Colecţia Theoria este coordonată de Liana POP Grafica: Octavian BOUR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României REBOUL, ANNE Pragmatica, azi O no!" #tiinţ" a com!nic"rii Anne Reboul, Jacques Moeschler - Cluj-Napoca: chino!, "##$ "$%p&'"#c(& )iblio*r& +,)N -./ 0"-0-#$-1 +& Moeschler, Jacques 0$ +,)N -./-0"-0-#$-1 Anne Reboul, Jacques Moeschler, La $ragmati%!e a!&o!r'()!i Une no!velle science 'e Ia co((unication 2 ditions du ,euil, $--0 2 3oate drepturile pentru 4ersiunea ro(5nească aparţin diturii chino!

Anne Rebo!l *ac%!es +oesc)ler

6ra*(atica,
azi
7 nouă 8tiinţă a co(unicării 3raducerea din li(ba france9ă: :iana 676 ditura chino! Cluj, "##$
Această carte a fost editată cu sprijinul M+N+,3 R;:;+ <RANC = A: A<AC R+:7R >3 RN ?+ A: AM)A,A@ + <RANA + BN R7MCN+A

:ector: Carmen ,la' Cule*ere 8i tehnoredactare : :iana 6op Apărut: "##$ )un de tipar: "#&#1&"##$ <or(at: .#!$##D"% EFrtie offset .# *D(p ditura chino! C6& 0#, 7f& po8tal $ /%## Cluj, Ro(5nia e-(ail: echino!G(ail&dntcj&ro

Cu4Fnt Fnainte
Această carte 8i-a propus să deschidă (arelui public un do(eniu Fncă slab cunoscut, acela al pra*(aticii, sau, Fn alţi ter(eni, al Fntrebuinţării li(bajului Fn co(unicare 8i cunoa8tere& ste, a8adar, o operă de populari9are& @upă cu( se 8tie, populari9area este un e!erciţiu cu un Fnalt *rad de risc pentru specialist, constrFns de ne4oia unei preci9ii care poate face discursul inaccesibil publicului pe care Fl 4i9ea9ă 8i, pe de altă parte, de *eneralitatea unui discurs pe care cole*ii nu 4or e9ita să i-o repro8e9e& Noi preferă( să pre4eni( criticile 8i să ad(ite( de la Fnceput că lucrarea noastră este o opţiune, că repre9intă 4i9iunea noastră asupra pra*(aticii Hscriind-o, ce altă perspecti4ă a( fi putut Fnsă propuneIJ, că este parţială 8i părtinitoare& @in start, 4o( recunoa8te a8adar justeţea opiniei cole*ilor no8tri, care susţin că n-ar fi trebuit niciodată să scrie( această carte, că ar fi trebuit să abordă( cutare sau cutare subiect despre care nu face( nici cea (ai (ică (enţiune H8i asta pentru că nouă ni se pare lipsit de orice interesJ, că ar fi trebuit să&&& +n apărarea noastră a4e( un sin*ur ar*u(ent: speră( că această lucrare 4a distra, 4a instrui 8i, (ai ales, 4a face să se Fnţelea*ă de ce subiectul său este interesant' la (odul (ai *eneral, 4a face să se Fnţelea*ă (oti4ul pentru care cercetarea 8tiinţifică poate fi o plăcere 8i o pasiune, dar 8i (odul Fn care senti(entul de a4entură poate fi trăit la fel de bine dacă stai Fntr-un fotoliu, cu o carte Fn (Fnă, sau dacă e8ti pierdut, sin*ur, Fn (ijlocul Atlanticului& Nu pute( Fncheia acest Cuvînt înainte fără să (enţionă( datoria i(ensă pe care o a4e( faţă de @an ,perber 8i @eirdre Kilson& :or le dedică( această carte, 8i copiilor no8tri& Aine( de ase(enea să (ulţu(i( editorului nostru Jean-:ouis ,chle*el care ne-a citit cu atenţie (anuscrisul& 6entru toate *re8elile care ar putea e!ista, ne asu(ă( Fnsă noi, autorii, Fntrea*a responsabilitate& Sainte-Cecile, 20 octombrie 1997. Editura Echinox este recunosc toare Serviciilor Culturale ale !mbasadei "ran#ei la $ucure%ti &entru c au ' cut &osibil a&ari#ia acestei c r#i, &recum %i doamnei (ro'. univ. dr. Carmen )lad &entru bun voin#a de a 'i rev *ut traducerea %i a-i 'i adus observa#ii extrem de &ertinente.

+ntroducere
:a Fntrebarea dacă EA: poate Fntr-ade4ăr să *Fndească, (ate(aticianul britanic Alan 3urin* a răspuns deja Fn anii patru9eci& 3urin* a arătat că dacă se poate Fntreţine o con4ersaţie prelun*ită cu o (a8ină - fie prin inter(ediul unei tastaturi, fie al unui (icrofon - 8i dacă răspunsurile acestei (a8ini nu se pot deosebi de cele ale unui indi4id u(an, atunci Fnsea(nă, Fn orice accepţiune re9onabilă a cu4Fntului, că (a8ina +îndeste. EA: putea trece cu u8urinţă testul lui 3urin*& A& C:ARL , 2001. ,diseea s&a#iului

-AL #i e#ec!l .$rovizori! al/ test!l!i l!i 0!ring Alan 3urin* 8i-a scris celebrul articol Fn care propunea ceea ce a nu(it test!l l!i 0!ring Fn $-M#& Confor( acestui test, s-ar putea spune despre o (a8ină că *Fndeste Fn (o(entul Fn care ea ar putea susţine o con4ersaţie prelun*ită, fără subiect prestabilit, Fn a8a fel FncFt răspunsurile ei să poată fi luate drept cele ale unei fiinţe u(ane& Mate(aticianul pre4edea trecerea acestui test de către o (a8ină pentru sfFr8itul secolului& Acu( sFnte( Fn $--0N 8i nici una n-a fost pFnă acu( capabilă să treacă testul lui 3urin*& Fn plus, Fn starea actuală de lucruri, nu nu(ai că nu se prefi*urea9ă nici o (a8ină Fn stare să-$ treacă pFnă la sfFr8itul secolului, dar nici (ăcar nu se 8tie bine cu( ar trebui construită o ase(enea (a8ină, ori cu( să se scrie un pro*ra( capabil să treacă testul cu succes&
OAnul Fn care Anne Reboul 8i Jacques Moeschler au redactat această

carte&

CFţi4a infor(aticieni a(ericani 8i-au adus recent contribuţia la o lucrare colecti4ă asupra situaţiei actuale a disciplinei lor, lucrare publicată la o dată la care H$" ianuarie $--.J EA:, co(puterul din fil(ul 2001. ,diseea s&a#iului, trebuia să de4ină operaţional& EA: Fndeplinea toate condiţiile pentru a trece testul lui 3urin* 8i a4ea tendinţe o(icide, din păcate la fel cu cele ale oa(enilor& Fn această carte infor(aticienii recunosc e8ecul de a construi o (a8ină capabilă sa treacă testul lui 3urin*, dar susţin ideea că această nereu8ită nu este i(portantă FntrucFt nici nu este de fapt ne4oie ca o ase(enea (a8ină să e!iste& Acest (od de a 4edea lucrurile este plau9ibil, dar nu trebuie totu8i să ascundă că nu a4e( la dispo9iţie nici (ăcar (a8ini care să Fndeplinească sarcini si(ple, cu( ar fi furni9area de infor(aţii telefonice asupra unor subiecte precise H(ersul trenurilor sau al a4ioanelor, infor(aţii ad(inistrati4e etc&J sau răspunsul la co(en9i 4ocale& @e fapt, la ora actuală, pur 8i si(plu nu e!istă un siste( de recunoa8tere a 4orbirii co(plet satisfăcător, 8i nici un siste( de Fnţele*ere de te!t a cărui capacitate să depă8ească te!te e!tre( de scurte sau si(ple 8&a&(&d& Ca să nu (ai 4orbi( despre un siste( de traducere auto(ată efecti4 fiabil& Cu alte cu4inte, chiar dacă a făcut reale pro*rese, in*ineria lin*4istică este foarte departe de obiecti4ele pe care 8i le-a fi!at +nteli*enţa Artificială& 7r, toc(ai (oti4ele acestui relati4 e8ec Fncercă( a le face Fnţelese Fn această -ntroducere. 7 pri(ă abordare a acestei chestiuni constă Fn a ne Fntreba care au fost do(eniile de succes: anali9orii sintactici, capabili să ofere o anali9ă P*ra(aticalăO a fra9elor, au cunoscut Fntr-ade4ăr o oarecare de94oltare Fn ulti(ii ani, dar sFnt totu8i departe de a putea răspunde la o serie de proble(e referitoare la li(bă, proble(e care ar trebui re9ol4ate dacă 4re( să a4e( (a8ini susceptibile nu să treacă testul lui 3urin*, ceea ce pare i(posibil Fntr-un 4iitor apropiat, dar să Fndeplinească sarcini relati4 si(ple ca cele indicate (ai sus& Altfel spus, calculatoarele au (arcat un anu(it succes Fn do(enii for(ale 8i apropiate de as$ect!l co'ic al li(bajului Haspectele din li(baj

8
tratate după (odul de prelucrare a oricărui cod: Fn alfabetul Morse, de e!e(plu, o co(binaţie de sunete scurte 8i de sunete lun*i dese(nea9ă o literă' Fn li(baj, cu4Fntul PpisicăO dese(nea9ă o felină do(esticăJ& @ar calculatoarele n-au a4ut succes Fn aspectele (ai obi8nuite 8i (ai puţin for(ali9abile ale 1ntreb!inţ"rii li(bajului& Fn această pri4inţă, proble(ele pe care le pune li(bajul infor(aticii a(intesc de o for(ulă *enerală din +nteli*enţa Artificială: ceea ce este gre! $entr! om este !#or $entr! calc!lator, iar ceea ce este !#or $entr! om este gre! $entr! calc!lator Astfel, calculul (ate(atic, jocul de 8ah 8i (ulte alte acti4ităţi de acest tip, 8i care i(pun fiinţei u(ane un efort intelectual, sFnt relati4 u8or de re9ol4at de către calculator, 8i aceasta chiar dacă au trebuit cFte4a decenii pFnă cFnd un calculator a ajuns să-$ bată pe ca(pionul (ondial la 8ah H@eep )lue F(potri4a lui Lasparo4 Fn pri(ă4ara lui $--.J& 6e de altă parte Fnsă, recunoa8terea 4i9uală a obiectelor ori capacitatea de a Fnţele*e 8i produce fra9e depă8esc capacităţile actuale ale calculatoarelor& ,ă obser4ă( Fnsă că acest lucru nu se e!plică atFt prin capacităţile fi9ice ale ordinatoarelor H(ări(ea (e(oriei etcJ, cFt (ai ales prin dificultatea de a produce pro*ra(e potri4ite& FntFr9ierea pe care a acu(ulat-o in*ineria lin*4istică F8i *ăse8te e!plicaţia Fn faptul că li(bajul a fost pri4it e!clusi4 sub aspectul său Pfor(alO - ca Fnlănţuire de cu4inte pentru a construi fra9e, ca for(e 4ariabile ale cu4intelor aparţinFnd aceleia8i fa(ilii Hconju*area 4erbelor, de e!e(pluJ 8&a& Ceea ce nu s-a luat Fn considerare Fn (od satisfăcător este Fntrebuinţarea li(bajului de către oa(eni, (odul Fn care se face u9aj de fra9e pentru a e!pri(a *Fnduri, ori de e!presii pentru a dese(na obiecte sau a spune ce4a cu pri4ire la acestea' 8i, (ai i(portant Fncă, (odul Fn care această Fntrebuinţare se ba9ea9ă pe o cantitate enor(ă de cuno8tinţe despre lu(e, pornind de la care interlocutorii fac inferenţe asupra a ceea ce 4rea să le spună persoana care le 4orbe8te H4orbitorulJ& Fnainte de a indica rapid, Fntr-un pri( capitol, (oti4ele istorice ale ne*lijării acestor factori, a( 4rea să spune( i(ediat cFte4a cu4inte despre li(bajul Fnsu8i& La ce ser4e8te limba&!l2 <uncţia li(bajului este o poble(ă care suscită Fn continuare discuţii păti(a8e& ;nii susţin că este 4orba Fnainte de toate de o funcţie socială: după ace8tia, li(bajul ser4e8te la Fntărirea le*ăturilor din interiorul *rupurilor u(ane& Alţii cred că are (ai FntFi de toate o funcţie cognitiv"3 confor( acestei teorii, li(bajul ser4e8te la repre9entarea, stocarea 8i co(unicarea infor(aţiilor& 6roble(a funcţiei li(bajului este Fntr-o oarecare (ăsură le*ată de o alta: aceea a ori*inii sale& 7ri*inea li(bajului a făcut deja obiectul unor de9bateri acu( apro!i(ati4 /### de ani Hdupă cFte 8ti(

noiJ, iar Pe!perienţeleO care 4i9ea9ă re9ol4area proble(ei au 8i ele aceea8i 4echi(e& ,ocietatea de :in*4istică din 6aris a inter9is discuţia Fn $011 FntrucFt nu 4edea Fn ea decFt prilejul unor de9bateri pur speculati4e 8i sterile& !istă, le*at de acest subiect, un anu(it nu(ăr de teorii, dar nu le 4o( trece Fn re4istă aici& Mijloacele fi9ice de producere a li(bajului Haparatul fonatorJ au e!istat probabil Fn parte la o(ul de Neandertal& @ar cei care discută despre ori*inile li(bajului nu ar trebui să e4oce atFt proble(a e4oluţiei fi9iolo*ice a aparatului fonator, cFt pe cea a e4oluţiei li(bajului Fnsu8i 8i a (oti4elor acestei e4oluţii& 6roble(a aceasta a re4enit recent Fn discuţii Fntr-o for(ă preluată de la @arQin: li(bajul este fructul direct al e4oluţiei sau este un epifeno(en ce re9ultă indirect din e4oluţia capacităţilor intelectuale ale o(uluiI Altfel spus, ce este la rădăcina capacităţilor intelectuale u(ane: apariţia li(bajului 8i de94oltarea cerebrală pe care a produs-o aceastaI 7ri apariţia li(bajului a fost deter(inată de de94oltarea prealabilă 8i independentă a creierului 8i e!tinderea capacităţilor intelectuale u(aneI Nu se 4a putea probabil răspunde niciodată Fn (od si*ur la această Fntrebare, dar ipote9e pute( propune& Mai FntFi, chiar dacă speciile ani(ale au de94oltat (oduri de co(unicare rudi(entare, li(bajul pare să fie un feno(en i9olat, specific speciei u(ane .s&ecies-s&eci'ic, cu( 9ic an*lofoniiJ, iar e8ecul Fncercărilor de a Fn4ăţa

45
pri(atele să 4orbească este re4elator din acest punct de 4edere& @acă adoptă( ipote9a confor( căreia li(bajul este produsul direct al e4oluţiei, ne pute( totu8i Fntreba de ce s-a de94oltat el, sau, altfel, prin ce a contribuit 8i contribuie la supra4ieţuirea indi4i9ilor& ;n posibil răspuns care se dă adesea este acela că o(ul, care aparţine din punct de 4edere 9oolo*ic *rupului de pri(ate Huran*utan, *orilă, ci(pan9euJ este un ani(al social, la fel ca (ajoritatea celorlalte pri(ate, iar li(bajul i-a per(is să de94olte 8i să facă (ai trainice le*ăturile sociale din interiorul *rupurilor 8i dintre *rupuri& Răspunsul acesta poate părea suficient dacă pri4i( lucrurile de +a suprafaţă, dar pare oarecu( straniu dacă ţine( cont de cuno8tinţele noastre etolo*ice Hobser4area co(porta(entului ani(alelor, Fn *eneral Fn (ediul lor naturalJ asupra 4ieţii sociale a celorlalte specii de (ai(uţe (ari' aceasta deoarece Fn pri(ul rFnd celelalte pri(ate, 8i (ai ales ci(pan9eii, au o 4iaţă socială e!tre( de bo*ată 8i co(ple!ă, care constă din alianţe politice schi(bătoare, scopul acestora fiind de a 8ti cine 4a ocupa locul (asculului-alfa H8eful de *rupJ' pe de altă parte, nu este prea e4ident că li(bajul ar fi facilitat 4iaţa socială Fn interiorul *rupurilor, că ar fi F(piedicat i4irea ri4alităţilor ori că ar fi Fn*rădit cFtu8i de puţin lupta dintre *rupuri Hciudat, li(bajul nu a adus pace speciei u(aneJ& 7 altă ipote9ă este le*ată de faptul că o(ul este o(ni4or 8i că, probabil, a practicat 4Fnătoarea Fn *rup: de94oltarea li(bajului i-ar fi per(is for(area unor strate*ii de cooperare (ai eficiente pentru 4Fnat& ;nele studii etolo*ice Hpri4ind 4iaţa 8i co(porta(entul populaţiilor, Fn *eneral al populaţiilor pri(iti4eJ au arătat că *rupurile de 4Fnători-cule*ători care (ai sub9istă a9i Hbo8i(ani, pi*(eiJ trăiesc (ai de*rabă din culesul practicat de fe(ei 8i copii decFt din 4Fnătoarea practicată de bărbaţi, fapt care reduce destul de puternic *reutatea e4oluţionistă a ar*u(entului& Fn plus, nu(eroase specii de ani(alerăpitoare 4Fnea9ă Fn *rup, cu strate*ii uneori foarte sofisticate HFntre altele, leii, lupii, hienele 8i, după unii paleontolo*i, cFte4a specii de dino9auri, (ai ales $$ răpitoarele rapide - 4elociraptor - populari9ate de fil(ele lui ,te4en ,pielber*J& Fn fine, la fel ca o(ul, ci(pan9eii sFnt o(ni4ori 8i nu e9ită să-8i co(plete9e (eniul cu (ai(uţe tinere Colobes a pe care le 4Fnea9ă Fn *rup, cu o eficacitate incontestabilă, F(părţind apoi carnea astfel obţinută Fntre toţi (e(brii colecti4ităţii din care fac parte& Nici această ipote9ă nu poate fi susţinută, a4Fnd Fn 4edere că li(bajul nu pare să aducă 4reun a4antaj i(portant *rupurilor u(ane care 4Fnea9ă Fn *rup, faţă de *rupurile de ani(ale care 4Fnea9ă Fn (od ase(ănător& 7 altă ipote9ă ar putea fi că li(bajul per(ite să ceri 8i să obţii ceea ce 4rei, lucru ce se presupune că nu s-ar putea obţine Fn lipsa li(bajului& Această soluţie pare discutabilă de la bun Fnceput: părinţii copiilor (ici, care Fncă nu 4orbesc, dar 8i stăpFnii pisicilor sau ai cFinilor, 8tiu că, atFt copiii la 4Frsta prelin*4istică, cFt 8i ani(alele do(estice, se pot foarte bine face Fnţele8i& Fn ceea ce pri4e8te se(nalele de alar(ă, trebuie (enţionat că ele e!istă deja Fn stare (ai (ult sau (ai puţin de94oltată la nu(eroase ani(ale, de la (ar(ote, pFnă la (ai(uţele 4er4et& !istă astfel la acestea din ur(ă (ai (ulte se(nale H4ocaleJ si(ilare (ai (ultor tipuri de răpitoare& +ată de ce nu 4ede( prea bine care este a4antajul pe care ni-$ oferă posibilitatea de a spune PAtenţie, uite un leopardO faţă de P:eopardO& Altfel spus, 8i nu nu(ai pentru această ipote9ă, dar 8i pentru celelalte,

Fnsă. iar interpretarea unei fra9e constă Fn 'eco'area acesteia. continuFnd (ai apoi să condiţione9e această de94oltare H*raţie capacităţilor sale de repre9entare a cuno8tinţelorJ 8i să de4ină el Fnsu8i un obiecti4 al e4oluţiei& 7ricu(. 8i Fn special Fn reali9area unor siste(e de dialo* o(-(a8ină. uite un leopardO: dacă se consideră că leo&ard corespunde se(nalului pe care Fl tri(ite o (ai(uţă 4er4et *rupului său la 4ederea acestui ani(al de pradă.proble(a care se pune este a necesităţii pentru o( de a depă8i stadiul de co(unicare de94oltat la alte specii sau la specii 4ecine pentru Fndeplinirea unor sarcini aparent ase(ănătoare 8i pe care aceste specii le Fndeplinesc Fn (od satisfăcător din punctul de 4edere al e4oluţiei Hdin (o(ent ce ele continuă să e!iste 8i sFnt uneori (ai 4echi decFt specia u(anăJ& . care corespunde atFt repre9entării infor(aţiilor. el poate Fn plus 8i dese(na un leopard Fn absenţa oricărui ani(al din această specie. un răspuns ne*ati4: copilul nu 4rea să (ear*ă i(ediat să se spele pe dinţi 8i in4ocă (oti4ul pentru care nu 4rea so facă& Fncă o dată. cu( 8ti( că este afir(ati4 sau ne*ati4I ste. fără doar 8i poate. dacă Fn li(bajul u(an cu4Fntul PleopardO poate alerta asupra pre9enţei unui leopard.ă reluă( co(paraţia dintre P:eopardO 8i PAtenţie. de traducere auto(ată sau altele& @incolo de faptul că li(bajul se reduce la un cod de co(unicare trasparent. un tată Fi spune copilului să se ducă să se spele pe dinţi& Copilul Fi răspunde aparent ciudat: PNu (i-e so(nO& Ce 4rea să spună cu astaI 6rin ce repre9intă fra9a sa un răspuns la ordinul pri(itI ?i dacă este un răspuns. cu siste(ul panourilor de circulaţie rutieră.ă ne Fnchipui( ur(ătoarea situaţie: . după spălatul pe dinţi ur(ea9ă i(ediat culcarea& Rede( Fnsă că interpretarea acestei fra9e si(ple PNu (i-e so(nO ca răspuns la ordinul părintesc e departe de a se reduce la o si(plă decodare: nici un cod lin*4istic nu per(ite să se Fnţelea*ă prin această fra9ă un răspuns. căci. chiar dacă Fn (od infinit (ai co(ple!& Fn această 4i9iune. pute( reţine din acest para*raf că li(bajul ar fi (ai FntFi 8i Fnainte de toate un instru(ent de repre9entare 8i de trans(itere a cuno8tinţelor 8i infor(aţiilor& Este limba&!l !n co'2 . s-a cre9ut că li(bajul funcţionea9ă si(ilar. cFt 8i trans(iterii lor. se pare că ar e!ista o asociere con4enţională Fntre cu4intele concepute drept se(nale 8i se(nificaţia cu4intelor concepută ca (esaj& :i(bajul per(ite să se e!pri(e orice 8i este Fntr-o oarecare (ăsură transparent Fn pri4inţa (esajelor pe care le 4ehiculea9ă fra9ele& l F8i este de ajuns sie8i. adică Fn Fntrebuinţarea codului constituit de li(ba Fn care se e!pri(ă fra9a. Fnţele*e( atunci că se(nalul leo&ard nu ser4e8te atFt la dese(narea acestuia. Fn (intea sa. Fn scopul reconstituirii (esajului& Această abordare FntF(pină dificultăţi i(portante Fn aplicare. spre e!e(plu. cu( 8ti( că e un răspuns ne*ati4I Care e le*ătura dintre a nu-i fi so(n 8i a se spăla sau nu pe dinţiI Copilul pre9intă faptul de a nu-i fi so(n ca (oti4 de a nu se spăla i(ediat pe dinţi. 8i nici să se Fnţelea*ă că e un răspuns ne*ati4 ori o justificare a acestuia& 6entru a Fnţele*e toate acestea e ne4oie de ipote9e asupra stării de spirit a copilului 8i de pre9u(ţia $% .eara. 8i aceasta chiar dacă acest li(baj nu pare să ofere un a4antaj i(portant Fn pri4inţa or*ani9ării sociale. a cooperării Fn acti4ităţile de 4Fnătoare ori a satisfacerii ne4oilor i(ediate& Fn fine. poate oferi un a4antaj autentic indi4i9ilor care Fl deţin. 8i aceasta Fn contrast cu tipurile pre9entate (ai sus& l ne per(ite să Fnţele*e( (oti4ele pentru care specia u(ană a a4ut a4antaje prin de94oltarea unui li(baj care depă8e8te se(nalele chi(ice ale furnicilor sau se(nalele 4ocale ale (ai(uţelor 4er4et. 4o( (enţiona că alternati4a propusă la Fnceputul capitolului Haceea că li(bajul este produsul direct al selecţiei naturale versus li(bajul este re9ultatul indirect al selecţiei naturaleJ este probabil prea si(plificatoare' a( putea să ne Fnchipui( atunci un proces Fn care li(bajul Fncepe prin a fi subprodusul de94oltării intelectuale.nul dintre factorii care au contribuit la e8ecul relati4 al +nteli*enţei Artificiale 8i al in*ineriei lin*4istice este faptul că li(bajul a fost (ai FntFi perceput 8i abordat $/ Fn e!clusi4itate ca un cod& Altfel spus. Fntrebuinţarea lui. co(unicFnd infor(aţii asupra speciei Fn *eneral sau asupra unui indi4id anu(e: P:eopar9ii se recunosc după blana lor pătatăO sau P ste un leopard Fn pe8tera de lFn*ă rFu: e (ai bine să nu treceţi pe acoloO& Acest tip de Fntrebuinţare a li(bajului. după cină. cFt la incitarea *rupului de (ai(uţe 46 4er4et să se urce Fn cei (ai apropiaţi copaci& @in contră. producerea 8i Fnţele*erea fra9elor fac Fntr-ade4ăr apel la cuno8tinţe nonlin*4istice 8i i(plică procese inferenţiale& .

Trebuie s 'ac ca'ea1. dacă trebuie să face( cafea . chiar dacă. dacă un prieten este acasă . Fntrebuinţarea sa nu poate fF ruptă de capacităţi u(ane Hraţiona(ent.nii ar putea 9ice că a4e( de-a face cu o e!perienţă de ordin social: dar. social sau de altă natură. de e!e(plu. nu se poate i(a*ina 4reo asociere con4enţională Fntre aceste cuno8tinţe 8i fra9ele de interpretat: faptul că trebuie să faceţi un dru( lun* a doua 9i sau că.că fra9a e pertinentă Fn acea situaţie: doar Fn acest ca9 precis 4ede( Fn ea un răspuns& Fn plus. faptul că Fn anu(ite ca9uri cuno8tinţele care inter4in Fn procesele inferenţiale 8i care per(it fra9elor să fie interpretate sFnt de natură socială. e ne4oie să i se atribuie intenţia de a răspunde la ordinul tatălui. ar putea de4eni o proble(ă de natură socială ori fa(ilială& A( po(enit (ai sus de Pprocese inferenţialeO& @ar să 4ede( ce este de fapt un proces inferenţial& . nu pute( spune că a4e( la dispo9iţie 4reun cod./a%ina lui -on e &arcat în 'a#a casei. pornind de la fra9a Pnu (i-e so(nO 8i de la cuno8tinţele (enţionate (ai sus. este un proces al cărui re9ultat i(plică atribuirea de *Fnduri celorlalţi& ?i (ai este. din contră.ă ne Fntoarce( la e!e(plul cu copilul care refu9ă să se ducă să se spele pe dinţi pentru că nu-i e so(n& 6entru a Fnţele*e că fra9a PNu (i-e so(nO este un răspuns $M ne*ati4 la ordinul tatălui. chiar dacă pentru acest ca9 ipote9a ar fi 4alabilă. nu 4rea nici să se spele i(ediat pe dinţi& !presia Pproces inferenţialO dese(nea9ă ansa(blul raţionament!l!i care. Fi atribuie acestuia *Fnduri 8i cuno8tinţe. ca 8i pentru nu(eroase alte fapte din 4iaţa de 9i cu 9i& 3ot raţiona(ente de acest tip inter4in 8i Fn unele preocupări intelectuale (ult (ai sofisticate& Fnsea(nă că. Fn ti(p. dac ma%ina este în 'a#a casei. să 4ă culcaţi de4re(e HFn acest ca9. El nu se de&lasea* niciodat ' r ma%in . de e!e(plu. s 'iu trea* la mie*ul no&#ii. copilul nu 4rea Fncă să se culce 8i că. răspunsul du(nea4oastră ar fi po9iti4J sau că. indiferent dacă li(bajul este un cod independent. cuno8tinţele necesare pentru Fnţele*erea acestei fra9e Hspălatul seara pe dinţi Fnainte de culcare 8&a&J nu sFnt de natură lin*4istică& . Fn (ulte altele nu este totu8i deloc 4orba de cuno8tinţe sociale& @acă. trebuie s beau ca'ea dac vreau s 'iu trea* la mie*ul no&#ii. că la tele4i9or e un fil( pe care doriţi să-$ 4edeţi seara tFr9iu HFn ca9ul acesta. procesele inferenţiale care se adau*ă la si(plele procese codice nu sFnt proprii Fntrebuinţării li(bii. scopul interlocutorului care interpretea9ă o fra9ă este de a recupera *Fndul pe care 4oia să-$ e!pri(e 4orbitorul& A8adar. nu ne spălă( pe dinţi& @in toate aceste cuno8tinţe se deduce că. e!istă Fn li(baj 8i cod 8i con4enţie. iar du(nea4oastră răspundeţi PCafeaua nu (ă lasă să dor(O. deci. copilul care produce această fra9ă se a8teaptă ca ea să fie Fnţeleasă 8i el presupune probabil că tatăl său 4a face aceea8i le*ătură ca 8i el Fntre a se spăla pe dinţi 8i (ersul la culcare: altfel spus. cuno8tinţe asupra lu(iiJ care n-au nici o specificitate lin*4istică& 48 Atrib!irea 'e g1n'!ri altora @upă cu( a( 4ă9ut (ai sus. trebuie folosite ur(ătoarele cuno8tinţe: so(nul conduce la culcare' (o(entul cFnd oa(enii se spală pe dinţi seara este chiar Fnainte de culcare' spălatul pe dinţi se face Fnainte de culcare' dacă nu 4re( să ne culcă(. conduce la concl!zia3 copilul nu 4rea să se spele pe dinţi& +ată că producerea 8i interpretarea li(bajului nu sFnt procese de natură strict codică: desi*ur. deci. spunFnd că nu-i e so(n.)reau s v d un 'ilm care e la mie*ul no&#ii %i vreau. care să per(ită Fnţele*erea răspunsului pe care l-aţi dat dacă nu se 8tie. Ca'eaua nu m las s adorm. după cină. dar 8i cuno8tinţe sau con4in*eri pri4ind le*ătura dintre faptul de a se duce să se spele pe dinţi 8i faptul de a se duce la culcare& @e altfel. căci un raţiona(ent precu( cel descris (ai sus nu are ni(ic Plin*4isticO: ste un raţiona(ent ase(ănător cu cele pe care le face( de-a lun*ul ti(pului pentru a decide. dar aceasta nu Fnsea(nă că Fntrebuinţarea li(bajului se li(itea9ă la un si(plu proces de co'i7icare Hpentru producereJ 8i 'eco'i7icare Hpent( interpretareJ& Mai (ult chiar. di(potri4ă. de e!e(plu. cine4a 4ă oferă cafea seara. înseamn c %i el este acas 1. răspunsul du(nea4oastră este ne*ati4J& Nici una dintre aceste cuno8tinţe nu poate fi considerată ca un dat PsocialO& A8adar. un proces care trece prin atribuirea de *Fnduri altora& 6entru a Fnţele*e fra9a copilului. 0eci. a4eţi de făcut a doua 9i un dru( lun* cu (a8ina 8i că trebuie să 4ă tre9iţi foarte de4re(e 8i. cele de care e ne4oie ca răspunsul său să fie Fnţeles& Astfel. doriţi să 4ă uitaţi pFnă tFr9iu la tele4i9or nu ţine de 4reo con4enţie obli*atorie& 3oate acestea repre9intă $roblema du(nea4oastră 8i nu o proble(ă socială sau con4enţională. 0eci. după cu( o arată e!e(plul copilului care refu9ă să se spele pe dinţi. atribuirea de stări (entale altora este inseparabilă de Fntrebuinţarea li(bajului& Aceasta nu . deci. nici chiar cînd mer+e du& &îine. Fntr-o oarecare (ăsură. nu Fnsea(nă deloc că ne află( Fn faţa ca9ului *eneral: faptul ţine de contin*ent 8i este e!terior li(bajului 8i interpretării acestuia& Mai (ult.

e poate spune chiar (ai (ult. nu pot 8ti dacă fra9a pe care aţi spus-o -PCafeaua nu (ă lasă să dor(O . cu( sFnt plantele. producerii ori interpretării acestuia& Concl!zie 6unctele abordate Fn această -ntroducere le 4o( de94olta de-a lun*ul Fntre*ii acestei cărţi& Nu 4o( 4orbi a8adar de lingvistic" Fn sensul strict al ter(enului. li(ba se produce 8i se interpretea9ă nu nu(ai printr-un proces de codificare 8i decodificare. ca 8i con4in*erea noastră că pe stradă trece o (a8inărie (otori9ată 9*o(otoasăJ.-a Fncercat totu8i sal4area ipote9ei codice. 8i a8a (ai departe. se caracteri9ea9ă a8adar printr-o regresie la in7init a are drept scop să facă Psi*urăO strate*ia interpretului 8i să per(ită o abordare aproape codică a proceselor inferenţiale: recursul la aceste cuno8tinţe co(une se reduce practic la un cod care se adau*ă codului lin*4istic& Cu toate acestea. că nu vrea să facă una sau alta etc& . trebuie ca Măria să 8tie că 6etre crede că Măria 8tie că pisica e pe pre8. care nu se ba9ea9ă pe percepţia i(ediată. cunoscută Fn *eneral sub nu(ele de teoria cunoa%terii comune. dar 8i prin procese inferenţiale.Fnsea(nă Fnsă că este specifică li(bajului 8i utili9ării lui: la fel cu procesele inferenţiale. ea corespunde unei capacităţi *enerale a speciei u(ane 8i. dar $. că nu rec!noa#te un fi8ier sau altul. să nu uită( că noi atribui( stări (entale 8i obiectelor naturale neFnsufleţite. pentru un indi4id. la infinit& Această strate*ie a interpretului. la interpretarea lor co(pletă& . ea conduce la o re*resie la infinit. ca să nu (ai 4orbi( despre ter(ostate sau alte ter(o(etre Hter(o(etrul arat" că un copil are febră. a8a cu( a( 4ă9ut. 6etre. propunFndu-se o 4ersiune e!tre( de strictă a strate*iei interpretului: confor( acestei 4ersiuni. Fn ceea ce pri4e8te cuno8tinţele (ai sofisticate. care se ba9ea9ă pe strate*ia interpretului 8i care e!ploatea9ă capacităţi u(ane *enerale 8i nespecifice li(bajului. (unţii sau oceanele H(area sau cerul se s!$"r" cFnd e furtună. 4a trebui Fn pri(ul rFnd să-i e!plice acestuia (ai ales diferenţele de (ări(e dintre un terra no4a 8i un chihuahua& @acă Fnsă ar 4orbi cu un alt crescător. 8i anu(e că noi atribui( *Fnduri 8i intenţii nu nu(ai fiinţelor u(ane sau ani(alelor. unui nu(ăr de (a(ifere superioare& . crescător de cFini. Fn afară de ca9ul Fn care 8ti( clar că nu este a8a: dacă 6etre. iar la cFţi4a (etri de noi trece o (otocicletă făcFnd un 9*o(ot asur9itor. dincolo de aceasta. .tarte*ia interpretului per(ite trecerea de la decodificarea si(plă.este un răspuns po9iti4 $0 sau ne*ati4 la oferta (ea& 7 teorie bună a interpretării fra9elor trebuie să poată da sea(a nu nu(ai de ca9urile de reu8ită. fapt care o face aproape inutili9abilă' pe de altă parte. care nu oferă decFt o interpretare parţială a fra9elor. de e!e(plu. că nu acce$t" să-i face( a8a ce4a. ea inter9ice e!plicarea neFnţele*erilor care se produc atunci cFnd un 4orbitor atribuie *re8it interlocutorului o infor(aţie necesară interpretării fra9ei& @acă. ne *Fndi( probabil 8i unul 8i celălalt că interlocutorul nostru F(părtă8e8ete cu noi perceperea acestu 9*o(ot. care abia 8tie să recunoască un cFine de o pisică. pietrele. dar 8i de cele de e8ec ale interpretării& @acă strate*ia interpretului nu se ba9ea9ă pe cuno8tinţe co(une Fn sensul arătat (ai sus.pune( acela8i lucru despre obiecte chiar (ai puţin co(plicate. (untele se 1n7!rie 8&a&(&d&J& +ată. stă de 4orbă despre di4erse rase de cFini cu +on. dar 8i obiectelor neFnsufleţite despre care 8ti( că nu au stări (entale& CFnd drintr-o (ane4ră *re8ită apar dun*i pe ecranul calculatorului. un *Fnd sau o infor(aţie cu( ar fi de e!e(plu aceea că pisica e pe pre8& Ni(ic nelini8titor pFnă aici& @ar această 4ersiune strictă a interpretului nu se opre8te Fn acest punct& Confor( acesteia. de e!e(plu. spune( firesc că nu i-a $l"c!t ce i-a( făcut. a4e( tendinţa să crede( că 8i ceilalţi le deţin. 4ersiunea aceasta are două incon4eniente (ajore: pe de o parte. strate*ia interpretului constă Fn a atribui altui indi4id. 8i (ai trebuie ca 8i 6etre să 8tie că Măria 8tie că 6etre crede că Măria 8tie că pisica e pe pre8. ci pe cuno8tinţe pe care e clar că interlocutorii le a! 1n com!n 8i le $ot avea 1n com!n Hdacă toc(ai 4orbi(. deci. să-i 9ice( Măria. ar presupune că infor(aţiile pe care le deţine sFnt acelea8i cu ale cole*ului său& Astfel. ceea ce Fnsea(nă că nu 4o( 4orbi despre . pe ce se poate atunci ba9aI clar că pe ce4a nu atFt de strict 8i de puternic. că atitudinea prin care atribui( stări (entale altora depă8e8ete cu (ult utili9area li(bajului' această atitudine este nu(ită Fn *eneral strate+ia inter&retului. cu( sFnt (a8inile sau aspiratoarele. ter(ostatul e 'e acor' sau nu ca te(peratura să depă8ească atFtea *rade etcJ& clar că despre aceste obiecte fabricate de o( pute( spune că P(o8tenescO anu(ite stări (entale de la cei care le-au conceput. eu nu 8tiu că 4reţi să 4ă uitaţi seara tFr9iu la un fil( de la tele4i9or.

