloace...................... 240
I NDEMN ....................... 240
NOTE . . 241

Declaratie
privind libertatea
religioasa
(„DIGNITATIS HUMANAE")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
7 decembrie 1965

247
DREPTUL PERSOANEI SI AL COMUNITATILOR LA
LIBERTATEA SOCIALA SI CIVILA I N MATERIE DE
RELIGIE
l — (Introducere)
In zilele noastre oamenii devin tot mai constienti de DEMNITATEA PERSOANEI UMANE 1
si creste numarul acelora care cer ca oamenii, i n activitatea lor, sa aiba opinie proprie si
libertate responsabila si sa le poata folosi, au constri nsi, ci calauziti de constiinta datoriei. De
asemenea ei cer o delimitare juridica a puterii publice pentru ca sfera dreptei libertati a
persoanei si a asociatiilor sa nu fie prea i ngust circumscrisa. Aceasta exigenta a libertatii i n
societatea umana se refera mai ales la bunurile spiritului urhan, i n primul ri nd la cele care
privesc libera exercitare a religiei i n societate. Analizi nd cu atentie aceste aspiratii ale
sufletelor si propuni ndu-si sa declare i n ce masura si nt conforme cu adevarul si cu
dreptatea, Conciliul cerceteaza Traditia sacra si i nvatatura Bisericii din care scoate lucruri
noi, pururi i n armonie cu cele vechi.
De aceea, Conciliul afirma i n primul ri nd ca Dumnezeu i nsusi a facut cunoscuta neamului
omenesc calea pe care oamenii, slujindu-I Lui, pot ajunge la mi ntuire si la fericire i n Cristos.
Noi credem ca aceasta unica religie adevarata este cea a Bisericii catolice si apostolice, careia
Domnul Isus i-a i ncredintat misi-
unea de a o raspi ndi la toti oamenii, spuni nd Apostolilor: „Mergeti si i nvatati toate
neamurile, botezi ndu-i i n numele Tatalui si al Fiului si al Sfi ntului' Duh si i nvati ndu-i sa
pazeasca toate ci te vi le-am poruncit" (Mt. 28,19-20). Pe de alta parte, toti oamenii au
obligatia sa caute adevarul, mai ales i n privinta lui Dumnezeu si a Bisericii Sale si, o data
cunoscut, sa-i i mbratiseze si sa-i pastreze.
i n acelasi timp, Sfi ntul Conciliu afirma ca aceste i ndatoriri se refera la constiinta omului si o
obliga, si ca adevarul nu se impune deci t prin forta adevarului i nsusi care patrunde mintile
lin dar cu putere. Si pentru ca libertatea religioasa pe care oamenii o pretind i n i mplinirea i
ndatoririi de a aduce cult lui Dumnezeu se refera la imunitatea fata de orice con-stri ngere i n
societatea civila, ea lasa neatinsa doctrina traditionala catolica despre i ndatorirea morala a
oamenilor si a societatilor fata de religia adevarata si fata de Biserica unica a lui Cristos. Pe li
nga aceasta, vorbind despre libertatea religioasa, Conciliul intentioneaza sa dezvolte i
nvatatura Supremilor Pontifi mai recenti cu privire la drepturile inviolabile ale persoanei
umane precum si la ordinea juridica a societatii.
248
Capitolul I
ASPECTE GENERALE ALE LIBERTATII RELIGIOASE
2 —(Obiectul si fundamentul libertatii religioase)
Conciliul Vatican II declara ca persoana umana are dreptul la libertatea religioasa. Aceasta
libertate consta i n faptul ca toti oamenii trebuie sa fie imuni de orice contri ngere din partea
indivizilor sau a grupurilor sociale si a oricarei puteri omenesti astfel i nci t, i n materie
religioasa, nimerii sa nu fie constri ns sa actioneze i mpotriva constiintei sale si nimeni sa nu
fie i mpiedicat sa actioneze conform constiintei sale, i n particular si i n public, ati t singur ci t
si asociat cu altii, i ntre limitele cuvenite. El mai declara si ca dreptul la libertatea religioasa
este realmente i ntemeiat pe i nsasi demnitatea persoanei umane, asa cum este cunoscuta din
Cuvi ntul lui Dumnezeu revelat si pe calea ratiunii 2. Acest drept al persoanei umane la
libertatea religioasa trebuie , i n asa fel recunoscut i n organizarea juridica a societatii i nci t
sa devina un drept civil.
i n virtutea demnitatii lor, toti oamenii, fiind persoane, adica i nzestrati cu ratiune si cu vointa
libera si deci investiti cu responsabilitate personala, si nt i mpinsi de natura proprie si obligati
moralmente sa caute adevarul si i n primul ri nd acel adevar ce priveste religia. Ei au si
obligatia de a adera la adevarul cunoscut si de a-si ori ndui i ntreaga viata i n conformitate cu
exigentele adevarului, i nsa oamenii nu—si pot i ndeplini aceasta obligatie i n mod
corespunzator naturii lor deci t daca se bucura de libertate psiholo-
gica si, i n acelasi timp, de imunitate fata de orice constri ngere externa. Asadar dreptul la
libertatea religioasa nu—si are temeiul i ntr-o dispozitie subiectiva a persoanei, ci i n i nsasi
natura ei. De aceea dreptul la aceasta imunitate persista si pentru aceia care nu-si i ndeplinesc
obligatia de a cauta adevarul si de a adera la el, iar exercitarea acestui drept nu poate fi i
mpiedicata ati ta timp ci t respecta o dreapta ordine publica.
3 — (Libertatea religioasa si relatia omului cu Dumnezeu)
Toate aceste lucruri devin .si mai clare daca se tine seama de faptul ca norma suprema a vietii
omenesti este legea divina i nsasi, eterna, obiectiva si universala, prin care Dumnezeu, dupa
planul i ntelepciunii si iubirii Sale, ori nduieste, donduce si ci rmuieste lumea i ntreaga si caile
comunitatii umane. Dumnezeu i l face pe om partas la aceasta lege a Sa i n asa fel i nci t omul,
sub calauzirea bli nda a Providentei divine, poate cunoaste tot mai bine adevarul care este
mereu acelasi3. De aceea fiecare om are i ndatorirea si, deci, si dreptul de a cauta adevarul i n
materie de religie pentru a-si forma cu prudenta judecati de constiinta drepte si adevarate,
folosind mijloace potrivite.
Adevarul trebuie i nsa cautat i ntr-un mod corespunzator demnitatii persoanei umane si
naturii ei sociale, adica printr-o cercetare libera, cu ajutorul Magisteriu-lui sau al instruirii,
al discutiei si dialogului, prin care unii expun altora adevarul
249
pe care l-au gasit sau socotesc ca l-au gasit, pentru a se ajuta reciproc i n cautarea adevarului; iar
adevarul cunoscut trebuie i mbratisat cu tarie, print-un asentiment personal.
Insa omul percepe si recunoaste imperativele legii divine cu ajutorul constiintei sale, pe care este
obligat sa o urmeze cu fidelitate i n toata activitatea sa spre a ajunge la Dumnezeu, scopul sau.
Asadar omul nu trebuie silit sa actioneze i mpotriva constiintei sale, nidi nu trebuie i mpiedicat sa
actioneze conform constiintei sale, mai ales i n domeniul religios, i ntr-adevar, practicarea religiei
consta, prin i nsasi natura sa, i n primul ri nd i n acte interioare voluntare si libere prin care omul
se i ndreapta direct spre Dumnezeu : astfel de acte nu pot fi nici impuse nici interzise de vreo
putere pur omeneasca4. Dar i nsasi natura sociala a omului cere ca acesta sa-si exprime i n exterior
actele interioare de religie, sa comunice cu altii i n materie de religie, sa—si marturiseasca religia i
n mod comunitar.
Asadar se face o nedreptate i mpotriva persoanei umane si i mpotriva ordinii i nsesi stabilite de
Dumnezeu pentru oameni daca i se refuza omului exercitarea libera i n societate a religiei ati ta
timp ci t este pastrata dreapta ordine publica.
Pe li nga aceasta, actele religioase prin care oamenii se i ndreapta direct spre Dumnezeu printr-o
hotari re launtrica, i n forma individuala si publica, prin natura lor depasesc sfera pami nteasca si
temporala. Puterea civila, a carei menire este sa asigure binele comun temporal, trebuie, desigur, sa
recunoasca si sa favorizeze viata religioasa a cetatenilor, i nsa trebuie spus ca i si depaseste limitele
daca
i si aroga dreptul de a dirija sau de a i mpiedica actele religioase.
4 — (Libertatea comunitatilor religioase) Libertatea sau imunitatea fata de con-stri ngere i n
materie de religie, care este cuvenita indivizilor, trebuie sa li se recunoasca si atunci ci nd ei
actioneaza comunitar, i ntr-adevar, comunitatile religioase si nt cerute de natura sociala ati t a
omului ci t si a religiei.
Asadar acestor comunitati, ati ta timp ci t nu si nt violate cerintele juste ale ordinii publice, li se
cuvine de drept libertatea de a se conduce dupa norme proprii, de a cinsti cu un cult public
Divinitatea suprema, de a-si ajuta membrii i n practicarea vietii religioase si de a-i nutri cu i
nvatatura, precum si de a promova acele institutii i n care membrii colaboreaza pentru a-si ori
ndui viata conform cu principiile lor religioase.
Comunitatile religioase au, de asemenea, dreptul de a nu fi i mpiedicate prin mijloace legislative
sau prin acte administrative ale puterii civile sa-si aleaga propriii slujitori ai cultului, sa-i educe,
sa-i numeasca si sa-i transfere, sa comunice cu autoritatile si comunitatile religioase aflate i n alte
parti ale lumii, sa ridice edificii religioase precum si sa do-bi ndeasca si sa foloseasca bunurile
corespunzatoare.
Comunitatile religioase au si dreptul de a nu fi i mpiedicate sa-si propovaduiasca si sa-si
marturiseasca public credinta, oral si i n scris. Insa i n raspi ndifea credintei religioase si i n
introducerea unor practici, ele trebuie sa se abtina i ntotdeauna de la orice fel de actiune care ar
aduce a constri ngere sau a atragere necinstita ori incorecta, mai ales ci nd
250
e vorba de persoane lipsite de cultura sau de resurse. Un astfel de mod de a actiona trebuie
cori siderat ca abuzare de dreptul propriu si lezare a dreptului altora.
Pe li nga aceasta, libertatea religioasa implica si ca grupurile religioase sa nu fie i mpiedicate
de a-si manifesta liber eficacitatea specifica a i nvataturii lor i n organizarea societatii si i n i
nsufletirea i ntregii activitati omenesti, i n sfirsit, i n natura sociala a omului si i n i nsusi
caracterul religiei se afla baza dreptului pe care oamenii i l au de a putea, i ndemnati de
simtami ntul lor religios, sa organizeze liber i ntruniri sau sa i nfiinteze asociatii educative,
culturale, caritative, socia- ' le.
5 -(Libertatea religioasa a familiei) Orice familie, ca societate ce se bucura de un drept propriu
si primordial, are dreptul sa-si ori nduiasca i n mod liber viata religioasa a caminului sub
conducerea parintilor. Acestia au dreptul de a hotari forma de educatie religioasa ce urmeaza
a fi data copiilor lor, conform cu propria lor convingere religioasa. De aceea puterea civila
trebuie sa recunoasca dreptul parintilor de a-si alege cu adevarata libertate scolile sau alte
mijloace de educatie, iar pentru aceasta libertate de alegere nu trebuie sa li se impuna, direct
sau indirect, poveri nedrepte. Pe li nga aceasta, drepturile parintilor si nt i ncalcate ci nd
copiii lor si nt siliti sa frecventeze cursuri scolare care nu corespund convingerii religioase a
parintilor sau daca este impusa o forma unica de educatie din care formatia religioasa este
total exclusa.
6 — (Ocrotirea libertatii religioase) Deoarece binele comun al societatii, adica ansamblul
conditiilor de viata sociala datorita carora oamenii i si pot atinge mai deplin si mai usor
perfectiunea, consta mai ales i n ocrotirea drepturilor si i ndatoririlor persoanei umane 5,
ocrotirea dreptului la libertatea religioasa revine ati t cetatenilor ci t si grupurilor sociale,
autoritatilor civile, Bisericii si celorlalte comunitati religioase, i n modul propriu fiecareia, i n
functie de i ndatoririle sale fata de binele comun.
Apararea si promovarea drepturilor inviolabile ale omului este o i ndatorire esentiala a
oricarei puteri de stat6. Asadar puterea de stat trebuie ca, prin legi drepte si prin alte mijloace
adecvate, sa-si asume i n mod eficient apararea libertatii religioase a tuturor cetatenilor si sa
creeze conditii favorabile pentru practicarea religiei astfel i nci t cetatenii sa-si poata
realmente exercita drepturile si i ndeplini i ndatoririle religioase, iar societatea sa se bucure
de bunurile dreptatii si pacii care provin din fidelitatea oamenilor fata de Dumnezeu si fata de
sfinta Lui vointa7.
Daca, tini nd seama de i mprejurarile deosebite i n care se afla un anumit popor, se acorda o
recunoastere civila deosebita, i n ori nduirea juridica a statului, unei anumite comunitati
religioase, e necesar ca i n acelasi timp sa li se recunoasca si sa li se respecte tuturor cetate-
nilor si comunitatilor religioase dreptul la libertate i n materie de religie.
In sfirsit, puterea civila trebuie sa aiba grija ca egalitatea juridica a cetatenilor, care tine si ea
de binele comun al societatii, sa nu fie vreodata lezata, fie pe fata
251
fie i n mod voalat, din motive religioase, si sa nu se faca discriminare i ntre ei.
De aici urmeaza ca nu-i este i ngaduit puterii publice sa impuna cetatenilor, prin violenta,
intimidare sau alte mijloace, profesarea sau refuzul vreunei religii sau sa i mpiedice pe cineva sa
intre i n vreo comunitate religioasa sau sa o paraseasca. Cu ati t mai mult se actioneaza i mpotriva
vointei lui Dumnezeu si i mpotriva drepturilor sacre ale persoanelor si ale familiei popoarelor ci nd
se recurge i n vreun fel la violenta pentru a nimici sau pentru a asupri religia, fie i n i ntreg neamul
omenesc, fie i ntr-o anumita regiune sau i ntr-un grup anume.
7 — (Limitele libertatii religioase) Dreptul la libertate i n materie de religie se exercita i n societatea
umana si de aceea folosirea lui este supusa anumitor norme care i l circumscriu.
i n folosirea oricarei libertati trebuie observat principiul moral al responsabilitatii personale si
sociale: i n exercitarea drepturilor sale, fiecare om si grup social este obligat de legea morala sa
tina seama si de drepturile celorlalti, si de i ndatoririle sale fata de ceilalti, si de binele comun al
tuturor. Trebuie sa se procedeze fata de toti cu dreptate si omenie.
Pe li nga aceasta, de vreme ce societatea civila are dreptul sa se apere i mpotriva abuzurilor care ar
putea aparea sub pretextul libertatii religioase, sarcina de a asigura aceasta protectie i i revine i n
primul ri nd puterii de stat; acest lucru i nsa nu trebuie sa se faca i n mod arbitrar sau favorizi nd
pe nedrept o parte sau alta, ci dupa normele juridice conforme cu ordinea morala obiectiva, norme
cerute de ocrotirea eficienta a drepturilor
tuturor cetatenilor si de armonizarea lor pasnica, de o grija corespunzatoare pentru acea autentica
pace publica ce consta i ntr-o convietuire ori nduita i n adevarata dreptate, precum si de cuvenita
ocrotire a moralitatii publice. Toate acestea constituie o parte fundamentala a binelui comun si
intra i n notiunea de ordine publica. De altfel, i n societate trebuie respectat obiceiul ocrotirii unei
libertati integrale, conform caruia omului trebuie sa i se recunoasca libertatea cea mai larga cu
putinta, iar libertatea nu trebuie limitata deci t atunci ci nd si i n masura i n care acest lucru e
necesar.
8 — (Educarea la buna exercitare a libertatii)
In zilele noastre oamenii si nt expusi la tot felul de presiuni si si nt i n primejdia de a fi frustrati de
libera judecata personala. Pe de alta parte, multi par i nclinati ca, sub pretextul libertatii, sa
respinga orice dependenta si subestimeaza ascultarea cuvenita.
De aceea Conciliul Vatican II i i i ndeamna pe toti, dar mai ales pe aceia care au sarcina de a-i
educa pe altii, sa se straduiasca sa formeze oameni care, res-pecti nd ordinea morala, sa se supuna
autoritatii legitime si sa fie iubitori de libertate autentica, adica oameni care sa judece lucrurile
dupa discernami ntul propriu, i n lumina adevarului, care sa-si desfasoare activitatea cu simt de
raspundere si care sa caute sa urmeze tot ce este adevarat si drept, colabori nd bucuros cu altii.
Asadar libertatea religioasa trebuie sa contribuie si sa tinda si la a-i face pe oameni sa actioneze cu
mai mare responsabilitate i n i ndeplinirea i ndatoririlor lor i n viata sociala.
252
Capitolul II
LIBERTATEA RELIGIOASA I N LUMINA REVELATIEI
9 - (i nvatatura despre libertatea religioasa i si are radacinile i n Revelatie.)
Ceea ce declara Conciliul Vatican II despre dreptul omului la libertatea religioasa i si are
fundamentul i n demnitatea persoanei, ale carei exigente s-au manifestat tot mai deplin mintii
omenesti de-a lungul experientei veacurilor. Mai mult, aceasta doctrina despre libertate i si
are radacinile i n Revelatia divina si de aceea trebuie cu ati t mai mult sa fie respectata cu
sfintenie de crestini. Intr-adevar, desi Revelatia nu afirma i n mod explicit dreptul la
imunitatea fata de orice constri ngere externa i n materie de religie, totusi ea dezvaluie
demnitatea persoanei umane i n toata amploarea ei, arata respectul lui Cristos fata de liberta-
tea omului i n i ndeplinirea datoriei de a crede i n Cuvi ntul lui Dumnezeu si ne i nvata
spiritul pe care ucenicii unui astfel de .i nvatator trebuie sa-i recunoasca si sa-i urmeze i n
toate. Prin toate acestea si nt reliefate principiile generale pe care se i ntemeiaza i nvatatura
acestei Declaratii despre libertatea religioasa. Mai ales libertatea religioasa i n societate este i
n acord total cu libertatea actului de credinta crestina.
10 — (Libertatea actului de credinta) Unul dintre cele mai importante capitole ale i nvataturii
catolice cuprins i n Cuvi ntul lui Dumnezeu si propovaduit cu statornicie de Sfintii Parinti 8
este ca omul trebuie sa-i raspunda lui Dumnezeu printr-o credinta de bunavoie si ca
nimeni nu poate fi, asadar, silit sa i mbratiseze credinta i mpotriva vointei sale9, i ntr-adevar,
prin i nsasi natura sa actul de credinta este voluntar deoarece omul, rascumparat de Cristos
Mi ntuitorul si chemat10 prin Isus Cristos la i nfierea divina, nu se poate atasa de Dumnezeu
care Se reveleaza deci t daca, atras de Tatal11, i i ofera lui Dumnezeu o supunere libera si
rationala de credinta. Asadar este pe deplin corespunzator cu natura credintei ca i n materie
de religie sa fie exclusa orice forma de constri ngere din partea oamenilor. Prin urmare,
principiul libertatii religioase contribuie mult la favorizarea unei stari de lucruri i n care
oamenii pot fi chemati fara piedici la credinta crestina, o pot i mbratisa din toata inima si o
pot marturisi activ prin i ntreaga lor viata.
11 - (Modul de a actiona al lui Cristos si al Apostolilor Sai)
Dumnezeu i i cheama, desigur, pe oameni sa-L slujeasca i n spirit si adevar si de aceea aceasta
chemare i i obliga i n constiinta, dar nu i i constri nge. i ntr-adevar, Dumnezeu tine seama de
demnitatea persoanei umane create de El, care trebuie sa fie calauzita de judecata proprie si
sa se bucure de libertate. Acest lucru s-a manifestat i n cel mai i nalt grad i n Cristos Isus, i n
-care Dumnezeu S-a dezvaluit i n mod perfect pe Sine si caile Sale. Cristos, i nvatatorul si
Domnul nostru12, bli nd si smerit cu inima13, i-a atras si i-a invitat cu rabdare pe uce-
253
nici14. E drept ca El Si-a sprijinit si Si-a confirmat propovaduirea prin minuni, i nsa a facut-o
pentru a trezi si a i ntari credinta ascultatorilor, nu pentru a exercita asupra lor o constri
ngere15. Desigur, i-a mustrat pe cei care i l ascultau, pentru necredinta lor, dar lasi nd pedeap-
sa pe seama lui Dumnezeu i n ziua Judecatii16. Trimiti ndu-i pe Apostoli i n lume, le-a spus:
„Cel care va crede si se va boteza va fi mi ntuit, iar cel care nu va crede va fi osi ndit" (Mc.
16,16). Recu-nosci nd ca odata cu gri ul a fost semanata si neghina, a poruncit sa fie lasate sa
creasca ami ndoua pi na la secerisul care va fi la sfirsitul veacurilor 17. Nevrind sa fie un Mesia
politic si dominator cu forta18, a preferat sa Se numeasca pe Sine Fiul Omului, venit „sa
slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Mc. 10,45). El S-a aratat Slujito-
rul desavi rsit al lui Dumnezeu19 care „nu va fri nge trestia strivita si nu va stinge festila ce
fumega i nca" (Mt. 12,20). A recunoscut puterea civila si drepturile ei, poruncind sa i se dea
dajdie Cezarului, dar a avertizat limpede ca trebuie respectate drepturile superioare ale lui
Dumnezeu: „Dati Cezarului cele ce si nt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele care si nt ale lui
Dumnezeu" (Mt. 22,21). In sfi rsit, i mplinind pe Cruce opera Rascumpararii prin care le-a
do-bi ndit oamenilor mi ntuirea si adevarata libertate, Si-a desavi rsit revelatia. A dat
marturie despre adevar20, dar nu a voit sa-i impuna cu forta celor care i l respingeau. Caci i
mparatia Lui nu se apara cu sabia21, ci se i ntareste marturisind si as-culti nd adevarul si
creste prin iubirea cu care Cristos, ridicat pe Cruce, i i atrage pe oameni la Sine.
Apostolii, i nvatati de Cuvi ntul si exemplul lui Cristos, au urmat aceeasi cale. i nca de la i
nceputurile Bisericii, ucenicii lui Cristos s-au straduit sa-i converteasca pe oameni la
marturisirea lui Cristos Domnul nu prin constri ngere, nici prin artificii nedemne de
Evanghelie, ci mai presus de toate prin puterea cuvi ntului lui Dumnezeu 23. Ei vesteau cu tarie
tuturor planul lui Dumnezeu Mi ntuitorul „care vrea ca toti oamenii sa se mi ntuiasca si sa
ajunga la cunoasterea adevarului" (l Tim. 2,4); i nsa i n acelasi timp i i respectau pe cei slabi,
chiar daca acestia se aflau i n greseala, arati nd astfel cum „fiecare dintre noi va da socoteala
pentru sine lui Dumnezeu" (Rom. 14,12)24 si, prin urmare, este dator sa asculte numai de
propria constiinta. Asemenea lui Cristos, Apostolii s-au straduit mereu sa dea marturie
despre adevarul lui Dumnezeu, plini de i ndrazneala i n fata poporului si a capeteniilor
pentru „a vesti Cuvi ntul lui Dumnezeu cu i ncredere" (Fapte 4,31)25. Caci ei credeau cu tarie
ca Evanghelia este i ntr-adevar puterea lui Dumnezeu spre mi ntuirea tuturor acelora care
cred26. Dis-pretuind asadar toate „armele trupesti"27, urmi nd exemplul bli ndetii si modestiei
lui Cristos, ei au propovaduit Cuvi ntul lui Dumnezeu pe deplin i ncrezatori i n puterea'
divina a acestui cuvi nt de a nimici fortele potrivnice lui Dumnezeu28 si de a-i aduce pe oameni
la credinta si ascultarea fata de Cristos29. Ca si i nvatatorul, la fel si Apostolii au recunoscut
autoritatea civila legitima: „Nu exista autoritate deci t de la Dumnezeu", afirma Apostolul, si
de aceea porunceste: „Tot omul sa fie supus sta-pi nirilor mai i nalte... Cel ce se i mpotri-
254
veste stapi nirii se i mpotriveste ri nduielii lui Dumnezeu" (Rom. 13,l-2)30. i n acelasi timp i nsa
nu s-au temut sa reziste puterii publice daca aceasta se opunea puterii sfinte a lui Dumnezeu:
„Se cuvine sa ascultam mai degraba de Dumnezeu deci t de oameni" (Fapte, 5,29)31. Aceasta
cale au urmat-o nenumarati martiri si credinciosi prin veacuri si pretutindeni.
12 — (Biserica merge pe urmele lui Cristos si ale Apostolilor)
Asadar Biserica, fidela adevarului evanghelic, urmeaza calea lui Cristos si a Apostolilor
atunci ci nd recunoaste principiul libertatii religioase ca fiind conform demnitatii omului si
revelatiei lui Dumnezeu si favorizeaza aceasta libertate. De-a lungul veacurilor, ea a pastrat si
a transmis doctrina primita de la i nvatatorul ei si de la Apostoli. Chiar daca i n viata
Poporului lui Dumnezeu peregrini nd prin vicisitudinile istoriei umane au existat uneori
moduri de a actiona mai putin conforme, sau chiar contrare spiritului Evangheliei, a dainuit
totusi mereu i nvatatura Bisericii ca nimeni nu trebuie adus la credinta prin constri ngere.
Astfel fermentul Evangheliei a lucrat i ndelung i n mintile oamenilor si a contribuit mult ca, i
n decursul timpurilor, oamenii sa recunoasca mai larg demnitatea persoanei si sa se
maturizeze convingerea ca i n materie de religie ea trebuie sa fie imuna de orice constri ngere
omeneasca.
13 — (Libertatea Bisericii) Printre lucrurile care privesc binele Bisericii si chiar binele cetatii
pami ntesti si
care trebuie pastrate mereu si pretutindeni si aparate de orice i ncalcare, cel mai important
este, de buna seama, ca Biserica sa se bucure de ati ta libertate de actiune ci ta e ceruta de
grija pentru mi n-tuirea oamenilor32, i ntr-adevar este sacra aceasta libertate cu care Fiul
Unul-nascut al lui Dumnezeu a i nzestrat Biserica dobi ndita cu Si ngele Sau. Ea este i n asa
fel proprie Bisericii i nci t cei care o combat lucreaza i mpotriva vointei lui Dumnezeu.
Libertatea Bisericii este un principiu fundamental i n relatiile dintre Biserica, pe de o parte, si
puterile publice precum si i ntreaga ordine civila, pe de alta parte.
i n societatea umana si i n fata oricarei puteri publice Biserica i si revendica libertatea i n
calitatea sa de autoritate spirituala, i ntemeiata de Cristos Domnul, care are din porunca
divina obligatia de a merge i n lumea i ntreaga si de a propovadui Evanghelia la toata
faptura33. Biserica i si revendica, de asemenea, libertatea i n calitate de societate de oameni
care au dreptul sa traiasca i n societatea civila dupa normele credintei crestine 34.
Acolo unde principiul libertatii religioase nu este numai proclamat i n cuvinte si i ntarit de
legi, ci este cu sinceritate transpus i n practica, acolo Biserica se bucura i n sfi rsit de
conditiile de drept si de fapt ale independentei necesare pentru i ndeplinirea misiunii divine,
independenta pe care autoritatile bisericesti au revendicat-o din ce i n ce mai insistent i n
societate35, i n acelasi timp crestinii, ca si ceilalti oameni, se bucura de dreptul civil de a nu fi i
mpiedicati sa traiasca dupa constiinta proprie. Asadar libertatea Bisericii este i n concordanta
cu acea libertate religioasa care trebuie
255
recunoscuta ca un drept pentru toti oamenii si toate comunitatile si trebuie reglementata prin
organizarea juridica.
14 — (Misiunea Bisericii) Pentru a se supune poruncii divine: „i nvatati toate neamurile" (Mt.
28,19), Biserica catolica trebuie sa lucreze cu neobosita grija, astfel i nci t „Cuvi ntul lui
Dumnezeu sa se raspi ndeasca grabnic si sa fie preamarit" (2 Tes. 3,1).
Asadar Biserica cere insistent ca fiii sai „mai i nti i de toate sa i nalte cereri, rugaciuni,
mijlociri, multumiri pentru toti oamenii... Acest lucru este bun si primit i naintea lui
Dumnezeu, Mi ntuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa se mi ntuiasca si sa ajunga la
cunoasterea idevarului" (l Tim., 2,1—4).
i nsa, i n formarea constiintei lor, cres-nii trebuie sa tina seama cu seriozitate de i nvatatura
sacra si sigura a Bisericii36. Caci din vointa lui Cristos Biserica catolica este i nvatatoarea
adevarului si misiunea ei este de a vesti si a i nvata i n mod autentic Adevarul care este
Cristos si i n acelasi timp de a declara si de a i ntari cu autoritatea sa principiile ordinii
morale care izvorasc din i nsasi natura umana. Pe li nga aceasta, crestinii, purti ndu-se cu i
ntelepciune fata de cei din afara, se straduiesc, „i n Duhul Sfi nt, cu iubire nefa-tarnica, prin
Cuvi ntul adevarului" (2 Cor. 6,6-7), sa raspi ndeasca lumina vietii cu toata siguranta 37 si cu
tarie apostolica, pi na la varsarea si ngelui.
i ntr-adevar, ucenicul are fata de Cristos i nvatatorul obligatia grava sa cunoasca tot mai
deplin adevarul primit de la El, sa-i vesteasca cu fidelitate si sa-i apere cu tarie, excluzi nd
orice mijloc contrar spiritului evanghelic, i n acelasi
timp totusi, iubirea lui Cristos i l i ndeamna fara de ragaz sa se poarte cu iubire, cu prudenta
si cu rabdare fata de oamenii care se afla i n eroare sau i n ignoranta i n ce priveste credinta 38.
Asadar trebuie sa se tina seama ati t de i ndatoririle fata de Cristos, Cuvi ntul datator de
viata care trebuie propovaduit, ci t si de drepturile persoanei umane, precum si de masura
Harului dat de Dumnezeu, prin Cristos, omului, care este chemat sa primeasca si sa
marturiseasca de bunavoie credinta.
15 - (Concluzie)
Este evident faptul ca oamenii epocii contemporane doresc sa-si poata marturisi i n mod liber
religia, i n particular si i n public; mai mult, libertatea religioasa a fost declarata ca drept civil
i n majoritatea Constitutiilor si a fost recunoscuta i n mod solemn prin documente interna-
tionale39.
i nsa nu lipsesc regimurile i n care, chiar daca libertatea cultului religios este recunoscuta prin
Constitutie, totusi puterea publica se straduieste sa-i i ndeparteze pe cetateni de la profesarea
religiei si sa faca viata comunitatilor religioase dificila si precara.
Saluti nd cu bucurie semnele favorabile ale vremurilor noastre dar si denun-ti nd cu
amaraciune aceste fapte deplorabile, Conciliul i i i ndeamna pe catolici si i i roaga pe toti
oamenii sa reflecteze cu cea mai mare atentie ci t este de necesara libertatea religioasa, mai
ales i n conditia prezenta a familiei umane.
i ntr-adevar, este evident ca toate popoarele tind tot mai mult spre unitate, relatii tot mai'stri
nse se stabilesc i ntre oameni de culturi si religii diferite, iar
256
constiinta propriei responsabilitati creste i n fiecare om. De aceea, pentru a se instaura si a se
consolida relatii pasnice si buna i ntelegere i n neamul omenesc, se impune ca pretutindeni
libertatea religioasa sa fie ocrotita printr-o garantie juridica eficienta si sa se respecte i ndato-
ririle si drepturile supreme ale oamenilor de a-si duce liber i n societate viata religioasa.
Sa dea Dumnezeu, Parintele tuturor, ca familia umana, respecti nd cu grija exercitarea
libertatii religioase i n societate, sa fie dusa, prin harul lui Cristos si puterea Duhului Sfi nt, la
sublima si ves-
nica „libertate a maririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8,21).
Toate cele stabilite i n aceasta Declaratie si fiecare i n parte au placut Parintilor conci-liari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt,
le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotarite astfel in Conciliu sa fie promulgate spre slava lui
Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 7 decembrie 1965 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
1
Cf. Ioan XXIII, enc. Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS 55 (1963), p. 279; p. 265; Pius XII, Mesaj
radiofonic, 24 dec. 1944; AAS 37 (1945), p. 14.
2
Cf.Ioan XXIII, Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS 55 (1963) pp. 260-261; Pius XII, Mesaj radiofonic, 24
dec. 1942: AAS 35 (1943), p. 19; Pius XI, enc. Mit brennender Sorge, 14 martie 1937: AAS 29 (1937), p.
160; Leon XIII, enc. Libertas praestantissi-mum, 20 iun. 1888: Acta Leonis XIII 8 (1888) pp. 237-238.
3
Cf. Sf. Toma, Summa Theol, MI, q. 91 a. l; q. 93, a. l-2.
4
Cf. Ioan XXIII, Pacem in tenis: AAS 55 (1963) p. 270; Paul VI, Mesaj radiofonic, 22 dec. 1964: AAS 57
(1965) pp. 181-182; Sf. Toma, Summa Theol., I—II, q. 91, a. 4 c.
5
Cf. Ioan XXIII, enc. Mater et Magistra, 15 mai 1961: AAS 53 (1961) p. 417; Id. enc. Pacem in tenis, 11
apr. 1963: AAS 55 (1963) p. 273.
6
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS 55 (1963) pp. 273-274; Pius XII, Mesaj radiofonic, l
iun. 1941; AAS 33 (1941) p. 200.
7
Cf. Leon XIII, enc. Immortale Dei, l nov. 1885: AAS 18 (1885) p. 161.
8
Cf. Lactantius, Divinarum Institutionum, Lib. V, 19: CSEL 19, pp. 463-464,465; PL 6,614 ji 616 (cap.
20); S. Ambrosius, Epis-tula ad Valentinianum Imp., Ep. 21: PL 16,1005; S. Augustinus, Contra litteras
Peti-liani, lib. II, cap. 83: CSEL 52, p. 112; PL 43,315; cf. C. 23, q. 5, c. 33 (ed. Friedberg, col. 939); Id.
Ep. 23: PL 33,98; Id. Ep. 34: PL 33,132; Id. Ep. 35: PL 33,135; S. Gre-gorius Magnus, Epistola ad
Virgilium et Theodorum Episcopos Massiliae Galliarum, Registrum Epistolarum I, 45: MGH, Ep. l, p. 72;
PL77, 510-511 (lib. I, ep. 47); Id., Epistola ad lohannem Episcopum Constantino-politanum, Registrum
Epistolarum III, 52; MGH, Ep. l, p. 210; PL 77,649 (lib. III, ep. 53); cf. D. 45, c. l (ed. Friedberg, col.
160); Conc. Tolet. IV, c. 57: Mansi 10, 633; cf. D. 45, c. 5 (ed. Friedberg, col. 161-162); Clemens III: X, V,
6,9: (ed. Friedberg, col. 774); Irinocentius III, Epis-tula ad Arelatensem Archiepiscopum, X, III, 42,3: (ed.
Friedberg, col. 646).
'Cf. CIC, c. 1351; Pius XII, Allocutio ad
257
Praelatos auditores caeterosque officiales et administros Tribunalis S. Romanae Ro-tae, 6 oct. 1946: AAS
38 (1946), p. 394; Id., enc. Mystici Corporis, 29 iun. 1943, AAS 35 (1943), p. 243. f. Efes. 1,5.
11
Cf. h., 6,44.
12
Cf. Io. 13,13.
13
Cf. Mt. 11,29.
•»4Cf. Mt. 11, 28-30; Io. 6, 67-68. 15Cf. Mt. 9,28-29; Mc. 9, 23-24; 6, 5-6;
Paul VI, enc. Ecclesiam suam, 6 aug. 1964:
AAS 56 (1964), pp. 642-643. 16Cf. Mt. 11,20-24; Rom. 12, 19-20; 2 Tes.
1,8.
17
Cf. Mt. 13,30 ji 40-42.
18
Cf. Mt. 4, 8-10; Io. 6,15.
19
Cf. i s. 42, 1^.
20
Cf. Io. 18,37.
21
Cf. Mt. 26, 51-53; Io. 18,36.
22
Cf. Io. 12,32.
*»Cf. l Cor. 2,3-5; l Tes. 2, 3-5. 24 Cf. Rom. 14, l-23; l Cor. 8, 9-13; 10, 23-33.
25
Cf. Efes. 6, 19-20.
26
Cf. Rom. 3,16.
27
Cf. 2 Cor. 10,4; l Tes. 5, 8-9.
28
Cf. Efes. 6, 11-17.
29
Cf. 2 Cor. 10, 3-5.
30
Cf. l Pt. 2,13-17.
31
Cf. Fapte 4, 19-20.
32
Cf. Leon XIII, scris. Officio sanctissimo, 22 dec. 1887: ASS 20 (1887) p. 269; Id., scris. Ex litteris, 7 apr.
1887: ASS 19 (1886-1887) p. 465.
33
Cf. Mc. 16,15; Mt. 28, 18-20; Pius XII, enc. Swmmi Pontificatus, 20 oct. 1939: AAS 31 (1939) pp. 445-
446.
34
Cf. Pius XI, scris. Firmissitnam constantiam, 28 mart. 1937: AAS 29 (1937) p. 196.
35
Cf. Pius XII, Discurs Ci riesce, 6 dec. 1953: AAS 45 (1953) p. 802.
36
Cf. Pius XII, Mesaj radiofonic, 23 martie 1952: AAS 44 (1952) pp. 270-278.
37
Cf. Fapte 4, 29.
38
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS 55 (1963), pp. 299-300.
39
Cf. ibid., pp. 295-296.
CUPRINS
1. INTRODUCERE............. 247
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE ALE LIBERTATII RELIGIOASE .......................... 248
2. Obiectul ji fundamentul libertatii religioase ..................... 248
3. Libertatea religioasa si relatia omului cu Dumnezeu .............. 248
4. Libertatea comunitatilor religioase 249
5. Libertatea religioasa a familiei .... 250
6. Ocrotirea libertatii religioase..... 250
7. Limitele libertatii religioase ...... 251
8. Educarea la buna exercitare a libertatii .......................... 251
CAPITOLUL I I. LIBERTATEA RELIGIOASA I N LUMINA REVELATIEI ............................ 252
9. i nvatatura despre libertatea religioasa i si are radacinile i n Revelatie . . 252
10. Libertatea actului de credinta .... 252
11. Modul de a actiona al lui Cristos si
al Apostolilor Sai .............. 252
12. Biserica merge pe urmele lui Cristos
si ale Apostolilor............... 254
13. Libertatea Bisericii ............. 254
14. Misiunea Bisericii .............. 255
15. Concluzie ..................... 255
NOTE '.. .256
17 Conciliul Ecumenic Vatican II

Decret
N

privind activitatea
misionara a Bisericii
(„AD GENTES")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFINTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
7 decembrie 1965

261
INTRODUCERE
l - Trimisa de DUMNEZEU LA POPOARE pentru a fi „sacrament universal de mi ntuire"1,
Biserica, i n virtutea exigentelor profunde ale propriei catoli-citati, asculti nd de porunca i
ntemeietorului ei2, se straduieste sa vesteasca tuturor oamenilor Evanghelia, i ntr-adevar,
Apostolii i nsisi, pe care a fost i ntemeiata Biserica, mergi nd pe urmele lui Cristos, „au
propovaduit Cuvi ntul adevarului si au dat nastere Bisericilor" 3. Este i ndatorirea urmasilor
lor sa perpetueze aceasta lucrare, „astfel i nci t Cuvi ntul lui Dumnezeu sa se raspi ndeasca
grabnic si sa fie preamarit" (2 Tes. 3,1) si i mparatia lui Dumnezeu sa fie vestita si instaurata
pe i ntreg pami ntul.
Pe de alta parte, i n situatia actuala a lumii, din care decurge o noua conditie
a omenirii, Biserica, sare a pami ntului si lumina lumii4, este chemata mai presant sa mi
ntuiasca si sa rei nnoiasca toata faptura pentru ca toate sa fie refacute i n Cristos si pentru ca
i n El oamenii sa alcatuiasca o singura familie si un singur popor al lui Dumnezeu.
De aceea Sfi ntul Conciliu, multumind lui Dumnezeu pentru lucrarile minunate i nfaptuite
prin zelul generos al i ntregii Biserici, doreste sa schiteze principiile activitatii misionare si sa
uneasca puterile tuturor credinciosilor, pentru ca Poporul lui Dumnezeu, i nainti nd pe calea
cea strimta a Crucii, sa raspi ndeasca pretutindeni i mparatia lui Cristos Domnul, care
cuprinde cu privirea Sa veacurile5, si sa-i pregateasca venirea.
Capitolul I
PRINCIPII DOCTRINALE
2 - (Planul Tatalui)
Biserica peregrina este, prin natura sa. misionara, fiindca ea i nsasi i si are originea i n
misiunea Fiului si i n misiunea Duhului Sfi nt, dupa planul lui Dumnezeu Tatal6.
Acest plan decurge din „izvorul iubirii", adica din dragostea lui Dumnezeu "fatal care, fiind i
nceputul fara de i nceput, din care Se naste Fiul si de la care Duhul Sfi nt purcede prin Fiul,
crei ndu-ne i n mod liber i n nemarginita si i ndura-toarea Sa bunatate, si, mai mult, che-
mi ndu-ne i n mod gratuit la i mpartasirea cu El i n viata si i n gloria Sa, Si-a revarsat cu
darnicie bunatatea divina si nu i nceteaza sa o reverse, asa i nci t El, care este Creatorul a
toate, sa fie i n cele din urma ..totul i n toate" (1 C.or. 15.28). renlizi nd i n acelasi timp gloria
Sa si fericirea noastra. Si I-a placut lui Domnezeu sa-i cheme pe oameni la i mpartasirea vietii
Sale nu numai individual, fara nici o legatura i ntre ei, ci sa-i adune i ntr-un singur popor, i n
care fiii Lui, care erau risipiti, sa se adune laolalta7.
262
3 — (Misiunea Fiului) Acest plan universal al lui Dumnezeu de mi ntuire a neamului omenesc
nu se i mplineste numai i n chip tainic i n sufletul oamenilor, sau prin initiativele, chiar si
religioase, prin care ei i l cauta i n multe feluri pe Dumnezeu „i ncerci nd sa-L poata cumva
atinge, desi El nu este departe de fiecare dintre noi" (Fapte 17,27): caci astfel de initiative
trebuie luminate si i nsanatosite, chiar daca, dupa planul binevoitor al Providentei, pot fi
uneori socotite o calauzire catre Dumnezeul cel adevarat sau o pregatire pentru Evanghelie8.
Dumnezeu, pentru a stabili pacea, care este comuniune cu El, si pentru a realiza unirea
frateasca i ntre oameni, care si nt pacatosi, a hotari t sa intre i n istoria oamenilor i ntr-un
mod nou si definitiv, trimiti nd pe Fiul Sau i n trup ca al nostru, ca, prin El, sa-i smulga pe
oameni de sub puterea i ntunericului si a Satanei si, i n El, sa i mpace lumea cu Sine 10. Asadar,
pe Fiul Sau, prin care a facut veacurile11, L-a constituit mostenitor a toate, ca sa refaca toate i
n El12, i ntr-adevar, Cristos Isus a fost trimis i n lume ca adevarat Mijlocitor i ntre Dumnezeu
si oameni. Fiind Dumnezeu, „i n El locuieste i n trup toata plinatatea Dumnezeirii" (Col. 2,9),
iar dupa natura umana fiind noul Adam, „plin de har si de adevar" (Io. 1,14), este constituit
cap al omenirii rei nnoite. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a luat calea unei i ntrupari autentice
pentru a-i face pe oameni partasi la firea dumnezeiasca, faci ndu-Se pentru noi sarac, desi era
bogat, ca sa ne i mbogateasca pe noi prin saracia Sa 13. Fiul Omului nu a venit pentru a fi
slujit, ci pentru a sluji El i nsusi si a-Si da viata ca rascumparare pentru multi, adica
pentru toti14. Sfintii Parinti afirma i n mod statornic ca nu a fost vindecat ceea ce nu a fost
asumat de Cristos15, i nsa Cristos Si-a asumat i ntreaga natura umana, asa cum se afla ea la
noi, care si ntem nefericiti si saraci, dar Si-a _asu-mat-o i n afara de pacat 16. Cristos, „pe care
Tatal L-a sfintit si L-a trimis i n lume" (Io. 10,36), a spus despre Sine: „Duhul Domnului este
asupra Mea, caci M-a uns si M-a trimis sa aduc saracilor vestea cea buna, sa vindec pe cei cu
inima zdrobita, sa proclam celor robiti eliberarea si celor orbi vederea" (Le 4,18) si. de
asemene,!: ..Fiul Omului a venit sa caute si sa mi ntuiasca ceea ce era pierdut" (Le. 19, iu).
Ceea ce a fost o data pentru totdeauna propovaduit de Domnul sau i mplinit i n El pentru mi
ntuirea neamului omenesc trebuie proclamat si raspi ndit pi na la marginile pami ntului 17, i
ncepi nd din Ierusalim18, pentru ca ceea ce a fost odata i mplinit pentru mi ntuirea tuturor sa-
si realizeze efectul i n toti, de-a lungul veacurilor.
4 — (Misiunea Duhului Sfi nt) Dar, pentru a atinge acest scop, Cristos a trimis de la Tatal pe
Duhul Sfi nt, ca sa-Si i ndeplineasca din launtru lucrarea mi ntuitoare si sa dea forta Bisericii
sa se raspi ndeasca. Fara nici o i ndoiala, Duhul Sfi nt lucra deja i n lume si i nainte ca Cristos
sa fie preamarit19. Totusi, i n ziua Rusaliilor, a cobori t asupra ucenicilor pentru a rami ne cu
ei i n veac20. Biserica a fost aratata public i n fata multimii, a i nceput, prin propovaduire,
raspi ndirea Evangheliei i ntre neamuri si, i n sfi rsit, a fost prefigurata unirea popoarelor i n
ca-tolicitatea credintei prin Biserica Noului
Legami nt, Biserica ce vorbeste toate limbile si i n iubire i ntelege si i mbratiseaza toate limbile si
astfel i nvinge i mpras-tierea de la Babei21. Intr-adevar, de la Rusalii au i nceput „faptele
Apostolilor", dupa cum prin cobori rea Duhului Sfi nt asupra Fecioarei Maria a fost zamislit
Cristos si tot prin cobori rea Duhului Sfi nt asupra Lui i n timp ce Se afla i n rugaciune, Cristos a
fost calauzit sa-Si i nceapa lucrarea slujirii22. Domnul Isus i nsusi, i nainte de a-Si da de bunavoie
viata pentru lume, a ori nduit slujirea apostolica si a fagaduit trimiterea Duhului Sfi nt i n asa fel i
nci t ambele sa fie asociate i ntotdeauna si pretutindeni i n lucrarea mi ntuirii pentru a o duce la
bun sfi rsit23. Duhul Sfi nt, i n toate timpurile „uneste [Biserica i ntreaga] i n comuniune si slujire si
o i nzestreaza... cu diferite daruri ierarhice si carismatice" 24, di nd viata, precum sufletul,
institutiilor bisericesti25 si insufli nd credinciosilor acelasi spirit misionar care L-a i nsufletit pe
Cristos i nsusi. Uneori El anticipeaza chiar i n mod vizibil actiunea apostolica26, dupa cum o si i
nsoteste si calauzeste nei ncetat i n diferite feluri.
5 — (Biserica trimisa de Cristos) Domnul Isus, i nca de la i nceput, „a chemat la Sine pe cei pe care
i-a voit... si a ri nduit doisprezece sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca" (Mc. 3,13) 28. Astfel
Apostolii au fost semintele Noului Israel si, i n acelasi timp, originea ierarhiei sacre. Apoi, dupa ce
prin moartea si i nvierea Sa a i mplinit i n Sine tainele mi ntuirii noastre si ale rei nnoirii tuturor
lucrurilor, Domnul, dobi ndind toata puterea i n cer si pe pami nt29, i nainte de a fi i naltat la cer30
Si-a i ntemeiat Biserica
i 263
drept sacrament al mi ntuirii si i-a trimis pe Apostoli i n lumea i ntreaga precum si El fusese trimis
de Tatal31, poruncindu-le: „Mergeti si i nvatati toate neamurile, botezi ndu-i i n numele Tatalui si al
Fiului si al Duhului Sfi nt, i nvati ndu-i sa pazeasca toate ci te vi le-am poruncit" (Mt. 28,19-20).
„Mergeti i n lumea i ntreaga si vestiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se
va mi ntui, iar cel care nu va crede se va osi ndi" (Mc. 16,15). De aici decurge i ndatorirea Bisericii
de a raspi ndi credinta si mi ntuirea lui Cristos, ati t i n virtutea poruncii explicite pe care au
mostenit-o de la Apostoli episcopii ajutati de preoti si avi ndu-l i n frunte pe Urmasul lui Petru,
Pastorul suprem al Bisericii, ci t si prin puterea vietii pe care Cristos o revarsa asupra madularelor
Sale: din El „Trupul i ntreg, bine alcatuit si bine legat prin toate i ncheieturile care i l pun i n
miscare, i si savi rseste cresterea - dupa lucrarea i mplinita pe masura fiecarui madular i n parte -
si se zideste i ntru iubire" (Efes. 4,16). Misiunea Bisericii se i ndeplineste, asadar, prin lucrarea
prin care ea, supuni ndu-se ppruncii lui Cristos si i mpinsa de harul si iubirea Duhului lui Cristos,
se face pe deplin si realmente prezenta tuturor oamenilor si tuturor popoarelor, pentru a-i aduce,
prin exemplul vietii sale si prin propovadui-re, prin sacramente si prin celelalte mijloace de har, la
credinta, la libertate si la pacea lui Cristos, astfel i nci t sa le fie deschisa calea libera si sigura spre
o participare deplina la misterul lui Cristos. Deoarece aceasta misiune continua si, i n decursul
istoriei, dezvolta misiunea lui Cristos i nsusi, care a fost trimis sa aduca vestea cea buna saracilor,
Biserica,
264
sub influenta Duhului lui Cristos, trebuie sa mearga pe acelasi drum pe care a mers Cristos i nsusi
si anume drumul saraciei, al ascultarii, al slujirii si al jertfirii de Sine pi na la moarte, din care a
iesit i nvingator prin i nvierea Sa. Caci astfel au umblat i ntru speranta toti apostolii, i mplinind
prin multe i ncercari si suferinte ceea ce lipseste patimii lui Cristos pentru Trupul Lui care este
Biserica32, iar adesea si si ngele crestinilor a fost sami nta33.
6 — (Activitatea misionara) Aceasta misiune, pe care Episcopii i n frunte cu Urmasul lui Petru
trebuie sa o i ndeplineasca cu rugaciunea si colaborarea i ntregii Biserici, rami ne una si aceeasi,
pretutindeni si i n orice i mprejurare, desi nu este exercitata i n acelasi fel datorita i mprejurarilor.
Asadar deosebirile care si nt de remarcat i n aceasta activitate a Bisericii nu se nasc din natura
intima a misiunii ei, ci din conditiile i n care aceasta se exercita.
Aceste conditii depind fie de Biserica, fie de popoarele, grupurile sau oamenii spre care se i
ndreapta misiunea. Intr-adevar, Biserica, desi cuprinde i n sine totalitatea, plinatatea mijloacelor
de mi ntuire, nu actioneaza si nu poate actiona i ntotdeauna si imediat cu toate mijloacele sale; ea
cunoaste i n actiunea sa i nceputuri si trepte prin care se straduieste sa duca la i ndeplinire planul
lui Dumnezeu; mai mult, uneori, dupa i nceputuri fericite, este silita sa depli nga un regres, sau cel
putin sa zaboveasca i ntr-o stare de nei mplinire si insuficienta. Ci t despre oameni, grupuri si
popoare, ea nu ajunge la ei si nu i i patrunde deci t treptat si astfel i i i nglobeaza i n
plinatatea catolica. La orice conditie sau stare trebuie sa corespunda acte si mijloace adecvate.
Initiativele speciale prin care vestitorii Evangheliei, trimisi de Biserica, mer-gi nd i n lumea i
ntreaga, i ndeplinesc i ndatorirea de a propovadui Evanghelia si de a implanta Biserica la popoare
sau grupuri care i nca nu cred i n Cristos se numesc i n mod obisnuit „misiuni": ele se realizeaza
prin activitate misionara si se desfasoara de cele mai multe ori i n teritorii anumite, recunoscute ca
atare de Sfintul Scaun. Scopul propriu al acestei activitati misionare este evanghelizarea si
implantarea Bisericii la popoare sau grupuri i n care nu a fost i nca i nradacinata34. Asadar, din
sami nta cuvi ntului lui Dumnezeu trebuie sa creasca pretutindeni i n lume Biserici particulare, au-
tohtone, bine i ntemeiate, i nzestrate cu forte proprii si cu maturitate si, dotate i n mod
corespunzator cu o ierarhie proprie unita cu poporul credincios si cu mijloace, dupa specificul lor,
necesare pentru a duce o viata pe deplin crestina, ele trebuie sa contribuie la binele i ntregii
Biserici.
Mijlocul principal al acestei implantari este predicarea Evangheliei lui Isus Cristos, pentru vestirea
careia Domnul i-a trimis pe ucenicii Sai i n lumea i ntreaga pentru ca oamenii, renascuti prin Cuvi
ntul lui Dumnezeu35. Ci flc i ncorporati prin Botez Bisericii, care, fiind Trupul Cuvi ntului i
ntrupat, se hraneste si traieste din Cuvi ntul lui Dumnezeu si din Pi inea Euharistica 36.
i n aceasta activitate misionara a Bisericii apar diferite conditii, uneori amestecate: i nti i ale i
nceputurilor sau ale implantarii, apoi ale tineretii si noutatii.
265
Dupa terminarea acestor faze, i nsa, actiunea misionara a Bisericii nu i nceteaza, ci le revine
Bisericilor particulare deja constituite misiunea de a o continua si de , a predica Evanghelia celor
ramasi i nca i n afara Bisericii.
In afara de aceasta, grupurile i n mijlocul carora se afla Biserica se schimba adeseori i n mod
radical din diferite cauze, apari nd astfel conditii total noi. Atunci Biserica trebuie sa ci ntarcasc.j
daca aceste conditii nu cer din nou activitatea ei misionara. Mai mult, i mprejurarile tac uneori sa
dispara pentru o vreme posibilitatea de a vesti mesajul evanghelic i n mod direct si imediat, i n
cazul acesta misionarii pot si trebuie sa ofere cu rabdare, prudenta si, i n acelasi timp, cu marc i
ncredere cel putin marturia caritatii si a bunatatii lui Cristos, pregatind astfel caile Domnului si
faci n-du-L, i ntr-un fel, prezent.
Este clar asadar ca activitatea misionara izvoraste i n mod intim din i nsasi natura Bisericii, a carei
credinta mi ntuitoa-re o propaga, a carei unitate catolica o desavi rseste largind-o, pe a carei
aposto-licitate se bazeaza, al carei simt de colegialitate ierarhica i l exercita, a carei sfintenie o
marturiseste, o raspi ndeste si o dezvolta. Activitatea misionara i ntre neamuri se deosebeste ati t
de activitatea pastorala exercitata fata de credinciosi ci t si de initiativele pentru refacerea unitatii
crestinilor. Totusi acestea doua si nt stri ns legate de activitatea misionara a Bisericii 37: i ntr-adevar,
dezbinarea dintre crestini dauneaza cauzei sacre a pre-dicarii Evangheliei la toata faptura 38 si
multora le i nchide drumul catre credinta. Astfel, i n virtutea caracterului necesar al misiunii, toti
cei botezati si nt che-
mati sa se adune i ntr-o singura Turma si astfel sa poata da marturie unanima i n tata neamurilor
despre Cristos, Domnul lor. Daca nu pot marturisi i nca pe deplin o singura credinta, trebuie sa tic
i nsurlc-titi cel putin de stima si iubire reciproca.
7 (A/iVi'iv/r si itcfcsittik'ti iitiifiii uii iiii.<iiVMir)
Motivul Activitatii misiou.iiv Jivurgc din vomt.i lin Duniiuvcii IM re ..\rc.i-c.i loti oamenii sa se iiii
ntiu.isiM si sa Ajunga l.i cunoasterea adevarului. Caci unul este Dumnezeu si unul este si
Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni. Omul Cristos Isus. care S-a dat pe Suie ca rascumparare
pentru toti" (l Tim. 2,4 (i): „si i n nimeni altul nu este mi ntuire" (f-apte 4,12). Se cuvine deci ca toti
sa se i ntoarca la El, cunosci ndu-L prin propovaduirca Bisericii, si sa fie i ncorporati prin Botez
Lui si Bisericii, care este Trupul Lui. Caci Cristos, „afirmi nd i n mod explicit necesitatea credintei
si a Botezului39, a confirmat i n acelasi timp necesitatea Bisericii, i n care oamenii intra, ca pe o
poarta, prin Botez. Prin urmare, nu s-ar putea mi ntui aceia care, bine stiind ca Biserica catolica a
fost i ntemeiata ca necesara de Dumnezeu prin Cristos Isus, nu ar voi sa intre i n ea sau sa rami na
i n ea"40. Asadar, chiar daca Dumnezeu, pe cai de El cunoscute, i i poate aduce pe oamenii care nu
cunosc, fara vina lor, Evanghelia la credinta fara de care este cu neputinta sa-i fim placuti 41, este
totusi datoria imprescriptibila a Bisericii42 si, i n acelasi timp, dreptul ei sacru de a vesti Evanghelia
si de aceea activitatea misionara i si pastreaza neatinsa puterea si necesitatea acum ca si i
ntotdeauna. Prin ea Trupul mistic al lui Cristos i si