i(on. acum1.ni4ersitatea din Ear4ard& A!stin #i na#terea $ragmaticii . aceea care a dat na8tere #tiinţelor cognitive Fn A(erica Fn special.aici. pe noţiune de stare mental" Fnceputul pro*ra(ului co*niti4 poate fi datat prin anii cinci9eci. filosofia spiritului. adică din situaţia Fn care se produce co(unicarea& :a acea dată. pra*(atica se reducea la studiul pronu(elor de persoana FntFi 8i a doua. (ai ales -. Fn ca9 de e8ec. &ra+matica. care se ocupă nu(ai de studiul relaţiilor dintre se(neJ. John @eQeT sau Richard RortTJ cu (ult Fnainte de e!istenţa unor lucrări Fn acest do(eniu& Fn $-/0. Fn special a co(porta(entelor ani(ale& 3i(p de (ai (ulte decenii. se e!plică printr-un (odel si(plu de tip sti(ulDrăspuns. +nteli*enţa Artificială. cu relaţiile dintre se(ne 8i utili9atorii acestora& Fn accepţiunea sa. MaiestateIO. !lice în #ara minunilor. sau. refu9a să procla(e e!istenţa unor lucruri neobser4abile. semantica Hcare se ocupă de se(nificaţie 8i se define8te prin relaţia de denotare 22 dintre se(ne 8i ceea ce acestea repre9intăJ 8i. CARR7:.aspectele codice ale li(bajului' ne 4o( ocupa doar de acele procesele de interpretare care se suprapun codului Fn 4ederea unei $interpretări co(plete a fra9elor. cFnd John Austin a ţinut Conferinţele Killia( Ja(es . 4o( Fncepe totu8i prin a a(inti Fnceputurile pra*(aticii' aceasta 4a per(ite sa se Fnţelea*ă (oti4ele pentru care au ră(as (ult ti(p ne*lijate feno(enele de care ne ocupă( aici. Fntr-un articol scris pentru o enciclopedie 8tiinţifică. ca 8i (oti4ele pentru care +nteli*enţa Artificială 8i in*ineria lin*4istica. NeQell 8i . după Morris. neuro8tiinţeleJ sau constituit Fn (are parte ca reacţii la curentul beha4iorist& Restul acestei cărţi le 4a fi consacrat lor. cu( ar fi stările (entale& 6entru a-8i fonda toate *enerali9ările pe date psiholo*ice. adică 'e $ragmatic" +nţr-un pri( capitol cu caracter istoric. un sti(ulent sau o condiţionareJ& ?tiinţele co*niti4e Hpsiholo*ia. (ai e!act Fn anul $-M1. MinsST 8i McCulloch Hla care 4o( re4eni Fn capitolul ur(ătorJ& Anul de na8tere al pra*(aticii poate fi considerat $-MM. Miller. dacă erau Fndeplinite. a FntF(pinat binecunoscutele dificultăţi& Na8terea pra*(aticii +epurele Alb F8i puse ochelarii pe nas& P@e unde să Fncep. acestea repre9entFnd e!presii care F8i iau se(nificaţia din date parţial e!terioare li(bajului propriu-9is. fie. un curent filosofic a(erican repre9entat Fn special de Killia( Ja(es. Fntrebă el& PFncepe de la Fnceput. ea prefera să se li(ite9e a8adar la obser4area co(porta(entelor.2illiam 3ames 4ectures1 la . cu pri(ele articole ale lui Cho(sST. Fntre altele. FncepFnd de la tra4ersarea unui labirint Hproba preferată a beha4iori8tilorJ 8i pFnă la Fn4ăţarea li(bajului. sarcina psiholo*ului a constat deci fie Fn a Fn4ăţa poru(beii sau 8obolanii să facă anu(ite lucruri pentru care. filosoful a(erican Charles Morris deosebe8te (ai (ulte discipline care se ocupă de li(baj: sintaxa HFn linii (ari *ra(atica. psiholo*ia se an*ajase deja de la Fnceputul secolului pe o orientare com$ortamentalist" Hsau be)aviorist". ocupFndu-se. răspunsul putFnd consta Fntr-o reco(pensă sau o pedeapsă Hsau. Fn fine. Fn a Fn4ăţa aceste ani(ale să e4ite alte lucruri. lin*4istica. 4a fi consacrat (odului Fn care pra*(atica poate să contribuie la pro*ra(ul de cercetare definit de 8tiinţele co*niti4e' acest pro*ra( Fl pute( re9u(a rapid după cu( ur(ea9ă: a e!plicita funcţionarea *FndiriiDa creierului 8i a arăta (odul Fn care dobFnde8te (intea cuno8tinţe -(intea u(ană. pra*(atica era un ter(en care nu tri(itea la nici o cercetare efecti4ă& . cu( le de94oltă 8i cu( le folose8te. 8i la cel al ad4erbelor de loc 8i de ti(p . e(piristă pFnă la absurd. situaţie Fn care. 8i du-te (ai departe pFnă ajun*i la sfFr8it: acolo trebuie să te opre8ti&O : K+. orice acti4itate ani(ală sau u(ană. ace8tia erau răsplătiţi cu (Fncare. Fi 9ise *ra4 Re*ele. ele erau pedepsite prin 8ocuri elecrice& +n "$ această optică. Fn ter(eni baha4iori8ti. dacă e să Fntrebuinţă( ter(enul a(ericanJ: psiholo*ia beha4ioristă. Intro'!cere interesant de obser4at că 8tiinţele co*niti4e 8i pra*(atica au luat na8tere aproape si(ultan& Reflecţiile pe (ar*inea +nteli*enţei Artificiale s-au de94oltat Fntr-o stare de spirit nouă. ba9Fndu-se. (ai e!act. i*norFndu-le.-a 4orbit despre $ragmatic" Ha nu se confunda cu $ragmatism!l. di(potri4ă.

nu descriu lu(ea 8i nu sFnt susceptibile de 4reo e4aluare Fn ter(enii ade4ărului sau ai falsităţii& l le nu(e8te pe pri(ele constatative. Fn (o(entul Fn care scrie( acest para*raf. fără să Fnse(ne totu8i că 2illiam 3ames 4ectures nu 4or fi 8i creu9etul pra*(aticii lin*4istice. contract care Fnainte nu e!ista& Austin tra*e o conclu9ie din această constatare: Fntre fra9ele care nu sFnt nici intero*ati4e. ci se Fncearcă schi(barea ei: cel care spune PFţi ordon să taciO Fncearcă să i(pună tăcerea interlocutorului său 8i. ti(p de 4reo trei9eci de ani. fra9a PAnne 8i Jacques scriu 4a &ra+mati6ue au5ourd7hui8 este ade4ărată pentru că. de fapt. nici i(perati4e 8i nici e!cla(ati4e. unele fra9e perfor(ati4e nu sFnt la persoana FntFi indicati4 pre9ent 8i nu au 4erb perfor(ati4. probabil. să treacă de la o stare de 9*o(ot la o stare silenţioasă a lu(ii' cel care spune P3e bote9 Fn nu(ele 3atălui. Pa juraO. fra9ele la i(perati4 8i e!cla(aţiileJ pot fi e4aluate ca ade4ărate sau false& le sFnt ade4ărate dacă situaţia pe care o descriu s-a produs efecti4 Fn lu(e' Fn ca9 contrar. iar pe cele din ur(ă &er'ormative. cu( sFnt de pildă anunţurile la brid*e ori fra9ele de tipul P?edinţa se suspendăOJ. al <iului 8i al . toate fra9ele HFn afară de Fntrebări. P3e bote9 Fn nu(ele 3atălui. unele cu( sFnt P6isica e pe pre8O sau P6louăO descriu lu(ea 8i pot fi e4aluate ca ade4ărate sau false' altele. FntrucFt n-a fost respectat& @acă Fnsă copilul s-ar fi dus să se spele pe dinţi. care se Fndepline8te Fn actul de a 9ice' al treilea este un act &erlocu#ionar. Pa pro(iteO. carte pe care o 4eţi citi 8i du(nea4oastră peste cFte4a luni& Austin a bote9at această ipote9ă pri4itoare la caracterul descripti4 al fra9elor cu nu(ele e4ocator de ilu*ie descri&tiv 8i F8i 4a consacra 2illiam 3ames 4ectures toc(ai discutării 8i respin*erii acestei ipote9e& Austin pleacă de la o constatare si(plă: nu(eroase fra9e. chiar dacă nu sFnt susceptibile să pri(ească e4aluări de tipul ade4ărat sau fals. nici fra9e i(perati4e 8i nici e!cla(aţii. el nu este nici pe departe con8tient că fondea9ă. dar ele se folosesc 23 de fapt pentru (odificarea acesteia: ele nu spun ni(ic despre starea pre9entă sau trecută a lu(ii. 4i9iunea lui Austin 4a e4olua 8i se 4a radicali9a: el Fncepe prin a obser4a că opo9iţia constatati4Dperfor(ati4 nu este atFt de si(plă pe cFt a cre9ut la Fnceput Hde e!e(plu.CFnd filosoful John Austin F8i ţine Con'erin#ele 2illiam 3ames Fn $-MM. iar această constatare conduce la o nouă distincţie. prin si(plul fapt de a spune acest lucru. iar ordinul său nu s-a Fndeplinit Ha Pe8uatOJ. Ra 8i reu8i să o facă. ele sFnt false& Astfel. care se Fndepline8te $rin faptul de a 9ice ce4a& . ci a dat un ordin. ca cele indicate (ai sus. Pa bote9aO. ci schi(bă sau Fncearcă să schi(be lu(ea& Austin se *Fnde8te la fra9e de *enul PFţi ordon să taciO. 8i 4a distin*e astfel trei tipuri de acte de li(baj& Cel dintFi este un act locu#ionar. fra9ele perfor(ati4e nu sFnt totu8i i(posibil de e4aluat: e4aluarea lor se-face Fn ter(eni de re!#it" sau de e8ec& Ca să ne Fntoarce( la e!e(plul din -ntroducere cu tatăl care Fi dă fiului său ordinul de a se duce să se spele pe dinţi 8i pri(e8te răspunsul PNu (i-e so(nO: el nu a spus ce4a ade4ărat sau fals. actul de a ordona fiului său să se ducă să se spele pe dinţi& Răspun9Fnd PNu (i-e so(nO. după care li(bajul are drept scop principal să descrie realitatea: Fn ca9ul acesta. fiul Fndepline8te trei acte: un act locuţionar de a rosti fra9a PNu (i-e so(nO' un act ilocuţionar de asertare sau de afir(are a . 8i un act ilocuţionar. adică reu8it& 24 @e-a lun*ul conferinţelor sale. al <iului 8i al . ordinul ar fi fost considerat Fncununat de succes. 'iloso'ia limba5ului. 4alabilă 8i a9i& l ad(ite că Fn Fntrebuinţare. acela de a rosti fra9a P@u-te spală-te pe dinţiO. tatăl Fndepline8te si(ultan.ă reluă( e!e(plul cu ordinul de a se spăla pe dinţi& =icFnd P@u-te spală-te pe dinţiO. <ra9ele perfor(ati4e se caracteri9ea9ă printr-un nu(ăr de trăsături pe care fra9ele constatati4e nu le au: sFnt la persoana FntFi indicati4 pre9ent 8i conţin un 4erb de tipul Pa ordonaO. căci aceasta se 4a a!a. Fn sfFr8it.fFntului @uhO face ca indi4idul căruia i se adresea9ă să treacă de la starea de necre8tin la aceea de cre8tin' cel care spune PFţi pro(it că 4in (FineO.fFntului @uhO ori PFţi pro(it că 4in (FineO& Nu se spune ni(ic Fn aceste fra9e despre starea lu(ii. un fel de contract (oral Fntre el 8i interlocutor. adică Fntre fra9ele declarati4e. orice fra9ă co(pletă corespunde Fndeplinirii cel puţin a unui act de li(baj. pe te!tul acestor conferinţe& Ciclul 2illiam 3ames 4ectures 4i9ea9ă să repună Fn discuţie unul dintre funda(entele filosofiei analitice an*lo-sa!one ale epocii. nu descriu de fapt ni(ic 8i nu pot fi e4aluate drept ade4ărate sau false& Nu nu(ai că ele nu se utili9ea9ă pentru descrierea realităţii. care nu sFnt nici Fntrebări. al căror sens corespunde toc(ai efectuării unui act& Aceste 4erbe sFnt nu(ite &er'ormative. o subdisciplină a lin*4isticii& . creea9ă un an*aja(ent.copul său este acela de a Fnte(eia o nouă disciplină filosofică. scrie( de fapt cartea cu pricina. două acte: un act locuţionar. acela care se Fndepline8te prin si(plul fapt de a spune ce4a' al doilea este un act ilocu#ionar.

aceea de a pro(ite că 4ine (Fine.Fn ter(enii lui. la puţin ti(p după ce 8i-a ţinut Con'erin#ele 2illiam 3ames Hele au fost publicate postu( . care descriu intenţiile locutorului 8i (odul Fn care acesta le pune Fn aplicare cu ajutorul con4enţiilor lin*4istice. re*ula de sinceritate. marc a con#inutului &ro&o*i#ional. a8a cu( s-a arătat Fnainte& Această descriere Fi per(ite lui . actele de li(baj 8i fra9ele prin care acestea sFnt Fndeplinite pot fi 4ă9ute ca un (ijloc con4enţional pentru a e!pri(a 8i reali9a intenţii& Aspectul acesta este deja pre9ent la Austin. clasificare pe care nu o reproduce( aici FntrucFt la ora actuală ea nu (ai pre9intă nici un interes& 25 Austin a (urit Fn $-1#. iar se(nificaţia iniţială a ter(enului de perfor(ati4 se re*ăse8te Fn (are parte Fn noţiunea de act ilocuţionar& @e altfel.earle& 6e . Fn 4irtutea re*ulilor con4enţionale ce funcţionea9ă Fn li(ba lor co(ună pentru interpretarea fra9ei Fn cau9ă& Cealaltă contribuţie a lui . 4orbitorul care roste8te fra9a PFţi pro(it că 4in (FineO are o pri(ă intenţie. prin faptul că Fncearcă să-$ con4in*ă pe tatăl său că (ai poate a8tepta cu spălatul pe dinţi. Fn fra9a PFţi pro(it că 4in (FineO. 8i a constituit ba9a pe care s-au de94oltat pri(ele lucrări de Ppra*(atică lin*4isticăO& . care specifică tipul de obli*aţie ce re4ine prin contract unuia sau altuia dintre interlocutori Hpro(isiunea sau aserţiunea i(plică an*aja(entul locutorului Fn ceea ce pri4e8te intenţiile 8i con4in*erile saleJ. 4orbitorul are intenţia de a pro(ite că 4a 4eni (Fine 8i F8i duce la Fndeplinire intenţia prin producerea fra9ei PFţi pro(it că 4in (FineO deoarece are intenţia.earle nu-$ interesea9ă actele ilocuţionare& l nu se e!pri(ă prea li(pede nici Fn pri4inţa e!istenţei actelor perlocuţionare 8i de fapt nu se preocupă propriu-9is deloc de actele locuţionare& Contribuţia sa principală constă Fn a deosebi Fntr-o fra9ă ceea ce ţine de actul ilocuţionar Fnsu8i .earle constă Fntr-o descriere a condiţiilor de reu8ită a actelor ilocuţionare& l deosebe8te: re*uli &re+ titoare care se referă la situaţia de co(unicare Hinterlocutorii 4orbesc aceea8i li(bă. 8i el Fndepline8te această Fntenţie cu ajutorul unor re*uli lin*4istice con4enţionale care fi!ea9ă se(nificaţia fra9ei PFţi pro(it că 4in (FineO& Altfel spus.nul dintre articolele cele (ai cunoscute scrise de un lin*4ist aparţine unui . re*uli &reliminare. Fn $-1"J& 7pera sa a a4ut totu8i un (are ecou 8i a suscitat nu(eroase cercetări ulterioare Fn do(eniul actelor de li(baj& 9earle #i teoria actelor 'e limba& 6rintre succesorii 8i discipolii săi. PFţi pro(itO este (arca forţei ilocuţionare. Fn această a doua fa9ă. să-$ facă pe interlocutor să-i recunoască intenţia de a pro(ite că 4ine (Fine.Fn ter(enii lui. re*ulile de inten#ie 8i de conven#ie. re*ula esen#ial . marc a 'or#ei ilocu#ionare -. re*ula de con#inut &ro&o*i#ional Hpro(isiunea i(plică faptul ca locutorul să-8i atribuie lui Fnsu8i Fndeplinirea unui act 4iitorJ. el trebuie să fie sincerJ. Austin abandonea9ă distincţia perfor(ati4Dconstatati4. care pri4esc con4in*erile din fondul co(un de cuno8tinţe Hcel care dă un ordin dore8te ca actul ce se cere Fndeplinit să 8i fie Fndeplinit' or.earle să facă o nouă clasificare a actelor de li(baj 8i a ser4it ca ba9ă pentru o lo*ică a actelor ilocuţionare& I$oteza $er7ormativ" #i $er7orma'o:!l A( 4orbit pFnă acu( despre lucrările de filosofie a li(bajului& @ar teoria actelor de li(baj i-a inspirat 8i pe lin*4i8ti. FntrucFt lui nu-i e so(n& Astfel. pronunţFnd această fra9ă. această noţiune este preluată tot ti(pul de lucrările conte(porane& l susţine că orice fra9ă rostită la (odul serios corespunde cel puţin efectuării unui act locuţionar 8i a unuia ilocuţionar. 8i ceea ce ţine de conţinutul actului .s ba9Fndu-se pe faptul că interlocutorul cunoa8te re*ulile care decid sensul "1 e!presiilor li(bii pe care o 4orbesc a(Fndoi& Rorbitorul are a8adar o dublă intenţie: aJ de a pro(ite că 4ine (Fine' bJ de a face să se recunoască această intenţie prin producerea fra9ei PFţi pro(it că 4in (FineO. Astfel. nu e deloc clar că actul se 4a Fndeplini Fn afara acestui ordinJ. iar uneori ea corespunde 8i efectuării unui act perlocuţionar& .lti(ele sale conferinţe sFnt dedicate unei clasificări a diferitelor tipuri de acte ilociiţionare.earle deţine locul cel (ai de sea(ă& l reia 8i de94oltă teoria lui Austin Fn două dintre di(ensiunile sale esenţiale: intenţiile 8i con4enţiile& Fntr-ade4ăr.faptului că nu Fi este so(n Hcare nu trebuie confundat cu nici un act de răspuns sau de refu9J' un act perlocuţionar de persuadare. care se referă la starea (entală a locutorului Hpentru o afir(aţie sau o pro(isiune. 4orbesc PseriosO etcJ. iar P4in (FineO este (arcă a conţinutului propo9iţional& +n acest sens. dar de94oltarea sa deplină i-o 4a da . John .

pun că plouăO. adică PAfir( că pisica e pe pre8O& 7r. incidenţa e!presiilor PsincerO 8i PFntre noiO nu este clară. antecedentul prenu(elor. aceea8i structură de profun9i(e . Fntr-ade4ăr.27 se(antician *enerati4ist. dacă locutorul 9ice P. +on e un incapabilO ar fi a8adar echi4alente cu PFţi spun sincer că +on e un incapabi<U8i PFţi spun. e!presiile eli(inate din structura de suprafaţă 8&a&J& @upă Ross. Fn care discută 8i ca9ul (inciunii& @upă . chiar dacă nu sFnt aserţiuni sau afir(aţii autentice. care nu a de94oltat acest subiect& Fn schi(b.acela8i sens . se(antica *enerati4ă deosebe8te structura de su&ra'a# Hfra9a rostită efecti4J 8i structura de adîncime Hse(nificaţia fra9ei.ă obser4ă( că prefaţa perfor(ati4ă la Ross corespunde (ărcii de forţă ilocutionară la . 8i contrar ipote9elor clasice ale *ra(aticii *enerati4e 8i (ai ales ale fondatorului acesteia Noa( Cho(sST. Austin 8i . pe care ei au nu(it-o $er7orma'o:3 fra9e diferite 8i care n-au Fn (od prea e4ident acela8i sens se presupun a fi echi4alente din punctul de 4edere al sensului 8i. 8i anu(e P. sincer. . pre9ent Fn structura de adFnci(e 8i eli(inat Fn structura de suprafaţă& <ra9ele P+on e. adoptă de re*ulă for(a aserţiunii sau a afir(aţiei& Fntr-ade4ăr. cu( este ficţiunea& <icţiunea sau (inciuna sFnt calificate drept acte $arazite de către Austin. )oer 8i :Tcan& i au arătat că dacă se adoptă ipote9a perfor(ati4ă 8i se acceptă ideea confor( căreia orice fra9ă are o structură de suprafaţă 8i o structură de adFnci(e. 8i ea nu poate pri4i decFt un 4erb perfor(ati4. după Austin. 8i datea9ă din $-. Fntre noi 4orbind.earle a consacrat ficţiunii un articol. toate fra9ele care nu co(portă Fn structura de suprafaţă un perfor(ati4 e!plicit deţin Fn structura de adFnci(e o $re7aţ" $er7ormativ" Astfel. ele nu sFnt acte .#& Ca 8i celelalte curente ale *ra(aticii *enerati4e. susţine că o fra9ă ca P6isica e pe pre8O are drept structură de profun9i(e PAfir( că pisica e pe pre8O 8i că. John Ross. +on e un incapabilO. pre9ente Fn fra9ele lipsite de 4erb perfor(ati4& Fntr-ade4ăr.earle e!clud din do(eniul actelor ilocuţionare fra9ele "care inter4in Fn discursuri PnonserioaseO. spusele lui sFnt ade4ărate independent de faptul că plouă..pun că plouăO& @e ase(enea.earle. un incapabilO 8i PFntre noi. (inciuna 8i ficţiunea sFnt două acti4ităţi lin*4istice care. condiţia de sinceritate Hconfor( căreia 4orbitorul crede Fn ade4ărul celor asertate ori afir(ateJ este Fncălcată& Autorul unei (inciuni sau al unui te!t ficţional nu crede Fn ade4ărul celor afir(ate& Chiar dacă. un incapabilO sau PFntre noi. spre e!e(plu. 8i nu este ne4oie să se facă 4reo deosebire Fntre fra9e cu 4erb perfor(ati4 8i fra9e fără 4erb perfor(ati4& +pote9a perfor(ati4ă a făcut obiectul unei critici definiti4e din partea a doi filosofi. ipote9a perfor(ati4ă (ai a4ea a4antajul de a răspunde unor ar*u(ente critice contra distincţiei dintre (arcă de forţă ilocutionară 8i (arcă de conţinut prepo9iţional& a 28 per(itea Fntr-ade4ăr să se 4adă o (arcă de forţă ilocutionară acolo unde fra9a rostită nu conţine aparent nici una. cea de-a doua corespun9Fnd sensului fra9ei. ceea ce spune nu este ade4ărat decFt dacă Fntr-ade4ăr plouă& )oer 8i :Tcan de(onstrea9ă astfel că ipote9a perfor(ati4ă conduce la o conclu9ie inacceptabilă.earle& +n afară de faptul că putea să dea astfel sea(a de ata8area sintactică a unor ad4erbe 8i locuţiuni. fără să fie aserţiuni autentice. 8i să justifice astfel ur(ătoarea con4in*ere a lui .pun că plouăO au. nu(ită i&ote*a &er'ormativ . sFnt fra9e PserioaseO sau Prostite la (odul seriosO& Fntr-ade4ăr. că +on e un incapabilO: ata8area e!presiilor PsincerO 8i PFntre noiO se face pur 8i si(plu la (arca de forţă ilocutionară PFţi spunO& .earle 8i Austin: orice fra9ă enunţată la (odul serios corespunde Fn (od necesar reali9ării unui act ilocuţionar.earle sau ur(a8ii lor. fra9a P6isica e pe pre8O 8i fra9a PAfir( că pisică e pe pre8O au aceea8i structură de adFnci(e . conţinFnd. sincer. al condiţiilor care le deter(ină 4eridicitatea sau falsitatea& Ce 7el 'e acte 'e limba& s1nt 7icţi!nea #i minci!na2 @e la Fnceputul acestui capitol a( făcut alu9ie la faptul că fra9ele care corespund unor acte ilocuţionare. din punctul de 4edere al se(nificaţiei. . ipote9a Fn cau9ă poate ajun*e să considere echi4alente din punctul de 4edere al sensului fra9e care nu sFnt de fapt echi4alente& @in această perspecti4ă. pe cFnd dacă 9ice P6louăO. P6louăO 8i P. deci. această ipote9ă.acela8i sens -. ficţiunea 8i (inciuna sFnt acte cu for(ă aserti4ă. este deci echi4alentă cu această fra9ă& Ross justifică această ipote9ă prin anu(ite ar*u(ente sintactice: cel (ai con4in*ător este pre9enţa ad4erbialelor de tipul Psincer H4orbindJO sau al unor locuţiuni ca PFntre noi Hfie 4orbaJO. re*ulile de reu8ită sau de e8ec ale actului de aserţiune nu sFnt respectate Fn ca9ul ficţiunii sau al (inciunii& Fn a(bele. Fn fra9e cu( sFnt P+on e.

o for(ulă proprie ficţiunii nici nu /$ e!istă. locutorul unei fra9e ficţionale nu are intenţia să-8i Fn8ele interlocutorul. după părerea lui. prin Fnsă8i apartenenţa la un astfel de te!t. o condiţie clară de succes a unui act de Fn8elăciune este aceea ca actul să fie pre9entat ca atare& . o fra9ă de ficţiune& +nsistFnd asupra coe!istenţei Fn interiorul acelora8i te!te a fra9elor de ficţiune cu aserţiunile autentice. pe cFnd Fntr-o (inciună.cu e!cepţia bas(elor HFn care po4estirea Fncepe prin PA fost o dată ca niciodată&&&OJ -. ci doar că fra9elor de ficţiune li se aplică Fn (od con4enţional anu(ite re*uli de suspendare& 6roble(a care se pune atunci este aceea de a 8ti cu( pute( recunoa8te fra9ele ficţionale& 7 soluţie si(plă ar fi constat Fn a considera că orice fra9ă care inter4ine Fntr-un te!t de ficţiune. Fntr-o ficţiune.earle. este. ci re*uli care suspendă anu(ite re*uli se(antice care funcţionea9ă la ni4elul sensului Fn fra9e . 8i intenţia de a-$ Fn8ela pe ad4ersarul său. pare 8i el a pretindecă efectuea9ă un act de aserţiune. pe cFnd locutorul unei fra9e (incinoase are intenţia de a-8i Fn8ela interlocutorul. nu trebuie confundate& @upă cu( spune . un ro(an sau o piesă de teatru de e!e(plu. 4orbitorul pretinde că efectuea9ă un act de aserţiune. acestea corespund unor aserţiuni ade4ărate H4& 8i fra9ele pri4itoare la descrieri *eo*rafice. a( putea spune că Fntr-un te!t pot coe!ista fra9e de ficţiune Hcare pretind că sFnt aserţiuni. locutorul ar pretinde că efectuea9ă un act de aserţiune 8i ar Fncerca să-$ facă pe interlocutor să creadă că se află Fn faţa unui act autentic de aserţiune& 30 6entru a e!plica cu( este posibilă ficţiunea Fn 4i9iunea sa e!tre( de con4enţionalistă H4i9iune Fn care intenţiile sFnt 4ehiculate cu ajutorul con4enţiilor specifice fra9elor care le e!pri(ăJ.earle presupune că nu e!istă li(baj propriu ficţiunii. fără a a4ea intenţia de a-8i Fn8ela interlocutorul& Mai e!act.earle nu a 4rut să ia Fn considerare soluţia de (ai sus& ?i cu(. care este capitala An*liei.earle (ai adau*ă o di(ensiune la teoria ficţiunii Ha8a cu( o 4ede elJ: el obser4ă pe bună dreptate că nu toate fra9ele dintr-un te!t de ficţiune sFnt false& .echi4alente: Fntr-ade4ăr.earle respin*e ipote9a unui li(baj propriu al ficţiunii. nu e clar cu( pot fi e!pri(ate aceste intenţii Fn (od con4enţional Hadică e!plicitJ Fntr-o fra9ă dacă se 4rea ca ele să aibă cea (ai (ică 8ansă de reu8ită& Căci. dar el are Fn acela8i ti(p 8i intenţia de a-8i Fn8ela interlocutorul& Cu alte cu4inte. contrar unor idei preconcepute. Fn care fra9ele n-ar a4ea acela8i sens ca Fn discursul obi8nuit& l presupune totu8i e!istenţa unor re*uli con4enţionale proprii ficţiunii: acestea nu sFnt re*uli care indică sensul fra9elor. adică nu are intenţia de a-$ face să creadă că el HlocutorulJ crede Fn ade4ărul a ceea ce afir(ă Fn (od aparent& Astfel.earle FntF(pină totu8i o dificultate (ajoră: . teoria ficţiunii propusă de . nu e clar cu( poate el ajun*e să nu-8i Fn8ele interlocutorul' teoria lui .ă obser4ă( actul de tip (inciună: e clar că el este un act locuţionar.(ai ales cele care pri4esc tipul de act de li(baj reali9at 8i starea (entală a 4orbitorului HFn special re*ula sincerităţiiJ& . ficţiunea 8i (inciuna. de e!e(plu: P:ondra. Fn ciuda aparentei lor ase(ănări. adică intenţia de a-$ face să creadă că el HlocutorulJ crede Fn ade4ărul a ceea ce afir(ă. . de altfel . intenţiile din spatele (inciunii 8i ficţiunii sFnt intenţii diferite 8i. nu 4ede( prea bine cu( ar satisface locutorul unei fra9e intenţia sa de a &retinde. .earle nu reu8e8te să răspundă la acest punct i(portant& 6entru teoria actelor de li(baj 8i pentru noţiunilor centrale de intenţie 8i de con4enţie. Fn ficţiune. dar nu ar Fncerca să-$ facă pe interlocutor să creadă că se află Fn faţa unui act autentic de aserţiune. dar despre care locutorul 8i interlocutorul 8tiu că nu sFntJ.earle nu spune (are lucru despre (inciună& . era Fn (o(entul Fn care 4ă 4orbi(. 8i are deci intenţia de a pretinde că face un act de aserţiune fără a a4ea Fnsă intenţia de a-8i Fn8ela interlocutorul& Fn ceea ce-$ pri4e8te pe (incinos.earle pare astfel (ai de*rabă să cree9e proble(e decFt să re9ol4e& Cu e!cepţia anali9ei sale ele(entare confor( căreia cel care spune o (inciună are 8i intenţia de a &retinde că face un act de aserţiune.nele sFnt ade4ărate 8i. ar trebui ca intenţiile locutorului să fie e!pri(ate Fn enunţ Fn (od con4enţional& @ar cu( aceste intenţii constau 8i Fn a pretinde că se Fndepline8te un act de aserţiune 8i Fn a-$ Fn8ela pe interlocutor făcFndu-$ să creadă că s-a efectuat un act de aserţiune autentic. . ora8ul cel (ai populat din uropaOJ& Astfel.e pare de altfel că (inciuna pune teoriei actelor de li(baj proble(e care sFnt la fel de acute cu cele pe care le pune 8i ficţiunea& . cu fra9e care sFnt autentice acte de aserţiune& Ansa(blul co(ple! pe care Fl repre9intă teoria ficţiunii la . locutorul ar pretinde că efectuea9ă un act de aserţiune. dar pe lFn*ă aceasta este oare 8i un act ilocuţionar sau perlocuţionarI Ca să fie un act ilocuţionar.

8i orice descriere a acestor acte o conduce la parado!uri sau la contradicţii& 7r. Fn acest ca9 precis.că starea (entală a locutorului este o parte din sensul con4enţional al enunţului& Această ipote9ă conduce la ce4a foarte apropiat. a( Fnţeles ce doriţiO. se pare că intenţiile *eneralului de Gaulle nu erau ca Al*eria să ră(Fnă france9ă. de ipote9a perfor(ati4ă. prin inter(ediul unui act ilocuţionar de aserţiune& . 8i ceea ce e pus la Fndoială odată cu ea sFnt 8i noţiunile de intenţie 8i de con4enţie. nu se pot Fnsă e!plica hotărFrile pe care le-a luat după aceeaJ& 6are. că teoria actelor de li(baj nu poate da o descriere raţională pentru ceea ce a făcut de Gaulle Fn balconul pri(ăriei din Al*er. pentru ca actul de (inciună să reu8ească. *eneralul de Gaulle s-a deplasat Fn Al*eria 8i a ţinut de la balconul pri(ăriei din Al*er un discurs ră(as celebru& <rance9ilor care trăiau Fn Al*eria 8i care doreau ca Al*eria să ră(Fnă france9ă. dar crede( că fra9a a Fnse(nat efecti4 PAl*eria 4a ră(Fne france9ăO& A4Fnd Fnsă Fn 4edere e4eni(entele care au ur(at. a( Fnţeles ce doriţiO Fn sensul de PAl*eria 4a ră(Fne france9ăO. ceea ce asistenţa a interpretat drept o pro(isiune pentru durabilitatea unei Al*erii france9e& +nterpretarea fra9ei *eneralului de Gaulle poate fi discutată& Nu o 4o( face aici. să creadă Fn ade4ărul fra9ei PAl*eria 4a ră(Fne france9ăO& @acă este a8a. 8i este susceptibilă de acelea8i obiecţii ca 8i aceasta& .8i asta pare să fie Hdacă ţine( să-$ descrie( Fn cadrul teoriei actelor de 4orbire. deci. cu( se FntF(plă Fn ca9ul actelor ilocuţionare& @ar dacă (inciuna este un act perlocuţionar .a8a cu( o fac anu(ite lucrări (ai recente. *eneralul de Gaulle a4ea 8i intenţia de a &retinde că face un act de aserţiune. influenţate de cele ale lui . 8i asta pentru că Fntr-o (inciună. ar trebui ca orice teorie a Fntrebuinţării li(bajului. ţFnFnd cont de cele spuse de noi (ai susI =icFnd P<rance9i. a8a cu( se face pentru orice act perlocuţionar. făcFndu-i să creadă că a afir(at Fntr-ade4ăr P<rance9i. dacă actul de aserţiune corespun9ător este reu8it.e pare astfel că *eneralul de Gaulle i-ar fi (inţit pe france9ii al*erieni& 33 Cu( poate fi descrisă această (inciună Fn cadrul teoriei actelor de li(baj. prin definiţie. orice teorie pra*(atică. 8i nu Fn (od direct. Fn anu(ite puncte. (inciuna nu poate fi considerată reu8ită decFt dacă actul Fndeplinit este un act autentic de aserţiune.-ar putea deci presupune că succesul actului perlocuţionar de (inciună este le*at Fntr-un fel sau altul de succesul actului ilocuţionar de aserţiune prin inter(ediul căruia este Fndeplinit& ?i a8a 8i este: Fntr-ade4ăr. trebuia ca france9ii al*erieni să creadă că de Gaulle a afir(at Fntr-ade4ăr P<rance9i. să ne per(ită să descrie( ceea ce face( cu li(bajul Fn fiecare 9i' 8i (inciuna nu este altce4a decFt un act.e pare că teoria actelor de li(baj are Fntr-ade4ăr anu(ite dificultăţi Fn descrierea (inciunii.Minciuna nu este a8adar un act ilocuţionar& ste atunci un act perlocuţionarI . actul Fndeplinit nu poate fi o (inciună. Fn $-M0& 3eoria actelor de li(baj pare să aibă astfel (ari dificultăţi Fn descrierea (inciunii 8i a ficţiunii. nu se poate ie8i& . aparent.e pare că (inciuna se Fncadrea9ă efecti4 Fn criteriile stabilite de Austin pentru actele perlocuţionare& Nu a4e( de-a face Fn acest ca9 cu nici o con4enţie: actul perlocuţionar se reali9ea9ă Fn (od indirect prin producerea unei fra9e. a4Fnd Fn 4edere că ea conduce la parado!ul pe care toc(ai l-a( e4ocat 8i din care.atunci ar trebui. care e clar că nu o poate i*noraJ . le-a spus: P<rance9i. atunci de Gaulle nu a (inţit FntrucFt n-a făcut altce4a decFt să spună ce crede HFntF(plător.ă 4ede( un e!e(plu: Fn $-M0. din păcate. adică trebuia ca de Gaulle să respecte condiţia de sinceritate. 8i intenţia de a-i Fn8ela pe france9ii care trăiau Fn Al*eria. nu a4e( de-a face cu o (inciună& . (inciuna se reali9ea9ă prin inter(ediul unui act ilocuţionar 8i. ci (ai de*rabă ca ea să de4ină independentă& . să 32 se poată descrie condiţiile reu8itei sau ale nereu8itei sale& Ca orice act perlocuţionar. st"rile mentale ale loc!tor!l!1 #i $ara'o:!l cre'inţei Ceea ce pune proble(e descrierii ficţiunii 8i (inciunii Fn teoria actelor de li(baj este condiţia de sinceritate. adică trebuiau să creadă Fn con4in*erea lui de Gaulle că PAl*eria 4a ră(Fne france9ăO& Aserţiunea trebuia să fie reu8ită.earle . cFt se poate de&&& cotidian& Con'iţia 'e sinceritate. a( Fnţeles ce doriţiO pentru ca ei să Fnţelea*ă din aceasta PAl*eria 4a ră(Fne france9ăO& 6entru ca (inciuna lui să fi fost Fncununată de succes Hsă fi fost (inciunăJ. iar dacă acesta e un act autentic de aserţiune. locutorul nu crede Fn ade4ărul celor spuse de el& Astfel. ca 8i le*ătura strFnsă 34 pe care teoria o stabile8te Fntre acestea& Condiţia de sinceritate este ea Fnsă8i o proble(ă pentru teoria actelor de li(baj& ?i este o proble(ă (ult (ai (are dacă se consideră . trebuie ca actul de aserţiune corespun9ător să fie 8i el Fndeplinit cu succes& Cu toate acestea. atunci condiţia de sinceritate după care 4orbitorul crede Fn ade4ărul a ceea ce se asertea9ă trebuie 4erificată& +ar dacă este Fndeplinită condiţia de sinceritate. a( Fnţeles ce doriţiO.

pe cFnd fra9ele PCred că plouăO 8i PCred că pisica este pe pre8O sFnt ade4ărate dacă eu cred că plouă 8i.pra*(atica a blocat destul de (ult de94oltarea lucrărilor din acest do(eniu& 6ra*(atica actelor de li(baj s-a de9oltat Fntr-ade4ăr Fn (are (ăsură pe (odelul codului 8i n-a inte*rat deloc procesele inferenţiale' atunci cFnd totu8i a făcut-o. ca 8i fra9ele P6isica este pe pre8O 8i PCred că pisica este pe pre8O ar fi echi4alente din punctul de 4edere al sensului& @acă sFnt echi4alente din punctul de 4edere al sensului. o (a8ină care să treacă testul lui 3urin* ar fi posibilă.re9ol4Fnd de e!e(plu proble(ele pe care le-a( a(intit Fn -ntroducere Hnecesitatea proceselor inferenţiale 8i a unei abordări a interpretării fra9elor care să nu fie pur codicăJ . adică la o obser4are a co(porta(entului lin*4istic al indi4i9ilor& Ne află( a8adar Fntr-o 4i9iune care aparţine (ai de*rabă beha4ioris(ului decFt 8tiinţelor co*niti4e& Această concepţie a raporturilor dintre li(baj 8i stări (entale e!plică de ce Fnceputurile pra*(aticii s-au .Fntr-ade4ăr. a fost ade4ărat că oa(enii credeau că 6ă(Fntul e plat. confor( acestei ipote9e. 8i P6isica este pe pre8O 8i PCred că pisica este pe pre8O de cealaltă parte. condiţiile lor de ade4ăr sau de neade4ăr sFnt identice& 7r. pra*a(atica re9ultată din teoria actelor de li(baj nu ni se pare nicidecu( o teorie co*niti4ă& 6rin unele aspecte. dorinţă. intenţie etc&J poate fi e!pri(ată Fn (od e!plicit 8i literal printr-o fra9ă Hnu e!istă stare (entală care să nu poată face obiectul unei traduceri e!pliciteJ& Consecinţa acestei transparenţe a stărilor (entale este că obser4area stărilor (entale se reduce la aceea a fra9elor care le e!pri(ă. a8a cu( a( 4ă9ut Fn -ntroducere. ea este (ai apropiată de beha4ioris( decFt de 8tiinţele co*niti4e& Ceea ce o desparte de beha4ioris( este faptul de a recunoa8te e!istenţa stărilor (entale: intenţiile e!pri(ate Fn actele de li(baj nu sFnt altce4a decFt stări (entale& Fnsă apropierea care se susţine că ar e!ista Fntre stările (entale . nu e ne4oie de prea (ultă *Fndire ca să ne dă( sea(a că fra9a P6louăO este ade4ărată dacă Fntr-ade4ăr plouă. fără să fi fost 4reodată ade4ărat că 6ă(Fntul e plat& <ra9ele P6ă(Fntul este platO 8i PCred că 6ă(Fntul este platO nu sFnt a8adar echi4alente. dacă eu cred că pisica este pe pre8& A( putea spune că este unul 8i acela8i lucru& @ar ar Fnse(na atunci să ne*lijă( failibilitatea con4in*erilor o(ene8ti: ti(p de secole. 8i din această cau9ă 35 Fntrea*a teorie are de suferit& Nu Fnsea(nă Fnsă că teoria actelor de li(baj nu a pus Fn e4idenţă feno(ene interesante: pute( spune (ai de*rabă că ea nu a reu8it să le dea o descriere potri4ită. nu sFnt nici ele echi4alente& @acă pretinde( contrariul. o fra9ă ca P6isica este pe pre8O are drept sens Hcon4enţionalJ PCred că pisica este pe pre8O& Astfel. ajun*e( la $ara'o:!l cre'inţei +ată de ce le*ătura strFnsă pe care o stabile8te teoria actelor de li(baj Fntre stările (entale ale locutorului 8i fra9ele prin care el Fndepline8te acte ilocuţionare nu este acceptabilă Fn 4ersiunea sa forte. 8i că fra9a P6isica este pe pre8O este ade4ărată dacă pisica este Fntr-ade4ăr pe pre8. se reduce la (odelele codului& Nu FntF(plător este .earle să propună ur(ătorul principiu ca $rinci$i! al e:$rimabilit"ţii3 orice stare (entală H*Fnd. cFt 8i a con4enţionalis(ului e!tre( al abordării pentru care a optat& 0eoria actelor 'e limba& n! este o teorie cognitiv" A( spus la Fnceputul acestui capitol că pra*(atica s-a constituit la Fnceputurile sale si(ultan cu 8tiinţele co*niti4e& Cu toate acestea. iar perechile de fra9e P6louăO 8i PCred că plouăO pe de o parte.earle un ad4ersar con4ins al +nteli*enţei Artificiale 8i a atacat testul lui 3urin* Fn (od 4iolent& @upă el. fra9ele P6louăO 8i PCred că plouăO. adică o e!perienţă ficti4ă Fn care se cere cititorului să presupună ca ade4ărate anu(ite ipote9e sau anu(ite situaţii 8i să se pronunţe asupra conclu9iilor ce ar putea fi trase din aceste fapte sau din aceste situaţii ipotetice& Fn această . atFt din pricina *eneralităţii pe care pretinde că o are. respecti4. o fra9ă de *enul P6louăO are drept sens Hcon4enţionalJ PCred că plouăO& :a fel. con4in*ere.intenţiile/ 8i fra9ele care le e!pri(ă Fn (od convenţional Hactele de li(bajJ face ca stările (entale să fie oarecu( transparente& Aceste stări nu-i interesea9ă de altfel pe teoreticienii actelor de li(baj decFt Fn (ăsura Fn care ele se e!pri(ă prin aceste acte& Concepţia aceasta pri4ind raportul dintre stările (entale 8i li(baj Fl 4a face pe .8 de94oltat independent de 8tiinţele co*niti4e& @eparte de a 4eni să co(plete9e abordările pur lin*4istice pentru a per(ite +nteli*enţei Artificiale să pro*rese9e pe dru(ul in*ineriei lin*4istice . a făcut-o pe ba9a unui (odel al cunoa8terii co(une care. dar ea nu ar *Fndi& Ar*u(entul său trece prin ceea ce se chea(ă o e!perienţă de *Fndire.

răspunsul . 8i Fncă relati4 u8or re9ol4abilă& Răspunsul la această Fntrebare ne duce Fnapoi la Fnceputul acestui para*raf: după . 4o( descrie rapid tendinţa *enerală a ur(a8ilor i(ediaţi ai lui . atunci se poate 37 spune că indi4idul de li(bă (aternă en*le9ă Fnchis Fn ca(era fără ie8ire a trecut testul lui 3urin* pentru li(ba chine9ă& @e fapt. dar el nu 8tie acest lucru: sin*urul lucru pe care Fl 8tie este că el aplică orbe8te HFn pri4inţa cau9elor 8i a consecinţelorJ instrucţiunile care i-au fost date& @acă răspunsurile date la Fntrebări au sens 8i dacă se poate crede.em$iric . testul e u8or de trecut& An*ajFnd pra*(atica pe acest dru( ti(p de (ulţi ani. dar noi a( dori să adău*ă( aici 8i alte obser4aţii& Mai FntFi. dacă Fn principiu nu e!istă (oti4e să crede( că e i(posibil. 8i aceasta indiferent de conte!tul Fn care a fost pusă Fntrebarea& Mai departe. . .e!perienţă de *Fndire. spune .earle pre9intă testul lui 3urin* ca ce4a u8or de Fndeplinit. un ase(enea (ecanis( n-ar trebui să P8tieO deloc li(ba Fn care se dă testul. iar bileţelele pe care le dă sFnt răspunsuri la aceste Fntrebări. indiferent de *radul său de ne8tiinţă.& Fntrebarea pe care ne-o pute( pune atunci este de ce crede . care are o 4i9iune Fn principal codică asupra unui li(baj conceput ca PtransparentO.em$iric" . după 3urin* ar Fnse(na că *Fnde8te: testul ar per(ite a8adar să se spună despre orice (ecanis( că *Fnde8te. Fn for(a Fn care a fost descrisă de e!e(plu de 7sQald @ucrot.earle& Pragmatica lingvistic" A8a cu( s-a de94oltat pe Continent.earle. Austin. dar. e!perienţa ca(erei chine9e8ti suferă de un Fnalt *rad de i(probabilitate: ceea ce . dar nu le 4o( trece pe toate Fn re4istă aici& 6ri(a 8i cea (ai i(portantă este că indi4idul cu si*uranţă nu 8tie chine9a 8i că *Fndurile sale n-au rele4anţă prea (are faţă de răspunsurile pe care le dă& 3rebuie totu8i spus că nu indi4idul an*lofon Fnchis Fn ca(eră este cel care trece sin*ur testul. instrucţiunile sFnt indisociabil le*ate de indi4id& Această obiecţie este 8i con4in*ătoare 8i eficace. el este doar Fn (ăsura Fn care aplică un pro*ra( HFn sensul infor(atic al ter(enuluiJ. cu li(ba (aternă en*le9a 8i ne8tiind un cu4Fnt Fn chine9ă. el trebuie să dea alte bucăţi de hFrtie Fnapoi. adică instrucţiunile care i-au fost date' Fn acest sens.earle 8i Fn *eneral teoreticienii actelor de 4orbire. la fel cu( indi4idul Fnchis Fn ca(eră nu 8tie chine9a& @e aici. după cu( Fi indică 8i nu(ele. ca 8i ur(a8ii acestora. dacă (odul Fn care e construit Fi per(ite trecerea testului& Fn sfFr8it. .a fost dat Fn pri(ă4ara anului $--. pe care sFnt scrise alte se(ne chine9e8ti 8i pe care el le ale*e confor( instrucţiunilor pri(ite& )ileţelele pe care le pri(e8te sFnt Fntrebări.earle. la fel ca Fntrebarea dacă se 4a putea construi Fntr-o bună 9i o (a8ină Fn stare să-$ bată pe ca(pionul (ondial la 8ah: or. pra*(atica a ţinut (ai (ult de lin*4istică& Această pra*(atică se 4rea inte*rată lin*4isticii.earle Fi cere cititorului să-8i i(a*ine9e că un indi4id.la această Fntrebare .earle că testul lui 3urin* este o proble(ă re9ol4abilă. nu *Fnde8te& @ar. pe linia lucrărilor lui Austin 8i . este Fnchis Fntr-o ca(eră fără ie8ire& + se dau printr-o deschi9ătură bucăţi de hFrtie pe care sFnt scrise se(ne chine9e8ti& Confor( unor instrucţiuni scrise. adică ce4a ce nu poate fi hotărFt decFt de fapte. nici nu pute( totu8i afir(a că aceasta se 4a FntF(pla& Altfel spus. 8i Fn special Fn <ranţa. ci să facă efecti4 parte din ea& 6unctul de plecare al *Fndirii de tipul a8a-nu(itei pra*(atici inte+rate. . cunoscută sub denu(irea de Pe!perienţa ca(erei chine9e8tiO. aJ el nu Fnţele*e nici un cu4Fnt Fn chine9ă' bJ habar n-are ce face' cJ deci. trecerea testului lui 3urin* de către o (a8ină este ceea ce se nu(e8te de obicei o proble(ă e(pirică. chiar dacă Fndeplinirea aceasta nu aduce cu ea (are lucru: noi a( 4rea din contră să sublinie( că trecerea Fntr-o bună 9i cu succes a testul lui 3urin* de către o (a8ină nu este deloc e4identă& posibil H8i noi speră(J ca acest lucru să se FntF(ple cFnd4a. că cel care a răspuns este o fiinţă u(ană con8tientă de ceea ce face. 4ă9Fndu-le. este de a construi artefacte inteli*ente. a fost constatarea că se(nificaţiile lin*4istice sFnt afectate de condiţiile . au ocultat Fnsă un cu totul alt aspect al pra*(aticii: pe acela care se referă la procesele inferenţiale. nu are sens& Au e!istat nu(eroase reacţii la e!perienţa ca(erei chine9e8ti.earle ne cere să ad(ite( este că se poate da un răspuns dinainte deter(inat la o anu(ită Fntrebare.earle conchide că obiecti4ul Fnsu8i al +nteli*enţei Artificiale care. la recursul la conte!t 8i la infor(aţiile nonlin*4istice Fn interpretarea fra9elor& 6entru a Fncheia acest capitol.earle. adică o disciplină care să nu co(plete9e lin*4istica. dacă ceea ce se ur(ăre8te este reu8ita testului lui 3urin*. orice (ecanis( care ar trece acest test cu succes.

de Fntrebuinţare. s-a trecut la o soluţie pra*(atică& @e altfel. PpuisqueODPde 4re(e ceO. se poate foarte si(plu arăta 40 că presupo9iţia 4a fi ade4ărată tot ti(pul. Pre(ercierODPa (ulţu(iO. adică un act codificat con4enţional Fn li(baj& 7 consecinţă i(portantă a acestor anali9e a fost. lo*ice 8i filosofice.e 4ede a8adar cu(. 8i anu(e proble(a $res!$oziţiei <oarte sche(atic. cu( sFnt 4erbele perfor(ati4e Hfr& Ppro(ettreODPa pro(iteO.ă presupune( că 6etre o Fntreabă pe Măria: P:a atacul de la bancă au fost (orţiIO. au condus toate la ipote9a confor( căreia se(nificaţia acestor cu4inte Hle!icale sau *ra(aticaleJ conţine instr!cţi!ni asupra (odului de Fntrebuinţare a fra9elor Fn discurs& A( 4rea Fnainte de toate să re4eni( la proble(a lin*4istică ce a dus la de94oltarea pra*(aticii inte*rate. presupo9iţia se poate descrie drept conţinutul pe care o fra9ă Fi co(unică la (odul nee!plicit& Astfel. unele conjuncţii Hfr&P(aisODPdarO. ele Fnsele codificate 8i Fnscrise Fn li(bă& A( 38 /4ă9ut un e!e(plu Fn acest capitol. pe de o parte. @ucrot dă presupo9iţiei ur(ătoarea definiţie pra*(atică inte*rată: nu nu(ai că presupo9iţia este ele(entul care asi*ură continuitatea discursului. la Fnceput. chiar indispensabile pentru reu8ita co(unicării& le nu pot fi 8terse fără să dăune9e co(unicării. cu ad4erbialele de tipul Psincer H4orbindJO. această po9iţie Ppra*(aticăO n-a re9ol4at proble(a presupo9iţiei Fn (od (ai con4in*ător decFt po9iţia Plo*icăO& . Pjuste(entODPchiarO. indiferent dacă această fra9ă este ade4ărată sau falsă& @ar această anali9ă pune i(ediat proble(e: pe de o parte. i(plicFnd noţiuni ca Pade4ărO. iar pe de altă parte. iar aceasta din (oti4e de consistenţă lo*ică& )ineFnţeles. ori o con'iţie 'e 1ntreb!inţare @ar ce Fnsea(nă aceste e!presiiI @acă defini( presupo9iţia drept condiţie de conţinut. se poate oare spune că ceea ce a spus este ade4ărat sau fals a4Fnd Fn 4edere că presupo9iţia HPRe*ele <ranţei e!istăOJ este falsăI Răspunsul pe care Fl dau adepţii presupo9iţiei 4ă9ută drept condiţie de Fntrebuinţare constă Fn a spune că orice fra9ă enunţată a cărei presupo9iţie ar fi falsă este pur 8i si(plu lipsită de sens Hea nu poate fi declarată nici ade4ărată 8i nici falsăJ& @in păcate. PenfinODPFn fineO. indiferent dacă fra9a e ade4ărată sau neade4ărată. 8i nu doar cu si(plul conţinut al fra9elor Fn care apar& Alte anali9e ale e!presiilor lin*4istice. această conclu9ie este inacceptabilă& @acă Anne Reboul Fi spune lui Jacques Moeschler. el spune e!plicit că +on nu-8i bate acu( ne4asta Hacesta este conţin!t!l e:$rimat sau aserţi!nea/. pornind de la o chestiune strict se(antică cu( este presupo9iţia.uccesul ei a fost foarte i(portant. de e!e(plu. 8i co(unică Fn (od nee!plicit că +on 8i-a bătut cFnd4a ne4asta Hacesta este conţin!t!l $res!$!s sau $res!$oziţia/ Abordările clasice. Ptoc(aiOJ. fra9a presupune că P !istă un re*e al <ranţeiO. PdoncODPdeciO. %$ producFnd un act ilocuţionar de aserţiune cu( ar fi PRe*ele <ranţei este FnţeleptO.ă luă( un e!e(plu si(plu pentru ilustrarea acestui punct& . declan8ea9ă sau i(plică efecte presupo9iţionale. Fn sfFr8it. căci a făcut din proble(a presupo9iţiei proble(ă lo*ică.o chestiune pra*(atică: presupo9iţia este ceea ce trebuie acceptat Fn co(unicare pentru ca interlocutorii să se poată Fnţele*e& . P:a bancă a fost un atacO sau P)anca a fost atacatăOJ constituie infor(aţii de fundal necesare. Ppentru căOJ sau ad4erbe Hfr& PdUailleursODPde altfelO. că lin*4i8tii s-au apucat să descrie Fn (od siste(atic 4erbe 9ise presupo9iţionale. la (odul non(etaforic: PRe*ele <ranţei este FnţeleptO. că s-a Fncercat să se facă in4entarul e!presiilor 8i construcţiilor . Ptrou4erODPa *ăsiOJ. atunci presupo9iţiile sFnt acele conţinuturi care nu sFnt deter(inate de faptul dacă fra9a este ade4ărată sau falsă& @acă. dacă locutorul spune P+on nu-8i (ai bate ne4astaO. au discutat chestiunea presupo9iţiei Fn ter(enii alternati4ei ur(ătoare: presupo9iţia este ori o con'iţie 'e conţin!t. 4orbitorul Fndepline8te Fn (od secundar 8i un act ilocuţionar de presupo9iţie. acelea care produc. PFntre noi Hfie 4orbaJO. care s-au născut Fn principal din tradiţia <re*e-Russel. a căror se(nificaţie nu poate fi Fnţeleasă decFt Fn relaţie cu actul de 4orbire pe care Fl descriu 8i Fl (odifică. Pparce queU. ele constituie firul conducător al discursului Hun principiu de coerenţăJ fără de care contribuţiile 4orbitorilor ar sări tot ti(pul de la una la alta Ha8a cu( se FntF(plă Fn Cînt rea#a cheal a lui u*en +onescuJ& . ele ră(Fn neschi(bate Fn Fntrebări 8i răspunsuri 8i. Pi(plicaţieO etc& . 6etre face aserţiunea PRe*ele <ranţei este FnţeleptO. dar. 8i că Măria Fi răspunde PN-a fost nici un atac la bancăO& Acest scurt dialo* de(onstrea9ă un lucru funda(ental pentru @ucrot: presupo9iţiile Haici.

8i (ai ales de a doua. Allen NeQell 8i Eerbert . 6aul Grice. depinde capacitatea de a interpreta enunţurile co(plet 8i satisfăcător& <rice #i noţi!nea 'e semni7icaţie nonnat!ral" Grice porne8te de la o particularitate a li(bii en*le9e. 8i că această pra*(atică s-ar putea do4edi toc(ai 4eri*a absentă pentru ca testul lui 3urin* să se solde9e cu succes& 42 6ra*(atica 8i 8tiinţele co*niti4e PAţi putea să-(i spuneţi. de obedienţa co*niti4ă. conferinţe din care unele 4or fi publicate Fn $-0-& 7ri*inalitatea lui Grice consta Fn faptul că teoria sa acorda un loc (ai i(portant feno(enelor inferenţiale. CARR7:. presupo9iţia a fost 8i aici redusă la o chestiune pur lin*4istică 8i codică. n-a acordat nici cel (ai (ic loc proceselor inferenţiale& Consecinţa cea (ai re*retabilă a fost o separare de durată a Fnceputurilor pra*(aticii de Fnceputurile 8tiinţelor co*niti4e& Ro( arăta Fn capitolele care ur(ea9ă că e!istă totu8i loc 8i pentru o pra*(atică nonlin*4istică. publică tot atunci H$-M. Fi 9ise pisica& P&&&nu(ai să ajun* undeva8. căci interacţiunea dintre cuno8tinţele lin*4istice 8i cele nonlin*4istice nu e luată Fn calcul& CFţi4a lin*4i8ti au Fncercat totu8i să de94olte o abordare (ai sofisticată Fn care.i(on ţin o co(unicare Fn care se descrie pri(a de(onstraţie a unei teore(e (ate(atice făcută de o (a8ină. pe unde trebuie să trec (ai departeIO P@epinde foarte (ult de locul unde 4rei să te duciO. pentru a da na8tere presupo9iţiilor. iar Fn $-M1 au 4ă9ut lu(ina tiparului pri(ele articole (ajore care au (arcat apariţia 8tiinţelor co*niti4e& Fn $$ septe(brie $-M1. capacităţile (entale 8i funcţionarea acestora& <ilosofii li(bajului de94oltau Fn aceea8i perioadă teoria actelor de 4orbire& A( arătat că.care produc ase(enea efecte& +ndependent de apartenenţa la o 8coală lin*4istică sau alta. Fn detri(entul aspectelor necon4enţionale ale acestuia& Fn fine. această 4i9iune se reduce la o abordare codică& Concl!zie Ajun*e( astfel la o conclu9ie firească: Fnceputurile pra*(aticii se confundă cu o abordare Fn Fntre*i(e codică a li(bajului 8i a Fntrebuinţării acestuia. !lice în #ara minunilor. iar această abordare. Grice se ba9a Fn (are parte pe două posibilităţi cărora aceia8i teoreticieni nu le-au acordat atenţie: capacitatea de a a4ea stări (entale 8i capacitatea de a atribui stări (entale altora& @upă cu( 4o( 4edea. cuno8tinţele lin*4istice 4or fi asociate cuno8tinţelor nonlin*4istice : ace8ti lin*4i8ti sau ba9at pe o concepţie asupra cuno8tinţelor nonlin*4istice Fn care acestea sFnt asi(ilate cu fondul co(un de cuno8tinţe al interlocutorilor' or. Fn cadrul unui si(po9ion la M+3 HMassachusetts +nstitute of 3echnolo*TJ. 4ă9Fnd Fn interpretarea li(bajului un proces prin e!celenţă transparent.J un articol despre se(nificaţie HOMeanin*OJ. care 4a face epocă& =ece ani (ai tFr9iu H$-1. care arătau că (e(oria pe ter(en scurt V(e(oria de lucru pe care o folosi( atunci cFnd efectuă( raţiona(ente pentru sarcini si(pleJ nu poate cuprinde (ai (ult de cinci Hplus-(inus douăJ ele(ente& Co(unicarea lui NeQell 8i .J. aceea că 4erbul to mean se poate traduce Fn . dificultăţile ei se datorau (ai ales insistenţei asupra aspectului con4enţional al li(bajului. a8a cu( a( 4ă9ut (ai Fnainte. Noa( Cho(sST propune abordarea sa P*enerati4istăO a proble(elor li(bii.i(on descria 43 pri(ele re9ultate din +nteli*enţa Artificială' cea a lui Cho(sST Fnse(na o ruptură cu structuralis(ul Ha(erican sau europeanJ Fn lin*4istică 8i propunea o abordare (ate(atică a li(bajului Hcare per(itea să se Fntre4adă prelucrarea auto(ată a acestuia 8i ur(a să ajun*ă (ai apoi la o teorie psiholo*ică 8i co*niti4ăJ' Fn fine. co(unicarea lui Miller arăta cFt de fecunde sFnt abordările e!peri(entale nonbeha4ioriste Fn proble(ele pe care le pune *Fndirea. 4ă ro*. 9ise Alice& PAtunci nu contea9ă pe unde treciO. data na8terii 8tiinţelor co*niti4e coincide aproape cu aceea a pra*(aticii: Con'erin#ele 2illiam 3ames ale lui Austin au fost ţinute Fn $-MM. atFt de ne*lijate de teoreticienii actelor de li(baj& Fn plus. un alt filosof. 4a ţine 8i Grice la rFndul său 2illiam 3ames 4ectures. iar Geor*e Miller face cunoscute re9ultatele sale e!peri(entale Hnonbeha4ioristeJ asupra (e(oriei. Intro'!cere @upă cu( a( 4ă9ut Fn introducerea la capitolul $. Grice arăta că de aceste două capacităţi. adău*ă Alice& : K+. Fi răspunse pisica& PMi-e ca( totuna&&&O. Fn ciuda interesului pe care $-a suscitat această teorie.

Fn schi(b.earle nu distin*e decFt două: in'icaţia Hse(nificaţia naturalăJ 8i semni7icaţia convenţional" l reduce a8adar Fn Fntre*i(e se(nificaţia nonnaturală la se(nificaţia con4enţională. a căror interpretare nu este neapărat .earle. Psi*nifierO Ha Fnse(naJ 8i P4ouloir direO Ha 4rea să spunăJ& l co(pară 44 e!e(ple cu( sFnt P. acolo unde Grice deosebe8te Hi(plicitJ trei aspecte.. se referă la ceea ce Grice nu(e8te Plo*ica con4ersaţieiO& Fn acest articol. +on 4rea să spună UCa(era lui 6aul e (urdară 8i de9ordonatăUO& 6ri(ele e!e(ple corespund unei semni7icaţii nat!rale. care corespunde unei de94oltări a noţiunii de se(nificaţie nonnaturală 8i constituirii unei abordări nu e!clusi4 con4enţionaliste a producerii 8i interpretării fra9elor..earle 8i-a construit 4ersiunea teoriei actelor de li(baj pe te9a confor( căreia locutorul unei fra9e are o dublă intenţie: să co(unice conţinutul fra9ei 8i s" 7ac" rec!nosc!t" aceast" $rim" intenţie 1n virt!tea reg!lilor convenţionale cores$!nz"toare inter$ret"rii acestei 7raze 1n limba obi#n!it" Acest punct de 4edere se apropie de noţiunea de se(nificaţie 45 nonnaturală propusă de Grice. Grice Fnţelesese că interpretarea unei fra9e depă8e8te Fn *eneral cu (ult se(nificaţie ce i se atribuie Fn (od con4enţional& @e aceea 8i pute( face o distincţie Fntre 7raz" 8i en!nţ3 fra9a este un 8ir de cu4inte pe care 6aul.france9ă prin (ai (ulte 4erbe: PindiquerO Ha indicaJ. atunci cFnd 8i-a scris acesta parte din lucrare.earle să critice propunerea lui Grice toc(ai pentru că. 8i ea nu se schi(bă Fn %1 funcţie de aceste F(prejurări' enunţul.earle s-a inspirat de la Grice& Ceea ce nu $-a F(piedicat pe . dar au produs trei enunţuri diferite. 6aul 8i Jacques au rostit aceea8i fra9ă. a8a cu( se FntF(plă la . prin interpretarea care li se acordă. .M. iar acest re9ultat este 4ariabil Fn funcţie de F(prejurări 8i locutori& @acă 6etre spune P<iul (eu cel (are este pri(ul din clasăO. el nu identifică Fn (od e!clusi4 această recunoa8tere cu semni7icaţia convenţional" a fra9elor 8i a cu4intelor din care acestea se co(pun& . soneria autobu9ului 8i bubele lui 6aul n-au nici o le*ătură cu plecarea autobu9ului sau cu 4aricelă: ele au o e!istenţă independentă& @ar Ra9ele ser4esc co(unicării. enunţFnd această fra9ă. iar 6aul 9ice P<iul (eu cel (are este pri(ul din clasăO atunci cFnd 4orbe8te despre fiul său 3eodor Fn /# dece(brie $-M1.ă rea(inti( că . 6etre. spre deosebire de . fapt care n-ar trebui de alt(interi să ne (ire. Fn opinia lui. . inclusi4 ca9ul Fn care ea nu deţine o (arcăDindicaţie con4enţională& <rice #i logica conversaţiei Cel (ai cunoscut dintre articolele sale. este re9ultatul rostirii unei fra9e. iar Jacques spune P<iul (eu cel (are este pri(ul din clasăO referindu-se la fiul său Ale!andre Fn $M au*ust $--. 4orbind despre fiul său Aristide Fn $ iunie $-%.. 4orbind despre co(unicarea prin li(bă. Fn care anu(ite feno(ene sFnt puse Fn le*ătură cu si(pto(ele sau consecinţele lor' iar celelalte corespund unei semni7icaţii nonnat!rale. iar cealaltă. Fnsă. fără să spună că aceasta e obli*atoriu să treacă. $rinci$i!l 'e coo$erare @upă cu( o arătau deja i(plicit 8i e!e(plele de se(nificaţie nonnaturală pe care le dădea Fn articolul său din $-M. care nu fi*urea9ă Fntre intenţiile lui Grice& @e fapt a doua intenţie a lui Grice nu (enţionea9ă decFt recunoa8terea celei dintFi. FntrucFt. iar interpretarea lor depinde de acest fapt funda(ental& Grice a propus ur(ătoarea definiţie a se(nificaţiei nonnaturale Hsin*ura se(nificaţie care ne interesea9ă aiciJ: a spune despre un 4orbitor că a vr!t s" s$!n" ce4a printr-o fra9ă Fnsea(nă a spune că. Grice a anali9at Fndelun* (odul Fn care poate fi recunoscută o intenţie.. Grice introduce două noţiuni i(portante: una este aceea de im$licat!r". semni7icaţia Hcon4enţionalăJ. in'icaţia 8i faptul de a vrea s" s$!n".earle. Grice insistă asupra intenţiilor locutorului 8i asupra recunoa8terii acestor intenţii de către interlocutor. publicat Fn $-. Grice nu acorda destulă i(portanţă noţiunii de se(nificaţie con4enţională& @e fapt.oneria autobu9ului indică pornireO sau P@acă 6aul are bube Fnsea(nă că are 4aricelăO cu e!e(ple ca: P=icFndu-i lui 6aul UCa(era ta e o cocinăU. 4orbitorul a a4ut intenţia să producă un efect asupra interlocutorului său prin recunoa8terea acestei intenţii de către interlocutor& Noţiunea de se(nificaţie nonnaturală este strFns le*ată de una dintre interpretările 4erbului to mean9 aceea Fn care acesta se traduce Fn france9ă prin P4ouloir direO Ha 4rea să spunăJ& Astfel. prin se(nificaţia con4enţională a fra9ei& +ntr-o serie de alte articole selecţionate din Con'erin#ele 2ill-iam 3ames din $-1. adică le*ăturii dintre conţinuturile pe care 4orbitorii 4or să le trans(ită 8i fra9ele pe care le-au folosit pentru a trans(ite aceste conţinuturi& Altfel spus. 6etre sau Jacques le pot pronunţa Fn F(prejurări diferite.