266
aduna si i si ori nduicste nei ncetat fortele i n vederea propriei vile rrcstcn 4'. Pentru a
desfasura aceasta activitate, membrii Bisericii si nt i ndemnati de dragostea cu care 11 iubesc
pe Dumnezeu si datorita careia doresc sa i mparta cu toti oamenii bunurile spirituale de acum
si din viata viitoare.
i n sfi rsit, prin aceasta activitate misionara Dumnezeu este glorificat pe deplin, i n sensul ca
oamenii primesc i n mod constient si plenar lucrarea mi ntuitoare pe care El a savi rsit-o i n
Cristos. Astfel prin ea se realizeaza planul lui Dumnezeu caruia Cristos i S-a dedicat, i n spirit
de ascultare si de iubire, spre slava Tatalui care L-a trimis44: constituirea i ntregului neam
omenesc i ntr-un unic popor al lui Dumnezeu, adunarea lui i n unicul Trup al lui Cristos,
zidirea lui i n unicul Templu al Duhului Sfi nt; favorizi nd unirea frateasca, toate acestea
corespund dorintei intime a tuturor oamenilor. In sfi rsit, astfel se i mplineste cu adevarat
planul Creatorului care I-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa, ci nd toti cei care
participa la natura umana, renascuti i n Cristos prin Duhul Sfi nt, privind i ntr-un cuget
gloria lui Dumnezeu, vor putea spune: „Tatal nostru"45.
8 — (Activitatea misionara i n viata si istoria omenirii)
Activitatea misionara este de asemenea legata intim de natura umana si de aspiratiile ei. i ntr-
adevar, vestindu-L pe Cristos, Biserica le dezvaluie oamenilor prin i nsusi acest fapt adevarul
autentic despre conditia si chemarea lor integrala, deoarece Cristos este principiul si modelul
acestei umanitati rei nnoite, patrunse de iubire frateasca, de sinceritate
si de spirit de pace la care aspira toti. Cristos si Biserica ce da marturie despre El prin
propovaduirea Evangheliei depasesc orice particularism de rasa si nationalitate si de aceea nu
pot fi socotiti straini nicaieri si fata de nimeni. Cristos i nsusi este adevarul si calea pe care
propovaduirea Evangheliei le dezvaluie tuturor, faci nd sa rasune pentru toti cuvintele lui
Cristos: „Faceti pocainta si credeti i n Evanghelie" (Mc. 1,15). Fiindca acela care nu crede a si
fost judecat47, cuvintele lui Cristos si nt i n acelasi timp cuvinte de judecata si de har, de
moarte si de viata. Caci numai di nd mortii ceea ce este vechi putem ajunge la i nnoirea vietii:
acest lucru este valabil i n primul ri nd despre persoane, dar si despre diferitele bunuri ale
acestei lumi, care si nt marcate i n acelasi timp de pacatul omului si de binecuvi ntarea lui
Dumnezeu: „Toti au pacatuit si si nt lipsiti de gloria lui Dumnezeu" (Rom. 3,23). De la sine si
prin puterile proprii nimeni nu este eliberat de pacat si ridicat mai presus de sine, nimeni nu
este dezlegat total de slabiciunea sau de singuratatea sau de servitutea proprie 48, ci toti au
nevoie de Cristos, Modelul, i nvatatorul, Eliberatorul, Mi ntuitorul, Datatorul de viata. Cu
adevarat, i n istoria chiar si pami n-teasca a oamenilor, Evanghelia a fost ferment de libertate
si de progres si continua sa apara ca ferment de fraternitate, de unitate si de pace. Nu fara
motiv, asadar, Cristos este cinstit de credinciosi ca „Asteptatul neamurilor si Mi ntuitorul
lor"49.
9 - (Caracterul eshatologic al activitatii
misionare)
Prin urmare timpul activitatii misionare

se situeaza i ntre prima si a doua venire a Domnului, timp i n care Biserica este adunata, ca o
recolta, din cele patru vi n-turi, i n i mparatia lui Dumnezeu50. Caci i nainte de venirea Domnului
trebuie ca vestea cea buna sa fie propovaduita la toate neamurile51.
Activitatea misionara nu este nimic altceva si nimic mai putin deci t manifestarea, adica Epifania si
i mplinirea planului lui Dumnezeu i n lume si i n istoria ei, i n care Dumnezeu, prin misiune, duce
pi na la capat, i n mod vizibil, istoria mi n-tuirii. Prin Cuvi ntul propovaduirii si prin celebrarea
sacramentelor, al caror centru si culme este Sfi nta Euharistie, ea i l face prezent pe Cristos,
Autorul mi n-tuirii. Tot ce era har si adevar la neamuri printr-un fel de prezenta tainica a lui
Dumnezeu, activitatea misionara i l elibereaza de contagiunea celui rau si i l reda lui Cristos,
Autorul sau, care nimiceste i mparatia diavolului si pune stavila
267
rautatii de multe feluri a faradelegilor, l'rin urmare, tot binele ce se afla semanat i n inima si i n
mintea oamenilor sau i n diferitele rituri si culturi ale popoarelor nu numai ca nu piere, ci este i
nsanatosit, i naltat si dus la desavi rsire spre slava lui Dumnezeu, spre rusinarea diavolului si spre
fericirea omului52. Astfel activitatea misionara tinde spre plinatatea eshatolo-gica53: i ntr-adevar,
datorita ci, pi na la masura si timpul pe care Tatal Si le-a pastrat i n puterea Sa54, Poporul lui
Dumnezeu se largeste, dupa cum s-a spus i n mod profetic: „Largeste locul cortului tau si
acoperami ntul salasului tau i ntindc-l! Nu te zgi rci!" (i s. 54,2)55; prin ea sporeste Trupul mistit pi
na la masura vi rstei plinatatii lui Cristos56, iar templul spiritual unde Dumnezeu este adorat i n
spirit si adevar57 creste si se zideste „pe temelia Apostolilor si a Pro-rocilor, piatra din capul
unghiului fiind i nsusi Cristos Isus" (Efes. 2,20).
Capitolul II
, OPERA MISIONARA I N SINE
10 - Biserica, trimisa de Cristos pentru a manifesta si i mpartasi tuturor oamenilor si neamurilor
iubirea lui Dumnezeu, i ntelege ca mai are i nca de i ndeplinit o lucrare misionara uriasa, i ntr-
adevar, doua miliarde de oameni, si numarul lor creste din zi i n zi, adunati i n grupari mari si bine
conturate prin legaturi stabile de viata culturala, prin stravechi traditii religioase si prin relatii
sociale trainice, i nca nu au auzit sau abia daca
au auzit mesajul Evangheliei; o parte din ci urmeaza una dintre marile religii, altii ra mm straini
de i nsasi cunoasterea lui Dumnezeu, altii i i neaga i n mod expres existenta, ba chiar uneori o
ataca. Pentru a putea oferi tuturor misterul mi ntuirii si viata adusa de Dumnezeu, Biserica trebuie
sa se insereze i n toate aceste grupari din acelasi impuls din care Cristos i nsusi, prin i ntrupare, S-
a legat de con-
268
ditiile sociale si culturale concrete ale oamenilor printre care a trait.
I. MARTURIA CRESTINA
11 - (Marturia vietii si dialogul) H necesar ca Biserica sa fie prezenta i n aceste grupuri umane prin fiii sai
care traiesc in mijlocul lor sau si nt trimiti .icnlo. ( '."ic i ti>t;i < Tcstimi, oriunde traiesc, MIM J.noi i s.i
m.imtrstr, prin exemplul vietii sl pun in.u un 1.1 c nvintnlin, mnnl tel nun in c .irc s .ni mibr.ic ,n prin
Mote/ si puii n.i l >iihiilui Mini il( (.in ,iu fost ml.u tu prin Mn. .isltrl im n ceilalti, v.i-/i nd l.iptele lor iele
hune, sa-i preamareasca pe Tatal' 51 sa pciicap.i in.n deplin sensul autentic al vietii omului si legatura
universala de comuniune dintre oameni.
Pentru ca ei sa poata da aceasta marturie lui Cristos i n chip rodnic, trebuie sa-si creeze cu acei
oameni legaturi de pretuire si de dragoste, sa se recunoasca membri ai grupului i n care traiesc si
sa participe la viata culturala si sociala prin diferitele relatii si treburi ale vietii umane; sa fie
familiarizati cu traditiile lor nationale si religioase, sa detecteze cu bucurie si respect germenii Cuvi
ntului ascunsi i n ele; i n acelasi timp sa urmareasca atent transformarea profunda ce are loc i n
popoare si sa actioneze pentru ca oamenii epocii noastre, prea absorbiti de stiinta si de tehnologia
lumii moderne, sa nu se i nstraineze de realitatile divine, ci, dimpotriva, sa se deschida la o dorinta
mai aprinsa dupa adevarul si iubirea revelate de Dumnezeu. Dupa cum i nsusi Cristos a cercetat
inima oamenilor si i-a adus printr-un dialog cu
adevarat omenesc la lumina divina, la fel ucenicii Lui, adi nc patrunsi de Duhul lui Cristos, trebuie
sa-i cunoasca pe oamenii printre care tr?iesc si sa fie i n relatie cu ei, ca printr-un dialog sincer si
rabdator sa afle ce bogatii a daruit Dumnezeu, i n marinimia Sa, neamurilor; i n acelasi timp ci
trebuie sa se straduiasca sa lumineze aceste bogatii cu lumina Evangheliei, sa le elibereze si sa le
readuca sub stupi nirca lui Dumnezeu Mi ntuitorul.
12 l l'ri'-.-i'iilii iiihirii) l're/ent.i c rcstimlor in grupurile umane tirliiiii s.i fie i nsufletita de iubirea
cu. i.ue m .1 iubit Dumnezeu, <.m: vrea ca s,i noi s.i ne iubim litili pe altii < n aceeasi iubire'.
Dragostea crestina se extinde realmente la toti oamenii, fara discriminare de rasa, de conditie
sixiala sau de religie; e<i nu asteapta nici un < i sfig, nici o recunostinta. Dupa cum Dumnezeu ne-a
iubit cu o dragoste dezinteresata, tot astfel credinciosii trebuie sa fie preocupati i n iubirea lor de
omul i nsusi, iu-bindu-l cu aceeasi dragoste cu care Dumnezeu I-a cautat pe om. Dupa cum Cristos
strabatea toate cetatile si satele vindeci nd orice boala si orice neputinta, ca semn ca a sosit i
mparatia lui Dumnezeu3, tot astfel si Biserica se afla, prin fiii sai, i n legatura cu oamenii de orice
conditie, dar mai ales cu cei saraci si suferinzi si li se dedica din toata inima4. Ea participa la
bucuriile 51 durerile lor, le cunoaste aspiratiile si tainele vietii, sufera alaturi de ei i n angoasa
mortii. Celor care cauta pacea, ea doreste sa le raspunda printr-un dialog fratesc, aduci ndu-le
pacea si lumina Evangheliei.
Crestinii trebuie asadar sa lucreze si sa colaboreze cu toti ceilalti pentru buna
269
organizare a vietii economice si sociale. Cu o deosebita grija sa se consacre educarii copiilor si
adolescentilor prin scoli de diferite tipuri, care trebuie considerate nu numai ca un mijloc
privilegiat de a forma si dezvolta tineretul crestin, ci si un serviciu de mare valoare adus oa-
menilor, mai ales natiunilor i n curs de dezvoltare, pentru i ridica demnitatea umana si a
pregati conditii mai omenesti. In plus, ei trebuie sa ia parte la eforturile popoarelor care, lupti
nd i mpotriva foametei, a ignorantei si a bolilor, se straduiesc sa creeze conditii mai bune de
viata si sa i ntareasca pacea i n lume. i n aceasta activitate, credinciosii trebuie sa fie dispusi
sa colaboreze ev i ntelepciune la initiativele promovate de institutiile private sau publice, de
guverne, de organismele internationale, de diferitele comunitati crestine precum si de religiile
necrestine.
Biserica nu vrea i n nici un fel sa se amestece i n ci rmuirea cetatii pami ntesti. Ea nu
revendica pentru sine nici o alta autoritate deci t aceea de a sta, cu ajutorul lui Dumnezeu, la
dispozitia oamenilor prin iubire si slujire fidela5.
Ucenicii lui Cristos, pastrindu-se i n legatura stri nsa cu oamenii, i n viata si activitate, spera
sa le ofere o adevarata marturie despre Cristos si sa lucreze la mi ntuirea lor, chiar si acolo
unde nu-L pot vesti pe deplin pe Cristos, i ntr-adevar, ei nu cauta progresul si prosperitatea
pur materiale ale oamenilor, ci promoveaza demnitatea si unirea lor frateasca, arati ndu-le
adevarurile religioase si morale pe care Cristos le-a luminat cu lumina Sa, si astfel deschid tot
mai deplin calea spre Dumnezeu. Astfel oamenii si nt ajutati sa ajunga la mi ntuire
prin iubirea fata de Dumnezeu si de aproapele si i ncepe sa straluceasca misterul lui Cristos i
n care a aparut omul cel nou, creat dupa asemanarea lui Dumnezeu6 si i n care se dezvaluie
dragostea lui Dumnezeu.
II. PROPOVADUIREA EVANGHELIEI SI ADUNAREA POPORULUI LUI
DUMNEZEU
13 — (Evanghelizarea si convertirea) Pretutindeni unde Dumnezeu deschide o poarta cuvi
ntului pentru a vorbi despre misterul lui Cristos7, tuturor oamenilor8 'trebuie sa Ii se
vesteasca9 cu i ndrazneala si staruinta10 Dumnezeul cel viu si Acela pe care L-a trimis spre mi
ntuirea tuturor, Isus Cristos11, pentru ca necrestinii, Duhul Sfi nt deschizi ndu-le inima 12, sa
creada si sa se i ntoarca liber la Domnul si sa se ataseze sincer de El, care, fiind „Calea,
Adevarul si Viata" (Io. 14,6), le i mplineste toate asteptarile spirituale, ba chiar le depaseste
infinit.
Desigur, aceasta convertire trebuie i nteleasa ca initiala, dar suficienta ca omul sa-si dea
seama ca, smuls din pacat, este introdus i n misterul iubirii lui Dumnezeu, care i l cheama la o
relatie personala cu El i n Cristos. Intr-adevar, sub actiunea harului lui Dumnezeu, noul
convertit porneste pe un drum spiritual pe care, i mpartasindu-se deja prin credinta din
misterul Mortii si i nvierii, trece de la omul cel vechi la omul cel nou, desavi rsit i n Cristos 13.
Aceasta trecere, care atrage dupa sine o schimbare progresiva a mentalitatii si a comportarii,
trebuie sa se manifeste, cu consecintele ei sociale, si sa se dezvolte treptat i n
270
cursul catehumenatului. Si pentru ca Dumnezeii, m i nv d crede. -Me •icmn ce sti rncste i
mpotrivire14, omul convertit experimenteaza adesea rupturi si despartiri, dar si bucurii pe care
Dumnezeu nu le da cu masura15.
Biserica interzice cu severitate ca cineva sa fie constri ns sau influentat sau atras prin mijloace
incorecte sa i mbratiseze credinta, dupa cum ea revendica ferm dreptul oricui de a nu fi i
ndepartat de la credinta prin vreun mijloc de presiune16.
Dupa un obicei stravechi al Bisericii, motivele convertirii trebuie examinate si, la nevoie, purificate.
\4-(Catehumenatul si initierea crestina) Cei care au primit de la Dumnezeu, prin Biserica, credinta i
n Cristos17sa fie admisi la catehumenat i n cadrul unor ceremonii liturgice. Acesta nu este o simpla
expunere de dogme si de precepte, ci o educare si o ucenicie la viata crestina integrala, avi nd o
durata corespunzatoare, i n care ucenicii se ataseaza de Cristos, i nvatatorul lor. Asadar
catehumenii sa fie initiati cum se cuvine i n misterul mi ntuirii, i n trairea Evangheliei si, prin
rituri sacre celebrate i n mod succesiv18, sa fie introdusi i n viata de credinta, i n liturgia si i n
dragostea Poporului lui Dumnezeu.
Apoi, eliberati de puterea i ntunericului prin tainele initierii crestine19, morti, i nmormi ntati si i
nviati i mpreuna cu Cristos20, ei primesc Duhul i nfierii21 si celebreaza i mpreuna cu tot Poporul lui
Dumnezeu memorialul Mortii si i nvierii Domnului.
E de dorit ca liturgia din timpul Postului mare si din timpul pascal sa fie
rei nnoita i n asa fel i nci t sa pregateasca sufletele catehumenilor pentru celebrarea Misterului
Pascal, i n timpul careia ei si nt renascuti i n Cristos prin Botez.
Aceasta initiere crestina din timpul catehumenatului trebuie realizata nu numai de cateheti
sauypreoti, ci si de i ntreaga comunitate a credinciosilor, mai ales de nasi, astfel i nci t catehumenii
sa simta i nca de la i nceput ca apartin Poporului lui Dumnezeu. Si fiindca viata Bisericii este
apostolica, catehumenii sa i nvete de asemenea sa colaboreze activ prin marturia vietii si prin
profesiunea de credinta la evanghelizare si la zidirea Bisericii.
i n sfirsit, statutul juridic al catehumenilor va trebui definit clar i n noul Cod: ei si nt deja uniti cu
Biserica22, apartin ilcja familiei lui Cristos2-l si .ulcxM traiesc deja o viata de credinta, de speranta
si de iubire.
III. FORMAREA COMUNITATII CRESTINE
15 - (Formarea comunitatii) Duhul Sfi nt cheama pe toti oamenii la Cristos prin sami nta cuvi
ntului si pro-povaduirea Evangheliei si trezeste i n inimi supunerea credintei; iar ci nd pe cei care
cred i n Cristos i i face sa se nasca la o viata noua i n apa Botezului, i i aduna i n unicul Popor al lui
Dumnezeu, care este „neam ales, preotie i mparateasca, neam sfi nt, popor dobi ndit de El" (l Pt.
2,9)24.
Prin urmare, misionarii, colaboratori ai lui Dumnezeu25, trebuie sa dea viata unor adunari de
credinciosi care, traind i n chip vrednic de chemarea pe care au primit-o 26, sa fie capabile de a-si
exerci-
271
ta functiile i ncredintate lor de Dumnezeu: preoteasca, profetica si regeasca. In acest fel
comunitatea crestina devine semnul prezentei lui Dumnezeu i n lume: caci prin Jertfa
euharistica trece nei ncetat la Tatal i mpreuna cu Cristos27; hranita staruitor cu Cuvi ntul lui
Dumnezeu28, ea da marturie pentru Cristos29; i i|*fi rsit, umbla i n iubire si este i nflacarata de
spirit apostolic30.
Comunitatea crestina trebuie formata i nca de la i nceput i n asa fel i nci t sa fie i n stare, pe ci
t posibil, sa-si acopere singura necesitatile.
Aceasta comunitate de credinciosi, i n-'cstrata cu tezaurul cultural al neamului
u, trebuie sa fie profund i nradacinata i popor: i n ea trebuie sa se dezvolte f; lilii patrunse de
spirit evanghelic31 si sa c sustinute de scoli corespunzatoare; i n i trebuie sa se organizeze
asociatii si si upari prin intermediul carora apostolatul laicilor sa poata patrunde i ntreaga
societate de spiritul Evangheliei. Sa straluceasca, i n sfi rsit, iubirea dintre catolicii de Rituri
diferite.32
Printre neofiti trebuie cultivat si spiritul ecumenic: acestia trebuie sa-i recunoasca realmente
pe toti cei care cred i n Cristos drept ucenici ai Lui, renascuti prin Botez si partasi la
nenumarate bunuri ale Poporului lui Dumnezeu. Pe ci t o i ngaduie i mprejurarile religioase,
actiunea ecumenica trebuie astfel promovata i nci t, climini nd orice forma de indiferentism,
de confuzionism si de emulatie nesanatoasa, catolicii sa colaboreze frateste cu fratii despartiti,
conform normelor Decretului despre ecumenism, pe ci t posibil printr-o profesiune de credin-
ta comuna i n Dumnezeu si i n Isus Cristos i naintea neamurilor si prin colabora-
re ati t i n domeniul social si tehnic, ci t si cultural si religios. Sa colaboreze mai ales de dragul
lui Cristos, Domnul lor comun: Numele Lui sa-i uneasca! A-ceasta colaborare trebuie stabilita
nu numai i ntre per»o.mc particulare. 11 si. dupa apreciere.i Ordinariului locului, i ntre
Biserici sau comunitati bisericesti si i ntre activitatile lor.
Crestinii, adunati i n Biserica din toate neamurile, „nu se deosebesc de ceilalti oameni nici
prin conducere, nici prin limba, nici prin institutii politice"33 si de aceea trebuie sa traiasca
pentru Dumnezeu si pentru Cristos urmi nd obiceiurile oneste ale poporului lor; ca buni ceta-
teni, ci trebuie sa cultive o dragoste de patrie adevarata si eficienta, eviti nd totusi orice
dispret fata de alte rase si orice nationalism exacerbat si promovi nd o iubire care i i i
mbratiseaza pe toti oamenii.
Pentru a realiza toate acestea au cea mai marc importanta si si nt vrednici de o deosebita
atentie laicii, adica crestinii care, i ncorporati prin Botez i n Cristos, traiesc i n lume. Este
datoria proprie lor ca, patrunsi de Duhul lui Cristos, sa i nsufleteasca din interior, ca un
ferment, realitatile vremelnice si sa le ori nduiasca astfel i nci t ele sa fie mereu conforme lui
Cristos34.
Nu este suficient totusi ca poporul crestin sa fie prezent si constituit i ntr-o tara, nici nu este
suficient sa exercite apostolatul exemplului; el este constituit si este prezent pentru a-L vesti
pe Cristos prin cuvi nt si fapta concetatenilor necrestini si pentru a-i ajuta sa-L primeasca
deplin pe Cristos.
Pentru implantarea Bisericii si pentru cresterea comunitatii crestine si nt nece-
272
sare diferite slujiri care, trezite de chemarea divina i n i nsasi comunitatea credinciosilor, trebuie
favorizate si cultivate de toti cu grija: i ntre acestea se numara functia de preot, de diacon, de
catehet si Actiunea catolica. De asemenea, calugarii si calugaritele i mplinesc o i ndatorire
indispensabila, fie prin rugaciune, fie prin activitatea exterioara, pentru a i nradacina si a i ntari i
n suflete i mparatia lui Cristos si pentru a o extinde.
16 - (Constituirea clerului local) Cu mare bucurie Biserica multumeste pentru nepretuitul dar al
chemarii preotesti pe care Dumnezeu I-a facut ati tor tineri i n mijlocul neamurilor de curi nd
convertite la Cristos, i ntr-adevar, Biserica are radacini mai adi nci i ntr-un grup de oameni ci nd
diferitele comunitati de credinciosi i si au, dintre ei i nsisi, slujitori ai mi ntuirii - episcopi, preoti si
diaconi - aflati i n slujba fratilor lor, noile Biserici dobi ndind astfel, treptat, structura diecezana cu
cler propriu.
Cele hotari te de Conciliu i n privinta chemarii si formarii preotesti sa fie respectate cu sfintenie i
nca de la i nceputul implantarii Bisericii si, de asemenea, i n Bisericile noi. Trebuie acordata cea
mai mare importanta celor spuse despre formarea spirituala ce trebuie stri ns legata de cea
doctrinala si pastorala, despre trairea dupa Evanghelie fara a tine seama de interesul propriu sau
familial, despre aprofundarea simtami ntului intim al misterului Bisericii. Ei vor i nvata astfel i n
chip minunat sa se dedice i n i ntregime slujirii Trupului lui Cristos si lucrarii Evanghelici, sa se
ataseze de Episcop ca fideli colaboratori si sa lucreze i n comun cu confratii lor 35.
Pentru a realiza acest scop general, i ntreaga formatie a seminaristilor trebuie organizata i n
lumina misterului mi ntuirii asa cum e prezentat i n Scriptura; ei trebuie sa descopere si sa traiasca
acest mister al lui Cristos si al mi ntuirii oamenilor, prezent i n liturgic 36. /
Aceste exigente comune ale formatiei preotesti, chiar si pastorale si practite, indicate de Conciliu
trebuie i mbinate cu preocuparea de a iesi i n i nti mpinarea modului de a gi ndi si de a actiona al
propriului popor. Asadar mintile seminaristilor sa capete deschidere si patrundere pentru a putea i
ntelege bine si aprecia cultura poporului lor; i n disciplinele filozofice si teologice sa descopere
relatia i ntre traditiile si religiile nationale, pe de o parte, si religia crestina, pe de alta parte 38. De
asemenea, formatia preoteasca trebuie sa tina seama de necesitatile pastorale ale regiunii:
seminaristii sa i nvete istoricul, scopul si metoda actiunii misionare a Bisericii precum si conditiile
particulare sociale, economice si culturale ale poporului propriu. Sa fie educati in spiritul
cctimcniuniihti si bine pregatiti pentru dialogul fratesc cu necrestinii39. Toate acestea cer ca studiile
pentru preotie sa se desfasoare, pe ci t posibil, i n cel mai stri ns contact cu poporul propriu si i n
cadrul lui de viata40. In sfi rsit, sa existe grija pentru formarea lor la o administratie bisericeasca
ordonata, chiar din punct de vedere economic.
Pe li nga aceasta, sa fie alesi preoti capabili care, dupa o oarecare practica pastorala, sa-si desavi
rseasca studiile superioare i n universitati, chiar si i n strainatate, mai ales la Roma si i n alte
-Institute stiintifice, astfel i nci t noile Biserici
273
sa beneficieze de preoti din clerul local i nzestrati cu stiinta si cu experienta corespunzatoare
pentru i ndeplinirea celor mai exigente i ndatoriri bisericesti.
Acolo unde Conferintele Episcopale considera oportun, sa se restabileasca ordinul
diaconatului ca stare permanenta de viata, dupa normele constitutiei De Ecclesia*1. i ntr-
adevar e bine ca aceia care i mplinesc o slujire realmente diaco-nala, fie predici nd, i n calitate
de cateheti, Cuvi ntul lui Dumnezeu, fie conduci nd, i n numele parohului si al Episcopului,
comunitati crestine izolate, fie exerci-ti nd caritatea i n opere sociale sau carita-tive, sa fie i
ntariti prin impunerea mi ini-lor transmisa de la Apostoli si sa fie mai stri ns atasati de altar
pentru a-si putea desfasura slujirea cu mai mult rod prin harul sacramental al diaconatului.
17 - (Formatia catehetilor) Este de asemenea vrednica de lauda prezenta, cu merite ati t de
mari i n misiunile printre pagi ni, a catehetilor, barbati si femei, care, i nsufletiti de spirit
apostolic, prin eforturile lor deosebite aduc un ajutor de seama si de nei nlocuit pentru raspi
ndirea credintei si a Bisericii.
i n zilele noastre i n care clerul este insuficient pentru evanghelizarea ati tor multimi si pentru
exercitarea slujirii pastorale, sarcina catehetilor este de cea mai mare importanta. De aceea
formatia lor trebuie sa fie astfel i mplinita si adaptata progresului cultural i nci t sa-si poata
realiza ci t mai bine, i n calitate de colaboratori eficienti ai preotilor, i ndatorirea care devine
tot mai complexa, apari nd noi sarcini tot mai ample.
Trebuie asadar sa se i nmulteasca scolile diecezane si regionale i n care viitorii
cateheti sa i nvete atent doctrina catolica, mai ales i n domeniul biblic si liturgic, precum si
metoda catehetica si practica pastorala, si sa se formeze, prin exercitarea necontenita a
pietatii si a sfinteniei vietii, la o comportare crestina42. Pe li nga aceasta, sa se organizeze
sesiuni sau cursuri i n care catehetii sa se recicleze, la intervale determinate, i n disciplinele si
tehnicile utile functiei lor, si sa li se alimenteze si i ntareasca viata spirituala. De asemenea,
acelora care se dedica i n i ntregime acestei opere sa li se asigure un nivel de viata demn
printr-o justa remunerare si sa beneficieze de asigurarile sociale43.
E de dorit ca la formarea si i ntretinerea catehetilor sa contribuie i n mod corespunzator, prin
ajutoare speciale, Sfi n-ta Congregatie pentru Raspi ndirea Credintei. Daca se va considera,
la un moment dat, necesar si indicat, sa se i ntemeieze o Opera pentru cateheti.
i n afara de aceasta, Bisericile trebuie sa aprecieze cu recunostinta generoasa activitate a
catehetilor auxiliari, al caror ajutor le este indispensabil. Ei conduc rugaciunea i n
comunitatile lor si predau i nvatatura crestina. Trebuie sa existe o preocupare
corespunzatoare pentru formarea lor doctrinala si spirituala. E de dorit si ca, acolo unde se
va crede de cuviinta, sa li se confere public catehetilor formati corespunzator misiunea ca-
nonica i n cadrul unei actiuni liturgice, pentru ca, i n slujirea credintei, sa aiba mai mare
autoritate i n fata poporului.
18 — (Promovarea vietii calugaresti) i nca din perioada implantarii Bisericii trebuie i
ncurajata staruitor viata calugareasca, deoarece ea nu numai ca aduce
18 Conriliul Ecumenic Vai
274
un sprijin pretios si absolut necesar activitatii misionare, dar, printr-o consacrare mai intima
lui Dumnezeu facuta i n Biserica, manifesta si exprima limpede natura intima a chemarii
crestine44.
Institutele calugaresti care colaboreaza la implantarea Bisericii, fiind adi nc impregnate de
bogatiile mistice care constituie gloria traditiei calugaresti a Bisericii, trebuie sa se
straduiasca sa le exprime si sa le transmita i n mod adecvat spiritului si caracterului fiecarui
popor. Ele trebuie sa cerceteze cu atentie i n ce fel pot fi asumate i n viata calugareasca
crestina traditiile ascetice si contemplative ai caror germeni au fost semanati uneori de
Dumnezeu i n civilizatiile antice i nca i nainte de propovaduirea Evangheliei.
In Bisericile tinere trebuie cultivate diverse forme de viata calugareasca, pentru a exprima
diferitele aspecte ale
misiunii lui Cristos si ale vietii Bisericii; ele trebuie sa se dedice diverselor opere pastorale si
sa-si pregateasca membrii i n mod corespunzator pentru a le realiza. Totusi Episcopii, i n
Conferinta lor, sa aiba grija sa nu se i nmulteasca, i n dauna vietii calugaresti si a
apostolatului, Congregatii care au acelasi scop apostolic.
Merita sa fie mentionate i n mod special diferitele initiative pentru a i nradacina viata
contemplativa: unele Institute, pastri nd elementele esentiale ale institutiei monastice, cauta
sa implanteze traditia bogata a Ordinului propriu; altele se i ntorc la formele mai simple ale
monahismului antic; toate i nsa trebuie sa urmareasca o adaptare autentica la conditiile
locale. Pentru ca viata contemplativa tine de plinatatea prezentei Bisericii, ea trebuie
instaurata pretutindeni i n Bisericile tinere.
Capitolul III
BISERICILE PARTICULARE
19 - (Progresul Bisericilor tinere) Implantarea Bisericii i ntr-o anumita comunitate de oameni
se poate considera, i ntr-un fel, realizata ci nd comunitatea credinciosilor, i nradacinata deja i
n viata sociala si modelata, i n oarecare masura, dupa cultura locala, se bucura de o anumita
stabilitate si soliditate. Aceasta i nseamna ca dispune de un numar mare, chiar daca
insuficient, de preoti, calugari si laici indigeni si este i nzestrata cu serviciile si institutiile
necesare pentru a con-
duce si a dezvolta viata Poporului lui Dumnezeu sub conducerea unui Episcop propriu.
i n aceste Biserici tinere, viata Poporului lui Dumnezeu trebuie sa se maturizeze i n toate
domeniile trairii crestine dupa normele acestui Conciliu: grupurile de credinciosi devin, i n
mod tot mai constient, comunitati vii de credinta, de liturgic si de caritate; laicii, prin activita-
tea lor civica si apostolica, se straduiesc sa instaureze i n cetatea pami nteasca o
275
ordine a dreptatii si a caritatii; mijloacele de comunicare sociala si nt folosite i n mod oportun si i
ntelept; familiile, printr-o viata cu adevarat crestina, devin pepiniere de apostolat laic precum si de
chemari la preotie si calugarie, i n sfirsit, credinta este transmisa print-o cateheza corespunzatoare,
este celebrata i ntr-o li-turgic armonizata cu firea poporului respectiv si, printr-o legislatie
canonica adecvata, ea patrunde i n institutiile valabile si i n obiceiurile locale.
Episcopii, i mpreuna cu preotii lor, din ce i n ce mai patrunsi de simtul lui Cristos si al Bisericii,
trebuie sa simta si sa traiasca i mpreuna cu Biserica universala. Stri nsa trebuie sa rami na
comuniunea tinerelor Biserici cu Biserica i ntreaga: ele sa armonizeze elementele traditiei acesteia
cu propria cultura, pentru a spori, printr-o i mpartasire reciproca, viata Trupului Mistic1. Trebuie
asadar cultivate clementele teologice, psihologice si umane care pot contribui la dezvoltarea acestui
simt de comuniune cu Biserica universala.
Aceste Biserici, situate foarte adesea i n zonele mai sarace ale globului, de obicei sufera inca de o
lipsa foarte grava de preoti si de mijloace materiale. De aceea au absoluta nevoie ca actiunea
misionara a i ntregii Biserici sa le furnizeze i n continuare acele ajutoare care folosesc i nainte de
toate la dezvoltarea si la maturizarea vietii crestine a Bisericii locale. Actiunea misionara trebuie sa
sprijine si Bisericile care, desi i ntemeiate de mult timp, se afla i ntr-o stare de regres sau de
slabiciune.
Insa aceste Biserici trebuie totusi sa initieze si ele un program pastoral co-num si actiuni
corespunzatoare pentru
cresterea numarului vocatiilor destinate clerului diecezan si institutelor calugaresti,
pentru'discernerea lor cu mai multa certitudine si pentru cultivarea lor mai eficienta2, astfel i nci t
Bisericile respective sa-si poata asigura ele i nsele cele necesare si sa poata veni i n ajutor si altora.
20 — (Activitatea misionara a Bisericilor particulare)
Deoarece e datoare sa reprezinte i n mod ci t mai perfect Biserica universala, Biserica particulara
sa fie pe deplin constienta ca este trimisa si la aceia care traiesc pe acelasi teritoriu cu ea si nu cred
i nca i n Cristos. Prin marturia vietii fiecarui credincios si a comunitatii i ntregi, sa fie pentru
acestia semn care II arata pe Cristos.
Pe li nga aceasta, este necesara si slujirea cuvi ntului, pentru ca Evanghelia sa ajunga la toti. i n
primul ri nd Episcopul trebuie sa fie un crainic al credintei, care sa-i aduca lui Cristos noi ucenici 3.
Pentru a-si i ndeplini cum se cuvine aceasta nobila i ndatorire, el trebuie sa cunoasca i n
profunzime situatia Turmei sale, precum si parerile intime ale concetatenilor lui despre Dumnezeu,
tini nd seama cu grija de schimbarile aduse de urbanizare, de miscarile de populatie si de
indiferentismul religios.
i n Bisericile tinere, preotii locali trebuie sa i ntreprinda cu zel opera evanghelizarii, organizi nd o
actiune comuna cu misionarii straini, cu care formeaza o singura preotime adunata sub autoritatea
Episcopului, nu numai pentru a-i pastori pe credinciosi si a celebra cultul divin, dar si pentru a
propovadui Evanghelia celor din afara. Ei trebuie sa
276
fie gata si, la nevoie, sa se puna din proprie initiativa la dispozitia Episcopului pentru a i
ntreprinde activitatea misionara i n zonele mai i ndepartate si mai parasite ale diecezei
proprii sau i n alte dieceze.
De acelasi zel sa fie i nsufletiti calugarii si calugaritele, precum si laicii, fata de concetatenii
lor, mai ales fata de aceia mai saraci.
Conferintele episcopale trebuie sa aiba grija ca, i n mod periodic, sa se organizeze cursuri de
reciclare biblica, teologica, spirituala si pastorala pentru ca, i n fata diversitatii si
modificarilor de situatii, clerul sa dobi ndeasca o cunoastere mai deplina a stiintei teologice si
a metodelor pastorale.
i n celelalte privinte sa se pastreze cu sfintenie cele hotari te de acest Conciliu mai ales i n
Decretul despre slujirea si viata preoteasca.
Pentru ca lucrarea misionara a unei Biserici particulare sa se poata realiza, este nevoie de
slujitori capabili ce trebuie pregatiti la timp i n functie de situatia fiecarei Biserici. Iar pentru
ca oamenii tind tot mai mult sa se asocieze, e ci t se poate de potrivit sa se stabileasca o linie
comuna de actiune a Conferintelor episcopale i n privinta dialogului ce trebuie initiat cu
diversele asociatii. Daca i n unele regiuni exista grupuri de oameni care nu i mbratiseaza
credinta catolica numai pentru ca nu se pot adapta la forma particulara pe care o i mbraca
Biserica acolo, este de dorit sa se ia masuri speciale 4 pentru rezolvarea unei astfel de situatii,
pi na ci nd toti crestinii vor putea fi adunati i ntr-o singura comunitate. Daca Scaunul
Apostolic are la dispozitie misionari pregatiti, Episcopii sa-i cheme
sau sa-i primeasca bucuros i n dieceza lor si sa le sprijine i n mod eficient initiativele.
Pentru ca acest ?d mision.ir sa i nfloreasca la locuitorii tarii respective, e foarte bine ca
Bisericile tinere sa participe efectiv, ci t de curi nd, la misiunea universala a Bisericii, trimiti
nd si ele misionari care sa vesteasca Evanghelia pretutindeni, chiar daca ele i nsele sufera de
lipsa de preoti. Comuniunea cu Biserica universala va deveni, i ntr-un fel, deplina atunci ci nd
si ele vor lua parte activ la actiunea misionara i ndreptata spre alte neamuri.
21 - (Promovarea apostolatului laicilor) Biserica nu este cu adevarat constituita, nu traieste pe
deplin si nu este un semn desavi rsit printre oameni daca nu exista si un laicat autentic care sa
colaboreze cu ierarhia, i ntr-adevar, Evanghelia nu poate patrunde i n profunzime mentali-
tatea, viata, munca unui popor fara o prezenta activa a laicilor. Prin urmare, i nca de la i
ntemeierea unei Biserici trebuie sa se dea cea mai mare atentie formarii unui laicat crestin
matur.
i ntr-adevar, laicii credinciosi apartin pe deplin ati t Poporului lui Dumnezeu ci t si societatii
civile: apartin poporului i n care s-au nascut, la ale carui tezaure culturale au i nceput sa
participe prin educatie, de a carui viata si nt legati prin multiple relatii sociale, la al carui
progres colaboreaza prin eforturile proprii depuse i n profesia lor, ale carui probleme si le i
nsusesc si cauta sa le rezolve; ei apartin si lui Cristos deoarece au fost renascuti i n Biserica
prin credinta si prin Bote? pentru IM. i n i nnoirea vietii si a muncii lor, sa fie ai lui Cristos5
asa i nci t
277
toate sa-i fie supuse lui Dumnezeu i n Cristos si, i n sfirsit, Dumnezeu sa fie totul i n toate 6.
Principala lor i ndatorire, fie ei barbati sau femei, este marturisirea lui Cristos, pe care trebuie sa o
realizeze prin viata si prin cuvi nt, i n familie, i n grupul lor social si i n mediul lor profesional. Tre-
buie asadar sa apara i n ei omul nou creat dupa chipul lui Dumnezeu i n dreptatea si sfintenia
adevarului7. Ei trebuie sa exprime aceasta viata noua i n sfera societatii si culturii propriei tari,
dupa traditiile nationale. Sa cunoasca aceasta cultura, sa o purifice, sa o pastreze, sa o dezvolte pe
masura conditiilor contemporane si, i n sfi rsit, sa o desavi rseasca i n Cristos, asa i nci t credinta i
n Cristos si viata Bisericii sa nu mai fie straine de societatea i n care traiesc, ci sa i nceapa sa o
patrunda si sa o transforme. Sa fie legati de concetatenii lor printr-o caritate sincera, ca sa apara i
n purtarea lor noua legatura de unitate si solidaritate universala izvori ta din misterul lui Cristos.
Sa raspi ndeasca, de asemenea, credinta i n Cristos i ntre aceia de care si nt legati prin viata si
profesie. Aceasta obligatie este cu ati t mai presanta cu.ci t nenumarati oameni nu pot auzi Evan-
ghelia si nu i l pot cunoaste pe Cristos deci t prin credinciosii laici care le si nt aproape. Mai mult,
acolo unde se poate, laicii sa fie gata ca, i n colaborare mai directa cu ierarhia, sa i ndeplineasca o
misiune deosebita pentru vestirea Evangheliei si i mpartasirea i nvataturii crestine, spre a
spori vigoarea Bisericii nasci nde.
Slujitorii Bisericii sa aprecieze cum se cuvine apostolatul laicilor. Sa-i formeze pe laici pentru ca, i
n calitatea lor de
madulare ale lui Cristos, sa devina constienti de raspunderea pe care o au fata de toti oamenii; sa-i
instruiasca aprofundat i n misterul lui Cristos, sa-i initieze i n diferitele metode practice si sa le fie
alaturi i n dificultati, conform Constitutiei Despre Biserica si Decretului Despre apostolatul laicilor.
Pastorii si laicii pastri ndu-si i ndatoririle si responsabilitatile proprii, i ntreaga Biserica ti nara sa
dea despre Cristos o unica marturie vie si puternica, pentru a deveni semn luminos al mi ntuirii
care ne vine i n Cristos.
22 — (Diversitate i n unitate) Sami nta cuvi ntului lui Dumnezeu i ncoltind i n pami nt bun, udata
de roua divina, absoarbe seva, o transforma si o asimileaza pentru a aduce i n cele din urma rod
bogat. Desigur, la fel ca i n economia i ntruparii, Bisericile tinere, i nradacinate i n Cristos si zidite
pe temelia Apostolilor, preiau, i n cadrul unui schimb minunat, toate bogatiile neamurilor ce I-au
fost date ca mostenire lui Cristos8. Ele i mprumuta din obiceiurile si traditiile, din i ntelepciunea si
cultura, din artele si stiintele popoarelor lor tot ceea ce poate contribui la preamarirea gloriei
Creatorului, la reliefarea harului Mi ntuitorului si la buna orientare a vietii crestine 9.
Pentru a ajunge la acest rezultat e necesar ca i n fiecare arie socio-culturala sa fie stimulata
cercetarea teologica prin care, i n lumina Traditiei Bisericii universale, sa fie reexaminate faptele si
cuvintele revelate de Dumnezeu consemnate i n Sfi nta Scriptura si explicate de Parintii si de
Magisteriul Bisericii. Se va i ntelege astfel mai limpede pe ce cai credinta, tini nd seama de filozofia
si i n-
278
telepciunea popoarelor, poate sa iasa i n i nti mpinarea ratiunii si i n ce fel obiceiurile, conceptia de
viata si ordinea sociala se pot armoniza cu etica indicata de Revelatia divina. De aici se vor
deschide cai spre o adaptare mai profunda i n toata sfera vietii crestine. Daca se procedeaza astfel
se va exclude orice forma de sincretism si fals particularism, viata crestina va fi i n concordanta cu
spiritul si caracterul fiecarei culturi10, iar traditiile particulare i mpreuna cu i nzestrarea specifica
a fiecarei comunitati nationale, luminate de lumina Evangheliei, vor fi
asumate i n unitatea catolica. In sfi rsit, noile Biserici particulare, i mpodobite cu traditiile lor, i si
vor avea locul propriu i n comuniunea bisericeasca, rami ni nd neatins primatul Catedrei lui Petru,
care se afla i n fruntea i ntregii adunari a iubirii11.
Asadar c de dorit, ba chiar se cuvine ca i n limitele fiecarei arii socio-culturale Conferintele
Episcopale sa se i nti lneasca pentru a putea realiza i n deplina armonic si i n urma unor dezbateri
comune acest scop al adaptarii.
Capitolul IV
MISIONARII
23 — (Vocatia misionara) Desi i ndatorirea de a raspi ndi credinta i i revine oricarui ucenic al lui
Cristos1, Domnul cheama mereu din numarul ucenicilor pe cei pe care i i vrea ca #a fie cu El si sa-i
trimita sa propovaduiasca neamurilor2. De aceea, prin Duhul Sfi nt care i mparte carismele dupa
cum voieste spre folos3, El insufla i n inimile unora vocatia misionara si i n acelasi timp face sa
apara i n Biserica Institute4 care i si asuma ca proprie misiunea evanghelizarii care apartine i
ntregii Biserici.
Intr-adevar si nt marcati cu o chemare deosebita aceia care, avi nd i nclinatie naturala si fiind
potriviti ca aptitudini si fire, si nt gata sa-si asume activitatea misionara, fie ei autohtoni, fie
straini: preoti, calugari, laici. Trimisi de autoritatea legitima, ei merg din credinta si asculta-
re la aceia care si nt departe de Cristos, pusi deoparte pentru lucrarea la care au fost alesi 6 ca
slujitori ai Evangheliei „pentru ca darul paginilor sa fie bine primit si sfintit i n Duhul Sfi nt"
(Rom. 15,16).
24 — (Spiritualitatea misionara) Lui Dumnezeu, care i l cheama, omul trebuie sa-i raspunda i n asa
fel i nci t, ncccri nd sfat de la trup si si nge7, sa se dedice i n i ntregime lucrarii Evangheliei. Dar el
nu poate da acest raspuns fara inspiratia si puterea Duhului Sfi nt. Intr-adevar, cel trimis intra i n
viata si i n misiunea Aceluia care „S-a nimicit pe Sine lui nd fire de rob" (Fii. 2,7). De aceea trebuie
sa fie gata sa rami na fidel pentru i ntreaga viata chemarii sale, sa renunte la sine si la tot ce
considera pi na
279
atunci ca este al sau si sa se faca tuturor toate8.
Vestind Evanghelia la neamuri, sa faca cunoscut, cu i ncredere, misterul lui Cristos, al carui crainic
este, astfel i nci t, i ntru El, sa aiba i ndrazneala sa vorbeasca asa cum se cuvine sa o faca 9, fara a se
rusina de scandalul Crucii. Mergi nd pe urmele i nvatatorului sau bli nd si smerit cu inima, sa
arate ca jugul Lui e dulce si povara Lui, usoara10. Printr-o viata cu adevarat evanghelica11, i ntru
multa rabdare, cu statornicie, cu bli ndete, cu dragoste nefatarnica12, sa dea marturie Domnului
sau, daca e nevoie, si pi na la varsarea si ngelui. Va cere de la Dumnezeu curaj si putere ca sa i
nteleaga ca, i n mijlocul i ncercarilor si al profundei saracii pe care le i nti mpina, se afla belsug de
bucurie13. Sa fie convins ca ascultarea este virtutea distinctiva a slujitorului lui Cristos care a
rascumparat neamul omenesc prin ascultarea Sa.
Pentru a nu nesocoti harul care se afla i n ei, vestitorii Evangheliei trebuie zilnic sa se rei nnoiasca
spiritual14. Ordinariii locului si Superiorii calugaresti sa-i reuneasca pe misionari la anumite
intervale, ca ei sa se i ntareasca i n speranta vocatiei lor si sa se rei nnoiasca i n slujirea apostolica; i
n acest scop se vor putea i nfiinta case adecvate.
25 - (Formarea spirituala si morala) Viitorul misionar trebuie sa fie pregatit pentru o lucrare ati t
de i nalta printr-o formatie spirituala si morala deosebita15. El trebuie sa fie gata sa ia initiative, sa
fie statornic i n ducerea la bun sfi rsit a activitatilor, perseverent i n dificultati, sa i ndure cu
rabdare si tarie singuratatea, oboseala, truda zadarnica. Va iesi i nain-
tea oamenilor cu minte deschisa si cu inima larga, i si va asuma bucuros i ndatoririle i ncredintate,
se va adapta cu generozitate la moravurile unor popoare straine si la situatiile schimbatoare; i n
armonie si caritate reciproca i si va oferi colaborarea fratilor sai si tuturor celor care se dedica
aceleiasi lucrari astfel i nci t, i mpreuna cu credinciosii, dupa exemplul comunitatii apostolice, sa
fie o inima si un suflet16.
Aceste dispozitii sufletesti trebuie exersate cu grija i nca din timpul formatiei; ele trebuie cultivate,
sporite si alimentate de viata spirituala. Patruns de credinta vie si de speranta nezdruncinata,
misionarul sa fie om de rugaciune; sa fie i nsufletit de duhul tariei, al dragostei si al chibzuintei 17;
sa i nvete sa fie multumit cu ce are18; sa poarte i n sine, i n spirit de jertfa, moartea lui Isus, pentru
ca viata lui Isus sa lucreze i n aceia la care este trimis19; din zel pentru suflete, sa daruiasca totul cu
draga inima si sa se daruiasca pe sine i nsusi pentru suflete20, astfel i nci t „prin i mplinirea zilnica
a datoriei, sa creasca i n iubirea fata de Dumnezeu si de aproapele"21. Astfel, supu-ni ndu-se i
mpreuna cu Cristos vointei Tatalui, Ii va continua misiunea sub autoritatea ierarhica a Bisericii si
va colabora la misterul mi ntuirii.
26 - (Formatia doctrinale st apostolica) Cei care vor fi trimisi la diferitele neamuri trebuie, ca buni
slujitori ai lui Cristos, sa fie hraniti „cu cuvintele credintei si ale i nvataturii celei bune" (l Tim. 4,6)
pe care sa le soarba i n primul ri nd din Sfinta Scriptura, aprofundi nd misterul lui Cristos, caruia
i i vor fi crainici si martori.
280
De aceea toti misionarii — preoti, frati, surori, laici — trebuie pregatiti si formati, fiecare dupa
conditia sa, ca sa fie pe masura lucrarii pe care o vor avea de i ndeplinit 22. Chiar de la i nceput
formatia lor doctrinala trebuie astfel organizata i nci t sa nu piarda din vedere universalitatea
Bisericii si diversitatea popoarelor. Acest lucru e valabil pentru toate disciplinele prin care se
pregatesc sa-si i mplineasca slujirea, precum si despre alte stiinte i n care e bine sa fie instruiti spre
a avea o cunoastere generala a popoarelor, a culturilor, a religiilor, orientata nu numai spre trecut,
ci si catre prezent. Intr-adevar, oricine se pregateste sa mearga la un alt popor trebuie sa-i
pretuiasca mult patrimoniul, limbile si obiceiurile. E indispensabil ca viitorul misionar sa i
ntreprinda studii de misio-logie, adica sa cunoasca i nvatatura si normele Bisericii privitoare la
activitatea misionara, sa stie ce cai au strabatut de-a lungul veacurilor vestitorii Evangheliei,
precum si situatia actuala a misiunilor si metodele socotite astazi mai eficiente23.
Desi aceasta formatie integrala trebuie sa fie i n totalitate i nsufletita de zel pastoral, trebuie sa se
ofere totusi si o formatie apostolica speciala si bine ori n-duita, nu numai teoretica, ci si practica24.
Ci t mai multi calugari si calugarite trebuie sa fie bine instruiti si pregatiti i n arta catehetica,
pentru a putea colabora tot mai mult la apostolat.
Chiar si aceia care se dedica numai temporar activitatii misionare trebuie sa dobi ndeasca o
formatie adecvata conditiei lor.
Aceste diverse feluri de pregatire tre-
buie sa fie completate pe teritoriile de misiune, astfel i nci t misionarii sa capete cunostinte mai
largi despre istoria, structurile sociale si obiceiurile popoarelor, sa le patrunda ordinea morala si
preceptele religioase precum si ideile pe care si le-au format, dupa traditiile lor sacre, despre
Dumnezeu, lume si om25. Sa ajunga la o cunoastere a limbilor respective i ntr-o masura care sa le
permita sa le foloseasca fluent si corect si astfel sa aiba mai usor acces la mintile si inimile
oamenilor26. Pe li nga aceasta, trebuie sa fie initiati cum se cuvine cu privire la nevoile pastorale
speciale ale respectivelor tari.
Unii vor trebui sa primeasca o pregatire mai adi nca i n Institutele misiologice sau i n alte facultati
si universitati pentru a putea i ndeplini mai eficient anumite i ndatoriri 27 si, prin stiinta lor, sa-i
poata ajuta pe ceilalti misionari i n i ndeplinirea activitatii misionare, care, mai ales i n timpurile
noastre, prezinta ati tea dificultati si posibilitati, i n plus, este foarte de dorit sa fie pusi la i ndemi
na Conferintelor Episcopale regionale un numar suficient de astfel de specialisti, a caror stiinta si
experienta sa poata fi folosita i n necesitatile functiei lor. Nu trebuie sa lipseasca nici expertii i n
utilizarea mijloacelor tehnice si de comunicare sociala, a caror importanta trebuie apreciata de
toti.
27 — (Institutele care lucreaza i n misiuni) Toate acestea, desi si nt absolut necesare pentru oricine
este trimis la neamuri, i n fapt pot fi cu greu realizate de indivizi izolati, i ntruci t i nsasi activitatea
misionara, dupa cum o arata experienta, nu poate fi i mplinita de persoane izolate,
281
vocatia comuna le-a adunat i n Institute i n care, unindu-si fortele, pot primi o formatie
adecvata si pot savi rsi aceasta lucrare i n numele Bisericii si dupa vointa autoritatii ierarhice.
De multe secole aceste Institute au purtat povara zilei si a arsitei, fie ca s-au dedicat total
activitatii misionare, fie partial. Adesea Sfintul Scaun le-a i ncredintat evanghelizarea unor
teritorii vaste, i n care ei au adunat laolalta pentru Dumnezeu un popor nou, o Biserica locala
stri nsa i n jurul Pastorilor proprii. Cu zelul si cu experienta pe care o au, i n colaborare
frateasca, i ngrijindu-se de mi ntuirea sufletelor sau i ndeplinind i ndatoriri speciale spre
binele comun, ei vor sluji Bisericile pe care
le-au i ntemeiat i n sudoarea fruntii sau chiar cu si ngele lor.
Uneori i si vor asuma anumite sarcini mai urgente pentru toata i ntinderea unei regiuni, de
pilda evanghelizarea unor grupuri sau a unor popoare care, din anumite motive, nu au
primit, poate, mesajul evanghelic sau i-au opus pi na acum rezistenta 28.
La nevoie, ei trebuie sa fie gata sa-i formeze si sa-i ajute cu experienta lor pe aceia care se
dedica numai temporar activitatii misionare.
Din aceste motive, si pentru ca exista i nca multe neamuri ce trebuie aduse la Cristos, aceste
Institute rami n absolut necesare.
Capitolul V
ORGANIZAREA ACTIVITATII MISIONARE
28 - Avi nd daruri diferite1, crestinii trebuie sa colaboreze la evanghelizare fiecare dupa
posibilitatile, mijloacele, caris-ma si slujirea pe care le are2; prin urmare toti, cei care
seamana si cei care secera, cei care sadesc si cei care uda, trebuie sa fie una 4 pentru ca „aspiri
nd i mpreuna i n mod liber si organizat spre acelasi scop", sa-si foloseasca unitar puterile spre
zidirea Bisericii.
De aceea, lucrarea vestitorilor Evanghelici si ajutorul dat de ceilalti crestini trebuie sa fie
conduse si coordonate astfel i n cit „toate sa se faca i n buna ri nduia-la" (l Cor. 14,40), i n
toate domeniile activitatii si colaborarii misionare.
29 — (Organizarea generala) Deoarece vestirea Evangheliei pe tot pa-mi iitul este i n primul ri
nd grija Colegiului episcopal6, Sinodul Episcopilor, „Consiliu permanent al Episcopilor
pentru i ntreaga Biserica"7 —, trebuie, printre problemele de importanta generala8, sa
urmareasca cu deosebita solicitudine activitatea misionara, care este i ndatorirea cea mai i
nalta si mai sacra .1 Bisericii9.
Pentru toate Misiunile si pentru i ntreaga activitate misionara trebuie sa existe o singura
Congregatie competenta, si anume aceea „Pentru Raspi ndirc.i Credintei", de care trebuie sa
fie dirijate si coordonate pe tot pami ntul ati t activi-
282
tatea cit si colaborarea misionara, rami -ni nd i nsa neatins dreptul Bisericilor Orientale10.
Desi Duhul Sfi nt trezeste i n diferite feluri spiritul misionar i n Biserica lui Dumnezeu si nu
arareori o ia i naintea actiunii celor care trebuie sa conduca viata Bisericii, totusi si aceasta
Congregatie, i n ce o priveste, trebuie sa promoveze vocatia si spiritualitatea misionara, zelul si
rugaciunea pentru misiuni si sa furnizeze asupra lor informatii autentice si cuprinzatoare. Ea este
aceea care trebuie sa furnizeze si sa repartizeze misionarii i n functie de necesitatile mai urgente
ale diferitelor regiuni. Ea trebuie sa elaboreze un plan bine gi ndit de actiune ; de la ea trebuie sa
vina norme directoare si principii adecvate pentru evanghelizare ; ea trebuie sa dea impulsuri. Ea
trebuie sa lanseze si sa coordoneze o colectare eficienta de resurse care sa fie distribuite i n functie
de necesitate sau de utilitate, precum si i n functie de i ntinderea teritoriului, de numarul
credinciosilor si necredinciosilor, al operelor si al Institutelor, al misionarilor si al altor slujitori ai
Bisericii.
i mpreuna cu Secretariatul pentru unitatea crestinilor, trebuie sa caute caile si mijloacele de a
stabili si organiza colaborarea frateasca cu initiativele misionare ale altor comunitati crestine si
buna i ntelegere cu acestea, pentru a elimina pe ci t posibil scandalul dezbinarii.
De asemenea e necesar ca aceasta Congregatie sa fie ati t un instrument de administrare ci t si un
organ de conducere dinamica, folosind metode stiintifice si mijloace pe masura conditiilor con-
temporane, adica tini nd seama mereu de
cercetarea teologica, metodologica si pastorala misionara de astazi.
De aceea, la conducerea acestei Congregatii trebuie sa aiba o participare activa, cu vot deliberativ,
reprezentanti alesi ai tuturor celor care colaboreaza la activitatea misionara: episcopi din lumea i
ntreaga, dupa consultarea Conferintelor Episcopale, precum si conducatori ai Institutelor si
Operelor Pontificale, dupa modalitati si criterii ce vor fi stabilite de Pontiful roman. Toti acesti
reprezentanti, care vor fi convocati periodic, vor realiza, sub autoritatea Suveranului Pontif,
organizarea suprema a i ntregii activitati misionare.
Aceasta Congregatie va avea la dispozitie o comisie permanenta de experti consultori de i nalta
competenta stiintifica si practica, experti care sa se ocupe, i ntre altele, sa stri nga informatii folosi-
toare despre situatia locala a diferitelor regiuni si despre mentalitatea diverselor grupuri de
oameni, precum si despre metodele de evanghelizare ce trebuie folosite, si sa propuna concluzii i
ntemeiate stiintific pentru activitatea si colaborarea misionara.
Institutele de calugarite, operele regionale pentru misiuni precum si organizatiile de laici, mai ales
cele internationale, trebuie sa fie reprezentate i n mod corespunzator.
30 — (Organizarea locala i n misiuni) Pentru a realiza i ntr-adevar scopul activitatii misionare, toti
cei care lucreaza i n misiuni trebuie sa fie „o inima si un suflet" (Fapte 4,32).
E i ndatorirea Episcopului, conducator si centru de unitate i n apostolatul diecezan, sa promoveze
activitatea misi-
283
onara, sa o conduca si sa o coordoneze, i nsa i n asa fel i nci t sa fie pastrata si i ncurajata initiativa
spontana a acelora care participa la ea. Toti misionarii, chiar si calugarii exempti, se afla sub
puterea lui i n diferitele opere care privesc exercitarea apostolatului sacru11. Pentru o mai buna
coordonare, Episcopul sa constituie, pe ci t posibil, un Consiliu pastoral din care sa faca parte
delegati alesi -clerici, calugari si laici. Sa aiba grija si ca activitatea apostolica sa nu se limiteze
numai la convertiti, ci o parte corespunzatoare din lucratori si mijloace sa fie destinata
evanghelizarii necrestinilor.
31 - (Coordonarea regionala) Conferintele Episcopale trebuie sa dezbata i n comun problemele mai
grave si mai urgente, fara a neglija totusi diferentele locale12. Pentru a nu se risipi numarul si asa
insuficient de persoane si de mijloace si pentru a nu se i nmulti initiativele fara necesitate, se
recomanda sa se i ntemeieze i n comun opere care sa aiba i n vedere binele tuturor, de pilda
seminarii, scoli superioare si tehnice, centre pastorale, catehetice, liturgice, precum si centre
pentru mijloace de comunicare sociala.
O astfel de colaborare poate fi organizata, daca e oportun, si i ntre diferite Conferinte Episcopale.
32 - (Organizarea activitatii Institutelor) E de asemenea util sa fie coordonate activitatile desfasurate
de Institute sau de Asociatiile bisericesti. Toate acestea, de orice fel ar fi, trebuie sa fie i n armonie
cu Ordinariul locului i n tot ce priveste activitatea misionara, i n acest scop va fi foarte utila
stabilirea unor conventii spe-
ciale care sa reglementeze relatiile i ntre Ordinariul locului si Superiorul Institutului.
Ci nd unui Institut i i este i ncredintat un anumit teritoriu, Superiorul bisericesc si Institutul
trebuie sa aiba preocuparea permanenta de a ori ndui toate cu scopul ca noua comunitate crestina
sa creasca, devenind Biserica locala care, la momentul potrivit, sa fie condusa de un Pastor propriu
cu clerul sau.
i nceti nd mandatul asupra unui anumit teritoriu, se creeaza o situatie noua. Atunci Conferintele
Episcopale si Institutele trebuie sa stabileasca de comun .icord norme i ,ire s .i reiilemeimve relati-
ile dintre Ordinariii locului, pe de o parte, si Institute, pe de alta parte 13. Este i nsa de competenta
Sfmtului Scaun sa stabileasca principiile generale dupa care sa se i ncheie conventiile regionale sau
chiar particulare.
Desi Institutele trebuie sa fie gata sa continue lucrarea i nceputa colabori nd i n slujirea preoteasca
dedicata grijii pentru mi ntuirea sufletelor, totusi, dezvolti n-du-se clerul local, sa se aiba grija ca
Institutele, i n masura i n care e compatibil cu scopul lor. sa rami nn fidele diecezei asumi ndu-si cu
generozitate, i n cadrul ei. activitati speciale sau o anumita regiune.
33 - (Coordonarea dintre Institute) Institutele care participa la activitatea misionara pe acelasi
teritoriu trebuie sa gaseasca modalitatile si caile de a-si coordona munca. Pentru aceasta si nt de
cel mai mare folos Conferintele calugarilor si Uniunile de calugarite, din care trebuie sa faca parte
toate Institutele din aceeasi tara sau regiune. Aceste Confe-
284
rinte trebuie sa caute ce se poate face prin eforturi comune si sa se afle i n stri n-sa legatura cu
Conferintele Episcopale. E bine ca toate acestea sa fie extinse, i n mod similar, la colaborarea
dintre Institutele misionare i n tarile din care provin, astfel i nci t problemele si initiativele comune
sa poata fi rezolvate mai usor si cu cheltuieli mai mici: de pilda formatia doctrinala a viitorilor
misionari, cursuri pentru misionari, relatiile cu autoritatile publice sau cu organismele
internationale si supranationale.
34 - (Coordonare intre Institutele stiintifice)
Deoarece i ndeplinirea corecta si organizata a activitatii misionare cere ca lucratorii Evangheliei sa
fie pregatiti i n mod stiintific pentru sarcinile lor, mai ales i n vederea dialogului cu religiile si
culturile necrestine, si sa fie ajutati eficient i n executarea muncii lor, este de dorit sa existe o
colaborare frateasca si generoasa, i n favoarea misiunilor, i ntre toate Institutele stiintifice care se
ocupa de misiologie sau de alte discipline si domenii de activitate utile misiunilor, cum ar fi
etnologia, lingvistica, istoria si stiinta religiilor, sociologia, pastorala si altele de acest fel.
Capitolul VI
DESPRE COLABORARE
35 - Biserica i ntreaga fiind misionara si opera evanghelizarii fiind o i ndatorire fundamentala a
Poporului lui Dumnezeu, Conciliul i i invita pe toti la o profunda rei nnoire launtrica pentru
ca, avi nd o constiinta vie a propriei responsabilitati i n raspi ndirea Evangheliei, sa-si asume
partea ce le revine i n cadrul operei misionare printre pagi ni.
36 — (i ndatorirea misionara a i ntregului Popor al lui Dumnezeu)
Ca madulare ale lui Cristos cel viu, i ncorporati i n El si facuti asemenea Lui prin Botez precum si
prin Mir si Euharistie, toti credinciosii si nt datori sa colaboreze la cresterea si dezvoltarea Trupu-
lui Sau pentru a-l duce ci t mai curiiid la plinatate1.
De aceea toti fiii Bisericii trebuie sa aiba constiinta vie a responsabilitatii lor fata de lume, sa
cultive i n ei i nsisi un spirit cu adevarat catolic si sa-si angajeze puterile i n opera evanghelizarii.
Sa stie, i nsa, cu totii ca prima si cea mai i nsemnata datorie a lor pentru raspi ndirea credintei este
trairea profunda a vietii crestine, i ntr-adevar, ri vna lor i n slujirea lui Dumnezeu si iubirea lor
fata de aproapele vor aduce un nou suflu spiritual i ntregii Biserici, care va aparea ca un steag i
naltat pentru popoare2, „lumina a lumii" (Mt. 5,14) si „sare a pami ntu-lui" (Mt. 5,13). Aceasta
marturie de via-
285
ta va fi mai eficace daca va fi oferita i mpreuna cu alte grupari crestine, dupa normele Decretului
despre Ecume-nism3.
Din acest spirit rei nnoit se vor i nalta spontan spre Dumnezeu rugaciuni si tap te de pocainta ca El
sa dea rodnicie, cu harul Sau, muncii misionarilor; se vor naste vocatii misionare si vor veni din
belsug resursele de care misiunile au nevoie.
Pentru ca toti crestinii si fiecare i n parte sa cunoasca i n mod corespunzator situatia actuala a
Bisericii i n lume si sa auda glasul multimilor care striga „Aju-ta-ne !"4, trebuie sa li se ofere
informatii cu caracter misionar, folosindu-se si mijloacele moderne de comunicare sociala, astfel i
nci t, devenind constienti ca activitatea misionara i i priveste direct, sa-si deschida inima fata de
nevoile ati t de nemasurate si de profunde ale oamenilor si sa le poata veni i n ajuror.
Este necesara de asemenea o coordonare a acestor informatii si o cooperare cu organismele
nationale si internationale.
37 — (i ndatorirea misionara a comunitatilor crestine) Deoarece Poporul lui Dumnezeu traieste i n
comunitati mai ales diecezane si parohiale, si, i ntr-un fel, i n acestea se arata ca atare, si aceste
comunitati si nt datoare sa dea marturie pentru Cristos i n fata neamurilor.
Harul rei nnoirii nu poate creste i n comunitati deci t daca fiecare dintre ele i si largeste spatiul
iubirii sale pi na la marginile pami ntului si daca are pentru cei de departe o grija la fel de mare ca
pentru propriii sai membri.
i n acest fel i ntreaga comunitate se roaga, coopereaza si exercita o activitate printre pagi ni prin
fiii sai pe care Dumnezeu i i alege pentru aceasta i ndatorire i nalta.
Cu conditia sa nu se neglijeze opera misionara universala, va fi deosebit de utila pastrarea legaturii
cu misionarii originari din respectiva comunitate sau cu o parohie sau cu o dieceza de misiune, ca
sa devina vizibila comuniunea dintre comunitati si sa fie spre edificare reciproca.
38 - (i ndatorirea misionara a episcopilor) Toti episcopii, ca membri ai Corpului Episcopal, care este
urmasul Colegiului Apostolilor, nu au fost consacrati numai pentru, o dieceza, ci pentru mi ntuirea
i ntregii lumi. Porunca lui Cristos de a vesti Evanghelia la toata faptura5 li se adreseaza i n primul
ri nd si nemijlocit lor, i mpreuna cu Petru si sub conducerea lui Petru. De aici se naste acea comu-
niune si cooperare dintre Biserici care este astazi ati t de necesara pentru continuarea operei de
evanghelizare, i n puterea acestei comuniuni, fiecare Biserica poarta grija tuturor celorlalte, ele i si
dezvaluie reciproc nevoile si i si i mpartasesc bunurile, de vreme ce cresterea Trupului lui Cristos
este i ndatorirea i ntregului Colegiu episcopal6.
Initiind, promovi nd si conduci nd activitatea misionara i n dieceza sa cu care constituie o unitate,
Episcopul face prezente si, i ntr-un fel, vizibile spiritul si ri vna misionara a Poporului lui Dumne-
zeu, astfel i nci t i ntreaga dieceza devine misionara.
Este i ndatorirea Episcopului sa trezeasca i n poporul sau, mai ales printre
286
cei bolnavi si apasati de greutati, suflete care sa ofere lui Dumnezeu, cu toata generozitatea,
rugaciuni si fapte de pocainta pentru evanghelizarea lumii; sa i ncurajeze cu bucurie vocatiile
tinerilor si ale clericilor pentru Institutele misionare si sa-i fie recunoscator lui Dumnezeu daca i i
alege pe unii pentru a-i introduce i n activitatea misionara a Bisericii; sa i ndemne si sa ajute
Congregatiile diecezane ca sa-si asume rolul ce le revine i n misiuni; sa promoveze la credinciosi
operele Institutelor misionare si mai ales operele pontificale misionare, i ntr-adevar, acestor opere
trebuie sa li se atribuie de drept primul loc, i ntruci t ele constituie mijloace ati t de a-i patrunde pe
catolici, i nca din copilarie, de un spirit i ntr-adevar universal si misionar, ci t si pentru a suscita i n
mod eficient stri n-gerea de ajutoare spre binele tuturor misiunilor si dupa necesitatile fiecareia 7.
Deoarece creste din zi i n zi nevoia de lucratori i n via Domnului, iar preotii diecezani doresc sa
aiba si ei un rol tot mai mare i n evanghelizarea lumii, Sfi n-tul Conciliu doreste ca Episcopii, pri-
vind la lipsa foarte grava de preoti, lipsa ce i mpiedica evanghelizarea multor regiuni, sa trimita i n
diecezele lipsite de cler pe unii din cei mai buni preoti ai lor ca sa se consacre activitatii misionare,
dupa o pregatire adecvata; acolo acesti preoti vor exercita i n spirit de slujire, cel putin pentru Un
timp, activitate misionara8.
Pentru ca activitatea misionara a Epis-copilor sa se poata exercita mai eficient spre binele i ntregii
Biserici, e de dorit ca reglementarea tuturor problemelor referitoare la cooperarea organizata i
ntr-o anumita regiune sa fie asigurata de Conferintele Episcopale respective.
i n Conferintele lor, Episcopii sa discute despre preotii din clerul diecezan care urmeaza sa se
consacre evanghelizarii neamurilor; despre stabilirea contributiei financiare pe care fiecare
dieceza, proportional cu veniturile sale, trebuie sa o dea anual pentru activitatea misionara9;
despre conducerea si organizarea modalitatilor si mijloacelor de ajutorare directa a misiunilor;
despre sprijinirea si, la nevoie, despre i ntemeierea institutelor misionare si seminariilor clerului
diecezan destinat misiunilor; despre stri nge-rea legaturilor dintre astfel de Institute si dieceze.
De asemenea tine de Conferintele Episcopale constituirea si promovarea unor opere care sa
permita primirea frateasca si sustinerea, printr-o pastoratie corespunzatoare, a acelora care
emigreaza din teritoriile de misiuni din motive de lucru sau de studii, i ntr-adevar, prin acestia,
popoarele i ndepartate devin, i ntr-un fel, apropiate, iar comunitatilor care si nt crestine din
vechime li se ofera o foarte buna ocazie de a dialoga cu neamuri care nu au auzit i nca Evanghelia
si de a le arata, i n slujirea de dragoste si de ajutor, chipul adevarat al lui Cris-
10
tos
39 - (i ndatorirea misionara a preotilor) Preotii II reprezinta pe Cristos si si nt colaboratorii
episcopilor i n i ntreita functie sacra care se refera, din natura sa, la misiunea Bisericii 11. Asadar ei
trebuie sa fie profund convinsi ca viata lor a fost consacrata si i n slujba misiunilor. Deoarece prin
slujirea lor — ce consta i n primul ri nd i n Euharistie, care desavi rseste Biserica — ei si nt i n
comuniune cu Cristos Capul si i i aduc pe ceilalti la aceasta
287
comuniune, ei nu pot sa nu simta ci t mai lipseste i nca pi na la plinatatea Trupului Sau si ci t mai
este de facut ca acesta sa creasca din zi i n zi. Asadar ei i si vor ori ndui pastoratia i n asa fel i nci t
sa fie utila raspi ndirii Evangheliei la necrestini.
In activitatea lor pastorala, preotii vor trezi si vor i ntretine la credinciosi zelul pentru
evanghelizarea lumii instruin-du-i, prin cateheza si predica, asupra i ndatoririi Bisericii de a-L
vesti pe Cristos neamurilor; convingi nd familiile crestine de necesitatea si cinstea de a cultiva
vocatiile misionare printre fiii si "icele lor; i ncuraji nd fervoarea misiona-. printre tinerii din scoli
si din .isociatii-l catolice, asa i nci t dintre ei sa iasa vii-t< i crainici ai Evangheliei. Sa-i i nvete pe
redinciosi sa se roage pentru misi-un sa nu se rusineze sa ceara pomana p ntru ele, faci ndu-se
cersetori pentru Cristos si pentru mi ntuirea sufletelor12.
Profesorii din seminarii si universitati sa expuna tinerilor adevarata situatie a lumii si a Bisericii
asa i nci t sa le devina clara necesitatea unei evanghelizari mai intense a necrestinilor si sa le
hraneasca zelul, i n predarea disciplinelor dogmatice, biblice, morale si istorice sa puna i n lumina
aspectele misionare pe care acestea le contin, pentru a le forma astfel viitorilor preoti o constiinta
misionara.
40 - (i ndatorirea misionara a Institutelor calugaresti si seculare) Institutele calugaresti
contemplative si active au avut pi na acum si au un rol foarte i nsemnat i n evanghelizarea lumii.
Sfi ntul Conciliu le recunoaste cu bucurie meritele si multumeste lui Dumnezeu pentru ati tea
osteneli i ndurate spre
slava lui Dumnezeu si slujirea sufletelor si le i ndeamna sa staruie neobosit i n lucrarea i nceputa,
constiente ca virtutea iubirii pe care, prin i nsasi vocatia lor, trebuie sa o cultive i n mod mai desavi
r-sit, le i ndeamna si le obliga la un spirit si la o munca i ntr-adevar catolice 13.
Institutele de viata contemplativa, prin rugaciunile si faptele lor de pocainta, prin i ncercarile prin
care trec, au o foarte mare importanta i n convertirea sufletelor, pentru ca Dumnezeu este Acela
care, atunci ci nd este rugat, trimite lucratori i n secerisul Sau14, deschide mintile necrestinilor spre
ascultarea Evangheliei15 si face sa rodeasca i n inimile lor Cuvi ntul mi ntuirii16. Mai mult, aceste
Institute si nt rugate sa i ntemeieze case i n teritoriile de misiuni, dupa cum multe dintre ele au si
facut-o, pentru ca, traind acolo i ntr-un mod adaptat traditiilor autentic religioase ale popoarelor,
sa dea o marturie luminoasa i n fata necrestinilor despre maretia si iubirea lui Dumnezeu precum
si despre unirea i n Cristos.
Institutele active, fie ca urmaresc un scop strict misionar sau nu, sa se i ntrebe sincer i n fata lui
Dumnezeu daca nu-si pot extinde activitatea pentru raspi ndi-rea i mparatiei lui Dumnezeu printre
neamuri; daca nu pot lasa pe seama altora unele activitati pentru a-si putea cheltui fortele pentru
misiuni; daca nu ar putea i ntreprinde o activitate i n misiuni, adapti ndu-si, la nevoie,
Constitutiunile, dar avi nd grija sa pastreze spiritul Fondatorului; daca membrii lor iau parte
dupa puteri la activitatea misionara; daca felul lor de viata constituie o marturie a Evangheliei,
adecvata realmente firii si situatiei poporului respectiv.
288
i n sfi rsit, deoarece sub inspiratia Duhului Sfi nt cresc si se dezvolta tot mai mult i n Biserica
Institutele seculare, activitatea lor, sub autoritatea Episcopului, poate fi rodnica i n multe feluri i n
misiuni ca semn al daruirii totale pentru evanghelizarea lumii.
41 — (i ndatorirea misionara a laicilor) Laicii coopereaza la opera evangheliza-toare a Bisericii si
participa ca martori si totodata ca instrumente vii la misiunea ei mi ntuitoare 17 mai ales daca, fiind
chemati de Dumnezeu, si nt cooptati de Episcopi la aceasta lucrare.
i n teritoriile deja crestine, laicii colaboreaza la opera evanghelizatoare dez-volti nd i n ei si i n altii
cunoasterea si iubirea fata de misiuni, trezind vocatii i n propria familie, i n asociatiile catolice si i
n scoli, oferind ajutoare de orice fel, pentru ca darul credintei pe care ei l-au primit i n mod gratuit
sa poata fi daruit si altora.
i n teritoriile de misiuni, laicii, fie straini, fie autohtoni, trebuie sa predea i n scoli, sa preia
administrarea unor treburi pami ntesti, sa colaboreze la activitatea parohiala si diecezana, sa
initieze si sa promoveze diferite forme de apostolat laic, asa i nci t credinciosii Bisericilor tinere sa-
si poata asuma ci t mai curi nd rolul ce le revine i n viata Bisericii. 18
i n sfi rsit, laicii trebuie sa-si ofere cu
drag colaborarea i n domeniul economi-co-social popoarelor i n curs de dezvoltare; aceasta
colaborare este cu ati t mai laudabila cu ci t vizeaza mai direct fondarea unor institutii legate de
structurile fundamentale ale vietii sociale sau care si nt destinate formarii acelora care au
raspunderea treburilor publice.
Merita o apreciere deosebita laicii care, i n universitati sau institute stiintifice, promoveaza prin
cercetarile lor istorice sau stiintifico-religioase cunoasterea popoarelor si a religiilor, ajuti ndu-i pe
vestitorii Evangheliei si pregatind dialogul cu necrestinii.
Laicii trebuie sa colaboreze frateste cu ceilalti crestini, cu necrestinii si mai ales cu membrii
asociatiilor internationale, avi nd mereu scopul ca „zidirea cetatii pami ntesti sa se i ntemeieze pe
Domnul si spre El sa se i ndrepte"19.
Pentru a realiza toate aceste obiective, laicii au nevoie de o indispensabila pregatire tehnica si
spirituala pe care trebuie sa o primeasca i n institute specializate, pentru ca viata lor sa fie, printre
necrestini, o marturie adusa lui Cristos, dupa Cuvi ntul Apostolului: „Nu fiti piatra de poticnire
nici iudeilor nici paginilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, dupa cum si eu i ntru toate ma straduiesc sa
plac tuturor, necauti nd folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mi ntuiasca" (i Cor. 10,32-33).
i ncheiere
42 - Parintii Conciliului, i mpreuna cu Pontiful roman, simtind adi nc i ndatorirea de a raspi ndi
pretutindeni i mparatia
lui Dumnezeu, saluta cu toata iubirea pe toti vestitorii Evangheliei, si mai ales pe aceia care sufera
prigoana pentru nume-
r
le lui Cristos, asociindu-se la suferintele lor20.
Si ci si nt i nflacarati de aceeasi iubire de care era aprins Cristos pentru oameni. Constienti i
nsa ca Dumnezeu este Acela care face ca i mparatia Lui sa vina pe pami nt, ei i nalta
rugaciuni i mpreuna cu toti credinciosii pentru ca, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Regina
Apostolilor, neamurile sa fie aduse ci t mai curi nd la cunoasterea adevarului 21 si gloria lui
Dumnezeu care straluceste pe fata lui Cristos Isus sa i nceapa sa lumineze tuturor prin Duhul
Sfi nt22.
289
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare (n parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu
puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n
Duhul Sfi nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele kotari te astfel i n Conciliu sa fie
promulgate spre slava lui Dumnezeu. Roma, Sfi ntul Petru, 7 decembrie 1965
Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza semnaturile Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE SI CAPITOLUL I
1
Lumeti Gentium, n. 48
2
Cf. Mc. 16,15.
•'Sf. Augustin, ISO Enarr. in Ps. 44,23: PL 36,508; CChr. 38.
4
Cf. Mt. 5,13-14. i 5Cf. Eccli. 36,19.
6
Cf. Lumcn Gentium, n. 2.
7
Cf. Io. 11,52.
"Cf. Sf. Ireneu, Aav. Haer. III, 18,1: „Cuvi ntul care era la Dumnezeu, prin care to.uc s-au facut si care a
fost i ntotdeauna ••• prezent i n neamul omenesc...": PG 7,932; id. IV, 6,7: „Fiul, care de la i nceput a fost
cu Tatal i n Creatie, i l descopera pe Tatal tuturor acelora carora voieste Tatal, ci nd si i n ce fel voieste
Tatal": ibid. 990; cf. IV, 20, 6 si 7: ibid. 1037; Demonstratia 34: Patr. Or. XII, 773; S. Ch. 62, Paris 1958, p.
87; Clcmens Alex., Protrcpt. 112,1: GCS Cle-im-ns l, 79; Strain. VI. 6.44.1: GCS Clcmens II, 453; 13,106,3
si 4: ibid. 485. Pentru aceeasi i nvatatura cf. Pius XII, Mesaj radiofonic 31 dec. 1952; Lumcn Gentium, •n.
16.
"Cf. Col. 1,13; Fapte 10,38. 10 Cf. 2 Cor. 5,19.
11
Cf. Evr. 1,2; Io. 1,3 si 10; l Cor. 8,6; Col.
1,16.
12
Cf. Efes. 1,10. I3Cf. 2 Cor. 8,9.
14
Cf. Mc. 10,45.
15
Cf. Sf. Atanasie, Ep. ad Epictetum, 7: PG 26,1060; Sf. Ciril din Ierusalim, Catech. 4,9: PG 33,465;
Marius Victorinus, Adv. Arium, 3,3: PL 8,1101; Sf. Vasile, Epist. 261,2: PG 32,969; Sf. Grigore Naz.,
Epist. 101: PG 37,181; Sf. Grig. Nyss., Antirrheti-cus, Adv. Apollin., 17: PG 45, 1156; Sf. Ambroziu, Epist.
48,5: PL 16,1153; Sf. Augustin, In Ioan. Ev. tr. XXIII, 6: PL 35,1585; CChr. 36,236; pe li nga aceasta,
demonstreaza astfel ca Duhul Sfi nt nu ne-a rascumparat deoarece El nu s-a i ntrupat: De Agone Christ.
22,24: PL 40,302; Sf. Ciril din Alex., Adv. Nestor. I, l: PG 76,20; Sf. Fulgentiu, Epist. 17,3,5: PL 65,454;
Ad Trasimundum, III, 21: PL 65,284: despre tristete si teama.
16
Cf. Evr. 4,15; 9,28. 17Cf. Fapte 1,8. 18Cf."Lc. 24,47.
"Duhul este acela care^ grait prin proroci: Sytnb. Constantinopol.: Denz. 150 (86); Sf.
290
Leon cel Mare, Sermo 76: PL 54,405-406: „Ci nd, i n ziua Rusaliilor, Duhul Sfi nt i-a umplut pe ucenicii
Domnului, acela nu a fost i nceputul unui dar, ci o sporire mai i mbelsugata a lui: caci si patriarhii si pro-
rocii si preotii si toti sfintii care au trait i n vechime au fost hraniti cu acelasi Duh sfintilor... desi masura
darurilor nu a fost aceeasi". De asemenea, Sermo 77, I: PL 54,412; Leon XIII, enc. Divinum illud, 9 mai
1897: ASS 29 (1897) pp. 650-651. De asemenea Sf. Ioan Chrysost., desi insista asupra noutatii trimiterii
Duhului Sfi nt i n ziua de Rusalii: In Eph. c. 4, Horn. 10,1: PG 62,75.
20
Cf. Io. 14,16.
21
Sfintii Parinti vorbesc adesea despre Babei si Rusalii: Origenes, In Genesim, c. l: PG 12,112; Sf. Grig.
Naz., Oratia 41,16: PG 36,449; Sf. Ioan Chrysost., Horn. 2 in Pen-tec., 2: PG 50,467; In Act. Apost.: PG
60,44; Sf. Augustin, Enn. in Ps. 54,11: PL 36,636; CChr. 39,664 s.; Sermo 271: PL 38, 1245; Sf. Ciril
Alex., Glaphyra in Genesim II: PG 69,79; Sf. Grigore cel Mare, Horn. in Evang., Lib. II, Horn. 30,4: PL
76,1222; Sf. Beda, In Hexaem., lib. III: PL 91,125. A se vedea si icoana din atrium-ul Basilicii Sf. Marcu
din Venetia.
Biserica vorbeste toate limbile si astfel i i uneste pe toti oamenii i n catolicitatea credintei: Sf. Augustin,
Sermones266, 267, 268, 269: PL 38,1225-11237; Sermo 175,3: PL 38,946; Sf. Ioan Chrysost., In Ep. I ad
Cor., Horn. 35: PG 61, 296; Sf. Ciril Alex. Fragm. in Act.: PG 74,758; Sf. Fulgentiu, Sermo 8,2-3; PL
65,743-744.
22
Cf. Le. 3,22; 4,1; Fapte 10,38.
23
Cf. Io. cap. 14-17; Paul VI, Discurs la Conciliu, 14 sept. 1964: AAS 56 (1964) p. 807.
24
Cf. Lumen Gentium, n. 4.
25
Sf. Augustin, Sermo 267,4: PL 38,1231: „Ceea ce face sufletul i n toate madularele unui trup, face
Duhul Sfi nt i n Biserica i ntreaga". Cf. Lumen Gentium, 7 (cu nota 8).
26
Cf. Fapte 10,44-47; 11,15; 15,8.
27
Cf. Fapte 4,8; 5,32; 8,26. 29. 39; 9,31; 10;
11,24-28; 13,2. 4. 9; 16,6-7; 20, 22-23;
21,11 etc.
28
Cf. si Mt. 10,l-42.
29
Cf. Mt. 28,18.
30
Cf. Fapte 1,4-8. 31Cf. Io. 20,21. 32 Cf. Col. 1,24.
33
Tertullian, Apologeticum, 50,13: PL 1,543; CChr. 1,171.
34
Deja Sf. Toma d'Aquino vorbeste despre i ndatorirea apostolica de a implanta Biserica: cf. Sent. Lib. I,
dist. 16, q. l, a. 2 ad 2 et ad 4; a. 3 sol.; Summa Theol. I, q. 43, a.: ad 6; I-II, q. 106, a. 4 ad 4. Cf. Benedict
XV, enc. Maximum illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919) pp. 445 si 453; Pius XI, enc. Rerum Ecclesiae, 20
febr. 1926: AAS 18 (1926) p. 74; Pius XII, 30 apr. 1939, catre Directorii Operelor Pontificale Misionare.
Id., 24 iun. 1944, catre Dir. Op. Pont. Mis.: AAS 36 (1944) p. 210; din nou i n AAS 42 (1950) p. 727 si 43
(1951) p. 508; Id., 29 iun. 1948 catre clerul indigen: AAS 40 (1948), p. 374; Id. enc. -Evangelii Praeco-nes,
2 iun. 1951: AAS 43 (1951) p. 507; Id., enc. Fidei Donum, 15 ian. 1957: AAS 49 (1957) p. 236; Ioan XXIII,
enc. Princeps Pastorum, 28 nov. 1959: AAS 51 (1959) p. 835; Paul VI, Horn., 18 oct. 1964: AAS 55 (1964)
p. 911.
Ati t Supremii Pontifi ci t si Sfintii Parinti si teologii scolastici vorbesc adesea despre raspi ndirea
Bisericii (dilatatio Ecclesiae): Sf. Toma d'Aquino, Comm. in Matth. 16,28; Benedict XV, enc. Maximum
illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919) p. 442; Pius XI, enc. Rerum Ecclesiae, 28 febr. 1926: AAS 18 (1926) p.
65.
35
Cf. l Pi. 1,23
36
Cf. Fapte 2,42.
37
i n aceasta notiune de activitate misionara e limpede ca si nt incluse de fapt si acele parti din America
Latina i n care nu exista nici ierarhie proprie, nici o maturitate a vietii crestine si nici o suficienta
propova-duire a Evangheliei. Nu este de resortul Conciliului sa hotarasca daca aceste teritorii trebuie
recunoscute sau nu de Sfi ntul Scaun ca teritorii de misiune. De aceea, referitor la relatia i ntre notiunea
de activitate misionara si teritorii determinate, se spune pe drept cuvi nt ca aceasta activitate este „de
obicei" exercitata i n anumite teri-