de a le atribui intenţii& Găsi( Fnsă 8i (ai (ulte lucruri Fn teoria lui Grice. cFt (ai de*rabă a8teptări pe care le au ace8tia faţă de 4orbitori' sFnt (ai (ult principii de interpretare ale re*ulilor nor(ati4e sau ale re*ulilor de co(porta(ent& Fn acest sens. care nu trebuie să (intă 8i trebuie să deţină (oti4e serioase pentru a afir(a ceea ce afir(ă' ma:ima 'e relaţie Hsau 'e $ertinenţ"/ i(pune să se 4orbească la subiect HFn le*ătură cu propriile enunţuri precedente sau cu cele ale celorlalţiJ' ma:ima 'e mo' cere să ne e!pri(ă( clar 8i. PJohn e en*le9&&&e curajosO& Fn pri(ul ca9. a cărei necesitate nu este e4identă Fntr-o abordare pur con4enţionalistă H8i codicăJ a li(bajului. căci ea pre4ede 8i ca9urile de e!ploatare a (a!i(elor con4ersaţionale& Această e!ploatare are loc atunci cFnd 4orbitorul Fncalcă Fn (od e4ident o . dar 8i pe capacitatea de a atribui 8i altora ase(enea stări 8i. că en*le9ii sFnt curajo8i: a4e( de-a face cu o i(plicatură& a 48 este Fnsă declan8ată Fn (od con4enţional. 8i spre deosebire de re*ulile nor(ati4e 8i con4enţionale ale teoriei actelor de 4orbire Ha căror apropiere de abordările beha4ioriste le-a( 4ă9ut dejaJ. un (od PsearlianO 8i două (oduri P*riceieneO& l poate 9ice P n*le9ii sFnt curajo8iO Hsau P3oţi en*le9ii sFnt curajo8iOJ. FntrucFt. i(plicatură este ceea ce se co(unică. fără să se facă nici o i(plicatură& Fn al doilea ca9. respectFnd ordinea Fn care trebuie date infor(aţiile pentru 47 a fi Fnţelese Hde e!e(plu. (a!i(ele con4ersaţionale se Fnscriu clar Fn curentul co*niti4ist: ele se ba9ea9ă nu nu(ai pe capacitatea de a a4ea stări (entale. i(plicatură nu este aici declan8ată Fn (od con4enţional prin pre9enţa 4reunui cu4Fnt Hcu( e PdeciOJ& ?i iată-ne din nou Fn faţa (a!i(elor con4ersaţionale 8i a e!poatării acestora& Ma!i(ele con4ersaţiei sFnt nu atFt nor(e pe care trebuie să le respecte interlocutorii. corespunde toc(ai acestei deosebiri& . aceea de im$licat!r" @upă cu( a( spus. a( 4rea totu8i să introduce( cealaltă noţiune i(portantă.e(nificaţia este ceea ce se spune. fără a(bi*uitate. care declan8ea9ă o im$licat!r" conversaţional" . dar co(unică de fapt că John este curajos pentru că e en*le9 8i. Jacques co(unică (ai (ult decFt ceea ce spune. noţiunea de se(nificaţie nonnaturală pre4ede că interpretarea unui enunţ nu se reduce Fntotdeauna la se(nificaţia lin*4istică con4enţională a fra9ei corespun9ătoare& !istă a8adar o diferenţă Fntre ceea ce se s$!ne Hse(nificaţia lin*4istică con4enţională a fra9eiJ 8i ceea ce se transmite sau se com!nic" Hinterpretarea enunţuluiJ& +ar noţiunea de i(plicatură. .ă ne Fntoarce( la principiul de cooperare 8i la noţiunea de i(plicatură& Grice presupune că interlocutorii care iau parte la o con4ersaţie obi8nuită respectă $rinci$i!l 'e coo$erare3 participanţii se a8teaptă ca. Fn fine. 8i un (ijloc conversaţional Hnoncon4enţionalJ. 8i e nu(ită i(plicatură con4enţională. pentru a u8ura interpretarea enunţurilor pe care le e(it. iar se(nificaţia con4enţională a fra9ei epui9ea9ă interpretarea enunţului. el spune că John e en*le9 8i că e curajos. de4ine absolut indispensabilă din (o(entul Fn care se ad(ite că se(nificaţia fra9ei nu epui9ea9ă interpretarea acesteia Fn ca9urile Fn care este rostită Fn F(prejurări diferite& Fn cele ce ur(ea9ă.earle. deci. Fn afară de ceea ce se spune. fiecare dintre ei să contribuie la con4ersaţie Fn (od raţional 8i cooperati4& Grice e!plicitea9ă acest principiu propunFnd patru (a!i(e care decur* din el. el co(unică (ai (ult decFt spune. care declan8ea9ă o im$licat!r" convenţional". ca 8i Fn cel de-al doilea. presupuse a fi respectate sau e!ploatate de interlocutori: ma:ima 'e cantitate i(pune ca inter4enţia unui 4orbitor să conţină cantitatea de infor(aţie necesară Fn situaţia respecti4ă 8i nu (ai (ult' ma:ima 'e calitate presupune sinceritatea locutorului.En+le*ii sînt cura5o%i1. sau PJohn e en*le9' 'eci e curajosO. sau. iar ceea ce se co(unică este diferit de ceea ce se spune& Grice ad(ite că. 4o( face a8adar siste(atic deosebire Fntre 'ra* 8i enun#. pentru că spune că John e en*le9 8i că e curajos. (ai e!istă două (ijloace de a co(unica: un (ijloc convenţional. pe cFnd se(nificaţia con4enţională a fra9ei P<iul (eu cel (are este pri(ul din clasăO ră(Fne stabilă& Această diferenţă dintre fra9ă 8i enunţ. prin pre9enţa conjuncţiei PdeciO. Fn al treilea ca9.ă presupune( că Jacques crede că en*le9ii sFnt curajo8i 8i că 4rea să-i co(unice această con4in*ere lui 6aul& l poate co(unica această con4in*ere Fn trei (oduri diferite. deci. pe cFt posibil.aceea8i. ne*lijată de . din nou. (ai ales. că en*le9ii sFnt curajo8i: spre deosebire Fnsă de ceea ce se FntF(pla Fn ca9ul al doilea. ordinea cronolo*ică dacă ne referi( la o suită de FntF(plăriJ& Nu e ni(ic nou Fn toate acestea& @ar interesul principal al (a!i(elor lui Grice nu constă Fntr-atFt Fn faptul că ele trebuie să fie respectate de interlocutori' partea lor cea (ai no4atoare constă (ai de*rabă Fn ideea ca ele să poată fi e!ploatate de către interlocutori& Fnainte Fnsă de a de94olta acest punct. el spune ceea ce 4rea să co(unice . dar co(unică de fapt că John e curajos pentru că e en*le9 8i.

earle e de-ajuns să pui o Fntrebare pri4ind condiţiile pre*ătitoare ale unei cereri Hcapacitatea sau 4oinţa pe care o are interlocutorul de a reali9a actul cerutJ pentru a Fndeplini indirect actul pri(ar de cerere& .earle 4a spune că Fntr-un act de li(baj indirect cu( este P6oţi să(i dai sareaIO. persoana căreia te adrese9i trebuie să fie Fn stare să Fndeplinească actul cerut' *raţie acestei condiţii. acest lucru nu se poate efectua doar prin inter(ediul sensului con4enţional al fra9ei produse& @ar . ca să identifice Fn final actul ilocuţionar pri(ar de cerere pe care +on a4ea intenţia să-$ efectue9e& Confor( condiţiilor de reu8ită ale unei cereri. după . re4ine după aceea la cuno8tinţele co(une 8i la condiţiile de reu8ită ale actelor ilocuţionare. e de la sine Fnţeles că fra9a P6oţi să-(i dai sareaIO. nu acesta este actul ilocuţionar intenţionat de locutor. probabil.earle despre recunoa8terea intenţiilor 4orbitorului. Fnsoţită sau nu de Pte ro*O. sin*urul (od de recunoa8tere pre4ă9ut de . 9earle #i $roblemele actelor in'irecte 'e limba& @eosebirea dintre abordarea lui Grice 8i cea a lui .(a!i(ă sau alta& Fn acest ca9.earle se sprijină pe principiul de cooperare F(pru(utat direct de la Grice& @upă . o Fntrebare& +ntenţia ilocuţionară. iar 6aul Fi răspunde P. iar el Fnţele*e să Fndeplinească această intenţie prin recunoa8terea acestei intenţii cu ajutorul unor re*uli con4enţionale care stau la ba9a interpretării fra9ei P6oţi să-(i dai sareaIO' Fn ca9ul acesta. iar pentru a re9ol4a co(plet proble(a. ci (ai de*rabă P6oţi să-(i dai sarea Hte ro*JIO& Fn acest ca9. căci. 6aul recunoa8te intenţia lui +on printr-o procedură co(ple!ă 8i deloc FntF(plătoare. . cFnd +on Fi spune lui 6aul P6oţi să-(i dai sareaIO cu intenţia ilocuţionară de a Fndeplini un act pri(ar HcerereJ prin inter(ediul unui act secundar HFntrebareJ. 6aul recunoa8te HFn fineJ intenţia lui +on. locutorul Fndepline8te nu unul. locutorul enunţului P6oţi să-(i dai sareaIO are intenţia să ne ceară pur 8i si(plu să-i dă( sarea. pe lFn*ă acte de ordin pur 8i si(plu.earle Fn pri(a 4ersiune a teoriei sale& Ro( obser4a că această proble(ă nu este foarte diferită de cea pe care o ridică ficţiunea& 6entru a ie8i din i(pas. for(ată din 9ece etape: după ce a aplicat re*ulile se(antice ale actelor de li(baj. ironia 8&a&J: prin e!ploatarea de către 4orbitor a (a!i(elor de calitate& %<rice. după cu( a( 4ă9ut.earle. ci două acte de li(baj: un act $rimar. printre altele. nu se referă decFt la actul pri(ar. nu este echi4alentă din punctul de 4edere al se(nificaţiei lin*4istice con4enţionale cu fra9ele P@ă-(i sareaO sau PFţi ordon să-(i dai sareaO& <iecare dintre aceste fra9e este dictată de re*uli diferite& @acă ne Fntoarce( la ceea ce spune . 8i fi*urile retorice Hlitota. adică actul pe care locutorul are intenţia de a-$ Fndeplini prin fra9a sa. (etafora. dacă Jacques Fl Fntreabă pe 6aul unde locuie8te 7li4ier. 6aul F8i dă sea(a că enunţul lui +on este o Fntrebare' recur*e la fondul co(un de cuno8tinţe 8i F8i dă sea(a că Fntrebarea nu are prea (ultă rele4anţă Fn situaţia respecti4ă de co(unicare' inferea9ă apoi cu ajutorul principiului de cooperare că. iar intenţia care trebuie 50 recunoscută este toc(ai aceasta& Cu toate acestea. 8i nu să ne ceară să-i spune( dacă pute( să i-o dă(. a4Fnd la ba9ă această condiţie de reu8ită.nde4a Fn sudul <ranţeiO. teoria actelor de li(baj ar trebui să pre4adă că intenţia lui Hde a i se da sareaJ nu 4a fi niciodată satisfăcută.earle se face e4identă Fn ca9ul unui feno(en care pune nu(eroase proble(e abordărilor tradiţionale din teoria actelor de li(baj: cel al actelor in'irecte 'e limba& Astfel. FntFlni( 8i acte de cerere care se e!pri(ă adesea pe ocolite: de e!e(plu. strate*ia lui . enunţul lui +on corespunde HFn pri4inţa se(nificaţieiJ unei Fntrebări& Altfel spus. interlocutorul se 4ede obli*at să e(ită ipote9e care să-i per(ită să-8i e!plice nerespectarea (a!i(elor& @e e!e(plu. dar care se Fndepline8te prin inter(ediul unui act sec!n'ar. Fn ca9ul nostru o cerere. nu 4o( spune P@ă-(i sareaO sau PFţi ordon să-(i dai sareaO.earle nu concepe se(nificaţia decFt Fn (od con4enţional: strate*ia sa constă deci Fn a presupune că recunoa8terea intenţiei Fn cau9ă trece nu nu(ai prin re*uli se(antice care se aplică actelor de li(baj. principiul de cooperare se reduce aproape Fn Fntre*i(e la un . esenţialul fiind asi*urat prin teoria actelor de li(baj 8i prin recursul la fondul co(un de cuno8tinţe& Mai (ult decFt atFt. FntrucFt ea nu poate fi recunoscută prin se(nificaţia con4enţională a fra9ei. răspunsul său Fncalcă (a!i(a de cantitate confor( căreia trebuie să dai o infor(aţie satisfăcătoare& Jacques poate atunci să facă deducţia că 6aul nu 8tie precis unde locuie8te 7li4ier& :a fel e!plică Grice. ci 8i prin infor(aţii de fundal care ţin de cuno8tinţele reciproce Hdespre care a( spus Fn -ntroducere că se apropie (ult de abordările con4enţionaliste 8i codice ale li(bajuluiJ& 3oate acestea nu sFnt de ajuns.e 4ede bine aici că principiul de cooperare joacă un rol e!tre( de redus Fn procesul de recunoa8tere M$ a actului indirect.

un enunţ ca PNu (i-e so(nO este un act ilocuţionar de aserţiune& . ca să Fnţele*e( că e 4orba de un refu9 H8i nu.earle& Nu le 4o( discuta aici. 52 căci interpretarea unui enunţ de acest tip nu se poate reduce la identificarea unei forţe ilocuţionare 8i a unui conţinut propo9iţional& @e altfel. Fntr-o 4re(e.al cărui conţinut propo9iţional ar fi :u mi-e somn. sau. chiar F(bo*ăţită cu un principiu de cooperare 8i de cuno8tinţele co(une. nu e!istă 4reo condiţie de reu8ită a unui act ilocuţionar de aserţiune care ar putea fi in4ocată Fntrun proces de interpretare ca cel descris de . atenţieW. cine4a care spune P. s-ar putea presupune că a4e( de-a face cu un act indirect care ar a4ea drept act pri(ar un act ilocuţionar de aserţiune . (ajoriatea dintre ele (ai si(ple H8i (ai satisfăcătoareJ decFt cele ale lui . o abordare con4enţionalistă cu( e cea a lui .ă presupune( că e un act de li(baj indirect& Ar a4ea atunci drept ba9ă un act secundar de aserţiune Ha4Fnd drept conţinut propo9iţional :u mi-e somn1.principiu de *enero9itate pri4itor la raţionalitatea locutorului HFn lipsa unor indicaţii e!plicite contrare.perber 8i Kilson& @ar Fnainte de a 4orbi despre această teorie Hcapitolul /J.$remisele/. adică sche(e inferenţiale care au ca proprietate toc(ai păstrarea Hsau propa*areaJ ade4ărului sau a falsităţii FncepFnd de la pre(ise pFnă la conclu9ii& Astfel. interlocutorul presupune că locutorul e o fiinţă raţionalăJ& 6entru proble(a actelor indirecte. Ar fi 4orba aici de o im$licat!r" conversaţional" generalizat".earle. au (ai fost propuse nu(eroase alte soluţii Ha fost.che(a inferenţială utili9ată aici este de tipul To#i ! sînt .ă obser4ă( totu8i că ea nu e!plică 8i (oti4ul pentru care locutorul recur*e la un (od de co(unicare inco(plet 8i nee!plicit& 6ri(a teorie care a Fncercat să o facă a fost pra*(atica pertinenţei a lui . este s -i dau sarea.earle: să ne a(inti( că ceea ce pune el Fn le*ătură cu actul secundar Hcu forţa sa ilocuţionară 8i conţinutul său propo9iţional cu totJ este o condiţie de reu8ită a actului pri(ar& @ar aici nu e ca9ul& +n abordarea lui Grice. nu pare să e!iste 4reunul.Fndeplinit cu ajutorul unui act secundar corespun9ător unui act ilocuţionar de aserţiune . dacă infor(aţiile care declan8ea9ă un proces. adică pre(isele. nu poate da sea(a de i(plicaturi. iar asupra acestui punct teoria actelor de li(baj e8uea9ă.earle. nu-mi &une întrebarea ca s -i s&un acest lucru. Fn (od (ai *eneral.al cărui conţinut propo9iţional ar fi :u vreau s m duc s m s& l &e din#i . i(plicaturile. sFnt ade4ărate. un enunţ ca cel al lui +on ar Fncălca (a!i(a de relaţie Hfiţi pertinentJ 8i că actul de cerere ar fi pur 8i si(plu o i(plicatură con4ersaţională. FntrucFt nici o con4enţie. nu per(ite să se facă 4reo le*ătură con4enţională Fntre so(n 8i i*iena dentară& Astfel. (odelul *riceian este un (odel inferenţial constrFns Hsau declan8atJ de (a!i(ele con4ersaţionale& A( definit apro!i(ati4 inferenţa ca un proces lo*ic care.earle 8i Grice& Ne 4o( (ulţu(i să obser4ă( că. nici (ăcar una de Fntrebuinţare. atunci 8i conclu9iile pe care le 4a tra*e sFnt ade4ărate& 6rocesele lo*ice nu utili9ea9ă a8adar decFt sche(e inferenţial e 4alide. 0eci. Fn teoria lui Grice. de un act de refu9JI Fn teoria actelor de li(baj. deri4ă altele noi . sFnt deri4ate prin inferenţă& Altfel spus. 8i Fn special i(plicaturile con4ersaţionale. &robabil. Ceea ce vrea. căci scopul nostru a fost de a de(onstra diferenţa dintre punctele de 4edere ale lui . im$licat!rile #i c!no#tinţele com!ne Fn (odelul lui Grice.ocrate e (uritorO Hunde PdeciO indică conclu9ia inferenţeiJ face o inferenţă 4alidă' aceasta porne8te de la pre(ise ade4ărate 8i ajun*e la conclu9ii tot ade4ărate& .ă reluă( e!e(plul copilului care refu9ă să (ear*ă să se spele pe dinţi 9icFnd că nu-i e so(n& Cu( face(.)orbi#i la subiect1. ră(Fne Fnsă Fntrebarea: Care ar fi actul pri(ar al acestui act indirectI @e fapt. a( 4rea să spune( cFte4a cu4inte despre raporturile dintre noţiunea de inferenţă 8i 8tiinţele co*niti4e& 53 In7erenţa non'emonstrativ". *reu de e!plicat de ce a( a4ea un act indirect care ar corespunde unui act pri(ar 8i unui act secundar cu aceea8i forţă ilocuţionară& Mai (ult. de interpretarea enunţurilor& 6o9iţia lui Grice per(ite Fn schi(b e!plicarea i(plicaturilor& .ocrate este un o(& 3oţi oa(enii sFnt (uritori& @eci .concl!zia=concl!ziile/ 6rocesele lo*ice se caracteri9ea9ă prin aceea că. Refu9ul de a te duce să te speli pe dinţi corespunde unei i(plicaturi con4ersaţionale non*enerali9ate. pornind de la un anu(it nu(ăr de infor(aţii cunoscute . i(plicFnd un raţiona(ent de tipul -on %tie c &ot s -i dau sarea. adică intrată Fn u9 Hcăci for(ula P6oţi să-(i dai sareaIO este Fntrebuinţată Fn (od curent pentru a cere cui4a să-ţi dea sareaJ& <rice. un e!e(plu ca cel de sus nu pune Fnsă proble(e: el corespunde unei e!ploatări a (a!i(ei de relaţie . se Fntreabă . subiectul preferat al pra*(aticii lin*4isticeJ. 9earle #i im$licat!rile conversaţionale . 8i nu e deloc *reu să presupune( că se aplică aici un raţiona(ent ca cel descris Fn -ntroducere.

i(plicatura con4ersaţională la care a ajuns procesul inferenţial se an!leaz" . =nii $ sînt C. aplicFnd raţiona(entul ur(ător: -on ex&loatea* maxima de rela#ie . ceea ce contea9ă nu este atFt ade4ărul sau neade4ărul pre(iselor propriu-9ise. +on nu 4rea să se culce de4re(e. respecti4. Fn ciuda aparentei lor apropieri. (ai (ult sau (ai puţin co(une& . bineFnţeles. Fn acest ca9. Fn ca9ul lor este 4orba (ai de*rabă de (ecanis(e de for(are 8i confir(are de ipote9e& +(plicaturile con4ersaţionale pot da na8tere la erori sau neFnţele*eri.ă ne Fntoarce( la e!e(plul cu cafeaua pe care 6aul i-o propune lui +on& +on răspunde PCafeaua nu (ă lasă să dor(O& 6aul recuperea9ă i(plicatura -on nu vrea ca'ea. cele două sche(e nu sFnt echi4alente& A doua corespunde Fntr-ade4ăr la ! sînt $. deci. dar 8i a nereu8itei acesteia& Fn ca9ul unui e8ec de co(unicare. Fn care ade4ărul pre(iselor *arantea9ă ade4ărul conclu9iei& +(plicaturile 54 lui Grice nu se ba9ea9ă pe sche(e de inferenţă de(onstrati4ă. 8i. confor( căreia caracteristica funda(entală co(ună creierului 8i calculatoarelor este capacitatea 8i a unuia 8i a celorlalte de a (anipula repre9entări sub for(ă si(bolică& Capacitatea aceasta corespunde unei di(ensiuni Pco(putaţionaleO care ar fi co(ună o(ului 8i calculatorului' de aceea se(ănă( noi cu co(puterul nostru personal (ai (ult decFt se pareW& 3e9a aceasta este .el nu-mi r s&unde direct la întrebare %i. FntrucFt un aparta(ent nu poate fi 8i scu(p 8i ieftin Fn acela8i ti(p& A8adar. mîine diminea# trebuie s se scoale devreme. ci 4rea să se uite la un fil( pro*ra(at tFr9iu la tele4i9or& l ar fi dorit ca 6aul să aplice raţiona(entul -on ex&loatea* maxima de rela#ie. vrea s vad tîr*iu un 'ilm la televi*or. 8i constă Fn ur(ătorul enunţ: Fn ciuda diferenţelor e4idente care e!istă Fntre creierul u(an 8i (a8ini Hcel dintFi este biolo*ic. < este un !. @ar. i(plicaturile nu reflectă aspecte ale enunţului pe care interlocutorul le dore8te e4aluate Fn ter(eni de ade4ărat sau fals. nu e!istă Fn principiu nici un (oti4 să nu se poată obţine acelea8i re9ultate cu ajutorul creierului ori al (a8inilor Hadică să se obţină aceea8i 7!ncţionare/> dacă acest lucru 4a reu8i. ceea ce 8i e!plică nu(ele de nonvericondi#ionale dat acestui tip de i(plicaturi& Ro( 4edea că acesta este de fapt aspectul din teoria *riceiană care Fi afectea9ă caracterul co*niti4& Caracter!l cognitiv al l!cr"rilor l!i <rice #i 9earle ?tiinţele co*niti4e au drept scop e!plicarea funcţionării (inţii o(ene8ti& le s-au constituit 8i corelat pe ba9a unui anu(it nu(ăr de ipote9e funda(entale. pleacă de la două pre(ise diferite. dacă spune( PAparta(entele ieftine sFnt rare& Ceea ce e rar e scu(p& @eci aparta(entele ieftine sFnt scu(peO.na dintre caracteristicile i(plicaturilor con4ersaţionale este deci aceea de a fi an!labile Moti4ul neFnţele*erii sau al e8ecului Fn co(unicare este Fn *eneral falsitatea a cel puţin uneia dintre pre(isele folosite. pentru ca9urile de neFnţele*ere totul se e!plică prin faptul că pre(isele folosite de interlocutor Fn procesul inferenţial nu sFnt Fn Fntre*i(e sau e!act acelea pe care 4orbitorul se *Fndea să le utili9e9e& . de la Aristotel Fncoace. EilarT 6utna(. deci. cel efecti4 al lui 6aul 8i. ajun*e( la o contradicţie.$. nu vorbe%te la subiect1. contrar raţiona(entului lui 6aul. atunci 4a e!ista o echi4alenţă 7!ncţional" Fntre creier 8i (a8ină& 3e9a aceasta este cunoscută sub nu(ele de 7!ncţionalism 8i se fondea9ă pe o altă ipote9ă. o neFnţele*ere de e!e(plu. Fn schi(b. deci. trebuie s se culce devreme şi să adoarm devreme.na dintre ele a fost propusă de un filosof a(erican. iar cele din ur(ă (ecanice sau electroniceJ. sche(a inferenţială nu este 4alidă: de fapt. raţiona(entele. 0eci ! sînt C. deci. care conduce apoi la falsitatea conclu9iei& +n ca9ul inferenţelor de la ba9a i(plicaturilor con4ersaţionale. vrea s se culce tîr*iu %i s doarm 55 mai mult. 0eci < este $. iar teoria lui Grice per(ite e!plicarea nu nu(ai a reu8itei co(unicării H(ai ales a celei i(pliciteJ. lo*ica a Fncercat să le enunţe 8i să le for(ule9e (ate(atic: este 4orba despre sche(ele de inferenţă de(onstrati4ă. toc(ai Fn aceasta constă Fntrea*a deosebire dintre 4aliditate 8i non4aliditate& . tot atFt de puternică. vrea ca'ea. ceea ce e!plică faptul că i(plicatura pe care o efectuea9ă 6aul nu este cea pe care o dorea +on& clar că 4orbitorul nu se an*ajea9ă cu pri4ire la ade4ărul i(plicaturilor pe care le poate e!tra*e interlocutorul său din enunţ& Altfel spus. Fn a doua pre(isă a acestei din ur(ă sche(e inferenţiale a4e( Fntrade4ăr PuniiO 8i nu PtoţiO.che(ele inferenţiale 4alide se ba9ea9ă pe re*uli pe care. ci (ai de*rabă faptul că interlocutorii le cunosc Fn e*ală (ăsură 8i că le atribuie aceea8i 4aloare de ade4ăr Hadică sFnt de acord asupra ade4ărului sau neade4ărului uneia sau alteia dintre aceste pre(iseJ& A4Fnd Fn 4edere că Fn *eneral procesul are drept scop identificarea intenţiei pe care a a4ut-o 4orbitorul. cel pe care +on ar fi dorit ca acesta să-$ facă. nu vrea ca'ea.

8i apoi pentru că este un siste( pur codic& Consideraţiile acestea pri4itoare la operele lui Grice 8i .3 R N 6+NL R Intro'!cere :a sfir8itul capitolului ". el se folosea totu8i de procese inferenţiale& A8a se face că Grice a a4ut cFţi4a ur(a8i care 8i-au fi!at acelea8i scopuri ca 8i el. după cu( a( 4ă9ut. ne conduc la cFte4a propuneri referitoare la condiţiile pe care trebuie să le Fndeplinească o teorie a interpretării enunţurilor pentru a se inte*ra Fn 8tiinţele co*niti4e& 57 H Concl!zie3 con'iţiile !nei $ragmatici cognitive 6entru a Fndeplini un rol Fn 8tiinţele co*niti4e HcolaborFnd. căutFnd să de94olte descrierea (ecanis(elor de producere a i(plicaturilor& . chiar dacă constituie un pro*res faţă de alte abordări.earle. a( indicat punctele slabe pe care le are teoria lui Grice Fn interpretarea enunţurilor. atFt pentru do(eniul +nteli*enţei Artificiale.earle este repre9entaţionalist dar.M1 cunoscută sub nu(ele de re$rezentaţionalism <uncţionalis(ul 8i repre9entaţionalis(ul au constituit două suporturi de Fnceput ale 8tiinţelor co*niti4e. cu repre9entaţionalis(ulI !istă fără Fndoială o di(ensiune repre9entaţională la Grice. căci. cu( se F(pacă abordarea sa inferenţială cu funcţionalis(ul 8i. de aceea dori( să le descrie( Fn cele ce ur(ea9ă& Mo8tenirea lui Grice 8i pra*(atica co*niti4ă Fn *aleria talentelor naturii. noi nu sFnte( decFt o specie de pri(ate care 8ti( să-i păcăli( pe alţii cu o capacitate pe care o a4e( de a co(unica infor(aţii despre cine i-a făcut ce4a cui4a. procesele de interpretare pe care le pre4ede: aJ care sFnt re*ulile inferenţiale folositeI bJ pe ce criterii sFnt selecţionate pre(isele Hinfor(aţiile cunoscuteJI cJ după ce criteriu se stabile8te că interpretarea este satisfăcătoare 8i că procesul trebuie opritI +++& Ra trebui să indice cu( se obţine o infor(aţie nouă Hadică 4a trebui să trate9e raporturile dintre percepţie 8i repre9entările si(boliceJ& +R& Ra trebui să indice cu( este repre9entată infor(aţia 8i ce operaţii i se pot aplica& Construirea unei teorii care să satisfacă aceste di4erse condiţii nu este si(plă& . sub trei aspecte diferite. dar nu se cunoa8te nici cu( se ale* sau de unde se e!tra* pre(isele. 4a trebui să satisfacă ur(ătoarele condiţii: +& Ra trebui să fie funcţionalistă 8i repre9enta-ţionalistă& ++& Ra trebui să e!plicite9e. sau (ai de*rabă o pra*(atică.earleI A( 4ă9ut (ai Fnainte că . după cu( o arată 8i e!perienţa sa de *Fndire cu ca(era chine9ească& . siste(ul său nu se ba9a pe o 4i9iune e!clusi4 codică a li(bii. FntFi pentru că el s-a li(itat la identificarea forţei ilocuţionare 8i a conţinutului propo9iţional. o teorie a interpretării enunţurilor. (ai ales. Fn co(paraţie cu ceea ce ar trebui să fie o pra*(atică co*niti4ă& Asta nu Fnsea(nă Fnsă că Grice nu era pe calea cea bună. siste(ul de prelucrare a enunţurilor propus de el nu reu8e8te să dea sea(a de interpretarea acestora. cu lin*4istica sau cu psiholo*ia co*niti4ă pentru a da re9ultate Fn +nteli*enţa ArtificialăJ. ră(Fne totu8i foarte *reu de inte*rat calculului infor(atic& Fntr-ade4ăr.earle nu este funcţionalist: el respin*e ideea unei echi4alenţe funcţionale Fntre fiinţele o(ene8ti 8i (a8ini. a8a cu( a( spus. ca 8i consideraţiile asupra le*ăturilor acestora cu 8tiinţele co*niti4e. FntrucFt siste(ul pe care Fl propune se ba9ea9ă pe (anipularea unor repre9entări Hipote9ele pe care trebuie să le face( 8i să le confir(ă(J& Această (anipulare nu este Fnsă descrisă Fn (od for(al 8i.-au făcut totu8i pro*rese (ari Fn ulti(ii ani pe această cale. cFt 8i pentru cel al psiholo*iei co*niti4e& Ce loc ocupă Grice Fn raport cu 8tiinţele co*niti4eI Mai precis. iar pentru deri4area i(plicaturilor. (odulFnd sunetele pe care le produce( cFnd respiră(& . 8i nici ce per(ite ca la un (o(ent dat procesul să se oprească ca să pute( e4alua că s-a obţinut o interpretare satisfăcătoare pentru enunţ& Cu( stau lucrurile la . de e!e(plu. nu nu(ai că re*ulile pe care le folose8te Grice nu sFnt e!plicite. chiar dacă Fn (od prea puţin e!plicit.

se(nificaţia cu4intelor pe care le interpretă( Fn funcţie de situaţia de co(unicare Hdeci. care o separă pe aceasta de lin*4istică 8i o instituie caX disciplină independentă. ca 8i (odul Fn care ea se inserea9ă Fn 8tiinţele co*niti4e 8i Fn curentele *Fndirii co*niti4iste cărora le aparţine& Co'!l #i in7erenţa @upă cu( a( spus deja la Fnceputul acestei lucrări. ne situă( Fn cadrul unei pra*(atici lin*4istice Hsau inte*rate. Fntr-ade4ăr.perber 8i @eirdre Kilson la Fnceputul anilor opt9eci. 7onologia se ocupă de studiul sunetelor proprii unei li(bi 8i de (odul lor de articulare Fn 4ederea for(ării cu4intelor 8i a *rupurilor de cu4inte' sinta:a se ocupă de (odul Fn care se articulea9ă cu4intele pentru a for(a fra9e. sau. procesele care Fi per(it pra*(aticii să reali9e9e acest de9iderat sFnt Fn (are parte procesele inferenţiale& @ar ei adoptă 8i Fn această pri4inţă o po9iţie ori*inală& Procesele $ragmatice s1nt s$eci7ice limba&!l!i sa! in'e$en'ente 'e limba&2 !istă.care. cf& cap& $. pentrua e!plica interpretarea enunţurilor. PtuO. ca PeuO. 4enind să o co(plete9e . sinta!ă 8i se(antică& Fn linii (ari. Fn do(eniul lin*4isticii& @acă o ad(ite( pe cea de-a doua. Fn afara sferei li(biiJ. fire8te. PaiciO etc& Concepţia pra*(aticii propusă de . celelalte inferenţiale 8i pra*(atice& Abordarea lor are a8adar o pri(ă ori*inalitate. unele codice 8i lin*4istice. la (odul clasic. se Fnscrie. 8i Fncearcă să deli(ite9e re*ulile for(ale care per(it să se deter(ine cFnd a4e( de-a face cu o fra9ă bine for(ată Hsau gramatical"/ 8i cFnd cu una rău for(ată Hsau agramatical"/> cFt despre semantic". pra*(atica 4a a4ea Fn sarcină tot ceea ce se face fără contribuţia codului. obţinută printr-o Pco(punereO a se(nificaţiei cu4intelorJ& A8a cu( a( (ai spus HFn capitolul $J. prin tradiţie s-a considerat că pra*(atica este o parte inte*rantă a lin*4isticii Hse 1# 4orbea. adică să reu8ească să F(bine procesele codice 8i procesele inferenţiale& . adică pot inter4eni la fel de bine 8i Fn raţiona(ente nonlin*4istice& 84 @acă ad(ite( pri(a opţiune. anu(e aceea că proiectea9ă pra*(atica Fn afara do(eniului lin*4isticii . interpretarea co(pletă a enunţurilor nu poate fi e!plicată dintr-o optică e!clusi4 codică a producerii 8i interpretării acestora& Ceea ce nu Fnsea(nă totu8i că Fn li(baj nu e!istă nu(eroase aspecte codice sau că aceste aspecte trebuie ne*lijate& 7 teorie a interpretării enunţurilor trebuie deci să fie (i!tă. aceasta se ocupă de se(nificaţia cu4intelor Hle!icJ 8i de (odul Fn care se(nificaţiile diferitelor cu4inte se co(bină Fntre ele pentru a da se(nificaţia fra9elor . cu( sFnt actele ilocuţionare 8i descrierea condiţiilor lor de reu8ită. alături de fonolo*ie. pri4ită astfel. Pacu(O. după .perber 8i Kilson. cF(pul de acţiune atribuit pra*(aticii depă8e8ete cu (ult cadrul restrFns care Fi era dese(nat de cei care 4edeau Fn ea o parte a lin*4isticii& Fntr-ade4ăr. care se constituie ca o disciplină independentă de lin*4istică. punctele Fn care ea continuă teoria lui Grice. a4Fnd drept punct de plecare o critică constructi4ă a 58 ?@ ipote9elor lui Grice& Ro( e!pune Fn acest capitol funda(entele acestei teorii.semni7icaţia com$oziţional".Cu toate aceste eforturi. două posibilităţi: +& 6rocesele inferenţiale pe care le pune Fn funcţie pra*(atica sFnt specifice li(bajului. este a8adar radical no4atoare& Fn 4i9iunea lor.perber 8i Kilson toc(ai acest lucru Fl ur(ăresc& i consideră că interpretarea enunţurilor corespunde la două tipuri diferite de procese. ele fiind co(andate ori declan8ate de cu4inte sau e!presii lin*4istice speciale& ++& le sFnt independente de li(baj.perber 8i Kilson. dintre care un (are nu(ăr nu sFnt e!plicite& @upă . care.acestea nefiind decFt aspecte relati4 (inore ale interpretării enunţurilor& 6ra*(atica (ai trebuie să recupere9e totalitatea conţinuturilor co(unicate de 4orbitor. ea 4enea să co(plete9e se(antica. chiar dacă această tentati4ă o continuă Fn parte& ste 4orba despre teoria pra*(atică construită de @an . aspecte cu( ar fi atribuirea de acte ilocuţionare 8i interpretarea cu4intelor 9ise PsituaţionaleO . de $ragmatica lin+vistic 1. pentru a se ocupa de aspectele pe care aceasta nu le tratea9ă. ne află( Fn cadrul unei pra*(atici nonlin*4istice. de e!e(plu. de sinta!ă 8i de se(antică. Fncercarea cea (ai interesantă Fn ceea ce pri4e8te constituirea unei pra*(atici co*niti4e nu se situea9ă direct pe linia lui Grjce. se reduce la disciplinele tradiţionale: fonolo*ie. fideli Fn acest sens lui Grice. punctele care o despart de aceasta.perber 8i Kilson. Y (ra+matica lin+vistic 1.

pe aceasta Fn unele aspecte ale interpretării enunţurilor& @upă ,perber 8i Kilson, care au ales a doua opţiune, procesele inferenţiale care co(pletea9ă anali9a codică oferită de lin*4istică, pentru a da o interpretare co(pletă enunţurilor, sFnt cele care se aplică Fn toate proble(ele care ţin de acti4ităţile cotidiene ale 4ieţii curente sau care apar Fn acti4ităţi (ult (ai sofisticate, cu( sFnt cercetarea 8tiinţifică ori producerea operelor de artă& Astfel, departe de a fi specifice li(bii, procesele care se pun Fn funcţie Fn interpretarea pra*(atică a enunţurilor sFnt foarte *enerale, nespecifice 8i uni4ersale' ele nu sFnt deter(inate din punct de 4edere cultural' le au Fn co(un toate fiinţele u(ane, 8i, cel puţin pe cele (ai si(ple, le a4e( Fn co(un cu (a(iferele superioare& :e anali9ă( pentru că le utili9ă( Fn interpretarea pra*(atică a enunţurilor, 8i nicidecu( pentru că ele sFnt proprii li(bajului& Această concepţie ridică totu8i proble(a articulării dintre procesele lin*4istice, proprii li(bajului sau chiar li(bilor particulare, 8i procesele pra*(atice *enerale, uni4ersale 8i nespecifice li(bajului& 6entru a re9ol4a acesta proble(ă, ,perber 8i Kilson F8i a8a9ă teoria pra*(atică Fntr-un curent special al psiholo*iei co*niti4e, mo'!larism!l Ao'or #i vizi!nea mo'!lar" a 7!ncţion"rii creier!l!i !man Modularis(ul este o teorie propusă de filosoful 8i psiholo*ul co*niti4ist a(erican JerrT <odor& Rersiunea conte(porană a (odularis(ului s-a de94oltat Fn (o(entul Fn care ,perber 8i Kilson F8i concepeau teoria pra*(atică& @ar ideile propuse de <odor F8i au punctul de pornire Fn 1" lucrările de la sfFr8itul secolului al >l>-lea, acelea ale lui Gali& 3eoria lui Gali se ba9a pe $si)ologia 7ac!lt"ţilor, Fn care fiecare capacitate a (inţii u(ane este concepută ca o PfacultateO, (ai (ult sau (ai puţin i9olată de celelalte& <odor 4a da o 4ersiune (odernă 8i co*niti4istă a psiholo*iei facultăţilor, ancorată solid Fn funcţionalis( 8i repre9entaţionalis(& @upă el, funcţionarea (inţii u(ane este o funcţionare ierarhi9ată, iar prelucrarea infor(aţiei, indiferent de sursa din care pro4ine H4i9uală, auditi4ă, lin*4istică etc&J se face Fn etape succesi4e, fiecare etapă corespun9Fnd unei co(ponente a (inţii: trans'!ctor!l, sistem!l $eri7eric 8i sistem!l central3 I CFnd se produce un e4eni(ent H9*o(ot, apariţia unui obiect Fn cF(pul 4i9ual, enunţ etcJ, datele percepţiei sFnt prelucrate Fntr-un transductor care le PtraduceO Fntr-un for(at accesibil pentru siste(ul care operea9ă Fn etapa ur(ătoare& ++& 3raducerea operată de transductor este prelucrată de un siste( periferic, un mo'!l, speciali9at Fn prelucrarea datelor percepute de un canal sau altul: a( a4ea, a8adar, un siste( speciali9at Fn prelucrarea datelor 4i9uale, un siste( speciali9at Fn prelucrarea datelor auditi4e, un siste( speciali9at Fn prelucrarea datelor olfacti4e etc, dar 8i un siste( speciali9at Fn prelucrarea datelor lin*4istice Hconsiderate ca diferite de datele auditi4e: ne referii( la scriereJ& Acest siste( dă o pri(ă interpretare datelor percepute, interpretare care, Fn ca9ul enunţurilor, este Fn (are (ăsură codică& Această pri(ă interpretare trebuie Fnsă co(pletată, iar aici inter4ine siste(ul central& +++& +nterpretarea dată de siste(ul periferic speciali9at 4a ajun*e la siste(ul central& ,arcina siste(ului central este de a o co(pleta, iar această co(pletare se face Fn (are (ăsură prin confruntarea cu alte infor(aţii deja cunoscute, sau oferite si(ultan de alte siste(e periferice 8i pro4enind din procese inferenţiale& le inter4in a8adar nu(ai la ni4elul siste(ului central 8i Fn e!clusi4itate Fn această etapă finală&

8;
<odor (anifestă un opti(is( re9onabil pri4itor la posibilităţile de a ajun*e la o descriere corespun9ătoare funcţionării transductorilor 8i a siste(elor periferice& Caracteristicile proprii siste(elor periferice le fac pe acestea Fntr-o (ăsură considerabilă e!plorabile Fn psiholo*ia e!peri(entală' ase(enea caracteristici sFnt: faptul că fiecare siste( constituie un mo'!l i9olat de celelalte, cu care nu poate schi(ba infor(aţii Heste 1nca$s!lat/> faptul că operaţiile siste(elor periferice sFnt auto(ate 8i nu pot fi anulate Hadică sFnt obli*atoriiJ' rapiditatea 8i caracterul superficial a ceea ce re9ultă din ele& Fn schi(b, caracterul co(ple! 8i nespeciali9at al siste(ului central Fi face funcţionarea dificilă sau chiar i(posibil de obser4at 8i descris, iar <odor are o po9iţie pesi(istă Fn acest sens& 6rintre sarcinile Fndeplinite de siste(ul central, *ăsi( Fntr-ade4ăr interpretarea datelor 8i raţiona(ente specifice 4ieţii cotidiene, dar 8i reflecţii co(ple!e 8i subtile, specifice cercetării 8tiinţifice 8i acti4ităţilor artistice& ,perber 8i Kilson nu sFnt pesi(i8ti Fn această pri4inţă, 8i aceasta o 4o( 4edea Fn cele ce ur(ea9ă&

Lingvistica #i $ragmatica, sistem!l $eri7eric #i sistem!l central ,perber 8i Kilson F8i situea9ă clar pra*(atica Fn *Fndirea fodoriană& @upă părerea lor, lin*4istica HFn sensul indicat (ai sus - de fonolo*ie, sinta!ă, se(anticăJ corespunde unui (odul periferic, celui speciali9at Fn prelucrarea datelor lin*4istice& 6ra*(atica se Fnscrie Fnsă li(pede Fn siste(ul central, FntrucFt procesele pra*(atice nu sFnt ni(ic altce4a decFt procesele obi8nuite ale siste(ului central Hsau, cel puţin, unele dintre eleJ& +ată de ce, după ,perber 8i Kilson, studiul interpretării pra*(atice a enunţurilor per(ite elucidarea funcţionării proceselor specifice siste(ului central& @e la publicarea lucrării lor H$-0-J, po9iţia lui @an ,perber 8i @eirdre Kilson a e4oluat, iar ei susţin acu( o 1% concepţie (odulară diferită de cea a lui <odor, aceea de modularitate +enerali*at . 3eoria lui <odor face o deosebire puternică Fntre siste(ul central 8i (odulele periferice, (odule care au ca input datele percepţiei, iar ca output datele conceptuale care constituie inputul siste(ului central' te9a lui ,perber 8i Kilson este că nu e!istă siste( central, ci (ai de*rabă că, pe lFn*ă (odulele speciali9ate Fn prelucrarea datelor percepţiei, e!istă alte (odule care au ca input 8i output date conceptuale, acestea din ur(ă putFnd ser4i ca intrare pentru alte (odule de acela8i tip& Ar e!ista, a8adar, unele (odule PperceptualeO 8i alte (odule PconceptualeO& Ne pute( acu( pune din nou Fntrebarea asupra distincţiei dintre lin*4istică 8i pra*(atică: dacă nu e!istă o frontiera clară Fntre o etapă (odulară 8i o etapă centrală a prelucrării infor(aţiei, ce (ai ră(Fne atunci din această distincţieI ,e pare că ea se transferă la (odule, (odulul lin*4istic furni9Fnd inputuri (odulelor conceptuale, unde Fncepe de fapt prelucrarea pra*(atică& @ar acest feno(en nu se li(itea9ă nu(ai la acti4ităţile care ţin de (odulele conceptuale, ci pune Fn joc 8i un (odul special, teoria spiritului, a (inţii, care constă toc(ai Fn capacitatea de a atribui stări (entale altora& Această capacitate este crucială Fn prelucrarea enunţurilor& Fnsea(nă atunci că sarcina pra*(aticii este de a e!plicita procesul de interpretare pra*(atică& 6entru a putea face acest lucru, trebuie să 8ti( ce oferă (odulul lin*4istic, adică de la ce porne8te interpretarea pra*(atică& @in punctul de 4edere al *Fndirii, ,perber 8i Kilson sFnt foarte aproape de *ra(atica *enerati4ă& Aceasta s-a de94oltat Fn jurul lui Noa( Cho(sST FncepFnd de la (ijlocul anilor cinci9eci 8i se ba9a la Fnceputurile ei pe trei noţiuni funda(entale: cea de trans7ormare, de str!ct!r" 'e s!$ra7aţ" 8i 'e str!ct!r" 'e a'1ncime +pote9a era că fiecare fra9ă Hne află( la ni4elul lin*4isticii 8i nu pute( 4orbi de enunţJ are o structură de suprafaţă Hceea ce se aude sau se cite8teJ 8i o structură de adFnci(e, structuri a căror recuperare re4ine sinta!ei& Fn ti(pul producerii fra9ei, transfor(ările 1M operea9ă asupra structurii de adFnci(e pentru a obţine structura de suprafaţă& ,perber 8i Kilson susţin că (odulul lin*4istic oferă o pri(ă interpretare a enunţului Hse(nificaţia lin*4istică a fra9ei, structura sa de adFnci(eJ care se pre9intă ca o 7orm" logic"3 o sec4enţă ordonată de concepte, Fn care conceptele corespund co(ponentelor lin*4istice ale fra9ei& ste un punct e!tre( de i(portant al teoriei lor, FntrucFt infor(aţiile pe care le fac accesibile conceptele sFnt infor(aţii care 4or for(a pre(isele folosite Fn procesele inferenţiale de interpretare a enunţului& Aceste pre(ise corespund la ceea ce s-a con4enit să se nu(ească c!no#tinţe enciclo$e'ice, adică ansa(blul de date de care dispune indi4idul referitor la lu(e& util să a(inti( aici că ,perber 8i Kilson au o 4i9iune co*niti4ă asupra li(bajului 8i asupra funcţiei acestuia& 6entru ei, a8a cu( a( Fncercat să arătă( Fn -ntroducere Hcf& Y 4a ce serve%te limba5ul>1, funcţia li(bajului este (ai FntFi de toate de a repre9enta infor(aţia 8i de a per(ite indi4i9ilor, Fntre altele cu ajutorul co(unicării 4erbale, să-8i (ărească stocul de cuno8tinţe& i consideră că scopul oricărui siste( co*niti4 Hfiinţe u(ene, dar 8i ani(aleJ este de a construi o repre9entare a lu(ii ce poate fi F(bunătăţită Fn orice (o(ent& @upă opinia lui ,perber 8i Kilson, intepretarea enunţurilor se face prin procese inferenţiale care au drept pre(ise for(a lo*ică a enunţului 8i alte infor(aţii, acestea din ur(ă constituind ceea ce ei nu(esc conte:t!l Astfel, procesul inferenţial cu ajutorul căruia se face interpretarea unui enunţ nu se aplică niciodată doar for(ei lo*ice a enunţului, ci Fntotdeauna, si(ultan, aceastei for(e lo*ice 8i altor infor(aţii Hconte!tuluiJ, ansa(blul constituind pre(isele procesului& Conte!tul se co(pune nu nu(ai din cuno8tinţe enciclopedice la care a4e( acces prin conceptele for(ei lo*ice, dar 8i din date i(ediat perceptibile e!trase din situaţie sau din circu(stanţele fi9ice, la care se adau*ă 8i date pro4enind din interpretarea enunţurilor precedente& ,perber 8i Kilson denu(esc totalitatea acestor surse de

infor(aţie

88
ca'r!l cognitiv al indi4idului& l este constituit din ansa(blul a ceea ce acesta 8tie sau poate să 8tie, 8i din ansa(blul infor(aţiilor la care el are acces 8i la care poate a4ea acces la un (o(ent dat& Fn această 4i9iune a lucrurilor, conte!tul ar corespunde unei H(iciJ părţi din cadrul co*niti4 al indi4idului la un (o(ent dat& ste clar că rolul conceptelor din for(a lo*ică Fn constituirea conte!tului este foarte i(portant& Ro( da acu( o descriere (ai a(ănunţită a (odului de funcţionare a conceptelor& Conce$tele #i conte:t!l ;nul dintre aspectele ori*inale ale abordării lui ,perber 8i Kilson este de a nu 4edea conte!tul ca dat odată pentru totdeauna, ci construit enunţ după enunţ& Aici se 4a face si(ţit rolul conceptelor pre9ente Fn for(a lo*ică& Fntr-ade4ăr, ceea ce apare Fn for(a lo*ică sFnt adrese ale conceptelor care trebuie căutate Fn (e(oria pe ter(en lun*& Aceste adrese per(it accesul la infor(aţia conţinută Fn conceptele Fn cau9ă, iar această infor(aţie este or*ani9ată sub for(ă de intrări diferite, corespun9Fnd unor tipuri de infor(aţii diferite: +& Intrarea logic" reune8te infor(aţii pri4itoare la relaţiile lo*ice pe care le Fntreţine conceptul cu alte concepte Hcontradicţie, i(plicaţie etc&J& ++& Intrarea enciclo$e'ic" reune8te toate infor(aţiile de care dispune( asupra obiectelor corespun9ătoare conceptului& +++& Intrarea le:ical" reune8te corespondentul sau corespondentele conceptului Fn una sau (ai (ulte li(bi naturale HFn funcţie de faptul dacă indi4idul este sau nu poli*lotJ& CFnd Fntr-o for(ă lo*ică inter4ine un concept, accesul la date se poate face prin inter(ediul adresei conceptului& @acă este necesar Hdacă unele concepte cu care conceptul Fn cau9ă este Fn le*ătură lo*ică apar Fn

8B
for(a lo*ică a enunţuluiJ, atunci se aplică instrucţiunile intrării lo*ice& +nfor(aţiile susceptibile să intre Fn conte!t sFnt e!trase din intrarea enciclopedică& Fn fine, Fn (o(entul Fn care conte!tul este constituit Hpornind de la aceste infor(aţii e!trase din conceptele for(ei lo*ice, dar 8i prin infor(aţiile pri4ind (ediul perceptibil 8i re9ultatul interpretării enunţurilor precedenteJ, for(a lo*ică a enunţului se adau*ă conte!tului 8i se constituie Fn pre(isă supli(entară& ,e aplică atunci procesele inferenţiale necesare pentru de*ajarea uneia sau (ai (ultor conclu9ii, care 4in să co(plete9e interpretarea enunţului& de la sine Fnţeles că această i(a*ine a interpretării enunţurilor este funda(ental inco(pletă& @acă ,perber 8i Kilson s-ar opri aici, n-ar fi clar prin ce ar aduce abordarea lor ce4a nou faţă de cea a lui Grice& a este, Fntr-ade4ăr, puţin (ai detaliată Fn ceea ce pri4e8te (odul Fn care pute( accede la pre(isele utili9ate Fn procesele inferenţiale, dar, pentru totalitatea datelor adunate Fn intrările enciclopedice ale conceptelor Fn cau9ă, nu ne e!plică totu8i a(ănunţit (odul Fn care se efectuea9ă ale*erea acelor date care 4or intra efecti4 Fn conte!t& Ce a! $rel!at 9$erber #i Cilson 'e la <rice2 6Fnă aici, cu e!cepţia proceselor inferenţiale, pare să nu e!iste nici un punct co(un Fntre teoria lui Grice 8i cea a lui ,perber 8i Kilson& Cu toate acestea, a8a cu( 4o( 4edea, chiar dacă ,perber 8i Kilson se despart de Grice Fn anu(ite puncte i(portante, alte aspecte Fi apropie foarte (ult de el& ,ă ne a(inti( de discuţia pri4ind noţiunea de se(nificaţie nonnaturală din capitolul " HY ?rice %i no#iunea de semni'ica#ie nonnatural 1. Noţiunea de se(nificaţie nonnaturală se ba9ea9ă pe o dublă intenţie: intenţia de a trans(ite un conţinut 8i intenţia de a reali9a această intenţie prin recunoa8terea acesteia de către interlocutor, Fn acela8i spirit, ,perber 8i Kilson deosebesc, la fel, două intenţii: 10 +& Intenţia in7ormativ", adică intenţia pe care o are 4orbitorul de a-i aduce interlocutorului la cuno8tinţă o infor(aţie dată& ++& Intenţia com!nicativ", adică intenţia pe care o are locutorul de a-i aduce la cuno8tinţă interlocutorului intenţia sa infor(ati4ă& @efiniţiile pe care le dau ,perber 8i Kilson intenţiei infor(ati4e 8i intenţiei co(unicati4e - chiar dacă nu co(plet ase(ănătoare cu definiţia pe care o dă Grice se(nificaţiei nonnaturale -, la care se adau*ă stipularea e!istenţei Fnse8i a unei intenţii co(unicati4e Hacolo unde nu(ero8i teoreticieni ai

co(unicării n-ar 4edea decFt necesitatea unei intenţii infor(ati4eJ, Fi situea9ă pe autorii teoriei pertinenţei printre ur(a8ii lui Grice& <aptul e 8i (ai e4ident pentru o altă noţiune propusă de ,perber 8i Kilson, 8i anu(e noţiunea de com!nicare ostensivDin7erenţial", direct le*ată de intenţia infor(ati4ă 8i de intenţia co(unicati4ă& ;nul dintre punctele de interes ale noţiunii de co(unicare ostensi4inferenţială este că ea nu se referă nu(ai la co(unicarea lin*4istică, ci (ai ales la co(unicare Fn *eneral& a poate fi definită astfel: pute( 4orbi de co(unicare ostensi4-inferenţială atunci cFnd, printrun act oarecare, un indi4id Fi face cunoscută altui indi4id intenţia pe care o are de a-i face cunoscută o infor(aţie oarecare& Confor( acestei definiţii, recunoa8te( o co(unicare ostensi4-inferenţială nu nu(ai atunci cFnd se produce un enunţ pentru trans(iterea unei infor(aţii, ci de fiecare dată cFnd se co(unică ce4a 8i cFnd intenţia de a co(unica este clară& Astfel, dacă Măria se pli(bă Fntr-o ţară a cărei li(bă Fi este necunoscută, Fntr-o 9i fru(oasă de 4ară, 8i sub un cer pe care sFnt doar cFţi4a nori, ea poate presupune Fn (od le*iti( că 4a continua să fie 4re(e bună& @acă Fnsă un localnic bine4oitor 4rea să o pună Fn *ardă asupra pericolului pe care Fl repre9intă ace8ti nori care, Fn această re*iune, aduc Fn *eneral furtuni puternice, fără să spună nici un cu4Fnt, el o poate tra*e insistent de (Fnecă, ca să-i arate norii& Asta Fnsea(nă că localnicul ar 1fi efectuat un act de co(unicare ostensi4-inferenţială fără să fi rostit un sin*ur cu4Fnt, 8i are toate 8ansele să fi fost chiar Fnţeles& ,e 4a obser4a că, de8i definiţiile pe care le dau ,perber 8i Kilson pentru intenţia infor(ati4ă, pentru intenţia co(unicati4ă 8i pentru co(unicarea ostensi4-inferenţială nu sFnt co(plet identice cu definiţia pe care o dă Grice se(nificaţiei nonnaturale, definiţia lor pri4ind co(unicarea ostensi4-inferenţială i(plică acela8i tip de distincţie ca 8i distincţia *riceiană dintre se(nificaţia naturală 8i se(nificaţia nonnaturală& Fn e!e(plul de (ai sus, norii n-au pentru Măria nici o se(nificaţie, nici naturală 8i nici nonnaturală& 6entru localnic Fnsă, fiindcă el dispune de cuno8tinţele enciclopedice necesare, norii indică apariţia probabilă a unor furtuni 4iolente& A4e( de-a face aici cu ce4a apropiat Hdacă nu chiar identicJ de se(nificaţia naturală& Atunci cFnd localnicul o ia pe Măria de (Fnecă, arătFndu-i prin acest *est că 4rea să-i atra*ă atenţia asupra unui lucru, ca 8i atunci cFnd Fi arată norii, indicFndu-i prin aceasta că ei nu sFnt o parte ne*lijabilă din peisaj ci un factor esenţial, el nu Fi aduce la cuno8tinţă că norii au drept se(nificaţie naturală HindicăJ furtuna, ci, la (odul ostensi4-inferenţial, (ai de*rabă Fi co(unică apropiere unei furtuni, sau, oricu(, a unei a(eninţări naturale& Acest e!e(plu ne per(ite să face( distincţia dintre co(ponenta ostensi4ă 8i co(ponenta inferenţială: atunci cFnd localnicul o tra*e pe Măria de (Fnecă 8i Fi arată norii, el acţionea9ă la (odul ostensi4, nu nu(ai Fn pri4inţa intenţiei infor(ati4e, ci 8i a celei co(unicati4e& Atunci cFnd Măria Fncearcă să Fnţelea*ă ce a 4rut să-i co(unice localnicul Hatunci cFnd Fncearcă să recupere9e conţinutul intenţiei lui infor(ati4eJ, ea 4a lua drept pre(isă 8i ceea ce el Fi arată .sînt nori1, 8i ceea ce ea 8tie Fn *eneral .:orii &ot aduce 'urtuni, 'urtunile &ot 'i &ericuloase, în ca* de 'urtun se st în cas 8&a&J, pentru a ajun*e la o conclu9ie .El vrea s m 'ac s în#ele+ c &oate veni 'urtun %i c a% 'ace mai bine s stau la ad &ost1. Fn teoria lui ,perber 8i Kilson, noţiunile de intenţie infor(ati4ă, de intenţie co(unicati4ă 8i de co(unicare

70
ostensi4-inferenţială nu pro4in toate de la Grice: ei F(pru(ută Fntr-ade4ăr de la acesta una dintre (a!i(ele con4ersaţiei - (a!i(a de relaţie - care spune că trebuie să 4orbe8ti la subiect sau, (ai si(plu, că trebuie să fii $ertinent De Ia ma:ima 'e relaţie la $rinci$i!l $ertinenţei ,perber 8i Kilson nu preiau (a!i(ele 8i principiul de cooperare Fn totalitatea lor& Fn optica lor co*niti4istă, acti4itatea co*niti4ă are Fntr-ade4ăr drept scop construirea 8i (odificarea repre9entării pe care o are un indi4id despre lu(e& Co(unicarea are de jucat un rol Fn acest proces, per(iţFndu-i indi4idului să adau*e infor(aţii noi la cele de care dispune deja& Fnsă ca acti4itatea co*niti4ă să aibă 4reun interes, nu e de ajuns ca ea să per(ită construirea 8i a(eliorarea repre9entării lu(ii, ci e necesar ca, pe cFt posibil HFn li(ita capacităţilor perceptuale 8i intelectuale ale oa(enilorJ, această repre9entare a lu(ii să fie ade4ărată& Noţiunea de a'ev"r a fost un subiect foarte lar* de9bătut& Noi ne 4o( (ulţu(i să spune( aici doar că o infor(aţie este ade4ărată dacă ea repre9intă Fn (od corespun9ător un e4eni(ent, sau o situaţie

să spui ade4ărul Hpentru (oti4ele deja (enţionateJ 8i să 4orbe8ti clar 8i fără a(bi*uităţi& . ea caută să le atribuie o se(nificaţie& @e ceI (o(entul Fn care inter4ine principiul de pertinenţă& Fn sine. ca act de co(unicare ostensi4-inferenţială. ci la orice co(unicare ce se pre9intă drept co(unicare. el nu-i arată ni(ic nou& @ar pentru Măria. principiul acesta *eneral ser4e8te drept ba9ă procesului inferenţial de interpretare a enunţurilor ce se desfă8oară Fn siste(ul central 8i este incon8tient& l a fost nu(it $rinci$i! 'e $ertinenţ" 8i a fost enunţat astfel: orice en!nţ $rovoac" la interloc!tor o a#te$tare 'e $ertinenţ" Hsau. actul de co(unicare ostensi4-inferenţială al localnicului o 73 face pe Măria să caute se(nificaţia unui ele(ent din cadrul său co*niti4 căruia nu i-a acordat Fnainte atenţie& a face efortul de a căuta unele pre(ise din datele enciclopedice $e care le are 8i de a efectua . care i(pune să se 4orbească clar 8i fără a(bi*uitate& 3oate aceste (a!i(e pot fi Fnlocuite prin una sin*ură. nici (ai puţină decFt e ne4oieJ. lucru pe care nu $-a făcut Fnainte& @ar Fn noţiunea de pertinenţă (ai este ce4a. indiferent de for(a pe care ar a4ea-o& 3oate enunţurile ţin Fnsă de co(unicarea ostensi4-inferenţială 8i de consecinţele acesteia& ?i cu( principiul de pertinenţă decur*e din acestea. ei de4in rele4anţi& . ceea ce produce o a8teptare de pertinenţă este toc(ai actul de co(unicare ostensi4inferenţială: 8i o face deoarece caracterul ostensi4 al co(unicării localnicului i(pune (obili9area atenţiei interlocutorului' acesta presupune atunci Fn (od firesc ca ceea ce partenerul 4rea să-i co(unice (erită osteneala ca el să se preocupe de un obiect pe care altfel nu l-ar fi obser4at& @upă ce localnicul a tras-o de (Fnecă. produce o a8teptare de pertinenţă' Fn (ăsura Fn care acest *est a4ea ca scop 4i9ibil să-i atra*ă atenţia asupra norilor. el se 4a referi Fn (od necesar la toate enunţurile 8i. care i(pune ca 4orbitorul să creadă ceea ce spune 8i să aibă (oti4e serioase să creadă acest lucru. 8i 4o( 4edea i(ediat ce& Pertinenţa3 e7ect 8i e7ort !e(plul cu Măria 8i localnicul ne per(ite să preci9ă( noţiunea de pertinenţă& @upă cu( a( spus.ă luă( din nou e!e(plul cu Măria: cFnd localnicul Fi arată norii. enunţurile necorespun9Fnd decFt unei părţi a acestor acte H. (ai si(plu: interloc!tor!l $res!$!ne c" orice en!nţ este $ertinent/ . ea nu se referă nu(ai la enunţuri. norii nu a4eau nici o se(nificaţie& @upă ce Fnsă a făcut-o. a4Fnd Fn 4edere că aceste procese operea9ă asupra actelor de co(unicare ostensi4inferenţială. ace8tia din ur(ă dobFndesc. (a!i(a de (od.e poate ca Măria să nu fie Fn stare să le atribuie o se(nificaţie HnaturalăJ precisă.perber 8i Kilson obser4ă că (a!i(a de relaţie este suficientă pentru a efectua tot ce fac celelalte (a!i(e: (a!i(a de cantitate. (a!i(a de calitate. la toate actele co(unicati4e ostensi4-inferenţiale.e 4a obser4a că este foarte probabil atunci ca principiul de pertinenţă să se poată aplica 8i la unele acte de co(unicare ani(ală. Fn care noţiunea de pertinenţă este strFns asociată cu noţiunile de intenţie infor(ati4ă 8i co(unicati4ă 8i chiar 8i cu aceea de co(unicare ostensi4-inferenţială& Fntr-ade4ăr. care cere ca un 4orbitor să aibă Fn contribuţia sa o cantitate corespun9ătoare de infor(aţii Hnici (ai (ultă. norii nu pro4oacă nici o a8teptare de pertinenţă Hrele4anţăJ: ei sFnt pertinenţi Hrele4anţiJ pentru localnic Fn 4irtutea unor cuno8tinţe ale acestuia. Măria F8i concentrea9ă atenţia asupra norilor. nu e!istă o (a!i(ă de relaţie care ar i(pune 4orbitorilor să fie pertinenţi 8i care s-ar adău*a noţiunii de co(unicare ostensi4-inferenţială H8i celor de intenţie infor(ati4ă 8i co(unicati4ăJ: ar e!ista (ai de*rabă un principiu *eneral care nu are ni(ic nor(ati4 8i care decur*e din Fnsă8i noţiunea de co(unicare ostensi4-inferenţială' departe de a dicta conduita 4orbitorului. (a!i(a de relaţie.perber 8i Kilson nu propun totu8i Fnlocuirea pur 8i si(plu a (a!i(elor 8i a principiului de cooperare prin (a!i(a de relaţie: ei propun un (ecanis( (ult (ai subtil.ă ne Fntoarce( la co(unicarea ostensi4-inferenţială: după cu( a( 4ă9ut. dar nu sFnt rele4anţi HpertinenţiJ pentru Măria& @oar cFnd locuitorul acelei re*iuni Fi atra*e atenţia asupra lor. o oarecare rele4anţă. dar *estul localnicului.e!istentă. Fn *eneral. Fnainte ca localnicul să-i atra*ă atenţia asupra lor. 72 trebuie considerat că la ba9a funcţionării proceselor de interpretare stă principiul de pertinenţă& . $rin acest sim$l! gest. sau o situaţie care a e!istat real(ente& Astfel. iar Măria 4a Fncerca să le atrinbuie atunci o se(nificaţie& A8adar. . care cere ca 4orbitorul să fie pertinent& A fi pertinent Hrele4antJ Fnsea(nă Fntr-ade4ăr să dai B4 cantitatea de infor(aţii cerută Hfără să-ţi cople8e8ti interlocutorul cu un flu4iu de detalii inutileJ. după părerea lor. de 4re(e ce ele ţin de co(unicarea ostensi4-inferenţialăJ& Fn consecinţă.

dacă eforturile pe care le-a depus pentru a interpreta acest act de co(unicare ostensi4-inferenţială sFnt reco(pensate prin efecte suficiente. după cu( a( 4ă9ut.perber 8i Kilson. c"!tarea conte:t!l!i #i 1ntrer!$erea $roces!l!i 'e inter$retare @in (a!i(ele con4ersaţionale ale lui Grice. Y Caracterul co+nitiv al lucr rilor lui ?rice %i Searle1 se referea pe de o parte la dificultatea de a Fnţele*e (odul Fn care e!plică teoria sa ale*erea pre(iselor. nu ajun*e să se obţină unul sau (ai (ulte dintre aceste efecte& fectele obţinute trebuie să echilibre9e eforturile& Altfel spus. e!istă a8adar trei tipuri de efect co*niti4: A& Adău*area unei infor(aţii noi.perber 8i Kilson. 'urtunile &ot 'i &ericuloase. Acest raţiona(ent nu este *ratuit: el presupune un e7ort . ne pute( totu8i Fntreba (ai e!act la ce ser4e8te& . adică pe randa(ent& 75 Pertinenţa.perber 8i Kilson este pertinenţa& Chiar dacă ad(ite( că ea este unul dintre (otoarele de funcţionare a siste(ului central. scopul siste(ului co*niti4 . Fn ca9ul precis Fn care aceasta din ur(ă pare (ai con4in*ătoare decFt pri(a& :a capătul procesului inferenţial. la *ăsirea ele(entului care deter(ină oprirea procesului interpretati4 Haltfel spus. în ca* de 'urtun . acesta este doar unul dintre efectele posibile. pute( deja propune o definiţie infor(ală pentru pertinenţa unui act de co(unicare ostensi4-inferenţială: +&Cu cFt un act de co(unicare ostensi4-inferenţială cere (ai puţin efort pentru interpretarea sa. căci (ai sFnt 8i altele& Fn 4i9iunea co*niti4istă a lui . per(it să se dea un răspuns la aceste două Fntrebări i(portante& . unul dintre punctele de interes ale teoriei lui . acest individ vrea s m 'ac s în#ele+ c &oate veni o 'urtun %i c ar 'i bine s stau la ad &ost. ci este un principiu de interpretare pe care interlocutorul Fl utili9ea9ă incon8tient Fn procesul de interpretare& Altfel spus. unul dintre tipurile posibile de efect co*niti4& Mai e!istă cel puţin două: pri(ul corespunde schi(bării *radului de con4in*ere cu care este Fntreţinută o credinţă' al doilea corespunde eradicării unei credinţe 8i se produce atunci cFnd o infor(aţie nouă 4ine să contra9ică o infor(aţie (ai 4eche.perber 8i Kilson nu(esc ase(enea infor(aţii im$licaţii conte:t!ale/ )& . bineFnţeles. cu( hotărF( că a( ajuns la o conclu9ie satisfăcătoareIJ& 7r.8i cel al fiinţei u(ane Fn special .perber 8i Kilson este toc(ai acela că (odificările pe care le aduc ei noţiunii de pertinenţă.chi(barea *radului de con4in*ere cu care este Fntreţinută o credinţă& C& . pertinenţa este Fn (are (ăsură o chestiune de ran'ament3 un act de co(unicare ostensi4-inferenţială este pertinent dacă ceea ce obţine interlocutorul PF8i (erită baniiO.upri(area unei infor(aţii 4echi dacă este contra9isă de o infor(aţie nouă (ai con4in*ătoare& 6entru ca un act ostensi4-inferenţial să fie pertinent.este de a construi 8i de a (odifica tot ti(pul o repre9entare asupra lu(ii& 3ot ce poate (odifica această repre9entare a lu(ii este un efect co*niti4 Hnu neapărat datorat unui act de co(unicare ostensi4-inferenţială: poate fi 4orba 8i despre re9ultatul unui act de percepţieJ& Conclu9iile care pot fi trase Fn ur(a proceselor 74 inferenţiale 8i care 4in e4entual să se adau*e totalităţii cuno8tinţelor enciclopedice repre9intă.perber 8i Kilson& @upă părerea lor. care Pau (eritat ostenealaO& Cu toate acestea. care este o conclu9ie a procesului inferenţial H. iar pe de altă parte. oamenii stau în case. sin*urul lucru care ră(Fne la . deci. principiul de pertinenţă nu este un principiu nor(ati4 care i(pune locutoruFui să rostească enunţuri pertinente 8i nu(ai enunţuri pertinente. cu atFt acest act este (ai pertinent& . ca 8i definiţia pe care o dau acesteia.un raţiona(ent care să o conducă la una sau (ai (ulte conclu9ii: :orii &ot 'i înso#i#i de 'urtun .nul dintre efectele posibile ale unui act de co(unicare ostensi4-inferenţială este producerea de conclu9ii la capătul procesului inferenţial de interpretare& @upă . pertinenţa este Fntr-ade4ăr o chestiune de e7ort HFn special eforturi necesare constituirii conte!tuluiJ 8i de e7ecte Hconclu9iile pe care le tra*e( din procesele inferenţialeJ& Cu aceste ele(ente.na dintre criticile adresate lui Grice Hcapitolul ". cu atFt acest act este (ai pertinent& ++& Cu cFt un act de co(unicare ostensi4-inferenţială produce (ai (ulte efecte.noţiune ce ocupă un loc i(portant Fn anali9a pertinenţei la . siste(ul central Fnsu8i are o funcţionare a!ată pe căutarea 8i opti(i9area pertinenţei.