l
torii recunoscute ca atare de Sfihtul Scaun. 38 Unitatis redintegratio, n. 1. 39Cf. Mc. 16,16; Io. 3,5.
40
Cf. Lumen Gentium, n. 14.
41
Cf. Evr. 11,6.
42
Cf. l Cor. 9,16. "Cf.Efes. 4,11-16.
44
Cf. Io. 7,18; 8,30 si 44; 8,50; 17,1.
45
Privitor la aceasta idee sintetica, vezi i nvatatura Sf. Ireneu despre „Refacere" (Reca-pitulatio). Cf. si
Hippolytus, De Antichristo, 3: „Voindu-i pe toti oamenii si dorind sa i i mi ntuiasca pe toti, vri nd sa i i
faca pe toti fii ai lui Dumnezeu si chemi ndu-i pe toti sfintii i ntr-un singur om desavi rsit..." (PG 10, 732;
GCS Hippolyt. I, 2 p. 6; Benedicti-ones lacob, 7: T. U., 38-l p. 18, lin. 4 ss.; Origenes, In Ioann. Tom. I, n.
16: „Atunci la aceia care au ajuns la Dumnezeu, calauziti de Cuvi ntul care este la Dumnezeu,
cunoasterea lui Dumnezeu va fi un act unic; asa i nci t, formati i n cunoasterea Tatalui asa cum numai
Fiul i l cunoaste pe Tatal, toti sa fie i ntr-adevar fii": PG 14,49; GCS Origen. IV, 20); Sf. Augustin, De
Sermone Domini in monte, I, 41: „Sa iubim ceea ce poate ajunge cu noi i n acea i mparatie unde nimeni
nu spune: Tatal meu, ci toti i i spun unicului Dumnezeu: Tatal nostru": PL 34,1250; Sf. Ciril Alex., In
Ioann. I: „Caci noi si ntem toti i n Cristos, iar persoana comuna a omenirii primeste din nou viata i n El.
De aceea El a fost numit Adam cel de pe urma... a locuit i ntre noi, Acela care din fire este Fiu si
Dumnezeu; de aceea strigam i n Duhul Lui: Abba, Parinte! Caci Cuvi ntul locuieste i n toti i ntr-un
singur templu, i n templul pe care Si I-a asumat pentru noi si de la noi, ca, purti nd i n Sine pe toti, sa-i i
mpace cu Tatal pe toti oamenii i ntr-un singur trup, asa cum spune Pavel": PG 73, 161-164.
46
Benedict XV, Maximum illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919), p. 445: „Caci dupa cum Biserica lui
Dumnezeu este catolica si nu este straina de nici un popor sau natiune..."; cf. Ioan XXIII, Mater et
Magistra: „Din drept divin Biserica apartine tuturor popoarelor... injecti ndu-si puterea sa i n venele
unui popor, ea nu este si nu se considera o institutie oarecare, impusa din
291
afara acelui popor... De aceea ei (i. e. aceia care si nt renascuti i n Cristos) confirma si desavi rsesc tot ce
li se pare bun si drept", 25 mai 1961: AAS 53 (1961) p. 444.
47
CC. Io. 3,18.
48
Cf. Sf. Ireneu, Adv. Haer. III, 15, n. 3: PG 7,919: „Ei au fost propovaduitorii adevarului si apostolii
libertatii".
49
Breviarul roman, Ant. „O" la vecernia zilei de 23 decembrie.
50
Cf. Mt. 24,31; Didache 10,5: Funk I, p. 32.
51
Cf. Mc. 13,10.
52
Lumen Gentium, n. 17; Sf. Augustin, De Civitate Dei, 19,17: PL 41,646; Instr. Sf. Congreg. pt. Raspi
ndirea Credintei: Col-lectanea I, n. 135, p. 42.
53
Dupa Origenes, Evanghelia trebuie sa fie propovaduita i nainte de sfi rsitul lumii
- acesteia: Horn. in Le. XXI: GCS Orig. IX, 136,21 sq.; In Matth. Comm. ser., 39: XI, 75,25 sq.; 76, 4 sq.;
Horn. in Ierem. III, 2: VIII, 308,29 s.; Sf. Toma, Summa Theol. I-II, q. 106, a. 4, ad 4.
54
Cf. Fapte 1,7.
55
Sf. Ilarie din Poitiers, In Ps. 14: PL 9,301; Eusebiu din Cesareea, In Isaiam 54,2—3: PG 24,462-463;
Ciril Alex., In Isaiam V, cap. 54,l-3: PG 70,1193.
56
Cf. Efes. 4,13.
57
Cf. Io. 4,23. CAPITOLUL II
1
Cf. Mt. 5,16.
2
Cf. l Io. 4,11.
3
Cf. Mt. 9,35 ss.; Fapte 10,38.
4
Cf. 2 Cor. 12,15.
5
Cf. Mt. 20,26; 23,11; Discursul Papei Paul al Vl-lea i n Conciliu, i n ziua de 21 nov. 1964: AAS 56 (1964)
p. 1013.
6
Cf. Efes. 4,24.
7
Cf. Col. 4,3 8Cf. Mc. 16,15.
9
Cf. l Cor. 9,15; Rom. 10,14. 10Cf. Fapte 4,13. 29. 31; 9, 27-28; 13,46; 14,3; 19,8; 26,26; 28,31; l Tes. 2,2; 2
Cor. 3,12; 7,4; Fii. 1,20; Efes. 3,12; 6,19-20.
11
Cf. l Tes. 1,9-10; l Cor. l, 18-21; Gal. 1,31; Fapte 14,15-17; 17,22-31.
12
Cf. Fapte 16,14.
13
Cf. Col. 3, 5-10; Efes: 4, 20-24.
14
Cf. Le. 2,34; Mt. 10,34-39. 15Cf. l Tes. 1,6.
292
16
Cf. Dignitatis humanae, nn. 2, 4, 10; Gaudi-um et spes, n. 21.
17
Cf. Lumen Gentiutn, n. 17
18
Cf. Sacrosanctum Concilium, nn. 64, 65.
19
Cf. Col. 1,13. Despre eliberarea din robia diavolului si a i ntunericului i n Evang., cf. Mt. 12,28; Io.
8,44; 12,31 (cf. l io. 3,8; E/ei. 2,l-2). i n liturgia Botezului cf. Rit. Rom.
20
Cf. Rom. 6,4-11; Col. 2, 12-13; l Pt. 3,21-22; Mc. 16,16.
21
Cf. i Tes. 3,5-7; Fapte 8,14-17.
22
Cf. Lumen Gentiutn, n. 14.
23
Cf. Sf. Augustin, Tract. in Ioann. 11,4: PL 35,1476.
24
Cf. Lumen Gentium, n. 9. .
25
Cf. l Cor. 3,9.
26
Cf. Efes. 4,1.
27
Cf. Lwmen Gentium, nn. 10,11,34.
28
Cf. Dei Feriwm, n. 21.
29
Cf. Lumen Gentium, nn. 12,35.
30
Cf. ibid. nn. 23, 36.
31
Cf. Ibid. nn. 11,35,41.
32
Cf. Orientalium Ecclesiarum, n. 4. 33Epiit. ad Diognetutn, 5; PG 2, 1173; Cf.
Lumen Gentium, n. 38.
34
Cf. Lumen Gentium, n. 32; Apostolicam ac-tuositatem, nn. 5-7.
35
Cf. Optatam totius, nn. 4, 8, 9.
36
Cf. SacroidttrfHm Concilium, n. 17.
37
Cf. Optatam totius, n. 1.
38
Cf. Ioan XXIII, enc. Princeps Pastorum, 28 nov. 1959: AAS 51, pp. 843-844.
39
Cf. Unitatis redintegratio, n. 4.
40
Cf. Ioan XXIII, Princeps Pastorum: AAS 51 (1959) p. 842.
41
Cf. Lumen Gentium, n. 29.
42
Cf. Ioan XXIII, Princeps Pastorum, loc. cit. p. 855.
43
Este vorba de asa-numitii „cateheti profesionisti" („full time catechists").
44
Cf. Lumen Gentium, nn. 31,44. CAPITOLUL III
1
Cf. Ioan XXIII, Princeps Pastorum, loc. cit. p. 838.
2
Cf. Presbyterorum Ordinis, n. 11; Decr. Optatam totius, n. 2.
3
Cf. Lumen Gentium, n. 25.
4
Cf. Presbyterorum Ordinis unde, pentru i i nlesni pastorirea diferitelor grupuri sociale, se prevede i
nfiintarea unor Prelaturi
personale, i n masura i n care acest lucru va fi necesar pentru corecta organizare a apostolatului (n. 10).
5
Cf. l Cor. 15, 23.
6
Cf. J Cor. 15, 28.
7
Cf. Efes. 4,24.
8
Cf. Ps. 2, 8.
5
Cf. Lumen Gentium, n. 13.
10
Cf. Discursul Papei Paul al Vl-lea la canonizarea Martirilor din Uganda, 18 oct. 1964: AAS 56 (1964) p.
908.
11
Cf. Lumen Gentium, n. 13.
CAPITOLUL IV
I
Lumen Gentium, n. 17. 2 Cf. Mc 3,13 s.
3
Cf. l Cor. 12,11.
4
Numele de „Institute" desemneaza Ordinele, Congregatiile, Institutele si Asociatiile care lucreaza i n
Misiuni.
5
Cf. Pius XI, enc. Rerum Ecclesiae, 28 febr. 1926: AAS 18 (1926) pp. 69-71. Pius XII, enc. Saeculo
exeunte, 13 iun. 1940: AAS 32 (1940) p. 256; enc. Evangelii Praecones, 2 iun. 1951: AAS 43 (1951) p. 506.
6
Cf. Fapte 13,2. 7Cf. Gal. 1,16.
8
Cf. J Cor. 9,22.
9
Cf. Efes. 6,19 s.; Fapte 4,31. 10 Cf. Mt. 11, 29 s.
II
Cf. Benedict XV, enc. Maximum illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919) pp. 449^50.
12
Cf. 2 Cor. 6,4 s.
13
Cf. 2 Cor. 8,2.
14
Cf. i Tim. 4,14; Efes. 4, 23; 2 Cor. 4,16.
'5 Cf. Benedict XV, enc. Maximum illud: loc. cit. pp. 448—449; Pius XII, enc. Evangelii Praecones, 2 iun.
1951: AAS 43 (1951) p. 507. In ce priveste formarea preotilor misionari se va tine seama si de prevederile
Decretului conciliar Optatam totius.
l6
Cf. Fapte 2, 42; 4, 32.
l7
Cf. 2 Tim. 1,7.
l8
Cf. Fii. 4,11.
19
Cf. 2 Cor. 4,10 ss.
-"Cf. 2 Cor. 12, 15 ss.
-l Cf. Lumen Gentium, n. 41.
" Cf. Benedict XV, Maximum illud, loc. cit. p. 440; Pius XII, Evangelii Praecones, loc. cit. p. 507.
-•' Cf. Benedict XV, Maximum illud, loc. cit. 448; Decr. Sf. Congr. pentru Raspi ndirea
293
Credintei, 20 mai 1923: AAS 15 (1923) pp. 369-370; Pius XII, Saeculo exeunte, loc. cit. p. 256; Evangelii
Praecones, loc. cit. 507; Ioan XXIII, Princeps Pastorutn, 28 nov. 1959: AAS 51 (1959) pp. 843-844.
2
*Optatam totius, nn. 19-21. Cf. si Const. Apost. Sedes Sapientiae, i mpreuna cu Statutele generale, 31 mai
1956: AAS 48 (1956) pp. 354-365.
25
Pius XII, Evangelii Praecones, loc. cit. 523-524.
26
Benedict XV, Maximum illud, loc. cit. p. 448; Pius XII, Evangelii Praecones, loc. cit. p. 507.
27
Cf. Pius XII, enc. Fidei Donum, 15 iun. 1957: AAS 49 (1957) p. 243.
28
Cf. Presbyterorum Ordinis, n. 10. CAPITOLUL V
1
Cf. Rom. 12,6.
2
Cf. l Cor. 3,10.
3
Cf. Io. 4,37.
4
Cf.i Cor. 3, 8.
5
Cf. Lumeti Gentium, n. 18.
6
Cf. Ibid., n. 23.
7
Cf. Paul VI, Motu proprio Apostolica Solli-citudo, 15 sept. 1965: AAS 57 (1965) p. 776.
8
Cf. Paul VI, Discurs la Conciliu, 21 nov. 1964: AAS 56 (1964) p. 1011
9
Cf. Benedict XV, Maximum illud, 30 nov. 1919: AAS 11 (1919) pp. 39-40.
'"Daca, pentru diferite motive, misiunile mai depind pentru un timp de alte Congregatii, este util ca
aceste Congregatii sa fie i n legatura cu Sacra Congregatie pentru Raspi ndirea Credintei, pentru ca
organizarea si conducerea tuturor misiunilor sa se realizeze i nt-un mod cu adevarat constant si unitar.
1
' Cf. Christus Domninus, n. 35, 4. l2Cf. Ibid., nn. 36-38. '-'Cf. Ibid., n. 35, 5-6. CAPITOLUL VI 1 Cf. Efes.
4,13. 2Cf. i s. 11, 12.
3
Cf. Unitatis redintegratio, n. 12. 4Cf. Fapte 16,9. 5Cf. Mc. 16,15.
6
Cf. Lumen Gentium, nn. 23,24.
7
Cf. Benedict XV, Maximum illud: loc. cit. pp. 453-454; Pius XI, enc. Rerum Ecclesiae, 28 febr. 1926:
AAS 18 (1926) pp. 71-73; Pius XII, enc. Evangelii Praecones, 2 iun. 1951: AAS 43 (1951) pp. 525-526; Id.,
enc. Fidei Donum, 15 ian. 1957: AAS 49 (1957) p. 241.
8
Cf. Pius XII, Fidei Donum: loc. cit. pp. 245-246.
9
Christus Dominus, n. 6.
10
Cf. Pius XII, Fidei Donum: loc. cit. p. 245.
1
' Cf. Lumen Gentium, n. 28.
12
Cf. Pius XI, Rerum Ecclesiae: loc. cit. p. 72.
13
Cf. Lumen Gentium, n. 44.
14
Cf. Mt. 9,38.
15
Cf. Fapte 16,14.
16
Cf. l Cor. 3,7.
17
Cf. Lumen Gentium, nn. 33,35.
18
Cf. Pius XII, Evangelii Praecones, 2 iun. 1951: AAS 43 (1951) pp. 510-514; Ioan XXIII, enc. Princeps
Pastorum, 28 nov. 1959: AAS 51 (1959) pp. 851-852.
19
Cf. Lumen Gentium, n. 46.
20
Cf. Pius XII, Evangelii Praecones: loc. cit. p. 527; Ioan XXIII, Princeps Pastorum, 28 nov. 1959: loc. cit.
p. 864.
21
Cf. l Tim. 2,4.
22
Cf. 2 Cor. 4,6.
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 261
CAPITOLUL I: PRINCIPII DOCTRINALE ....................... 261
CAPITOLUL II: OPERA MISIONARA IN SINE . . 267
ART. l - MARTURIA CRESTINA ............................. 268
ART. 2 - PROPOVADUIREA EVANGHELIEI SI ADUNAREA POPORULUI LUI DUMNEZEU . . 269
294
ART. 3 - FORMAREA COMU- CAPITOLUL V: ORGANIZAREA
NITATII CRESTINE ............. 270 ACTIVITATII MISIONARE....... 281
CAPITOLUL HI: BISERICILE PAR- CAPITOLUL VI: DESPRE COLA-
TICULARE ..................... 274 BORARE....................... 284
CAPITOLUL IV: MISIONARII___ 278 I NCHEIERE..................... 288
NOTE . . 289

Decret
privind slujirea si viata
preoteasca
(„Presbyterorum ordinis")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I
MPREUNA CU PARINTII SFI NTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
7 decembrie 1965

297
INTRODUCERE
l - Sfintul Conciliu a amintit de mai multe ori tuturor maretia STARII PREOTESTI i n
Biserica1. Dar cum preotii au un rol esential si tot mai dificil i n rei nnoirea Bisericii lui
Cristos, a considerat foarte util sa trateze mai pe larg si mai aprofundat despre ei; cele spuse
aici se aplica tuturor preotilor, i n mod deosebit celor ce exercita o slujire pastorala ; i n
privinta calugarilor preoti se vor face adaptarile de rigoare.
Preotii, prin hirotonire si prin misiunea pe care o primesc de la episcopi, si nt
ridicati la servirea lui Cristos i nvatator, Preot si Rege, participi nd la slujirea Lui prin care
Biserica este necontenit edificata aici pe pami nt ca popor al lui Dumnezeu, Trup al lui Cristos
si Templu al Duhului Sfi nt. De aceea, pentru ca slujirea preoteasca sa fie sustinuta i n mod
mai eficient si viata preotilor sa faca obiectul unei griji mai atente i n i mprejurarile pastorale
si umane adeseori schimbate din temelii, Sfintul Conciliu declara si hotaraste cele ce urmeaza.
Capitolul I
PREOTII IN CADRUL MISIUNII BISERICII
2 - (Natura preotimii) Domnul Isus, „pe care Tatal L-a sfintit si L-a trimis i n lume" {Io. 10,36)
face i ntregul Sau Trup Mistic partas de acea ungere a Duhului pe care a primit-o El i nsusi 2: i
n El toti credinciosii formeaza o preotie sfi nta si i mparateasca, ofera lui Dumnezeu jertfe
spirituale prin Isus Cristos si vestesc faptele minunate ale Aceluia care i-a chemat din i
ntuneric la minunata Sa lumina3. Asadar nu exista nici un membru care sa nu fie partas la
misiunea i ntregului Trup, ci fiecare trebuie sa-L sfinteasca pe Isus i n inima sa4 si sa dea
marturie despre Isus cu spirit de profetie5.
Dar tot Domnul, voind sa faca din credinciosi un singur Trup i n care „nu toate madularele au
aceeasi lucrare"
(Rom. 12,4), a rinduit pe unii dintre ei ca slujitori care, i n mijlocul comunitatii credinciosilor,
sa fie i nzestrati cu puterea sacra a Preotiei pentru a aduce Jertfa si a ierta pacatele 6 si care sa
exercite i n mod public functia sacerdotala pentru oameni, i n numele lui Cristos. Astfel, dupa
ce i-a trimis pe Apostoli asa cum El i nsusi fusese trimis de Tatal7, Cristos, prin aceiasi
Apostoli, i-a facut partasi de consacrarea si de misiunea Sa pe urmasii acestora, episcopii 8, a
caror functie de slujire a fost transmisa i n grad subordonat preotilor9 pentru ca acestia,
constituiti i n Starea preoteasca, sa fie colaboratorii Episcopatului10 pentru a i mplini cum se
cuvine misiunea apostolica i ncredintata de Cristos.
Functia preotilor, fiind stri ns unita cu
298
aceea a episcopilor, participa la autoritatea cu care Cristos i nsusi i si zideste, sfinteste si ci
rmuieste Trupul Sau. De aceea preotia ministeriala, desi presupune sacramentele initierii
crestine, este totusi conferita printr-un sacrament deosebit prin care preotii, i n virtutea
ungerii Duhului Sfi nt, si nt i nsemnati cu un caracter special si astfel si nt facuti asemenea
chipului lui Cristos Preotul, asa i nci t sa poata actiona i n persoana lui Cristos Capul 11.
Deoarece au o anumita participare la functia Apostolilor, preotii primesc de la Dumnezeu
harul sa fie slujitorii lui Cristos Isus printre neamuri, i ndeplinind slujba sacra a Evangheliei,
pentru ca ofranda neamurilor sa fie bine primita, sfintita i n Duhul Sfi nt 12, i ntr-adevar, prin
vestirea apostolica a Evangheliei este chemat si stri ns laolalta Poporul lui Dumnezeu, astfel
ca toti aceia care fac parte din acest popor, fiind sfintiti prin Duhul Sfi nt, se ofera pe ei i nsisi
ca „jertfa vie, sfi nta, placuta lui Dumnezeu" (Rom. 12,1). Dar slujirea preoteasca este aceea
prin care se savi rseste jertfa spirituala a credinciosilor i n unire cu Jertfa lui Cristos, unicul
Mijlocitor, oferita prin mi inile preotilor i n numele i ntregii Biserici i n mod sacramental si
nesi ngeros i n Euharistie, pi na ci nd va veni i nsusi Domnul13. La aceasta tinde slujirea lor si
i n aceasta se i mplineste: i ncepi nd cu vestirea Evangheliei, ea i si trage puterea si taria din
Jertfa lui Cristos si are drept tinta ca „i ntreaga Cetate rascumparata, adica adunarea si
comunitatea sfintilor, sa-i fie oferita lui Dumnezeu ca jertfa universala prin Marele Preot care
S-a oferit El i nsusi pe Sine pentru noi i n
Patima Sa, ca sa fim Trupul unui Cap ati t de nobil" 14.
Asadar, scopul la care tind preotii i n slujirea si viata lor este preamarirea lui Dumnezeu Tatal
i n Cristos. Si aceasta preamarire consta i n primirea constienta, libera si recunoscatoare, de
catre oameni, a lucrarii lui Dumnezeu savi rsite i n Cristos si manifestarea ei i n toata viata.
Astfel preotii, fie ca se roaga si adora, fie ca vestesc Cuvi ntul, ofera Jertfa euha-ristica sau
administreaza sacramentele, fie ca i ndeplinesc alte slujiri i n folosul oamenilor, contribuie la
cresterea slavei lui Dumnezeu si, i n acelasi timp, la i naintarea oamenilor i n viata divina.
Toate acestea izvorasc din Pastele lui Cristos si toate se vor desavi rsi la venirea glorioasa a
Domnului, ci nd El i nsusi va preda i mparatia lui Dumnezeu Tatal15.
3 - (Conditia preotilor i n lume) Alesi dintre oameni si ri nduiti pentru oameni i n cele ce si nt
ale lui Dumnezeu pentru a aduce daruri si jertfe pentru pacate16, preotii traiesc i n mijlocul
celorlalti oameni ca niste frati ai lor. La fel si Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, Om trimis la
oameni de catre Tatal, a locuit printre noi si a voit sa fie i n toate asemenea fratilor Sai, i n
afara de pacat17. Exemplul Lui a fost urmat de sfintii Apostoli, iar sfi ntul Pavel, i nvatatorul
neamurilor, „pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu" (Rom. 1,1), afirma ca s-a facut
tuturor toate ca sa-i mi ntuiasca pe toti18. Prin chemare si hirotonire, preotii Noului Testament
si nt, i ntr-un fel, pusi deoparte i n si nul Poporului lui Dumnezeu, dar nu pentru a fi
despartiti de el sau de vreun om, ci pentru a se consacra total lucrarii la care
299
i i cheama Dumnezeu19. Ei nu ar putea fi slujitorii lui Cristos daca nu ar fi martorii si i
mpartitorii unei vieti diferite de cea pami nteasca, dar nici nu ar putea sluji oamenilor daca
ar rami ne straini de ci si de conditiile lor de viata20, i nsasi slujirea lor pretinde cu titlu
special ca ei sa nu se modeleze dupa lumea aceasta21, dar i n acelasi timp cere ca ei sa traiasca
i n aceasta lume printre oameni si, ca buni pastori, sa-si cunoasca oile si sa caute sa le aduca si
pe acelea care nu si nt din staulul acesta, ca si ele sa asculte glasul lui Cristos si sa fie o
singura Turma si un singur Pastor22.
Pentru a putea i mplini acestea, le vor fi de mare folos virtutile care si nt pe buna dreptate
pretuite i n societatea umana, cum ar fi: bunatatea, sinceritatea, taria de caracter, statornicia,
simtul inalterabil al dreptatii, politetea si altele pe care le recomanda apostolul Pavel spuni
nd: „Ci te si nt adevarate, ci te si nt de cinste, ci te si nt drepte, ci te si nt curate, ci te si nt
vrednice de iubire, ci te si nt cu nume bun, orice virtute, orice purtare laudabila, la acestea sa
va fie gi ndul" (F//. 4,8)23.
Capitolul II
SLUJIREA PREOTEASCA
I. FUNCTIILE PREOTILOR
4 — (Preotii, slujitori ai cuvintului lui Dumnezeu)
Poporul lui Dumnezeu este adunat i n primul ri nd de Cuvi ntul Dumnezeului celui viu 1 pe
care toti au dreptul sa-i astepte din gura preotilor 2. Si deoarece nimeni nu poate fi mi ntuit
fara a crede mai i nti i3, preotii, i n calitate de colaboratori ai episcopilor, au ca prima i ndato-
rire sa vesteasca tuturor Evanghelia lui Dumnezeu4 pentru ca, i mplinind porunca Domnului:
„Mergeti i n lumea i ntreaga si predicati Evanghelia la toata faptura" (Mc. 16,15)5, sa
constituie si sa sporeasca Poporul lui Dumnezeu. Caci prin Cuvi ntul mi ntuitor este trezita
credinta i n inimile celor necredinciosi si
este hranita i n inimile celor credinciosi si prin credinta ia nastere si creste comunitatea
credinciosilor, dupa cum scrie Apostolul: „Credinta vine din ascultarea vestirii, iar vestirea,
din Cuvi ntul lui Cristos" (Rom. 10,17). Astfel preotii si nt datori fata de toti sa le i
mpartaseasca adevarul Evangheliei? de care se bucura i n Domnul. Asadar fie ca prin
purtarea lor exemplara i i aduc pe pagi ni sa-L preamareasca pe Dumnezeu 7, fie ca pro-
povaduiesc deschis vestind necredinciosilor misterul lui Cristos, fie ca transmit cateheza
crestina sau explica i nvatatura Bisericii, fie ca studiaza i n lumina lui Cristos problemele
contemporane, datoria lor este ca mereu sa transmita nu i ntelepciunea lor, ci Cuvi ntul lui
Dumnezeu si sa-i cheme staruitor pe toti la
300
convertire si la sfintenie8. Aceasta pro-povaduire preoteasca, adesea foarte dificila i n
conditiile lumii de azi, pentru a influenta cu adevarat mintile ascultatorilor, trebuie sa expuna
Cuvi ntul lui Dumnezeu nu numai i ntr-un mod general si abstract, ci aplici nd adevarul
vesnic al Evangheliei la i mprejurarile concrete de viata.
Exista asadar multe moduri de a exercita slujirea cuvi ntului, dupa necesitatile diferite ale
ascultatorilor si carismele propovaduitorilor. In tarile sau i n mediile necrestine, prin vestirea
Evangheliei oamenii si nt adusi la credinta si la sacramentele mi ntuirii9; chiar si i n comuni-
tatea crestina, mai ales pentru aceia care par a i ntelege sau a crede insuficient ceea ce
practica, vestirea cuvi ntului este indispensabila pentru i nsasi slujirea sacramentelor, i ntruci
t e vorba de sacramente ale credintei, iar credinta se naste si se hraneste din cuvi nt 10. Acest
lucru este valabil mai ales pentru liturgia cuvi ntului i n cadrul celebrarii Sfintei Liturghii, i n
care si nt unite indisolubil vestirea mortii si i nvierii Domnului, raspunsul poporului care
asculta si Jertfa i nsasi prin care Cristos a pecetluit cu Si ngele Sau Noul Legami nt, Jertfa din
care credinciosii se i mpartasesc prin rugaciune si primirea Sacramentului *l.
5 — (Preotii, slujitori ai sacramentelor si ai Euharistiei)
Dumnezeu, care este singur Sfi nt si Sfin-titor, a voit sa-Si ia colaboratori si ajutoare care sa
slujeasca smerit lucrarii de sfintire. De aceea preotii si nt consacrati de Dumnezeu prin
Episcop ca, fiind partasi i n mod deosebit la preotia lui Cristos, sa actioneze i n celebrarea
celor sfinte

l
ca slujitori ai Aceluia care, prin Duhul Sau, i si exercita necontenit pentru noi functia
preoteasca i n liturgic.12 Prin Botez ei i i introduc pe oameni i n Poporul lui Dumnezeu; prin
sacramentul Pocaintei i i i mpaca pe pacatosi cu Dumnezeu si cu Biserica; prin Ungerea
bolnavilor i i alina pe suferinzi; i n chip deosebit prin celebrarea Liturghiei ofera i n mod
sacramental Jertfa lui Cristos. Iar i n celebrarea tuturor sacramentelor - dupa cum atesta, i
nca de la i nceputurile Bisericii, sfi ntul Ignatiu din Antiohia 13 - preotii si nt i n legatura
ierarhica, sub diferite aspecte, cu Episcopul si astfel i l fac, i ntr-un fel, prezent i n fiecare
comunitate a credinciosilor14.
Toate sacramentele precum si toate slujirile bisericesti si operele de apostolat si nt stri ns
legate de Euharistie si ori ndui-te i n vederea ei15. Caci i n Sfi nta Euharistie este cuprins tot
binele spiritual al Bisericii16, Cristos i nsusi, Pastele nostru si Pi inea cea vie, care prin Trupul
Sau i nsufletit de Duhul Sfi nt si datator de viata insufla viata oamenilor, chemi n-du-i si
calauzindu-i astfel sa se ofere i mpreuna cu El pe ei i nsisi, truda lor si toate cele create. De
aceea Euharistia apare ca izvor si culme a i ntregii evanghelizari : catehumenii si nt initiati,
treptat, spre a participa la Euharistie, iar credinciosii, i nsemnati deja cu Sfi ntul Botez si cu
Mirul, si nt pe deplin inserati i n Trupul lui Cristos prin primirea Euharistiei.
Asadar centrul comunitatii credinciosilor este adunarea euharistica prezidata de preot. Deci
preotii i i i nvata pe credinciosi sa-i' ofere lui Dumnezeu Tatal Victima dumnezeiasca i n
Jertfa Liturghiei si, i mpreuna cu Ea, sa aduca ofran-
301
da vietii proprii; i n spiritul lui Cristos Pastorul, i i educa sa-si supuna Bisericii pacatele cu
suflet cait i n sacramentul Pocaintei astfel i nci t sa se i ntoarca din zi i n zi mai mult la
Domnul, amintindu-si cuvintele Lui: „Faceti pocainta, caci s-a apropiat i mparatia Cerurilor"
(Mt. 4,17). De asemenea i i i nvata sa participe la celebrarile liturgice astfel i nci t sa poata i
mplini i n ele o rugaciune sincera; i i i ndruma, potrivit harurilor si nevoilor fiecaruia, la
trairea unui spirit de rugaciune tot mai desavi rsit i n i ntreaga viata si le insufla tuturor
dorinta de a fi credinciosi i ndatoririlor propriei lor stari, iar celor mai i naintati — de a trai
sfaturile evanghelice i n felul potrivit fiecaruia. Asadar, ei i i educa pe credinciosi ca sa poata
ci nta Domnului i n inimile lor, i n imnuri si ci ntari spirituale, multumind pururea pentru
toate lui Dumnezeu Tatal, i n numele Domnului nostru Isus Cristos17.
Laudele si multumirile pe care le aduc i n celebrarea Euharistiei, preotii le extind la diferitele
ceasuri ale zilei, savi r-sind Oficiul divin, prin care se roaga lui Dumnezeu i n numele Bisericii
pentru tot poporul i ncredintat lor, ba chiar pentru i ntreaga lume.
Casa Domnului, i n care este celebrata si pastrata Sfi nta Euharistie, i n care se aduna
credinciosii, i n care prezenta Fiului lui Dumnezeu, Mi ntuitorul nostru, oferit pentru noi pe
altarul de jertfa este venerata spre ajutorul si mi ngi ierea credinciosilor, trebuie sa fie
frumoasa si potrivita pentru rugaciune si pentru celebrarile liturgice18, i n ea Pastorii si cre-
dinciosii si nt invitati sa raspunda cu recunostinta la darul Aceluia care, prin firea Sa
omcnc.isr.i . revarsa necontenit
viata divina i n madularele Trupului Sau19. Preotii sa aiba grija sa cultive precum se cuvine
stiinta si arta liturgica, pentru ca prin slujirea lor liturgica sa fie laudat tot mai desavi rsit de
comunitatile crestine i ncredintate lor Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfi nt.
6 — (Preotii, pastori ai Poporului lui Dumnezeu)
Exerciti nd, la nivelul lor de autoritate, functia lui Cristos Cap si Pastor, preotii, i n numele
Episcopului, aduna laolalta familia lui Dumnezeu i ntr-o comunitate frateasca stri nsa i n
unitate si o calauzesc la Dumnezeu Tatal, prin Cristos, i n Duhul Sfi nt20. Pentru exercitarea
acestei slujiri, ca si pentru celelalte i ndatoriri ale preotului, le este conferita o putere spiri-
tuala care este data anume pentru zidire21. In zidirea Bisericii preotii trebuie sa se poarte cu
toti cu cea mai mare omenie, dupa exemplul Domnului, i nsa nu trebuie sa se comporte dupa
cele ce si nt pe placul oamenilor22, ci dupa exigentele i nvataturii si vietii crestine, i nvati ndu-i
si chiar dojenindu-i ca pe niste fii preaiubiti23, dupa cuvintele Apostolului: „Staruie la vreme
si fara vreme, mustra, roaga, i ndeamna cu toata rabdarea si i nvatatura" (2 Tim. 4,2)24.
De aceea este datoria preotilor, ca educatori i n credinta, sa se i ngrijeasca personal sau prin
altii ca fiecare credincios sa fie calauzit, i n Duhul Sfi nt, spre trairea deplina a propriei
chemari conform Evangheliei, spre o iubire sincera si activa si spre libertatea cu care ne-a
eliberat Cristos25. Vor fi de prea putin folos ceremoniile, orici t de frumoase, sau asociatiile,
orici t de i nfloritoare, daca nu slujesc la educarea oamenilor pentru
302
a-si atinge maturitatea crestina. Pentru a promova o atare maturitate, preotii vor sti sa-i ajute sa
poata discerne i n tot ce se i nti mpla — evenimente marunte sau mari — care si nt exigentele
situatiei, care este vointa lui Dumnezeu. De asemenea, crestinii trebuie educati sa nu traiasca
numai pentru sine, ci, conform noii Legi a iubirii, fiecare dupa cum a primit darul27 sa-i puna i n
slujba celorlalti, si astfel toti sa-si i ndeplineasca i ndatoririle ce le revin i n comunitatea umana ca
niste adevarati crestini.
Desi si nt datori tuturor, preotii considera ca le si nt i ncredintati i n mod deosebit cei mici si saraci
cu care Domnul i nsusi S-a aratat unit i n mod special28 si a caror evanghelizare este data ca semn
al lucrarii mesianice29. Cu deosebita grija i i urmaresc si pe tineri si de asemenea pe soti si pe
parinti; e de dorit ca acestia sa se i ntruneasca i n grupuri prietenesti i n care sa se ajute reciproc
sa-si traiasca mai deplin si cu mai mare usurinta viata crestina i n i mprejurarile adeseori grele i n
care se afla. Preotii nu trebuie sa uite ca toti calugarii, barbati si femei, care formeaza o parte
privilegiata din casa Domnului, merita o grija deosebita i n vederea progresului lor spiritual spre
binele i ntregii Biserici. In sfirsit sa aiba o deosebita grija de bolnavi si de muribunzi, viziti ndu-i si
i ntarindu-i i n Domnul30.
i nsa i ndatorirea de pastor nu se limiteaza numai la grija fata de credinciosi individual; ea se
extinde mai ales la formarea unei autentice comunitati crestine. Iar pentru o adevarata dezvoltare
a spiritului comunitar, acesta trebuie sa i mbratiseze nu numai Biserica locala, ci si pe cea
universala. Comunitatea locala
nu trebuie sa se margineasca la grija fata de credinciosii sai, ci, patrunsa de zel misionar, trebuie sa
pregateasca tuturor calea spre Cristos. Ei i i si nt i n mod deosebit i ncredintati catehumenii si
neofitii, care trebuie educati i n mod gradat la cunoasterea si trairea vietii crestine.
i nsa nici o comunitate crestina nu se poate zidi daca nu are drept radacina si centru de greutate
celebrarea Sfintei Euharistii si deci cu aceasta trebuie sa i nceapa orice educare a spiritului
comunitar31. Iar celebrarea euharistica, pentru a fi sincera si deplina, trebuie sa calauzeasca ati t
spre diferitele opere de caritate si de i ntrajutorare ci t si spre activitatea misionara si spre
diversele forme de marturie crestina.
Pe li nga aceasta, prin iubire, prin rugaciune, exemplu si fapte de pocainta, comunitatea
bisericeasca exercita o adevarata actiune materna fata de sufletele ce trebuie aduse la Cristos: ea
constituie un mijloc eficace prin care li se arata sau li se deschide celor necredinciosi calea spre
Cristos si spre Biserica Lui, iar credinciosii si nt stimulati, hraniti si i ntariti pentru lupta
spirituala.
i n construirea comunitatii crestine, preotii nu se pun niciodata i n slujba vreunei ideologii sau
factiuni omenesti ci, crainici ai Evangheliei si pastori ai Bisericii, ei i si consacra fortele cresterii
spirituale a Trupului lui Cristos.
II. RELATIILE PREOTILOR CU CEILALTI
7 — (Relatiile dintre Episcop si preoti) Toti preotii, i mpreuna cu episcopii, participa i n asa fel la
aceeasi unica preotie
303
si slujire a lui Cristos i nci t i nsasi unitatea de consacrare si de misiune cere comuniunea
ierarhica a preotilor cu Episcopatul32; ei manifesta limpede aceasta comuniune i n
concelebrarea liturgica si, de asemenea, i n fiecare celebrare a Euharistiei. Asadar episcopii, i
n virtutea darului Duhului Sfi nt dat preotilor prin hirotonire, au i n preoti colaboratori si
sfatuitori necesari i n slujirea si i n functia lor de a i nvata, de a sfinti si de a pastori Poporul
lui Dumnezeu34, i nca din cele mai vechi timpuri documentele liturgice subliniaza cu tarie
acest lucru, ceri nd i n mod solemn lui Dumnezeu, pentru cel . ". urmeaza sa fie hirotonit
preot, sa se i verse asupra lui „duhul harului si al Si 'ului, ca sa ajute si sa ci rmuiasca po-
p^ril cu inima curata"35, dupa cum i n pu ie duhul lui Moise a fost i mpartasit la ,jptezeci de
barbati i ntelepti36 „cu actorul carora el a putut oci rmui usor nenumarata multime a
poporului"37. Asadar, datorita acestei comuniuni i n aceeasi preotie si slujire, episcopii trebuie
sa-i considere pe preoti ca frati si prieteni38 si sa se preocupe, ci t le sta i n puteri, de binele lor
material si mai ales spiritual. Caci lor, cei dintii, le revine raspunderea grava a sfinteniei
preotilor39 si de aceea trebuie sa aiba cea mai mare grija de formatia continua a preo-timii
lor40. Sa stie sa-i asculte bucuros, ba chiar sa le ceara sfatul si sa vorbeasca cu ei despre cele
privitoare la necesitatile pastoratiei si la binele diecezei. Pentru ca acest lucru sa se realizeze
practic, sa se i nfiinteze, i ntr-un mod adecvat conditiilor si necesitatilor de azi41, o comisie sau
un senat de preoti i n forma si dupa normele juridice care urmeaza a fi stabilite; acest
organism ce reprezinta preotimea
trebuie sa-i poata ajuta efectiv prin sfaturile sale pe Episcop i n conducerea diecezei. Preotii,
la ri ndul lor, avi nd i n fata ochilor plinatatea sacramentului Preotiei de care se bucura
episcopii, sa venereze i n ei autoritatea lui Cristos, Pastorul suprem. Asadar sa fie atasati de
Episcopul lor printr-o iubire si ascultare sincera43. Aceasta ascultare preoteasca, patrunsa de
spirit de colaborare, se i ntemeiaza pe i nsasi participarea la slujirea episcopala, participare
conferita preotilor prin sacramentul Preotiei si prin trimitere (missio) canonica44.
Unirea preotilor cu episcopii este cu ati t mai necesara i n zilele noastre cu ci t astazi, din
diferite motive, initiativele apostolice nu numai ca trebuie sa i mbrace forme multiple, ci si sa
depaseasca limitele unei singure parohii sau dieceze. Asadar nici un preot nu-si poate i ndepli-
ni cum se cuvine misiunea i n mod izolat si de unul singur, ci numai unindu-si fortele cu
ceilalti preoti sub conducerea acelora care se afla i n fruntea Bisericii.
8 — ( Unirea frateasca si colaborarea dintre preoti)
Preotii, constituiti prin hirotonire i n starea preoteasca, si nt toti uniti i ntre ei printr-o stri
nsa fraternitate sacramentala, dar i n mod deosebit ei formeaza o unica preotime i n dieceza
pentru a carei servire si nt numiti, sub ascultarea Episcopului propriu, i ntr-adevar, chiar
daca le si nt i ncredintate i nsarcinari diferite, ei i ndeplinesc o unica slujire preoteasca i n
folosul oamenilor. Caci toti preotii si nt trimisi sa colaboreze la aceeasi lucrare, fie ca i
ndeplinesc o slujire parohiala sau supraparohiala, fie ca se dedica cercetarii stiintifice sau i
nvatami ntului, fie ca exer-
304
cita o munca manuala i mpartasind viata muncitorilor — acolo unde o astfel de activitate e socotita
oportuna si e aprobata de autoritatea competenta — fie, i n sfi rsit, ca i mplinesc alte activitati
apostolice sau i n vederea apostolatului. Toti au i n fond aceeasi tinta si anume edificarea Trupului
lui Cristos, ceea ce, mai ales i n vremurile noastre, cere functii multiple precum si noi adaptari. De
aceea este esential ca toti preotii, ati t diecezani ci t si calugari, sa se ajute reciproc spre a fi pururi
colaboratori pentru adevar45. Fiecare este unit cu ceilalti membri ai acestei preotimi prin legaturi
deosebite de dragoste apostolica, de slujire si de fratietate: acest lucru este exprimat liturgic din
cele mai vechi timpuri atunci ci nd la hirotonire preotii de fata si nt invitati sa impuna mi inile
asupra noului ales, i mpreuna cu Episcopul ce confera sacramentul, precum si atunci ci nd ei
conce-lebreaza i ntr-un gi nd Sfi nta Euharistie. Fiecare preot este asadar unit cu confratii sai prin
legatura iubirii, a rugaciunii si a colaborarii de tot felul si astfel este manifestata unitatea prin care
Cristos a voit ca ai Sai sa fie i n mod desavi rsit una, pentru ca lumea sa stie ca Fiul a fost trimis de
Tatal46.
De aceea, preotii mai i n vi rsta sa-i primeasca pe cei tineri i ntr-adevar ca pe niste frati si sa-i ajute
i n primele activitati si greutati ale slujirii lor si i n acelasi timp sa se straduiasca sa le i nteleaga
mentalitatea, orici t ar fi de diferita de a lor, si sa le priveasca initiativele cu bunavointa. Tinerii, la
ri ndul lor, sa respecte vi rsta si experienta celor mai batri ni, sa discute cu ei problemele pastorale
si sa colaboreze cu ei cu draga inima.
i nsufletiti de spirit fratesc, preotii sa nu uite ospitalitatea47, sa cultive facerea de bine si i mpartirea
bunurilor proprii48, avi nd o deosebita grija fata de aceia care si nt bolnavi, i ntristati, coplesiti de
munca, izolati, exilati sau prigoniti49. Sa se i nti lneasca bucuros chiar si pentru a se destinde i
mpreuna, amintindu-si de cuvintele cu care i nsusi Domnul i i invita pe apostolii obositi: „Veniti
deoparte i n loc pustiu si odihniti-va putin" (Mc. 6,31). Pe li nga aceasta, pentru ca preotii sa se
poata ajuta unii pe altii i n viata spirituala si intelectuala, pentru a putea colabora mai rodnic i n
slujire si a evita primejdiile ce pot izvori din izolare, sa fie promovata i ntre ei o anumita viata
comuna sau o forma de comunitate de viata care poate i mbraca diferite aspecte i n functie de
diferitele necesitati personale sau pastorale: locuirea i mpreuna, unde e posibil, masa i n comun,
sau cel putin i nti lniri frecvente si periodice. Trebuie pretuite si i ncurajate cu grija si asociatiile
care, pe baza unor statute recunoscute de autoritatea competenta bisericeasca, printr-o regula de
viata adaptata si aprobata si prin i ntrajutorarea frateasca, i i ajuta pe preoti sa tinda spre
sfintenie i n exercitarea slujirii lor si astfel au drept tinta servirea i ntregii preotimi.
In sfirisit, datorita aceleiasi comuniuni i n preotie, preotii sa se stie i n mod deosebit raspunzatori
fata de aceia care trec prin dificultati: sa le dea ajutor la timpul cuvenit, daca e cazul chiar si cu o
dojana discreta. Pe aceia care au comis vreo greseala sa-i trateze i n continuare cu dragoste
frateasca si i ntelegere, sa se roage lui Dumnezeu staruitor pentru ei si sa le fie nei ncetat adevarati
frati si prieteni.
305
9 — (Relatiile preotilor cu laicii) Desi preotii Noului Testament exercita, i n virtutea
sacramentului Preotiei, i n Poporul si pentru Poporul lui Dumnezeu, functia i nalta si
indispensabila de parinti si i nvatatori, totusi, i mpreuna cu ceilalti crestini, si nt ucenicii
Domnului, pe care harul chemarii lui Dumnezeu i-a facut partasi la i mparatia Lui 50, i n mij-
locul tuturor celor renascuti prin apa Botezului, preotii si nt frati i ntre frati 51, madulare ale
unuia si aceluiasi Trup al lui Cristos, a carui zidire a fost i ncredintata tuturor52.
Afli ndu-se i n fruntea comunitatii, preotii nu trebuie sa-si caute interesul propriu, ci sa caute
cele ce si nt ale lui Isus Cristos53, unindu-si eforturile cu credinciosii laici si purti ndu-se
printre ei dupa pilda i nvatatorului care, i ntre oameni, „nu a venit pentru a fi slujit, ci ca sa
slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Mt. 20,28). Preotii trebuie sa
recunoasca si sa promoveze sincer demnitatea laicilor si rolul specific pe care laicii i l au i n
misiunea Bisericii. Ei trebuie sa respecte cum se cuvine dreapta libertate ce le revine tuturor i
n cetatea pami nteasca. Sa-i asculte bucuros pe laici tini nd seama frateste de dorintele lor si
apreciindu-le experienta si competenta i n diversele domenii ale activitatii umane, pentru a
putea recunoaste i mpreuna cu ei semnele timpurilor. Incer-ci nd sa discearna spiritele pentru
a sti daca si nt de la Dumnezeu54, sa descopere cu simt de credinta carismele de multe feluri
ale laicilor, fie smerite, fie mai i nalte, sa le recunoasca bucuros si sa le i ncurajeze cu ri vna. i
ntre darurile lui Dumnezeu care se gasesc din belsug printre credinciosi, si nt vrednice de o
grija deosebita acelea care i i atrag pe multi dintre ei la o viata spirituala mai i nalta. De
asemenea sa le dea cu i ncredere laicilor raspunderi i n slujba Bisericii, lasi ndu-le libertate si
spatiu de actiune si chiar inviti ndu-i, ci nd e cazul, sa i ntreprinda activitati din proprie
initiativa55, i n sfirsit, preotii si nt pusi i n mijlocul laicilor pentru a-i calauzi pe toti la unitatea
dragostei „iubindu-se unii pe altii cu iubire frateasca, di ndu-si i nti ietate unul altuia" (Rom.
12,10). Este deci datoria lor sa armonizeze astfel diferitele mentalitati i nci t nimeni sa nu se
simta strain i n comunitatea credinciosilor. Ei si nt aparatorii binelui comun, de care au grija
i n numele Episcopului, si i n acelasi timp si nt marturisitori curajosi ai adevarului, ca nu
cumva credinciosii sa fie purtati de ici colo de orice vi nt al i nvataturii 56. Ei au o raspundere
deosebita fata de aceia care s-au i ndepartat de practica sacramentelor, sau chiar de credinta,
si, ca buni pastori, nu trebuie sa neglijeze a se apropia de ei.
Tini nd seama de prescriptiile referitoare la ecumenism57, nu vor uita de fratii care nu se
bucura de comuniunea bisericeasca deplina cu noi.
i n sfi rsit, vor considera ca le si nt i ncredintati si toti aceia care nu-L recunosc pe Cristos ca
Mi ntuitor al lor.
La ri ndul lor, crestinii sa fie constienti de i ndatoririle pe care le au fata de preotii lor si sa se
poarte fata de ei cu iubire filiala, consideri ndu-i pastori si parinti; de asemenea, participi nd
la grijile lor, sa-i ajute pe cit se poate, prin rugaciune si fapta, pentru ca acestia sa depaseasca
mai lesne greutatile si sa-si poata i ndeplini cu mai mult rod i ndatoririle58.
20 Conciliul Ecumenic Vatican II.