nii indi4i9i care suferă de Fnapoiere (intală *ra4ă au totu8i capacităţi lin*4istice intacte.perber 8i Kilson sFnt realiste din punct de 4edere psiholo*ic 8i prin ce par ele ase(ănătoare sau nu cuno8tinţelor anterioare despre funcţionarea (inţii o(ene8ti 8i. neputFnd să-$ definească Fn (od satisfăcător.ă ne a(inti( că această concepţie este ancorată Fntr-o concepţie (odulară a funcţionării (entale. apoi oprirea procesului inferenţial& @upă cu( a( (ai spus. ci 8i la infor(aţiile cele (ai accesibile& Fn ceea ce pri4e8te oprirea procesului inferenţial de interpretare.nii indi4i9i. răspunsul este si(plu: procesul se opre8te de la sine atunci cFnd s-au atins efecte suficiente pentru echilibrarea eforturilor& 6ornind de la o noţiune si(plă.perber 8i Kilson la ba9a funcţionării siste(ului central stă pertinenţa. ei propun ca. perceperea situaţiei. confor( cărora acesta ar fi dat o dată pentru totdeauna 8i nu s-ar construi enunţ după enunţ. 4or Fntră Fn conte!t pentru interpretarea unui enunţ -rolul să-$ deţină căutarea pertinenţei& Asta Fnsea(nă că ceea ce poate produce suficiente efecte pentru ca enunţul să fie considerat pertinent sFnt infor(aţiile din conte!t& Această for(ulare se referă nu nu(ai la infor(aţiile susceptibile să producă efecte i(portante. pot suferi Fn ur(a unui accident cerebral distru*eri totale sau parţiale ale capacităţilor lin*4istice' alţii pot să se nască cu facultăţi (entale perfect nor(ale. pe altele să le Fnlăture& Acela8i lucru se FntF(plă cu infor(aţiile care intră Fn conte!t prin B8 percepţia (ediului fi9ic sau prin interpretarea unor date a4ute prealabil& Cu( pentru . un mo'!l3 +& a poate ră(Fne intactă chiar dacă un (are nu(ăr de alte capacităţi ale indi4idului Hsau toate celelalteJ sFnt afectate sau chiar co(plet absente& ++& a poate fi *ra4 afectată. Fntr-un proces potenţial neli(itat. Fn selectarea acestor infor(aţii . for(a lo*ică a enunţului& Celelalte pre(ise. dar 8i oprirea procesului de interpretare Fn (o(entul Fn care scopul căutat a fost atins& 6rin aceasta. iar conte!tul se 4a construi pentru fiecare enunţ nou Hsau act de co(unicare ostensi4-inferenţialăJ& @escrierea pe care o dau . de natură (ai de*rabă pra*(atică decFt lin*4istică& )&. sau pe care le ridică teoriile pur lin*4istice Hacestea..ă le luă( pe rFnd: (ai FntFi ale*erea pre(iselor. care constituie conte!tul. Fn sensul lui Gali. (ai e!act. confor( căreia li(bajul este o 7ac!ltate. una dintre pre(ise este. corespunde unui (odul autono(& Ne pute( deja pune ur(ătoarele Fntrebări asupra acestui (od de a concepe li(bajul: Corespunde el sau nu 8i altor obser4aţiiI !istă ce4a care Fl poate confir(a sau infir(aI 6ute( utili9at două cate*orii de ar*u(ente pentru a de(onstra că o capacitate co*niti4ă u(ană este o 7ac!ltate Fn sensul lui Gali sau. siste(ul inferenţial se 4a opri.perber 8i Kilson este ipote9a confor( căreia ar e!ista două PetapeO Fn interpretarea enunţurilor: o etapă codică 8i una inferenţială& . cuno8tinţelor despre interpretarea enunţurilor& 77 Concl!zie 6ri(a contribuţie a lui . se e!tra* din surse di4erse. 8i de la un principiu co*niti4 care decur*e direct din descrierea pe care ei o dau co(unicării ostensi4-inferenţiale. 8i. deci. dar nu per(ite o li(itare suficientă& @incolo de fiecare concept e!istă Fntr-ade4ăr nu(eroase infor(aţii enciclopedice accesibile. pertinenţa. ne(aicontinuFnd să producă inferenţe pentru a obţine (ai (ulte conclu9ii& Ră(Fne acu( de 4ă9ut Fn ce (ăsură aceste pri(e propuneri ale lui . dar 8i să Fn4eţe alte li(bi decFt li(ba lor (aternă' discursul lor pre9intă Fnsă ciudăţenii.care. dar să aibă (ari dificultăţi Fn a Fn4ăţa să-8i 4orbească perfect li(ba (aternă& 78 . Fntr-o ter(inolo*ie (ai (odernă. renunţă la conte!tJ& i ajun* să e!plice Fn felul acesta de ce. cuno8tinţe enciclopedice. a4Fnd Fn 4edere că interlocutorul nu este Fn co(pletă necuno8tinţă de cau9ă Fn pri4inţa lu(ii care Fl Fnconjoară& 6e unele dintre aceste infor(aţii trebuie a8adar să le alea*ă. ale căror capacităţi (entale pot ră(Fne intacte.perber 8i Kilson pentru (odul Fn care se ajun*e la infor(aţiile de dincolo de concepte per(ite li(itarea nu(ărului de infor(aţii accesibile. indiferent de natura lor. 8i chiar distrusă. . pe cFnd alte capacităţi ale indi4idului Hsau toate celelalteJ ră(Fn intacte& !istă ar*u(ente Fn a(bele sensuri& A&.perber 8i Kilson ajun* astfel să e!plice nu nu(ai (odul de ale*ere a conte!tului. interpretarea enunţurilor precedente. obli*atoriu. ei e4ită proble(ele pe care le ridică alte concepţii asupra conte!tului. chiar e!cepţionale& i pot nu nu(ai să Fn4eţe să-8i 4orbească li(ba (aternă nor(al.

să fie a'ev"rat" . Fntrerupse Re*ina. PNu. adică dacă nu este nici un leopard Fn preaj(a rFului. Fn spiritul teoriei e4oluţiei. iar re*iunea nu este a(eninţată de nici un pericol. CARR7:.perber 8i Kilson. să nu-i fie dăunătoare.perber 8i Kilson 8i constituie aici un punct de de9acord cu lucrările lui Grice& Ro( răspunde 8i susţinătorilor te9ei confor( căreia noţiunile de ade4ăr sau falsitate nu au ni(ic cu li(bajul sau cu Fntrebuinţarea lui& 7 4o( face Fn conclu9ia la acest capitol& Ce re$rezentare a l!mii ar 7i $otrivit". ca 8i cea de dublare a intenţiei infor(ati4e de o intenţie co(unicati4ă& Fn plus. după . dar eu ţi-a8 putea arăta dealuri faţă de care ăstuia i-ai spune vale8.pui deal.ă presupune( că sFnteţi con4in8i de ade4ărul fra9ei PFn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopardO& . adică dacă trebuie să repre9inte faptele care e!istă Fn lu(e Fn (od corect. ce pare să se datore9e Hcel puţin Fn parteJ unei incapacităţi a indi4i9ilor afectaţi de a atribui altora stări (entale. capacitatea Hpra*(aticăJ de a-8i repre9enta stări (entale H8i nu nu(ai infor(aţii despre lu(eJ este Fn centrul a nu(eroase anali9e pe care le propun . poate fi u8or percepută& .:u e nici un leo&ard în +rot . nu 4ă puteţi ree4alua con4in*erea despre pre9enţa unui leopard Fn *rota cu pricina.ă presupune( 8i că 4i se spune Fn en*le9ă P3here is no leopard in that ca4e& +tUs e(ptTO& . altfel spus. sau (odificFnd e4aluarea unor ele(ente ale ei Fn funcţie de ele(entele de infor(aţie dobFndite pe parcurs& Chiar 8i si(pla confruntare dintre repre9entarea lu(ii 8i datele noi la care se ajun*e nu poate funcţiona decFt dacă toate aceste ele(ente sFnt repre9entate Fn acela8i for(at& 3rebuie deci să ne Fntrebă( ce poate fi acest for(at co(un& Noţiunea de for(at. afecţiune psihopatică e!tre( de *ra4ă. este indispensabilJ.AcordFndu-se perfect 8i cu ipote9ele funda(entale ale *ra(aticii *enerati4e asupra li(bajului.perber 8i Kilson pare deci Fn (are (ăsură să se confir(e& A doua contribuţie a lor este că au insistat asupra i(portanţei pe care o are capacitatea de a a4ea stări (entale 8i de a atribui ase(enea stări altora& Acela8i scop Fl au noţiunea de co(unicare ostensi4inferenţială. pur 8i si(plu pentru că infor(aţia PFn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un E4 . căutarea altor 9one sau ocoli8urile (ari sFnt nu nu(ai costisitoare H8i potenţial periculoaseJ. dar 8i inutile' de aici.. 9ise Alice [&&&\ : un deal n! $oate fi 4ale. sau.ă reluă( e!e(plul din -ntroducere9 spunea( că repre9ntarea unor infor(aţii ca PFn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopard& (ai bine să nu treci pe acoloO poate fi utilă& . pri4ind (ai ales unele feno(ene retorice cu( este ironia& Nu 4o( spune (ai (ulte aici& . proble(a care se pune este aceea a eval!"rii acestei repre9entări& . Intro'!cere A( (enţionat de (ai (ulte ori că scopul oricărui siste( co*niti4 este. 0e cealalt &arte a o+lin*ii. 8i ce for(ă trebuie să aibă ea ca să-i pute( deter(ina Hchiar dacă nu(ai Fn principiuJ caracterul ade4ărat sau fals' aceasta pentru că noţiunea de ade4ăr inter4ine Fn pra*(atica pertinenţei pre9entată de .perber 8i Kilson ar re9ol4a Fn felul acesta unele proble(e funda(entale pentru interpretarea enunţurilor. fapt ce pledea9ă pentru soliditatea ei teoretică& B@ Cunoa8tere si ade4ăr Z M P.ă ne (ulţu(i( doar să obser4ă( că ase(enea concepţii sFnt centrale Fn cercetările actuale asupra autis(ului.n ele(ent i(portant pentru construirea unei ase(enea repre9entări este de a o e4alua 8i (odifica Fn (od continuu. interesul de a deţine o infor(aţie corectă asupra lu(ii& E5 Rre( să arătă( acu( cu( poate fi o repre9entare ade4ărată sau falsă.ă presupune( că rFul este sin*ura sursă de apă din locul cu pricina& 7 infor(aţie de acest *en poate deter(ina indi4idul care o crede ade4ărată să se ducă Fntr-o re*iune (ai Fndepărtată sau să facă (ari ocoli8uri ca să caute apa de care are ne4oie& @acă infor(aţia este falsă. Fn 4ersiunea ei si(plă cel puţin. de a 8i le repre9enta 8i de a tra*e conclu9ii& 3eoria lui . iar dacă această repre9entare a lu(ii trebuie să fie corespun9ătoare. E nelocuit 1. după cu( 4o( 4edea. adău*ind.perber 8i Kilson. @acă nu 4orbiţi en*le9a.. sau. doar 8tiţi& N-ar a4ea nici un sens&O : K+. la ce ar servi ea #i ce 7orm" ar treb!i s" aib"2 @acă scopul unui siste( co*niti4 este să construiască o repre9entare a lu(ii. ea trebuie să fie adec4ată lu(ii Fn care e!istă. eli(inFnd. de a-8i construi o repre9entare a lu(ii& 6entru ca această repre9entare a lu(ii să-i fie utilă Hceea ce. ipote9a pe care o fac . cel puţin.

să 4ede( ce Fnsea(nă e!act de lîn+ 8&a& Adică trebuie să a4e( acces la repre9entări care pre9intă obiectele dese(nate HFn ca9ul de faţă. fără ur(ă de a(bi*uitate sau 4a* & Ce pute( spune despre un enunţ ca P+n *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopardOI clar că el nu satisface . ce infor(aţii ne trebuie pentru a decide dacă e ade4ărat sau fals că leopardul se află acoloI 3rebuie să fi( Fn stare să identifică( e!act *rota despre care este 4orba. ea nu spune totu8i e!act ce for(ă trebuie să aibă repre9entările Fn (entale9ă pentru a putea fi e4aluate Fn raport cu ade4ărul Hdacă ele corespund sau nu cu ceea ce se produce Fn lu(eJ& +ar si(pla co(parare a repre9entărilor nu ajun*e: ale*erea uneia sau a alteia. 4a trebui să ale*e( PFn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopardO' Fn ca9 contrar. Pro$oziţie #i a'ev"r Ce for(ă trebuie să aibă repre9entările realităţii Fn acest scopI @acă ne Fntoarce( la e!e(plul cu leopardul din *rota de lFn*ă rFu./entalese Fn en*le9ăJ& Alţii. proprietatea de a fi ocupată de un leopardJ Fn (od clar. en*le9a. oricare ar fi ea.perber 8i Kilson . . frec4ent nu(it mentalez" . o altă li(bă nu o 4a face. adică a unor structuri co(une tuturor li(bilor& +R& Această ipote9ă este corespondentul (odern al ipote9ei propuse Fn tradiţia raţionalistă france9ă. ceea ce o anu(ită li(bă 4a repre9enta Fn (od a(ănunţit. Fn special de *ra(aticienii de la 6ort RoTal& Ro( ad(ite a8adar. că repre9entarea lu(ii se face Fn li(ba (entale9ă& Această ipote9ă nu re9ol4ă totu8i Fn Fntre*i(e proble(a e4aluării& Chiar dacă ea per(ite co(pararea repre9entărilor. co(pararea celor două infor(aţii duce la o conclu9ie i(portantă: ele nu pot fi a(Fndouă ade4ărate& @ar această co(paraţie nu per(ite sin*ură ale*erea uneia dintre infor(aţii Fn defa4oarea celeilalte: ea per(ite doar să se 8tie că trebuie aleasă una sau cealaltă& Criteriul de selecţie 4a fi ori ade4ărul uneia ori al celeilalte: dacă este ade4ărat că Fn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopard. 8i Fn special lin*4i8tii.n răspuns obi8nuit .lin+ua mentalis1.leopardO 8i infor(aţia P3here is no leopard in this ca4e& +tUs e(ptTO nu sFnt date Fn acela8i for(at& @acă aţi 4orbi en*le9a. ipote9a li(bii (entale9e per(ite să se e!plice cu( se face că ani(alele deţin o repre9entare a lu(ii Fn lipsa unui li(baj Fn sensul de li(baj u(an& . dar 8i ca ele să poată fi e4aluate ca ade4ărate sau false& E. au atacat această ipote9ă. transpunFndu-le pe a(Fndouă ori Fn ro(5nă. indiferent de li(ba pe care o 4orbesc. aţi putea reduce aceste două infor(aţii la acela8i for(at. ori Fn en*le9ă& Ce for(at se folose8te pentru repre9entarea lu(iiI Ce trebuie să respecte această repre9entare pentru a fi eficientă. oa(enii au capacităţi (entale identice. acela al a'ev"r!l!i . obiectFnd că li(ba pe care o 4orbi( Hfrance9a.constă Fn a spune că repre9entarea lu(ii se face Fntr-un li(baj interior 8i uni4ersal. Fn ca9ul Fn care ele au acela8i for(at. (ale9a etcJ. pentru a-8i repre9enta lu(ea 8i pentru a putea *Fndi lu(ea.perber 8i Kilson. dar asta nu Fnsea(nă că acestea le lipsesc Fn Fntre*i(e& 82 III +pote9a (entale9ei corespunde de (inune cu ipote9a *enerati4istă a uni4ersaliilor lin*4istice sau. F(preună cu <odor. al (inţii . iar PFn *rota de lFn*ă rFu nu trăie8te nici un leopardO e!istă Fn repre9entarea pe care noi o a4e( despre lu(e.ă ne Fntoarce( la e!e(plul cu leopardul& @acă PFn *rota de lFn*ă rFu trăie8te un leopardO e!istă Fn repre9entarea pe care o a4eţi du(nea4oastră despre lu(e. se 4a face Fn funcţie de un criteriu e!terior. ceea ce Fnsea(nă probabil că trebuie să pute( identifica rFul. ci pur 8i si(plu Fn sensul că nici o li(bă nu are e!act aceea8i capacitate de repre9entare cu alta' de e!e(plu. Fn ter(eni conte(porani. *rotaJ sau proprietăţile lor HFn ca9ul de faţă. a *ra(aticii uni4ersale. ale*e( P&&&nu trăie8te nici un leopardO& Aceasta presupune nu nu(ai ca infor(aţiile să fie repre9entate Fn acela8i for(at Hpentru a putea fi co(parateJ. adică e4aluată ca e!actă sau nu cu faptele e!istente Fn lu(eI Răspunsul la pri(a Fntrebare nu este si(plu' repre9entarea nu poate fi decFt ipotetică& . li(bajul *Fndirii.cel al lui <odor sau cel pe care Fl dau . Fn schi(b li(bile nu au capacităţi de repre9entare identice Hnu Fn sensul că unele li(bi ar fi (ai bune decFt altele. 8i in4ersJ& ++& 6e de altă parte. este suficientă pentru repre9entarea lu(ii 8i că nu e ne4oie să postulă( e!istenţa unui li(baj interior& +pote9a li(bii (entale9e are patru a4antaje: +& 6e de o parte. ea e!plică faptul că. FntrucFt atribuie acela8i for(at tuturor repre9entărilor.i*ur că ani(alele nu au un li(baj interior sau o repre9entare a lu(ii la fel de sofisticate cu cele ale oa(enilor.

9ona poate a4ea (ai (ulte rFuri etc& Altfel spus. ori (ecanis(ul care ser4e8te la Fnchiderea u8ilor& ++& a poate fi sintactică: acela8i enunţ poate corespunde la două fra9e diferite& CFnd spune( P)ătrFnul duce o poartăON. pe care cine4a de ran*ul său nu ar purta-o& Nu e acela8i lucru dacă un copil aruncă Fn lac un ani(al HpresupunFnd că pute( identifica 8i copilul.perber 8i Kilson nu se Fndepărtea9ă de ei Fn această pri4inţă . 85 4orba. se poate considera că b trînul este subiectul. căci (alurile rFului pot fi pline de *rote sau pe8teri. 4o( presupune că adjecti4ul comunist H8i e4entual.tatele . bineFnţeles. despre obiectul e!plo9ibil& Fn al doilea e!e(plu. 8i laculJ..R. a4Fnd două se(nificaţii diferite& Fn pri(a. iar pe de altă parte 7raza #i en!nţ!l de ceea ce acestea e!pri(ă. un duce transportă un obiect sau o persoană de *en fe(inin& +++& a poate fi $ragmatic" 8i să aibă Fn 4edere referinţa care trebuie atribuită unei e!presii.. prin tradiţie. un bătrFn transportă o poartă' Fn a doua.. nu 4ă pierdeţi capul: puneţi-$ Fntr-o *ăleată plină cu nisipO' P6atronul $-a concediat pe (uncitor pentru că HelJ era un co(unist FnfocatO Hpri(ul e!e(plu 4a ră(Fne probabil (ult ti(p e!ploatabil' cu dispariţia . Rusia 8i ţările Fn4ecinate au constituit o sin*ură ţară i(ensă. Fn . enunţurile sFnt repre9entări ale lu(ii foarte inco(plete dacă ţine( cont de faptul că le pute( atribui 4alori de ade4ăr& +ată de ce filosofii . se 4a 4edea Fnsă li(pede că este N !e(plele sFnt preluate din 0ic#ionarul enciclo&edic de &ra+matic . 4iitorul celui de-al doilea e!e(plu fiind (ai puţin si*ur. nu(ite procese de F(bo*ăţire a for(ei lo*ice& Acestea se referă la două proble(e principale: a(bi*uitatea enunţurilor 8i atribuirea referenţilor& A(bi*uitatea poate a4ea (ai (ulte ori*ini: +& a poate fi le:ical"3 acela8i cu4Fnt poate a4ea se(nificaţii diferite& CFnd spune( PCopilul s-a jucat lFn*ă lac 8i a aruncat broasca Fn apăO. iar o &oart co(ple(entul direct' sau că subiectul este b trînul duce. adică ceea ce s-a con4enit să poarte nu(ele de $ro$oziţie 6ropo9iţia este o interpretare a ceea ce spune enunţul& Această interpretare stabile8te identitatea obiectelor 8i a indi4i9ilor (enţionaţi 8i descrie proprietăţile care li se atribuie acestora cu destulă e!actitate pentru a fi posibilă recunoa8terea proprietăţilor Fn cau9ă& Fn 4i9iunea lui .8i aici inter4ine o altă diferenţă faţă de teoria lui Grice -. 4erbul predicat &oart . broasca de(ontată a u8ii de la intrare& @acă 4i se dă sfatul să 4ă bă*aţi capul Fntr-o *ăleată cu nisip Hceea ce noi nu 4ă sfătui( deloc să faceţiJ. pFnă Fn $--$. trebuie să i se aplice 84 procese pra*(atice. (oti4aţia este diferită dacă patronul $-a concediat pe (uncitor pentru că (uncitorul este un co(unist con4ins HFntrucFt patronul are o antipatie 4iscerală pentru co(uni8tii pe care Fi bănuie8te că 4or să distru*ă prosperitatea a(ericană ba9ată pe liberalis(ul sălbaticJ sau pentru că patronul este un co(unist con4ins HFntrucFt patronul are o antipatie 4iscerală pentru oa(enii pe care FiN bănuie8te că nu sFnt buni co(uni8ti 8i că 4or să răstoarne dictatura . co(unistă 8i dictatorială.deosebesc pe de o parte fra9a de enunţ.nici pe departe criteriile foarte stricte indicate (ai sus. nu e!pri(ă decFt rareori propo9iţii co(plete& Astfel. cel (ai adesea unui pronu(e& 6ute( da două e!e(ple: P@acă se FntF(plă să cadă lFn*ă d4 un obiect e!plo9ibil. o pri(ă ipote9ă la Fnde(Fnă este că ceea ce trebuie să pui Fn *ăleată 8i să acoperi cu nisip Fţi este capul' Fntr-o *Fndire (ai elaborată. Fnsă. nu e totuna cu a 4i se da sfatul de a lua o bo(bă Fncendiară 8i a o pune Fntr-o *ăleată cu nisip& Fn fine. sau dacă acest copil aruncă Fn fundul lacului.perber 8i Kilson . jucFndu-se. să profită( de situaţie 8i să a(inti( că. la patron& ste de la sine Fnţeles că a ale*e una sau cealaltă dintre aceste interpretări este un fapt crucial atunci cFnd trebuie e4aluat ade4ărul unui enunţ: situaţia cFnd un bătrFn transportă o poartă pentru a-8i putea co(pleta un *ard nu este identică situaţiei Fn care un duce bătrFn poartă o redin*otă (ai curioasă. for(a lo*ică obţinută la capătul procesului de interpretare lin*4istică nu este Fn *eneral susceptibilă de o e4aluare Fn ter(eni de ade4ărat sau fals: ea nu este pe deplin propo9iţională& 6entru a de4eni propo9iţională. (ai precis. A4e( de-a face cu două fra9e diferite.R.. broasc poate dese(na ori ani(alul. iar co(ple(entul direct o.-ul pre*orbacio4ian.R. duce 4erbul predicat.iar . Fn funcţie de ţara unde presupune( că se petrece e4eni(entul.nite Hţară unde patronii au. 8i că această situaţie dura de (ai bine de 8ai9eci de aniJ& Fn pri(ul e!e(plu. . enunţurile nu e!pri(ă propo9iţii co(plete sau. pronu(ele el1 se referă la (uncitor sau. destul de puţină si(patie pentru co(uni8tiJ sau Fn . respecti4.

care repre9intă ceea ce se obţine la sfFr8itul procesului de interpretare operat de (odulul lin*4istic. că interpretarea pra*(atică nu este ce4a care 4ine să se suprapună interpretării lin*4istice pentru a deter(ina ceea ce se com!nic" Hi(plicaturileJ. im$licit"ri #i s!b'etermin"ri lingvistice . dar nu nu(ai lin*4istic Hcu e!cepţia unor ca9uri rareJ. ci că pra*(atica inter4ine deja pentru a deter(ina ceea ce se spune 8i nu se li(itea9ă doar la ceea ce se co(unică& . adică de a fi susceptibile de o eval!are 1n termeni 'e a'ev"rat sa! 7als 6ute( (er*e (ai departe să spune( că toate in7ormaţiile care intr" 1n re$rezentarea noastr" as!$ra l!mii ne a$ar s!b 7orm" $ro$oziţional" Fn ceea ce pri4e8te for(atul lor. ceea ce se spune este deter(inat lin*4istic. trebuie aleasă interpretarea potri4ită& Acest lucru nu este Fntotdeauna suficient.perber 8i Kilson Fnsă.!r"ri. fără a fi a(bi*ue.perber 8i Kilson acesta este. el spune PFn (o(entul t 8i Fn locul . fie propriei persoane& . intenţii etc / 're$t $ro$oziţii Astfel. dar nu 8i a ceea ce se spune. nu sFnt totu8i e4aluabile din punctul de 4edere al ade4ărului sau al falsităţii pFnă nu au fost co(pletate prin deter(inarea referenţilor e!presiilor care apar Fn ele& A4Fnd Fn 4edere că ceea ce se co(pletea9ă printr-unul sau (ai (ulte procese pra*(atice este for(a lo*ică a acestor enunţuri. (ie H6etrică :upuJ nu (i-e so(nO. constituie repre9entări care au particularitatea de a a4ea o 7orm" $ro$oziţional". care dă for(a lo*ică a enunţului. pra*(atica rieinter4enind pentru a deter(ina ceea ce se spune& 6entru . pentru a ajun*e la o deter(inare co(pletă a ceea ce se spune& Acest fapt Fi conduce la distincţia dintre 7orma logic" a enunţului. 'orinţe. ceea ce spune copilul este lin*4istic deter(inat. F(preună cu . al dorinţelor etc& care se atribuie fie altora. pentru a putea e4alua ade4ărul sau falsitatea enunţurilor PCopilul s-a jucat lFn*ă lac 8i a aruncat broasca Fn apăO.e ajun*e. a8a cu( o arată e!e(plul cu leopardul care este sau nu este Fn 01 *rotă. dar co(unică PNu 4reau să (ă spăl pe dinţi i(ediatO& Fn anali9a lui Grice.perber 8i Kilson face un pas Fn plus faţă de teoria a lui Grice: dacă Grice considera că subdeter(inarea lin*4istică pri4e8te deter(inarea a ceea ce se co(unică Hi(plicaturileJ.perber 8i Kilson 8i F(potri4a lui Grice. nu este suficientă pentru a deter(ina ceea ce se spune' ea trebuie F(bo*ăţită prin procese pra*(atice. temeri. dar ceea ce co(unică nu este Heste o i(plicaturăJ. ei consideră că s!b'eterminarea lingvistic" se referă atFt -la ceea ce se com!nic". trebuie să ad(ite(.ă reluă( e!e(plul cu copilul care nu 4rea să se ducă să se spele pe dinţi& l răspunde la ordinul tatălui prin PNu (i-e so(nO& Fn linii (ari. deci. ca 8i ceea ce spun enunţurile. convingeri. după . Fn toate aceste ca9uri. lin+ua mentalis sau (entale9a& 88 E:$licit"ri. care este ceea ce se obţine Hatunci cFnd procesul este Fncununat de succesJ la sfFr8itul procesului pra*(atic de F(bo*ăţire a for(ei lo*ice& <or(a lo*ică nu este decFt rareori susceptibilă de o e4aluare ade4ărat-fals. 6etricăJ Nu 4reau să (ă duc să (ă spăl pe dinţiO& 3oate atitudinile e!pri(ate de +on sau de 6etrică ori atribuite de 6etrică lui +on pri4esc acela8i conţinut: (etric se duce s se s&ele &e din#i. interpretarea lin*4istică nedeter(inFnd decFt ceea ce se s$!ne Hpropo9iţia e!pri(atăJ. noţiunea de $ro$oziţie a fost folosită de filosofi pentru a anali9a conţinutul *Fndurilor. 8i sFnt nu(eroase enunţurile care. interpretarea lin*4istică prin (odulul EB lin*4istic. contrar for(ei propo9iţionale& 6rin tradiţie. e4ident. P)ătrFnul duce o poartăO etc. cFt 8i la ceea ce se spune& Altfel spus. conţinuturile stărilor (entale. suportul prosperităţii econo(iei so4ieticeJ& Altfel spus. al con4in*erilor. pra*(atica a4Fndu-8i 8i ea partea ei de contribuţie& Aorm" logic" #i 7orm" $ro$oziţional" Abordarea lui . <ilosofii au considerat Fn *eneral conţin!t!l st"rilor mentale .ă obser4ă( situaţia ur(ătoare: +on Fi spune fiului său 6etrică PRreau să te duci să te speli pe dinţiO& 6etrică se *Fnde8te P3ata H+onJ 4rea să (ă duc să (ă spăl pe dinţiO& ?i 6etrică Fi spune atunci lui +on PH u. 8i 7orma $ro$oziţional". la sche(a ur(ătoare: +& nunţurile se interpretea9ă Fntr-o succesiune de etape: aJ transducţie printr-un transductor' bJ prelucrare Fn (odulul lin*4istic' cJ prelucrare pra*(atică& .proletariatului.

este ceea ce . nu-i conduce oare pe ace8tia la o proble(ă 4ecină celei pe care teoria actelor de 4orbire o -# are cu condiţia de sinceritateI @acă toate e!plicitările enunţului sFnt e4aluate Fn ter(eni de ade4ăr. (ai trebuie să se poată deter(ina starea (entală a locutorului. mie . 8i aceasta Fn ca9ul Fn care Fntre ele nu e!istă nici o relaţie de echi4alenţă& Altfel spus. dacă una dintre e!plicitări este apreciată ca ade4ărată sau falsă. 8i in4ers& Relaţiile dintre a'ev"r 8i cre'inţ". ur(Fnd tradiţia filosofiei analitice. sFnt (ai co(ple!e decFt par la pri(a 4edere& 6entru a o de(onstra. deci. două propo9iţii diferite ar fi interpretate ori a(Fndouă ca ade4ărate. confor( principiului pertinenţei& Această prelucrare produce un anu(it nu(ăr de efecte& +R& <or(a lo*ică a enunţului nu este susceptibilă de o e4aluare Fn ter(enii ade4ărului 8i ai falsităţii& R& a se F(bo*ăţe8te prin procese pra*(atice pentru a da for(a propo9iţională. atFt e!plicitarea .perber 8i Kilson e dată de locul Fn care situea9ă ei *raniţa dintre interpretarea lin*4istică 8i interpretarea pra*(atică& Fn loc să o facă să coincidă cu distincţia a spuneDa co(unica. pe de o parte.im$licit"rile/ Ca să re4eni( la e!e(plul cu copilul care spune PNu (i-e so(nO. atit!'inea $ro$oziţional" a locutorului& A deter(ina ceea ce se com!nic" 1n mo' e:$licit Fn enunţ Fnsea(nă. iar cele din ur(ă la ceea ce se co(unică i(plicit& 7ri*inalitatea lui . ca 8i cele dintre stări (entale 8i enunţuri. st rile mentale ale locutorului %i &aradoxul convin+erilor1. ei o transferă Fn ceea ce se spune. ne află( Fntr-o situaţie ase(ănătoare cu aceea Fn care ne punea ipote9a searliană a re*ulii de sinceritate Hcf& cap& $.(etric @ nu îmi este somn1 8i ca a doua e!plicitare Cred c nu mi-e somn. a4Fnd ca XX pri(ă e!plicitare for(a propo9iţională a enunţului . $0. el i(plicitea9ă Hi(plicitare co(unicată 8i ea de enunţJ că nu 4rea să se ducă să se spele pe dinţi i(ediat& !plicitările 8i i(plicitările sFnt două re9ultate distincte ale procesului de interpretare pra*(atică. adică atitudinea sa faţă de propo9iţia e!pri(ată& Atitudinea aceasta. s!b'etermin"ri lingvistice #i a'ev"r +pote9a lui . e de la sine Fnţeles că una dintre ele poate fi ade4ărată fără ca 8i cealaltă să fie ade4ărată. cFt 8i ACred c este vreme bun 8 ar fi considerate echi4alente. 4o( e!a(ina $ara'o:!l l!i +oore Hfilosof britanic. care define8te starea 0(entală a locutorului./$-M0J& Ro( arăta apoi cu( ajun* . 8i ne-a( a8tepta atunci ca ele să fie ori a(Fndouă ade4ărate. ori a(Fndouă ca false. cFt 8i din for(a lo*ică a enunţului. pri(ele corespun9Fnd la ceea ce se co(unică Fn (od e!plicit. a deter(ina un anu(it nu(ăr de e:$licit"ri ale acestui enunţ.în momentul t %i în locul :. confor( căreia deter(inarea atitudinii propo9iţionale a locutorului este o e!plicitare a enunţului. ad(iţFnd astfel că subdeter(inarea lin*4istică este (ai i(portantă decFt ce se credea pFnă acu(& E:$licit"ri.perber 8i Kilson.e:$licit"rile unui enunţJ. ca 8i infor(aţiile care apar Fn repre9entarea lu(ii& R+++& +ntră deci Fn această cate*orie 8i infor(aţiile pre9ente Fn conte!t 8i e!trase din această repre9entare a lu(ii& <or(a propo9iţională corespunde la ceea ce se spune Fn enunţ 8i repre9intă.perber 8i Kilson nu(esc. o e:$licitare a enunţului& @ar for(a propo9iţională nu epui9ea9ă totalitatea a ceea ce se co(unică Fn (od e!plicit Fn enunţ: Fn plus. aceasta din ur(ă fiind susceptibilă de ade4ăr sau falsitate& R+& @eter(inarea a ceea ce se spune HFn opo9iţie cu ceea ce se co(unicăJ nu este a8adar o proble(ă pur lin*4istică: procesele pra*(atice joacă 8i ele un rol& R++& nunţurile nu sFnt sin*urele ele(ente care pot a4ea o for(ă propo9iţională: tot for(ă propo9iţională au 8i conţinuturile stărilor (entale Hsau ale atitudinilorJ. pentru enunţul dat P ste 4re(e bunăO. deci.3Este vreme bun în momentul t %i în locul 48.++& 6relucrarea prin (odulul lin*4istic dă for(a lo*ică a enunţului& +++& 6relucrarea pra*(atică operea9ă pornind de la pre(isele constituite atFt din infor(aţiile din conte!t.perber 8i Kilson. printre care 7orma $ro$oziţional" a enunţului 8i atit!'inea $ro$oziţional" a 4orbitorului& Ro( e!a(ina acu( atitudinile propo9iţionale Hstările (entaleJ pe care le poate a4ea 4orbitorul pri4itor la o repre9entare cu for(ă propo9iţională& . 8i ceea ce se co(unică i(plicit . să de(onstre9e că cele două propo9iţii Este vreme bun miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile 8i Cred c este vreme bun . adică aceea că.perber 8i Kilson fac a8adar o deosebire Fntre ceea ce se s$!ne #i se com!nic" e:$licit . Y Condi#ia de sinceritate. ori a(Fndouă false& 7r.

adică.oluţia si(plă Hcare este o strate*ie bună cFnd se Fncearcă re9ol4area unui parado!J constă Fn a susţine că una dintre cele două ipote9e este falsă& 6ri(a ipote9ă pare inatacabilă. dar 4o( 4edea Fndată că nu e atFt de si*ură precu( pareJ& A doua. proble(a e clară& . Fntotdeauna 8i Fn (od necesar fie ade4ărate a(Fndouă. soluţia la parado!ul lui Moore pare să treacă prin acceptarea unei echi4alenţe se(antice Hlin*4istice 8i con4enţionaleJ Fntre enunţuri aparent diferite& @ar. Fntr-ade4ăr. Fnsea(nă că atunci cFnd spune( P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO.earle 8i. iar eu să nu cred că este 4re(e bună Fn acel loc 8i Fn acel (o(ent& 6rin ur(are. a8adar 4o( insista pe te(a ei& @acă Jacques spune P6louă 8i nu plouăO. PCred că este 4re(e bunăO 8i PNu cred că este 4re(e bunăO. nu a4e( aici o contradicţie autentică. a4e( de-a face. Fn ca9ul de faţăJ echi4alenţa lo*ică dintre două enunţuri Hsau. Fn -" acest ca9. Fntrade4ăr. . cele două părţi ale enunţului. e!ista cu si*uranţă o le*ătură Fntre con4in*erile lui +on 8i starea lu(ii. iar parado!ul lui Moore ţine cu si*uranţă de caracterul ciudat al enunţului P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO. se(nificaţia lin*4istică a enunţului este Cred c este vreme bun . 4o( a4ea ipote9ele A 8i ) de (ai jos: A& nunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este ciudat& )& nunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este echi4alent din punctul de 4edere al sensului său lin*4istic cu Cred c este vreme bun %i nu cred c este vreme bun . echi4alenţa se(antică H8i. a8a cu( a( 4ă9ut. FntrucFt a doua este ne*aţia celei dintFi& Astfel. contradictoriu& Astfel. Fn locul ipote9elor + 8i ++ de (ai sus. de le*ătura convenţional" pe care teoria actelor de li(baj conte(porană o postulea9ă Fntre stări (entale 8i enunţuri. (ai e!act. osau nu este ade4ărat& @ar -$ nu poate fi Fn acela8i ti(p ade4ărat 8i că plouă 8i că nu plouă Fn acela8i loc 8i Fn acela8i (o(ent& Fn schi(b.este 4orba despre ipote9a contestată de condiţia de sinceritate a lui .au eeste ade4ărat că plouă la un (o(ent 8i Fntr-un loc anu(e. parado!ul lui Moore dispare 8i. dacă reluă( enunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO.miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile sFnt e!plicitări. a8adar. se(nificaţia lin*4istică a acestui enunţ este Cred c este vreme bun %i nu cred c este vreme bun . cu o reală contradicţie. de8i sFnte( adepţii ideii confor( căreia indi4i9ii 4i9ea9ă repre9entarea cea (ai potri4ită a lu(ii. adică o repre9entare ade4ărată a lu(ii Fn li(itele capacităţii lor co*niti4e. a accepta că enunţuri cu( sFnt P ste 4re(e bunăO 8i PCred că este 4re(e bunăO sFnt echi4alente din punct de 4edere se(antic Fnsea(nă a accepta că P ste 4re(e bunăO 8i PCred că este 4re(e bunăOsFnt echi4alente Fn pri4inţa 4alorii lor de ade4ăr Hcă sFnt. P 4re(e bunăO 8i PNu cred că e 4re(e bunăO nu sFnt Fn contradicţie: se poate foarte bine să fie 4re(e bună Fntr-un loc anu(e 8i Fntr-un (o(ent anu(e. dacă se consideră că atunci cFnd spune( P 4re(e bunăO. iar. FntrucFt cele două părţi ale enunţului P6louăO 8i PNu plouăO nu pot fi ade4ărate si(ultan: una este ne*aţia celeilalte& . enunţul este co(pus din două părţi. care sFnt clar contradictorii una cu cealaltă. contradictoriu& @e aici. cu toate că Moore sublinia9ă că nu a4e( de-a face cu nici o contra'icţie autentică& Noţiunea de contradicţie 4a juca un rol Fnse(nat Fn cele ce ur(ea9ă Fn acest capitol. căci el tri(ite la două ipote9e aparent inco(patibile: +& nunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este ciudat& ++& Nu e!istă nici o contradicţie internă Fn enunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO& A4Fnd Fn 4edere că acest enunţ nu conţine particularităţi sintactice sau se(antice. dar de fapt nu este 4orba aici de nici o contradicţie& !istă un (ijloc si(plu pentru re9ol4area parado!ului lui Moore. Fnsă: aJ con4in*erile lui +on depind Hparţial 8i Fn (od failibilJ de starea lu(ii' bJ starea lu(ii Hdacă se e!clud credinţele lui +onJ nu depinde de credinţele lui +on& -/ 7r. pe de altă parte. conclu9ia că P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este un enunţ ciudat pentru că este. Fn schi(b. să e4ite proble(a care se creea9ă& 6arado!ul lui Moore este si(plu: el re9idă Fn constatarea că enunţuri cu( sFnt P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO sFnt PciudateO. ad(ite( 8i că indi4i9ii au con4in*eri failibile 8i că eroarea este posibilă& Altfel spus. a fost discutată 8i atacată . fie false a(FndouăJ' or. de fapt. (ai (ult. nunţul este.

Fn schi(b. FntrucFt for(a propo9iţională a enunţului este chiar Este vreme bun miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile. dacă este ade4ărat că eu cred că este 4re(e bună. asupra ade4ărului cărora locutorul nu se an*ajea9ă& . Fn anu(ite conte!te. 8i că. iar for(a propo9iţională a celei -M de-a doua părţi a enunţului HPNu cred că este 4re(e bunăOJ este :u cred c este vreme bun miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile.dintre propo9iţiile e!pri(ate de cele două enunţuriJ nu este 4alabilă decFt Fn ca9ul Fn care. O sol!ţie $ragmatic" la $ara'o:!l l!i +oore 6entru a re9ol4a parado!ul lui Moore. care sFnt com!nicate Fn (od e!plicit. . arătFnd că.nii au ales-o pe pri(a: au contestat că P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este bi9ar. confor( căreia e!istă 8i alte e!plicaţii decFt for(a propo9iţională a enunţului& @upă ace8ti autori.oluţia la parado!ul lui Moore trece prin distincţia dintre e!plicitarea de ordinul FntFi Hfor(a propo9iţională a enunţuluiJ. asupra celei de-a doua părţi a enunţului HPNu cred că este 4re(e bunăOJ& Nu (ai a4e( a8adar de-a face cu o ciudăţenie. care corespunde for(ei propo9iţionale a enunţului 8i asupra ade4ărului căreia se an*ajea9ă autorul& ++& !pliictări de ordin superior Hcare pri4esc stările (entale 8i forţa ilocuţionarăJ. sau a accepta această echi4alenţă se(antică. fără să fie strict 4orbind contradictorii. de(onstraţia trece Fn *eneral prin faptul că pri(a parte a -% enunţului Haici. care se an*ajea9ă. să se afir(e că P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este contradictoriu& Ale*erea celei de-a doua soluţii conduce la o dile(ă care pare de nere9ol4at& . Fn acest ca9. P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO este perfect acceptabil 8i nu are ni(ic ciudat& Nu 4o( de94olta aici această posibilitate& 6ur 8i si(plu. FntrucFt nu (ai este ca9ul să atribui( aceluia8i indi4id H4orbitorulJ conjuncţia a două enunţuri care. dar care nu sFnt Fs$!seG Nu(ai e!plicitarea de ordinul FntFi este e4aluată Fn ter(eni de ade4ărat sau fals& @acă reluă( enunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO.e 4a nota că nu e!istă nici o contradicţie Fntre aceste două for(e propo9iţionale& @ar pri(a parte a enunţului are drept e!plicitare Hde ordin superiorJ Cred c este vreme bun .perber 8i Kilson. 8i nu Cred c este vreme bun miercuri 20 au+ust la Sainte-Cecile. fără să fie ne4oie să se considere echi4alentă cu for(a prepo9iţională Este vreme bun miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile sau să se postule9e pentru enunţ 4reo contradicţie internă& 3oc(ai această distincţie dintre e!plicitarea de ordinul FntFi Hfor(a prepo9iţionalăJ 8i e!plicitarea de ordin superior le per(ite 8i lui . atunci să fie ade4ărat că este 4re(e bună& 4ident. a( spus că se poate contesta ori una. trebuie ca.pun că plouăO. dacă pri(ul enunţ este ade4ărat. P ste 4re(e bunăOJ se atribuie altui indi4id decFt 4orbitorul. este ade4ărat 8i al doilea. Această e!plicitare este suficientă sin*ură pentru a e!plica ciudăţenia enunţului P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO.$ara'o:!l cre'inţei Hcf& cap& $.e pare că ajun*e( astfel la conclu9ia confor( căreia a4e( de ales Fntre ur(ătoarele: a ne*a că e!istă 4reo echi4alenţa se(antică Fntre P ste 4re(e bunăO 8i PCred că este 4re(e bunăO H8i. sFnte( confruntaţi cu parado!ul lui MooreJ. 8i e!plicitările de ordin superior. st rile mentale ale locutorului %i &aradoxul credin#ei1. 6entru ca P 4re(e bunăO 8i PCred că este 4re(e bunăO să fie echi4alente. Fn acest ca9. ori cealaltă dintre ipote9ele pe care se ba9ea9ă acesta: pe de o parte să se conteste că P 4re(e bună 8i eu nu cred că e 4re(e bunăO este un enunţ bi9ar. care corespunde la ceea ce se spune. nu se potri4esc totu8i unul cu celălalt& nunţul este atunci echi4alent cu P6etre crede că este 4re(e bună 8i Jacques nu crede că este 4re(e bunăO. 8i invers. de cealaltă parte. le*ate de stările (entale. care nu este nici bi9ar 8i nici contradictoriu& !istă cu toate acestea 8i o a treia e!plicaţie& a constă Fn a contesta o pre(isă i(plicită a parado!ului lui Moore. Y Condi#ia de sinceritate.perber 8i Kilson să e4ite parado!ul credinţei.. cu( ar fi PCred că plouăO sau P.. for(a propo9iţională a pri(ei părţi a enunţului HP ste 4re(e bunăOJ este Este vreme bun miercuri 20 au+ust 1997 la Sainte-Cecile. să fie ade4ărat 8i că eu cred că este 4re(e bună. confor( căreia sin*ura e!plicaţie posibilă a ciudăţeniei din enunţul P ste 4re(e bună 8i eu nu cred că este 4re(e bunăO ar ţine de o contradicţie internă acestui enunţ HFntre P ste 4re(e bunăO 8i P u nu cred că este 4re(e bunăOJ& Această a treia posibilitate trece prin ipote9a lui . dacă este ade4ărat că este 4re(e bună. dar a ne confrunta. cu un parado! intern teoriei se(antice . sau. e!istă Fntr-ade4ăr două tipuri de e!plicitări: +& !plicitarea de ordinul FntFi. lucrurile nu stau a8a& . Nici o echi4alenţă se(antică nu se .

toate con4in*erile sFnt ade4ărateJ: deci. (ai precis. la drept 4orbind. 8i asta ca să tra*ă din ea consecinţe& Mai FntFi. dacă relati4i8tii au dreptate. Fnainte de descoperirea :u(ii Noi. după cu( 4o( 4edea Fn capitolul M Hcf& Y . deci nu e!istă nici un (ijloc obiecti4 de e4aluare a ade4ărului diferitelor afir(aţii& ++& !istă o realitate. la o e$oc". relati4is(ul conduce la un fel de parado!. pornind de la pri(a sau de la a doua dintre aceste două idei. conceptul acesta ar fi un concept i(posibil de aplicat& @acă. Fn ca9ul de faţă la ale noastre' or. la !n in'ivi' etc& Această concepţie despre ade4ăr Hnu(ită te* relativist 1 nu are ni(ic lin*4istic Fn ade4ăratul sens al cu4Fntului: ea este filosofică 8i a tins să se i(pună Fn ulti(ul deceniu& <aptul că este (ai de*rabă filosofică decFt lin*4istică nu inter9ice să fie discutată sau co(bătută. atunci cFnd susţine acest lucru. atunci ad(ite( că teoria aristotelică a (i8cării este echi4alentă. dacă ar ajun*e la capătul 6ă(Fntului ar cădea Fn *ol. frontiera se află 1n interior!l a ceea ce se s$!ne <rontiera subdeter(inării lin*4istice conturea9ă astfel pentru pra*(atică un teritoriu Fn care deter(inarea condiţiilor de ade4ăr este parţial inclusă& @8 Astfel. funcţie Fn care ade4ărul nu joacă un rol prea i(portant& A( abordat deja acest aspect Fn -ntroducere HY 4a ce serve%te limba5ul>1 8i nu 4o( (ai re4eni& A( 4rea Fn schi(b să discută( o altă idee.perber 8i Kilson. a deter(inării condiţiilor de ade4ărJ: la Grice. (ult (ai contestabilă Fn opinia noastră. faptul că este relati4 este relati4 el Fnsu8i' ade4ărul afir(aţiei PAde4ărul este relati4O este el Fnsu8i relati4 la con4in*erile indi4i9ilor. a4e( dreptate indiferent de ce crede(. era ade4ărat că 6ă(Fntul este plat& Acu( e ade4ărat că este rotund& . 8i rotund după această dată& ste un (od ciudat 8i nu prea intuiti4 de a 4edea lucrurile& Mai (ult. deci. dar nu pute( 8i nu 4o( putea niciodată să accede( la ea. ad(ite( efecti4. că ade4ărul nu e!istă Fn sens absolut. Fn . atunci cFnd locuitorii lu(ii antice H8i pFnă la Cristofor Colu(bJ credeau că 6ă(Fntul este plat 8i că. la un loc 8i la con4in*erile indi4i9ilor& l nu joacă a8adar nici un rol Fn producerea sau interpretarea enunţurilor& Relati4is(ul este o te9ă fascinantă Fn (ulte pri4inţe. pe una sau pe cealaltă dintre ur(ătoarele două idei: +& Nu e!istă realitate.ă presupune( că relati4i8tii au dreptate: ar Fnse(na că ( mîntul este un concept co(ple! care dese(nea9ă un obiect plat pFnă la o dată anu(e. iar faptul că ea se i(pune nu o transfor(ă Fn ade4ăr Hnu(ai dacă nu concepe( acest cu4Fnt Fntr-o optică ea Fnsă8i relati4istăJ& 6ri(a etapă Fn discutarea unei te9e de acest tip este de a 8ti ce Fnsea(nă ea e!act: ce sens are să spune( că ade4ărul este relati4 la o epocă. la un loc. la un indi4id Hsau *rup de indi4i9iJI Ce consecinţe are acceptarea acestei afir(aţiiI 3e9a relati4istă susţine că nu e!istă ade4ăr absolut 8i se ba9ea9ă. deci. Fn special pentru că parti9anii săi par (ai de*rabă dispu8i să o propună decFt să o susţină. a8a cu( o fac relati4i8tii. noi nu crede( că ade4ărul este relati4' 8i cu(. că toate con4in*erile sFnt 4alabile. Fnsă. Fntr-ade4ăr. funcţia li(bajului este (ai FntFi de a crea 8i de a (enţine le*ături sociale Fntre indi4i9i sau *rupuri. că orice con4in*ere este ade4ărată 8i. a8adar nu e!istă nici un (ijloc obiecti4 de e4aluare a ade4ărului diferitelor afir(aţii& 3e9a conchide.postulea9ă Fntre una 8i cealaltă& 3oată această discuţie ne pre*ăte8te pentru abordarea proble(ei relaţiei dintre li(baj 8i ade4ăr. si(plul fapt că o con4in*ere este acceptată este de ajuns pentru a o face ade4ărată Hde altfel. ei credeau ce4a ade4ărat& Altfel spus. relati4i8tii au dreptate.perber 8i Kilson fac ur(ătorul lucru: ei deplasea9ă frontiera subdeter(inării lin*4istice 8i a deter(inării ade4ărului Hsau. a proble(ei pretinsei relati4ităţi a ade4ărului& Limba& #i a'ev"r . aceasta se situa 1ntre ceea ce se s$!ne #i ceea ce se com!nic" :a .perber 8i Kilson& @ar rolul ade4ărului Fn li(baj 8i Fn Fntrebuinţarea li(bajului este totu8i contestat de nu(ero8i lin*4i8ti adepţi ai unei 4i9iuni (ai PsocialeO asupra li(bajului' după opinia lor. dacă ade4ărul este relati4. dar că el se raportea9ăDeste relati4 la o epocă sau -. noţiunea de a'ev"r 8i cea de con'iţii 'e a'ev"r joacă un rol i(portant Fn pra*(atica pertinenţei de94oltată de . $ara'o:!l relativism!l!i3 dacă. ade4ărul nu este. după teoria relati4is(ului. 8i (ai departe. confor( căreia i'eea 1ns"#i 'e a'ev"r n! are sens 1ntr!c1t a'ev"r!l n! $oate 7i relativ la !n loc. relati4& Mai (ult decFt atFt: consecinţele relati4is(ului sFnt.' mîntul e &lotund81. ade4ărul este relati4' dar. ciudate& Fntr-ade4ăr.

8i pe celălalt& Fn fine. conduc la conclu9ii ade4ărate. cFt 8i consecinţele sale& F(preună cu . ca să nu spune( i(posibil.a8a cu( o fac ei. atunci tipul de inferenţă care se folose8te pentru a o construi dobFnde8te o (are i(portanţă& Anu(ite inferenţe utili9ate Fn procesele pra*(atice sFnt de natură deducti4ă Hcele care (er* de la *eneral la particularJ. dacă -0 teoria aristotelică 8i teoriile (ode(e au aceea8i 4aloare. pornind de la această constatare. să se dea sea(a de noţiunea de inducţie& Fn (are. ne pute( Fntreba de ce nu tre(ură relati4i8tii cFnd urcă Fn a4ion& Fntr-ade4ăr. 8i orice relati4ist ar trebui ori să accepte să-$ ia pe oricare fără să tre(ure Fn faţa unui a4ion aristotelic Hdeoarece. o 4i9iune realistă asupra cunoa8terii u(ane Hconfor( căreia aceasta din ur(ă nu este infailibilăJ cu noţiunea de ade4ăr& $## In'!cţie #i 'e'!cţie Fntr-o serie de articole ră(ase celebre. ar trebui să fie la fel de periculos să iei un a4ion (odern ori un a4ion aristotelic. o ulti(ă obiecţie 8i. +R& +nducţia Pse ba9ea9ăO Hde e!e(pluJ pe constatarea că un anu(it nu(ăr de indi4i9i ai unei clase particulare au o proprietate dată 8i. atunci con4in*erile na9i8tilor din epoca hitleristă ar fi la fel de acceptabile ca 8i opiniile antina9i8tilor 8i ale antirasi8tilor' a spune că e!istă ine*alităţi Fntre rase ar fi la fel de acceptabil cu a spune că ele nu e!istă. Fn consecinţă. prin ur(are. a4ioanele ar fi la felJ. 8i noţiunea de logic" Altfel spus.AR@ Intro'!cere Capitolul % se ter(ina cu o critică Hdestructi4ă. Socrate este muritor1. cFnd ne *Fndi( . unul dintre (arii filosofi ai acestui secol Hnăscut Fn $-#1J. inducţia 8i deducţia se deosebesc astfel: +& @educţia se ba9ea9ă pe re*uli care. ea per(ite să se infere9e că toţi (e(bii clasei Fn cau9ă au această proprietate Hde e!e(plu: Socrate este muritor. 0eci Socrate este muritor1. a arătat că este foarte *reu. după cu( susţin ei.că scopul fiinţelor o(ene8ti este de a-8i construi cea (ai corectă posibil repre9entare a lu(ii. 0eci. cu teoriile (oderne& @acă a8a stau lucrurile. ră(Fne( con4in8i că Fn producerea 8i interpretarea enunţurilor ade4ărul are un rol de jucat. decFt o parte din lo*ica deducti4ă& Fn fine. a(ericanul Nelson Good(an. 8i aceasta pentru un (oti4 si(plu. adică pe propo9iţii Fn care se atribuie proprietăţi date Haici.: :. a 'i muritor1 (ulţi(ii ele(entelor unei clase . noţiunea de a'ev"r are o (are i(portanţă 8i. 8i nu s-ar (ai Fnţele*e atunci nici raţiunile pentru care a a4ut loc procesul de la Niirnber*. că această proprietate se aplică 8i fiecărui ele(ent al clasei . 4o( 4edea cu( se poate articula. a4Fnd ni8te pre(ise ade4ărate. a8adar. Aceste propo9iţii per(it să se infere9e. Concl!zii +nacceptabile ni se par atFt e!plicitarea te9ei relati4iste. fără să căde( Fn relati4is(. ori să refu9e să-$ ia 8i pe unul. 8i că acest rol este Fntr-ade4ăr e!tre( de i(portant& Cine 9ice ade4ăr 9ice lo*ică. nu ar e!ista nici un (oti4 de contestare a acestei opinii& Nici hotărFrile 8i acţiunile care au ur(at con4in*erilor na9iste nu ar fi atunci (ai de(ne de contestat.perber 8i Kilson nu-i interesea9ă. (laton este .perber 8i Kilson.Socrate este om. după noi. de aceea ne 4o( ocupa la Fnceputul capitolului M toc(ai de tipul de lo*ică ce ar trebui să stea la ba9a inferenţelor care inter4in parţial Fn procesele pra*(atice& @@ :o*ică.perber 8i Kilson. in'e$en'ent 'e e:$erienţ" ++& +nducţia conduce la conclu9ii pornind de la pre(ise care se s$ri&in" $e e:$erienţ" +++& @educţia se spijină pe le*i presupuse uni4ersale Hde e!e(plu: To#i oamenii sînt muritori. acela că noţiunea de inducţie HFn care raţiona(entele ar (er*e de la particular la *eneralJ pur 8i si(plu nu funcţionea9ă& @e alt(interi. nu lipsită de i(portanţă: dacă relati4i8tii au dreptate. Socrate este om. abandonate& 6e . ori noţiunile de crim sau de crim îm&otriva umanit #ii. pentru ca9ul Fn care o proprietate se aplică la toate ele(entele unei clase. iar FntrucFt na9i8ii credeau justificată distru*erea unor populaţii din punct de 4edere etnic.pri4inţa preci9iei 8i a raportului cu lu(ea HFn ter(eni de ade4ărJ. 8i a8a cu( o face( 8i noi .To#i oamenii1. inferenţă 8i pra*(atică 6ă(Fntul e albastru ca o portocală& 6A. unele dintre re*ulile ad(ise prin tradiţie Fn lo*icile deducti4e produc conclu9ii nonpertinente 8i trebuie. speră( noiJ a te9ei relati4iste& Capitolul M 4a fi consacrat Fn continuare proble(elor de lo*ică 8i de ade4ăr& Fntr-o abordare co*niti4ist5 cu( este cea a lui .

deci to#i oamenii sînt muritori1. Socrate. la (odul (ai *eneral. căci o ase(enea lo*ică ur(ăre8te să păstre9e intact ade4ărul. (laton %i !ristotel sînt oameni. altfel spus.na dintre proble(ele pe care le ridică inducţia este că această trecere de la particular la *eneral poate conduce H8i conduce adeseaJ la conclu9ii total eronate: !m v *ut o mierl nea+r .punFnd despre un anu(it obiect. trebuie atunci să ne Fntrebă( cu( se face că (intea o(enească este aptă să perceapă realitatea dincolo de e!perienţa sa Hteoria e4oluţiei are probabil răspunsuri de dat asupra acestui aspect. după cu( 4o( 4edea (ai josJ. că nu este nici . pentru care noi dă( o 4ersiune referitoare la (ierle. Aceste predicţii sFnt 4alide dacă ele $ot 7i $roiectate Hse pot aplicaJ 8i dacă. am v *ut înc o mierl nea+r . a de(onstrat Fn (od sclipitor că cercetarea 8tiinţifică nu se ba9ea9ă pe inducţie. Y -n'eren#e nondemonstrative.muritor. ca să ră(Fne( fideli e!e(plului nostru de la Fnceput& $#/ . proble(a 8i-a pierdut FntrucFt4a din rele4anţă& Graţie lui Nelson Good(an. Fn acest e!e(plu. ca Fn ca9ul deducţiei. Fn a e!plica reu8ita sche(elor lo*ice. se 4ede că se trece de la pre(ise particulare Hde tipul !m v *ut o mierl 9 era nea+r 1 la o conclu9ie *enerală BToate mierlele sînt ne+re1. echi4alentă cu propo9iţia Toate mierlele sînt ne+re. inducţia (er*e de la particular la *eneral . caracteristică pentru inducţie. a8adar.To#i oamenii sînt muritori ]^ Socrate este muritor1. conclu9ia este eronată pentru că i*noră posibilitatea e!istenţei unor (ierle albe& $#$ @educţia 8i inducţia sFnt procese care acţionea9ă Fn sens in4ers: pe cFnd deducţia procedea9ă de la *eneral la particular . Pe(piris(ul lo*icO a Fncercat să Fnte(eie9e o lo*ică inducti4ă. ele se 8i veri7ic" 6entru Good(an.Socrate este muritor ]^ To#i oamenii sînt muritori1. ci Fn a se Fntreba dacă poate e!ista reu8ită. Re9ultatul Hparado!alJ este deci acela că dacă spune( despre un obiect Horicare ar fi acestaJ. nici (ierlă. cf& cap& ". stabilirea unei distincţii Fntre inferenţele inducti4e 4alide Hcare produc predicţii 4alideJ 8i cele care nu sFnt 4alide se reduce la definirea ter(enuluiDter(enilor folosiţi& Fn această 4i9iune. este nu(ai aceea de a afla dacă e!istă re*uli care să per(ită efectuarea unor $re'icţii vali'e @acă ne Fntoarce( la proble(a (ierlelor ne*re. @in această conclu9ie *enerală. per(it să se tra*ă conclu9ii ade4ărate din pre(ise false& . filosof britanic de ori*ine austriacă. o dată proiectate. 8i s-a cre9ut (ultă 4re(e că cercetarea 8tiinţifică H8i. conclu9iile deducţiilor lo*ice nu sFnt (ai ade4ărate decFt pre(isele lor& @ar nu 4ede( care ar fi interesul unei lo*ici deducti4e relati4iste. 6roble(ele pe care le pun sFnt 8i ele in4erse& Cu ajutorul deducţiei. dacă din pre(isele particulare se poate tra*e cu un (ini(u( de certitudine o conclu9ie *enerală& 3i(p de 9eci de ani. se e!plică printr-un per(anent du-te-4ino Fntre definiţie 8i Fntrebuinţare& 6roble(a care se pune atunci este aceea a confir(ării acestei definiţii& Asupra acestui punct. care nu e nici (ierlă 8i nu e nici ne*ru. că nu e nici de culoare nea*ră. diferenţa dintre inducţie 8i deducţie se reduce la ur(ătorul fapt: proble(a deducţiei este aceea a 4alidităţii lo*ilor lo*ice H8i Fn special a sche(elor inferenţiale. am mai v *ut înc o mierl nea+r . de e!e(plu despre o carte po8tală.ă notă( că in4ocarea faptului că ele sFnt caracteristice (inţii o(ene8ti nu este un răspuns la proble(ă: Fntr-ade4ăr. e!act lucrul la care renunţă relati4i8tii& 6roble(a care se pune Fn ca9ul inducţiei este foarte diferită: ea nu constă. confir(ă( chiar 8i propo9iţia Toate lucrurile care nu sînt ne+re nu sînt nici mierle. proble(a 'emonstraţiei> proble(a inducţiei. sau să adoptă( o po9iţie relati4istă confor( căreia. &&&' toate mierlele sînt ne+re. a &riori independente de e!perienţă. chiar dacă acest $#" pro*res a a4ut drept principală consecinţă faptul că inducţia apare ca o proble(ă e!tre( de *reu. Good(an citea9ă $ara'o:!l corbilor. sau. Fn schi(b. trebuie să se Fncerce e!plicarea (odului Fn care le*ile lo*icii deducti4e. altfel spus. !ristotel este muritor. im&licaturi %i cuno%tin#e comune1. s-a produs totu8i un (are pro*res Fn do(eniul inducţiei. . dacă nu chiar i(posibil de re9ol4at& FP"m1nt!l e $lot!n'G @upă Good(an. nee!istFnd ade4ăr Hsau realitateJ. definirea cu4Fntului P(ierlăO se reduce la construirea unei definiţii care să per(ită aplicarea acestui cu4Fnt la toate obiectele considerate Fn (od curent (ierle 8i la nici un obiect care nu este (ierlă& 3recerea de la particular la *eneral. se pot e!tra*e predicţii particulare: =rm toarea mierl &e care o voi vedea va 'i nea+r . o (i9ă episte(olo*ică i(portantă& @ar de cFnd Larl 6opper. toate capacităţile o(ene8ti de Fn4ăţareJ se sprijină pe inducţie& Crearea unor lo*ici inducti4e satisfăcătoare era.

adică o ipote9ă for(ulată e!plicit. FntrucFt se 8tie din start că toate obiectele particulare care au 4erificat ipote9a confor( căreia ele erau 4er9astre pFnă Fn (o(entul t 4or infir(a această ipote9ă după (o(entul t. a8adar. această ipote9ă s-a 4erificat Fntotdeauna& . albeJ& 6roble(a constă Fn relaţia de confir(are dintre e!perienţele particulare B!m v *ut o mierl 9 era nea+r 1 8i conclu9iile sau propo9iţiile *enerale sau ipote9ele care se pot e!tra*e din acestea . respecti4 Toate smaraldele sînt ver*astre. poate spune ori PAcest s(arald este 4erdeO. Fn care ter(enul P4er9astruO se aplică tuturor lucrurilor e!a(inate Fnainte de (o(entul t HFn care t ] "/ au*ust $--. 6ă(Fntul era plat pFnă Fn $%-" 8i este rotund din $%-"& @in punctul nostru de 4edere. după această dată. conceptul ver*astru este un concept dificil de proiectat. acest s(arald anu(e.Toate mierlele sînt ne+re1. Fn opo9iţie cu alta . 8i tuturor celor e!a(inate după (o(entul D.ă presupune( acu( ipote9a: Toate smaraldele sînt ver*astre. ver*astru este un concept nonproiectabil deoarece duce la un parado!: tot ceea ce Fl 4erifică Fl 8i falsifică& Ro( face aici o parante9ă FntorcFndu-ne la e!e(plul nostru pri4ind te9a relati4istă& 6Fnă Fn $%-". dacă sFnt 4er9i. A(Fndouă ipote9ele corespun9ătoare.ă presupune( că. Smaraldele sînt albastre1 8i faptul că una dintre ele 4a fi superioară celorlalte prin faptul că 4a fi proiectabilă 8i nu 4a fi fost Fncă falsificată& @upă cu( arată Good(an Fnsu8i. ea trebuie să ad(ită această conclu9ie. 8i că după $%-" este ade4ărat că 6ă(Fntul este rotund& Altfel spus. Toate smaraldele sînt ver*i. Fn această optică.ne*ru 8i nici (ierlă. Altfel spus. iar inducţia pare (ai de*rabă să ridice proble(e decFt să re9ol4e& Cu aceste consideraţii. ceea ce. dacă se 8tie că un obiect este 4er9astru HFntrucFt e 4erde Fnainte de t1. unde &lotund Fnsea(nă plat Fnainte de $%-" sau rotund după $%-"& . care să poată fi aplicată ca9urilor particulare 8i al căror ade4ăr să se poată 4erifica pe aceste ca9uri particulare& Altfel spus. se confir(ă propo9iţia Toate mierlele sînt ne+re Hdespre care a( 4ă9ut că nu este ade4ărată FntrucFt e!istă 8i (ierle albinoase 8i.Toate mierlele sînt ne+re1.. de4ine posibilă& Ceea ce Good(an de(onstra9ă despre inducţie este că ea nu conduce la ipote9e 4alide Fn ele Fnsele: ceea ce contea9ă este co(pararea ipote9elor concurente Hde e!e(plu: Smaraldele sînt ver*i. oa(enii credeau că 6ă(Fntul este plat& i cred. deci. care a fost infir(ată& )ineFnţeles că pri(a 4a fi preferată celei de-a doua& Good(an dă apoi (ai (ulte e!e(ple de ipote9e& Toate smaraldele sînt ver*i. la o 4i9iune asupra li(bajului Fn care conceptele nu sFnt proiectabile: dacă. 4a fi Fntotdeauna 4erde. se 4erifică deci prin s(araldul la care se uită +on& 3otu8i. ca să poată e!ista o confir(are. nu se poate niciodată 4orbi despre o 4erificare absolută. el fiind pri4it după (o(entul D. 8i nu 4er9astru& 6entru ca să fie 4er9astru. n-a( a4ansat a8adar prea (ult pe calea unei lo*ici a inducţiei. e4ident. pFnă Fn "/ au*ust $--. atunci trebuie să ad(ite( că pFnă Fn $%-" a fost ade4ărat că pă(Fntul era plat. că 6ă(Fntul este rotund& @acă crede( Fn te9a relati4istă confor( căreia toate con4in*erile sFnt ade4ărate. @upă cu( re(arcă Good(an. (ai de*rabă. Smaraldele sînt ver-*astre. atunci se ad(ite că ipote9a ( mîntul este &lat se 4erifică Fnainte de $%-" 8i că ipote9a ( mîntul este rotund se 4erifică după $%-"& Asta Fnsea(nă că &lat 8i rotund sFnt concepte care n-au sens Fn ele Fnsele& @acă po9iţia relati4istă este coerentă. oa(enii fac pre4i9iuni asupra unor ca9uri particulare e!a(inabile Fn 4iitor: =rm toarea mierl &e care o voi vedea va 'i nea+r . nu este ca9ul& Ar trebui deci să se ad(ită că s(araldul este 4er9astru Fnainte de D. fiind dată o ipote9ă .J. . ar trebui Fntr-ade4ăr să fi de4enit albastru. se ad(ite Fntr-ade4ăr că $#M 6ă(Fntul este plotund. nu (ai este& Astfel. iar atunci Fntrebarea asupra posibilităţilor de a construi o anali9ă relati4istă asupra li(bajului. FntrucFt repre9intă un concept care atribuie caracteristici contradictorii aceluia8i obiect Hacela8i obiect nu poate fi 8i plat 8i rotundJ& 3e9a relati4istă conduce Fn (od surprin9ător. iar după. ori PAcest s(arald este $#% 4er9astruO& Aceste două enunţuri sFnt ade4ărate FntrucFt s(araldul este 4erde Fnainte de (o(entul t. 8i ne pute( chiar Fndoi că o astfel de lo*ică 4a e!ista cFnd4a& In7erenţele $ragmatice3 in7erenţe 'e'!ctive .Toate mierlele sînt albe1. a8a cu( sFnt obli*aţi să facă relati4i8tii. ci. trebuie să e!iste o i$otez" $roiectabil". se pune proble(a ipote9ei care pFnă acu( ar fi fost 4erificabilă fără să fi fost niciodată infir(ată. se 8tie 8i că nu este 4er9astru HFntrucFt după t el 4a fi 4erde 8i nu albastruJ& A8adar.ă obser4ă( că &lotund este un concept co(parabil cu ver*astru. e!a(inat după (o(entul t. acest (od de a 4edea lucrurile i(plică faptul că P"m1nt!l este $lot!n'. dacă sFnt albastre& @acă +on se uită la un s(arald e!act Fnainte de (o(entul t. su*estiile pe care le face sFnt totu8i (ai de*rabă speculaţii decFt soluţii. care să nu fie sortită e8ecului fiind relati4istă.