306
III. DISTRIBUIREA PREOTILOR SI CHEMARILE PREOTESTI
10 — (Grija pentru i ntreaga Biserica Darul spiritual pe care preotii l-au primit la hirotonire
nu-i pregateste pentru o misiune limitata si restri nsa, ci pentru atotcuprinzatoarea si
universala misiune a mi ntuirii „pi na la marginile pami ntu-lui" (Fapte 1,8), caci orice slujire
preoteasca participa la dimensiunea universala a misiunii i ncredintate de Cristos Apostolilor.
Preotia lui Cristos, la care preotii si nt partasi realmente, se i ndreapta i n mod necesar spre
toate popoarele si spre toate timpurile si nu are limite de rasa, de neam sau de vi rsta, lucru
prefigurat tainic i n chipul lui Melchisedec59. Asadar, preotii sa nu uite ca trebuie sa aiba la
inima grija pentru toate Bisericile. De aceea, preotii din diecezele mai bogate i n vocatii sa se
arate gata sa mearga bucurosi, cu permisiunea sau la i ndemnul propriului Ordinariu, pentru
a-si i mplini slujirea i n regiuni, misiuni sau activitati care sufera din lipsa de cler. De altfel
normele de i ncardinare si excardinare trebuie sa fie astfel revizuite ca, pastri ndu-se aceasta
straveche organizare, sa raspunda totusi mai bine necesitatilor pastorale de azi. Ci nd motive
apostolice ar cere-o, trebuie facilitata nu numai o distribuire functionala a preotilor, ci si i
nfaptuirea unor activitati pastorale speciale pentru diferite medii sociale, la nivel de regiune,
de natiune sau pentru orice parte a lumii, i n acest scop poate fi utila crearea unor seminarii
internationale, a unor dieceze speciale sau prelaturi personale sau a altor institutii de acest fel
i n care vor putea fi cooptati sau i ncardinati preoti spre binele comun
al i ntregii Biserici, i n modalitati ce vor trebui stabilite pentru fiecare institutie i n parte,
respecti ndu-se i ntotdeauna drepturile Ordinariilor locurilor.
Pe ci t se poate, preotii nu trebuie sa fie trimisi singuri i ntr-o regiune noua, mai ales daca nu-i
cunosc i nca bine limba si obiceiurile, ci, asemenea ucenicilor lui Cristos60, ei sa mearga cel
putin ci te doi sau trei pentru a se ajuta reciproc. E necesara o grija atenta pentru viata lor
spirituala precum si pentru sanatatea lor fizica si psihica. Pe ci t se poate, locurile si conditiile
de munca sa corespunda capacitatilor personale ale fiecaruia. Este extrem de important ca
aceia care merg la un neam strain sa se straduiasca sa cunoasca bine nu numai limba tarii, ci
si caracteristicile psihologice si sociale ale poporului i n slujba caruia vor sa se puna cu
umilinta, fiind i ntr-o comuniune ci t mai stri nsa cu el, dupa exemplul apostolului Pavel care
putea spune despre sine: „Desi si nt liber fata de toti, totusi m-am facut robul tuturor, ca sa-i
ci stig pe ci t mai multi. Si m-am facut iudeu cu iudeii ca sa-i ci stig pe iudei..." (l Cor. 9, 19-
20).
11 - (Grija pentru vocatiile preotesti) Pastorul si Episcopul sunetelor noastre61 a orinduit astfel
Biserica i nci t poporul pe care I-a ales si I-a dobi ndit cu Si ngele Sau 62 sa aiba pururi si pi na
la sfirsitul lumii preoti, ca nu cumva crestinii sa fie ca oile fara pastor 62, i ntelegi nd aceasta
vointa a lui Cristos, Apostolii, inspirati de Duhul Sfi nt, au considerat ca este de datoria lor sa
aleaga pentru aceasta slujire oameni „care sa fie i n stare sa-i i nvete si pe altii" (2 Tim. 2,2).
Aceasta i ndatorire decurge din i nsasi misiunea preoteasca,
307
i n virtutea careia preotul devine partas la grija pentru Biserica i ntreaga, ca nu cumva i n
poporul lui Dumnezeu aici pe pami nt sa lipseasca vreodata lucratorii. Dar pentru ca „exista
un interes comun care uneste pe ci rmaciul unei corabii si pe calatori" 64, i ntreg Poporul lui
Dumnezeu trebuie i nvatat ca este i ndatorirea lui sa colaboreze i n diferite chipuri -prin
rugaciune staruitoare precum si prin alte mijloace care i i stau la i ndemi -na 65 - pentru ca
Biserica sa aiba i ntotdeauna preotii care i i si nt necesari pentru a-si i mplini misiunea divina.
Asadar preotii trebuie sa se preocupe intens sa puna i n fata ochilor credinciosilor - prin sluji-
rea cuvi ntului si prin propria marturie de viata ce reflecta limpede spiritul de slujire si
adevarata bucurie pascala — nobletea si necesitatea preotiei. Pe aceia pe care, dupa i
ndelunga chibzuire, i i considera potriviti pentru o ati t de i nalta slujire, fie tineri, fie adulti,
sa-i ajute, fara sa dea i napoi de la eforturi si greutati, sa se pregateasca precum se cuvine si
astfel sa poata fi chemati de catre Episcop, i n deplinul respect al libertatii lor exterioare si
launtrice. Pentru a atinge acest scop le va fi de cel mai mare folos o directie spirituala atenta
si i nteleapta.
Parintii, profesorii si, i n general, toti cei care au vreun rol i n educarea copiilor si tinerilor
trebuie sa-i formeze astfel i nci t acestia, cunosci nd grija Domnului pentru Turma Sa si
privind la nevoile Bisericii, sa fie gata sa raspunda cu generozitate la chemarea Domnului,
spuni ndu-I i mpreuna cu prorocul: „lata-ma, trimi-te-ma" (h. 6,8). Totusi acest glas al
Domnului care cheama nu trebuie asteptat sa ajunga la urechile viitorului preot pe vreo cale
extraordinara. El trebuie mai degraba i nteles si recunoscut din semnele prin care vointa lui
Dumnezeu se face zilnic cunoscuta crestinilor care stiu sa o discearna: aceste semne trebuie
studiate cu atentie de catre preoti66.
Se recomanda asadar staruitor preotilor sa participe la operele diecezane sau nationale
pentru chemari67, i n predici, i n cateheza, i n presa trebuie prezentate pregnant nevoile
Bisericii ati t locale ci t si universale, trebuie puse i ntr-o lumina vie semnificatia si
importanta slujirii preotesti, arati ndu-se ca ea comporta i ndatoriri grave dar si mari bucurii
si mai ales ca prin ea, dupa cum ne i nvata Sfintii Parinti, I se poate da lui Cristos cea mai i
nalta marturie de iubire68.
308
Capitolul III
VIATA PREOTILOR
I. CHEMAREA PREOTILOR LA DESAVI RSIRE
12 — (Obligatia de a tinde la sfintenie) Prin sacramentul Preotiei, preotii si nt facuti asemenea
lui Cristos Preotul ca slujitori ai Capului, pentru a face sa creasca si a zidi i ntreg Trupul Lui
care este Biserica, i n calitate de colaboratori ai Episcopatului, i nca de la consacrarea primita
prin Botez, si ei, ca si toti crestinii, au primit semnul si darul unei chemari si al unui har ati t
de mari i nci t, cu toata slabiciunea omeneasca1, sa poata si sa fie obligati sa tinda la
perfectiune, dupa Cuvi ntul Domnului: „Fiti asadar desavi rsiti precum Tatal vostru din ce-
ruri este desavi rsit" (Mt. 5,48). Ca preoti, i nsa, ei si nt obligati cu un titlu deosebit sa tinda la
desavi rsire deoarece, primind o noua consacrare prin hirotonire, au devenit instrumente vii i
n mi na lui Cristos, Preotul vesnic, pentru a continua prin timp lucrarea Lui minunata care
cu puterea de Sus a rei nnoit i ntregul neam omenesc2. Asadar, i ntruci t orice preot, i n felul
sau propriu, actioneaza i n numele lui Cristos reprezenti ndu-L, el este i nzestrat cu un har
deosebit pentru ca, slujind pe cei i ncredintati lui si i ntregul Popor al lui Dumnezeu, sa poata
tinde mai eficient la desavi rsirea Aceluia pe care II reprezinta, iar slabiciunea omeneasca a
trupului e vindecata de sfintenia Lui, care S-a facut pentru noi Marc Preot „sfi nt, nevinovat,
nepatat, osebit de cei pacatosi" (Evr. 7,26).
Cristos, pe care Tatal L-a sfintit, adica L-a consacrat si L-a trimis i n lume 3, „S-a dat pe Sine
pentru noi ca sa ne rascumpere de toata faradelegea si sa-Si pregateasca un popor curat, ri
vnitor de fapte bune" (TU 2,14) si astfel a intrat, prin . Patima, i n gloria Sa 4; i n acelasi fel si
preotii, consacrati prin ungerea Duhului Sfi nt si trimisi de Cristos, nimicesc i n ei faptele
trupului si se dedica total slujirii oamenilor si astfel pot i nainta i n sfintenia cu care au fost i
nzestrati de Cristos, spre a se apropia de omul desavi rsit 5.
De aceea, i ndeplinind slujirea Duhului si a dreptatii6, si nt i ntariti i n viata spiritului, cu
conditia sa se lase i nvatati de Duhul lui Cristos care le da viata si i i calauzeste, i ntr-adevar,
preotii si nt orientati spre desavi rsirea vietii prin i nsesi actiunile sacre de fiecare zi precum si
prin i ntreaga lor slujire pe care o i mplinesc i n stri nsa unire cu Episcopul si cu confratii.
Sfintenia preotilor, la ri ndul ei, contribuie i n cel mai i nalt grad la o mai rodnica i ndeplinire
a slujirii lor: i ntr-adevar, chiar daca harul lui Dumnezeu poate i mplini lucrarea mi ntuirii si
prin slujitori nevrednici, Dumnezeu totusi doreste i n mod obisnuit sa-Si arate faptele
minunate mai degraba prin oameni care, faci ndu-se mai ascultatori fata de inspiratiile si
calauzirea Duhului Sfi nt si datorita unirii intime cu Cristos si sfinteniei vietii proprii, pot
spune cu Apostolul: „Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste i n mine" (Gal. 2,20).
De aceea Sfi ntul Conciliu, pentru a-si
309
atinge scopurile pastorale de rei nnoire launtrica a Bisericii, de raspi ndire a Evangheliei i n
lumea i ntreaga si de dialog cu lumea contemporana, i ndeamna staruitor pe toti preotii ca,
folosind mijloacele eficiente recomandate de Biserica7, sa tinda la o sfintenie tot mai i nalta
care sa faca din ei instrumente din zi i n zi mai potrivite i n slujba i ntregului Popor al lui
Dumnezeu.
13 — (Exercitarea triplei i ndatoriri
preotesti pretinde sfintenie si In acelasi
timp o favorizeaza)
Preotii ajung la sfintenie i n modul lor
propriu i ndeplinindu-si i ndatoririle cu
sinceritate si statornicie, i n Duhul lui
Cristos.
Slujitori ai cuvi ntului lui Dumnezeu, ei citesc si asculta zilnic acest cuvi nt pe care trebuie sa-i
transmita si altora; daca se si straduiesc sa-i primeasca i n ei i nsisi, vor deveni ucenici din ce i
n ce mai desa-vi rsiti ai Domnului, dupa Cuvi ntul Apostolului Pavel catre Timotei: „Spre
acestea i ndreapta-ti gi ndul, i ntru acestea traieste, pentru ca i naintarea ta sa fie vadita
tuturora. Ia aminte la tine i nsuti si la i nvatatura: fii statornic i n acestea; caci faci nd astfel
te vei mi ntui pe tine i nsuti si pe cei ce te asculta" (l Tim. 4, 15-16). Cauti nd i n ce fel pot
transmite mai bine altora cele contemplate, ei vor gusta tot mai mult „nepatrunsele bogatii
ale lui Cristos" (Efes. 3,8) si i ntelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu9. Neuiti nd
niciodata ca Domnul este Acela care deschide inimile10 si ca i naltimea puterii nu vine de la ei,
ci de la Dumnezeu11, i n i nsasi propovaduirea cuvi ntului ei se vor uni mai stri ns cu Cristos i
nvatatorul si vor fi calauziti de Duhul
Lui. i n aceasta comuniune cu Cristos, ei participa la iubirea lui Dumnezeu, al carei mister
ascuns de veacuri12 a fost dezvaluit i n Cristos.
Slujind cele sfinte, mai ales Jertfa Liturghiei, preotii actioneaza i n numele si ca reprezentanti
ai lui Cristos, care S-a daruit ca victima pentru sfintirea oamenilor; de aceea ei si nt invitati
sa imite ceea ce savi rsesc: celebri nd misterul mortii Domnului, sa caute sa-si mortifice
trupul cu patimile si poftele lui13, i n taina Jertfei Euharistice, i n care preotii i si i ndeplinesc
functia lor principala, se savi rseste necontenit lucrarea rascumpararii noastre14, si de aceea
se recomanda insistent celebrarea ei i n fiecare zi, acesta fiind un act al lui Cristos si al
Bisericii, chiar si atunci ci nd nu poate fi prezent nici un credincios 15. Asadar preotii, unindu-
se cu actul lui Cristos Preotul, se ofera total lui Dumnezeu i n fiecare zi si, hranindu-se cu
Trupul lui Cristos, iau parte din inima la Iubirea Lui care Se da ca hrana credinciosilor. De
asemenea, i n administrarea sacramentelor se unesc cu intentia si cu iubirea lui Cristos; acest
lucru i l realizeaza i n mod deosebit i n administrarea sacramentului Pocaintei, arati ndu-se i
ntotdeauna si pe deplin gata la aceasta ori de ci te ori le este cerut i n mod rezonabil de catre
credinciosi, i n recitarea Oficiului divin ei dau glas Bisericii care staruie i n rugaciune i n
numele i ntregului neam omenesc i mpreuna cu Cristos care este „pururi viu spre a mijloci
pentru noi" (Evr. 7,25).
Conduci nd si pastorind Poporul lui Dumnezeu, preotii si nt i ndemnati de iubirea Bunului
Pastor sa-si dea viata pentru oile lor16, fiind gata chiar si la jertfa suprema dupa exemplul
preotilor
310
care, chiar si i n zilele noastre, nu au pregetat sa-si dea viata. Fiind educatori i n ale credintei
si avi nd ei i nsisi „i ncrederea de a intra i n Sfi nta Sfintelor prin Si ngele lui Cristos" (Evr.
10,19), ei se apropie de Dumnezeu „cu inima sincera, i n plinatatea credintei" (Evr. 10,22); ei i
nalta o speranta tare pentru credinciosii lor17 pentru ca, i ntariti fiind de Dumnezeu, sa-i
poata si ei i ntari pe aceia care i ndura tot felul de i ncercari18. Fiind conducatori ai
comunitatii, ei practica asceza specifica pastorilor de sunete: re-nunti nd la avantaje
personale, cauti nd nu folosul propriu, ci folosul celor multi, ca acestia sa se mi ntuiasca 19,
progresi nd continuu i n i mplinirea i ndatoririi pastorale si fiind gata, daca e cazul, sa
porneasca pe cai pastorale noi, sub calauzirea Duhului iubirii care sufla unde vrea20.
14 — (Unitate si armonie in viata preotilor)
i n lumea de azi, ci nd si nt ati tea i ndatoriri carora oamenii trebuie sa le faca fata si ci nd este
o ati t de mare varietate de probleme care i i asalteaza si care foarte adesea trebuie rezolvate
urgent, de multe ori ei se afla i n primejdia de a se risipi i n aceasta diversitate de preocupari.
Preotii, fiind implicati si trasi i n toate partile de nenumarate obligatii ale misiunii lor, se pot i
ntreba, nu fara neliniste, cum sa-si poata armoniza viata interioara cu cerintele activitatii
externe. Aceasta unitate de viata nu se poate realiza numai printr-o organizare pur externa a
activitatii pastorale sau prin simpla practicare a exercitiilor de pietate, orici t ar favori-za-o
acestea. Preotii o pot atinge doar urmi nd, i n i mplinirea slujirii lor,

l
exemplul lui Cristos Domnul, a carui mi ncare era sa faca voia Celui care L-a trimis pentru a-
I i mplini lucrarea21.
i ntr-adevar, pentru a continua sa i mplineasca i n lume, prin Biserica, aceasta vointa a
Tatalui, Cristos actioneaza prin slujitorii Sai, si de aceea rami -ne pururi izvorul si principiul
de unitate al vietii acestora. Asadar preotii i si realizeaza unitatea vietii unindu-se cu Cristos i
n descoperirea vointei Tatalui si i n daruirea de sine pentru turma ce le-a fost i ncredintata 22.
Astfel, duci nd viata Bunului Pastor, vor gasi i n i nsasi exercitarea iubirii pastorale legatura
desavi rsirii preotesti care va realiza unitatea i n viata si actiunea lor. Aceasta iubire
pastorala23 izvoraste i n primul ri nd din Jertfa euha-ristica si de aceea ea este centrul si
radacina i ntregii vieti a preotului; prin urmare sufletul preotesc trebuie sa se straduiasca sa
reflecte i n sine ceea ce se petrece pe altarul de jertfa. Acest lucru nu este cu putinta deci t
daca preotii patrund tot mai adi nc, prin rugaciune, i n misterul lui Cristos.
Pentru a-si putea verifica si concret unitatea de viata, ei sa reflecteze asupra oricarei actiuni
cerceti nd care este vointa lui Dumnezeu24, adica i n ce masura acestea si nt conforme cu
normele misiunii evanghelice a Bisericii, i ntr-adevar, fidelitatea fata de Cristos nu poate fi
despartita de fidelitatea fata de Biserica. Iubirea pastorala le cere asadar preotilor, daca nu
vor sa alerge i n zadar25, sa lucreze mereu i n legatura de comuniune cu episcopii si cu ceilalti
frati i ntru preotie. Actioni nd i n acest mod, preotii i si vor gasi unitatea propriei vieti i n i
nsasi unitatea misiunii Bisericii si astfel vor fi uniti cu Domnul lor si, prin El, cu Tatal

l
i n Duhul Sfi nt pentru a fi plini de mi n-gi iere si coplesiti de bucurie 26.
II. EXIGENTE SPIRITUALE
DEOSEBITE I N VIATA
PREOTULUI
15 — (Umilinta si ascultare) Printre virtutile cele mai necesare slujirii preotesti trebuie
amintita acea dispozitie sufleteasca prin care si nt i ntotdeauna gata sa caute nu voia lor, ci
voia Aceluia care i-a trimis27. Caci lucrarea divina la care au fost chemati de Duhul Sfi nt 28 i
ntrece orice puteri omenesti si orice i ntelepciune omeneasca: „Dumnezeu a ales cele slabe ale
lumii ca sa rusineze pe cele tari" (i Cor. 1,27). Constient de propria slabiciune, adevaratul
slujitor al lui Cristos lucreaza i n umilinta, cauti nd sa discearna ce i i este placut lui Dumne-
zeu29 si, „ca i nlantuit de Duhul"30, se lasa purtat i n toate de vointa Aceluia care vrea ca toti
oamenii sa fie mi ntuiti; aceasta vointa o poate descoperi si urma i n i mprejurarile zilnice,
slujind cu umilinta tuturor acelora care, i n misiunea primita si i n multiplele evenimente ale
vietii, i i si nt i ncredintati de Dumnezeu. Pe de alta parte, slujirea preoteasca fiind slujire a
Bisericii i nsesi, nu poate fi i ndeplinita deci t i n comuniune ierarhica cu i ntregul Corp.
Asadar iubirea pastorala cere ca preotii, actioni nd i n aceasta comuniune, sa-si dedice vointa
proprie, prin ascultare, servirii lui Dumnezeu si fratilor, primind si i ndeplinind i n spirit de
credinta prescriptiile si recomandarile Supremului Pontif, ale Episcopului propriu si ale
celorlalti superiori: daruind cu bucurie totul si pe ei i nsisi31 i n
311
orice i nsarcinare li se i ncredinteaza, ori-ci t de smerita si de saraca, i n acest fel ei pastreaza
si i ntaresc unitatea indispensabila cu fratii lor i ntru slujire si mai ales cu aceia pe care
Domnul i-a asezat conducatori vazuti ai Bisericii Sale; astfel ei lucreaza la zidirea Trupului lui
Cristos care creste prin „toate legaturile i ntrajutorarii"32. Aceasta ascultare, care. duce la o
traire mai matura a libertatii fiilor lui Dumnezeu, pretinde prin natura ei ca, atunci ci nd
minati de iubire cauta cu i ntelepciune, i n i mplinirea misiunii lor, cai noi spre un mai mare
bine al Bisericii, preotii sa-si prezinte cu i ncredere initiativele si sa expuna insistent nevoile
turmei ce le-a fost i ncredintata, fiind totdeauna gata sa se supuna judecatii acelora care
exercita o functie de conducere i n Biserica lui Dumnezeu.
Prin aceasta umilinta si prin aceasta ascultare responsabila si de buna voie preotii se fac
asemenea chipului lui Cristos, avi nd i n ei aceleasi simtaminte ca si Cristos Isus, care „S-a
nimicit pe Sine lui nd fire de rob... faci ndu-Se ascultator pi na la moarte" (Fii. 2,7-8) si prin
aceasta ascultare a i nvins si a rascumparat neascultarea lui Adam, dupa cum da marturie
Apostolul: „Dupa cum prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi, tot
astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei multi au fost i ndreptatiti" (Rom. 5,19).
16 — (i mbratisarea celibatului ca pe un
dar)
Infri narea desavi rsita si perpetua pentru
i mparatia cerurilor, recomandata de
Cristos Domnul33, primita cu drag si
pastrata ireprosabil de multi crestini de-a
lungul veacurilor si chiar si i n zilele

312
noastre, a fost i ntotdeauna pretuita i n mod deosebit de Biserica, mai ales pentru viata
preoteasca, i ntr-adevar ea este semn si i n acelasi timp imbold al iubirii pastorale si izvor
deosebit de rodnicie spirituala i n lume34. Ce-i drept* ea nu este pretinsa de i nsasi natura
preotiei, dupa cum o arata practica Bisericii de la i nceputuri 35 si traditia Bisericilor orientale
unde, pe li nga aceia care, i mpreuna cu toti episcopii, aleg, prin harul lui Dumnezeu, sa
pastreze celibatul, exista si preoti casatoriti foarte buni; recoman-di nd celibatul bisericesc,
acest Sfi nt Conciliu nu intentioneaza i n nici un fel sa schimbe disciplina care este legitim i n
vigoare i n Bisericile orientale, ci i i i ndeamna cu toata dragostea pe aceia care, casatoriti
fiind, au primit preotia, sa staruie i n chemarea lor sfi nta, continui nd sa-si dedice pe deplin
si cu generozitate viata pentru turma ce le-a fost i ncredintata36.
i nsa celibatul este, din multe puncte de vedere, potrivit cu preotia, i ntr-adevar, misiunea
preotului este i n i ntregime consacrata servirii noii omeniri pe care Cristos, i nvingatorul
mortii, o face sa se nasca i n lume prin Duhul Sau si care i si are originea „nu din si nge, nici
din vointa trupeasca, nici din vointa de barbat, ci de la Dumnezeu" (Io. 1,13). Prin fecioria
sau celibatul pastrat pentru i mparatia Cerurilor37, preotii I se consacra lui Cristos cu un titlu
nou si privilegiat, I se ataseaza mai usor cu o inima nei mpartita 38, se dedica mai liber, i n El si
prin El, slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor, mai disponibili pentru a sluji i mparatiei Lui si
operei Lui de regenerare supranaturala si astfel si nt i n stare i ntr-o masura mai mare sa
primeasca o
paternitate mai larga i n Cristos, i n acest fel ei dau marturie i n fata oamenilor ca vor sa se
consacre i n mod exclusiv i ndatoririi i ncredintate: de a-i logodi pe crestini cu un singur Mire
si de a-i aduce lui Cristos ca pe o fecioara curata39; astfel ei evoca acea cununie tainica voita
de Dumnezeu, care se va manifesta pe deplin i n veacul viitor: cununia Bisericii cu unicul ei
Mire, Cristos40. Pe li nga aceasta, ei devin semn viu al acelei lumi viitoare ce este deja prezenta
prin credinta si iubire si i n care fiii i nvierii nu se i nsoara si nu se marita 41.
Din aceste motive i ntemeiate pe misterul lui Cristos si pe misiunea Lui, celibatul, care le era
mai i nti i doar recomandat preotilor, a fost apoi, i n Biserica latina, impus prin lege tuturor
acelora care se prezinta la Ordinele sacre. Sfi ntul Conciliu aproba si confirma i nca o data
aceasta legislatie ci t priveste pe aceia care si nt destinati preotiei, avi nd i ncredere i n Duhul
ca darul celibatului, ati t de adecvat preotiei Noului Testament, este dat cu generozitate de
catre Tatal, cu conditia ca aceia care, prin sacramentul Preotiei, participa la Preotia lui
Cristos, ba chiar si Biserica i ntreaga, sa-i -ceara cu smerenie si staruinta. Sfi ntul Conciliu i i
i ndeamna pe toti preotii care, i ncrezatori i n harul lui Dumnezeu, au i mbratisat cu vointa
libera celibatul sacru dupa exemplul lui Cristos, ca, aderi nd la a-ceasta stare cu hotari re si
din toata inima si perseveri nd i n ea cu fidelitate, sa aprecieze maretia acestui dar ce le-a fost
acordat de Tatal si pe care Domnul i l lauda ati t de explicit 42 si sa aiba i n fata ochilor marile
mistere care si nt semnificate si i mplinite i n celibat, i n lumea de astazi i nfri narea desavi
rsita e socotita
313
imposibila de multi oameni; preotii trebuie, deci, cu ati t mai mult sa ceara cu umilinta si
perseverenta, i mpreuna cu Biserica, harul fidelitatii, care nu este refuzat niciodata celor care
i l cer, recur-gi nd i n acelasi timp la toate ajutoarele naturale si supranaturale care se afla la i
ndemi na tuturor. Mai ales sa nu neglijeze normele ascetice confirmate de experienta Bisericii
si care nu si nt mai putin necesare i n lumea de azi. Sfintul Conciliu i i roaga, asadar, nu
numai pe preoti, ci si pe toti credinciosii sa aiba la inima acest dar de pret al celibatului
preotesc si sa ceara cu totii de la Dumnezeu sa-i daruiasca mereu, din belsug, Bisericii Sale.
17 - (Saracia de bunavoie) , Prin relatiile fratesti si prietenesti dintre ei si cu ceilalti oameni,
preotii pot i nvata sa cultive valorile umane si sa pretuiasca bunurile create ca pe daruri ale
lui Dumnezeu. Traind i n mijlocul lumii, sa stie totusi i ntotdeauna ca, dupa Cuvi ntul
Domnului si i nvatatorului nostru, ei nu si nt din lume43. Asadar, folosind lucrurile din lume
ca si cum nu le-ar folosi44, ei vor ajunge la acea libertate prin care, eliberati de orice grija
dezordonata, devin ascultatori fata de glasul lui Dumnezeu i n viata de toate zilele. Din
aceasta libertate si docilitate se dezvolta discer-nami ntul spiritual, care i i face sa gaseasca
atitudinea corecta fata de lume si de bunurile pami ntesti. Aceasta atitudine este de mare
importanta pentru preoti, caci misiunea Bisericii se i ndeplineste i n mijlocul lumii si bunurile
create si nt indispensabile pentru progresul personal al omului. Sa fie asadar recunoscatori
pentru toate cele pe care Tatal ceresc le
daruieste ca ei sa poata trai precum se cuvine. Dar trebuie si sa discearna, i n lumina
credintei, tot ceea ce le iese i n cale si astfel sa ajunga la o dreapta folosire a bunurilor i n
conformitate cu vointa lui Dumnezeu, respingi nd tot ceea ce poate fi i n dauna misiunii lor.
Caci preotii, avi ndu-L pe Domnul „parte" si „mostenire" (Num. 18,20), trebuie sa foloseasca
bunurile pami ntesti numai i n acele scopuri i n care pot fi folosite dupa i nvatatura lui
Cristos Domnul si dupa normele Bisericii.
Ci t despre bunurile bisericesti propriu zise, preotii le vor administra dupa natura acestora,
conform legilor bisericesti, pe ci t se poate cu ajutorul unor laici competenti, si le vor folosi i
ntotdeauna i n acele scopuri i n vederea carora i i este i ngaduit Bisericii sa posede bunuri
vremelnice, adica pentru organizarea cultului divin, pentru a asigura clerului o i ntretinere
demna si pentru a sustine operele de apostolat si de caritate, mai ales fata de cei saraci 45, i n
privinta bunurilor dobi ndite prin exercitarea unei i ndatoriri bisericesti, preotii, ca si episco-
pii, rami ni nd neatins dreptul particular46, sa le foloseasca i n primul ri nd pentru i
ntretinerea lor onesta si pentru i ndeplinirea i ndatoririlor starii proprii; dar sa foloseasca i n
slujba Bisericii si i n operele de caritate ceea ce le rami ne. Asadar sa nu considere functia
bisericeasca drept o sursa de ci stig si nici sa nu foloseasca veniturile ce le revin de pe urma ei
pentru sporirea avutului personal47. De aceea preotii, nelipindu-si i n nici un fel inima de
bogatii48, sa evite pururi orice fel de lacomie si sa se fereasca atent de orice activitate ce ar
putea avea aspect de comert.
314
Mai mult, ei si nt i ndemnati sa i mbratiseze saracia de bunavoie, prin care se fac asemenea
lui Cristos i n chip mai vizibil, si mai disponibili pentru slujirea lor sacra, i ntr-adevar,
Cristos, bogat fiind, S-a facut pentru noi sarac, pentru ca prin saracia Lui sa ne i
mbogateasca49. La ri ndul lor, apostolii au dat marturie prin pilda lor ca darul gratuit al lui
Dumnezeu trebuie transmis tot i n mod gratuit50 si au stiut la fel de bine sa fie i n belsug si sa i
ndure lipsa51. Dar si o anumita folosire i n comun a lucrurilor, dupa exemplul comunitatii de
bunuri laudata i n istoria Bisericii i nceputurilor52, e un mijloc foarte bun pentru a deschide
calea iubirii pastorale si prin aceasta forma de viata preotii pot pune i n practica i n mod
laudabil spiritul de saracie recomandat de Cristos.
Asadar, i ndemnati de Duhul Domnului care L-a uns pe Mi ntuitorul si L-a trimis sa
binevesteasca saracilor, preotii, precum si episcopii, sa evite tot ce i-ar putea i ndeparta i n
vreun fel pe cei saraci, elimini nd, mai mult deci t toti ceilalti ucenici ai lui Cristos, orice
umbra de vanitate i n cele ce le apartin. Sa-si ori n-duiasca astfel locuinta i nci t nimanui sa
nu i i apara inaccesibila si nimeni, de conditie orici t de joasa, sa nu se teama sa o frecventeze.
III. MIJLOACE DE TRAI SPIRITUALE SI MATERIALE
18 — (Mijloace pentru dezvoltarea vietii spirituale) •
Pentru a-si putea trai mai intens unirea cu Cristos i n toate i mprejurarile vietii, preotii, i n
afara de exercitarea constienta
a slujirii lor, dispun de mijloacele comune sau specifice, noi si vechi, pe care Duhul Sfi nt nu a
i ncetat niciodata sa le suscite i n Poporul lui Dumnezeu si pe care Biserica le recomanda
pentru sfintirea membrilor sai, ba chiar uneori le porunceste54. Mai presus de toate ajutoarele
spirituale, un loc privilegiat i l ocupa actele prin care crestinii se hranesc cu Cuvi ntul lui
Dumnezeu la masa Scripturii si a Euharistiei55; este evident pentru oricine ci t este de
importanta frecventarea lor asidua pentru sfintirea preotilor.
Slujitorii harului sacramental se unesc stri ns cu Cristos Mi ntuitorul si Pastorul prin
primirea rodnica a sacramentelor, mai ales prin spovada sacramentala frecventa : pregatita
prin cercetarea zilnica a constiintei, aceasta constituie un sprijin foarte pretios pentru
indispensabila convertire a inimii la iubirea Parintelui i ndurarilor, i n lumina credintei
hranite prin citirea si meditarea Scripturii, ei pot cauta atent semnele vointei lui Dumnezeu si
i ndemnurile harului Lui i n diferitele i mprejurari ale vietii, devenind astfel tot mai docili
fata de misiunea pe care si-au asumat-o i n Duhul Sfi nt. Un exemplu minunat al acestei
docilitati poate fi gasit pururi i n Preacurata Fecioara Maria, care, calauzita de Duhul Sfi nt,
s-a consacrat pe deplin misterului Rascumpararii oamenilor56; Mama a Marelui Preot Vesnic
si Regina a Apostolilor, ocrotitoare a slujirii preotesti, ea trebuie sa fie cinstita si iubita de
preoti cu pietate filiala.
Pentru a-si i mplini cu fidelitate slujirea, ei trebuie sa aiba la inima convorbirea zilnica cu
Cristos Domnul i n vizitarea si cultul personal al Sfintei Euharis-
315
tii; ei trebuie sa-si rezerve cu placere timp pentru reculegerea spirituala si sa aprecieze
directia spirituala. In diferite feluri, mai ales prin rugaciunea mentala care si-a dovedit
eficacitatea si prin diverse forme de rugaciune liber alese, preotii cauta si implora de la
Dumnezeu adevaratul spirit de adoratie prin care ei, i mpreuna cu poporul ce le-a fost i ncre-
dintat, se unesc i n mod intim cu Cristos, Mijlocitorul Noului Legami nt, si astfel, ca fii
adoptivi, pot striga: „Abba, Tata!" (Rom. 8,15).
19 - (Studiu si stiinta pastorala) i n ceremonialul hirotonirii, preotii si nt i ndemnati de Episcop
„sa fie maturi i n stiinta", iar „i nvatatura lor sa fie medica-^ ment spiritual pentru Poporul
lui Dumnezeu"57. Dar stiinta slujitorului sacru trebuie sa fie sacra, pentru ca izvoraste dintr-
un izvor sacru si tinde spre un scop sacru. Asadar ea se dobi ndeste i n primul ri nd din citirea
si meditarea Sfintei Scripturi58, dar se si nutreste cu folos prin studierea scrierilor Sfintilor
Parinti si i nvatatori ai Bisericii si a altor documente ale Traditiei. Pe li nga aceasta, pentru a
putea da un raspuns pe masura problemelor ridicate de oamenii de azi, preotii trebuie sa
cunoasca bine documentele Magisteriului si mai ales ale Conciliilor si ale Pontifilor romani si
sa consulte pe cei mai buni si mai seriosi teologi.
Insa, cum i n vremurile noastre cultura umana si chiar si stiintele sacre i nainteaza i ntr-un
ritm nemaii nti lnit pi na acum, preotii si nt i ndemnati sa-si desavi rseasca i n mod
corespunzator si continuu cunostintele teologice si de cultura genera-
la si astfel sa fie mai bine pregatiti pentru dialogul cu contemporanii lor.
Pentru a le facilita preotilor studiul si deprinderea metodelor celor mai bune de evanghelizare
si apostolat, trebuie sa li se pregateasca cu toata grija ajutoare potrivite, cum ar fi:
organizarea, i n functie de conditiile locale, a unor cursuri sau congrese, i nfiintarea de centre
pentru studiile pastorale, crearea de biblioteci si o conducere corespunzatoare a studiilor de
catre o persoana capabila. Pe li nga aceasta, episcopii trebuie sa caute, individual sau i
mpreuna cu confratii, cele mai bune modalitati pentru ca toti preotii lor sa poata frecventa
periodic, dar mai ales la ci tiva ani dupa hirotonire59, cursuri prin care sa-si perfectioneze
metodele pastorale si cunostintele teologice, sa-si i ntareasca viata spirituala si sa-si comunice
cu confratii experientele apostolice60. Prin toate aceste mijloace si prin altele potrivite sa fie
ajutati cu grija deosebita si parohii de curi nd numiti si aceia care si nt destinati unei acti-
vitati pastorale noi, precum si aceia care si nt trimisi i n alta dieceza sau la un alt popor.
i n sfirsit, episcopii vor avea grija ca anumiti preoti sa se dedice unui studiu aprofundat al
stiintelor sacre, pentru ca niciodata sa nu lipseasca profesorii capabili sa-i instruiasca pe
clerici, sa-i ajute pe ceilalti preoti si pe credinciosi sa-si do-bi ndeasca i nvatatura neceasara si
sa i ncurajeze dezvoltarea sanatoasa a stiintelor sacre, absolut indispensabila Bisericii.
20 — (Asigurarea unei drepte remunerari) Preotii, fiind daruiti slujirii lui Dumnezeu i n i
ndeplinirea functiei i ncredintate,
316
se cuvine sa primeasca o remunerare dreapta, „caci vrednic e lucratorul de plata sa" (Le. 10,7)61 si
„Domnul a ri n-duit celor care vestesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie" (l Cor. 9,14). De
aceea, daca o astfel de dreapta remunerare a preotilor nu este asigurata i n alt fel, este de datoria
credinciosilor, de vreme ce spre binele lor lucreaza preotii, sa se i ngrijeasca pentru ca preotii sa
aiba cele necesare spre a duce o viata cinstita si demna. Episcopii si nt datori sa le atraga atentia
credinciosilor asupra acestei obligatii si sa se i ngrijeasca, fiecare pentru dieceza sa, ori, mai bine,
mai multi i mpreuna pentru un teritoriu comun, de instituirea unor norme i n vederea asigurarii
corespunzatoare a i ntretinerii cuvenite acelora care i ndeplinesc sau au i ndeplinit o functie i n
slujba Poporului lui Dumnezeu. Ci t despre remuneratia pe care trebuie sa o primeasca fiecare, ti-
ni nd seama ati t de natura functiei ci t si de i mprejurarile de timp si de loc, trebuie sa fie
esentialmente aceeasi pentru toti cei aflati i n aceleasi i mprejurari, sa fie potrivita conditiei lor si,
pe li nga acestea, sa le dea posibilitatea nu numai de a se i ngriji cum se cuvine de remunerarea
celor aflati i n serviciul preotilor, ci si de a veni personal, i ntr-un fel sau altul, i n ajutorul celor
saraci, deoarece slujirea saracilor a fost la mare cinste i n Biserica i nca de la i nceputuri, i n sfi
rsit, aceasta remuneratie trebuie sa le permita preotilor sa aiba i n fiecare an un timp cuvenit si
suficient de concediu, iar episcopii trebuie sa aiba grija ca preotii sa beneficieze realmente de el.
Insa importanta primordiala trebuie acordata functiei i ndeplinite de slujitorii altarului. De aceea
trebuie sa se renunte
la sistemul asa-zis al „beneficiilor", sau cel putin el sa fie reformat i n asa fel i nci t aspectul de
beneficiu, adica dreptul la venitul cu care este i nzestrata functia respectiva, sa fie socotit secundar,
iar pe primul loc sa se afle, juridic, functia bisericeasca i nsasi; de acum i nainte prin aceasta
trebuie sa se i nteleaga orice i ndatorire atribuita i n mod stabil, avi nd un scop spiritual.
21 — (Fond comun si prevederi sociale) Trebuie sa stea mereu i n fata ochilor exemplul primilor
crestini ai Bisericii din Ierusalim: „Ei aveau toate de obste" (Fapte 4,32) si „li se i mparteau
tuturor dupa nevoile fiecaruia" (Fapte 4,35). Prin urmare, este ci t se poate de potrivit ca cel putin
acolo unde i ntretinerea clerului depinde total sau i n mare parte de darurile credinciosilor,
bunurile oferite i n acest scop sa fie centralizate de o institutie diecezana administrata de Episcop
cu ajutorul unor preoti delegati si chiar, acolo unde este util, al unor laici competenti i n probleme
economice. Este de dorit si ca, pe ci t posibil, i n fiecare dieceza sau regiune sa se constituie un fond
comun cu care Episcopii sa poata face fata la alte obligatii fata de persoane care slujesc Biserica si
sa acopere unele necesitati ale diecezei; tot cu acest fond diecezele mai bogate le vor putea ajuta pe
cele mai sarace, ca prisosul unora sa acopere lipsa altora62. Si acest fond comun va trebui sa fie
constituit i n primul ri nd din bunurile oferite de credinciosi, dar si din alte surse ce vor trebui
precizate de normele dreptului.
Pe li nga aceasta, i n tarile i n care sistemul de prevederi sociale i n favoarea clerului i nca nu este
organizat corespunza-
317
tor, Conferintele Episcopale vor avea grija ca, tini nd i ntotdeauna seama de legile bisericesti
si civile, sa existe fie organisme diecezane — eventual constituite i n federatii —, fie organisme
inter-diecezane sau o asociatie organizata pentru i ntreg teritoriul, care sa realizeze, sub
controlul ierarhiei, pe de o parte o activitate de prevenire si asistenta medicala
corespunzatoare, iar pe de alta parte i ntretinerea cuvenita a preotilor aflati i n situatii de
boala, de invaliditate sau de
batri nete. Preotii vor sustine un astfel de organism din spirit de solidaritate cu fratii lor, lui
nd parte astfel la i ncercarile lor63, si i n acelasi timp di ndu-si seama ca astfel, eliberati de
grija pentru viitorul propriu, pot practica saracia cu mai mult avi nt evanghelic si se pot
dedica mai deplin mi ntuirii sufletelor, i n sfirsit, cei care se ocupa de aceasta trebuie sa faca i
n asa fel i nci t organismele similare din diferite tari sa fie coordonate i ntre ele pentru a se
putea astfel i ntari si extinde.
Concluzie si i ndemn
22- Avi nd i n fata ochilor bucuriile vietii preotesti, Sfi ntul Conciliu nu poate trece cu vederea
nici dificultatile pe care le i nti mpina preotii i n conditiile actuale de viata. El stie i n ce
masura se schimba situatia economica si sociala si chiar moravurile, i n ce masura se modifica
in
<i

aprecierea oamenilor scara de valori. De aceea slujitorii Bisericii, iar uneori si credinciosii, se
simt i n aceasta lume ca niste straini, i ntrebi ndu-se cu neliniste care si nt mijloacele si
cuvintele potrivite pentru a putea sa comunice cu ea. Noile obstacole i n calea vietii de
credinta, aparenta inutilitate a eforturilor, i ncercarea grea a singuratatii i i pot duce la
descurajare.
Insa Dumnezeu ati t a iubit lumea, asa cum este ea astazi, i ncredintata iubirii si slujirii
Pastorilor Bisericii, i nci t L-a dat pe Fiul Sau Unulnascut pentru ea 54, i ntr-adevar, aceasta
lume, i ngreunata de multe pacate, dar si i nzestrata cu mari posibilitati, ofera Bisericii
pietrele vii65 care si nt zidite i mpreuna pentru a alcatui
locuinta lui Dumnezeu i n Duhul66. Acelasi Duh Sfi nt, care i mpinge Biserica sa deschida cai
noi pentru a iesi i n i nti m-pinarea lumii de astazi, inspira si i ncurajeaza adaptarile necesare
pentru slujirea preoteasca.
Preotii sa nu uite ca i n lucrarea lor nu si nt niciodata singuri, ci si nt sustinuti de taria
Dumnezeului Atotputernic: avi nd credinta i n Cristos, care i-a chemat sa participe la preotia
Sa, ei sa se dedice slujbei lor cu toata i ncrederea, stiind ca puternic este Dumnezeu pentru a
spori i n ei iubirea67. Sa nu uite nici ca i i au alaturi pe fratii lor i n preotie si chiar pe
credinciosii din lumea i ntreaga, i ntr-adevar, toti preotii colaboreaza la realizarea planului mi
ntuitor al lui Dumnezeu, adica a misterului lui Cristos, a tainei ascunse de veacuri i n
Dumnezeu68, iar acesta nu este dus la i ndeplinire deci t treptat, prin conlucrarea diferitelor
slujiri, spre zidirea Trupului lui Cristos pi na la plinirea masurii vi rstei Lui. Acestea toate
fiind ascunse cu Cristos i n
318
Dumnezeu69, pot fi percepute mai ales prin credinta, i n credinta trebuie sa umble
conducatorii Poporului lui Dumnezeu urmi nd pilda lui Abraham cel credincios, care, „prin
credinta, a dat ascultare chemarii de a pleca spre locul pe care urma sa-i primeasca drept
mostenire, si a plecat nestiind unde merge" (Evr. 11,8). Administratorul tainelor lui
Dumnezeu poate fi realmente comparat cu omul care seamana i n ogor, despre care Domnul
zice: „Fie ca doarme, fie ca se scoala, noaptea si ziua, sami nta i ncolteste si creste fara ca el sa
stie" (Mc. 4,27).
De altfel, Domnul Isus, care a spus: „Aveti i ncredere! Eu am biruit lumea" (Io. 16,33), nu a
fagaduit prin aceste cuvinte Bisericii Sale o victorie desavi r-sita pe pami nt. Sfi ntul Conciliu
se bucura ca pami ntul, semanat cu sami nta Evangheliei, rodeste astazi i n multe locuri, sub
calauzirea Duhului Domnului
care umple universul si care a trezit i n inima multor preoti si credinciosi un spirit cu
adevarat misionar. Pentru toate acestea Sfi ntul Conciliu aduce multumire, cu toata
dragostea, preotilor din lumea i ntreaga: „laf Celui care poate face toate, mult mai mult deci t
cerem sau i ntelegem, prin puterea care lucreaza i n noi, Lui sa-i fie slava i n Biserica si i n
Cristos Isus" (Efes. 3,20-21).
Toate cele stabilite i n acest Decret si fiecare in parte au placut Parintilor concili-ari. Iar noi, cu puterea
apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decre-
tam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel i n Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfi ntul Petru, 7 decembrie 1965 Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza
semnaturile Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE SI CAPITOLUL I 1 Conc. Vat. //, Const. Sacrosanctum Concili-
um; Const. dogm. Lumeti Gentium; Decr.
Christus Dominus; Decr. Optatam totius. 2Cf. Mt. 3,16; Le. 4,18; Fapte 4,27; 10,38. 3 Cf. l Pt. 2,5 si 9. 4Cf. l
Pt. 3,15.
5
Cf. Apoc. 19,10; Lumen Gentium, n. 35. 6Cf. Conc. Trid., Sess. XXIII, cap. l, can.
l: Denz. 957 si 961 (1764 si 1771).
7
Cf. Io. 20,21; Lumen Gentium, n. 18.
8
Cf. Lumen Gentium, n. 28.
9
Cf. ibid.
10
Cf. Pontificale romamim. De ordinatione Presbyterorum, Praefatio. Aceste cuvinte se afla deja i n
Sacramentarium veronense: ed.
L. C. Mohlberg, Roma 1956, p. 122; de asemenea i n Missale Francorum: ed L. C. Mohlberg, Roma,
1957, p. 9; i n Liber Sac-ramentorum Rotnanae Ecclesiae: ed. L. C. Mohlberg, Roma, 1960, p. 25, precum
si i n Pontificale romanum-germanicum: ed. Vo-gel-Elze, Citta del Vaticano 1963, voi. I, p. 34.
"Cf. Lumen Gentium, n. 10.
12
Cf. Rom. 15,16.
IJ
Cf. l Cor. 11,26.
14
Sf. Augustin, De Civitate Dei, 10,6; PL 41,284.
l5
Cf. l Cor. 15,24.
16
Cf. Evr. 5,1.
17
Cf. Evr. 2,17; 4,15.
319
18
Cf. l Cor. 9,19-23 vg.
"Cf. Fapte 13,2.
20„Aceasta preocupare pentru desavi rsirea spirituala si morala i si afla un stimulent tot mai puternic si i n
conditiile externe i n care se desfasoara viata Bisericii; ea nu poate rami ne nemiscata si indiferenta la schimba-
rile din lumea i nconjuratoare, care, i n multiple feluri, i i influenteaza modul de a actiona si i i impun anumite
conditii. Dupa cum se stie, Biserica nu este izolata de lume, ci traieste i n lume. Membrii Bisericii se afla sub
influenta lumii: i i asimileaza cultura, se supun legilor ei si i i adopta moravurile. Acest contact stri ns cu
societatea omeneasca creeaza necontenit probleme dificile care mai ales acum si nt deosebit de grave.(...)
Apostolul neamurilor i i i ndemna astfel pe crestinii din vremea lui: „Nu purtati jugul i mpreuna cu cei necre-
Hnciosi. Caci ce legatura are dreptatea cu radelegea? Sau cum pot sta i mpreuna .j'Tiina cu i ntunericul?... sau
ce parte are c dinciosul cu cel necredincios?" (2 Cor. 6 4-15). De aceea profesorii si educatorii •restini de astazi
trebuie sa aminteasca mereu tineretului catolic pozitia lui cu totul deosebita si datoria care se naste de aici de a
trai i n lume fara a fi din lume, dupa rugaciunea i naltata de Cristos Isus pentru ucenicii Sai: „Nu Te rog sa-i iei
din lume, ci sa-i feresti de rau. Ei nu si nt din lume, dupa cum nici Eu nu si nt din lume" (Io. 17,15—16).
Biserica i si i nsuseste aceasta rugaciune.
Totusi aceasta deosebire fata de lume nu i nseamna si o separare de ea; nu arata nici indiferenta, nici teama,
nici dispret, i ntr-adevar, daca Biserica se distinge de neamul omenesc, ea nu i se opune, ci dimpotriva, se uneste
mai stri ns cu el": Paul VI, enc. Ecdesiam stiam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964), pp. 627 si 638.
21
Cf. Rom. 12,2.
22
Cf. Io. 10, 14-16.
23
Cf. Sf. Policarp, Scrisoarea catre Filipeni, VI, l: „Si preotii sa fie i nclinati spre compatimire, milostivi fata de
toti; sa-i aduca i napoi pe cei rataciti, sa viziteze pe toti bolnavii, fara a trece cu vederea pe vaduva, pe orfan
sau pe sarac; ci sa aiba grija nei n-
cetat sa faca binele i naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, sa se fereasca de orice mi nie, partinire si judecata
nedreapta; sa stea departe de orice sete de avere, nedi nd crezare lesne i mpotriva cuiva si sa nu fie aspri i n
judecatile lor, stiind ca toti si ntem i mpovarati cu pacate": ed. Funk, Patres Apostolici, I, p. 273. CAPITOLUL
II
1
Cf. l Pt. 1,23; Fapte 6,7; 12,24. [Apostolii] „au predicat Cuvi ntul adevarului si au dat nastere Bisericilor": Sf.
Augustin, Enarr. in Ps., 44,23: PL 36,508.
2
Cf. Mal. 2,7; l Tim. 4,11-13; 2 Tim. 4,5; Tit. 1,9.
3
Cf. Mc. 16,16.
"Cf. 2 Cor. 11,7. Ceea ce se spune despre episcopi este valabil si despre- preoti, i n calitatea lor de colaboratori
ai episcopilor. Cf. Statuta Ecclesiae Antiqua,f. 3 (ed. Ch. Munier, Paris 1960, p. 79); Decretum Grati-ani, C. 6, D.
88 (ed. Friedberg, 1,307); Conc. Trid. Sess. V, Decr. 2, n. 9 (Conc. Oec. Decreta, ed. Herder, Roma 1962, p. 645);
Sess. XXIV, Decr. De reform., c. 4 (p. 739); Lumen Gentium, n. 25.
5
Cf. Constitutiones Apostolorutn, 11,26,7: „(Preotii) sa fie i nvatatorii stiintei dumnezeiesti, caci Domnul i nsusi
ne-a poruncit aceasta zici nd: .Mergeti si i nvatati'... ": ed. F. X. Funk, Didascalia et Constitutiones Apostolorum,
I, Paderborn 1905, p. 105; Sacramentarium Leonianum si celelalte sacra-mentarii pi na la Pontificalul Roman,
Prefata la hirotonirea preotilor: „Prin aceeasi providenta, Doamne, ai daruit i nvatatori ai credintei, ca tovarasi
apostolilor Fiului Tau, si prin acesti propovaduitori, aflati pe a doua treapta, ai umplut pami ntul". — Liber
Ordinam Liturgiae Mozarabicae, Prefata la hirotonirea preotilor: „i nvatator al poporului, conducator al
supusilor, el sa pastreze i n buna ri nduiala credinta catolica si sa vesteasca tuturor adevarata mi ntuire": ed.
M. Ferotin, Liber Ordinam en usage dans l'Eglise Wisigothiaue et Mozarabe d'Espagne: Monumenta Ecclesiae
Liturgica, v. V, Paris 1904, col. 55, lin. 4-6.
6
Cf. Gal. 2,5.
7
Cf. l Pt. 2,12.
8
Cf. Ritualul Hirotonirii preotilor i n Bise-
320
rica alexandrina a iacobitilor: „Aduna poporul Tau spre Cuvi ntul i nvataturii, ca o mama care i si ocroteste pruncii":
H. Den-zinger, Ritus Orientalium, Tom. II, Wiirz-burg 1863, p. 14.
9
Cf. M(. 28,19; Mc. 16,16; Tertulian, De Baptismo, 14,2; CCL I, p. 289, 11-13; Sf. Atanasiu, Adv. Arianos, 2,42; PG
26,237 A-B; Sf. Ieronim, In Matth., 28,19; PL 26,226 D: „i nti i i nvata toate neamurile, apoi i i cufunda i n apa pe cei
'pe care i-au i nvatat. Caci nu e cu putinta ca trupul sa primeasca taina Botezului daca sunetul nu a primit mai i nainte
adevarul credintei"; Sf. Toma d'Aquino, Expositio primae De-cretalis § l: „Mi ntuitorul nostru, trimiti n-du-i pe ucenici
sa propovaduiasca, le-a poruncit trei lucruri: mai i nti i sa-i i nvete pe oameni credinta, i n al doilea ri nd sa dea
sacramentejp celor care cred": ed. Marietti, Opuscula Theologica, Torino-Roma, 1954, 1138.
10
Cf. Sacrosanctum Concilium, n. 35,2.
11
Cf. ibid., nn. 33, 35, 48, 52.
12
Cf. ibid., n. 7; Pius XII, enc. Mystici Corpo-ris, 29 iun. 1943: AAS 35 (1943) p. 230.
13
Sf. Ignatiu Martir, Smyrn., 8,l-2: ed. F. X. Funk, p. 240; Constitutiones Apostolorum, VIII, 12,3: ed. F. X. Funk,
p. 4%; VIII,29,2: ibid., p. 532.
14
Cf. Lumen Gentium, n. 28.
15
„Euharistia este o i mplinire a vietii spirituale si scopul tuturor sacramentelor": Sf. Toma, Summa Theol. III, q. 73, a.
3 c; cf. Summa Theol. III, q. 65, a. 3.
16
Cf. Sf. Toma, Summa Theol. III, q. 65, a. 3, ad 1; q. 79, a. l, c si ad 1.
17
Cf. Efes. 5,19-20.
18
Cf. Sf. Ieronim, Epist., 114,2: „Sfintele potire, sfintele valuri si celelalte lucruri care tin de cultul Patimii Domnului...
din cauza asocierii lor cu Trupul si Si ngele Domnului trebuie sa fie venerate cu acelasi respect ca si Trupul si Si ngele
Lui": PL 22,934; Sacrosanctum Concilium, nn. 122-1127.
19
„i n cursul zilei credinciosii sa nu neglijeze vizitarea Preasfi ntului Sacrament, care trebuie pastrat i n biserica i n
locul cel mai de cinste si cu ci t mai multa veneratie, conform legilor liturgice, acest lucru fiind si o
dovada de recunostinta si o chezasie de iubire si un cuvenit omagiu de adorare fata de Cristos Domnul prezent acolo":
Paul VI, enc. Mysterium Fidei, 3 sept. 1965: AAS 57 (1965) p. 771.
20
Lumen Gentium, n. 28.
21
Cf. 2 Cor. 10,8; 13,10.
22
Cf. Gal. 1,10.
23
Cf. l Cor. 4,14.
24
Cf. Didascalia, II, 34,3; II, 46,6; II, 47,1; Constitutiones Apostolorum, II, 47,1: ed. F. X. Funk, Didascalia et
Constitutiones, I, pp. 116,142 si 143.
25
Cf. Gal. 4,3; 5,1 si 13.
26
Cf. Sf. Ieronim, Epist., 58,7: „Ce folos daca peretii stralucesc de pietre pretioase, i n vreme ce Cristos, i n cel sarac,
moare de foame ?":PL 22,584.
27
Cf. l Pt. 4,10ss.
28
Cf. Mt. 25, 34-t5.
29
Cf. Le. 4,18.
30
Pot fi numite si alte categorii, ca de exemplu imigrantii, nomazii etc. Despre aceasta, cf. Christus Dominus, n. 18.
31
Cf. Didascalia, II, 59,l-3: „Ci nd i nveti poporul, cheama-l si i ndeamna-l sa vina deseori la biserica, si i n nici un caz
sa nu lipseasca, ci sa se adune mereu si sa nu micsoreze Biserica prin lipsa lor si sa nu pagubeasca Trupul lui Cristos de
un madular... Asadar voi, care si nteti madularele lui Cristos, nu va despartiti de Biserica neaduni ndu-va; avi ndu-L
pe Cristos drept Cap ce este de fata si vi Se i mpartaseste dupa fagaduinta, nu-L treceti cu vederea si nu-L i nstrainati
pe Mi ntuitorul de madularele Sale, nu-I dezbinati si nu-I i mprastiati Trupul...": ed. F. X. Funk, I, p. 170; Paul VI,
Discurs catre participantii la a 13-a saptami na „di aggiornamento pastorale" a clerului italian, Orvieto, 6 sept. 1963:
AAS 55 (1963), p. 750 ss.
32
Cf. Lumen Gentium, n. 28.
33
Cf. textul zis „Constitutia Ecclesiastica Apostolorum", XVIII: Preotii si nt symmystai si synepimakhoi ai Episcopilor:
ed. Th. Scher-mann, Die allgemeine Kirchenordnung, T. u. U., II, 5, p. 13, n. 18 si 19; Pseudo-Hieronymus, De
Septem Ordinibus Eccle-siae: „... i n binecuvi ntare si nt partasi la mistere cu episcopii": ed. A. W. Kalff,
321
Wurzburg 1937, p. 45; Sf. Isidor din Sevil-la, De Ecclesiastids Officiis, II, c. VII: „Ei si nt i n fruntea
Bisericii lui Cristos si si nt partasi cu episcopii la facerea dumnezeiescului Trup si Si nge, precum si i n i
nvatarea poporului si i n i ndatorirea de a propovadui": PL 83,787.
34
Cf. Didascalia, II, 28,4: ed. F. X. Funk, p. 108; Constitutiones Apostolorum, II, 28,4; II, 34,3: ibid., pp.
109 si 117.
35
Ibid., VIII, 16,4: ed. F. X. Funk, I, p. 523; cf. Epit. Const. Apost. VI: ibid., II, p. 80,3—4; Testamentum
Domini: „... daruies-te-i Duhul harului, al sfatului si al marini-miei, duhul preotiei ... pentru a ajuta si a
ci rmui poporul Tau i n fapta, i ntru frica, i n curatia inimii": trad. I. E. Rahmani, Miinster i. W. p. 69.
De asemenea i n Trad. Apost.: ed. B. Botte, La Tradition Apostoli-que de Saint Hippolyte, Miinster i. W.
1963, p. 20.
36
Cf. Num. 11, 16-25.
37
Pontificate romanum, Prefata de la ceremonia hirotonirii preotilor; aceste cuvinte se gasesc i n
Sacramentarium leonianum, Sacra-mentarium gelasiatmm si i n Sacramentarium gregorianum. Expresii
asemanatoare se gasesc i n Liturgiile orientale: cf. Trad. Apost.: „... Priveste asupra acestui slujitor
al Tau si daruieste-i duhul harului si al sfatului, ca sa-i ajute pe preoti sa ci rmuiasca Poporul Tau cu
inima curata, dupa cum ai privit asupra poporului ales de Tine si ai poruncit lui Moise sa-i aleaga pe
batri nii pe care i-ai umplut de duhul Tau pe care l-ai daruit slujitorului Tau": dupa vechea traducere
latina de la Verona, ed. B. Botte, La Tradition Apostolique de S. Hippolyte. Essai de reconstruction,
Miinster i. W. 1963, p. 20; Const Apost. VIII 16,4: ed. F. X. Funk, I, p. 522, 16-17; Epit. Const. Apost. 6: ed.
F. X. Funk, II, p. 20,5-7; Testamentum Domini: trad I. E. Rahmani, p. 69; Euchologium Serapionis,
XXVII: ed. Funk, Didascalia et Constitutiones, II, p. 190, lin. l-7; Ritus Ordinationis in ritu Maronitarum:
trad. H. Denzinger, Ritus Orjentalium, II, Wurzburg, 1863, p. 161. Dintre Parinti se pot cita: Theodor din
Mopsuest, In i T/m. 3,8: ed. Swete, II, pp. 119-1121; Theodoretus,
Questiones in Numeros, XVIII: PG 80,369 C -372B.
38
Cf. Lumen Gentium, n. 28.
39
Cf. Ioan XXIII, enc. Sacerdoti! Nostri pri-mordia, l aug. 1959: AAS 51 (1959), p. 576; Sf. Pius X, i
ndemnul catre cler Hae-rent animo, 4 aug. 1908: S. Pii X Acta, voi. IV (1908) pp. 237 ss.
40
Cf. Christus Dominus, nn. 15 si 16.
41
Dupa actualul drept bisericesc, exista deja Capitlul catedralei ca „senat si consiliu" al Episcopului
(can. 391) sau, i n lipsa acestuia, grupul consultorilor diecezani (cf. can. 423—428). E de dorit i nsa ca
aceste institutii sa fie reformate i n asa fel i nci t sa raspunda mai bine la i mprejurarile si necesitatile de
azi. Dupa cum se vede, un astfel de grup de preoti difera de Consiliul pastoral de care este vorba i n
Decretul Christus Dominus n. 27, din care fac parte si laici si care nu are competenta deci t pentru
dezbaterea problemelor de actiune pastorala. Despre preoti i n calitate de consilieri ai Episcopului, cf.
Didascalia, II, 28,4: ed. Funk, I, p. 108; Const. Apost., II 82,4: ed. Funk, I, p. 109; Sf. Ignatiu Mart.,
Magn., 6,1: ed. Funk, p. 194; Trall., 3,1: Funk, p. 204; Origenes, Contra Celsum, III, 30: Preotii si nt
sfatuitori - bouleutai: PG 11,957 D -960 A.
42
Sf. Ignatiu Mart., Magn., 6,1: „Va i ndemn sa va straduiti sa le i ndepliniti pe toate i n dumnezeiasca
buna i ntelegere, sub ci rmui-rea Episcopului, care tine locul lui Dumnezeu, a preotilor,care tin locul
Colegiului Apostolilor si a diaconilor ati t de dragi mie, carora li s-a i ncredintat slujirea lui Isus Cristos
care, i nainte de veacuri, era la Tatal, si la sfi rsitul timpurilor S-a aratat" red. Funk, p. 195; Sf. Ignatiu
Mart., Trall., 3,1: „De asemenea toti sa-i cinsteasca pe diaconi ca pe Isus Cristos, de asemenea si pe
Episcop care este chipul Tatalui, pe preoti ca pe sfatul lui Dumnezeu si adunarea Apostolilor: fara acestia
nu se poate vorbi de Biserica": ibid., p. 204; Sf. Ieronim, In Isaiam, II, 3: PL 24,61 D: „Si noi avem i n
Biserica senatul nostru, adunarea preotilor".
43
Cf. Paul VI, Discurs catre parohii si predi-
322
calorii din Postul Mare, de la Roma, rostit i n Capela Sixtina, l martie 1965: AAS 57 (1965) p. 326.
44
Cf. Const. Apost., VIII, 46,39: „Preotii... sa nu faca nimic fara hotarirea Episcopului, caci lui i-a fost i ncredintat
poporul lui Dumnezeu si lui i se va cere socoteala de suflete": ed. Funk, p. 577.
45
Cf. 3/o. 8.
46
Cf. Ia. 17, 23.
47
Cf. Evr. 13, l-2.
48
Cf. Evr. 13, 16.
49
Cf. Mt. 5,10.
50
Cf. l Tes. 2,12; Col. 1,13.
51
Cf. Mt. 23,8. „Asadar, daca vrem sa fim pastorii, parintii si i nvatatorii oamenilor, trebuie sa fim si fratii lor": Paul
VI, enc. Ecclesiam suam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964) p. 647.
52
Cf. Efes. 4,7 si 16; Const. Apost., VIII, 1,20: „Nici Episcopul sa nu se ridice i mpotriva diaconilor sau a preotilor, nici
preotii i mpotriva poporului, caci si unii si ceilalti intra i n alcatuirea adunarii": ed. Funk, I, p. 467.
"Cf. Fii. 2,21.
54
Cf. l Io. 4,1.
55
Cf. Lttmen Gentium, n. 37.
56
Cf. Efes. 4,14.
57
Cf. Unitatis redintegratio
58
Cf. Lumen Gentium, n. 37.
59
Cf. Evr. 7,3.
60
Cf. Le. 10,1 6lCf. l Pt. 2,25.
62
Cf. Fapte 20,28.
63
Cf. Mt. 9,36.
64
Pontificale romanum, De Ordinatione Pres-byterorum.
65
Cf. Optatam totius, n. 2.
66
„Glasul lui Dumnezeu care cheama se exprima i n doua moduri diferite, minunate si convergente: unul launtric, al
harului, al Duhului Sfi nt, al inefabilei atractii interioare pe care „glasul tacut" si puternic al Domnului o exercita i n
adi ncurile de necercetat ale sufletului omenesc; altul extern, omenesc, sensibil, social, juridic, concret, acela al
slujitorului calificat al cu-vi ntului lui Dumnezeu, al Apostolului, al ierarhiei, instrument indispensabil, instituit si voit
de Cristos pentru a traduce i n limbaj
perceptibil mesajul cuvi ntului si al poruncii lui Dumnezeu. Astfel ne i nvata, i mpreuna cu Sfi ntul Pavel, doctrina
catolica: Cum vorauzifarSpropovaduitor?... Credinta vine din auz (Rom. 10,14 si 17)": Paul VI, Discurs din 5 mai 1965:
L'Osservatore Romano, 6 mai 1965, p. 1.
67
Cf. Optatam totius, n. 2.
68
Asa ne i nvata Sfintii Parinti explici nd cuvintele adresate de Cristos lui Petru: „Ma iubesti?... Paste oile Mele" (Io.
21,17): astfel Sf. Ioan Chrysostom, De sacerdotio, II, 2: PG 48,633; Sf. Grigore cel Mare, Reg. Past. Liber, P. I., c. 5: PL
77,19 A
CAPITOLUL HI 1 Cf. 2 Cor. 12,9. - Cf. Pius XI, enc. Ad catholid sacerdotii, 20
dec. 1935: AAS 28 (1936) p. 10. 3 Cf. Io. 10,36. 4Cf. Le. 24,26. 5Cf. Efes. 4,13.
6
Cf. 2 Cor. 3, 8-9.
7
Cf., i ntre altele, Sf. Pius X, Haerent animo, 4 aug. 1908: S. Pii X Acta, voi. IV (1908) p. 237 ss; Pius XI, enc. Ad
catholid sacerdotii, 20 dec. 1935: AAS 28 (1936), p. 5 ss.; Pius XII, Menti nostrae, 23 sept. 1950: AAS 42 (1950), p. 657
ss. Ioan XXIII, enc. Sacerdotii Nostri primordia, l aug. 1959: AAS 51 (1959), p. 545 ss.
8
Cf. Sf. Toma, Summa Theol., II-II, q. 188, a. 7.
9
Cf. Efes. 3, 9-10. 10Cf. Fapte 16,14.
1
' Cf. 2 Cor. 4,7.
12
Cf. Efes. 3,9.
3
' Cf. Pontificale romanum, De Ordinatione Presbyterorum.
'4Cf. Missale romanum, Rugaciunea asupra darurilor din Duminica a IX-a dupa Rusalii.
15
„Fiecare Liturghie, chiar daca este celebrata i n particular de greot, nu este particulara, ci este un act al lui Cristos si
al Bisericii. Biserica i nvata ca i n Jertfa pe care o ofera sa se ofere pe sine, jertfa universala, si aplica i ntregii lumi,
spre mi ntuire, puterea rascumparatoare unica si infinita a Jertfei Crucii. Caci fiecare Liturghie care se celebreaza este
oferita nu numai pentru mi ntu-irea ci torva, ci pentru mi ntuirea lumii i n-
tregi(...) Asadar le recomandam parinteste si staruitor preotilor, care si nt bucuria noastra deosebita si
cununa noastra i n Domnul, sa celebreze zilnic Liturghia cu vrednicie si cu evlavie": Paul VI, enc. Mys-
terium Fidei, 3 sept. 1965: AAS 57 (1965) pp. 761—762. Cf. Sacrosanctum Concilium, nn. 26 si 27.
16
Cf. Io. 10,11.
17
Cf. 2 Cor. 1,7.
18
Cf. 2 Cor. 1,4. 19Cf. l Cor. 10,33.
20
Cf. Io. 3,8.
21
Cf. Io. 4,34.
22
Cf. l Io. 3,16.
23
„Pasterea Turmei Domnului sa fie o i ndatorire de iubire": Sf. Augustin, Tract. in Io., 123,5: PL35,
1967.
24
Cf. Rom. 12,2.
25
Cf. Gal. 2,2.
• 26Cf. 2 Cor. 7,4.
27
Cf. Io. 4,34; 5,30; 6,38.
28
Cf. Fapte 13,2.
29
Cf. £/b. 5,10.
30
Cf. Fapte 20,22.
31
Cf. 2 Cor. 12,15.
32
Cf. £/•«. 4, 11-16.
33
Cf. Mt. 19,12.
. 34Cf. Lumen Centi'um, n. 42.
35
Cf. l Tim. 3, 2-5; TU 1,6.
36
Cf. Pius XI, Aa catholici sacerdoti!, 20 dec. 1935: AAS 28 (1936) p. 28.
37
Cf. Mt. 19,12.
38
Cf. l Cor. 7,32-34. ,39Cf. 2 Cor. 11,2.
40
Cf. Lumen Gentium, nn. 42 si 44; Decr. Perfectae caritatis, n. 12. ,
41
Cf. Le. 20, 35-36; Pius XI, Ad catholici sacerdotii: loc. cit., pp. 24-28; Pius XII, enc. Sacra Virginitas, 25
mart. 1954: AAS 46 (1954) pp. 169-172.
323
42
Cf. Mt. 19,11.
43
Cf. Io. 17,14-16.
44
Cf. l Cor. 7,31.
45
Con.:. Antioch., can. 25: Mansi 2, 1327-1328; Decretam Gratiatii, c. 23. S. 12, q. l: ed.
Friedberg, I, pp. 684-685.
46
Aceasta clauza se refera mai ales la drepturile si la obiceiurile i n vigoare i n Bisericile Orientale.
47
Co«r. Paris., a. 829, cap. 15: MGH, Legum sectio III, Concilia, t. 2, pars 6, 622; Conc. Trid. Sess. XXV,
Decr. de reform., cap. I: Conc. Oec. Decreta, ed. Herder, Roma 1962, pp. 760-761.
48
Cf.Pi . 62,11 Vg. 61.
49
Cf. 2 Cor. 8,9.
50
Cf. Fapte S, 18-25. 51Cf. Fii. 4,12.
52
Cf. Fapte 2, 42-47.
53
Cf. Le. 4,18.
54
Cf. CIC.can. 125 ss.
55
Cf. Perfectae caritatis, n. 6; Dei verbum, n. 21.
56
Cf. Lumen Gentium, n. 65.
57
Pontificale romanum, De Ordinatione Pres-byterorum.
58
Cf. Dei verbum, n. 25.
59
Acest curs nu este cursul pastoral prevazut i ndata dupa hirotonire, conform Decretului Optatam
totius, n. 22.
60
Cf. Christus Dominus, n. 16.
61
Cf. Mt. 10,10; l Cor. 9,7; l Tim. 5,18.
62
Cf. 2 Cor. 8,14.
63
Cf. Fii. 4,14. 64Cf. Io. 3,16. 65 Cf. l Pi. 2,5. 66Efes. 2,22.
67
Cf. Pontificale romanum, De Ordinatione Presbyterorum.
68
Cf. Efes. 3,9.
69
Cf. Col. 3,3. •
CUPRINS
INTRODUCERE................ 297
CAPITOLUL I: PREOTIMEA IN CADRUL MISIUNII BISERICII ... 297 2. Natura
preotimii............... 297
3. Conditia preotilor i n lume....... 298
CAPITOLUL II: SLUJIREA PREOTEASCA ........................ 299
I. FUNCTIILE PREOTILOR____ 299
324
4. Preotii, slujitori ai cuvi ntului lui Dumnezeu.................... 299
5. Preotii, slujitori ai sacramentelor . . 300
6. Preotii, pastori ai Poporului lui Dumnezeu-----................ 301
H. RELATIILE PREOTILOR CU CEILALTI....................... 302
7. Relatiile dintre Episcop si preoti . . 302
8. Unirea frateasca si colaborarea dintre preoti ..................... 303
9. Relatiile preotilor cu laicii....... 304
III. DISTRIBUIREA PREOTILOR SI CHEMARILE PREOTESTI 306
10. Grija pentru i ntreaga Biserica .... 306
11. Grija pentru vocatiile preotesti . . . 306 CAPITOLUL III - VIATA PREOTILOR ...........................
308
I - CHEMAREA PREOTILOR LA DESAVI RSIRE .................. 308
12. Obligatia de a tinde la sfintenie . . 308
13. Exercitarea triplei i ndatoriri preotesti pretinde sfintenie si i n acelasi timp o favorizeaza .............
309
14. Unitate si armonie i n viata preotilor 310
II - EXIGENTE SPIRITUALE DEOSEBITE I N VIATA PREOTULUI 311
15. Umilinta si ascultare............ 311
16. i mbratisarea celibatului ca pe un dar 311
17. Saracia de bunavoie ............ 313
III - MIJLOACE DE TRAI SPIRITUALE SI MATERIALE.......... 314
18. Mijloace pentru dezvoltarea vietii spirituale ..................... 314
19. Studiu si stiinta pastorala ........ 315
20. Asigurarea unei drepte remunerari 315
21. Fond comun si prevederi sociale .. 316
CONCLUZIE SI I NDEMN........ 317
NOTE . . 318

Constitutia
pastorala
privind Biserica i n
lumea contemporana
(„GAUDIUM ET SPES")
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU, I MPREUNA
CU PARINTII SFINXULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUA
7 decembrie 1965

327
Introducere1
1 - (Legatura stri nsa a Bisericii cu i ntreaga familie umana) BUCURIA SI SPERANTA,
tristetea si angoasa oamenilor de azi, mai ales ale saracilor si ale tuturor celor care sufera, si
nt si bucuria si speranta, tristetea si angoasa ucenicilor lui Cristos si nu exista nimic cu
adevarat omenesc care sa nu aiba ecou i n inimile lor, i ntr-adevar, comunitatea lor este
alcatuita din oameni care, adunati laolalta i n Cristos, si nt calauziti de Duhul Sfi nt i n
peregrinarea spre i mparatia Tatalui si au primit mesajul de mi ntuire ce trebuie vestit tu-
turor. Prin urmare, aceasta comunitate se recunoaste i n mod real si intim solidara cu neamul
omenesc si cu istoria lui.
2 - (Cui se adreseaza Conciliul)
De aceea, dupa o cercetare mai profunda a misterului Bisericii, Conciliul al doilea din Vatican
i si i ndreapta acum fara sovaire Cuvi ntul nu numai catre fiii Bisericii si catre toti cei care
invoca numele lui Cristos, ci catre toti oamenii, dorind sa expuna tuturor i n ce fel concepe
prezenta si activitatea Bisericii i n lumea contemporana.
Asadar, el are i n fata ochilor lumea oamenilor, i ntreaga familie umana, cu toate realitatile i n
mijlocul carora traieste ; lumea, teatrul istoriei neamului omenesc, marcata de efortul, de i
nfri ngerile si de victoriile acestuia; lumea, care, conform credintei crestinilor, este creata si
pastrata de iubirea Creatorului, si care a cazut, ce-i drept, i n robia pacatului, dar a fost
eliberata de Cristos rastignit si i nviat care a fri nt puterea celui rau, pentru a fi transformata
dupa planul lui
Dumnezeu si a ajunge la desavi rsire.
3 - (i n slujba omului) In zilele noastre, neamul omenesc, entuziasmat de propriile descoperiri
si de puterea proprie, se i ntreaba totusi cu anxietate, adesea, asupra evolutiei actuale a lumii,
asupra locului si rolului pe care i l are omul i n univers, asupra sensului eforturilor
individuale si colective si, i n sfi rsit, asupra destinului ultim al lucrurilor si al oamenilor. De
aceea Conciliul, marturisind si proclami nd credinta i ntregului Popor al lui Dumnezeu adu-
nat laolalta de Cristos, nu poate oferi o dovada mai graitoare a solidaritatii, a respectului si a
iubirii sale fata de i ntreaga familie a oamenilor, i n care este inserat, deci t instituind cu ea un
dialog despre aceste variate probleme, aduci nd asupra lor lumina Evangheliei si puni nd la
dispozitia neamului omenesc energiile mi ntuitoare pe care Biserica, sub calauzirea Duhului
Sfi nt, le primeste de la i ntemeietorul sau. Persoana omului este cea care trebuie mi ntuita,
societatea umana - care trebuie refacuta. Asadar omul, si anume omul privit i n unitatea si
integralitatea sa, omul, cu trupul si sufletul, cu inima si constiinta, cu mintea si vointa lui, va
constitui axul i ntregii noastre expuneri.
De aceea, Sfi ntul Conciliu, proclami nd i nalta chemare a omului .si afir-mi nd prezenta
semintei divine i n el, ofera neamului omenesc colaborarea sincera a Bisericii pentru a
instaura acea fraternitate universala ce raspunde acestei chemari. Biserica nu este mi nata de
nici o ambitie pami nteasca; ea urmareste un
328
singur scop: sub calauzirea Duhului Sfatuitor si Mi ngi ietor, sa continue lucrarea lui Cristos, care
a venit i n lume pentru
a da marturie adevarului2, pentru a mi n-tui si nu pentru a judeca, pentru a sluji si nu pentru a fi
slujit3.
EXPUNERE PRELIMINARA
CONDITIA OMULUI I N LUMEA CONTEMPORANA
4 — (Speranta si angoasa) Pentru a duce la bun sfi rsit o astfel de misiune, Biserica are i ndatorirea
permanenta de a cerceta semnele timpurilor si de a le interpreta i n lumina Evangheliei, astfel i nci
t sa poata raspunde, i ntr-un mod adaptat fiecarei generatii, la i ntrebarile fara sfi rsit ale
oamenilor asupra sensului vietii prezente si viitoare si asupra relatiei reciproce dintre ele. Asadar
lumea i n care traim, precum si asteptarile, aspiratiile si caracterul ei adesea dramatic trebuie
cunoscute si i ntelese. Unele dintre principalele trasaturi fundamentale ale lumii de astazi pot fi
schitate i n felul urmator:
- Neamul omenesc traieste astazi o noua etapa a istoriei sale, i n care schimbari profunde si rapide
se extind, treptat, la i ntregul glob. Provocate de inteligenta si activitatea creatoare a omului, ele se
rasfri ng asupra omului i nsusi, asupra judecatilor si dorintelor lui individuale si colective, asupra
modului lui de a gi ndi si de a actiona, ati t fata de lucruri ci t si fata de oameni. Astfel, putem vorbi
despre o adevarata transformare sociala si culturala care se reflecta chiar si i n viata religioasa.
— Asa cum se i nti mpla i n orice criza de crestere, aceasta transformare aduce
cu sine si dificultati deloc neglijabile. Astfel, i n vreme ce omul i si extinde ati t de mult puterea, nu
reuseste i ntotdeauna sa o puna i n slujba sa. Straduindu-se sa patrunda mai mult adi ncurile
sufletului propriu, pare adesea mai nesigur de sine. Dezvaluind tot mai limpede legile vietii sociale,
rami ne i n ezitare asupra directiei pe care trebuie sa i-o imprime.
— Niciodata neamul omenesc nu a avut la dispozitie ati ta belsug de bogatii, de resurse si de putere
economica, si totusi o uriasa parte a locuitorilor pa-mi ntului este chinuita i nca de foame si de
saracie si multimi i ntregi de oameni si nt apasate de analfabetism. Niciodata oamenii nu au avut
un simt ati t de acut al libertatii ca astazi, i nsa, i n acelasi timp, apar noi forme de aservire sociala
si psihica, i n timp ce lumea are constiinta ati t de puternica a unitatii sale si a interdependentei
tuturor i ntr-o necesara solidaritate, este totusi violent sfi siata de forte ce se lupta i ntre ele:
dainuie i nca aprige disensiuni politice, sociale, economice, rasiale si ideologice si nu este i
ndepartata primejdia unui razboi atotnimicitor. i n timp ce se extinde schimbul de idei, i nsesi
cuvintele prin care se exprima concepte de mare importanta i mbraca sensuri foarte diferite i n
diversele ideo-
329
logii. i n sfi rsit, se cauta staruitor o ordine pami nteasca mai perfecta, fara ca a-ceasta sa fie i
nsotita de un progres spiritual pe masura.
Cuprinsi i ntr-un asemenea complex de situatii, foarte multi contemporani ai nostri si nt i
mpiedicati sa discearna realmente valorile perene si i n acelasi timp nu stiu cum sa le
armonizeze cu descoperirile recente. De aceea, oscili nd i ntre speranta si angoasa, i ntrebi
ndu-se asupra mersului lumii de azi, si nt apasati de neliniste. Acest mers al lumii i i provoaca
pe oameni, ba chiar i i constri nge sa dea un raspuns.
5 - (Mutatii profunde) Tulburarea actuala a spiritelor si modifi-, carea conditiilor de viata si nt
legate de o transformare mai ampla care face sa capete o pondere cresci nda i n formatia
intelectuala stiintele matematice, naturale si antropologice, iar i n planul actiunii, tehnicile
care decurg din aceste stiinte. Aceasta mentalitate stiintifica modeleaza altfel deci t i n trecut
cultura si gi n-direa. Tehnica progreseaza i ntr-ari t i nci t transforma fata pami ntului si se
lanseaza deja i n cucerirea spatiului cosmic.
Inteligenta umana i si extinde stapi ni-rea, i ntr-un fel, si asupra timpului: i n trecut, prin
cunoasterea istorica; i n viitor, prin prognoza si planificare. Progresul stiintelor biologice,
psihologice si sociale nu numai ca i i dau omului posibilitatea unei mai bune cunoasteri de
sine, ci i l ajuta si sa exercite o influenta directa asupra vietii societatilor, folosind metode
tehnice, i n acelasi timp, neamul omenesc se preocupa tot mai mult de prevederea si
controlarea propriei cresteri demografice.
Istoria i nsasi evolueaza ati t de rapid i nci t poate fi cu greu urmarita de indivizi izolati.
Destinul comunitatii umane devine unul singur, fara a se mai diversifica i n istorii diferite.
Astfel, neamul omenesc trece de la o conceptie oarecum statica asupra ordinii lucrurilor la o
conceptie mai degraba dinamica si evolutiva si de aici se naste o uriasa complexitate de
probleme noi ce obliga la noi analize si sinteze.
6 — (Transformari sociale) Ca urmare, comunitatile locale traditionale - familii patriarhale,
clanuri, triburi, sate —, diferitele grupari si paturi sociale sufera transformari din zi i n zi
mai profunde.
Se raspi ndeste treptat tipul de societate industriala care duce la belsug economic anumite tari
si transforma radical conceptii si conditii de viata sociala ce dainuiau de veacuri, i n acelasi
fel, civilizatia urbana si atractia pe care o exercita se intensifica, fie prin i nmultirea oraselor
si a locuitorilor lor, fie prin extinderea felului de viata urban i n lumea satului.
Noi mijloace de comunicare sociala, din ce i n ce mai perfectionate, favorizeaza cunoasterea
evenimentelor si raspi n-direa extrem de rapida si de larga a ideilor si sentimentelor, provoci
nd astfel numeroase reactii i n lant.
Nu trebuie neglijat nici faptul ca ati tia oameni, determinati de diverse motive sa emigreze,
ajung sa-si schimbe modul de viata.
Astfel, relatiile omului cu semenii se i nmultesc nei ncetat si i n acelasi timp i nsasi aceasta
„socializare" creeaza noi relatii, fara a dezvolta i nsa totdeauna o maturizare corespunzatoare
a persoanei
330
si relatii cu adevarat personale („personalizare").
O astfel de evolutie se manifesta mai ales i n tarile care se bucura deja de avantajele
progresului economic si tehnic, dar pune i n miscare si popoarele i n curs de dezvoltare care
doresc sa obtina pentru tarile lor binefacerile industrializarii •si urbanizarii. Aceste popoare,
mai ales daca si nt legate de traditii mai vechi, resimt i n acelasi timp un impuls spre o
exercitare mai matura si mai personala a libertatii.
7 - (Mutatii psihologice, morale si religioase)
Transformarea mentalitatilor si structurilor pune adesea sub semnul i ntrebarii valorile
mostenite, mai ales la tineri care, adesea, nerabdatori sau nemultumiti, ajung chiar sa se
revolte si, constienti de propria importanta i n viata sociala, doresc sa-si asume ci t mai curi
nd un rol i n ea. De aceea nu arareori parintii si educatorii i nti mpina dificultati tot mai mari
i n i ndeplinirea i ndatoririlor lor.
Institutiile, legile, modurile de a gi ndi si de a simti mostenite din trecut nu mai par i
ntotdeauna adecvate starii actuale de lucruri: de aici o grava perturbare i n comportament si
i n i nsesi normele de conduita.
In sfi rsit, noile conditii influenteaza si viata religioasa. Pe de o parte, un simt critic mai acut o
purifica de o conceptie magica despre lume si de elemente de superstitie care mai dainuie si
pretinde o adeziune din ce i n ce mai personala si mai activa la credinta, ceea ce face ca multi
sa ajunga la un simt mai viu al lui Dumnezeu. Pe de alta parte, i nsa, multipli i ntregi se i
ndeparteaza practic de
religie. Spre deosebire de vremurile trecute, negarea lui Dumnezeu sau a religiei sau
indiferentismul nu mai si nt ceva neobisnuit si individual: nu arareori astazi astfel de
atitudini si nt prezentate ca o exigenta a progresului stiintific sau a vreunui nou umanism, i n
multe tari toate acestea nu si nt exprimate numai la nivel filozofic, ci afecteaza i n larga
masura literatura, artele, interpretarea stiintelor umaniste si a istoriei si chiar legile civile,
fapt ce duce la dezorientarea multora.
8 — (Dezechilibrele lumii contemporane) O schimbare ati t de rapida, petrecuta adesea i n
neori nduiala, precum si i nsasi constiinta mai acuta a discrepantelor ce afecteaza lumea nasc
sau sporesc contradictii si dezechilibre.
i n primul ri nd la nivelul persoanei se resimte frecvent un dezechilibru i ntre inteligenta
practica moderna si gi ndirea teoretica, aceasta din urma nereusind sa stapi neasca ansamblul
cunostintelor, nici sa le ori nduiasca i n sinteze satisfacatoare. Apare, de asemenea, un
dezechilibru i ntre preocuparea pentru eficienta practica si exigentele constiintei morale si, de
multe ori, i ntre conditiile vietii colective si exigentele unei gi ndiri personale si chiar ale
contemplatiei, i n sfi rsit, apare un dezechilibru i ntre specializarea activitatii umane si
viziunea universala asupra realitatii.
i n familie apar tensiuni, fie datorita conditiilor demografice, economice si sociale apasatoare,
fie datorita conflictelor dintre generatii, fie datorita noilor raporturi sociale i ntre barbati si
femei. Apar mari divergente si i ntre rase, i ntre diversele categorii sociale; i ntre natiunile
bogate si cele mai putin i nzestrate si
331
sarace; i n sfirsit, i ntre institutiile internationale nascute din dorinta de pace a popoarelor, pe
de o parte, si ambitia de a-si raspi ndi propria ideologie precum si egoismele colective
existente i n natiuni si i n alte grupuri, pe de alta parte.
De aici nei ncrederi si dusmanii reciproce, conflicte si suferinte, a caror cauza si victima i n
acelasi timp este omul i nsusi.
9 - (Aspiratiile tot mai largi ale omenirii) Creste i ntre timp convingerea ca neamul omenesc
poate si trebuie nu numai sa-si i ntareasca tot mai mult dominatia asupra creatiei, ci si sa
instituie o ordine politica, sociala si economica aflata tot mai mult i n slujba omului si care sa-
i ajute pe indivizi si grupurile sa-si afirme si sa-si dezvolte propria demnitate.
De aceea, foarte multi pretind cu vehementa acele bunuri de care au constiinta acuta ca au
fost frustrati datorita nedreptatii sau datorita unei i mpartiri inechitabile. Natiunile i n curs
de dezvoltare precum si acelea care si-au dobi ndit recent independenta doresc sa participe la
binefacerile civilizatiei moderne nu numai pe plan politic, ci si economic si sa-si joace rolul i n
lume i n mod liber, i n timp ce, dimpotriva, creste din zi i n zi distanta si foarte adesea si
dependenta lor economica fata de celelalte natiuni mai bogate, care se dezvolta mai repede.
Popoarele chinuite de foame interpeleaza popoarele mai prospere. Femeile revendica, acolo
unde nu au dobi ndit-o i nca, egalitatea de drept si de fapt cu barbatii. Muncitorii si taranii
vor nu numai sa-si ci stige existenta, ci, prin munca lor, sa-si dezvolte personalitatea si chiar
sa participe la organizarea vietii economice, so-
ciale, politice si culturale. Pentru prima data i n istoria omenirii, toate popoarele si nt
convinse ca binefacerile civilizatiei pot si trebuie sa se extinda realmente la toate popoarele.
Sub toate aceste exigente se ascunde i nsa o aspiratie mai profunda si mai universala: indivizii
si grupurile i nseteaza dupa o viata plenara si libera, demna de om, care sa puna i n slujba lor
tot ceea ce lumea de astazi le poate oferi din belsug. Pe li nga aceasta, natiunile se straduiesc
tot mai mult sa realizeze o anumita comunitate universala.
Astfel sti nd lucrurile, lumea de azi apare i n acelasi timp puternica si slaba, i n stare sa i
nfaptuiasca cele mai bune sau cele mai rele lucruri, iar i n fata i se deschide calea libertatii
sau a servitutii, calea progresului sau a regresului, calea fraternitatii sau a urii. Pe de alta
parte, omul devine constient ca de el depinde buna orientare a fortelor pe care le-a pus i n
miscare el i nsusi si care pot sa-i striveasca sau sa-i slujeasca. De aceea i si pune i ntrebari.
10 — (i ntrebarile cele mai profunde ale omenirii)
Dezechilibrele de care sufera lumea de astazi si nt, de fapt, legate de un dezechilibru mai
fundamental, i nradacinat i n inima omului, i ntr-adevar, i n i nsusi interiorul fiintei omului
mai multe elemente se lupta i ntre ele. Pe de o parte, i n calitate de creatura, i si
experimenteaza i n nenumarate feluri limitele, iar pe de alta parte se simte nelimitat i n dorin-
tele sale si chemat la o viata superioara. Solicitat de multe atractii, el este necontenit constri
ns sa aleaga si sa renunte la unele dintre ele. Mai mult, slab si paca-
332
tos, adesea face ceea ce nu vrea si ceea ce ar vrea sa faca nu face 4. De aceea este divizat i
nlauntrul sau.si de aici se nasc ati tea si ati t de mari dezbinari i n societate. Desigur, foarte
multi dintre aceia a caror viata este impregnata de un materialism practic si nt prin aceasta i
mpiedicati sa perceapa clar aceasta stare dramatica sau, coplesiti de mizerie, nu reusesc sa
reflecteze asupra ei. Multi socotesc ca i si pot gasi linistea i n diferitele i ncercari de a
interpreta lumea. Unii asteapta numai de la efortul omului adevarata si deplina eliberare a
neamului omenesc si si nt convinsi ca viitoarea dominatie a omului asupra pami ntului le va i
mplini toate dorintele inimii. Si nt unii care, picrzi nd nadejdea de a afla sensul vietii, lauda i
ndrazneala acelora care, socotind ca existenta umana este i n sine lipsita de orice semnificatie,
se straduiesc sa-i dea o semnificatie completa, i n mod subiectiv. Totusi, i n fata evolutiei
actuale a lumii, creste din zi i n zi numarul acelora care i si pun i ntrebarile cele mai funda-
mentale sau le resimt cu o noua acuitate. Ce este omul? Care este sensul durerii,

al raului, al mortii, care, i n ciuda oricarui progres, nu i nceteaza sa existe? La ce bun aceste
victorii platite ati t de scump ? Ce poate aduce omul societatii ? Ce poate astepta de la ea? Ce
va urma dupa aceasta viata pami nteasca?
Biserica, i nsa, crede ca Isus Cristos, mort si i nviat pentru toti 5, ofera omului lumina si puteri
prin Duhul Sau, ca omul sa poata raspunde vocatiei sale supreme; si ca nu a fost dat alt nume
sub cer oamenilor, i n care ei sa se poata mi ntui6. De asemenea, ea crede ca i n Domnul si i
nvatatorul ei se~afla cheia, centrul si scopul i ntregii istorii umane. Pe li nga aceasta, Biserica
afirma ca mai adi nc deci t toate schimbarile exista multe lucruri care nu se schimba si care i
si au temeiul ultim i n Cristos, care este acelasi, ieri, astazi si i n veac7. Asadar, sub lumina lui
Cristos, Chipul nevazutului Dumnezeu, i nti iul-nascut din toata faptura8, Conciliul i si
propune sa se adreseze tuturor pentru a deslusi misterul omului si a colabora la gasirea unei
solutii pentru principalele probleme ale timpului nostru.
PARTEA INTII
BISERICA SI VOCATIA OMULUI
11 — (Raspunsul la i ndemnurile Duhului) Poporul lui Dumnezeu, i mpins de credinta ca este
calauzit de Duhul Domnului care umple pami ntul, se straduieste ca, i n evenimentele, i n
exigentele si i n aspiratiile la care participa i mpreuna cu ceilalti oameni ai vremurilor
noastre, sa
discearna care si nt adevaratele semne ale prezentei sau ale planului lui Dumnezeu, i ntr-
adevar, credinta arunca asupra tuturor lucrurilor o lumina noua si dezvaluie gi ndul
dumnezeiesc asupra vocatiei integrale a omului, orienti nd astfel mintea spre solutii pe deplin
umane.
333
Conciliul i si propune i n primul ri nd sa evalueze i n aceasta lumina valorile cele mai pretuite
astazi si sa le refere la izvorul lor divin. Fiindca aceste valori, i n masura i n care izvorasc din
i nzestrarea omului, care este un dar al lui Dumnezeu, si nt foarte bune; i nsa, nu arareori,
datorita coruperii inimii omului, si nt abatute de la rostul lor si, de aceea, au nevoie de
purificare.
Ce gi ndeste Biserica despre om? Ce
s-ar putea recomanda pentru edificarea societatii de astazi? Care este semnificatia ultima a
activitatii umane i n univers ? La aceste i ntrebari se asteapta un raspuns. De aici va aparea
mai limpede ca Poporul lui Dumnezeu si neamul omenesc, i n care acesta este inserat, se
servesc unul pe altul si astfel misiunea Bisericii apare de natura religioasa si, tocmai de aceea,
profund umana.
CAPITOLUL I
"•

DEMNITATEA PERSOANEI UMANE

12 - (Omul dupa chipul lui Dumnezeu) Credinciosi si necredinciosi, oamenii si nt aproape
unanimi i n parerea ca tot ce exista pe pami nt trebuie referit la om ca la centrul si culmea sa.
Dar ce este omul? El a formulat si formuleaza despre sine multe pareri, diverse si chiar
contrare, fie exalti ndu-se ca pe o norma absoluta, fie i njosindu-se pi na la disperare si sfi
rsind astfel i n dubiu si i n angoasa. Profund constienta de aceste dificultati, Biserica, instruita
de Dumnezeu care Se reveleaza, le poate da un raspuns care defineste adevarata conditie a
omului, i i explica slabiciunile si i n acelasi timp i i ofera posibilitatea de a-si recunoaste cu
dreptate demnitatea si chemarea.
i ntr-adevar, Sfinta Scriptura ne i nvata ca omul a fost creat „dupa chipul lui Dumnezeu",
capabil sa-L cunoasca si sa-L iubeasca pe Creatorul sau, ca a fost ri nduit domn peste toate
fapturile pa-
mi ntului1, pentru a le stapi ni si a le folosi slavindu-L pe Dumnezeu 2. „Ce este omul de i ti
amintesti de el, sau fiul omului de i i porti de grija? L-ai facut cu putin mai prejos deci t i
ngerii, cu marire si cu cinste l-ai i ncununat si l-ai ri nduit peste lucrarea mi inilor Tale. Toate
le-ai asezat sub picioarele lui" (Ps. 8,5-7).
i nsa Dumnezeu, crei ndu-l pe om, nu I-a lasat singur: i nca de la i nceputuri „barbat si femeie
i-a creat" (Gen. 1,27), iar i nsotirea lor constituie prima forma a comuniunii dintre persoane.
Caci omul, din natura sa intima, este o fiinta sociala, si fara relatii cu ceilalti nu poate nici sa
traiasca nici sa-si dezvolte calitatile.
De aceea Dumnezeu, dupa cum citim i n Scriptura, a privit „toate ci te le facuse si erau foarte
bune" (Gen. 1,31).
13 - (Pacatul)
Constituit de Dumnezeu i n dreptate,
334
omul, totusi, i mpins de cel rau i nca de la i nceputul istoriei, a abuzat de libertatea sa, ridici
ndu-se i mpotriva lui Dumnezeu si dorind sa-si atinga scopul i n afara lui Dumnezeu. Desi L-
au cunoscut pe Dumnezeu, oamenii nu I-au dat marirea cuvenita, ci s-a i ntunecat inima lor
necugetata si au slujit creaturii mai degraba deci t Creatorului3. Ceea ce ni se dezvaluie prin
Revelatia divina este confirmat de propria noastra experienta, i ntr-adevar, omul, daca i si
cerceteaza launtrul inimii, descopera ca este i nclinat -si spre rau si cufundat i n multe feluri
de rele ce nu pot proveni de la Creatorul sau, care este bun. Refuzi nd adeseori sa-L
recunoasca pe Dumnezeu ca pe principiul sau, omul a fri nt si ordinea cuvenita i n relatie cu
scopul sau ultim si, i n acelasi timp, i ntreaga armonie cu sine, cu semenii si cu i ntreaga
creatie.
Asadar omul este i mpartit i n sine i nsusi. De aceea i ntreaga viata a oamenilor, fie
individuala, fie colectiva, apare ca o lupta, o lupta dramatica i ntre bine si rau, i ntre lumina
si i ntuneric. Mai mult, omul se descopera incapabil de a iesi de unul singur biruitor asupra
atacurilor raului, asa i nci t fiecare se simte legat i n lanturi, i nsa Domnul i nsusi a venit ca
sa-i elibereze pe om si sa-i i ntareasca, rei nnoindu-l din launtru, iar „pe stapi nitorul lumii
acesteia" (Io. 12,31), care i l tinea pe om i n robia pacatului4, sa-i alunge afara. Iar pacatul i l
micsoreaza pe om i mpiedici ndu-l sa-si atinga plinatatea.
i n lumina acestei Revelatii, ati t chemarea sublima ci t si profunda mizerie pe care o
experimenteaza oamenii i si afla semnificatia ultima.
14 — (Alcatuirea omului) Unitate de trup si suflet, omul, prin i nsasi conditia sa trupeasca,
sintetizeaza i n sine elementele lumii materiale, astfel i nci t acestea, prin el, i si ating culmea
si i si i nalta glasul pentru a-L lauda i n libertate pe Creator5. Ca atare, nu i i este i ngaduit
omului sa dispretuiasca viata trupului, ci, dimpotriva, este obligat sa-si considere bun si
vrednic de cinste trupul deoarece este creat de Dumnezeu si trebuie sa i nvie i n ziua de apoi.
Totusi, ranit de pacat, omul experimenteaza revoltele trupului. Asadar, i nsasi demnitatea
omului cere ca el sa-L preamareasca pe Dumnezeu i n trupul propriu 6 si sa nu i ngaduie ca
acesta sa fie robit de i nclinatiile rele ale inimii.
i nsa omul nu se i nseala recunosci ndu-sc superior elementelor corporale si con-sideri ndu-se
mai mult deci t o particica a naturii sau un clement anonim al cetatii umane, i ntr-adevar,
prin interiorita-tea sa el depaseste universul: la aceasta interiorkate profunda se i ntoarce
atunci ci nd se i ndreapta spre propria inima, acolo unde i l asteapta Dumnezeu care
cerceteaza inimile7 si unde el i nsusi, sub privirea lui Dumnezeu, i si hotaraste soarta.
Recunosci nd deci i n sine un suflet spiritual si nemuritor, el nu se lasa amagit de o plasmuire
iluzorie explicabila numai prin conditii fizice si sociale, ci, dimpotriva, atinge i nsusi adevarul
profund al realitatii.
15 — (Demnitatea inteligentei, adevarul si i ntelepciunea)
Partas fiind la lumina inteligentei divine, omul are dreptate ci nd considera ca datorita
intelectului sau este superior uni-
335
versului. Exerciti ndu-si neobosit capacitatile de-a lungul veacurilor, el a progresat i n stiintele
empirice, i n tehnici si i n arte. i n zilele noastre, el a dobi ndit succese deosebite mai ales i n
cercetarea si cucerirea lumii materiale. Totusi el a cautat si a descoperit mereu un adevar mai
profund. Caci inteligenta nu se limiteaza doar la fenomene, ci poate atinge, cu adevarata
certitudine, realitatea inteligibila, chiar daca, i n urma pacatului, ea este partial i ntunecata si
slabita.
In sfirsit, natura intelectuala a persoanei umane se desavi rseste si trebuie desa-vi rsita prin i
ntelepciune, care atrage cu si i vita te mintea omului sa caute si sa iu "asca adevarul si binele,
si care i l calauz te pe omul ce se hraneste cu ea, prin cel vazute, la cele nevazute.
E )ca noastra, mai mult deci t secolele treci e, are nevoie de o astfel de i ntelepciune pentru ca
toate noile descoperiri ale omului sa devina mai umane. Soarta viitoare a lumii se afla i n
primejdie daca nu se vor ridica oameni mai i ntelepti. Pe deasupra, trebuie observat faptul ca
multe popoare, desi mai sarace i n bunuri materiale dar mai bogate i n i ntelepciune, pot oferi
celorlalte un ajutor de pret.
Prin darul Duhului Sfi nt, omul ajunge, i n credinta, sa contemple si sa guste misterul
planului divin8.
16 - (Demnitatea constiintei morale) i n adi ncul constiintei, omul descopera o lege pe care nu
si-o da el i nsusi, dar careia trebuie sa i se supuna si al carei glas, chemi ndu-l nei ncetat sa
iubeasca si sa faca binele si sa evite raul, rasuna la momentul potrivit i n urechea inimii: „Fa
aceasta, fugi de aceea". Caci omul are i n inima o lege scrisa de Dumnezeu:
demnitatea lui este sa se supuna acesteia si dupa ea va fi judecat 9. Constiinta este. nucleul cel
mai tainic si sanctuarul omului, unde omul se afla singur cu Dumnezeu, al carui glas i i
rasuna i n strafunduri10. Prin constiinta se face cunoscuta i n mod minunat acea lege care i si
afla i mplinirea i n iubirea fata de Dumnezeu si de aproapele11. Din fidelitate fata de
constiinta, crestinii se unesc cu ceilalti oameni pentru a cauta adevarul si rezolvarea i n
adevar a ati tor probleme morale care apar i n viata indivizilor precum si i n relatiile sociale.
Asadar, cu ci t prevaleaza constiinta dreapta, cu ati t persoanele si grupurile evita arbitrariul
si cauta sa se conformeze normelor obiective ale moralitatii. Totusi, nu arareori constiintei i se
i nti mpla sa rataceasca din ignoranta invincibila, fara a-si pierde prin aceasta demnitatea.
Acest lucru nu se poate spune i nsa ci nd omul se i ngrijeste prea putin sa caute adevarul si
binele si ci nd constiinta este orbita treptat de obisnuinta pacatului.
17 — (Maretia libertatii) Dar omul nu se poate i ntoarce spre bine deci t i n mod liber. Aceasta
libertate contemporanii nostri o pretuiesc mult si o cauta cu pasiune: si pe buna dreptate.
Totusi adesea ei o promoveaza i n mod gresit, ca pe o i ngaduinta de a face orice, cu conditia
sa fie placut, inclusiv raul. i nsa adevarata libertate este la om un semn privilegiat al chipului
lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu a voit „sa-i lase pe om i n mi na sfatului lui" 12, astfel ca omul
sa-L caute spontan pe Creatorul sau si, atasi ndu-se de El, sa ajunga i n libertate la
perfectiunea deplina si fericita. Demnitatea omului i i cere, asadar, sa
336
actioneze conform unei alegeri constiente si libere, adica i n mod personal, i mpins si calauzit
dinlauntru, si nu dintr-un impuls interior orb sau dintr-o pura constri ngere externa. Omul dobi
ndeste o asemenea demnitate ci nd, eliberi ndu-se de orice robie a patimilor, se i ndreapta spre
scopul sau i ntr-o alegere libera a binelui si i si procura i n mod eficient mijloacele corespunzatoare
prin efortul si priceperea sa. i nsa libertatea omului, ranita fiind de pacat, nu poate realiza pe
deplin aceasta orientare spre Dumnezeu deci t cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Si fiecare om va
trebui sa dea socoteala de viata proprie i n fata judecatii lui Dumnezeu, dupa binele sau raul savi r-
sit13.
18 - (Misterul mortii) i n fata mortii, enigma conditiei umane i si atinge culmea. Omul nu e chinuit
numai de suferinta si de degradarea progresiva a trupului, ci, mai mult i nca, de teama disparitiei
definitive. Pe buna dreptate, i nsa, instinctul inimii sale i l face sa se i ngrozeasca de o distrugere
totala si de o disparitie definitiva si sa le respinga. Sami nta vesniciei pe care o poarta i n sine,
neputi ndu-se reduce la materie, se razvrateste i mpotriva mortii. Toate i ncercarile tehnicii, orici t
de utile, nu pot linisti anxietatea omului: prelungirea longevitatii biologice nu poate satisface
dorinta de viata ulterioara care dainuie neclintita i n inima lui.
Daca orice imaginatie amuteste i n fata mortii, Biserica i nsa, instruita de Revelatia divina, afirma
ca omul a fost creat de Dumnezeu pentru un scop fericit dincolo de limitele mizeriei pami ntesti.
Mai mult, credinta crestina ne i nvata ca
moartea trupeasca, de care omul ar fi fost scutit daca nu ar fi pacatuit14, va fi i nvinsa atunci ci nd
mi ntuirea, pierduta din vina lui, i i va fi redata de atotputernicul si milostivul Mi ntuitor. Caci
Dumnezeu I-a chemat si i l cheama pe om sa se ataseze de El cu toata fiinta, i ntr-o comuniune
vesnica de viata dumnezeiasca nepieritoare. Aceasta victorie a dobi ndit-o Cristos i nviind din
morti15, eliberi ndu-l pe om de moarte prin moartea Sa. Asadar, oricarui om care reflecteaza,
credinta, oferita cu argumente solide, i i da un raspuns la nelinistea lui i n privinta soartei viitoare;
i n acelasi timp, i i da posibilitatea sa comunice i n Cristos cu cei dragi care au fost rapiti de
moarte, oferindu-i speranta ca ei au aflat deja la Dumnezeu adevarata viata.
19 — (Forme si cauze ale ateismului) Temeiul cel mai profund al demnitatii umane rezida i n
chemarea omului la comuniune cu Dumnezeu, i nca de la nasterea sa, omul este invitat la dialog cu
Dumnezeu. Caci el nu exista deci t pentru ca, fiind creat de Dumnezeu din iubire, este sustinut nei
ncetat de El, din iubire; nici nu traieste pe deplin dupa adevar daca nu recunoaste i n mod liber
aceasta iubire si nu se i ncredinteaza Creatorului sau. Totusi, multi dintre contemporanii nostri nu
percep i n nici un fel aceasta legatura intima si vitala cu Dumnezeu, sau o resping i n mod explicit,
asa i nci t ateismul se numara printre cele mai grave aspecte ale timpului nos-ttu si trebuie supus
unei cercetari foarte atente.
Prin Cuvi ntul „ateism" se i nteleg fenomene foarte diverse, i n timp ce unii
337
i l neaga i n mod expres pe Dumnezeu, altii considera ca omul nu poate afirm* absolut nimic
despre El; altii examineaza problema lui Dumnezeu cu o astfel de metoda i nci t ea pare
lipsita de sens. Multi, netini nd seama de limitele stiintelor pozitive, fie se straduiesc sa explice
toate numai prin criteriile stiintei, fie, dimpotriva, nu mai admit nici un fel de adevar absolut.
Unii i l aseaza ati t de sus pe om i nci t credinta i n Dumnezeu devine fara vlaga, ei pari nd
mai degraba i nclinati spre afirmarea omului deci t spre negarea lui Dumnezeu. Altii si-L
reprezinta astfel pe Dumnezeu i nci t acea plasmuire pe care o resping nu este i n nici un fel
Dumnezeul Evangheliei. Altii nici nu abordeaza problema lui Dumnezeu, pari nd straini de
orice neliniste religioasa si nu i nteleg de ce trebuie sa se preocupe de religie. Pe li nga aceasta,
nu arareori ateismul se naste dintr-un protest violent i mpotriva raului din lume, sau din
faptul ca se atribuie gresit caracter absolut unor valori umane, astfel i nci t acestea iau locul
lui Dumnezeu, i nsasi civilizatia moderna, nu i n sine, ci i n masura i n care este prea
implicata i n realitatile pami ntesti, poate i ngreuna adesea apropierea de Dumnezeu.
Fara i ndoiala, cei care se straduiesc i n mod deliberat sa-L tina departe pe Dumnezeu de
inima lor si sa evite problemele religioase, refuzi nd sa urmeze ceea ce le dicteaza constiinta,
nu si nt lipsiti de vina; totusi, adeseori si credinciosii poarta o anumita raspundere i n aceasta
privinta, i ntr-adevar, ateismul, privit i n ansamblu, nu este un fenomen originar, ci se naste
din diferite cauze, printre care se numara si o reactie critica i mpotriva religiilor si, i n
anumite regi-
uni, mai ales i mpotriva religiei crestine. De aceea, i n aceasta geneza a ateismului credinciosii
pot avea un rol deloc neglijabil, i n masura i n care, prin neglijarea educarii credintei sau
printr-o prezentare i nselatoare a doctrinei, sau chiar prin deficientele vietii lor religioase,
morale si sociale, se poate spune ca mai degraba i nvaluie deci t dezvaluie adevaratul chip al
lui Dumnezeu si al religiei.
20 - (Ateismul sistematic) Ateismul modern prezinta adeseori si o forma sistematica: aceasta,
pe li nga alte cauze, i mpinge dorinta de autonomie a omului ati t de departe i nci t pune
piedica oricarei dependente de Dumnezeu. Cei ce profeseaza acest fel de ateism pretind ca
libertatea consta i n faptul ca omul i si este scop siesi, singurul fauritor si creator al propriei
istorii; ei considera ca aceasta viziune este incompatibila cu recunoasterea unui Stapi n, Autor
si Scop al tuturor lucrurilor, sau cel putin ca ea face sa fie de-a dreptul superflua o astfel de
afirmatie. Aceasta doctrina poate fi favorizata de sentimentul de putere conferit omului de
progresul tehnic de astazi, i ntre formele ateismului contemporan nu trebuie trecuta cu
vederea aceea care asteapta eliberarea omului mai ales din eliberarea lui economica si sociala.
Se pretinde ca religia, prin natura sa, se opune acestei eliberari i n masura i n care, i ndrepti
nd speranta omului spre mirajul unei vieti viitoare, i l abate de la construirea cetatii pami
ntesti. De aceea, sustinatorii unei astfel de doctrine, atunci ci nd ajung la conducerea statului,
combat violent religia, raspi ndind ateismul chiar si prin folosirea, mai ales i n educatia tine-
retului, a mijloacelor de presiune de care dispune puterea publica.
22 Conciliul Ecumenic Vatican [I.

338
21 — (Atitudinea Bisericii fata de ateism) Biserica, fidela ati t fata de Dumnezeu ci t si fata de
oameni, nu poate sa nu dezaprobe cu durere si cu toata fermitatea, asa cum a facut-o si i n trecut16,
acele i nvataturi si actiuni nefaste ce contravin ratiunii si experientei comune a omului si care i l fac
sa decada din nobletea lui i nnascuta.
Totusi ea i ncearca sa sesizeze cauzele ascunse ale negarii lui Dumnezeu din mintea ateilor;
constienta de gravitatea problemelor pe care le ridica ateismul si i ndemnata de iubirea fata de toti
oamenii, considera ca trebuie sa le supuna unei examinari mai serioase si mai profunde.
Biserica sustine ca recunoasterea lui Dumnezeu nu se opune i n nici un fel demnitatii omului, i
ntruci t aceasta demnitate este i ntemeiata si se desavi rseste i n Dumnezeu i nsusi: caci omul este
constituit i n societate, inteligent si liber, de Dumnezeu Creatorul; dar mai ales este chemat ca fiu la
i nsasi comuniunea cu Dumnezeu si la i mpartasirea fericirii Lui. Pe li nga acestea, Biserica afirma
ca speranta eshatologica nu diminueaza importanta i ndatoririlor pami ntesti, ci mai degraba ofera
noi motive pentru i ndeplinirea lor. Dimpotriva, ci nd lipsesc fundamentul divin si speranta vietii
vesnice, demnitatea omului este foarte grav lezata, asa cum se constata adeseori astazi, iar
enigmele vietii si mortii, ale vinovatiei si durerii rami n fara solutie, astfel i nci t nu rareori oamenii
se cufunda i n disperare.
In acelasi timp, orice om rami ne pentru sine i nsusi o problema nerezolvata, perceputa i n mod
nelamurit. Caci nimeni nu poate scapa total, i n anumite
momente, mai ales i n evenimentele ma-jere ale vietii, de acest fel de i ntrebari. Numai Dumnezeu
le da raspuns deplin si cu toata siguranta, El care i l cheama pe om la o cugetare mai i nalta si la o
cercetare mai smerita.
Remediul i mpotriva ateismului este de asteptat pe de o parte de la o expunere corespunzatoare a
doctrinei, iar pe de alta parte de la i ntreaga viata a Bisericii si a membrilor ei. i ntr-adevar,
Biserica este aceea care are misiunea sa-L faca prezent si, i ntr-un anume sens, vizibil pe Dumnezeu
Tatal si pe Fiul Lui i ntrupat, rei nnoindu-se si purifici ndu-se necontenit17, sub calauzirea Duhului
Sfi nt. Aceasta se realizeaza i n primul ri nd prin marturia unei credinte vii si mature, adica special
educata pentru a putea recunoaste cu luciditate dificultatile si a le depasi. Aceasta stralucita
marturie de credinta au dat-o si o dau nenumarati martiri. Rodnicia ei trebuie sa se manifeste din
faptul ca ea strabate i ntreaga viata a credinciosilor, chiar si pe cea profana, si i i duce la trairea
dreptatii si a iubirii, mai ales fata de cei lipsiti, i n sfirsit, la manifestarea prezentei lui Dumnezeu
foarte mult contribuie iubirea frateasca a credinciosilor care colaboreaza i ntr-un cuget pentru
credinta Evangheliei18 si apar ca semn al unitatii.
Biserica, desi respinge total ateismul, recunoaste sincer ca toti oamenii, credinciosi si necredinciosi,
trebuie sa ia parte la dreapta construire a acestei lumi, i n care traiesc laolalta: acest lucru, cu
siguranta, nu se poate i mplini fara un dialog deschis si prudent. Biserica de-pli nge asadar
discriminarea i ntre credinciosi si necredinciosi pe care unele autoritati civile fac nedreptatea de a
o intro-
339
duce, nevoind sa recunoasca drepturile fundamentale ale persoanei umane. Ea cere pentru
credinciosi o libertate efectiva, ca sa li se dea posibilitatea de a construi i n aceasta lume si
templul lui Dumnezeu. Iar pe atei i i invita cu bunavointa sa cerceteze Evanghelia lui Cristos
cu inima deschisa.
Biserica stie preabine ca mesajul ei concorda cu cele mai tainice dorinte ale inimii omului
atunci ci nd ea apara demnitatea vocatiei umane, redi nd speranta acelora care nu mai i
ndraznesc sa creada i ntr-un destin mai i nalt. Acest mesaj nu numai ca nu i l diminueaza pe
om, ci revarsa lumina, viata si libertate pentru i naintarea lui; iar i n afara de aceasta nimic
nu poate multumi inima omului: „Ne-ai creat pentru Tine", Doamne, „si nelinistita este inima
noastra pi na ce se va odihni i n Tine"19.
22 - (Cristos, Omul nou) De fapt, numai i n misterul Cuvi ntului i ntrupat se lumineaza cu
adevarat misterul omului. Caci Adam, cel dinti i om, era prefigurarea Aceluia ce avea sa vi-
na20, Cristos Domnul. Cristos, noul Adam, prin i nsasi revelarea misterului Tatalui si al iubirii
Acestuia, i l dezvaluie pe deplin omului pe om si i i descopera maretia chemarii proprii. Nu
este de mirare, deci, ca i n El toate adevarurile mai sus amintite i si afla izvorul si punctul
culminant.
El este „Chipul nevazutului Dumnezeu" (Col. 1,15)21, El este Omul desavi r-sit care a redat
fiilor lui Adam asemanarea cu Dumnezeu, deformata i ncepi nd cu primul pacat. Cum i n El
natura umana a fost asumata fara a fi nimicita22, prin i nsusi acest fapt ea a fost i naltata si
i n noi la o demnitate sublima. Caci, prin i ntrupare, i nsusi Fiul lui Dumnezeu S-a unit, i ntr-
un fel, cu orice om. A lucrat cu mi ini omenesti, a gi ndit cu minte omeneasca, a voit cu vointa
omeneasca23, a iubit cu inima omeneasca. Nascut din Maria Fecioara, S-a facut cu adevarat
unul dintre noi, asemanator noua i ntru toate, afara de pacat 24.
Miel nevinovat, prin Si ngele Sau varsat i n mod liber, a meritat pentru noi viata si, i n El,
Dumnezeu ne-a i mpacat cu Sine si i ntre noi25, si ne-a scos din robia diavolului si a pacatului,
asa i nci t fiecare dintre noi poate spune i mpreuna cu Apostolul: Fiul lui Dumnezeu „m-a
iubit si S-a dat pe Sine i nsusi pentru mine" (Gal. 2,20). Suferind pentru noi, nu numai ca ne-a
dat exemplu ca sa mergem pe urmele Lui26, dar ne-a deschis si calea: daca o strabatem, viata
si moartea si nt sfintite si primesc un sens nou.
Crestinul, devenit asemenea chipului Fiului, care este i nti iul-nascut dintre multi frati 27,
primeste „pi rga Duhului" (Rom. 8,23), prin care devine i n stare sa i mplineasca legea noua a
iubirii28. Prin acest Duh care este „chezasia mostenirii" (Efes. 1,14), omul i ntreg este refacut i
n-launtru, pi na la „rascumpararea trupului" (Rom. 8,23): „Daca Duhul Aceluia care L-a i
nviat pe Isus din morti locuieste i n voi, Cel care L-a i nviat pe Isus Cristos din morti va da
viata si trupurilor voastre muritoare, pentru Duhul Sau care locuieste i n voi" (Rom. 8,11)29.
Desigur, pentru crestin este o necesitate si o datorie presanta sa lupte i mpotriva raului cu
pretul multor i ncercari si sa i ndure moartea; i nsa, asociat la misterul pascal si facut
asemenea lui Cristos i ntru
340
moarte, i ntarit de speranta, va merge spre i nviere30.
Acest lucru este valabil nu numai pentru crestini, ci si pentru toti oamenii de bunavointa, i n a
caror inima harul lucreaza i n mod invizibil31, i ntr-adevar, de vreme ce Cristos a murit
pentru toti32 iar chemarea ultima a omului este i n mod efectiv una, si anume divina, trebuie
sa sustinem ca Duhul Sfi nt ofera tuturor posibilitatea ca, i ntr-un mod cu-
noscut de Dumnezeu, sa fie asociati acestui Mister pascal.
Ati t de mare si de minunat este misterul omului, care straluceste, prin Revelatia crestina,
celor ce cred. Prin Cristos si i n Cristos se lumineaza enigma durerii si a mortii care, i n afara
Evangheliei Lui, ne striveste. Cristos a i nviat, nimicind moartea prin moartea Sa, si ne-a
daruit viata pentru ca noi, fii i n Fiul, sa strigam i n Duhul Sfi nt: Abba, Tata! 34
CAPITOLUL II
COMUNITATEA UMANA
23 — (Scopul urmarit de Conciliu) Printre principalele aspecte ale lumii de azi se numara i
nmultirea relatiilor reciproce dintre oameni, la evolutia careia contribuie mult progresul
tehnic contemporan. Totusi dialogul fratesc dintre oameni nu-si gaseste i mplinirea i n acest
progres, ci mai profund i n comunitatea persoanelor, comunitate care pretinde un respect
reciproc fata de deplina lor demnitate spirituala. Revelatia crestina favorizeaza intens
promovarea acestei comuniuni i ntre persoane si i n acelasi timp ne calauzeste spre o i
ntelegere mai adi nca ,a legilor vietii sociale, pe care Creatorul le-a i nscris i n natura
spirituala si morala a omului.
Pentru ca documentele mai recente ale Magisteriului Bisericii au expus pe larg i nvatatura
crestina asupra societatii umane1, Conciliul aminteste numai ci teva adevaruri mai
importante si expune temeiul lor i n lumina Revelatiei. Apoi
insista asupra anumitor consecinte deosebit de importante i n zilele noastre.
24 — (Natura comunitara a vocatiei umane in planul lui Dumnezeu) Dumnezeu, care poarta
tuturor o grija parinteasca, a voit ca toti oamenii sa formeze o singura familie si sa se poarte
frateste i ntre ei. i ntr-adevar, toti, creati dupa chipul lui Dumnezeu, care „din unul singur a
facut sa se traga tot neamul omenesc, ca sa locuiasca pe toata fata pami ntului" (Fapte 17,26),
si nt chemati la acelasi scop unic, adica la Dumnezeu i nsusi.
De aceea, iubirea de Dumnezeu si de aproapele este prima si cea mai mare porunca. Sfi nta
Scriptura ne i nvata ca iubirea fata de Dumnezeu nu poate fi despartita de iubirea fata de
aproapele: „... daca mai este vreo. alta porunca, este cuprinsa i n acest cuvi nt: sa iubesti pe
aproapele tau ca pe tine i nsuti... Plinata-
341
tea legii este, asadar, iubirea" (Rom. 13, 9-10; l Io. 4,20). Acest lucru se dovedeste de cea mai
mare importanta pentru oameni, care depind din zi i n zi mai mult unii de altii, si pentru o
lume tot mai unificata.
Mai mult, Domnul Isus, atunci ci nd i l roaga pe Tatal ca „toti sa fie una.. .precum si Noi una
si ntem" (Io. 17,21—22), deschizi nd perspective ce nu pot fi atinse de mintea omeneasca,
sugereaza o anumita asemanare i ntre unirea dintre Persoanele divine si unirea dintre fiii lui
Dumnezeu i n adevar si iubire. Aceasta asemanare arata limpede ca omul, singura faptura de
pe pami nt pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea i nsasi, nu se poate gasi deplin pe sine deci t
prin daruirea dezinteresata de sine2.
25 - (Interdependenta dintre persoana si societatea umana)
Din natura sociala a omului apare evidenta interdependenta dintre progresul persoanei
umane si dezvoltarea societatii, i ntr-adevar, principiul, subiectul si scopul tuturor institutiilor
sociale este si trebuie sa fie persoana umana, deoarece ea, din natura ei, are absoluta nevoie
de viata sociala3. Asadar, viata sociala nefi-ind ceva adaugat omului, prin relatia cu ceilalti,
prin reciprocitatea serviciilor, prin dialogul cu fratii sai, omul creste i n toate i nzestrarile si
poate raspunde vocatiei sale.
Dintre legaturile sociale necesare dezvoltarii omului, unele, cum ar fi familia si comunitatea
politica, si nt mai direct corespunzatoare naturii lui intime; altele pornesc mai degraba din
vointa lui libera, i n zilele noastre, din diferite cauze, se i nmultesc necontenit relatiile
reciproce
si interdependentele; de aici se nasc diferite asociatii si institutii, ati t de drept public ci t si
privat. Acest fapt, numit socializare, desi nu este lipsit de primejdii, comporta numeroase
avantaje pentru i ntarirea si sporirea calitatilor persoanei umane si pentru apararea
drepturilor ei4.
Dar daca persoanele umane primesc mult de la aceasta viata sociala pentru i mplinirea
vocatiei lor, chiar si religioase, nu se poate nega faptul ca oamenii si nt adesea abatuti de la
calea binelui si i mpinsi spre rau de conditiile sociale i n care traiesc si i n care si nt cufundati
i nca din copilarie. Este sigur ca perturbarile, care apar ati t de frecvent i n ordinea sociala,
provin i n parte din tensiunile ce exista i n cadrul structurilor economice, politice si sociale.
Dar, mai profund, ele se nasc din trufia si egoismul oamenilor, care pervertesc si mediul
social. Acolo unde ordinea lucrurilor este tulburata de urmarile pacatului, omul, i nclinat din
nastere spre rau, gaseste noi imbolduri la pacat, care nu pot fi i nvinse fara mari eforturi, cu
ajutorul harului.
26 — (Promovarea binelui comun) Din interdependenta tot mai stri nsa care se extinde treptat
la lumea i ntreaga, decurge faptul ca binele comun - adica ansamblul conditiilor de viata
sociala care permit grupurilor si indivizilor sa-si atinga mai deplin si mai usor perfectiunea —
devine astazi din ce i n ce mai universal si, de aceea, implica drepturi si i ndatoriri care
privesc omenirea i ntreaga. Orice grup trebuie sa tina seama de necesitatile si de aspiratiile
legitime ale celorlalte grupuri, si, mai mult, de binele comun al i ntregii familii umane5.
342
i n acelasi timp, i nsa, creste constiinta deosebitei demnitati a persoanei umane, superioara
tuturor lucrurilor si avi nd drepturi si i ndatoriri universale si inviolabile. Trebuie asadar ca
omul sa aiba acces la toate acele lucruri care i i si nt necesare pentru a duce o viata cu adeva-
rat umana, cum ar fi hrana, i mbracamintea, locuinta, dreptul de a-si alege i n mod liber
starea de viata si de a i ntemeia o familie, dreptul la educatie, la munca, la reputatie buna, la
respect, la informare corespunzatoare, dreptul de a actiona conform cu norma dreapta a
constiintei, dreptul la ocrotirea vietii private si la o dreapta libertate, inclusiv i n materie de
religie.
Ordinea sociala si progresul ei trebuie asadar sa aiba i n vedere i ntotdeauna binele
persoanelor, de vreme ce ordinea •lucrurilor trebuie sa fie subordonata ordinii persoanelor si
nu invers, dupa cum i nsusi Domnul o sugereaza atunci ci nd spune ca „si mbata a fost facuta
pentru om, si nu omul pentru si mbata"6. Aceasta ordine trebuie sa se dezvolte nei ncetat, sa
fie i ntemeiata pe adevar, cladita i n dreptate, i nsufletita de iubire; ea trebuie sa-si gaseasca
un echilibru tot mai uman, i n libertate7. Pentru a realiza acestea, trebuie actionat pentru rei
nnoirea mentalitatilor si pentru profunde schimbari sociale.
Duhul lui Dumnezeu, care, printr-o minunata purtare de grija, calauzeste cursul veacurilor si
rei nnoieste fata pa-mi ntului, e prezent la aceasta evolutie. Iar plamada evanghelica a trezit si
trezeste i n inima omului exigenta nei nfri n-ta a demnitatii.

l
27 — (Respectul fata de persoana umana) Abordi nd unele consecinte practice de mai rhare
urgenta, Conciliul insista asupra respectului fata de om: fiecare trebuie sa-i considere pe
aproapele, fara nici o exceptie, ca pe „un alt el i nsusi", tini nd seama i n primul ri nd de viata
lui si de mijloacele necesare pentru a o trai cu demnitate8, pentru a nu fi asemeni bogatului
caruia nu i-a pasat de Lazar cel
w Q

sarac .
Mai ales i n zilele noastre devine presanta obligatia de a ne face aproapele absolut oricarui om
si de a-l sluji efectiv pe acela care ne iese i n cale, fie batri n parasit de toti, fie muncitor strain
dispretuit pe nedrept, fie exilat, fie copil nascut din unire nelegitima, ce sufera pe nedrept
pentru un pacat pe care nu I-a savi rsit, fie om i nfometat care ne interpeleaza constiinta, relui
nd Cuvi ntul Domnului: „Ori de ci te ori ati- facut aceasta unuia dintre fratii Mei mai mici,
Mie Mi-ati facut" (Mt. 25,40).
Pe li nga aceasta, tot ce se opune vietii i nsesi, cum ar fi omorul de orice fel, genocidul,
avortul, eutanasia, si chiar sinuciderea voluntara; tot ce violeaza integritatea persoanei
umane, ca mutilarile, tortura fizica sau psihica, i ncercarile de a constri nge i nsusi sufletul;
tot ce insulta demnitatea umana, cum ar fi conditiile neomenesti de viata, detentia arbitrara,
deportarea, sclavia, prostitutia, traficul de femei si tineri; de asemenea conditiile i njositoare
de munca i n care muncitorii si nt socotiti simple unelte de profit si nu persoane libere si res-
ponsabile; toate acestea si altele de acest fel si nt o rusine. Ele otravesc civilizatia umana si i i
pi ngaresc mai mult pe cei ce le comit deci t pe aceia care le i ndura;
343
mai mult, ele constituie o grava jignire adusa onoarei Creatorului.
28 — (Respectul si iubirea fata de dusmani)
Respectul si iubirea trebuie sa se extinda si asupra acelora care gi ndesc sau actioneaza diferit
de noi i n cele sociale, politice si chiar religioase; de altfel, cu ci t mai multa umanitate si
iubire vom aprofunda modul lor de a simti, cu ati t mai usor vom putea initia un dialog cu ei.
Aceasta iubire si bunavointa nu trebuie sa ne faca, desigur, indiferenti fata de adevar si bine.
Dimpotriva, i nsasi iubirea i i i ndeamna fara ragaz pe ucenicii lui Cristos sa vesteasca tuturor
oamenilor adevarul mi ntuitor. Dar trebuie facuta distinctia i ntre eroare, care trebuie i
ntotdeauna respinsa, si omul care se i nseala, caci el i si pastreaza i n continuare demnitatea
de persoana, chiar atunci ci nd este pi ngarit de notiuni false sau mai putin corecte i n materie
de religie10. Singur Dumnezeu este Judecatorul si Cercetatorul inimilor: de aceea El ne
interzice sa decidem asupra vinovatiei interioare a cuiva11.
i nvatatura lui Cristos ne pretinde sa iertam si nedreptatile 12 si extinde asupra tuturor
dusmanilor porunca iubirii, care este porunca legii noi: „Ati auzit ca s-a zis: sa iubesti pe
aproapele tau si sa urasti pe dusmanul tau. Eu i nsa va zic: Iubiti pe dusmanii vostri, faceti
bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei care va prigonesc si va calomniaza" (Mt. 5, 43-
44).
29 — (Egalitatea fundamentala i ntre toti
oamenii si dreptatea sociala)
De vreme ce toti oamenii, i nzestrati cu
suflet rational si creati dupa chipul lui Dumnezeu, au aceeasi natura si aceeasi origine, si de
vreme ce, rascumparati de Cristos, se bucura de aceeasi chemare si menire divina, egalitatea
fundamentala dintre ei trebuie recunoscuta tot mai mult.
Evident, nu toti oamenii stau pe aceeasi treapta, din pricina capacitatii fizice, care este
variata, si a diversitatii puterii lor intelectuale si morale. Insa orice forma de discriminare i n
privinta drepturilor fundamentale ale persoanei, fie pe plan social, fie cultural, fie ca se
bazeaza pe diferenta de sex, rasa, culoare, conditie sociala, limba sau religie, trebuie depasita
si eliminata, fiind contrara planului lui Dumnezeu.
Este, i ntr-adevar, deplorabil faptul ca aceste drepturi fundamentale ale persoanei nu si nt i
nca respectate pe deplin pretutindeni. De pilda atunci ci nd femeii i se refuza posibilitatea de
a-si alege liber sotul si de a i mbratisa o anume stare de viata sau de a avea acces la aceeasi
educatie si cultura care i se recunoaste barbatului.
Pe li nga aceasta, desi i ntre oameni exista diferente legitime, demnitatea egala a persoanelor
pretinde sa se ajunga la conditii de viata drepte si mai umane. Caci inegalitatile economice si
sociale prea mari i ntre membrii sau i ntre popoarele unicei familii umane scandalizeaza si se
opun dreptatii sociale, echitatii, demnitatii persoanei umane, precum si pacii sociale si
internationale.
Institutiile umane, particulare sau publice, sa caute sa se puna i n slujba demnitatii si scopului
omului, lupti nd activ, i n acelasi timp, i mpotriva oricarei i nrobiri, ati t sociale ci t si politice,
si apa-
344
ri nd drepturile fundamentale ale oamenilor sub orice regim politic. Mai mult, aceste institutii
trebuie sa se puna treptat de acord cu realitatile spirituale, cele mai i nalte dintre toate, chiar daca
este nevoie de un timp destul de i ndelungat pentru a ajunge la scopul dorit.
30 — (Necesitatea de a depasi o etica individualista)
Amploarea si rapiditatea transformarilor cer mai mult ca orici nd ca nimeni sa nu se complaca i
ntr-o etica pur individualista, faci nd abstractie de evolutia lucrurilor sau lasi ndu-se i n voia
inertiei. Datoria dreptatii si a iubirii este i mplinita tot mai mult atunci ci nd fiecare, contribuind la
binele comun dupa capacitatile proprii si dupa nevoile celorlalti, promoveaza si ajuta si institutiile
publice sau private care slujesc la i mbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor. Exista i nsa
unii care, afisi nd opinii largi si generoase, continua sa traiasca i n realitate ca si cum nu le-ar pasa
de nici o nevoie a societatii. Mai mult, i n diferite tari si nt numerosi aceia care nu tin seama de
legile si prescriptiile sociale. Multi nu se rusineaza sa se sustraga, prin diferite subterfugii si fraude,
de la plata impozitelor juste sau de la alte obligatii fata de societate. Altii neglijeaza anumite reguli
ale vietii i n societate, de pilda cele privitoare la apararea sanatatii sau la conducerea vehiculelor,
nedi ndu-si seama ca prin neglijenta lor i si pun i n primejdie viata proprie si pe a altora.
Socotirea obligatiilor fata de societate printre principalele i ndatoriri ale omului de astazi si i
mplinirea lor trebuie sa fie un lucru sfi nt pentru toti. Cu ci t lumea se unifica mai mult, cu ati t
mai evident
i ndatoririle oamenilor depasesc grupurile particulare si se extind treptat la lumea i ntreaga. Acest
lucru nu se poate i nti mpla deci t daca si indivizii si grupurile cultiva i n sine virtutile morale si
sociale si le raspi ndesc i n societate, astfel i nci t sa apara oameni cu adevarat noi si constructori ai
noii omeniri cu ajutorul necesar al harului divin.
31 — (Responsabilitate si participare) Pentru ca indivizii sa-si i ndeplineasca cu mai multa grija i
ndatorirea de constiinta ati t fata de ei i nsisi ci t si fata de diversele grupari ai caror membri si nt,
ei trebuie sa fie serios educati la o largire a orizontului cultural, folosind uriasele mijloace care stau
astazi la i ndemi na neamului omenesc, i n primul ri nd, educarea tinerilor de orice origine sociala
trebuie astfel organizata i nci t sa formeze barbati si femei care sa fie nu numai cultivati, ci sa aiba
si un caracter generos, asa cum o cer cu tarie timpurile noastre.
Dar omul ajunge cu greu la un asemenea simt de raspundere daca conditiile de viata nu i i i
ngaduie sa devina constient de demnitatea sa si sa raspunda la chemarea sa dedici ndu-se slujirii
lui Dumnezeu si aproapelui. Caci adesea libertatea umana slabeste atunci ci nd omul ajunge i n
saracie extrema, dupa cum ea se degradeaza atunci ci nd omul, cedi nd unei vieti prea usoare, se i
nchide i ntr-un fel de singuratate aurita. Dimpotriva, ea se i ntareste ci nd omul accepta necesitatile
inevitabile ale vietii sociale, i si asuma exigentele multiple ale solidaritatii umane si se angajeaza i n
slujirea comunitatii oamenilor.
De aceea trebuie stimulata vointa tuturor de a lua parte la initiativele comu-
345
ne. E de laudat modul de a actiona al natiunilor i n care ci t mai multi cetateni participa, i ntr-
o autentica libertate, la treburile publice. Trebuie tinut seama totusi de conditiile reale ale
fiecarui popor si de necesara fermitate a puterii publice, i nsa, pentru ca toti cetatenii sa fie i
nclinati sa participe la viata diferitelor grupuri care alcatuiesc corpul social, trebuie ca ei sa
gaseasca i n aceste grupuri valori care sa-i atraga si sa-i dispuna la slujirea celorlalti. Pe drept
cuvi nt putem considera ca soarta omenirii viitoare se afla i n mi inile acelora care si nt i n
stare sa transmita generatiilor de mi ine ratiuni de a trai si de a spera.
32 - (Cuvi ntul i ntrupat si solidaritatea umana)
Dupa cum Dumnezeu i-a creat pe oameni nu pentru a trai izolati, ci pentru a forma o
societate, tot astfel „I-a placut. .. sa-i sfinteasca si sa-i mi ntuiasca nu individual si fara vreo
legatura i ntre ei, ci a voit sa faca din ei un popor care sa-L cunoasca i n adevar si sa-L
slujeasca i n sfintenie"13. De aceea El a ales, de la i nceputul istoriei mi ntuirii, oameni, nu
numai ca indivizi, ci si ca membri ai unei comunitati. Pe acesti alesi, Dumnezeu,
descoperindu-le planul Sau, i-a numit „poporul Sau" (Ex. 3, 7—12), iar apoi a i ncheiat cu ei
un legami nt pe Sinai14.
Acest caracter comunitar se desavi r-seste si se i mplineste i n lucrarea lui Isus Cristos, i nsusi
Cuvi ntul i ntrupat a voit sa fie partas la aceasta solidaritate umana. A luat parte la nunta din
Cana, a intrat i n casa lui Zaheu, a mi ncat cu vamesii si
pacatosii. A dezvaluit iubirea Tatalui si chemarea sublima a oamenilor evoci nd realitatile cele
mai obisnuite ale vietii sociale si slujindu-se de cuvinte si imagini din viata de toate zilele. A
sfintit relatiile umane, i n primul ri nd pe cele de familie, din care se nasc raporturile sociale ;
S-a supus de bunavoie legilor patriei Sale. A voit sa duca viata unui lucrator din vremea si din
tinutul Sau.
i n propovaduirea Sa, a poruncit limpede fiilor lui Dumnezeu sa se poarte unii fata de altii ca
fratii, i n rugaciunea Sa, a cerut ca toti ucenicii Sai sa fie „una". Mai mult. S-a oferit pe Sine
pentru toti pi na la moarte. Rascumparator al tuturor. „Nimeni nu are o iubire mai mare deci
t acela care i si da viata pentru prietenii sai" (Io. 15,13). Iar Apostolilor le-a poruncit sa
vesteasca tuturor neamurilor mesajul Evangheliei, pentru ca neamul omenesc sa devina
familia lui Dumnezeu, i n care plinatatea legii sa fie iubirea.
i nti iul nascut i ntre multi frati, dupa moartea si i nvierea Sa a instituit, prin darul Duhului
Sau, i ntre toti aceia care i l primesc cu credinta si iubire o noua comuniune frateasca i n
Trupul Sau, care este Biserica, i n care toti, fiind madulare unii altora, dupa diferitele daruri
primite, trebuie sa se slujeasca reciproc.
Aceasta solidaritate va trebui sa creasca nei ncetat, pi na i n ziua i n care va ajunge la i
mplinire: atunci oamenii, mi ntuiti prin har, ca o familie iubita de Dumnezeu si de Cristos,
Fratele lor, vor aduce lui Dumnezeu slava desavi rsita.
346
CAPITOLUL III
ACTIVITATEA UMANA I N LUME
33 - (Formularea problemei) Prin munca si talentul sau, omul s-a straduit i ntotdeauna sa dea
o ci t mai mare dezvoltare propriei vieti; i nsa astazi, mai ales cu ajutorul stiintei si al tehnicii,
si- a extins si i si extinde necontenit stapi nirea asupra naturii aproape i n totalitatea ei si, i n
special datorita i nmultirii diferitelor forme de schimb i ntre natiuni, familia umana se
recunoaste treptat si se constituie ca o comunitate unitara cuprinzi nd lumea i ntreaga. Prin
aceasta, multe bunuri pe care odinioara omul le astepta mai ales de la forte superioare si le
procura astazi prin activitatea proprie.
In fata acestui imens efort, care astazi s-a extins la i ntregul neam omenesc, se ridica printre
oameni multe i ntrebari. Care este sensul si valoarea acestei activitati? Cum trebuie folosite
aceste bogatii? Spre ce scop tind eforturile individuale si colective? Biserica, pastratoare a
Tezaurului cuvi ntului lui Dumnezeu din care se scot principiile ordinii religioase si morale,
chiar daca nu are i ntotdeauna un raspuns imediat la fiecare problema, doreste sa uneasca
lumina Revelatiei cu experienta tuturor pentru a lumina drumul pe care a pornit de curi nd
omenirea. ,
34 — (Valoarea activitatii umane) Un lucru e sigur pentru cei credinciosi: activitatea umana
individuala si colectiva, acest urias efort prin care oamenii se straduiesc de-a lungul
veacurilor sa-si
amelioreze conditiile de viata, privit i n sine corespunde planului lui Dumnezeu. Intr-adevar,
omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu, a primit misiunea ca, supu-ni ndu-si pami ntul cu tot
ce se afla pe el, sa ci rmuiasca lumea i n dreptate si sfintenie1 si, recunosci ndu-L pe
Dumnezeu Creator a toate, sa se i ndrepte si sa i ndrepte i ntreg universul spre El, astfel i nci t
toate lucrurile fiind supuse omului, numele lui Dumnezeu sa fie preamarit pe i ntreg pami
ntul2.
Acest lucru este valabil si pentru activitatile de fiecare zi. Caci barbatii si femeile care, ci stigi
ndu-si existenta pentru ei si pentru familia lor, i si exercita astfel activitatea i nci t sa aduca un
serviciu corespunzator societatii, pot considera pe buna dreptate ca prin munca lor ei
continua lucrarea Creatorului, si nt de folos fratilor lor si contribuie personal la realizarea
planului lui Dumnezeu i n istorie3.
Asadar crestinii, departe de a crede ca realizarile talentului si efortului omului se opun puterii
lui Dumnezeu ca si cum faptura rationala ar fi rivala Creatorului, si nt convinsi, dimpotriva,
ca izbi nzile neamului omenesc si nt semn al maretiei lui Dumnezeu si rod al planului Sau
inefabil, i nsa cu ci t creste puterea omului, cu ati t se extinde responsabilitatea lui, ati t
individuala ci t si colectiva. De aici se vede ca mesajul crestin nu-i abate pe oameni de la
construirea lumii si nici nu-i i ndeamna sa neglijeze binele semenilor lor, ci, dimpotriva, i i
obliga mai mult la i ndeplinirea acestei i ndatoriri4.
347
35 — (Ori nduirea activitatii umane) Activitatea omului porneste de la om si este i n slujba
omului. De fapt, atunci ci nd lucreaza, omul nu transforma numai lucrurile si societatea, ci se
perfectioneaza si pe sine i nsusi, i nvata multe lucruri, i si dezvolta capacitatile, iese din sine si
se depaseste. O astfel de crestere, daca e bine i nteleasa, este de mai mare valoare deci t
bogatiile externe care se pot acumula. Omul are o mai mare valoare prin ceea ce este deci t
prin ceaa ce are. De asemenea, tot ceea ce fac oamenii pentru a dobi ndi mai multa dreptate, o
fratietate mai larga si o ordine mai umana i n relatiile sociale valoreaza mai mult deci t
cuceririle tehnice. Acestea din urma pot oferi, i ntr-un fel, materialul pentru progresul uman,
dar singure nu i l pot realiza i n nici un fel.
Aceasta este deci norma activitatii umane: sa concorde cu adevaratul bine al omenirii, dupa
planul si vointa divina, si sa-i permita omului, ati t ca individ ci t si ca membru al societatii,
cultivarea si i mplinirea vocatiei sale integrale.
36 — (Autonomia legitima a realitatilor pami ntesti)
Multi contemporani ai nostri par a se teme totusi ca nu cumva o legatura mai strinsa i ntre
activitatea umana si religie sa i mpiedice autonomia oamenilor, sau a societatilor, sau a
stiintelor.
Daca prin autonomia realitatilor pami ntesti i ntelegem ca lucrurile create si societatile i nsesi
au legi si valori proprii care trebuie, treptat, descoperite de om, folosite si organizate, este
vorba de o exigenta absolut legitima: acest lucru nu este numai cerut de oamenii vremurilor
noastre, ci este si conform cu vointa
Creatorului. Caci din i nsasi conditia lor de creatura, toate lucrurile si nt i nzestrate cu
consistenta, cu adevarul si cu bunatatea lor proprie, cu propriile legi si cu propria organizare,
pe care omul trebuie sa le respecte, recunosci nd metodele specifice ale fiecarei stiinte sau
arte. De aceea, cercetarea metodica i n toate disciplinele, daca este efectuata i n mod cu
adevarat stiintific si conform normelor morale, nu va fi niciodata i n adevarata opozitie cu
credinta, pentru ca realitatile profane si realitatile de credinta provin de la acelasi
Dumnezeu6. Mai mult, cel care se straduieste sa cerceteze, cu smerenie si statornicie, tainele
realitatii, chiar daca nu-si da seama, este calauzit de mi na lui Dumnezeu care, sustini nd
toate lucrurile, le face sa fie ceea ce si nt. Sa ne fie i ngaduit aici sa depli ngem anumite stari
de spirit care au existat chiar si la crestini, din cauza insuficientei perceperi a autonomiei
legitime a stiintei, si care, trezind tensiuni si conflicte, i-au facut pe multi sa ajunga la
convingerea ca i ntre stiinta si credinta exista opozitie 7.
Daca, i nsa, prin cuvintele „autonomia realitatilor pami ntesti" se i ntelege ca lucrurile create
nu depind de Dumnezeu si ca omul le poate folosi fara a le referi la Creator, oricine crede i n
Dumnezeu i si da seama ci t si nt de false astfel de pareri. Intr-adevar, creatura fara Creator
dispare. De altfel, toti cei care cred, de orice religie ar fi, au perceput i ntotdeauna glasul si
manifestarea lui Dumnezeu i n limbajul creaturilor. Mai mult, prin uitarea de Dumnezeu,
creatura i nsasi devine de nei nteles.
37 — (Activitatea umana corupta de pacat) Sfi nta Scriptura, i n concordanta cu ex-
348
perienta veacurilor, i i i nvata pe oameni ca progresul uman, care este un mare bine al omului,
comporta totusi o tentatie grava: ci nd se tulbura ordinea valorilor iar binele si raul se
amesteca, indivizii si grupurile au i n vedere numai interesele proprii, nu si ale altora. Astfel
lumea nu mai este spatiul unei adevarate fraternitati, i n timp ce cresterea puterii omenirii
ameninta deja sa distruga i nsusi neamul omenesc.
i ntreaga istorie a oamenilor e strabatuta de o batalie apriga i mpotriva puterilor i
ntunericului; aceasta a i nceput de la origini si va dura, dupa cum spune Domnul 8, pi na i n
ziua de apoi. Prins i n aceasta i nfruntare, omul trebuie sa se lupte necontenit pentru a adera
la bine si nu-si poate dobi ndi unitatea launtrica deci t cu mari eforturi, cu ajutorul harului
lui Dumnezeu.
De aceea Biserica lui Cristos, i ncrezatoare i n planul Creatorului, recunosci nd ca progresul
uman poate sluji adevaratei fericiri a oamenilor, nu poate sa nu rosteasca totusi cuvintele
Apostolului: „Nu va faceti dupa chipul lumii acesteia" {Rom. 12,2), adica dupa acel spirit de
vanitate si de rautate care transforma i n instrument de pacat activitatea umana, ori nduita
spre slujirea lui Dumnezeu si a omului.
Daca cineva se i ntreaba asadar cum poate fi i nvinsa aceasta nenorocire, crestinii afirma ca
toate activitatile omului, care si nt zilnic puse i n primejdie prin trufie si prin iubirea neori
nduita de sine, trebuie purificate si duse la desavi rsire prin Crucea si i nvierea lui Cristos, i
ntr-adevar, rascumparat de Cristos si transformat i n faptura noua i n Duhul Sfi nt, omul
poate si trebuie sa iubeasca si lu-
crurile create de Dumnezeu. De la Dumnezeu le-a primit si le priveste si le respecta ca izvori
id din mi na lui Dumnezeu. Multumind pentru ele Binefacatorului, folosindu-se si bucuri
ndu-se de fapturi i n saracia si libertatea spiritului, omul intra i n adevarata posesie a lumii,
ca unul care nu are nimic si totusi le stapi neste pe toate9. „Caci toate si nt ale voastre, dar voi,
ai lui Cristos, iar Cristos, al lui Dumnezeu (i Cor. 3,22-23).
38 - (Activitatea umana dusa la desavi rsire i n Misterul pascal) Cuvi ntul lui Dumnezeu, prin
care toate s-au facut, El i nsusi facut trup si locuind pe pami ntul oamenilor, a intrat ca Omul
desavi rsit i n istoria lumii, asu-mi nd-o si refaci nd-o i n Sine 11. El ne reveleaza ca „Dumnezeu
este iubire" (l Io. 4,8) si i n acelasi timp ne i nvata ca legea fundamentala a perfectiunii ome-
nesti, si, de aici, a transformarii lumii, este noua porunca a iubirii. Acelora care cred i n
dragostea lui Dumnezeu El le da certitudinea ca tuturor oamenilor le este deschisa calea
iubirii si ca stradania de a instaura fraternitatea universala nu este zadarnica, i n acelasi timp
i i avertizeaza ca aceasta iubire nu trebuie cautata numai i n lucrurile mari, ci si, i n primul ri
nd, i n i mprejurarile obisnuite ale vietii, i nduri nd moartea pentru noi toti, pacatosii12, prin
pilda Sa ne i nvata ca trebuie sa purtam si crucea pe care trupul si lumea o pun pe umerii
celor care cauta pacea si dreptatea. Ri nduit Domn prin i nvierea Sa, Cristos, caruia I-a fost
data toata puterea i n Cer si pe pami nt13, lucreaza de acum i nainte i n inimile oamenilor prin
puterea Duhului Sau, nu numai trezind dorinta dupa lumea viitoare,
349
ci prin i nsusi acest fapt i nsufletind, puri-fici nd si i ntarind acele aspiratii generoase prin care
familia umana se straduieste sa-si umanizeze viata si sa supuna acestui scop i ntreg pami ntul.
Darurile Duhului si nt i nsa diverse: pe unii i i cheama sa dea marturie limpede pentru dorul dupa
lacasul ceresc si sa-i pastreze viu i n familia umana, pe altii i i cheama sa se dedice slujirii pami
ntesti a oamenilor, pregatind prin i nsasi aceasta slujire premisele pentru i mparatia Cerurilor. Pe
toti i nsa i i elibereaza, asa i nci t, lepadi ndu-se de egoism si aduni nd i n slujba vietii omului toate
energiile pami ntesti, sa se avi nte spre viitor, spre acel timp i n care omenirea i nsasi va deveni o
jertfa placuta lui Dumnezeu1*.
Domnul a lasat alor Sai chezasie a acestei sperante si merinde pentru drum Sacramentul credintei,
i n care elemente ale naturii, cultivate de om, si nt transformate i n Trupul si Si ngele Lui glorios,
Cina a comuniunii fratesti si pregustare a Ospatului ceresc.
39 - (Pami nt nou si cer nou) Nu cunoastem timpul i mplinirii pami n-tului si a omenirii15 si nici nu
cunoastem modul i n care va fi transformat universul. Desigur, chipul lumii acesteia, deformat de
pacat, trece16, i nsa ni s-a dezvaluit ca Dumnezeu pregateste un lacas nou si un pami nt nou i n care
salasluieste dreptatea17 si a carui fericire va i mplini si va depasi toate dorintele de pace care se
urca la inima omului18. Atunci, moartea fiind i nvinsa, fiii lui Dumnezeu
vor fi i nviati i n Cristos si ceea ce a fost semanat i n slabiciune si i n stricaciune se va i mbraca i n
nestricaciune19. Iubirea si faptele ei vor dainui20 si i ntreaga creatie21 facuta de Dumnezeu pentru
om va fi eliberata de robia desertaciunii.
Desigur si ntem avertizati ca nimic nu-i foloseste omului daca ar ci stiga lumea i ntreaga dar pe
sine i nsusi s-ar pierde22. Totusi asteptarea unui pami nt nou nu trebuie sa slabeasca, ci mai
degraba sa stimuleze grija de a cultiva acest pami nt unde creste corpul noii familii umane care
poate oferi de pe acum o schitare a lumii ce va sa vina. Asadar, desi trebuie facuta atent distinctia i
ntre progresul pami ntesc si cresterea i mparatiei lui Cristos, totusi, i n masura i n care poate
contribui la o mai buna organizare a societatii umane, si acest progres are o mare importanta
pentru i mparatia lui Dumnezeu.
Valorile ca: demnitatea umana, comuniunea frateasca si libertatea, adica toate roadele bune ale
naturii si ale stradaniei noastre, pe care le vom raspi ndi pe pami nt i n Duhul Domnului si dupa
porunca Lui, le vom regasi apoi iarasi, i nsa purificate de orice prihana, luminate si transfigurate
atunci ci nd Cristos va oferi Tatalui „i mparatia vesnica si universala: i mparatia adevarului si a
vietii, i mparatia sfinteniei si a harului, i mparatia dreptatii, a iubirii si a pacii"24. Aici, pe pami nt,
i mparatia este deja prezenta i n chip tainic; i nsa ea va ajunge la desa-vi rsire la a doua venire a
Domnului.
350
CAPITOLUL IV
MISIUNEA BISERICII I N LUMEA CONTEMPORANA
40 — (Relatia reciproca dintre Biserica si lume)
Tot ce am spus despre demnitatea persoanei umane, despre comunitatea oamenilor, despre
sensul adi nc al activitatii umane constituie fundamentul relatiei dintre Bis«rica si lume
precum si baza dialogului lor1, i n acest capitol, presu-puni nd cunoscute toate ci te le-a
afirmat Conciliul despre misterul Bisericii, Biserica este privita din punct de vedere al
existentei ei i n lume, al vietii si actiunii sale i mpreuna cu ea.
Izvori nd din iubirea Tatalui Vesnic2, i ntemeiata i n timp de Cristos Rascumparatorul,
adunata laolalta i n Duhul Sfi nt3, Biserica are un scop mi ntuitor si cshatologic care nu poate
fi atins pe deplin deci t i n veacul de apoi. Ea i nsa este deja prezenta aici pe pami nt, este
alcatuita din oameni, adica din membri ai cetatii pami ntesti, care si nt chemati sa formeze, i
nca i n cursul istoriei umane, familia fiilor lui Dumnezeu, ce trebuie sa creasca necontenit pi
na la venirea Domnului. Unita i n vederea bunurilor ceresti si i mbogatita cu ele, aceasta
familie „a fost constituita si organizata i n aceasta lume ca o societate" 4 de catre Cristos si a
fost i nzestrata de El „cu mijloace potrivite pentru a o uni i n mod vizibil si social" 5. Astfel
Biserica, i n acelasi timp „adunare vizibila si comunitate spirituala"5, strabate aceeasi cale cu
omenirea i ntreaga si i mpartaseste soarta pami nteasca a lumii; ea constituie, am putea
spune, fermentul sau sufletul soci-
etatii omenesti7 chemate sa se rei nnoiasca i n Cristos si sa se transforme i n familia lui
Dumnezeu.
Ce-i drept, aceasta i ntrepatrundere i ntre cetatea pami nteasca si cetatea cereasca nu poate fi
perceputa deci t prin credinta; mai mult, ea rami ne misterul istoriei omenesti care, pi na la
deplina revelare a slavei fiilor lui Dumnezeu, va fi tulburata de pacat. Dar Biserica, ur-
marindu-si propriul scop mi ntuitor, nu numai ca i mpartaseste omului viata divina, ci si
revarsa, i ntr-un fel, asupra lumii i ntregi lumina acestei vieti, mai ales vindeci nd si i nalti nd
demnitatea persoanei umane, i ntarind coeziunea sociala si di nd activitatii zilnice a oameni-
lor un sens si o semnificatie mai profunda. Astfel, prin fiecare membru si prin i ntreaga sa
comunitate, Biserica este convinsa ca poate contribui mult la umanizarea familiei umane si a
istoriei ei.
i n afara de aceasta, Biserica catolica da cu bucurie o mare importanta contributiei pe care au
adus-o si o aduc pentru i mplinirea aceluiasi scop celelalte Biserici crestine sau comunitati
bisericesti i ntr-un efort comun. In acelasi timp este ferm convinsa ca, pentru a pregati caile
Evangheliei, ea poate primi un i nsemnat si variat ajutor din partea lumii, fie din partea
indivizilor, fie a societatii, cu i nzestrarea si activitatea lor. Pentru a promova cum se cuvine
acest schimb si ajutor reciproc i n cele ce si nt comune Bisericii si lumii, expunem aici ci teva
principii generale.
351
41 — (Ajutorul pe care Biserica se straduieste sa-i ofere oricarui om) Omul de azi se afla pe
calea unei dezvoltari mai complete a personalitatii sale si a unei descoperiri si afirmari
progresive a drepturilor proprii. Deoarece Biserica a primit i ncredintarea de a face cunoscut
misterul lui Dumnezeu care este scopul ultim al omului, ea dezvaluie i n acelasi timp omului
sensul existentei lui proprii, adica adevarul esential asupra omului. Biserica stie bine ca
numai Dumnezeu, pe care i l slujeste, raspunde dorintelor celor mai profunde ale inimii ome-r
esti, care nu este niciodata saturata pe G plin cu hrana pami nteasca. Ea mai stie si 'a omul, i
ndemnat necontenit de Du-hi lui Dumnezeu, nu va fi niciodata to J indiferent fata de
problema religiei, duf cum se dovedeste nu numai din exp^-ienta veacurilor trecute, ci si din
m, meroasele marturii ale vremurilor noastre, i ntr-adevar, omul va dori i ntotdeauna sa stie,
cel putin confuz, care este semnificatia vietii, activitatii si mortii sale. i nsasi prezenta Bisericii
i i reaminteste aceste i ntrebari, i nsa numai Dumnezeu, care I-a creat pe om dupa chipul Sau
si I-a rascumparat din pacat, ofera un raspuns deplin la aceste i ntrebari, si anume prin
revelatia savi rsita i n Fiul Sau facut om. Oricine i l urmeaza pe Cristos, Omul desavi rsit,
devine el i nsusi mai mult om.
Pornind de la aceasta credinta, Biserica poate feri demnitatea naturii umane de toate
fluctuatiile de pareri care, de exemplu, fie ca dispretuiesc trupul omenesc, fie ca i l exalta fara
masura. Nici o lege umana nu poate asigura ati t de bine demnitatea personala si libertatea
omului ca Evanghelia lui Cristos i ncredintata
Bisericii. Aceasta Evanghelie vesteste si proclama libertatea fiilor lui Dumnezeu, respinge
orice servitute care decurge i n ultima instanta din pacat 8, respecta cu sfintenie demnitatea
constiintei si hotari -rea ei libera, i ndeamna fara preget la valorificarea tuturor talentelor
omenesti i n slujba lui Dumnezeu si pentru binele oamenilor si, i n sfirsit, i l i ncredinteaza pe
fiecare om iubirii tuturor9. Toate acestea corespund legii fundamentale a economiei crestine.
Caci, desi Dumnezeul Mi ntuitor este acelasi cu Dumnezeul Creator, Stapi n i n acelasi timp si
al istoriei omenesti si al istoriei mi ntuirii, totusi, i n i nsasi aceasta ori nduire divina, nu este
suprimata i n nici un fel dreapta autonomie a creaturii, si mai ales a omului, ci, dimpotriva,
este restabilita si confirmata i n demnitatea ei.
De aceea Biserica, i n virtutea Evangheliei ce i-a fost i ncredintata, proclama drepturile
oamenilor, recunoaste si pretuieste dinamismul cu care aceste drepturi si nt promovate
pretutindeni i n vremurile noastre. Aceasta miscare, i nsa, trebuie impregnata de spiritul
Evangheliei si ferita de orice fel de falsa autonomie. Si ntem, i ntr-adevar, tentati sa con-
sideram ca numai atunci drepturile noastre personale si nt pe deplin mentinute ci nd si ntem
degajati de orice norma a Legii dumnezeiesti, i nsa pe aceasta cale demnitatea persoanei
umane, departe de a fi salvata, se pierde.
42 — (Ajutorul pe care Biserica se straduieste sa-i dea societatii umane) Unirea familiei umane
este mult i ntarita si perfectionata de unitatea familiei fiilor lui Dumnezeu i ntemeiata i n
Cristos10. Desigur, misiunea pe care Cristos a
352
i ncredintat-o Bisericii Sale nu este de ordin politic, economic sau social: scopul pe care i I-a
fixat este de ordin religios11. Dar tocmai din aceasta misiune religioasa decurg i ndatoriri,
lumini si puteri care pot sluji la constituirea si i ntarirea comunitatii oamenilor dupa legea
divina. De asemenea, unde este necesar, i n functie de i mprejurarile de timp si de loc, Biserica
i nsasi poate, ba chiar trebuie sa suscite opere destinate slujirii tuturor, dar mai ales a celor
saraci, cum ar fi opere de caritate sau altele de acest fel.
Pe li nga aceasta, Biserica recunoaste tot ce e bun i n dinamismul social de azi, mai ales
evolutia spre unitate, procesul unei sanatoase socializari si solidarizari pe plan cetatenesc si
economic, i ntr-adevar, promovarea unitatii este i n concordanta cu misiunea profunda a
Bisericii, caci ea este „i n Cristos, ca un sacrament, adica semn si instrument al unirii intime
cu Dumnezeu si al unitatii i ntregului neam omenesc"12. Astfel, Biserica arata lumii ca
adevarata unire sociala exterioara decurge din unirea mintilor si inimilor, adica din acea
credinta si iubire pe care este i ntemeiata i n mod indisolubil unitatea ei i n Duhul Sfi nt. Caci
taria pe care Biserica o poate insufla societatii moderne se afla i n aceasta credinta si iubire
traite efectiv, si nu i n exercitarea vreunei dominatii exterioare cu mijloace pur omenesti.
Mai mult, nefiind legata, prin misiunea si natura sa, de nici o forma anume de cultura si de
nici un sistem politic, economic sau social, Biserica poate constitui tocmai datorita acestei
universalitati o legatura deosebit de stri nsa i ntre diferitele comunitati umane si nati-
uni, cu conditia ca acestea sa-i acorde i ncredere si sa-i recunoasca i n fapt o adevarata
libertate pentru i mplinirea acestei misiuni. De aceea Biserica i i i ndeamna pe fiii sai dar si pe
toti oamenii sa depaseasca, i n acest spirit de familie al fiilor lui Dumnezeu, toate disensiunile
dintre natiuni si rase si sa consolideze din interior asociatiile umane legitime.
Tot ce este adevarat, bun si drept i n cele mai felurite institutii pe care omenirea si le-a creat si
continua sa le creeze este privit de Conciliu cu mare respect. El declara de asemenea ca
Biserica vrea sa ajute si sa promoveze toate institutiile de acest fel i n masura i n care depinde
de ea si este i n armonie cu misiunea ei. Ea nu are nici o dorinta mai aprinsa deci t aceea de a
sluji folosului tuturor, puti n-du-se dezvolta liber sub orice regim ce recunoaste drepturile
fundamentale ale persoanei si ale familiei si exigentele binelui comun.
43 — (Ajutorul pe care Biserica se straduieste sa-i dea activitatii umane, prin crestini)
Conciliul i i i ndeamna pe crestini, cetateni ai ambelor cetati, sa se straduiasca sa-si i
mplineasca cu fidelitate i ndatoririle pami ntesti, calauziti de spiritul Evangheliei. Si nt
departe de adevar aceia care, stiind ca noi nu avem aici o cetate statornica, ci o cautam pe cea
viitoare13, considera ca din acest motiv i si pot neglija i ndatoririle pami ntesti, nedi ndu-si
seama ca i nsasi credinta i j obliga mai mult sa le i mplineasca, dupa chemarea cu care a fost
chemat fiecare14. Dar nu mai putin se i nseala aceia care, dimpotriva, socotesc ca se pot
cufunda total i n activitatile pami ntesti ca si cum ele ar fi
353
cu totul straine de viata religioasa — aceasta limiti ndu-se pentru ei numai la acte de cult si la
anumite i ndatoriri morale. Aceasta separare care exista la rnulti oameni i ntre credinta pe care o
marturisesc si viata de toate zilele trebuie socotita printre erorile cele mai grave ale vremurilor
noastre, i nca din Vechiul Testament profetii au denuntat cu vehementa acest scandal15, si cu ati t
mai mult i n Noul Testament i nsusi Isus Cristos a amenintat ca va fi aspru pedepsit16. Asadar sa nu
fie i n nici un fel puse i n opozitie activitatile profesionale si sociale pe de o parte si viata religioasa
pe de alta parte. Crestinul care i si neglijeaza i ndatoririle pami ntesti i si neglijeaza i ndatoririle
fata de aproapele si chiar fata de Dumnezeu i nsusi si i si pune i n primejdie mi ntuirea vesnica. Sa
se bucure mai degraba crestinii, urmi nd exemplul lui Cristos care a muncit ca mestesugar, ca pot
sa-si exercite toate activitatile pami ntesti unind i ntr-o sinteza vitala eforturile omenesti familiale,
profesionale, stiintifice si tehnice cu valorile religioase, sub a caror i nalta calauzire toate si nt
coordonate spre slava lui Dumnezeu.
i ndatoririle si activitatile pami ntesti si nt de competenta laicilor, desi nu i n mod exclusiv. Asadar
ci nd actioneaza, fie individual, fie i n colectiv, ca cetateni ai lumii, sa ia seama nu numai sa
respecte legile proprii fiecarei discipline, ci si sa caute sa-si i nsuseasca o adevarata competenta i n
domeniu. Sa le placa sa colaboreze cu aceia care urmaresc aceleasi obiective ca si ei. Constienti de
exigentele credintei si i ntariti cu puterea ei, sa nu sovaie la momentul potrivit sa ia initiative si sa
le duca la bun sfi rsit. Constiinta lor bine formata dinainte este
aceea care trebuie sa i nscrie legea dumnezeiasca i n viata cetatii pami ntesti. De la preoti laicii sa
astepte lumina si forta spirituala. Dar sa nu creada ca pastorii lor si nt i ntotdeauna ati t de
competenti i nci t sa aiba la i ndemi na solutii concrete ori de ci te ori se iveste o problema, orici t
de grava, si nici ca aceasta este misiunea lor: sa-si asume mai degraba ei i nsisi raspunderea,
luminati de i ntelepciunea crestina si urmi nd cu atentie si respect i nvatatura Magisteriului 17.
Deseori viziunea crestina asupra realitatii va fi aceea care i i va determina sa prefere o anumita
solutie, dupa i mprejurari. Totusi, alti credinciosi vor putea, la fel de sincer, sa aiba alta parere,
dupa cum se i nti mpla destul de des si i n mod legitim. Daca solutiile propuse de o parte si de
cealalta, chiar i mpotriva vointei partilor, si nt puse usor i n legatura de catre multi cu mesajul
evanghelic, sa nu se uite totusi ca i n astfel de situatii nu-i este i ngaduit nimanui sa revendice ex-
clusiv autoritatea Bisericii i nf favoarea opiniei sale. Sa caute, i n schimb, i ntotdeauna sa se
lumineze reciproc i ntr-un dialog sincer, pastri nd i ntre ei iubirea si avi nd i n primul ri nd i n
vedere binele comun.
Laicii, care trebuie sa participe activ la i ntreaga viata a Bisericii, nu numai ca si nt datori sa
impregneze lumea cu spirit crestin, ci si nt chemati si sa fie martori ai lui Cristos i n toate i
mprejurarile, i n si nul comunitatii umane.
La ri ndul lor, episcopii, carora le-a fost i ncredintata misiunea de a conduce Biserica lui
Dumnezeu, trebuie sa vesteasca i mpreuna cu preotii lor mesajul lui Cristos i n asa fel i nci t toate
activitatile pami ntesti ale credinciosilor sa fie
354
scaldate i n lumina Evangheliei. Pe li nga aceasta, toti pastorii sa-si aduca aminte ca prin
purtarea si grija lor zilnica ei arata lumii un chip al Bisericii dupa care oamenii judeca forta
si adevarul mesajului crestin. Prin viata si prin cuvi nt, i mpreuna cu calugarii si cu
credinciosii, ei sa demonstreze ca Biserica, prin i nsasi prezenta sa, cu toate darurile pe care le
contine, este un izvor nesecat al acelor energii de care lumea de azi are cea mai mare nevoie:
Sa studieze cu ri vna pentru a putea sa-si asume rolul ce le revine i n instituirea unui dialog cu
lumea si cu oamenii de orice opinie. In primul ri nd sa aiba i nsa i n suflet cuvintele Conciliu-
lui: „i ntruci t i n zilele noastre neamul omenesc se unifica tot mai mult pe plan civil,
economic si social, este cu ati t mai necesar ca preotii, unindu-si stradaniile si munca sub
conducerea episcopilor si a Supremului Pontif, sa i nlature orice motiv de dezbinare, pentru
ca i ntreg neamul omenesc sa ajunga la unitatea Familiei lui Dumnezeu" 19.
Desi Biserica, prin puterea Duhului Sfi nt, a ramas Mireasa credincioasa a Domnului sau si
nu a i ncetat niciodata sa fie semn de mi ntuire i n lume, ea este totusi foarte constienta ca, i n
decursul multelor veacuri, nu au lipsit din ea unii, fie clerici, fie laici, care s-au aratat infideli
fata de Duhul lui Dumnezeu. Si i n vremurile noastre, Biserica i si da seama de distanta mare
dintre mesajul pe care i l poarta si slabiciunea omeneasca a acelora carora le este i
ncredintata Evanghelia. Oricare ar fi judecata istoriei asupra acestor neajunsuri, trebuie sa
fim constienti de ele si sa le combatem cu tarie pentru ca ele sa nu dauneze raspi ndirii
Evangheliei. De asemenea, Biserica stie
i n ce masura trebuie sa se maturizeze necontenit, pe baza experientei veacurilor, pentru a-si
dezvolta relatiile cu lumea. Calauzita de Duhul Sfi nt, Maica Biserica nu i nceteaza „sa-i i
ndemne pe fiii sai la curatire si rei nnoire pentru ca semnul lui Cristos sa straluceasca mai
limpede pe fata ei"21.
44 — (Ajutorul pe care Biserica i l primeste de la lumea de azi)
Dupa cum este important pentru lume sa recunoasca Biserica drept realitate sociala a istoriei
si ferment al ei, tot astfel Biserica nu ignora ci t a primit de la istoria si de la evolutia
neamului omenesc.
Experienta veacurilor trecute, progresul stiintelor, comorile ascunse i n diversele forme ale
culturii umane, prin care se manifesta mai deplin i nsasi natura omului si se deschid noi cai
spre adevar, toate acestea folosesc si Bisericii. Intr-adevar, i nca de la i nceputul istoriei sale,
ea a i nvatat sa exprime mesajul lui Cristos cu ajutorul conceptelor si limbilor diferitelor
popoare; mai mult, s-a straduit sa-i ilustreze cu i ntelepciunea filozofilor, si aceasta pentru a
adapta Evanghelia, i n limitele cuvenite, ati t la i ntelegerea tuturor ci t si la exigentele i
nteleptilor. Aceasta propovaduire adaptata 3. cuvi ntului revelat trebuie sa rami na legea
oricarei evanghelizari. Fiindca i n acest fel se poate dezvolta la orice popor capacitatea de a
exprima i ntr-un mod ce i i este propriu mesajul lui Cristos si i n acelasi timp este promovat
un schimb viu i ntre Biserica si diferitele culturi ale popoarelor22. Pentru a spori un astfel de
schimb, Biserica, mai ales i n vremurile noastre ci nd schimbarile si nt ati t de rapi-
355
de si modurile de a gi ndi ati t de variate, are i n mod deosebit nevoie de ajutorul unora care,
traind i n lume, i i cunosc bine diferitele institutii si domenii de activitate si le i nteleg adi nc
mentalitatea, fie ca acestia si nt credinciosi sau necredinciosi, i ntregul Popor al lui Dumne-
zeu, si mai ales pastorii si teologii, au datoria, cu ajutorul Duhului Sfint, sa asculte cu atentie
diferitele limbaje ale timpului nostru, sa le discearna, sa le interpreteze si sa le aprecieze la
lumina cuvi ntului divin, pentru ca Adevarul revelat sa poata fi perceput si i nteles tot mai
profund si sa poata fi prezentat i ntr-o forma mai adecvata.
Avi nd o structura sociala vizibila, care este tocmai semnul unitatii sale i n Cristos, Biserica se
poate i mbogati si se i mbogateste si din evolutia vietii sociale, nu pentru ca i-ar lipsi ceva i n
alcatuirea ce i-a fost data de Cristos, ci pentru a o cunoaste mai adi nc, a o exprima mai bine
si a o adapta mai fericit la vremurile noastre. Ea i nsasi i si da seama cu recunostinta ca
primeste un ajutor variat din partea oamenilor de orice rang sau conditie, ajutor de care
beneficiaza ati t comunitatea ci t si fiecare dintre fiii ei. i ntr-adevar, oricine contribuie la
dezvoltarea comunitatii umane i n sfera familiei, a culturii, a vietii economice si sociale pre-
cum si politice, ati t nationale ci t si internationale, aduce un ajutor deloc neglijabil, conform
planului lui Dumnezeu, si comunitatii bisericesti, i n masura i n care aceasta depinde de
lumea exterioara. Mai muit" Biserica marturiseste ca mult ajutor i-a venit si i i poate veni
chiar din opozitia acelora care i se i mpotrivesc sau o prigonesc.
45 — (Cristos, Alfa si Omega) Biserica, fie ca ajuta lumea, fie ca primeste mult de la ea, tinde
spre un singur scop: sa vina i mparatia lui Dumnezeu si sa se realizeze mi ntuirea i ntregului
neam omenesc. De altfel, tot binele pe care Poporul lui Dumnezeu i n timpul peregrinarii sale
pami ntesti i l poate oferi familiei oamenilor decurge din faptul ca Biserica este „sacramentul
universal de mi ntuire"24, dezvaluind si i n acelasi timp i nfaptuind misterul iubirii lui
Dumnezeu fata de om.
i ntr-adevar, Cuvi ntul lui Dumnezeu, prin care toate s-au facut, El i nsusi S-a facut trup
pentru ca. Om desavi rsit, sa-i mi ntuiasca pe toti si sa adune laolalta toate. Domnul este tinta
istoriei umane, punctul spre care converg dorintele istoriei si civilizatiei, centrul neamului
omenesc, bucuria tuturor inimilor si plinirea aspiratiilor lor25. El este Acela pe care Tatal L-a i
nviat din morti, L-a i naltat si L-a asezat la dreapta Sa, faci ndu-L judecator al celor vii si al
celor morti. Primind viata si fiind adunati laolalta i n Duhul Lui, noi peregrinam spre i mpli-
nirea istoriei umane care corespunde total planului iubirii Lui: „ca toate sa fie adunate
laolalta i n Cristos, cele din cer si cele de pe pami nt" (Efes. 1,10).
Domnul i nsusi spune: „Iata vin cu-ri nd si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia
dupa faptele sale. Eu si nt Alfa si Omega, Cel dinti i si Cel de pe urma, i nceputul si sfi rsitul"
(Apoc. 22, 12-13).
356

PARTEA A DOUA
CI TEVA PROBLEME MAI URGENTE
46 — (Introducere)
Dupa ce a aratat ce demnitate are persoana umana si ce menire, ati t individuala ci t si
sociala, are de i ndeplinit i n lume, Conciliul, sub lumina Evangheliei si a experientei
umane, atrage acum atentia tuturor asupra unor probleme contemporane mai urgente
care afecteaza i n cea mai mare masura neamul omenesc. Printre numeroasele chestiuni
care trezesc astazi preocuparea tuturor tre-
buie amintite i n mod deosebit: casatoria si familia, cultura, viata economico-sociala,
viata politica, solidaritatea dintre popoare si pacea. Asupra fiecareia dintre acestea
trebuie sa straluceasca principiile si luminile ce provin de la Cristos, pentru ca crestinii
sa fie calauziti de ele si toti oamenii sa fie luminati i n cautarea unor solutii pentru
probleme ati t de numeroase si complexe.
CAPITOLUL I
DEMNITATEA CASATORIEI SI A FAMILIEI SI PROMOVAREA
EI
47 — (Casatoria si familia in lumea contemporana)
Binele persoanei si al societatii umane si crestine este stri ns legat de bunul mers al
comunitatii conjugale si familiale. De aceea crestinii, i mpreuna cu toti aceia care pun pret pe
aceasta comunitate, se bucura sincer de orice fel de sprijin datorita caruia este i ncurajata
aprecierea acestei comunitati de iubire si este stimulat respectul fata de viata, iar sotii si
parintii si nt ajutati i n misiunea lor nobila. Ei asteapta rezultate si mai bune si se straduiesc
sa le dezvolte.
Demnitatea acestei institutii nu se bucura i nsa pretutindeni de aceeasi stralucire, caci este i
ntunecata de poligamie, de plaga divortului, de asa-zisa dragoste
libera sau de alte deformari. Mai mult, iubirea conjugala este prea adesea pi nga-rita de
egoism, de hedonism si de practici ilicite i mpotriva procrearii. Pe li nga aceasta, conditiile
economice, socio-psihologice si politice de astazi provoaca si i n familie perturbari deloc
neglijabile, i n sfirsit, i n anumite parti ale lumii si nt privite cu i ngrijorare problemele
ridicate de cresterea demografica. Toate acestea nelinistesc constiintele. In acelasi timp i nsa
taria si soliditatea institutiei matrimoniale si familiale se manifesta tocmai prin faptul ca
transformarile profunde ale societatii de azi, i n ciuda dificultatilor ce izbucnesc de aici, fac sa
apara, foarte adesea si i n diferite feluri, adevarata natura a acestei institutii.
357
De aceea Conciliul, puni nd mai bine i n lumina anumite puncte esentiale ale doctrinei Bisericii,
vrea sa-i lumineze si sa-i i ntareasca pe crestini si pe toti oamenii care se straduiesc sa ocroteasca si
sa promoveze demnitatea originara si i nalta valoare sacra a casatoriei.
48 — (Sfintenia casatoriei si a familiei) Comuniunea intima de viata si de iubire conjugala, i
ntemeiata de Creator si i nzestrata de El cu legi proprii, se i ntemeiaza pe legami ntul dintre soti
sau, altfel spus, pe consimtami ntul lor personal irevocabil. Astfel, din actul uman prin care sotii se
daruiesc si se primesc unul pe altul, se naste, chiar si i n fata societatii, o institutie stabila, din ori
nduire divina; aceasta legatura sfi nta, care are i n vedere ati t binele sotilor si al copiilor ci t si al
societatii, nu depinde de bunul plac al omului. Caci Dumnezeu i nsusi este Autorul casatoriei, pe
care a i nzestrat-o cu multiple valori si scopuri1: toate si nt de cea mai mare importanta pentru
continuitatea neamului omenesc, pentru progresul personal si mi ntuirea vesnica a fiecarui
membru al familiei, pentru demnitatea, stabilitatea, pacea si prosperitatea familiei si a i ntregii
societati umane. Iar, prin i nsasi natura lor, institutia casatoriei si iubirea conjugala si nt orin-duite
i n vederea procrearii si educarii copiilor, si prin aceasta i si afla i ncoronarea. Astfel barbatul si
femeia care, prin legami ntul conjugal „nu mai si nt doi, ci un singur trup" (Mt. 19,6), i si ofera
unul altuia ajutor si slujire prin unirea intima a persoanelor si faptelor lor; i n felul acesta ei
experimenteaza sensul unitatii lor si i l aprofundeaza tot mai deplin. Aceasta unire intima, daruire
reciproca
dintre doua persoane precum si binele copiilor pretind fidelitatea deplina a sotilor si unitatea
indisolubila dintre ei2. Cristos Domnul a coplesit cu binecuvi n-tari aceasta iubire cu multe aspecte,
nascuta din izvorul divin al dragostei si constituita dupa modelul unirii Lui cu Biserica. Intr-
adevar, dupa cum Dumnezeu i-a iesit odinioara i n inti mpinare poporului Sau cu un legami nt de
iubire si fidelitate3, tot astfel, acum, Mi ntuito-rul oamenilor si Mirele Bisericii 4 iese i n i nti
mpinarea sotilor crestini prin sacra^ mentul casatoriei. Mai mult, El rami ne cu ci pentru ca, asa
cum El i nsusi a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea5, tot astfel si sotii, prin daruire
reciproca, sa se iubeasca unul pe altul i n fidelitate perpetua. Autentica iubire conjugala este
asumata i n iubirea dumnezeiasca si este calauzita si i mbogatita de puterea rascumparatoare a lui
Cristos si de actiunea mi ntuitoare a Bisericii, pentru ca sotii sa fie realmente dusi la Dumnezeu, sa
fie ajutati si i ncurajati i n misiunea lor sublima de tata si mama6. De aceea sotii crestini si nt i
ntariti si, i ntr-un fel, consacrati printr-un sacrament special i n vederea i ndatoririlor si a
demnitatii lor7; i ndeplinindu-si prin puterea acestuia misiunea conjugala si familiala, patrunsi de
spiritul lui Cristos prin care i ntreaga lor viata este strabatuta de credinta, speranta si iubire, ei se
apropie tot mai mult de propria desavi rsire si de sfintirea reciproca, contribuind astfel i mpreuna
la preamarirea lui Dumnezeu.
Asadar, precedati de exemplul parintilor si de rugaciunea i n familie, copiii si toti aceia care traiesc
i n mediul familiei i si vor gasi mai usor calea spre i mplinire umana, spre mi ntuire si sfintenie. Ci t
358
despre soti, i nzestrati cu demnitatea si cu misiunea de tata si mama, i si vor i mplini cu ri vna
i ndatorirea de educatori mai ales pe plan religios, care este i n primul ri nd a lor.
Copiii, ca membri vii ai familiei, contribuie i n felul lor la sfintirea parintilor, i ntr-adevar,
prin recunostinta, pietatea filiala si i ncrederea lor vor raspunde la binefacerile primite de la
parinti si i i vor sprijini, ca niste adevarati fii, i n greutati si i n singuratatea batri netii. Va-
duvia, acceptata cu curaj ca o continuare a vocatiei conjugale, va fi respectata de toti 8.
Familiile i si vor i mpartasi unele altora cu generozitate bogatiile spirituale. Astfel familia
crestina, fiind nascuta din casatorie, care este imagine si i mpartasire a legami ntului de iubire
dintre Cristos si Biserica9, va face vizibila tuturor prezenta vie a Mi ntuitorului i n lume si
natura autentica a Bisericii, ati t prin iubirea, rodnicia generoasa, unirea si fidelitatea sotilor,
ci t si prin colaborarea plina de dragoste dintre toti membrii ei.
49 - (Dragostea conjugala) i n repetate ri nduri Cuvi ntul lui Dumnezeu i i cheama pe miri si
pe soti sa-si nutreasca si sa-si dezvolte cu dragoste curata logodna, si cu afectiune nei mpar-
tita casatoria10. Multi dintre contemporanii nostri pun mare pret pe dragostea autentica i ntre
sot si sotie, manifestata i n diferite feluri, dupa obiceiurile bune ale popoarelor si ale
veacurilor. Tocmai pentru ca este un act eminamente uman, i ndreptat de la persoana la
persoana i n virtutea unei afectiuni purtate de vointa, aceasta dragoste cuprinde binele i
ntregii persoane si de aceea poate i nzestra cu o demnitate deosebita modalitatile de
exprimare ale trupului si ale sufletului si le poate i nnobila ca elemente si semne specifice ale
prieteniei conjugale. Domnul a binevoit sa vindece, sa desavi rseas-ca si sa i nalte cu un dar
deosebit al harului si al iubirii Sale aceasta dragoste. Ea, unind omenescul cu dumnezeiescul, i
i calauzeste pe soti la daruirea de sine libera si reciproca, manifestata prin sentimente si
gesturi de tandrete, si impregneaza i ntreaga lor viata11; mai mult, ea se desavi rseste si creste
tocmai prin exercitarea sa generoasa. Asadar ea este cu mult superioara purei i nclinatii
erotice care, cultivata i n mod egoist, se spulbera repede si jalnic.
Aceasta dragoste este exprimata si de-savi rsita i n mod deosebit prin lucrarea proprie
casatoriei. Asadar, actele prin care sotii se unesc i n curatie si intimitate si nt oneste si demne
si, daca si nt i mplinite i n mod cu adevarat omenesc, semnifica si favorizeaza daruirea
reciproca prin care ei se i mbogatesc unul pe altul cu bucurie si recunostinta. Aceasta dragos-
te, ratificata prin angajament reciproc si, mai presus de toate, sigilata de un sacrament al lui
Cristos, rami ne i n mod indisolubil fidela, cu trupul si cu gi ndul, la bine si la rau, si de aceea
exclude orice fel de adulter si de divort. De asemenea, demnitatea personala egala ce trebuie
recunoscuta barbatului si femeii i n afectiunea lor reciproca si depuna face sa apara limpede
unitatea casatoriei confirmata de Domnul. Pentru a face fata cu statornicie obligatiilor acestei
vocatii crestine, se cere o putere cu totul deosebita : de aceea sotii, i ntariti de har pentru o
viata sfi nta, sa cultive nei ncetat taria i n dragoste, marinimia si spiritul de sacrificiu si sa le
ceara i n rugaciune.
359
i nsa adevarata dragoste conjugala se va bucura de mai multa apreciere si va forma i n jurul
ei o opinie publica sanatoasa daca sotii crestini dau o marturie stralucita de fidelitate si de
armonie i n aceasta dragoste precum si de devotament i n educarea copiilor, si i n acelasi timp
daca i si i ndeplinesc rolul ce le revine i n necesara rei nnoire culturala, psihologica si sociala i
n favoarea casatoriei si a familiei. Tinerii trebuie instruiti i n mod corespunzator si la timp, i n
primul ri nd i n si nul familiei i nsesi, i n privinta demnitatii, functiei si exercitarii dragostei
conjugale pentru ca, formati i ntru curatie, la timpul potrivit sa poata trece de la o logodna
demna la casatorie.
50 — (Rodnicia casatoriei) Casatoria si dragostea conjugala si nt prin natura lor ri nduite i n
vederea procrearii si cresterii copiilor. Copiii si nt darul cel mai pretios al casatoriei si con-
tribuie i n cea mai mare masura la binele i nsusi al parintilor. Dumnezeu, care a spus: „Nu
este bine ca omul sa fie singur" (Gen. 2,18) si care „I-a facut pe om de la i nceput barbat si
femeie" (Mt 19,4), voind sa-i comunice o anume participare deosebita la lucrarea Sa creatoa-
re, i-a binecuvi ntat pe barbat si pe femeie zici nd: „Cresteti si i nmultiti-va" (Gen. 1,28). Prin
urmare, trairea autentica a dragostei conjugale, precum si i ntreaga structura a vietii de
familie care izvoraste din ea tind, fara a subestima celelalte scopuri ale casatoriei, sa-i dispu-
na pe soti sa colaboreze cu tarie sufleteasca la iubirea Creatorului si a Mi ntuito-rului care,
prin ei, i si sporeste si i si i mbogateste nei ncetat familia.
In i ndatorirea lor de a transmite viata
si de a educa, i ndatorire ce trebuie considerata ca misiunea lor proprie, sotii stiu ca si nt
colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul si, i ntr-un fel, interpretii ei. Sa-si i
ndeplineasca deci menirea cu toata raspunderea umana si crestina si, printr-un respect
ascultator fata de Dumnezeu, prin reflectie si stradanie comuna, sa-si formeze o judecata
dreapta, tini nd seama ati t de binele lor ci t si de al copiilor - fie deja nascuti, fie prevazuti a
se naste —.evalui nd conditiile de viata ati t materiale ci t si spirituale ale epocii si starii lor si,
i n sfi rsit, tini nd seama de binele comunitatii familiale, al societatii vremelnice si al Bisericii,
i n ultima instanta sotii si nt aceia care trebuie sa hotarasca, i n fata lui Dumnezeu, i n aceasta
privinta, i n modul lor de a actiona, sotii crestini trebuie sa fie constienti ca nu pot proceda
dupa bunul lor plac, ci trebuie sa fie totdeauna calauziti de constiinta lor, care trebuie sa se
conformeze legii divine, asculti nd de Ma-gisteriul Bisericii, care interpreteaza i n mod
autentic aceasta lege i n lumina Evangheliei. Legea divina arata semnificatia depuna a
dragostei conjugale, o ocroteste si o i ndreapta spre desavi rsirea ei cu adevarat omeneasca.
Astfel sotii crestini, i ncrezatori i n Providenta divina si cultivi nd spiritul de sacrificiu, i l
preamaresc pe Creator si tind spre perfectiunea i n Cristos atunci ci nd i si i ndeplinesc
menirea de a procrea cu simt de raspundere generos, uman si crestin. Printre sotii care i si i
ndeplinesc i n acest mod menirea pe care le-a i ncredintat-o Dumnezeu trebuie amintiti i n
mod deosebit aceia care, prin hotari re bine gi ndita, luata i n comun, primesc cu generozitate
sa creasca i n mod corespunzator chiar si
360
un numar mai mare de copii13. Cu toate acestea, casatoria nu a fost instituita numai i n vederea
procrearii; i nsasi natura ei de legami nt indisolubil i ntre persoane si binele copiilor cer ca si
dragostea reciproca dintre soti sa se exprime i n modul cuvenit, sa sporeasca si sa se maturizeze. De
aceea, chiar daca lipsesc copiii, uneori ati t de doriti, casatoria dainuie ca deplina comuniune de
viata si i si pastreaza valoarea si indisolubilitatea.
51 - (Dragostea conjugala si respectul fata de viata omeneasca)
Conciliul stie ca sotii, i n stradania lor de a-si ori ndui armonios viata conjugala, si nt adesea
stingheriti de unele conditii ale vietii de azi si pot ajunge i n situatii i n care numarul copiilor nu
poate fi sporit, cel putin pentru o vreme, iar trairea unei iubiri fidele si deplina comuniune de viata
se mentin cu mare greutate. Acolo unde intimitatea vietii conjugale este i ntrerupta, nu arareori
fidelitatea poate fi pusa i n primejdie iar binele copiilor poate fi compromis i n sensul ca educatia
lor este i n pericol, ca si curajul parintilor de a mai accepta altii.
Si nt unii care cuteaza sa propuna solutii reprobabile la aceste probleme, si nu dau i napoi chiar de
la ucidere. Dar Biserica reaminteste ca nu poate exista o adevarata contradictie i ntre legile divine
ale transmiterii vietii si acelea care favorizeaza dragostea conjugala autentica.
i ntr-adevar, Dumnezeu, Stapi nul vietii, le-a i ncredintat oamenilor misiunea nobila de a ocroti
viata, misiune care trebuie i ndeplinita i ntr-un mod vrednic de om. Asadar, i nca de la zamislirea
ei, viata trebuie protejata cu cea mai mare grija: avortul ca si infanticidul si nt crime
odioase. Sexualitatea proprie omului precum si capacitatea umana de a procrea depasesc i n chip
minunat ceea ce se petrece pe treptele inferioare ale vietii; prin urmare, i nsesi actele proprii vietii
conjugale, ri nduite conform demnitatii umane autentice, trebuie stimate si respectate. Atunci ci nd
este vorba de a pune de acord dragostea conjugala cu transmiterea responsabila a vietii, mora-
litatea comportamentului nu depinde asadar numai de sinceritatea intentiei si de aprecierea
motivelor, ci ea trebuie determinata dupa criterii obiective ce decurg din natura persoanei umane
si a actelor ei, criterii ce respecta semnificatia totala a daruirii reciproce si a procrearii umane i n
contextul adevaratei iubiri ; acest lucru nu este posibil deci t daca este cultivata cu sinceritate
virtutea castitatii conjugale. Fiilor Bisericii, i ntemeiati pe aceste principii, nu le este i ngaduit, i n
reglementarea procrearii, sa mearga pe cai ce si nt condamnate de Magisteriu i n interpretarea
legii divine14.
Sa le fie limpede tuturor ca viata omului si i ndatorirea de a o transmite nu si nt limitate la lumea
aceasta si nici nu pot fi masurate si i ntelese numai i n cadrul ei, ci se refera mereu la destinul
vesnic al oamenilor.
52 —(Promovarea casatoriei si a familiei este o datorie a tuturor) Familia este o scoala de dezvoltare
umana, i nsa pentru ca ea sa-si poata atinge plinatatea vietii si a misiunii, si nt necesare o
deschidere de suflet plina de bunavointa, consultarea reciproca dintre soti precum si o colaborare
continua i ntre parinti i n educarea copiilor. Prezenta
361
activa a tatalui ajuta foarte mult la formarea lor, dar si i ngrijirea pe care mama o aduce caminului
ei, i ngrijire de care au nevoie mai ales copiii mai mici, trebuie sa poata fi asigurata, tara a fi pusa
pe planul al doilea legitima promovare sociala a femeii. Copiii sa fie educati i n asa fel i nci t, ajunsi
la maturitate, sa-si urmeze cu deplin simt de raspundere chemarea, inclusiv cea religioasa, si sa-si
poata alege starea de viata. Daca aleg casatoria, sa i si poata i ntemeia o familie i n conditii morale,
sociale si economice favorabile. Este datoria parintilor sau tutorilor ca i n i ntemeierea unei familii
sa-i calauzeasca pe tineri prin sfaturi prudente pe care acestia sa le asculte cu placere; se vor feri
totusi de a exercita asupra lor vreo con-stri ngere directa sau indirecta, fie spre a-i i mpinge la
casatorie, fie pentru a le alege partenerul.
Astfel familia, loc de i ntalnire a mai multor generatii care se ajuta reciproc sa dobi ndcasca o i
ntelepciune mai vasta si sa armonizeze drepturile persoanelor cu celelalte exigente ale vietii sociale,
constituie temelia societatii. De aceea, toti cei ce exercita o influenta asupra comunitatilor si
grupurilor sociale trebuie sa contribuie eficient la promovarea casatoriei .si a familiei. Puterea de
stat sa considere ca este i ndatorirea ci sacra recunoasterea, ocrotirea si favorizarea adevaratei lor
naturi, ocrotirea moralitatii publice si promovarea prosperitatii domestice. Dreptul parintilor de a
procrea si de a-si educa copiii i n si nul familiei trebuie aparat. De asemenea, printr-o legislatie
prevazatoare si prin diferite initiative, trebuie aparati si sprijiniti cu ajutoare corespunzatoare
aceia care, din nefericire, si nt lipsiti de familie.
Crestinii, rascumpari nd timpul de fata15 si deosebind ceea ce este vesnic de i nfatisarile
schimbatoare, vor trebui sa promoveze activ valorile casatoriei si ale familiei, ati t prin marturia
vietii proprii ci t si printr-o actiune coordonata cu oamenii de bunavointa; astfel, depasind
dificultatile, vor face fata necesitatilor si intereselor familiei pe masura timpurilor noi. In acest
scop vor fi de marc folos simtul crestin al credinciosilor, dreapta constiinta morala a oamenilor,
precum si i ntelepciunea si competenta specialistilor i n stiintele sacre.
Expertii i n stiinte, mai ales biologice, medicale, sociale si psihologice, pot aduce o mare contributie
la binele casatoriei si ,)1 familiei si pentru pacea constiintelor daca. pnntr-o coordonare a .studiilor,
se vor stradui sa elucideze tot mai profund diferitele conditii care favorizeaza o regularizare onesta
a procrearii umane.
liste datoria preotilor ca. informati corespunzator asupra problemelor vietii de familie, sa sprijine
vocatia sotilor in viata lor conjugala si familiala prin diferite mijloace pastorale - predicarea cu-\
intuitii lui Dumnezeu, cultul liturgic si alte ajutoare spirituale - sa-i i ncurajeze cu bunatate si
rabdare i n greutati si sa-i i ntareasca i ntru iubire pentru a se forma familii cu adevarat
exemplare.
Diferitele opere de apostolat, mai ales asociatiile de familii, sa se straduiasca, prin i nvatatura si
actiune, sa-i i ntareasca pe tineri si pe soti, mai ales pe cei de curi nd casatoriti, si sa-i formeze
pentru viata familiala, sociala si apostolica.
In sfi rsit, sotii i nsisi, creati dupa chipul Dumnezeului celui viu si constituiti ca adevarate
persoane, sa fie uniti i n afectiune reciproca, i n asemanare de gi nduri
362
si i n sfintenie comuna16, astfel i nci t, ur-mi ndu-L pe Cristos, Izvorul vietii17, i n bucuriile si jertfele
vocatiei lor, sa devina, prin iubirea lor fidela, martori ai
misterului de iubire pe care Domnul I-a dezvaluit lumii prin moartea si i nvierea Sa 1".
CAPITOLUL II
PROMOVAREA CULTURII
53 — (Introducere)
Este propriu persoanei umane sa nu-si poata atinge adevarata si deplina realizare ca om deci t prin
cultura, adica prin cultivarea bunurilor si valorilor naturii. Asadar, ori de ci te ori este vorba
despre viata umana, natura si cultura si nt cit se poate de stri ns legate.
i n sens larg, termenul de „cultura" desemneaza toate mijloacele prin care omul i si cizeleaza si i si
dezvolta multiplele daruri spirituale si fizice; se straduieste sa supuna lumea prin cunoastere si
munca; umanizeaza viata sociala, ati t familiala ci t si civica, prin progresul moravurilor si al
institutiilor; i n sfi rsit, exprima, comunica si pastreaza i n operele sale, i n decursul timpurilor,
marile experiente spirituale si aspiratiile sale majore pentru ca ele sa slujeasca progresului multora
si chiar al i ntregului neam omenesc.
De aici rezulta ca cultura prezinta i n mod necesar un aspect istoric si social si ca termenul
„cultura" primeste adeseori un sens sociologic si chiar etnologic, i n acest sens se vorbeste despre
pluralitatea culturilor, i ntr-adevar, din diversitatea modurilor de a folosi lucrurile, de a munci, de
a se exprima, de a practica
religia, de a constitui moravuri, de a legifera, de a crea institutii juridice, de a dezvolta stiintele si
mestesugurile si de a cultiva frumosul se naste o diversitate i n stilurile de viata si i n ierarhizarea
valorilor. Astfel, din uzantele si institutiile mostenite se alcatuieste un patrimoniu propriu fiecarei
comunitati umane. Tot astfel se constituie si mediul definit si istoric i n care este inserat orice om,
din orice neam sau epoca, si din care i si dobi ndeste valorile ce i i permit sa promoveze civilizatia
si cultura.
I. SITUATIA CULTURII I N LUMEA DE AZI
54 — (Noile stiluri de viata) Conditiile de viata ale omului modern si nt profund modificate, sub
aspect social si cultural, astfel i nci t se poate vorbi de o noua epoca a istoriei umane 1. De aici se
deschid noi cai pentru perfectionarea si raspi ndirea mai larga a culturii. Aceste cai au fost
pregatite de uriasa dezvoltare a stiintelor naturale si umane, chiar si sociale, de perfectionarea
tehnicilor, de progresul si mai buna organizare a mijloacelor de comunicare sociala.
363
De aceea cultura moderna este caracterizata prin anumite note distinctive: stiintele numite
„exacte" dezvolta la maximum simtul critic; recentele cercetari de psihologie explica mai
profund activitatea umana; disciplinele istorice contribuie mult la abordarea lucrurilor sub
aspectul lor schimbator si evolutiv; modurile de viata si obiceiurile devin tot mai uniforme;
industrializarea, urbanizarea si alte cauze care favorizeaza viata comunitara creeaza noi
forme de cultura (cultura de masa), din care se nasc noi moduri de a simti, de a actiona si de
a-si folosi timpul liber; i n acelasi timp, sporirea raporturilor dintre diferitele natiuni si
grupuri sociale deschide mai larg pentru toti si pentru fiecare comorile diverselor forme de
cultura si astfel se pregateste treptat o forma mai universala de cultura umana care
promoveaza si exprima cu ati t mai mult unitatea neamului omenesc cu ci t respecta mai bine
particularitatile diferitelor culturi.
55 — (Omul, autorul culturii) Creste din zi i n zi numarul barbatilor si femeilor din orice grup
sau natiune care dobi ndesc constiinta ca si nt fauritorii si autorii culturii propriei comunitati,
i n lumea i ntreaga creste din ce i n ce mai mult simtul autonomiei si al responsabilitatii, lucru
de cea mai mare importanta pentru maturitatea spirituala si morala a neamului -omenesc.
Acest lucru apare mai limpede daca avem prezente i n fata ochilor unificarea lumii si sarcina
ce ni se impune de a construi o lume mai buna i n adevar si dreptate. Astfel asistam la
nasterea unui nou umanism i n care omul se defineste i n primul ri nd prin
responsabilitatea fata de fratii sai si fata de istorie.
56 — (Dificultati ji sarcini) In astfel de conditii, nu este de mirare ca omul, simtindu-si
raspunderea fata de progresul culturii, nutreste o speranta mai mare, dar i n acelasi timp
priveste cu anxietate nenumaratele antinomii existente, pe care trebuie sa le rezolve.
Ce trebuie facut ca i nmultirea schimburilor culturale, care ar trebui sa duca la un dialog
autentic si rodnic i ntre diferitele grupuri si natiuni, sa nu tulbure viata comunitatilor, nici sa
nu i nlature i ntelepciunea stramosilor sau sa puna i n primejdie specificul fiecarui popor?
In ce fel poate fi i ncurajat dinamismul si expansiunea noii culturi fara ca prin aceasta sa
dispara fidelitatea vie fata de patrimoniul traditiilor? Aceasta problema este deosebit de
presanta acolo unde cultura nascuta din uriasul progres stiintific si tehnic trebuie armonizata
cu acea cultura spirituala care este hranita, dupa diferitele traditii, de studiile clasice.
i n ce fel pulverizarea ati t de rapida si cresci nda a disciplinelor particulare poate fi i
mpacata cu necesitatea de a face sinteza lor si de a ocroti i n omenire capacitatea de
contemplare si de admiratie care duc la i ntelepciune?
Ce trebuie facut pentru ca toti oamenii din lume sa poata beneficia de bunurile culturale, i n
vreme ce cultura elitelor de specialisti devine tot mai i nalta si mai complexa?
i n sfi rsit, cum se poate recunoaste legitima autonomie pe care cultura si-o revendica, fara a
se cadea i ntr-un umanism pur pami ntesc si chiar ostil religiei ?
i n mijlocul acestor antinomii, astazi
364
cultura trebuie sa se dezvolte astfel incit sa cultive persoana umana i n mod integral si armonios si
sa-i ajute pe oameni i n i ndeplinirea i ndatoririlor la care si nt chemati cu totii, dar mai ales
crestinii, uniti frateste i ntr-o singura familie umana.
II. CI TEVA PRINCIPII PRIVIND PROMOVAREA CULTURII
57 ((Credinta si cultura) Crestinii, pcrcgrini nd spre cetatea cereasca, trebuie sa caute si sa guste
cele de Sus^. Prin aceasta, i nsa, nu numai ca nu scade, ci mai degraba creste importanta i
ndatoririi lor de a lucra i mpreuna cu toti oamenii la edificarea unei lumi mai umane. Si i ntr-
adevar, misterul credintei crestine le ofera stimulente si ajutoare de nepretuit pentru a-si i ndeplini
cu mai mult clan aceasta sarcina si mai ales pentru a descoperi sensul deplin al acestei opere prin
care cultura i si dobi ndeste locul ei privilegiat i n vocatia integrala a omului.
i ntr-adevar, ci nd omul cultiva pa-mi ntul cu lucrarea mi inilor sale sau cu ajutorul tehnicii, pentru
ca acesta sa aduca rod si sa devina locuinta vrednica a i ntregii familii umane, si ci nd i si asuma i n
mod constient rolul i n viata grupurilor sociale, el i mplineste planul lui Dumnezeu, dezvaluit de la
i nceputul veacurilor, de a supune pami ntul3 si de a desavi rsi creatia si se cultiva pe sine i nsusi; i
n acelasi timp i mplineste marea porunca a lui Cristos de a se dedica slujirii fratilor sai.
Pe de alta parte, ci nd se ocupa cu diferite discipline ca: filozofia, istoria,
matematica, stiintele naturale, sau cultiva artele, omul poate contribui foarte mult ca familia
umana sa fie ridicata la cele mai nobile valori ale adevarului, binelui si frumosului si la o judecata
cu valoare universala: aceasta primeste astfel lumini noi de la minunata i ntelepciune care era din
vesnicie cu Dumnezeu, ori nduind toate i mpreuna cu El, desfa-ti ndu-se pe fata pami ntului si
bucuri n-du-se sa fie cu fiii oamenilor4.
Prin i nsusi acest fapt, spiritul uman, mai liber de sclavia lucrurilor, se poate ridica mai usor la
adorarea si contemplarea Creatorului. Mai mult, sub impulsul harului, este dispus sa recunoasca
pe Cuvi ntul lui Dumnezeu care, i nainte de a se face trup pentru a mi ntui si a aduna laolalta toate
i n Sine, se afla deja i n lume ca „Lumina adevarata ce lumineaza pe tot omul" (Io. 1,9)5.
Desigur, progresul actual al stiintelor si al tehnicii care, i n virtutea metodei lor, nu pot patrunde pi
na i n miezul intim al realitatii, poate favoriza un anume fenomenalism si agnosticism, atunci ci nd
metodele de cercetare pe care le folosesc aceste discipline si nt i n mod gresit socotite drept norma
suprema de cautare a adevarului. Mai mult, exista primejdia ca omul, bazi ndu-se prea mult pe
descoperirile de astazi, sa considere ca i si este suficient siesi si sa nu mai caute lucruri mai i nalte.
Totusi aceste consecinte deplorabile nu decurg i n mod necesar din cultura moderna si nici nu
trebuie sa ne duca i n ispita de a nu-i recunoaste valorile pozitive. Printre acestea se numara:
preocuparea pentru stiinte si fidelitatea neclintita fata de adevar i n cercetarile stiintifice,
necesitatea de a colabora cu altii i n echi-
365
pe tehnice specializate, simtul solidaritatii internationale, constiinta tot mai clara a
responsabilitatii expertilor i n ajutarea si chiar i n ocrotirea oamenilor, vointa de a oferi tuturor
conditii de viata mai favorabile, mai ales acelora care si nt privati de responsabilitate personala,
sau care sufera de i napoiere culturala. Toate acestea pot constitui, i ntr-un fel, o pre-' gatire pentru
primirea mesajului Evangheliei, pregatire ce poate fi i nsufletita de iubirea divina a Aceluia care a
venit sa mi ntuiasca lumea.
58 — (Multiplele raporturi i ntre Evanghelia lui Cristos si cultura) Intre mesajul mi ntuirii si cultura
umana exista legaturi multiple. Caci Dumnezeu, reveli ndu-Se poporului Sau pi na la deplina
manifestare de Sine i n Fiul i ntrupat, a vorbit conform culturii proprii diverselor epoci.
De asemenea Biserica, traind i n decursul timpurilor i n conditii variate, s-a folosit de resursele
diferitelor culturi pentru a raspi ndi si a explica mesajul lui Cristos i n propovaduirea ei la toate
neamurile, pentru a-l cerceta si a-l aprofunda, pentru a-l exprima mai bine i n celebrarea liturgica
si i n viata multiforma a comunitatilor de credinciosi.
Insa, i n acelasi timp, Biserica, trimisa fiind la toate popoarele din toate timpurile si locurile, nu
este legata i n mod exclusiv si indisolubil de nici o rasa si de nici un neam, de nici un fel anume de
viata, de nici un obicei vechi sau nou. Mereu fidela propriei traditii si i n acelasi timp constienta de
misiunea sa universala, ea poate intra i n comuniune cu diferitele forme de cultura, ceea ce le i
mbogateste ati t pe acestea ci t si pe ea i nsasi.
Vestea cea buna a lui Cristos rei nnoieste necontenit viata si cultura omului cazut; combate si i
ndeparteaza erorile si relele izvori te din mereu amenintatoarea seductie a pacatului. Ea purifica si
i nalta fara i ncetare moravurile popoarelor. Prin bogatiile de Sus, ea da rodnicie din interior
calitatilor spirituale si i nzestrarilor fiecarui popor si fiecarei epoci, le i ntareste, le completeaza si
le reface i n Cristos6. Astfel Biserica, i mplinindu-si propria misiune7, prin i nsusi acest fapt
contribuie la cultura si civilizatie si le stimuleaza, si prin actiunea ei, chiar si liturgica, i l educa pe
om la libertatea interioara.
59 - (Armonizarea diferitelor aspecte ale culturii)
Din motivele amintite mai sus, Biserica reaminteste tuturor ca cultura trebuie sa fie subordonata
perfectionarii integrale a persoanei umane, binelui comunitatii si al i ntregii societati omenesti. De
aceea, spiritul trebuie cultivat astfel i nci t sa se dezvolte capacitatea de a admira, de a intui, de a
contempla, de a-si forma o judecata personala si de a-si i nalta simtul religios, moral si social.
i ntr-adevar, cultura, decurgi nd nemijlocit din natura rationala si sociala a omului, are o
necontenita nevoie de dreapta libertate pentru a se dezvolta si de o legitima autonomie de actiune, i
n conformitate cu principiile proprii. Asadar, ca are dreptul la respect si se bucura de o anumita
inviolabilitate, rami ni nd neatinse drepturile persoanei si ale comunitatii, fie particulare, fie
universale, i ntre limitele binelui comun. Sfi ntul Conciliu, reamintind i nvatatura Conciliului
Vatican I, declara ca exista „doua
366
ordine de cunoastere" distincte, si anume al credintei si al ratiunii, si ca Biserica nu este i
mpotriva „ca artele si stiintele umane sa se foloseasca de principiile proprii si de metoda
proprie fiecareia i n domeniul ce i i apartine"; de aceea, „re-cunosci nd aceasta dreapta
libertate", ea afirma legitima autonomie a culturii si mai ales a stiintelor8.
Toate acestea pretind si ca omul, res-pecti nd ordinea morala si interesul comun, sa poata
cerceta liber adevarul, sa-si poata afirma si raspi ndi parerile si sa poata cultiva artele pe care
le doreste. Aceasta impune, i n sfirsit, ca el sa fie informat asupra evenimentelor vietii publice
i n mod conform adevarului9.
Este datoria autoritatii publice nu sa determine caracterul propriu al formelor de cultura, ci
sa asigure conditiile si mijloacele pentru favorizarea vietii culturale i n folosul tuturor, chiar si
i n cadrul minoritatilor nationale10. De aceea trebuie evitate cu orice pret deturnarea culturii
de la scopul ei propriu si aservirea ci fata de puterea politica si economica.
III. CI TEVA I NDATORIRI MAI
URGENTE ALE CRESTINILOR
I N PRIVINTA CULTURII
60 — De vreme ce acum exista posibilitatea de a elibera pe majoritatea oamenilor de plaga
ignorantei, este o i ndatorire foarte adecvata timpului nostru, mai ales pentru crestini, de a
lucra neobosit ca, si i n sfera economica si i n cea politica, ati t pe plan national ci t si
international, sa se ia hotari ri fundamentale prin care sa se recunoasca pretutindeni si
pentru toti
dreptul la cultura si civilizatie i n armonic cu demnitatea persoanei, fara discriminare de
rasa, de sex, de natiune, de religie sau de conditie son.il.i si sa se asigure exercitarea lui.
Asadar tivlmie si se ofere tuturor o abundenta de bunuri culturale, mai ales dintre acelea i.ire
constituie asa-numita cultura de baza, pentru ca nu cumva prea multi oameni sa fie i
mpiedicati, datorita analfabetismului si lipsei de activitate responsabila, de la o colaborare cu
adevarat omeneasca la binele comun.
Prin urmare, trebuie facute toate eforturile pentru ca aceia care si nt capabili sa poata urma
studii superioare, si anume astfel i nci t, i n masura posibilului, ei sa aiba acces i n societate la
functii, i ndatoriri si servicii corespunzatoare ati t cu aptitudinile ci t si cu competenta do-bi
ndita11. Astfel orice om si grup social din orice popor vor putea ajunge la b dezvoltare plenara
a vietii lor culturale, conform cu i nzestrarile si traditiile lor. i n afara de aceasta, trebuie
facut totul ca fiecare sa devina constient ati t de dreptul la cultura ci t si de datoria pe care o
are de a se cultiva si de a ajuta pe ceilalti sa o faca. Fiindca exista i n unele locuri conditii de
viata si de munca ce i mpiedica efortul spre cultura al oamenilor si distrug i n ei interesul
pentru aceasta. Lucrul este i n mod deosebit valabil pentru tarani si pentru muncitori, carora
trebuie sa li se asigure conditii de munca de natura sa nu le i mpiedice, ci sa le favorizeze viata
culturala. Femeile lucreaza actualmente i n aproape toate sectoarele de activitate; se cuvine i
nsa ca ele sa-si poata asuma pe deplin rolul ce le revine dupa i nzestrarea lor proprie. Este
datoria tuturor sa recunoasca si sa pro-
367
movczc participarea specifica si necesara a femeilor la viata culturala.
61 — (Educarea omului i n vederea unei culturi integrale)
i n zilele noastre, mai mult deci t i n trecut, este dificil sa se opereze o sinteza i ntre diferitele stiinte
si arte. In vreme ce volumul si diversitatea elementelor ce constituie cultura sporesc, i n acelasi
timp se micsoreaza capacitatea fiecarui om de a le percepe si de a le armoniza organic, astfel i nci t
imaginea „omului universal" devine tot mai evanescenta. Cu toate acestea, i nsa, rami ne o i
ndatorire pentru iccare om sa apere integralitatea persoa-
:i umane, i n care stralucesc valorile de i :eligenta, vointa, constiinta si fraterni-t: ;, valori care i si
au toate temeiul i n D nnezeu Creatorul si care au fost i nsa-na i site si i naltate i n chip minunat i n
( ristos.
In primul ri nd familia este, i ntr-un fel, mama care hraneste cu aceasta educatie: i n ea, copiii, i
nconjurati cu dragoste, descopera mai usor ierarhia valorilor, i n timp ce formele unei culturi
acceptate de cei din jur se imprima aproape de la sine i n mintea adolescentilor, pe masura ce ei
cresc.
i n societatile de azi exista conditii corespunzatoare pentru aceasta educatie, mai ales datorita
difuzarii cresci nde a cartilor si datorita noilor mijloace de comunicare sociala si culturala, care pot
favoriza universalitatea culturii. O data cu diminuarea, mai mult sau mai putin generalizata, a
timpului de lucru, se i nmultesc pentru majoritatea oamenilor ocaziile de a se cultiva. Timpul liber
sa fie, deci, bine folosit pentru relaxarea spiritului si pentru i ntarirea sanatatii
mintii si a trupului, prin activitati si studii liber alese, prin calatorii spre alte meleaguri (turism),
prin care spiritul se cizeleaza, iar oamenii se i mbogatesc prin cunoastere reciproca; chiar si prin
exercitii si manifestari sportive care ajuta la mentinerea echilibrului psihic, individual si colectiv, si
la stabilirea unor relatii fratesti i ntre oamenii de toate conditiile, din natiuni si rase diferite. De
aceea crestinii sa colaboreze la manifestarile si actiunile culturale colective proprii epocii noastre
pentru a le umaniza si a le impregna de spirit crestin.
Insa toate aceste facilitati nu si nt i n stare sa realizeze educatia culturala integrala a omului daca, i
n acelasi timp, omul neglijeaza sa se i ntrebe asupra semnificatiei profunde a culturii si a stiintei
pentru persoana umana.
62 — (Armonia dintre cultura si crestinism) Desi Biserica a contribuit mult la progresul culturii,
experienta arata totusi ca, din motive istoric determinate, armonizarea dintre cultura si formatia
crestina nu se realizeaza i ntotdeauna fara dificultati.
Aceste dificultati nu dauneaza neaparat vietii de credinta, ba chiar pot stimula la o i ntelegere mai
exacta si mai profunda a acesteia, i ntr-adevar, cele mai recente cercetari si descoperiri ale stiin-
telor, ale istoriei si filozofiei suscita noi i ntrebari care comporta consecinte pentru viata i nsasi si
pretind si de la teologi cercetari noi. De aceea, respecti nd metodele si exigentele proprii stiintelor
teologice, ei si nt invitati sa caute mereu modul cel mai adecvat de a transmite doctrina crestina
oamenilor din vremea lor, pentru ca una este tezaurul i nsusi sau
368
adevarurile credintei, si altceva este modul i n care si nt exprimate, pastri ndu-se sensul si
continutul lor12. In cadrul pastoralei sa se cunoasca bine si sa se foloseasca nu numai principiile
teologice, ci si descoperirile stiintelor profane, mai ales ale psihologiei si ale sociologiei, astfel i nci t
si credinciosii sa fie calauziti la o viata de credinta mai pura si mai matura.
Literatura si arta i si au si ele importanta specifica pentru viata Bisericii. Intr-adcvar, ele cauta sa
exploreze natura omului, problemele si experienta lui i n efortul de a se cunoaste si a se perfectiona
pe sine si lumea; se straduiesc sa-i descopere locul i n istorie si i n univers, sa puna i n lumina
necazurile si bucuriile, nevoile si energiile oamenilor si sa schiteze pentru ei o soarta mai buna.
Astfel, ele pot i nalta viata umana, pe care o exprima i n forme multiple, dupa timpuri si locuri.
Trebuie asadar facut i n asa fel i nci t cei care se dedica acestor arte sa se simta respectati de
Biserica i n activitatea lor si, bucuri ndu-se de o dreapta libertate, sa stabileasca mai usor relatii cu
comunitatea crestina. Sa fie recunoscute si noile forme de arta care si nt pe gustul contemporanilor
nostri, dupa firea diferitelor popoare si regiuni. Sa fie primite i n sanctuar atunci ci nd, prin
exprimare adecvata si conforma exigentelor liturgice, i nalta mintea la Dumnezeu11.
Astfel cunoasterea lui Dumnezeu se vadeste mai bine, iar propovaduirea Evangheliei devine mai
accesibila intelectului oamenilor, apari nd conaturala conditiilor lor de viata.
Credinciosii sa traiasca asadar i n stri n-
sa unire cu contemporanii lor si sa se straduiasca sa le patrunda i n mod desa-vi rsit felul de a gi
ndi si de a simti, exprimat i n cultura. Sa armonizeze cunoasterea stiintelor si teoriilor noi precum
si a descoperirilor celor mai recente cu morala si cu formatia intelectuala crestina, pentru ca la ei
simtul religios si corectitudinea morala sa mearga i n pas cu cunoasterea stiintifica si cu progresul
continuu al tehnicii, si astfel ei sa poata aprecia si interpreta toate lucrurile cu un simt crestin
autentic.
Cei care se dedica disciplinelor teologice i n seminarii si universitati sa caute sa colaboreze cu
specialistii i n celelalte stiinte, puni ndu-si i n comun energiile si opiniile. Cercetarea teologica,
aprofun-di nd cunoasterea adevarului revelat, sa nu piarda totodata contactul cu vremea sa, asa i
nci t sa-i poata ajuta pe oamenii competenti i n diferite ramuri ale stiintei sa cunoasca mai bine
credirjta. Acest efort comun va fi de mare folos pentru formatia slujitorilor sacri, care vor putea
prezenta mai adecvat contemporanilor lor i nvatatura Bisericii despre Dumnezeu, despre om si
despre lume, asa i nci t Cuvi ntul acesta sa fie mai bine primit. Mai mult, e de dorit ca numerosi
laici sa primeasca o formatie corespunzatoare i n stiintele sacre si ca multi dintre ei sa i ntreprinda
si sa aprofundeze aceste studii ca profesionisti, i nsa pentru ca ei sa-si poata i ndeplini bine rolul, sa
li se recunoasca tuturor credinciosilor - clerici si laici — o dreapta libertate de cercetare, de gi
ndirc si exprimare smerita si curajoasa a opiniei i n domeniul i n care si nt competenti15.
369
CAPITOLUL III
VIATA ECONOMICO-SOCIALA
63 — (Ci teva aspecte ale vietii economice contemporane)
Si i n viata economico-sociala trebuie stimate si promovate demnitatea persoanei umane,
vocatia ei integrala si binele i ntregii societati. Caci omul este autorul, centrul si scopul i
ntregii vieti economi-co-sociale.
Economia contemporana, ca orice domeniu al vietii sociale, se caracterizeaza printr-o
dominatie cresci nda a omului asupra naturii, prin intensificarea si i nmultirea relatiilor si a
interdependentei i ntre cetateni, grupuri si popoare, precum si printr-o interventie mai frec-
venta a puterii politice, i n acelasi timp, progresul i n modurile de productie si i n organizarea
schimburilor de bunuri si servicii a facut ca economia sa fie un instrument mai eficace de
satisfacere a nevoilor cresci nde ale familiei umane.
Cu toate acestea nu lipsesc motivele de i ngrijorare. Nu putini, mai ales i n zonele dezvoltate
din punct de vedere economic, par dominati de aspectul economic, astfel i nci t aproape toata
existenta lor personala si sociala este impregnata de un anume „economism" si aceasta ati t i
n tarile cu economie colectivista ci t si i n celelalte. In timp ce dezvoltarea economiei, orientata
si coordonata i n mod rational si uman ar putea atenua inegalitatile sociale, prea adeseori ea
duce la exacerbarea lor si chiar, i n unele locuri, la regresul conditiei sociale a celor slabi si la
dispretuirea celor saraci. In timp ce o uriasa multime de oameni e
lipsita i nca de strictul necesar, unii, chiar si i n tarile mai putin dezvoltate, traiesc i n belsug si
i n risipa. Luxul coexista cu mizeria, i n timp ce o minoritate se bucura de o foarte ampla
putere de decizie, multi si nt aproape total lipsiti de posibilitatea de a actiona dupa propria
initiativa si raspundere, afli ndu-se adeseori i n conditii de viata si de munca nedemne de
persoana umana.
Dezechilibre economice si sociale asemanatoare se observa i ntre agricultura, industrie si
sfera serviciilor, precum si i ntre diferitele zone ale aceleiasi tari. i ntre natiunile mai
dezvoltate economic si celelalte se manifesta o opozitie tot mai grava, care poate pune i n
primejdie i nsasi pacea lumii.
Contemporanii nostri percep cu o constiinta tot mai vie aceste disparitati, fiind i n acelasi
timp profund convinsi ca posibilitatile mai ample, tehnice si economice, de care se bucura
lumea de azi pot si trebuie sa corecteze aceasta dezastruoasa stare de lucruri, i nsa pentru
aceasta si nt necesare multe reforme i n viata economico-sociala si o transformare a
mentalitatilor si atitudinilor tuturor, i n acest scop, Biserica, i n decursul veacurilor, a
formulat, la lumina Evangheliei, principii de dreptate si echitate ceru- . te de mintea
sanatoasa, ati t pentru viata individuala si sociala, ci t si pentru viata internationala, si le-a
proclamat mai ales i n vremurile din urma. Sfintul Conciliu intentioneaza sa confirme aceste
principii i n functie de situatia de astazi si sa
24 ConciHul Ecumenic Vatican II.

370
indice anumite orientari avi nd mai ales i n vedere exigentele progresului econo-
I. DEZVOLTAREA ECONOMICA
64 — (Dezvoltarea economica i n slujba omului)
Astazi, mai mult ca orici nd, pentru a face fata cresterii populatiei si pentru a satisface
aspiratiile mai largi ale neamului omenesc, se tinde pe buna dreptate spre o dezvoltare a
productiei de bunuri i n agricultura si industrie precum si i n prestarea de servicii. De aceea
trebuie i ncurajate progresul tehnic, spiritul inovator, crearea de i ntreprinderi si extinderea
lor, adaptarea metodelor de productie si eforturile sustinute ale celor care participa la
productie: i ntr-un cu-vi nt, toate elementele ce slujesc acestei dezvoltari. Insa fmalitea
fundamentala a productiei nu este simpla i nmultire a produselor, nici profitul sau puterea, ci
slujirea omului: a omului luat ca un i ntreg, conform ierarhiei nevoilor lui materiale precum
si a exigentelor vietii lui intelectuale, morale, spirituale si religioase; a fiecarui om si a fiecarui
grup de oameni, de orice rasa si din orice parte a lumii. De aceea, activitatea economica,
condusa dupa metodele si legile sale proprii, trebuie exercitata i ntre limitele ordinii morale2,
pentru a fi conforma planului lui Dumnezeu cu omul3.
65 —(Controlul omului asupra dezvoltarii economice)
Progresul economic trebuie sa rami na sub controlul omului. El nu trebuie lasat la bunul plac
al unei minoritati de oa-
meni sau de grupuri care sa dispuna de o prea mare putere economica, nici la discretia numai
a comunitatii politice sau a ci torva natiuni mai puternice. Se cuvine, dimpotriva, ca cel mai
mare numar de oameni, la toate nivelele si, atunci ci nd e vorba de relatii internationale, toate
natiunile sa participe activ la orientarea lui. E necesar i n acelasi timp ca initiativele spontane
ale indivizilor si ale asociatiilor lor libere sa fie coordonate si armonizate i n mod
corespunzator si coerent cu actiunea puterii publice.
Dezvoltarea nu poate fi lasata nici i n voia desfasurarii quasi-automate a activitatii economice
a indivizilor, nici exclusiv pe seama autoritatii publice. Trebuie asadar subliniate si erorile
doctrinelor care, sub pretextul unei false libertati, se opun reformelor necesare, si erorile
doctrinelor care subordoneaza drepturile fundamentale ale persoanelor si grupurilor fata de
organizarea colectiva a productiei4.
Cetatenii sa nu uite, de altfel, ca este dreptul si i ndatorirea lor — ce trebuie recunoscute si de
puterea publica — de a-si aduce, dupa posibilitati, contributia la adevaratul progres al
comunitatii proprii. Mai ales i n regiunile mai putin dezvoltate economic, unde se impune i n
mod presant folosirea tuturor resurselor, cei care i si pastreaza nefolosite resursele pun grav i
n pericol binele comun, ca si aceia care i si priveaza comunitatea de mijloacele materiale si
spirituale de care aceasta are nevoie, rami ni nd neatins dreptul personal la emigrare.
66 — (Trebuie sa se puna capat uriaselor
inegalitati economico-sociale)
Pentru a satisface exigentele dreptatii si
371
echitatii, trebuie facut tot posibilul ca, respecti nd drepturile persoanelor si specificul fiecarui
popor, sa fie i nlaturate ci t de curi nd uriasele inegalitati economice i nsotite de discriminari
individuale si sociale care exista i n zilele noastre si adesea se agraveaza. De asemenea, i n
multe zone, din cauza dificultatilor deosebite manifestate i n sectorul agricol i n producerea si
comercializarea bunurilor, agricultorii trebuie ajutati ati t pentru a-si putea spori si vinde
productia ci t si pentru a realiza necesarele transformari si i nnoiri i n vederea obtinerii unui
venit echitabil, pentru a nu rami ne, cum se i nti mpla adesea, i n conditia de cetateni de rang
inferior. In ceea ce i i priveste, agricultorii, mai ales cei tineri, trebuie sa se straduiasca
energic sa-si dezvolte competenta profesionala, fara de care agricultura nu poate progresa 5.
Dreptatea si echitatea cer de asemenea ca mobilitatea, care este necesara i ntr-o economie
aflata i n dezvoltare, sa fie astfel ori nduita i nci t viata indivizilor si a familiilor sa nu devina
nesigura si precara, i n privinta muncitorilor care, veniti • din alta tara sau regiune,
contribuie prin munca lor la dezvoltarea economica a unui popor sau a unei provincii, trebuie
evitata cu grija orice discriminare i n privinta conditiilor de remunerare sau de lucru, i n
afara de aceasta, toti, dar i n primul ri nd autoritatile publice, trebuie sa i i trateze ca pe niste
persoane si nu ca pe simple unelte de productie: sa i i ajute sa-si aduca familia si sa-si procure
o locuinta decenta si sa favorizeze inserarea lor i n viata sociala a poporului sau a regiunii
care i i primeste. Pe ci t posibil, i nsa, e bine sa li se creeze locuri de munca i n locurile de
origine.
In economiile supuse transformarilor precum si i n noile forme ale societatii industriale, i n
care, de exemplu, se dezvolta automatizarea, trebuie luate masuri pentru a se asigura locuri
de munca suficiente si corespunzatoare pentru toti, precum si posibilitatea unei formatii
tehnice si profesionale adecvate. Mai trebuie garantate de asemenea mijloacele de existenta si
demnitatea umana a acelora care, mai ales din motive de boala sau de vi rsta i naintata, se
afla i n dificultati deosebite.
II. PRINCIPII REFERITOARE LA
ANSAMBLUL VIETII ECONOMICO-SOCIALE
67 — (Munca, conditii de munca, timp liber)
Munca oamenilor care se exercita pentru a produce sau a schimba bunuri sau a presta
servicii este superioara celorlalte elemente ale vietii economice, care au numai valoare de
mijloace.
i ntr-adevar, aceasta munca, fie i ntreprinsa pe cont propriu, fie prin contract cu un patron,
purcede nemijlocit de la persoana si i si imprima, i ntr-un fel, asupra naturii pecetea si o
supune vointei sale. Prin munca omul i si sustine i n mod obisnuit viata proprie si pe a familiei
sale, se asociaza cu fratii sai si i i slujeste, poate exercita o caritate autentica si poate colabora
la desavi rsirea creatiei divine. Mai mult, stim ca, prin munca oferita lui Dumnezeu, omul se
asociaza lucrarii rascumparatoare a lui Isus Cristos care a conferit muncii o demnitate
eminenta muncind cu mi inile Sale la Nazaret. De aici decurg pentru fiecare
372
i ndatorirea de a munci cinstit si i nsusi dreptul la munca; la ri ndul ei, societatea are datoria
ca, i n functie de i mprejurarile existente, sa-i ajute pe cetateni sa-si poata gasi suficient de
lucru, i n sfi rsit, tinmd seama de functia si de productivitatea fiecaruia, precum si de
conditiile i ntreprinderii si de binele comun, munca trebuie astfel remunerata i nci t sa i se
ofere omului posibilitatea de a asigura pentru sine si pentru ai sai o viata demna din punct de
vedere material, social, cultural si spiritual6.
i ntrucat activitatea economica este cel mai adesea rodul muncii asociate a oamenilor, este
nedrept si inuman ca ea sa fie organizata si condusa i n detrimentul vreunuia din cei ce
muncesc. Prea adesea se i nti mpla, chiar si i n zilele noastre, ca cei ce muncesc sa devina, i
ntr-un fel, robii propriei munci, fapt care nu poate fi justificat nicicum de asa-zisa legitate
economica, i ntreg procesul muncii productive trebuie asadar adaptat la necesitatile persoanei
si la felul ei de viata, i n mod deosebit la viata de familie — mai ales i n privinta mamelor -,
tini nd i ntotdeauna seama de sex si vi rsta. Pe li nga aceasta, sa li se ofere celor care muncesc
posibilitatea de a-si dezvolta calitatile si personalitatea i n i nsusi procesul muncii. Folosindu-
si puterile si timpul cu simtul de raspundere cuvenit, ei sa dispuna cu totii si de un timp de
odihna si de ragaz pentru a-si putea vedea si de viata familiala, culturala, sociala si religioasa.
Mai mult, ei trebuie sa aiba posibilitatea de a-si desfasura liber energii si capacitati pe care au
poate rareori ocazia sa le cultive i n munca profesionala.
68 — (Participarea la antrepriza {i la organizarea economica globala. Conflicte de munca.)
i n i ntreprinderile economice se asociaza persoane, adica oameni liberi si autonomi, creati
dupa chipul lui Dumnezeu. De aceea, tini nd seama de i ndatoririle fiecaruia, proprietari,
patroni, cadre de conducere, muncitori, si respecti ndu-se unitatea necesara de conducere,
trebuie promovata, i n modalitati ce ranim sa fie determinate corespunzator, participarea
activa a tuturor la conducerea i ntreprinderilor7. Si fiindca adesea hotari rile economice si
sociale de care depinde viitorul celor ce muncesc si al copiilor lor nu se iau i n i ntreprindere,
ci la nivel mai i nalt, ei sa participe si la aceste decizii, direct sau prin reprezentanti liber alesi.
i ntre drepturile fundamentale ale persoanei umane trebuie socotit dreptul muncitorilor de a i
ntemeia i n mod liber asociatii care sa-i reprezinte realmente si sa contribuie la buna
organizare a vietii economice, precum si dreptul de a lua parte liber la activitatile acestor
asociatii, fara a risca represalii. Printr-o astfel de participare organizata, unita cu dezvoltarea
formatiei economice si sociale, va creste necontenit la toti constiinta propriilor i ndatoriri si
raspunderi prin care vor ajunge realmente sa se simta participanti, dupa capacitatile si
aptitudinile fiecaruia, la i ntreaga dezvoltare economica si sociala, precum si la realizarea
binelui comun universal.
i n caz de conflicte economico-sociale, trebuie facut totul pentru a se ajunge la o solutie
pasnica, i nsa, desi trebuie sa se recurga i ntotdeauna mai i nti i la un dia-
373
log sincer i ntre parti, greva poate rami -ne, chiar si i n i mprejurarile actuale, un mijloc
necesar, desi extrem, de aparare a drepturilor proprii si de satisfacere a revendicarilor juste
ale muncitorilor. Cu toate acestea, i ndata ce este posibil, sa se caute caile pentru a se relua
negocierile si dialogul i n vederea ajungerii la o i ntelegere.
69 — (Bunurile pami ntesti si nt pentru toti oamenii)
Dumnezeu a ri nduit pami ntul si toate ci te le cuprinde spre folosul tuturor oamenilor si
popoarelor, astfel i nci t bunurile create trebuie sa le revina i n mod echitabil tuturor, sub
calauzirea dreptatii nedespartite de iubire8. Oricare ar fi formele de proprietate, conforme cu
institutiile legitime ale popoarelor, i n functie de i mprejurari diferite si schimbatoare, trebuie
i ntotdeauna respectata aceasta destinatie universala a bunurilor. De aceea omul, folosind
acele bunuri, nu trebuie niciodata sa considere lucrurile exterioare pe care le poseda i n mod
legitim ca fiind numai ale lui, ci ca fiind si comune, i n sensul ca trebuie sa-i fie de folos nu
numai lui, ci si altora9. De altfel, toti oamenii au dreptul sa aiba o parte suficienta de bunuri
pentru ei si pentru familiile lor. Asa au gi ndit Parintii si i nvatatorii Bisericii, afirmi nd ca
oamenii si nt obligati sa i i ajute pe saraci, si nu numai din surplus 10. Iar acela care se afla i n
extrema necesitate are dreptul sa-si procure cele necesare din averile altora 11. Deoarece exista
i n lume ati tia oameni care sufera de foame, Conciliul i i i ndeamna staruitor pe toti, fie
indivizi, fie autoritati ca — amintindu-si de cuvintele Parintilor Bisericii: „Hraneste-l pe
cel care moare de foame, caci daca nu l-ai hranit l-ai ucis"12 — sa-si puna realmente la
dispozitie, dupa posibilitati, si sa-si valorifice bunurile proprii, asigu-ri nd i n primul ri nd
indivizilor si popoarelor mijloace cu care sa se poata ajuta si dezvolta ei i nsisi.
Adesea, i n societati mai putin dezvoltate economic, destinatia comuna a bunurilor este
realizata partial datorita obiceiurilor si traditiilor comunitatii, prin care i se asigura fiecarui
membru bunurile cele mai necesare. E de evitat totusi ca aceste obiceiuri sa fie considerate
absolut imuabile daca nu mai corespund noilor exigente ale vremurilor, i nsa, pe de alta parte,
nu trebuie luate masuri imprudente i mpotriva unor obiceiuri oneste care continua sa fie de
mare utilitate, sub rezerva unei modernizari i ntelepte. De asemenea, i n tarile foarte dez-
voltate din punct de vedere economic, o retea de institutii sociale, de prevederi si asigurari
poate realiza i n parte destinarea comuna a bunurilor. Trebuie sa se promoveze i n continuare
serviciile familiale si sociale, mai ales acelea care contribuie la cultura si educatie. In orga-
nizarea tuturor acestor institutii trebuie avut grija totusi ca nu cumva cetatenii sa ajunga
datorita lor la o anumita inertie fata de societate, la iresponsabilitate i n i ndatoririle asumate
sau la refuzul de a servi pe altii.
70 — (Investitii si finante) La ri ndul lor, investitiile trebuie sa tinda la procurarea unor locuri
de munca si venituri suficiente ati t pentru populatia de astazi ci t si pentru cea viitoare. Toti
cei raspunzatori de aceste investitii si de organizarea vietii economice — indivizi,
374
grupuri sau autoritati publice — si nt datori sa aiba i n fata ochilor aceste scopuri si sa se
arate constienti de grava lor obligatie, pe de o parte de a veghea ca sa se asigure cele necesare
pentru o viata decenta ati t indivizilor ci t si i ntregii comunitati, iar pe de alta parte de a
prevedea situatiile viitoare si de a asigura un just echilibru i ntre necesitatile consumului
actual, individual si colectiv, si exigentele investitiilor pentru generatia urmatoare. Sa aiba
mereu i n fata ochilor si necesitatile urgente ale natiunilor sau regiunilor mai putin dezvoltate
economic. In domeniul financiar trebuie avut grija sa nu se aduca prejudicii nici propriei
natiuni nici celorlalte. Pe li nga a-ceasta, sa se ia masuri preventive ca nu cumva cele slabe din
punct de vedere economic sa sufere pe nedrept de pe urma schimbarii cursurilor monetare.
71 - (Accesul la proprietate si stapi nirea privata a bunurilor; despre latifundii) De vreme ce
proprietatea si celelalte forme de putere privata asupra bunurilor exterioare contribuie la
exprimarea persoanei si i i ofera i n acelasi timp prilejul de a-si exercita raspunderea i n socie-
tate si i n economie, este foarte important sa fie favorizat accesul tuturor, indivizi sau
comunitati, la o anumita putere asupra bunurilor exterioare.
Proprietatea privata sau o anumita putere asupra bunurilor exterioare asigura fiecaruia un
spatiu ci t se poate de necesar de autonomie personala si familiala si trebuie sa fie considerate
ca o extindere a libertatii umane. In sfi rsit, stimuli nd exercitarea raspunderilor si i n-
datoririlor, ea constituie una dintre conditiile libertatilor cetatenesti13.
Formele unei astfel de puteri sau proprietati si nt azi variate si nu i nceteaza sa se diversifice.
Toate, i nsa, rami n, alaturi de fondurile sociale, de drepturile si serviciile garantate de
societate, un izvor deloc neglijabil de siguranta. Acest lucru este valabil nu numai despre
proprietatile materiale, ci si despre bunurile imateriale, cum si nt capacitatile profesionale.
Dreptul privind proprietatea privata nu se opune i nsa celui privitor la variatele forme ale
proprietatii publice. Totusi trecerea oricaror bunuri i n proprietate publica nu se poate face
deci t de autoritatea competenta, conform exigentelor si i n limitele binelui comun si i n
schimbul unei compensatii echitabile, i n afara de aceasta, autoritatea publica are competenta
sa i mpiedice abuzarea de proprietatea privata i mpotriva binelui comun14.
Prin i nsasi natura sa, proprietatea privata are si un caracter social, i ntemeiat pe legea
destinatiei comune a bunurilor15. Daca se neglijeaza acest caracter social, proprietatea poate
da adesea nastere la manifestari de rapacitate si la tulburari grave, furnizi nd astfel argumen-
tele celor care contesta i nsusi dreptul de proprietate.
i n multe regiuni mai putin dezvoltate economic exista proprietati agricole i ntinse sau chiar
foarte i ntinse, slab cultivate sau tinute i n rezerva i n scopuri de specula, i n timp ce
majoritatea populatiei este lipsita de pami nt sau detine doar suprafete derizorii si, pe de alta
parte, cresterea productiei agricole prezinta un caracter de evidenta urgenta. Nu arareori,
aceia care si nt angajati de proprietarii acelor mari domenii sau cei care cultiva i n arenda
unele portiuni nu primesc
375
deci t un salariu sau un venit nedemn de om, si nt lipsiti de o locuinta decenta si si nt jefuiti de
intermediari. Lipsiti de orice siguranta, traiesc i ntr-o asemenea stare de dependenta
personala i nci t le este rapita orice posibilitate de a actiona din proprie initiatiativa si cu simt
de raspundere si le este interzisa orice dezvoltare culturala si orice participare la viata sociala
si politica. Asadar si nt necesare reforme, i n functie de situatii, pentru cresterea veniturilor, i
mbunatatirea conditiilor de munca, cresterea stabilitatii contractelor de munca si stimularea
initiativei personale, mergi nd pi na la repartizarea latifundiilor insuficient cultivate la aceia
care si nt capabili sa le valorifice. Acestora trebuie sa li se puna la i ndemi na resursele si
instrumentele necesare, mai ales mijloacele de educatie si posibilitatea unei drepte organizari
de tip cooperatist. Ori de ci te ori binele comun pretinde exproprierea, despagubirea trebuie
evaluata i n mod echitabil, tini nd seama de toate i mprejurarile.
72 — (Activitatea economico-sociala si i mparatia lui Cristos) Crestinii care joaca un rol activ i
n dezvoltarea economico-sociala contemporana si lupta pentru dreptate si iubire trebuie sa fie
convinsi ca pot contribui mult la prosperitatea omenirii si la pacea lumii, i n aceste diverse
activitati ei sa straluceasca prin exemplul lor, individual si colectiv. Ci stigi ndu-si competenta
si experienta absolut indispensabile, sa pastreze, i n mijlocul activitatilor pami n-testi, o justa
ierarhie de valori, i n fidelitate fata de Cristos si de Evanghelia Lui, astfel i nci t i ntreaga lor
viata, ati t individuala ci t si sociala, sa fie strabatuta de spiritul Fericirilor si mai ales de
spiritul de saracie.
Oricine, urmi ndu-L pe Cristos, cauta mai i nti i i mparatia lui Dumnezeu, afla i n aceasta o
iubire mai puternica si mai curata pentru a-i ajuta pe toti fratii sai si pentru a i ndeplini
faptele dreptatii sub inspiratia caritatii.
CAPITOLUL IV
VIATA COMUNITATII POLITICE
73 - (Viata publica de azi) i n timpurile noastre se observa transformari profunde si i n
structurile si institutiile popoarelor, ca urmare a evolutiei lor culturale, economice si sociale.
Aces-" te transformati exercita o mare influenta asupra vietii comunitatii politice, mai ales
privitor la drepturile si i ndatoririle
tuturor i n exercitarea libertatii cetatenesti si i n urmarirea binelui comun, precum si privitor
la organizarea relatiilor dintre cetateni si cu autoritatea publica. Dintr-o constiinta mai vie a
demnitatii umane, i n diferite regiuni ale lumii se naste preocuparea de a instaura o ordine
politico-juridica i n care drepturile per-
376
soanei sa fie mai bine aparate i n viata publica, de pilda dreptul de a se reuni i n mod liber, de
a se asocia, de a-si exprima parerile proprii si de a practica religia i n public sau i n
particular. Garantarea drepturilor persoanei este, i ntr-adevar, o conditie necesara pentru ca
cetatenii, individual sau i n grup, sa poata participa i n mod activ la viata si la conducerea
statului.
In stri nsa legatura cu progresul cultural, economic si social, se i ntareste la multi dorinta de
a-si asuma un rol mai mare i n organizarea vietii politice. In constiinta multora creste
preocuparea de a ocroti drepturile minoritatilor i n si nul natiunilor, fara ca ele sa-si neglijeze
i ndatoririle fata de comunitatea politica. Pe li nga aceasta, creste tot mai mult respectul fata
de persoanele care au pareri sau profeseaza religii diferite, i n acelasi timp se stabileste o
colaborare mai larga pentru a asigura tuturor cetatenilor, si nu numai ci torva privilegiati,
exercitarea efectiva a drepturilor persoanei.
Si nt condamnate, dimpotriva, toate formele politice, existente i n anumite regiuni, care i
mpiedica libertatea cetateneasca sau religioasa, i nmultesc victimele pasiunilor si crimelor
politice si deturneaza de la binele comun exercitarea autoritatii i ntorci nd-o i n folosul unei
anumite factiuni sau a conducatorilor i nsisi.
Pentru a instaura o viata politica realmente umana, nimic nu este mai important deci t
dezvoltarea simtului launtric de dreptate, de bunatate, de slujire a binelui comun si i ntarirea
convingerilor fundamentale asupra adevaratei naturi a comunitatii politice si asupra
scopului, a
dreptei exercitari si a limitelor autoritatii publice.
*

74 — (Natura si scopul comunitatii politice)

Oamenii, familiile si diferitele grupuri, toti cei care constituie comunitatea civila, si nt
constienti ca nu si nt i n stare sa realizeze singuri o viata pe deplin umana si i si dau seama de
necesitatea unei comunitati mai mari i n Care toti i si unesc zilnic puterile i n vederea i
nfaptuirii tot mai desavi rsite a binelui comun1. De aceea ei formeaza tipuri diferite de co-
munitate politica. Aceasta exista asadar i n vederea binelui comun si i n el i si
gasestejustificarea si semnificatia deplina si tot din el i si dobi ndeste principiile juridice
primordiale. Binele comun cuprinde totalitatea conditiilor de viata sociala prin care oamenii,
familiile si asociatiile se pot realiza mai deplin si mai usor2.
i nsa i n comunitatea politica se aduna oameni numerosi si diferiti si pe buna dreptate ei pot
tinde sa aiba pareri diferite. De aceea, ca nu cumva, din diversitatea de pareri, comunitatea
politica sa fie sfi siata, este necesara o autoritate care sa i ndrepte toate fortele cetatenilor spre
binele comun, nu i n mod mecanic, nici despotic, ci actioni nd i n primul ri nd ca o forta
morala bazata pe libertate si pe constiinta responsabilitatii.
Este evident asadar ca si comunitatea politica si autoritatea publica i si gasesc temeiul i n
natura umana si ca atare apartin de ordinea prestabilita de Dumnezeu, desi determinarea
regimului politic si desemnarea conducatorilor si nt lasate la libera vointa a cetatenilor 3.
Mai decurge de aici si faptul ca exerci-
377
tarea autoritatii politice, fie i nlauntrul comunitatii ca atare, fie i n cadrul organismelor ce
reprezinta statul, trebuie sa se desfasoare totdeauna i n limitele ordinii morale, i n vederea
binelui comun — un bine comun conceput i n mod dinamic —, i n conformitate cu o ordine
juridica stabilita sau urmi nd a se stabili. Atunci cetatenii si nt obligati i n constiinta la
supunere4. De aici se manifesta limpede raspunderea, demnitatea si importanta acelora care
conduc.
Unde i nsa cetatenii si nt oprimati de o autoritate publica ce i si depaseste competenta, ei sa
nu refuze cele cerute i n mod obiectiv de binele comun, dar sa le fie totusi i ngaduit sa-si apere
drepturile lor si ale concetatenilor i mpotriva abuzurilor acelei autoritati, respecti nd i nsa
limitele dictate de legea naturala si de legea Evangheliei.
' Ci t despre modalitatile concrete prin care o comunitate politica i si organizeaza structura si
buna exercitare a autoritatii publice, ele pot fi diverse, dupa natura fiecarui popor si evolutia
istoriei. Ele i nsa trebuie i ntotdeauna sa slujeasca formarii unui om educat, pasnic si binefa-
cator fata de toti, i n folosul i ntregii familii umane.
75 — (Colaborarea tuturor la viata publica)
Este pe deplin concordanta cu natura umana gasirea unor structuri politice si juridice care sa
ofere mereu mai bine tuturor cetatenilor, fara nici o discriminare, posibilitatea efectiva de a
participa liber si activ ati t la elaborarea fundamentelor juridice ale comunitatii politice, ci t si
la conducerea treburilor publice, la determinarea domeniilor de actiu-
ne si a scopurilor diferitelor organisme si la alegerea conducatorilor 5. Asadar sa-si aminteasca
toti cetatenii de dreptul si datoria lor de a-si folosi votul liber pentru promovarea binelui
comun. Biserica socoteste vrednica de lauda si de consideratie activitatea acelora care, pentru
a-i sluji pe oameni, se dedica binelui si i si asuma povara unor astfel de functii.
Pentru ca participarea responsabila a cetatenilor sa dea roade bune i n viata politica de
fiecare zi, este necesar un statut juridic pozitiv care sa organizeze repartizarea
corespunzatoare a functiilor si organelor autoritatii publice precum si ocrotirea eficienta si
independenta a drepturilor. Sa fie recunoscute, respectate si promovate drepturile tuturor
persoanelor, familiilor si grupurilor si exercitarea acestor drepturi6, precum si a i ndatoririlor
care le incumba tuturor cetatenilor, i ntre acestea din urma e bine sa o amintim pe aceea de a
presta fata de stat serviciile materiale si personale cerute de binele comun. Conducatorii sa se
fereasca sa i mpiedice existenta grupurilor familiale, sociale sau culturale, a corpurilor sau
institutiilor intermediare si sa nu le opreasca de la desfasurarea de activitati legitime si
eficiente, ci mai degraba sa le promoveze cu bunavointa si i n buna ri nduiala. La ri ndul lor,
cetatenii, fie individual, fie i n grup, sa se fereasca sa confere prea multa putere autoritatii
publice si nici sa nu pretinda de la ea i n mod intempestiv avantaje si ajutoare exagerate, risci
nd astfel sa diminueze responsabilitatea persoanelor, a familiilor si a grupurilor sociale.
i n epoca noastra, datorita problemelor mai complexe, autoritatea publica
378
este mai des obligata sa intervina i n domeniul social, economic si cultural pentru a crea
conditii mai favorabile care sa permita cetatenilor si grupurilor sa urmareasca, liber si mai
eficient, realizarea binelui integral al omului. Desigur, i n functie de regiuni si de evolutia
popoarelor, relatiile i ntre socializare7 si autonomia sau dezvoltarea persoanei pot fi i ntelese i
n diverse feluri. Insa daca, i n vederea binelui comun, este restri nsa pentru o vreme
exercitarea drepturilor, ci nd se schimba i mprejurarile, libertatea sa fie redata ci t de curi nd.
Este, i n orice caz, inuman ca autoritatea politica sa ajunga la forme totalitare sau dictatoria-
le, care lezeaza drepturile persoanelor sau ale grupurilor sociale.
Cetatenii sa cultive cu generozitate si fidelitate dragostea fata de patrie, i nsa fara i ngustime
de spirit, ci i n asa fel i nci t sa aiba i ntotdeauna i n vedere binele i ntregii familii umane care
reuneste, prin diferite legaturi, rase, popoare si natiuni.
Toti crestinii sa fie constienti de rolul specific si propriu ce le revine i n comunitatea politica, i
n cadrul careia au datoria sa dea exemplu dezvolti ndu-si simtul de raspundere si de
devotament pentru binele comun, arati nd astfel si prin fapte cum pot fi armonizate
autoritatea si libertatea, initiativa personala si solidaritatea cu i ntreg corpul social,
avantajele unitatii si rodnicia diversitatii, i n ce priveste organizarea treburilor pami ntesti,
trebuie sa recunoasca legitimitatea unor opinii diferite i ntre ele si sa-i respecte pe cetatenii
care i si apara punctul de vedere i n mod onest, chiar si i n grup. Partidele politice, la ri ndul
lor, trebuie sa promoveze ceea ce, dupa aprecierea lor, este cerut de binele comun; nu este i
ngaduit,
i nsa, niciodata ca folosul propriu sa fie pus i naintea binelui comun.
Pentru ca toti cetatenii sa-si poata i ndeplini rolul i n viata comunitatii politice, trebuie sa se
dea mare atentie educatiei cetatenesti si politice, ati t de necesara astazi, ati t popoarelor i n i
ntregime, ci t, mai ales, tinerilor. Aceia care si nt sau pot deveni capabili sa exercite arta
foarte dificila, dar atit de nobila8, a politicii, sa se pregateasca si sa se straduiasca sa o exercite
fara a se preocupa de vreun interes personal sau avantaj material. Sa lupte cu integritate si i
ntelepciune i mpotriva nedreptatii si a oprimarii, a dominatiei arbitrare si a intolerantei unui
singur om sau partid politic; sa se dedice binelui tuturor cu sinceritate si echitate, mai mult,
cu iubirea si taria cerute de viata politica.
76 - (Comunitatea politica si Biserica) Mai ales acolo unde exista o societate de tip pluralist,
este de mare importanta sa existe o viziune corecta asupra raporturilor dintre comunitatea
politica si Biserica si sa se distinga clar i ntre actiunile pe care credinciosii, individual sau i n
grup, le fac i n propriul lor nume, ca cetateni calauziti de constiinta crestina, si actiunile pe
care le desfasoara i n numele Bisericii i mpreuna cu Pastorii lor.
Nefiind, datorita misiunii si competentei sale, ci tusi de putin confondibila cu comunitatea
politica si nefiind legata de nici un sistem politic, Biserica este i n acelasi timp semnul si
pavaza caracterului transcendent al persoanei umane.
Comunitatea politica si Biserica si nt independente si autonome una fata de alta pe terenul
propriu, i nsa ambele, desi din puncte de vedere diferite, si nt i n
379
slujba chemarii personale si sociale* a acelorasi oameni. Ele i si vor exercita acest serviciu i n
folosul tuturor cu ati t mai mare eficacitate cu ci t ami ndoua vor cultiva mai mult o
cooperare reciproca sanatoasa, tini nd seama si de i mprejurarile de timp si de loc. i ntr-
adevar, omul nu este limitat numai la orizontul pa-mi ntesc, ci, traind i n istoria umana, i si
pastreaza integral chemarea vesnica. Iar Biserica, i ntemeiata i n iubirea Rascumparatorului,
contribuie la extinderea razei de actiune a dreptatii si a iubirii i ntre hotarele fiecarei natiuni
si i ntre toate natiunile. Predici nd adevarul Evangheliei si lumini nd toate sferele activitatii
umane prin i nvatatura sa si prin marturia data de crestini, Biserica respecta si promoveaza
si libertatea politica si responsabilitatea cetatenilor.
Apostolii, urmasii lor si colaboratorii acestora, fiind trimisi sa vesteasca oamenilor pe Cristos
Mi ntuitorul lumii, se i ntemeiaza, i n apostolatul lor, pe puterea lui Dumnezeu care, foarte
adesea, manifesta puterea Evangheliei i n slabiciunea martorilor. Toti aceia care se dedica slu-
jirii cuvi ntului lui Dumnezeu trebuie sa foloseasca mijloacele si caile proprii Evangheliei,
care, i n multe privinte, se deosebesc de cele ale cetatii pami ntesti.
Desigur, lucrurile pami ntesti si acelea care, i n conditia umana, depasesc aceasta
lume si nt stri ns legate i ntre ele, si i nsasi Biserica se foloseste de cele vremelnice, i n masura
ceruta de propria ei misiune, i nsa ea nu i si pune speranta i n privilegiile oferite de
autoritatea civila; mai mult, ea va renunta la exercitarea anumitor drepturi legitim dobi ndite
acolo unde s-ar constata ca folosirea lor ar pune sub semnul i ntrebarii sinceritatea marturiei
sale sau ca noile conditii de viata pretind alte reglementari. Dar ea trebuie sa aiba i
ntotdeauna si pretutindeni dreptul de a propovadui credinta cu adevarata libertate, de a-si
proclama doctrina sociala, de a-si i ndeplini fara piedici misiunea i ntre oameni, precum si de
a-si exprima judecata morala, chiar asupra unor lucruri care tin de ordinea politica, atunci ci
nd acest lucru este cerut de drepturile fundamentale ale persoanei sau de mi n-tuirea
sufletelor, folosind i n acest scop toate mijloacele conforme cu Evanghelia si cu binele comun
si numai acele mijloace, i n functie de timpuri si de situatii.
Prin atasamentul si fidelitatea fata de Evanghelie si prin i ndeplinirea misiunii sale i n lume,
Biserica, trebuind sa favorizeze si sa i nalte tot ceea ce este adevarat, bun si frumos i n
comunitatea umana9, i ntareste pacea dintre oameni, spre slava lui Dumnezeu10.
380
CAPITOLUL V
PROMOVAREA PACII SI CONSTRUIREA COMUNITATII
POPOARELOR
77 - (Introducere)
In vremea noastra, i n care suferintele si angoasele ce decurg din ravagiile sau amenintarile
razboiului apasa i nca ati t de greu, i ntreaga familie umana a ajuns i ntr-un moment cu totul
decisiv i n procesul maturizarii sale. Desi se aduna i ncetul cu i ncetul si pretutindeni devine
tot mai constienta de unitatea sa, ea nu-si va putea duce pi na la capat opera care i i revine, de
a construi o lume cu adevarat mai umana pentru toti oamenii si pe tot pami ntul, daca
oamenii nu se vor i ntoarce cu totii, cu suflet rei nnoit, la pacea adevarata. De aceea, mesajul
Evangheliei, i n armonie cu aspiratiile si idealurile cele mai i nalte ale neamului omenesc,
straluceste azi cu o lumina noua atunci ci nd i i proclama fericiti pe facatorii de pace, „caci fiii
lui Dumnezeu se vor chema" (Mt. 5,9).
Conciliul, puni nd i n lumina ideea autentica si nobila a pacii si condamni nd barbaria
razboiului, i si propune sa lanseze un apel i nflacarat crestinilor pentru ca ci, cu ajutorul lui
Cristos, Autorul pacii, sa colaboreze cu toti oamenii pentru a consolida pacea, i n dreptate si
iubire, si pentru a pregati instrumente de pace.
78 — (Natura pacii)
Pacea nu este pura absenta a razboiului, nici nu se reduce la stabilirea unui echilibru i ntre
forte adverse, nici nu se naste dintr-o dominare despotica, .ci este numita, i n mod corect si
propriu, „lucrare
a dreptatii" (i s. 32,17). Ea este rodul ordinii i nscrise i n societatea umana de Divinul ei i
ntemeietor, si trebuie i nfaptuita de oameni care i nseteaza dupa o dreptate tot mai desavi
rsita. i ntr-adevar, i ntruci t binele comun al neamului omenesc, desi este reglementat i n
realitatea sa fundamentala de legea vesnica, totusi i n privinta exigentelor sale concrete este
supus la nei ncetate schimbari pe masura trecerii timpului, pacea nu este niciodata dobi ndita
definitiv, ci trebuie construita continuu. Pe li nga aceasta, deoarece vointa omului este labila si
ranita de pacat, dobi ndirea pacii cere o stapi nire constanta asupra patimilor din partea
fiecarui om, precum si vigilenta autoritatii legitime.
Dar toate acestea nu si nt suficiente. O astfel de pace nu poate fi realizata pe pami nt fara
ocrotirea binelui persoanelor si nici'fara comunicarea libera si plina de i ncredere a bogatiilor
sufletesti si a facultatilor creatoare, i ntre oameni. Vointa ferma de a respecta pe ceilalti oa-
meni, celelalte popoare si demnitatea lor, precum si practicarea asidua a fraternitatii umane,
si nt absolut necesare pentru a construi pacea. Astfel pacea este si rodul iubirii care depaseste
ceea ce poate oferi dreptatea.
Pacea de pe pami nt, care se naste din iubirea fata de aproapele, este imaginea si efectul pacii
lui Cristos, ce izvoraste de la Dumnezeu Tatal. Caci Fiul i ntrupat,
\
Principele pacii, i-a i mpacat pe toti oamenii cu Dumnezeu prin Crucea Sa si, restabilind
unitatea tuturor i ntr-un singur popor si i ntr-un singur trup, a ucis ura i n Trupul Sau 1 si,
dupa triumful i nvierii Sale, a revarsat i n inimile oamenilor Duhul iubirii.
De aceea, toti crestinii si nt staruitor chemati ca, „faptuind adevarul i n iubire" (Efes. 4,15), sa
se uneasca cu oamenii cu adevarat iubitori de pace pentru a implora si a instaura pacea.
i nsufletiti de acelasi spirit, nu putem sa nu-i laudam pe aceia care, renunti nd la actiunea
violenta i n revendicarea drepturilor lor, recurg la mijloace de aparare care si nt, de altfel, la i
ndemi na si a celor mai slabi, cu conditia ca aceasta sa se poata i ndeplini fara lezarea dreptu-
rilor si obligatiilor celorlalti sau ale comunitatii.
i ntruci t si nt pacatosi, oamenii si nt si vor fi mereu amenintati de primejdia razboiului, pi na
la venirea lui Cristos, i nsa, i ntru ci t, uniti i n iubire, oametiii i nving pacatul, ei i nving si
violenta, pi na ce se va i mplini Cuvi ntul: „i si vor preface sabiile i n pluguri si lancile i n
seceri. Nici un neam nu va mai ridica sabia i mpotriva altuia, nici nu vor mai i nvata
razboiul" (h. 2,4).
I. NECESITATEA DE A EVITA RAZBOIUL
79 — (Frlnarea atrocitatii razboaielor) Desi razboaiele recente au adus lumii noastre pagube
uriase, ati t materiale ci t si morale, i n unele parti ale globului razboaiele continua i nca sa
faca, zi de zi, ravagii. Mai mult, faci ndu-se uz i n raz-
381
boi de arme stiintifice de tot felul, cruzimea lui ameninta sa-i duca pe combatanti la o
barbarie ce o depaseste cu mult pe aceea din trecut. Pe li nga aceasta, complexitatea situatiei
actuale si complicarea relatiilor internationale favorizeaza prelungirea unor razboaie latente,
cu noi metode, insidioase si subversive, i n multe cazuri, folosirea procedeelor teroriste este
considerata ca un nou mod de a purta razboi.
Avi nd i n fata ochilor aceasta stare de degradare a omenirii, Conciliul voieste, i nainte de
toate, sa reaminteasca valoarea permanenta a dreptului natural al popoarelor si a principiilor
lui universale, i nsasi constiinta neamului omenesc proclama cu tot mai multa tarie aceste
principii. Asadar actiunile care li se opun i n mod deliberat precum si ordinele prin care se
comanda astfel de actiuni constituie crime si nici ascultarea oarba nu i i poate scuza pe aceia
care li se supun, i ntre aceste actiuni trebuie amintita, i nainte de toate, exterminarea, din
orice motiv si cu orice mijloace, a unui i ntreg popor, a unei i ntregi natiuni sau minoritati
etnice: acestea constituie crime oribile ce trebuie condamnate cu asprime. Trebuie, i n schimb,
laudat i n cel mai i nalt grad curajul acelora care nu se tem sa se opuna pe fata celor care
poruncesc astfel de lucruri.
Exista, i n privinta razboiului, diferite conventii internationale pe care le-au semnat un mare
numar de tari pentru a face mai putin inumane actiunile militare si urmarile lor: astfel si nt
conventiile privitoare la soarta militarilor raniti si a prizonierilor si diferite angajamente de
acest fel. Aceste conventii trebuie respectate; mai mult, cu totii, si mai ales
382
autoritatile publice si expertii i n materie sa faca tot ce le sta i n putinta pentru ca ele sa fie
perfectionate, si astfel sa stavileasca, i n mod ci t mai eficient, atrocitatea razboaielor. Pe li
nga aceasta, pare echitabil ca legile sa aiba prevederi umane i n privinta acelora care, din
motive de constiinta, refuza sa foloseasca armele, cu conditia ca ei sa accepte alta forma de a
sluji comunitatea umana.
Desigur, razboiul nu a disparut din lume. Si ati ta timp ci t va exista primejdia de razboi si va
lipsi o autoritate internationala competenta si i nzestrata cu forte corespunzatoare, nu se
poate nega guvernelor dreptul la legitima aparare, cu conditia sa fi fost epuizate toate mij-
loacele de reglementare pasnica. Sefii de state si altii care iau parte la raspunderea treburilor
de stat au, asadar, i ndatorirea de a ocroti popoarele ce le-au fost i ncredintate, privind cu
seriozitate probleme ati t de grave, i nsa una este sa porti razboi pentru dreapta aparare a
popoarelor, si alta - sa vrei sa subjugi alte neamuri. Nici puterea armelor nu legitimeaza orice
folosire a ei, militara sau politica, si nici faptul ca a izbucnit, din nefericire, un razboi, nu i
nseamna ca totul este i ngaduit i ntre partile adverse.
La ri ndul lor, aceia care se dedica slujirii patriei i n viata militara, sa se. considere slujitori ai
securitatii si libertatii popoarelor, si, daca i si i mplinesc corect aceasta i ndatorire, contribuie
cu adevarat la mentinerea pacii.
80 - (Razboiul total) Grozavia si perversitatea razboiului cresc nemasurat datorita
progresului armelor stiintifice, i ntr-adevar, actiunile razboinice purtate cu astfel de arme pot
provoca distrugeri uriase si lipsite de discernami nt care, de aceea, depasesc cu mult limitele
legitimei aparari. Mai mult, daca s-ar utiliza complet mijloacele deja i nmagazinate i n
arsenalurile marilor puteri, s-ar ajunge la o exterminare reciproca aproape totala a partilor i
n conflict, fara a mai vorbi de marile ravagii provocate i n lume de efectele funeste ale
folosirii unor astfel de arme.
Toate acestea ne obliga sa reexaminam razboiul i ntr-un spirit cu totul nou2. Oamenii
vremurilor noastre sa stie ca vor avea de dat o aspra socoteala pentru actiunile lor de razboi, i
ntr-adevar, de hotari rile lor de astazi va depinde i n mare masura cursul vremurilor viitoare.
Lui nd i n consideratie toate acestea, Sfi ntul Conciliu, i nsusindu-si condamnarile razboiului
total pronuntate deja de recentii Suverani Pontifi3, declara:
Orice actiune razboinica i ndreptata fara discernami nt spre distrugerea unor orase i ntregi
sau a unor regiuni vaste i mpreuna cu locuitorii lor este o crima i mpotriva lui Dumnezeu si i
mpotriva omului i nsusi, crima ce trebuie condamnata cu tarie si fara ezitare.
Riscul deosebit al razboiului de astazi consta i n faptul ca le ofera, i ntr-un fel, ocazie acelora
care poseda cele mai moderne arme stiintifice sa savi rseasca astfel de nelegiuiri si, printr-o i
nlantuire inexorabila, poate i mpinge vointele oamenilor la cele mai atroce decizii. Pentru ca
acest lucru sa nu se mai i nti mple vreodata i n viitor, episcopii din lumea i ntreaga, adunati
laolalta, i i conjura pe toti oamenii, si i n mod deosebit pe sefii de state si pe comandantii
supremi, sa ci ntareasca necontenit raspunderea uriasa pe care o
383
poarta i n fata lui Dumnezeu si i n fata i ntregii omeniri.
81 — (Cursa i narmarilor) Este adevarat ca armele stiintifice nu si nt acumulate cu unica
intentie de a fi folosite i n timp de razboi, i ntr-adevar, deoarece se socoteste ca puterea
defensiva a fiecarei parti depinde de capacitatea de a raspunde fulgerator adversarului, a-
ceasta acumulare de arme, care se accentueaza an de an, foloseste, i n mod paradoxal, la
descurajarea eventualilor adversari. Multi socotesc ca acesta este cel •nai eficace dintre
mijloacele prin care i :>ate fi asigurata acum o anumita pace i re popoare.
Dricum ar sta lucrurile i n privinta acf .ui mod de disuasiunt, oamenii tre-bu sa fie convinsi ca
cursa i narmarilor, h care recurg numeroase natiuni, nu este o cale sigura pentru o mentinere
temeinica a pacii, iar asa-numitul echilibru care decurge din ea nu i nseamna o pace trainica
si adevarata. Cauzele de razboi, i n loc sa fie eliminate, ameninta mai degraba sa se agraveze
pe zi ce trece, i n vreme ce se cheltuiesc bogatii fabuloase pentru dotarea cu arme mereu noi,
nu se poate oferi un remediu pe masura ati tor nevoi presante ale lumii de azi. i n loc sa se
rezolve cu adevarat si i n profunzime conflictele dintre popoare, ele se extind si i n alte parti
ale lumii. Vor trebui alese noi cai, pornind de la rei nnoirea spiritelor, pentru a pune capat
acestui scandal si pentru ca, lumea fiind eliberata astfel de anxietatea care o apasa, sa poata fi
instaurata adevarata pace. De aceea trebuie declarat i nca o data: cursa i narmarilor este o
plaga extrem de grava a omenirii si afecteaza i n mod
intolerabil pe cei saraci. E foarte de temut ca, daca ea persista, va da nastere i ntr-o buna zi la
toate dezastrele aducatoare de moarte ale caror mijloace le pregateste deja.
Avertizati asupra calamitatilor pe care neamul omenesc le-a facut posibile, sa folosim ragazul
de care ne bucuram si care ne-a fost daruit de Sus pentru ca, mai constienti de raspunderea
proprie, sa gasim caile care sa ne permita sa ne rezolvam nei ntelegerile i ntr-un mod mai
demn de om. Providenta divina ne cere cu insistenta sa ne liberam noi i nsine de vechea
servitute a razboiului. Daca refuzam sa facem acest efort, nu stim i ncotro ne va duce calea
funesta pe care am pornit.
82 — (Condamnarea absoluta a razboiului si actiunea internationala pentru evitarea lui)
Este limpede asadar ca trebuie sa cautam sa pregatim, cu toate fortele acea vreme i n care,
prin acordul general al natiunilor, se va putea interzice total orice fel de razboi. Acest lucru
pretinde, evident, instituirea unei autoritati publice universale, recunoscute de toti, care sa fie
i nzestrata cu o putere eficienta, pentru a asigura tuturor securitatea, respectarea dreptatii si
garantarea drepturilor, i nsa, i nainte ca aceasta autoritate, foarte de dorit, sa poata fi
instituita, e necesar ca forurile internationale supreme de astazi sa se dedice energic studierii
mijloacelor celor mai apte de a asigura securitatea comuna. De vreme ce pacea trebuie sa se
nasca din i ncrederea reciproca dintre popoare i n loc sa fie impusa natiunilor prin teroarea
armelor, toti trebuie sa colaboreze pentru a pune i n sfi rsit capat
384
cursei i narmarilor. Reducerea armamentelor sa i nceapa sa devina realitate, nu unilateral,
desigur, ci i n ritm egal de ambele parti, i n virtutea unor acorduri, i nsotite de garantii
adevarate si eficien-'te4.
i ntre timp, nu trebuie subestimate eforturile care s-au facut si se fac pentru i ndepartarea
primejdiei razboiului. Trebuie mai degraba i ncurajata bunavointa ati tor oameni care, desi i
mpovarati cu grijile uriase ale functiilor lor supreme, i ndemnati de constiinta acuta a
gravelor lor responsabilitati, se straduiesc sa elimine razboiul, pe care i l detesta, chiar daca
nu pot face abstractie de complexitatea situatiei de1 fapt. Trebuie i naltate rugaciuni
staruitoare lui Dumnezeu ca sa le dea puterea de a i ntreprinde cu perseverenta si de a duce la
capat cu curaj aceasta lucrare de i nalta iubire fata de oameni care este construirea energica a
pacii, i n zilele noastre, ea le cere desigur sa-si largeasca mintea si inima dincolo de hotarele
propriei tari, sa renunte la egoismul national si la ambitia de a domina peste alte popoare si sa
nutreasca un respect profund fata de i ntreaga omenire, care se i ndreapta deja, ati t de
trudnic, spre o mai mare unitate.
i n ceea ce priveste problemele pacii si ale dezarmarii, cercetarile aprofundate, curajoase si
neobosite, precum si congresele internationale pe aceasta tema trebuie considerate ca niste
primi pasi spre solutionarea unor chestiuni ati t de grave si trebuie continuate i n viitor, cu
mai multa energie, pentru a obtine efecte practice. Oamenii sa fie i nsa foarte atenti sa nu se
lase numai pe seama eforturilor ci torva, fara a se preocupa si de propria lor stare de spirit.
Caci sefii de
state, care raspund de binele comun al propriei natiuni si, i n acelasi timp, si nt promotorii
binelui universal, si nt i n foarte mare masura dependenti de opiniile si sentimentele multimii,
i ntr-adevar, nu foloseste la nimic ca ei sa caute sa faca pace ati ta vreme ci t sentimente de
ostilitate, de dispret si de nei ncredere, ura rasiala si prejudecatile ideologice i i despart pe
oameni si i i dezbina. De aici urgenta si necesitatea extrema a unei rei nnoiri i n formarea
mentalitatilor si a unei noi orientari i n opinia publica. Aceia care se dedica activitatii
educative, mai ales a tinerilor, sau contribuie la formarea opiniei publice, sa considere ca au
foarte grava i ndatorire de a educa la toti sentimente noi, generatoare de pace. i n mod sigur
noi toti si ntem datori sa ne schimbam inimile privind la lumea i ntreaga si la ceea ce am
putea i ntreprinde cu totii i mpreuna pentru a duce neamul omenesc spre un destin mai bun.
Sa nu ne amagim cu sperante desarte. Daca i n viitor hu se vor i ncheia tratate ferme si
cinstite de pace universala, re-nunti ndu-se la orice ura si dusmanie, omenirea, care se afla
deja i n mare primejdie, orici t ar fi de i nzestrata cu minunate cuceriri ale stiintei, risca sa
ajunga i n ceasul funest i n care nu va putea cunoaste alta pace deci t pacea i ngrozitoare a
mortii. Totusi, Biserica lui Cristos, si i n clipa i n care, i mpartasind angoasa acestor vremuri,
rosteste aceste cuvinte, i si pastreaza speranta neclintita. Ea voieste sa prezinte vremurilor
noastre, iarasi si iarasi, cu timp si fara timp, mesajul apostolic: „Iata acum vremea potrivita"
pentru transformarea inimilor; „Iata acum ziua mi ntuirii" 5.
385
II. CONSTRUIREA
COMUNITATII INTERNATIONALE
83 — (Cauzele conflictelor si remediile lor) Pentru a construi pacea, prima conditie este
eliminarea cauzelor de conflict i ntre oameni, cauze care alimenteaza razboaiele, dintre care
principalele si nt nedreptatile. Multe dintre acestea provin din excesive inegalitati economice,
precum si din i nti rzierea cu care li se aduc remediile necesare. Altele se nasc din spiritul de
dominare si din dispretul fata de persoane, daca cercetam cauzele mai profunde, din invidie,
nei ncredere, orgoliu si alte pasiuni egoiste. Deoarece omul nu poate rabda ati tea dezordini,
consecinta lor este ca si atunci ci nd nu cunoaste atrocitatile razboiului, lumea este continuu
prada conflictelor dintre oameni si a violentei. Pe li nga aceasta, i ntruci t aceleasi rele se
regasesc i n relatiile dintre popoare, este absolut necesar ca, pentru i nvingerea sau prevenirea
lor si pentru a reprima dezlantuirea violentei, institutiile internationale sa-si i ntareasca si sa-
si perfectioneze cooperarea si coordonarea si sa fie stimulata neobosit crearea de organisme
care sa promoveze pacea.
84 — (Comunitatea natiunilor si institutiile internationale)
i n contextul i nmultirii si stri ngerii legaturilor de interdependenta i ntre toti cetatenii si toate
popoarele globului, pentru ca binele comun universal sa fie cautat cum se cuvine si sa fie
realizat i n mod eficient, e necesar ca i nca de acum comunitatea natiunilor sa se organizeze
potrivit unei ordini care sa corespunda sarcinilor actuale, mai ales i n problema
numeroaselor regiuni care sufera i nca de o saracie insuportabila.
Pentru a ajunge la aceste scopuri, institutiile comunitatii internationale trebuie, fiecare i n
sfera ei, sa se ocupe de diversele nevoi ale oamenilor, ati t i n domeniul vietii sociale, de care
tin alimentatia, sanatatea, munca, educatia, ci t si privind unele i mprejurari speciale care pot
aparea pe alocuri, cum ar fi necesitatea de a sprijini cresterea generala a tarilor i n. curs de
dezvoltare, rezolvarea situatiei dramatice a refugiatilor risipiti i n lumea i ntreaga sau
ajutorarea emigrantilor si a familiilor lor.
Institutiile internationale deja existente fie la nivel mondial fie regional au adus mari servicii
neamului omenesc. Ele reprezinta primele i ncercari de a pune bazele internationale ale i
ntregii comunitati umane pentru a rezolva problemele cele mai grave ale vremurilor noastre,
pentru a promova progresul i n lumea i ntreaga si pentru a preveni razboiul sub orice forma,
i n toate aceste domenii, Biserica se bucura vazi nd spiritul de adevarata fraternitate ce i
nfloreste i ntre crestini si necrestini, intensifici ndu-le necontenit eforturile pentru a alina
mizeria imensa existenta i n lume.
85 — (Cooperarea internationala i n domeniul economic)
Solidaritatea actuala a neamului omenesc impune de asemenea stabilirea unei mai mari
cooperari internationale i n domeniul economic, i ntr-adevar, desi aproape toate popoarele si-
au ci stigat independenta politica, si nt departe de a se fi eliberat de excesivele inegalitati si de
orice forma de dependenta abuziva,
386
si de a fi scapat total de primejdia unor grave dificultati interne.
Dezvoltarea unei tari depinde de resursele sale umane si financiare. Cetatenii fiecarei natiuni
trebuie pregatiti, prin educatie si formatie profesionala, pentru a face fata diferitelor sarcini
ale vietii economice si sociale. Pentru aceasta e nevoie de ajutorul unor experti straini care, i n
sprijinul pe care i l acorda, sa nu actioneze i n spirit de dominatie, ci de asistenta si
colaborare. Ajutorarea materiala data tarilor i n curs de dezvoltare nu poate fi realizata fara
transformari profunde i n uzantele actuale ale comertului mondial. Pe li nga aceasta, tarile
dezvoltate trebuie sa le ofere si alte ajutoare, sub forma de dar, de i mprumut sau de investitii
financiare; acestea trebuie oferite cu generozitate si dezinteresat dintr-o parte, si primite cu
toata onestitatea din cealalta parte.
Pentru instaurarea unei adevarate ordini economice mondiale, trebuie suprimate lacomia
dupa beneficii excesive, ambitiile nationale, setea de dominatie politica, calculele de ordin
militarist precum si masinatiile ce au ca scop propagarea si impunerea unor ideologii. Se
propun mai multe sisteme economice si sociale; este de dorit ca expertii sa gaseasca baze
comune pentru relatii economice mondiale sanatoase; acest lucru se va realiza mai usor daca
fiecare va renunta la propriile prejudecati si va fi gata sa poarte un dialog sincer.
86 - (Ci teva norme utile) Pentru aceasta colaborare par utile urmatoarele norme:
a) Natiunile i n curs de dezvoltare trebuie sa aiba grija sa-si fixeze i n mod
expres si ferm ca scop al progresului deplina perfectionare umana a cetatenilor. Sa nu uite ca
progresul izvoraste si creste i n primul ri nd din munca si priceperea popoarelor respective,
caci trebuie sa se bazeze nu numai pe ajutoarele externe, ci mai ales pe deplina valorificare a
propriilor resurse, precum si pe dezvoltarea culturii si traditiilor proprii, i n aceste domenii,
aceia care detin cea mai mare influenta asupra celorlalti trebuie sa dea exemplu.
b) Este o i ndatorire foarte grava a tarilor dezvoltate sa ajute popoarele i n curs de dezvoltare
i n i ndeplinirea acestor i ndatoriri. De aceea sa i nfaptuiasca adaptarile spirituale si
materiale necesare pentru stabilirea acestei colaborari universale.
Astfel, i n negocierile cu tarile mai slabe si mai sarace, trebuie sa se tina seama cu grija de
binele acestora, caci veniturile realizate din vi nzarea produselor proprii le si nt necesare
pentru subzistenta.
c) E sarcina comunitatii internationale sa coordoneze si sa stimuleze dezvoltarea, avi nd grija
totusi sa i mparta cu maxima eficienta si echitate resursele prevazute. Tot ea are rolul de a
reglementa raporturile economice mondiale conform normelor dreptatii, respecti nd i n
acelasi timp principiul subsidiaritatii.
Sa se i ntemeieze institutii capabile sa promoveze si sa reglementeze comertul international,
mai ales cu tarile mai putin dezvoltate, si sa compenseze inconvenientele ce decurg din
excesiva inegalitate de putere i ntre natiuni. O astfel de reglementare i nsotita de ajutoare
tehnice, culturale si financiare trebuie sa puna la dispozitia natiunilor i n curs de dezvol-
387
tare mijloacele necesare pentru a realiza o crestere economica satisfacatoare.
d) i n multe cazuri este presanta necesitatea unei revizuiri a structurilor economice si sociale;
trebuie i nsa evitate solutiile tehnice premature, mai ales acelea care, oferindu-i omului
avantaje materiale, si nt potrivnice naturii si dezvoltarii sale spirituale. Caci „nu numai cu pi
ine traieste omul, ci cu tot Cuvi ntul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4,4). Orice element
al familiei umane poarta i n sine si i n traditiile sale cele mai bune o parte din tezaurul
spiritual i ncredintat de Dumnezeu omenirii, chiar daca nu i i cunosc obi rsia.
87 - (Cooperarea internationala si cresterea demografica)
Cooperarea internationala devine cu totul indispensabila ci nd este vorba de popoare care,
astazi, adesea, pe li nga alte dificultati, sufera i n mod deosebit de acelea izvorite din cresterea
rapida a populatiei. Este urgent ca, printr-o colaborare deplina si intensa a tuturor, mai ales a
natiunilor mai bogate, sa se cerceteze cum s-ar putea procura cele necesare pentru hrana si
instruirea corespunzatoare a oamenilor si cum sa beneficieze de acestea i ntreaga comunitate
umana. Numeroase popoare si-ar putea i mbunatati mult conditiile de viata daca, instruite
cum se cuvine, ar trece de la metodele arhaice de agricultura la noile tehnici, aplici ndu-le cu
prudenta necesara la conditiile lor, instaurind i n acelasi timp o ordine sociala mai buna si
proce-di nd la o distribuire mai echitablila a pami nturilor.
Guvernele au, fara i ndoiala, drepturi si i ndatoriri i n ce priveste problemele
populatiei i n fiecare natiune, i n limitele propriei competente: de exemplu, pentru tot ce
priveste legislatia sociala si familiala, exodul populatiilor rurale spre oras, informarea cu
privire la situatia si la nevoile tarii. Deoarece astazi spiritele si nt agitate ati t de puternic de
aceasta problema, e de dorit ca si catolicii competenti i n materie, mai ales i n universitati, sa-
si continue cu staruinta cercetarile i ntreprinse si sa le dea o mai mare amploare.
i ntruci t multi afirma ca sporul demografic mondial, sau cel putin al anumitor natiuni,
trebuie fri nat i n mod radical, prin toate mijloacele si prin orice fel de interventie a
autoritatilor publice, Conciliul i i i ndeamna pe toti oamenii sa evite solutiile preconizate i n
public sau i n particular, si uneori impuse, care si nt i n contradictie cu legea morala. Caci, i n
virtutea dreptului inalienabil al omului la casatorie si la procreare, decizia cu privire la
numarul copiilor de adus pe lume depinde de dreapta judecata a parintilor si nu poate fi i n
nici un fel lasata la discretia autoritatii publice, i nsa, deoarece judecata parintilor presupune
o constiinta bine formata, este foarte important ca toti sa aiba posibilitatea de a-si forma o
responsabilitate dreapta si cu adevarat umana care sa respecte legea divina, fara sa neglijeze
si i mprejurarile de timp si de loc. Aceasta presupune peste tot o i mbunatatire a conditiilor
pedagogice si sociale si, i n primul ri nd, posibilitatea unei formatii religioase, sau, cel putin, a
unei educatii morale complete. Pe li nga aceasta, trebuie ca populatiile sa fie i n mod judicios
informate asupra progreselor stiintifice realizate i n cautarea metodelor care sa-i ajute
388
pe soti i n problema reglementarii nasterilor, atunci ci nd valoarea respectivelor metode este
constatata, iar concordanta lor cu morala, un lucru sigur.
88 — (Rolul crestinilor i n i ntrajutorarea internationala)
Crestinii sa colaboreze de bunavoie si din toata inima la construirea unei ordini
internationale, care trebuie sa se realizeze i ntr-o sincera respectare a libertatilor legitime si i
n prieteneasca fratietate a tuturor. Sa o faca cu ati t mai bucuros cu ci t cea mai mare parte a
globului sufera i nca de o asemenea mizerie i nci t Cristos i nsusi, i n persoana celor saraci,
cere cu glas tare caritatea ucenicilor Sai. Sa se curme asadar scandalul ca unele tari, i n care
prea adesea majoritatea locuitorilor se i mpodobesc cu numele de crestini, sa se bucure de un
mare belsug de bunuri, i n timp ce altele sa fie lipsite de cele necesare traiului si chinuite de
foame, de boli si de tot felul de lipsuri. Spiritul de saracie si de caritate este, i ntr-adevar,
gloria si marturia Bisericii lui Cristos.
Trebuie asadar laudati si i ncurajati crestinii, mai ales tinerii, care se ofera spontan sa ajute
pe alti oameni si alte popoare. Mai mult, i ntregul popor al lui Dumnezeu are i ndatorirea ca, i
nsufletit de Cuvi ntul si exemplul episcopilor, sa aline, i n masura posibilitatilor, mizeria
acestor vremuri, si aceasta conform obiceiului stravechi al Bisericii, di nd nu numai din
surplus, ci si din cele ce i i si nt necesare.
Fara a fi organizata i n mod rigid si uniform, modalitatea de a stri nge si distribui ajutoare
trebuie sa se desfasoare
totusi dupa un plan la nivelul diecezelor, al natiunilor si la nivel international, conjugi nd
actiunea catolicilor cu aceea a celorlalti frati crestini, oriunde pare oportun, i ntr-adevar,
spiritul de caritate, departe de a se opune unei exercitari prevazatoare si organizate a actiunii
sociale si caritative, mai degraba o pretinde. Asadar, cei care vor sa se dedice slujirii
natiunilor i n curs de dezvoltare trebuie sa fie formati corespunzator i n institute specializate.
89 — (Prezenta activa a Bisericii i n comunitatea internationala.) Ci nd Biserica, i n virtutea
misiunii sale divine, propovaduieste tuturor oamenilor Evanghelia si le i mparte comorile
harului, ea contribuie pretutindeni la i ntarirea pacii si la punerea unei baze solide pentru o
comunitate frateasca i ntre oameni si i ntre popoare: cunoasterea legii divine si naturale. De
aceea, Biserica trebuie neaparat sa fie prezenta i n comunitatea natiunilor pentru a favoriza si
stimula cooperarea i ntre oameni, si aceasta ati t prin organele sale oficiale ci t si prin
colaborarea deplina si sincera a tuturor crestinilor, inspirata de unica dorinta de a fi de folos
tuturor.
Acest rezultat va fi obtinut cu mai multa siguranta daca i nsisi credinciosii, constienti de
raspunderea lor de oameni si crestini, lucreaza pentru a trezi vointa prompta de cooperare cu
comunitatea internationala, i ncepi nd cu propriul lor mediu de viata, i n aceasta privinta, sa
se dea o atentie deosebita formarii tinerilor, ati t i n educatia religioasa ci t si i n educatia
civica.
389
90 - (Rolul crestinilor i n institutiile internationale)
O excelenta forma de activitate internationala o constituie, pentru crestini, concursul pe care si-l
dau, individual sau i n grup, institutiilor deja existente sau ur-mi nd a fi create, care vizeaza
extinderea colaborarii internationale. Un aport multiplu la edificarea comunitatii mondiale i n
pace si fratietate i l mai pot oferi si diversele asociatii catolice internationale, care trebuie i ntarite,
prin dotarea lor cu personal mai numeros si bine format, prin sporirea mijloacelor materiale de
care au nevoie si prin coordonarea armonioasa a fortelor lor. i ntr-adcvar, i n zilele noastre
eficacitatea actiunilor si necesitatile dialogului pretind initiative colective. Pe li nga aceasta, astfel
de asociatii contribuie mult la cultivarea simtului de universalitate, ati t de
potrivit catolicilor, si la formarea unei constiinte de solidaritate si responsabilitate cu adevarat
universale.
In sfi rsit, e de dorit ca, pentru a-si i ndeplini bine rolul i n comunitatea internationala, catolicii sa
caute o colaborare activa si pozitiva, ati t cu fratii despartiti care si ei profeseaza iubirea
evanghelica, precum si cu toti oamenii care i nseteaza dupa adevarata pace.
Conciliul, tini nd seama de imensitatea suferintelor ce apasa pi na astazi majoritatea neamului
omenesc, si pentru a promova pretutindeni dreptatea si iubirea lui Cristos fata de cei saraci,
socoteste foarte oportuna crearea unui organism al Bisericii universale cu misiunea de a stimula
comunitatea catolicilor la promovarea progresului regiunilor sarace precum si a dreptatii socfale i
ntre nati-
INCHEIERE
91 - (Rolul fiecarui credincios si al Bisericilor particulare) Ceea ce Sfi ntul Conciliu propune izvo-
raste din tezaurul i nvataturii Bisericii si are drept scop sa-i ajute pe toti oamenii vremurilor
noastre, pe aceia care cred i n Dumnezeu ca si pe aceia care nu i l recunosc i n mod explicit, ca, i
ntelegi ndu-si mai clar si mai integral chemarea, sa construiasca o lume mai conforma cu eminenta
demnitate a omului, sa tinda spre o fraternitate universala cu radacini mai adi nci si, i ndemnati de
iubire, sa raspunda printr-un efort generos si comun la apelurile cele mai presante ale epocii
noastre.
Desigur, i n fata imensei varietati a situatiilor si a formelor de civilizatie din lume, aceasta
prezentare i mbraca i n mod voit, i n numeroase locuri, un caracter general. Mai mult, pentru ca e
vorba adesea de probleme supuse unei necontenite evolutii, i nvatatura prezentata aici si care este i
nvatatura acceptata i n Biserica va trebui sa fie aprofundata si largita. Speram i nsa ca multe din
cele enuntate pe baza cuvi ntului lui Dumnezeu si a spiritului Evangheliei le vor putea fi tuturor de
real folos, mai ales dupa ce credinciosii, sub conducerea pastorilor lor, vor realiza adaptarea ce-
390
ruta de diversitatea popoarelor si mentalitatilor.
92 - (Dialogul intre toti oamenii) i n virtutea misiunii sale de a lumina i ntreg pami ntul cu
mesajul Evangheliei si de a aduna i ntr-un singur Duh pe toti oamenii de orice neam, rasa sau
cultura, Biserica este semnul acelei fraternitati care i ngaduie si i ntareste un dialog sincer.
Acest lucru cere ca i n primul ri nd i nlauntrul Bisericii sa promovam stima, respectul si i
ntelegerea reciproca, recu-nosci nd orice diversitate legitima, pentru a stabili un dialog tot
mai rodnic i ntre toti aceia care constituie unicul popor al lui Dumnezeu, fie Pastori, fie
ceilalti crestini, i ntr-adevar, cele care i i unesc pe credinciosi si nt mai puternice deci t cele
care i i despart: i n cele necesare - unitate, i n cele i ndoielnice - libertate, i n toate - caritate 1.
Gi ndul nostru i i i mbratiseaza si pe fratii care nu traiesc i nca i n deplina comuniune cu noi,
precum si comunitatile lor; si ntem totusi uniti cu ei prin marturisirea Tatalui si Fiului si
Duhului Sfi nt si prin legatura iubirii, fiind constienti ca astazi unitatea crestinilor este
asteptata si dorita chiar si de multi oameni care nu cred i n Cristos, i ntr-adevar, cu ci t ea va i
nainta i n adevar si iubire sub actiunea puternica a Duhului Sfi nt, cu ati t mai mult va fi
pentru lumea i ntreaga o prevestire de unitate si de pace. De aceea, cu forte unite si i n forme
tot mai bine adaptate pentru a i mplini astazi eficient acest scop, sa ne straduim ca, i ntr-o
fidelitate cresci nda fata de Evanghelie, sa colaboram frateste i n slujba familiei
umane, care este chemata sa devina, i n Cristos Isus, familia fiilor lui Dumnezeu.
Ne i ndreptam asadar gi ndul si spre toti aceia care i l recunosc pe Dumnezeu si ale caror
traditii pastreaza elemente religioase si umane de pret, dorind ca un dialog deschis sa ne
calauzeasca pe toti la primirea cu fidelitate a i ndemnurilor Duhului si la i mplinirea lor cu ri
vna.
i n ce ne priveste, dorinta de a stabili un astfel de dialog, inspirat numai de dragostea de
adevar si purtat cu i ntelepciunea cuvenita, nu exclude pe nimeni: nici pe aceia care cultiva i
naltele valori umane fara a-L recunoaste i nca pe Autorul lor, nici pe aceia care se opun
Bisericii si o prigonesc i n diferite feluri, i ntru-ci t Dumnezeu Tatal este i nceputul si sfirsitul
a toate, si ntem chemati cu totii sa fim frati si de aceea, chemati la acelasi destin uman si
divin, putem si trebuie sa cooperam, fara violenta si fara gi nd ascuns, la construirea lumii i n
adevarata pace.
93 — (Construirea lumii si ducerea ei la i mplinire)
Crestinii, amintindu-si de Cuvi ntul Domnului: „Dupa aceasta vor cunoaste toti ca si nteti
ucenicii Mei, de veti avea iubire unii fata de altii" (Io. 13,35), nu pot avea o dorinta mai
fierbinte deci t aceea de a-i sluji cu tot mai multa generozitate si eficienta pe oamenii acestor
timpuri. De aceea, aderind cu fidelitate la Evanghelie si beneficiind de puterea ci, uniti cu toti
aceia care iubesc si cauta dreptatea, ei au de i ndeplinit pe acest pami nt o lucrare imensa de
care vor trebui sa dea socoteala Aceluia care i i va judeca pe toti i n Ziua de apoi. Nu toti
aceia care zic „Doamne, Doamne" vor intra i n i mparatia cerurilor, ci aceia care fac voia
Tatalui2 si se angajeaza cu curaj i n aceasta lucrare. Caci Tatal voieste sa-L recunoastem i n
orice om pe Cristos, Fratele nostru, si sa-L iubim efectiv, prin cuvi nt si fapta, di nd astfel
marturie pentru Adevar, si sa i mpartasim celorlalti misterul de iubire a Tatalui Ceresc, i n
felul acesta oamenii de pe toata fata pa-mi ntului vor fi treziti la o speranta vie, dar al
Duhului, pentru a fi la urma primiti i n pacea si i n fericirea suprema, i n patria care
straluceste de slava Domnului.
„Aceluia care, prin puterea ce lucreaza i n noi, poate faptui toate si nesfirsit
391
mai mult deci t cerem sau i ntelegem, Lui sa-i fie slava i n Biserica si i n Cristos Isus, la toate
neamurile, i n veci de veci. Amin" <£/«. 3,20-21).
Toate cele stabilite in aceasta Constitutie pastorala, si fiecare i n parte, au placut Parintilor
conciliari. Iar noi, cu puterea apostolica acordata noua de Cristos, le aprobam, i mpreuna cu
venerabilii Parinti, i n Duhul Sfi nt, le decretam si le stabilim si dispunem ca cele hotari te astfel
In Conciliu sa fie promulgate spre slava lui Dumnezeu. Roma, Sfintul Petru, 7 decembrie 1965.
Eu, PAUL, Episcop al Bisericii catolice (Urmeaza semnaturile Parintilor)
NOTE
INTRODUCERE SI EXPUNERE PRELIMINARA
1
Constitutia pastorala „Biserica i n lumea contemporana", desi formata din doua parti, constituie un tot
unitar. Este numita „pastorala" pentru ca, bazata pe principii doctrinale, i si propune sa expuna atitudi-
nea Bisericii fata de lume si fata de oamenii de azi. De aceea intentia pastorala nu lipseste din prima
parte, dupa cum nu lipseste din partea doua intentia doctrinala. i n prima parte, Biserica i si expune i
nvatatura despre om, despre lumea i n care este inserat omul si despre relatia sa cu acestia. i n cea de a
doua, ea examineaza mai i ndeaproape anumite aspecte ale vietii si societatii contemporane si mai ales
problemele care par mai presante i n vremea noastra. De aceea, i n partea a doua, subiectele tratate i n
lumina unor principii doctrinale nu contin numai elemente permanente, ci si contingente.
Asadar Constitutia trebuie interpretata conform normelor generale ale interpreta-
rii teologice, tinand seama, mai ales i n partea a doua, de i mprejurarile schimbatoare care, prin natura
lor, si nt inseparabile de subiectele tratate.
2
Cf. Io. 18,37.
3
Cf. Io. 3,17; Mt. 20,28; Mc. 10,45.
*Cf. Rom. 7,14 ss.
5
Cf. 2 Cor. 5,15.
6
Cf. Fapte 4,12.
7
Cf. Evr. 13,8. "Cf. Col. 1,15.
PARTEA I NTI I CAPITOLUL I
'Cf. Gen. 1,26; i nf. 2,23.
2
Cf. Eali. 17,3-10.
3
Cf. Rom. l, 21-25.
4
Cf. Io. 8,34.
5
Cf. Dan. 3,57-90.
«Cf. l Cor. 6,13-20.
7
Cf. l Reg. 16,7; Ier. 17,10.
8
Cf. Ea/i. 17, 7-8.
9
Cf. Rom. 2,14-16.
10
Cf. Pius XII, Mesaj radiodifuzat despre
392
formarea constiintei crestine a tinerilor, 23 martie 1952: AAS 44 (1952) p. 271.
11
Cf. Mt. 22,37-40; Gal. 5,14.
12
Cf. Ecdi. 15,14. 13Cf. 2 Cor. 5,10.
14
Cf. i nf. 1,13; 2,23-24; Rom. 5,21; 6,23; lac. 1,15.
15
Cf. l Cor. 15,56-57.
16
Cf. Pius XI, enc. Divini Redemptoris, 19 martie 1937: AAS 29 (1937) pp. 65-106; Pius XII, enc. Aa
Apostolorum Principii, 29 iun. 1958: AAS 50 (1958) pp. 601-614; Ioan XXIII, Mater et Magistra, 15 mai
1961: AAS 53 (1961) pp. 451^*53; Paul VI, Ecclesiam Suam, 6 aug. 1964: AAS 56 (1964) pp. 651-653.
17
Cf. Lumen Gentium, n. 8.
18
Cf. Fii. 1,27.
19
Sf. Augustin, Confes., 1,1: PL 32, 661.
20
. Cf. Rom. 5,14, cf. Tertullian, De carnis ressurr. 6: „Ceea ce era plasmuit i n lut era gi ndit, i n vederea
lui Cristos, ca omul viitor": PL 2,802 (848); CSEL 47, p. 33,1.12-13
21
Cf. 2 Cor. 4,4.
22
Cf. Conc. Gonstantinop. II, can. 7: „Nici Dumnezeu Cuvi ntul nu a fost transformat i n firea trupului,
nici trupul nu a trecut i n natura Cuvi ntului": Denz. 219 (428); Cf. si Conc. Constantinop. III: „Dupa
cum preasfi ntul si neprihanitul Sau Trup i nsufletit nu a fost nimicit prin i ndumnezeire (theotheisa ouk
anerethe), ci a ramas i n propria sa stare si natura": Denz. 291 (556); Cf. Conc. Chalced.: „i n doua firi
fara amestecare, fara schimbare, fara i mpartire si fara despartire": Denz. 148 (302).
23
Cf. Conc. Constantinop. III: „tot astfel si vointa Lui omeneasca nu a fost nimicita prin i ndumnezeire":
Denz. 291 (556).
24
Cf. Evr. 4,15.
25
Cf. 2 Cor. 5,18-19; Col. 1,20-22.
26
Cf. l Pt. 2,21; Mt. 16,24; Le. 14,27.
27
Cf. Rom. 8,29; Col. 1,18.
28
Cf. Rom. 8, l-11.
29
Cf. 2 Cor. 4,14.
30
Cf. Fii. 3,10; Rom. 8,17.
31
Cf. Lumen Gentium, n. 16.
32
Cf. Rom. 8,32.
33
Cf. Liturgia pascala bizantina
34
Cf. Rom. 8,15 si Gal. 4,6; cf. si Io. 1,12 si
l Io. 3,l-2. CAPITOLUL II
1
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra, loc. cit. pp. 401—464 si enc. Pacem in terris, 11 apr. 1963: AAS 55
(1963) pp. 257-304; Paul VI, Ecclesiam Suam; loc. cit. pp. 609—659.
2
Cf. Le. 17,33.
3
Cf. Sf. Toma, l Ethic., Lect. 1.
4
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c. p. 418; cf. si Pius XI, enc. Quadragesimo an-no, 15 mai 1941:
AAS 23 (1941) p. 222 ss.
5
Cf. Ioan XXIII, Matei et Magistra: 1. c. p. 417.
6
Cf. Mc. 2,27.
7
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris: 1. c. p. 266.
8
Cf. Iac. 2, 15-16. 9Cf. Le. 16, 19-31.
10
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris: l. c. pp. 299-300.
11
Cf. Le. 6,37-38; Mt. 7,l-2; Rom. 2,l-11; 14, 10-112.
12
Cf. Mt. 5, 43-47.
13
Lumen Gentium, n. 9. 14Cf. Ex. 24, l-8. CAPITOLUL III
1
Cf. Gen. l, 26-27; 9, 2-3; Int. 9,2-3.
2
Cf. Ps. 8, 7 si 10.
3
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris: 1. c. p. 297.
4
Cf. Mesaj catre toti oamenii adresat de Parintii conciliari i n oct. 1962, la i nceputul Conciliului Vatican
II.
5
Cf. Paul VI, Discurs catre Corpul diplomatic, 7 ian. 1965: AAS 57 (1965) p. 232.
6
Cf. Conc. Vat. I, Const. dogm. Dei Filius, cap. III: Denz. 1785-1786 (3004-3005).
7
Cf. Pio Paschini, Vita e opere di Galileo Galilei, 2 voi. Pont. Acad. delle Scienze, Citta del Vaticano, 1964.
8
Cf. Mt. 24,13; 13,24-30 si 36-^3.
9
Cf. 2 Cor. 6,10. 10 Cf. Io. 1,3 si 14. "Cf.fi/ejl.lb.
12
Cf. Io. 3, 14-16; Rom. 5, 8-10.
13
Cf. Fapte 2,36; Mt. 28,18.
14
Cf. Rom. 15,16. 15Cf. Fapte, 1,7.
16
Cf. l Cor. 7,31; Sf. Ireneu, Adv. Haer. V, 36,1; PG 7,1222.
17
Cf. 2 Cor. 5,2; 2 Pt. 3,13.
393
18
Cf. l Cor. 2,9; Apoc. 21, 4-5. 19Cf. l Cor. 15, 42 si 53. 20Cf. l Cor. 13,8; 3,14.
21
Cf. Rom. 8,19-21.
22
Cf. Le. 9,25.
23
Cf. Pius XI, Quadragesimo anno: l. c. p. 207.
24
Missale romanum, Prefata la sarbatoarea
Cristos Rege CAPITOLUL IV
1
Cf. Paul VI, Ecclesiam Suam, III: AAS 56 (1964) pp. 637-659.
2
Cf. Tit. 3,4; philanthropia.
3
Cf. Efes. 1,3. 5-6. 13-14. 23.
4
Lumen Gentium, n. 8.
5
Ibid., n. 9.
6
ftiW., n. 8.
7
Cf. i«</., n. 38.
8
Cf. Rom. 8, 14-17.
9
Cf. Mt. 22,39.
10
Cf. Lumen Gentium, n. 9.
1
* Cf. Pius XII, Discurs catre istorici si artisti, 9 mart. ^1956: AAS 48 (1956) p. 212: „Divinul ei i
ntemeietor, Isus Cristos, nu i-a dat nici o i ncredintare si nici o menire de ordin cultural. Scopul pe care
Cristos i I-a fixat este strict religios... Biserica trebuie sa-i calauzeasca pe oameni la Dumnezeu pentru ca
ei sa I se daruiasca fara rezerva... Biserica nu poate pierde niciodata din vedere acest scop strict religios,
supranatural. Sensul tuturor activitatilor sale, pi na la ultimul canon din Cod, nu poate duce deci t la
aceasta, i n mod direct sau indirect".
12
Lumen Gentium, n. 1.
13
Cf. Evr. 13,14.
14
Cf. 2 Tes. 3, 6-13; Efes. 4,28. 15Cf. h. 58, l-112.
16
Cf. Mt. 23, 3-33; Mc. 7, 10-13.
17
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistru: 1. c. pp. 456-457 si 407, 410-411.
18
Cf. Lumen Gentium, n. 28. 19Ibid., n. 28.
20
Cf. Sf. Ambroziu, De virginitate, cap. VIII, n. 48: PL 16,278.
21
Lumen Gentium, n. 15.
22
Cf. Lumen Gentium, n. 13.
23
Cf. Sf. Iustin, Dialog cu Tryphon, cap. 110: PG 6,729, ed. Otto, 1897, pp. 391-393: „... cu ci t si ntem mai
mult supusi unor astfel de suferinte, cu ati t sporeste multi-
mea celor credinciosi si evlaviosi pentru numele lui Isus". Cf. Tertullian, Apologeti-cus, cap. L,13: PL
1,534; CCL I, p. 171: „Mai multi ne facem, de ci te ori si ntem secerati de voi: sami nta este si ngele
crestinilor!" Cf. Lumen Gentium, n. 9.
24
Lumen Gentium, n. 48.
25
Cf. Paul VI, Discurs din 3 febr. 1965: L'Osservatore Romano, 4 febr. 1965.
PARTEA A DOUA CAPITOLUL I 1 Cf. Sf. Augustin, De bono coniugali: PL
40,375-376 si 394; Sf. Toma, Summa The-
ol., Suppl. Quaest. 49, art. 3 ad l; Decretum
pro Armenis: Denz. 702 (1327).; Pius XI,
Casti Connubii: AAS 22 (1930) pp.
543-555; Denz. 2227-2238 (3703-3714). 2Cf. Pius XI, enc. Casti Connubii: AAS 22
(1930) pp. 546-547; Denz. 2231 (3706). 3 Cf. Os. 2; Ier. 3,6-13; Ez. 16 si 23; i s. 54. 4Cf. Mt. 9,15; Mc. 2,19-
20; Le. 5, 34-35;
Io. 3,29; 2 Cor. 11,2; Efes. 5,27; Apoc.
19,7-8; 21,2 si 9. 5 Cf. Efes. 5,25. 6Cf. Lumen Gentium: AAS 57 (1965) pp.
15-16; 40-41; 47. 7Cf. Pius XI, Casti Connubii: AAS 22
(1930) p. 583.
8
Cf. l Tim. 5,3.
9
Cf. Efes. 5,32.
10
Cf. Gen. 2,22-24; Prov. 5,18-20; 31,10-31; Tob. 8,4-S; Cant. 1,l-3; 2,16; 4,16-5,1; 7,8-11; \
Cor. 7,3-6; Efes. 5,25-33.
11
Cf. Pius XI, Casti Connubii: 1. c. p. 547 si 548; Denz. 2232 (3707).
12
Cf. l Cor. 7,5.
13
Cf. Pius XII, Discurs Tra le viate, 20 ian. 1958.: AAS 50 (1958) p. 91.
14
Cf. Pius XI, Casti Connubii: AAS 22, (1930) pp. 559-561; Denz. 2239-2241 (3716-3718); Pius XII,
Discurs la Congresul Uniunii Moaselor Italiene, 29 oct. 1951: AAS 43 (1951) pp. 835-854; Paul VI, Dis-
curs catre Cardinali, 23 iun. 1964; AAS 56 (1964) pp. 581-589. Alte probleme, care necesita studiu mai
aprofundat, au fost i ncredintate, din ordinul Supremului Pontif, Comisiei pentru problemele populatiei,
familiei si natalitatii, urmi nd ca, dupa terminarea lucrarilor acesteia, Papa sa se pro-
394
nunte. La acest stadiu al i nvataturii Magis-teriului, Conciliu! nu intentioneaza sa propuna imediat
solutii concrete. 15Cf. Efes. 5,16; Col 4,5.
16
Cf. Sacramentarium gregorianum: PL 78, 262.
17
Cf. Rom. 5,15 si 18; 6,5-11; Gal. 2,20.
18
Cf. Efes. 5,25-27. CAPITOLUL II
1
Cf. Expunerea preliminara din aceasta Constitutie, nn. 4—10.
2
Cf. Col. 3,l-2. 3Cf. Gen. 1,28. 4Cf. Prov. 8,30-31.
5
Cf. Sf. Ireneu, Adv. Haer. 111,11,8: ed. Sag-nard, p. 200; cf. ibid., 16,6: pp. 290-292; 21,10-22: pp. 370-
372; 22,3: p. 378; etc.
6
Cf. Efes. 1,10.
7
Cf. cuvintele Papei Pius XI catre Mons. Roland Gosselin: „Nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca
telul Bisericii este sa evanghelizeze si nu sa civilizeze. Daca civilizeaza, o face prin evanghelizare"
(Semai-ne sociale de Versailles, 1936, pp. 461-462).
8
Conc. Vat. I, Const. dogm. Dei Filius, cap. IV: Denz. 1795, 1799 (3015, 3019). Cf. Pius XI, enc.
Quadragesimo Anno: AAS 23 (1931) p. 190.
9
-Cf. Ioan XXIII, Pacem in tenis: 1. c. p. 260.
10
Cf. ibid., p. 283; Pius XII, Mesaj radiofonic din 24 dec. 1941: AAS 34 (1942) pp. 16-17.
11
Cf. Ioan XXIII, Pacem in tenis: 1. c. p. 260.
12
Cf. Ioan XXIII, Discurs rostit i n 11 oct. 1962, la deschiderea Conciliului: AAS 54 (1962) p, 792.
13
Cf. Sacrosanctum Concilium, n. 123; Paul VI, Cuvintare catre artistii din Roma, 7 mai 1964: AAS 56
(1964) pp. 439-442.
14
Cf. Optatam totius si Gravissimum educatio-nis.
15
Cf. Lumen Gentium, cap. IV, n. 37. CAPITOLUL III
l
Ct. Pius XII, Mesaj din 23 martie 1952: AAS 44 (1952) p. 273; Ioan XXIII, Discurs catre A. C. L. L din l
mai 1959: AAS 51 (1959) p. 358.
2
Cf. Pius XI, enc, Quadragesimo anno: AAS 23 (1931) p. 190 ss. Pius XII, Mesaj din 23 martie 1952: 1. c.
p. 276 ss; Ioan XXIII,
Mater et Magistra: AAS 53 (1961) p. 450; Inter mirifica, cap. I, n. 6. 3Cf. Mt. 16,26; Le. 16,l-31; Col. 3,17.
4
Cf. Leon XIII, enc. Libertas praestantissi-mum, 20 iun. 1888: ASS 20 (1887-1888) pp. 597 ss.; Pius XI,
Quadragesimo anno: l. c. p. 191 ss; Id., Divini Redemptoris: AAS 29 (1937) p. 65 ss.; Pius XII, Mesaj de
Craciun 1941: AAS 34 (1942) p. 10 ss.; Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c. pp. 401-464.
5
Privitor la problemele agriculturii, cf. mai ales Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c. p. 431 ss.
6
Cf. Leon XIII, enc. Rerum Novarum: ASS 23 (1890-91) pp. 649-662; Pius XI, Quadragesimo anno: 1. c.
pp. 200—201; Id., enc. Divini Redemptoris: l. c. p. 92; Pius XII, Mesaj radiofonic i n ajunul Craciunului
din 1942: AAS 35 (1943) p. 20; Id., Discurs din 13 iunie 1943: AAS 35 (1943) p. 172; Id., Mesaj radiofonic
adresat muncitorilor spanioli, 11 martie 1951: AAS 43 (1951) p. 215; Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c.
p. 419.
7
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c., pp. 408, 424, 427; Pentru evolutia problemei, cf. si Pius XII,
Discurs din 3 iunie 1950: AAS 42 (1950) pp. 484-488; Paul VI, Discurs din 8 iunie 1964: AAS 56 (1964)
pp. 574-579.
s
Cf. Pius XII, enc. Sertum laetitiae: AAS 31 (1939) p. 642; Ioan XXIII, Discurs catre consistoriu: AAS 52
(1960) pp. 5-11; Id., Mater et Magistra: 1. c. p. 411.
9
Cf. Sf. Toma, Summa Theol. II—II, q. 32, a. 5 ad 2; Ibid. q. 66, a. 2: cf. explicatia din enc. Papei Leon
XIII, Rerum Novarum: 1. c. p. 651; cf. si Pius XII, Discurs din l iunie 1941: AAS 33 (1941) p. 199; Id.
Mesaj radiofonic de Craciun 1954: AAS 47 (1955) p. 27.
10
Cf. Sf. Vasile, Omilie despre fragm. din Le. „Destruam horrea mea", n. 2: PG 31,263; Lactantius,
Divinarum Institutio-mtm, lib. V, de iustitia: PL 6,565 B; Sf. Augustin, In Ioan. Ev., tr. 50, n. 6: PL
35,1760; Id. Enanatio in Ps. CXLVII, 12: PL 37,1922; Sf. Grigore cel Mare, Homiliae in Ev., horn. 20,12:
PL 76,1165; Id. Regu-lae Pastoralis liber, Pars III, c. 21: PL 77,87; Sf. Bonaventura, In UI Sent., d. 33,
dub.
395
1: ed. Quaracchi III, 728; Id., Iu IV Seta., d. 15, p. II, a. 2, q. 1: ibid., IV, 371 b; Qtiaest. de superflua: ms.
Assisi, Bibi. com-mun. 186, ff. 112 a-113 a; Sf. Albert cel Mare, In III Sent. d. 33, a. 3, sol. l: Borgnet
XXVIII, 611; Id., hi IV Sent. d. 15. a. 16: Ibid. XXIX, 494-497. Despre determinarea a ceea ce este
surplus i n vremurile noastre, cf. Ioan XXIII, Mesaj radiotelevizat din 11 sept. 1962: AAS 54 (1962) p.
682: „Datoria fiecarui om, datoria presanta a crestinului este sa priveasca surplusul dupa masura
necesitatilor altora si sa vegheze ca administrarea si distribuirea bunurilor create sa se faca i n folosul
tuturor".
1
' In acest caz este valabil vechiul principiu: „i n necesitate extrema, toate si nt comune, adica trebuie
puse i n comun". Pe de alta parte, i n privinta temeiului, extinderii si modului de aplicare a acestui
principiu i n prezentul text, i n afara de autorii moderni cunoscuti, cf. Sf. Toma, Summa theol. II-II, q.
66, art. 7. Este limpede ca pentru a aplica cu exactitate acest principiu trebuie sa fie i ndeplinite toate
conditiile cerute din punct de vedere moral.
12
Cf. Gratiatii Decretam, c. 21, dist. 86: Fri-cdberg, I, 302. Aceasta afirmatie se gaseste deja i n PL 54, 491
A si PL 56, 1132B. Cf. i n Antonianum 27 (1952) pp. 349-366.
"Cf. Leon XIII, Rerum Novaram: 1. c. pp. 643-646; Pius XI, Quadragesimo anno: \. c. p. 191; Pius XII,
Mesaj radiofonic din l iunie 1941: AAS 33 (1941) p. 199; Id. Mesaj radiofonic i n ajunul Craciunului 1942:
AAS 35 (1943) p. 17; Id. Mesaj radiofonic din l sept. 1944: AAS 36 (1944) p. 253; Ioan XXIII, Mater et
Magistra: 1. c. p. 428-429.
'•*Cf. Pius XI, Quadragesimo anno: 1. c. p. 214; Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c. p. 429.
"Cf. Pius XII, Mesaj radiofonic de Rusalii 1941: AAS 44 (1941) p. 199; Ioan XXIII, Mater et Magistra, p.
430.
16
Despre dreapta folosire a bunurilor dupa
i nvatatura Noului Testament, cf. Le. 3,11; 10,30 si urm.; 11,41; l Pt. 5,3; Mc. 8,36; 12,29-31; Iac. 5,l-6; l
Tim. 6,8; Efes. 4,28; 2 Cor. 8,13 si urm.; l Io. 3,17-18. CAPITOLUL IV
1
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra: l c. p. 417.
2
Cf. Ibid.
3
Cf. Rom. 13,l-5.
4
Cf. Rom. 13,5
5
Cf. Pius XII, Mesaj radiofonic 24 dec. 1942: AAS 35 (1943) pp. 9-24; 24 dec. 1944: AAS 37 (1945) pp. 11-
17; Ioan XXIII, Pacem in terris: AAS 55 (1963) pp. 263,271, 277 si 278.
6
Cf. Pius XII, Mesaj radiofonic l iun. 1941: AAS 33 (1941) p. 200; Ioan XXIII, Pacem in terris: 1. c. p.
273-274.
7
Cf. Ioan XXIII, Mater et Magistra: 1. c. pp. 415-^18.
8
Cf. Pius XI, Discurs catre conducatorii Federatiei Universitare Catolice: Discorsi di Pio XI, Torino I,
1960 p. 743.
9
Cf. Lumen Gentium, n. 13. 10 Cf. Le. 2,14. CAPITOLUL V
1
Cf. Efes. 2,16; Col. 1,20-22.
2
Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris: 1. c. p. 291: „i n vremea noastra, care se mi ndreste cu forta atomica,
este lipsit de sens sa ne mai gi ndim ca razboiul ar fi o modalitate potrivita pentru restabilirea unor
drepturi i ncalcate".
3
Cf. Pius XII, Cuvintare din 30 sept. 1954: AAS 46 (1954) p. 589; Mesaj radiofonic din 24 dec. 1954: AAS
47 (1955) pp. 15 ss; Ioan XXIII, Pacem in tenis: 1. c. pp. 286-291; Paul VI, Cuvintare la Adunarea ONU, 4
oct. 1965: AAS 57 (1965) pp. 877-885.
*Cf. Ioan XXIII, Pacem in terris: 1. c. p. 287.
5
Cf. 2 Cor. 6,2. I NCHEIERE
1
Cf. Ioan XXIII, enc. Ad Petri Cathedram, 29 iun. 1959: AAS 51 (1959) p. 513.
2
Cf. Mt. 7,21.
396
CUPRINS
INTRODUCERE ................ 327
EXPUNERE PRELIMINARA:
CONDITIA OMULUI I N LUMEA
CONTEMPORANA ............. 328
PARTEA I NTI I
BISERICA SI VOCATIA OMULUI 332
CAPITOLUL I: DEMNITATEA
PERSOANEI UMANE ........... 333
CAPITIOLUL II: COMUNITATEA
UMANA........................ 340
CAPITOLUL III: ACTIVITATEA
UMANA I N LUME .............. 346
CAPITOLUL IV: MISIUNEA BISERICII I N LUMEA CONTEMPORANA ............................. 350
PARTEA A DOUA CI TEVA PROBLEME MAI URGENTE ......................... 356
CAPITOLUL I: DEMNITATEA CA-
SATORIEI SI A FAMILIEI SI PROMOVAREA EI .................. 356
CAPITOLUL II: PROMOVAREA
CULTURII ..................... 362
CAPITOLUL III: VIATA ECONO-
MICO-SOCIALA ................ 369
CAPITOLUL IV: VIATA COMUNITATII POLITICE ................ 375
CAPITOLUL V: PROMOVAREA PACII SI CONSTRUIREA COMUNITATII
POPOARELOR ......... 380
SECTIUNEA I: NECESITATEA DE
A EVITA RAZBOIUL............ 381
SECTIUNEA II: CONSTRUIREA COMUNITATII INTERNATIONALE .............................. 385
I NCHEIERE..................... 389
NOTE . .391
Nyi'rsegi Nyomda Nyi regyhaza
Felelos vezeto: JagerZoltan igazgato
1991.—303.