$ C E noa&te1. dar lo*ica deducti4ă a cunoscut nu(eroase de94oltări de atunci Fncoace& Ne pute( pune Fntrebări asupra (ai (ultor proble(e: _ 6e de o parte H8i acest lucru ne conduce la o proble(ă ridicată Fn para*raful precedentJ. de natură deducti4ă& 6entru ei. P6ă(Fntul e plotundOJ. . 4a fi ade4ărată nu(ai 8i nu(ai dacă ! este ade4ărată 8i $ este ade4ărată& Altfel spus. dacă +on 8tie că este ade4ărat că pisica e afară 8i că e noapte Hdacă 8tie că ! D $ este ade4ăratăJ.%i1. dispune de siste(ul de judecată cel (ai perfect posibil.perber 8i Kilson au ales ipote9a confor( căreia procesele inferenţiale Fn cau9ă sFnt. parţial. 8i Fncă din Antichitatea cea (ai Fndepărtată& 6ri(a lo*ică co(pletă o a4e( Fntr-ade4ăr de la Aristotel Hsecolul +R F&Cr&J. de la pre(ise ade4ărate la conclu9ii ade4ărateI _ Fn fine. Logica 'e'!ctiv" #i calc!l!l $ro$oziţiilor :o*ica deducti4ă are o istorie lun*ă a4Fnd Fn 4edere că pri(ul (are lo*ician. ! . o(ul dispune de un siste( de judecată eficient' dacă nu ar fi a8a. *raţie unor le*i ce sFnt independente de e!perienţă. pentru du(nea4oatră. raporturile dintre ele 8i operaţiile care li se pot aplica' el indică Fn special Fn ce condiţii sFnt ade4ărate sau false propo9iţiile co(ple!e. for(ate din reuniunea Hdupă re*uli precise. punctul cul(inant pe scara e4oluţiei. re9ultă că e!istă de fapt nu una. ci două re*uli pri4ind conjuncţia: +& 7 re*ulă de intro'!cere care ne per(ite. nici noi n-a( scrie a9i această carte 8i Hca9ul (ai rău. propo9iţia co(ple!ă obţinută prin conjuncţia lui ! 8i $. ne pute( referi la ar*u(entul e4oluţionist. F8i e!ersa deja talentele Fn secolul al +R-lea Fnainte de Cristos& le4 al lui 6laton. ei nu 4or adopta totalitatea re*ulilor deducti4e din lo*ica propo9iţiilor& $#. pe cFnd lo*ica inducti4ă le ră(Fne inaccesibilăI $#1 _ 6e de altă parte.! C (isica e a'ar 1 8i $ . FntrucFt ele repre9intă funda(entul funcţionării lor intelectuale& Nu este 8i ca9ul le*ilor din lo*ica inducti4ă.'e'!ce B). sau cel puţin parţial co(un: le*ile lo*icii deducti4e sFnt (ai u8or de pus Fn e4idenţă de către indi4i9ii u(ani. cFnd (ari filosofi 8i lo*icieni cu( au fost )ertrand Russel.@acă nu e!istă lo*ică inducti4ă. HFncăJ adaptat (ediului său de 4iaţă. care este atunci (odul Fn care le dobFndi( I 6ri(ele două proble(e pot pri(i un răspuns co(un.ă luă( e!e(plul con&!ncţiei . Fn ipote9a eli(inării noţiunii de inducţie. cititoriiWJ nici du(nea4oatră naţi a4ea posibilitatea să o citiţi& Fn ceea ce pri4e8te proble(a ori*inii conceptelor. de ce lo*ica deducti4ă este accesibilă fiinţelor o(ene8ti. arunci poate 'e'!ce din acestea că este ade4ărat că pisica este afară 8i că e noapte Hel 'e'!ce că ! D $ este ade4ăratăJ& +n4ers.! D $ C (isica e a'ar %i e noa&te1. 4o( răspunde la ea Fntr-un capitol ur(ător& @upă cu( a( spus. aJ (ai (ultor propo9iţii si(ple' pe lFn*ă acestea. Aristotel a fost 8i preceptorul lui Ale!andru cel Mare -dar aceasta este o altă po4este& :o*ica a continuat să se de94olte de la Aristotel pFnă Fn 9ilele noastre' ea a cunoscuit o Fnnoire i(portantă la finele secolului trecut 8i la Fnceputul acestui secol. cu( se face că lo*ica deducti4ă se potri4e8te atFt de bine lu(ii FncFt se poate trece cu ajutorul ei. $#0 @in cele ce s-au spus Fn para*raful precedent. ci doar pentru a reţine că. indică un anu(it nu(ăr de operaţii ce se pot efectua asupra propo9iţiilor: conjuncţia. e!istă Fn schi(b lo*ici deducti4e.'e'!ce !1 8i poate 'e'!ce că e noapte . atunci poate deduce din ea că pisica e afară . nu este de (irare că .perber 8i Kilson lansea9ă ipote9a că procesele pra*(atice de interpretare a enunţurilor sFnt procese inferenţiale& !istă HpotenţialJ cel puţin două tipuri de procese inferenţiale: procesele inferenţiale deducti4e 8i procesele inferenţiale inducti4e& A4Fnd Fn 4edere dificultăţile pe care le FntF(pină noţiunea de inducţie Hcf& para*raful precedent. 8i aceasta nu pentru a arăta că o(ul. să . supra4ieţuind ca ani(al. altfel spus. aceste procese sFnt si(ple 8i se ba9ea9ă pe lo*ica propo9iţiilor& Cu toate acestea. Aristotel. Fn ca9ul Fn care ! este ade4ărată 8i $ este ade4ărată. <iind date două propo9iţii si(ple. ! D $ . disjuncţia. dacă o astfel de lo*ică e!istă& CFt despre eficacitatea le*ilor din lo*ica deducti4ă. dacă (odul Fn care dobFndi( conceptele nu este cel inducti4 Hadică prin e!perienţa obiectelor lu(iiJ. dacă +on 8tie că pisica e afară 8i dacă +on 8tie că e noapte Hdacă 8tie că ! este ade4ărată 8i că $ este ade4ăratăJ. i(plicaţia H9isă (aterialăJ 8i ne*aţia& 6rintre e!tinderile calculului propo9iţiilor se nu(ără 8i bicondiţionalitatea& . Gottlob <re*e sau Lurt Godel au Fncercat să propună soluţii lo*ice la proble(a ba9elor (ate(aticii& !istă două tipuri de lo*ică deducti4ă: calculul propo9iţiilor 8i calculul predicatelor& Calculul propo9iţiilor tratea9ă propo9iţiile neanali9ate.

disjuncţia din calculul propo9iţiilor este o disjuncţie incl!siv" Ha(bele propo9iţii C 8i 0 pot fi ade4ărateJ 8i nu o disjuncţie e:cl!siv" Fntr-o disjuncţie e!clusi4ă. Fn disjuncţia e!clusi4ă.!1 8i fals că e noapte . disjuncţia ( E F a acestei propo9iţii cu oricare altă propo9iţie ` este ade4ărată. să eli(ină( conjuncţia. atunci Măria se 4a bucuraO& Fn ce condiţii propo9iţia Hco(ple!ăJ 0ac -on va veni.ă notă( că cele două re*uli de introducere 8i de eli(inare decur* direct din aceste condiţii de ade4ăr& CFt despre 'is&!ncţie.! D $1. se 4a obser4a că această re*ulă se poate deduce din 4alorile de ade4ăr ale disjuncţiei: C E 0 este ade4ărată dacă C este ade4ărată 8i 0 falsă. sFnte( Fndreptăţiţi să deduce( disjuncţia C E 0. dacă C este falsă 8i 0 ade4ărată 8i dacă C 8i 0 sFnt ade4ărate& @isjuncţia C E 0 este falsă dacă C 8i 0 sFnt false& Altfel spus. ci doar condiţiile de ade4ăr ale conjuncţiei. atunci / ria se va bucura este ade4ărată& ++& -on va veni este ade4ărată 8i / ria se va bucura este falsă: propo9iţia 0ac -on va veni. Altfel spus. de e!e(pluJ Fntre ipote9a din condiţională 8i conclu9ia acesteia HFn această optică.(etric %i So'ia se duc la cinema1 este ade4ărată& Ca 8i pentru re*ula de introducere a disjuncţiei. care sFnt de o si(plitate copilărească: conjuncţia ! D $ este ade4ărată dacă 8i nu(ai dacă ! este ade4ărată 8i $ este ade4ărată' Fn toate celelalte ca9uri B! ade4ăratăDM falsă' ! falsăDM ade4ărată' ! falsăD $ falsăJ. sFnt ori a(Fndouă ade4ărate. dacă 8tie că C E 0 este ade4ărată 8i 8tie că 0 este falsă. atunci cFnd Fntrebuinţă( o condiţională.(etric %i So'ia se duc la &la5 1 este falsă. C E 0 4a fi ade4ărată dacă C este ade4ărată 8i 0 este falsă 8i dacă C este falsă 8i 0 ade4ărată. cele două ele(ente ale sale. o condiţională nu poate fi ade4ărată decFt atunci cFnd ipote9a 8i conclu9ia.introduce( conjuncţia 8i să creă( propo9iţia ! D $ Hcare 4a fi 8i ea ade4ăratăJ& ++& 7 re*ulă de eliminare care ne per(ite. dacă ! D $ este ade4ărată. atunci / ria se va bucura este ade4ărată& +R& -on va veni este falsă 8i / ria se va bucura este falsă: propo9iţia 0ac -on va veni.$1.ă presupune( că C E 0 este (etric %i So'ia se duc la &la5 sau (etric %i So'ia se duc la cinema . e4ident. Fn ciuda unei ase(ănări de suprafaţă cu condiţionalele din li(bajul obi8nuit. una dintre cele două propo9iţii trebuie Fntr-ade4ăr să fie ade4ărată dacă disjuncţia este ade4ărată: astfel. Confor( acestei re*uli. dacă se dă propo9iţia C ca ade4ărată. este ade4ărat că pisica este afară . . nici una din celelalte două nu par intuiti4 nor(ale& Aceasta se e!plică parţial prin faptul că im$licaţia.C ] (etric %i So'ia se duc la &la5 . atunci poate deduce din acestea că C este ade4ăratăJ& . atunci poate deduce din acestea că 0 este ade4ărată H8i in4ers. atunci / ria se va bucura este ade4ărată& @acă pri(ele două posibilităţi par perfect naturale Hade4ărul celor două propo9iţii si(ple duce la ade4ărul condiţionalei' ade4ărul ipote9ei din condiţională 8i falsitatea conclu9iei acesteia duc la falsitatea ansa(bluluiJ. 8i 4a fi falsă dacă C 8i 0 sFnt ade4ărate 8i dacă C 8i 0 sFrit false& Im$licaţia H9isă material"/ corespunde Fn linii (ari fra9elor condiţionale. de e!e(plu. cu( este P@acă +on 4a 4eni. tabel Fn care se preci9ea9ă condiţiilor Fn care conjuncţia este ade4ărată& Nu 4o( da acest tabel de ade4ăr Hsub for(a sa efecti4ă de tabelJ. ea este ade4ărată dacă este ade4ărat unul sau celălalt dintre ter(enii propo9iţiei co(ple!e Hsau a(bii deodatăJ& Astfel. atunci / ria se va bucura este ade4ăratăI A4e( patru posibilităţi: +& -on va veni este ade4ărată 8i / ria se va bucura este ade4ărată: e li(pede că propo9iţia 0ac -on va veni. C E E etc& HFn care si(bolul D se cite8te sau1. atunci / ria se va bucura este falsă& +++& -on va veni este falsă 8i / ria se va bucura este ade4ărată: propo9iţia 0ac -on va veni. 0 C (etric %i So'ia se duc la cinema19 dacă +on 8tie că C E 0 este ade4ărată Hdacă 8tie că e ade4ărat că (etric %i Sio'ia se duc la &la5 sau (etric %i So'ia se duc la cinema1 8i dacă 8tie că C . e fals că pisica e afară 8i că e noapte . indiferent dacă ` este ade4ărată sau falsă& Această re*ulă corespunde. afir(ă( Fntr-o oarecare (ăsură că e!istă o le*ătură Hde consecinţă. atunci poate deduce că 0 . dacă 8ti( că o propo9iţie 6 este ade4ărată. dacă +on 8tie că C E 0 este ade4ărată 8i 8tie că C este falsă. reg!lii 'e intro'!cere a disjuncţiei& $#Re*ula de eli(inare este (ai co(ple!ă 8i nu o 4o( da aici& Ro( da Fn schi(b o re*ulă deri4ată (ai accesibilă. cunoscută sub nu(ele de modus tollendo &onens. nu se reduce la o con'iţional" Fn sensul co(un al ter(enului& Fntr-ade4ăr. ori a(Fndouă falseJ& . obţinFnd astfel două propo9iţii ! 8i $ Hcare sFnt a(Fndouă ade4ărateJ& :a fel stau lucrurile cu stabilirea a ceea ce se nu(e8te un tabel de ade4ăr pentru conjuncţie. conjuncţia ! D $ este falsă& @acă.

pur 8i si(plu. atunci. 8i pute( arăta că. atunci cFnd se cunoa8te 4aloarea de ade4ăr a ipote9ei. Fn condiţională. fie. calculul propo9iţiilor nu este un instru(ent de raţionare puternic' căci . atunci 8tie că pisica e afară 8i că e noapte& @ar aceasta nu-i spune ni(ic (ai (ult decFt 8tia deja& Mai (ult decFt atFt: din faptul că +on 8tie că pisica e afară. introducFnd conjuncţia. atunci propo9iţia ? este ade4ărată& Ca9ul care interesea9ă Fn *eneral ne*aţia din li(bajul natural este cel de-al doilea& de la sine Fnţeles că subordonarea. Fn condiţională. atunci / ria se va bucura1. din falsitatea ipote9ei nu se poate conchide ni(ic asupra 4alorii de ade4ăr a conclu9iei. Fn ciuda si(plităţii sale. se 8tie că Măria s-a bucurat. trebuie să o lase .in*urul ca9 Fn care introducerea conjuncţiei poate $$/ părea de oarecare utilitate este ca9ul Fn care +on 8tie că.perber 8i Kilson toc(ai pe acesta l-au ales ca ba9ă a calculelor inferenţiale care inter4in Fn procesul interpretati4& Nu 4o( spune aici despre calculul predicatelor decFt că a ser4it drept ba9ă pentru de94oltarea a nu(eroase teorii din se(antica for(ală& Ro( reţine doar că Fn calculul predicatelor s-au păstrat acelea8i re*uli ca Fn calculul propo9iţiilor.@acă i(plicaţia nu corespunde e!act condiţionalelor din li(bajul co(un. dacă propo9iţia " este falsă. fie pentru că acestea cresc costurile de prelucrare fără să aducă infor(aţii noi. confor( căreia. unde le*ătura dintre cele două propo9iţii i(pune ca. . dar eli(ină anu(ite re*uli de calcul care li se par că aduc re9ultate neinteresante pentru o teorie co*niti4ă orientată spre pertinenţă& . dacă se 8tie că +on n-a 4enit. atunci Măria se 4a bucuraO este o condiţională ade4ărată din li(bajul obi8nuit: se 8tie că dacă este ade4ărat că +on a 4enit. din ade4ărul ipote9ei . atunci / ria se va bucura1. el poate deduce. pentru că ele dau re9ultate banale . dar nu se poate 8ti ni(ic despre starea de spirit a Măriei dacă se 8tie că +on n-a 4enit& Condiţionala din li(bajul obi8nuit se pre9intă ca o restricţie asupra i(plicaţiei (ateriale: e!istă un ca9 Fn care i(plicaţia (aterială este ade4ărată fără ca 8i condiţionala să fie.Fnt astfel Fn această situaţie reg!lile 'e intro'!cere. dar nu 8i Fn i(plicaţia (aterială.? C -on n-a venit1 este falsă' Fn schi(b. se poate conchide asupra falsităţii ipote9ei Hse deduce că -on a venit este falsăJ& Cea din ur(ă operaţie este negaţia Ne*aţia are 4alori de ade4ăr si(ple: dacă propo9iţia " căreia i se aplică ne*aţia . pornind de la cele două re*uli de introducere despre care a( 4orbit (ai sus Hpentru conjuncţie 8i disjuncţieJ. din falsitatea conclu9iei Hdacă se 8tie că / ria se bucur este falsăJ 8i din ade4ărul i(plicaţiei Hdacă se 8tie că 0ac -on va veni. re9ultatele pe care le dau aceste re*uli nu repre9intă nici un interes Fntr-un siste( orientat spre pertinenţă. dacă 0ac -on va veni./ ria se bucur 1. atunci e ade4ărat că Măria s-a bucurat' 8i in4ers.0ac -on va veni." C -on a venit1 este ade4ărată.-on a venit1 8i din ade4ărul Fntre*ii i(plicaţii . dacă pisica e afară 8i e noapte. se cunoa8te 8i 4aloarea de ade4ăr a conclu9iei Heste aceea8iJ& P@acă +on 4a 4eni.ă luă( ca9ul con&!ncţiei3 dacă +on 8tie că pisica este afară 8i dacă 8tie că e noapte. dar se adau*ă (ulte altele pentru a prelucra proble(ele co(ple!e ale cuantificării. dacă se 8tie că +on a 4enit. ale ti(pului. se poate conchide asupra ade4ărului conclu9iei . trebuie să fie ade4ărate sau false Fn (od si(ultanJ& 6ot a4ea Fntrebuinţări interesante ur(ătoarele două re*uli asociate i(plicaţiei: +& Re*ula modus &onendo &onens. ale (odalităţilor etc. ++& Re*ula modus tollendo tollens. ce e!plică atunci straniile sale condiţii de ade4ărI Fntr-o i(plicaţie. (isica e a'ar %i &isica e a'ar . acela Fn care falsităţii ipote9ei Fi ur(ea9ă ade4ărul conclu9iei& Altfel spus. confor( căreia. atunci ne*aţia acesteia ? . sau (isica e a'ar %i &isica e a'ar %i &isica e a'ar etc& . conjuncţia. spre deosebire de ceea ce se FntF(plă cu o condiţională Fn li(bajul obi8nuit. i(plicaţia 8i ne*aţia din li(bajul natural nu sFnt perfect echi4alente cu operaţiile de calcul propo9iţional& Nu $$" Fnsea(nă Fnsă că. ei păstrea9ă condiţiile de ade4ăr ale operaţiilor. atunci / ria se va bucura este o i(plicaţie (aterială. proble(e care depă8esc obiecti4ele pe care 8i le-a propus acesta carte& Reg!lile 'e eliminare #i $ertinenţa AdoptFnd siste(ul calculului propo9iţional. e!istă o le*ătură necesară Fntre propo9iţiile ele(entare Hcare. atunci se 8tie că Măria nu s-a $$# $$$ bucurat& Fn schi(b.perber 8i Kilson nu adoptă totu8i Fn Fntre*i(e re*ulile acestuia& 4ident.

$$% Astfel. 8i de această re*ulă& . acestea nefiind construite prin inducţie& Ro( re4eni Fn capitolul 1 asupra for(ării conceptelor. re*ulile de introducere a conjuncţiei 8i a disjuncţiei nu sFnt indispensabile& Cu( stau lucrurile cu re*ula de introducere a i(plicaţiei (aterialeI Ceea ce ne spune lo*ica clasică este că.iste(ul interpretati4 al lui . 8i nici să ajun*ă la conclu9ii plecFnd de la o sin*ură pre(isă care ar fi for(a lo*ică a enunţului: scopul ur(ărit . atunci F este ade4ărată& Astfel. fiind dată o pre(isă (. asupra stabilităţii conceptelor noastre. tot!l constit!in' $remisele. are dreptul să deducă Trebuie l sat s intre. dacă se ajun*e la conclu9ia F. adică din 0ac e noa&te. dacă scopul unui siste( lo*ic cu( este cel pe care toc(ai l-a( schiţat este. Confor( acesteia. Fn fine. Fn acest ca9 e!istă posibilitatea unor deri4aţii alternati4e& i propun ca Fn ca9ul conjuncţiei să a4e( o re*ulă. dat fiind ade4ărul pre(iselor.perber 8i Kilson Fnsă.8i aceasta se Fnţele*e dacă obiecti4ul este construirea 8i (odificarea repre9entării lu(ii indi4idului . Ne pute( lipsi 8i de re*ula de introducere a disjuncţiei. care e a4antajul să a4e( un siste( si*ur din acest punct de 4edere dacă el prelucrea9ă (ai de*rabă credinţe HfailibileJ decFt cuno8tinţe HinfailibileJ sau certitudiniI +nter4in Fn acest ca9 8i alte se(ne de Fntrebare: asupra percepţiei 8i failibilităţii 8i infailibilităţii siste(ului nostru percepti4. nu(ită (odus ponens con&!nctiv Confor( acestei re*uli.poate să ne surprindă faptul că siste(ul interpretati4 are conclu9ii care pot pune la Fndoială credinţele indi4idului& Ne pute( Fntreba: este justificată noţiunea de credinţă Fnsă8i Fntr-o astfel de abordareI Nar $$M trebui (ai de*rabă să 4orbi( despre c!no#tinţe . atunci trebuie adus în cas 8i de la (isica e a'ar la 0ac e noa&te.care are drept ba9ă o ipote9ă forte confor( căreia scopul oricărui siste( co*niti4 este de a-8i construi o repre9entare ade4ărată a lu(ii . ci doar re*ulile de eli(inare ale acesteia& 6e de altă parte. Fnsea(nă că aplică re*ula modus &onendo &onens si(plă.este ca 'in con7r!ntarea 7ormei logice a en!nţ!l!i #i a $ro$oziţiilor e:trase 'in conte:t. a( dori să arătă( cu( se poate F(păca. atunci trebuie l sat s intre 8i de la (isica este &e balcon la Trebuie l sat s intre. atunci trebuie adus în cas _ (isica e a'ar _ E noa&te +on are dreptul să treacă de la 0ac &isica e a'ar %i e noa&te. trebuie l sat s intre _ (isica e &e balcon +on are dreptul să treacă de la 0ac &isica este &e balcon sau &isica este în 'a#a u%ii de la intrare. atunci a4e( dreptul să afir(ă( că 0ac (. o 4i9iune a siste(elor co*niti4e cu( e cea pe care o au . dacă +on 8tie că: _ 0ac &isica este &e balcon sau &isica este în 'a#a u%ii de la intrare. 8i aceasta datorită unei re*uli nu(ite modus &onens dis5unctiv. dacă +on 8tie că 0ac &isica este &e balcon sau &isica e în 'a#a u%ii de la intrare 8i că (isica e în 'a#a u%ii de la intrare. &isica trebuie adus în cas 8i din E noa&te. el deduce (isica trebuie adus în cas . a8adar. cuno8tinţele fiind infor(aţii si*ureI 6e de altă parte. să se ajun*ă la conclu9ii pri4ind 4aliditatea con4in*erilor deja e!istente sau a unor con4in*eri noi& Cre'inţe.Fn casă& ste ca9ul Fn care ipote9a unei i(plicaţii corespunde unei propo9iţii co(ple!e obţinute prin conjuncţie& Ca9ul Fn care o disjuncţie ar fi ipote9ă pentru o i(plicaţie ar ridica acela8i tip de proble(ă& @upă .perber 8i Kilson pre4ede să se treacă prin inferenţe de natură deducti4ă care nu folosesc totu8i re*ulile de introducere din lo*ica propo9iţională clasică. dacă +on 8tie că: _ 0ac &isica e a'ar %i e noa&te. pe de o parte. :a fel. asupra capacităţii pe care o pute( a4ea de a construi o 4i9iune a lu(ii care să nu fie intrinsec li(itată de slăbiciunile siste(ului nostru percepti4 8i. acest proces nu caută nici să ajun*ă la conclu9ii pornind de la pre(ise constituite doar din propo9iţii e!trase din conte!t. re*ula de introducere a i(plicaţiei (ateriale nu ser4e8te decFt la ratificarea unui calcul deja efectuat& Ne pute( lipsi. a stabilităţii lor 8i a conţinutului lor co*niti4& 6entru a Fncheia capitolul M. de a *aranta ade4ărul conclu9iilor. atunci &isica trebuie adus în cas . convingeri #i a'ev"r 3oc(ai a( 4ă9ut că unul dintre efectele siste(ului interpretati4 este de a furni9a conclu9ii pri4ind 4aliditatea credinţelor pe care le are un indi4id& +ntr-un siste( care insistă asupra inportanţei proceselor lo*ice 8i asupra i(portanţei noţiunii de ade4ăr .spre deosebire de credinţe.

răspunsul la această Fntrebare este. iar conţinutul unei credinţe. iar dacă 4a pleca de la pre(ise false. spre deosebire de conţinutul unei cuno8tinţe. constă Fn faptul că *arantea9ă pentru conclu9ie un *rad de certitudine superior celui pe care Fl au iniţial credinţele& Abordarea lo*ică nu-8i pierde a8adar ni(ic din interes.perber 8i Kilson folosesc ter(enul de Pipote9ăO . po9iti4. Fn siste(ul propus de . cu alte cu4inteJ. sau pentru că cine4a i-a spus acest lucru. că trăi(.perber 8i Kilson 8i o abordare parţial lo*ică a feno(enelor interpretati4e cu. propo9iţiile care se Fnscriu Fn repre9entarea lu(ii constituie Fn *eneral (ai de*rabă credinţe decFt cuno8tinţe. nu 4a ajun*e la conclu9ii ade4ărate& :a fel ca Fn siste(ul lui Grice. pentru interpretarea percepţiilor este un siste( deducti4 *arantea9ă că nu se produc pierderi Fn siste(ul de interpretare& @acă siste(ul pleacă de la pre(ise ade4ărate Hconte!t a for(a lo*ică a enunţuluiJ.perber 8i Kilson. 8i nici că Fn (od necesar credinţele noastre sFnt false& . indiferent care ar fi con4in*erea lui. iar deosebirea dintre ele nu este nu(ai de natură filosofică& a se re*ăse8te 8i Fn 4iaţa de 9i cu 9i& @acă 6aul spune ACred că +on a plecatO.3Gtiu că +on a plecatO& CFnd 6aul spune PCred că&&&O. pute( deţine credinţe Fn *rade de certitudine sau de Fncredere diferite. probabil. dar dacă 6aul crede că +on a plecat. 8i oricine. cu toate că nu *arantea9ă nici ade4ărul pre(iselor 8i nici pe cel al conclu9iilor. pe cFnd atunci cFnd spune P?tiu că&&&O. e4ident. siste(ul deducti4 este nonde(onstrati4: el *arantea9ă dependenţa dintre ade4ărul sau falsitatea pre(iselor 8i ade4ărul sau $$. ade4ărul conclu9iilorJ& A8adar. nu 4a ajun*e la conclu9ii false. faptul că siste(ul Fntrebuinţat pentru interpretarea enunţurilor 8i. el 4a ajun*e la conclu9ii ade4ărate& @acă pleacă de la pre(ise false. iar interesul siste(ului de inferenţă nonde(onstrati4ă. a ad(ite. dar cuno8tinţele sFnt indiscutabile& Ne 4o( Fntreba la infinit dacă o fiinţă u(ană %tie 4reodată ce4a Fn acest sens forte al cu4Fntului& Fn opinia noastră. deci.ă presupune( ur(ătaorea situaţie: +on crede că 6aul e acasă pentru că i-a 4ă9ut (a8ina Fn faţă porţii& l Fntreţine această credinţă cu un anu(it *rad de certitudine pentru că 8tie că 6aul are o a4ersiune .assum&tion Fn en*le9ă -care spune e!act ce 4rea să spună. 4a ajun*e la credinţe false& Fnsă. in4ersul Fnsă nu se 4erifică& Astfel. $$1 e!ceptFnd scepticul sau relati4istul cel (ai con4ins. falsă& Altfel spus. Fnsă nu *arantea9ă ade4ărul pre(iselor H8i. el nu spune deloc acela8i lucru cu . adică. dacă 4a pleca de la pre(ise ade4ărate. e4ident. că 4o( (uri Fntr-o bună 9i etc& ?ti( acela8i lucru sau lucruri diferite despre alte fiinţe sau artefacte& @acă Fnsă Gheor*he crede că e!istă @u(ne9eu. faptul că o propo9iţie este (ai de*rabă o credinţă decFt o cuno8tinţă nu 4rea să spună că indi4idul care o enunţă o crede falsă: el o poate crede ade4ărată. ne*ati4& A spune că un anu(it nu(ăr dintre propo9iţiile ce constituie repre9entările noastre despre lu(e sFnt de ordinul credinţelor. 4a ad(ite că a8a 8i este: 8ti( că ne-a( născut. e de la sine Fnţeles că e!istenţa sau ine!istenţa lui @u(ne9eu sFnt total independente de credinţa lui Gheor*he&&& 6ute( arăta deosebirea dintre credinţă 8i cuno8tinţă cu ajutorul inferenţei lo*ice: credinţa se poate deduce din cuno8tinţă. poate fi fals& Care este utilitatea unui siste( de deducţie lo*ică dacă 4orbitorii deţin (ai de*rabă credinţe decFt cuno8tinţeI :a (odul foarte *eneral 8i independent de posibilitatea de a susţine te9a confor( căreia oa(enii au cel puţin cuno8tinţe ele(entare. atunci nu e ade4ărat că 6aul 8tie că +on a plecat& Credinţa este failibilă. o spune Fn *eneral pentru că a dedus sau inferat că +on a plecat. dacă 6aul 8tie că +on a plecat. nu e 4orba decFt de o credinţă 8i nicidecu( de o cuno8tinţă: ceea ce nu Fnse(ană că @u(ne9eu nu e!istă. la (odul (ai *eneral. posibilitatea falsităţii lor. o face Fn *eneral cFnd a 4ă9ut cu ochii lui sau cFnd cine4a foarte de(n deX Fncredere i-a spus că a 4ă9ut& +n filosofie să consideră de obicei că o credinţă se poate do4edi falsă sau ine!actă. de cealaltă parte. falsitatea conclu9iilor. atunci este ade4ărat că 6aul crede că +on a plecat. adică ele sFnt cel (ai adesea failibile 8i se pot do4edi false& Cu toate acestea. ci doar că e!istenţa sau ine!istenţa sa nu poate face decFt obiectul unui act de credinţă Hceea ce se nu(e8te prin con4enţie un act de credin# 1 8i nu al unui act de cunoa8tere& 6e de altă parte. noţiunea de cre'inţ" H.. fără să fie absolut si*ur de acest lucru' poate crede că sFnt tot atFtea 8anse să fie ade4ărată sau să fie neade4ărată' sau poate crede că propo9iţia este. răspunsul este. nu Fnsea(nă că nu pot e!ista niciodată Fn principiu credinţe ade4ărate Hcuno8tinţe. 8i anu(e că nu este 4orba despre certitudineJ& Noţiunile de credin# 8i de cuno%tin# nu se confundă. chiar Fntr-o concepţie confor( căreia propo9iţiile care inter4in Fn repre9entarea lu(ii unui indi4id sFnt de ordinul credinţelor 8i nu al cuno8tinţelor& Ne pute( totu8i Fntreba dacă nu cu(4a ne-a( Fntors pur 8i si(plu la relativism Fn opinia noastră.

din pre(isa To#i oamenii se &ot în%ela . 8i aceasta chiar Fn ciuda unor (oduri diferite de funcţionare& Credinţele la care ajun* aceste siste(e pot fi nu nu(ai ase(ănătoare. faptul că ele au (oduri de funcţionare diferite.perber 8i Kilson& Ro( a!a acu( capitolul 1 pe proble(a conceptelor 8i pe cea a for(ării lor deducti4e& <or(area conceptelor .uneori1. @e ase(enea.totdeauna1. pute( astfel să ad(ite( faili-bilitatea siste(elor co*niti4e. toc(ai acest lucru Fl fac . dacă nu 8i Fn pri4inţa for(ei 8i a (odului Fn care s-a ajuns la ele& . uitFnd u8or că a fi failibil nu i(plică nicidecu( *re8eala ine4itabilă 8i per(anentă.ă presupune( că ad(ite( pre(isa Socrate se &oate în%ela . ase(ănător cu cel al unui sonar. nu a4e( nici un (ijloc să deduce( To#i oamenii se în%al . Fn ca9ul acesta. se pot distin*e for(ele Fn FntunericJINRăspunsul este si(plu: nu e!istă nici un (oti4 să crede( că cele două repre9entări ar fi radical diferite& 7bstacolele s-ar afla Fn acela8i loc. 8i nici Fndoiala *enerali9ată 8i per(anentă& $$Cu( stau acu( lucrurile cu ar*u(entele pri4ind li(itele facultăţilor noastre de percepţieI 6ute( face 4reo deducţie din faptul că nu percepe( anu(ite culori. 8i. nu a4e( dreptul să deduce( !dev rul nu exist . de ase(enea. iar insectele. dacă fiinţa u(ană Fn cau9ă are un siste( nor(al de percepţie 4i9uală. Nu a4e( absolut nici un (ijloc lo*ic să deduce( de aici Socrate se în%al . ?i nici din To#i oamenii se în%al . acesta este e!act raţiona(entul pe care Fl fac relati4i8tii. cel al liliacului& Ro( Fncepe cu o obser4aţie preli(inară& Repre9entarea lu(ii. dar 8i să respin*e( relati4is(ul& 7r. nu se reduce la o su(ă de percepţii. aceste sunete se Fntorc la liliac& Creierul liliacului anali9ea9ă aceste date Fn 4edera producerii unei repre9entări spaţiale& 6rin ce pute( spune Fnsă că această repre9entare este radical diferită de cea pe care ar a4ea-o o fiinţă u(ană care ar percepe 4i9ual situaţia Fn cau9ă Hcu ajutorul unor ochelari cu infraro8ii cu care.totdeauna1. de e!e(plu. a8a cu( fac relati4i8tii. funcţionea9ă prin e(iterea de sunete Fntro undă sonoră foarte specială 8i inaudibilă fiinţelor u(ane H8i unui anu(it nu(ăr de alte ani(aleJ' Fn ca9ul Fn care unda sonoră FntFlne8te un obstacol. liliacul F8i ia reperele Fn spaţiu printr-un siste( 9is de ecolocaţie& Acest siste(.puternică pentru orice efort fi9ic 8i că nu se deplasea9ă decFt cu (a8ina& @in FntF(plare.perber 8i Kilson n! este 'eci 'eloc relativist". dar 8i ade4ărate& Concl!zie 6e de o parte.uneori1.e 4ede. i(posibilitatea de a deţine cuno8tinţe& 3rebuie de alt(interi să obser4ă( că deducţia prin care se ajun*e de la failibilitatea spiritului o(enesc la uni4ersalitatea *re8elii nu este 4alidă& Acest lucru se poate de(onstra foarte si(plu& . dar că ade4ărul ei este independent aJ de faptul că ea corespunde unei credinţe a lui +on' bJ de *radul de con4in*ere cu care F8i Fntreţine +on această credinţă' cJ de faptul că această credinţă o F(părtă8esc sau nu (ai (ulţi indi4i9i& . fie a fiinţei u(ane. dar nu absolut& . 7r. care trec cu u8urinţă de la To#i oamenii sînt su&u%i +re%elii la !dev rul nu exist . că nu au9i( anu(ite sunete sau că nu si(ţi( anu(ite (irosuriI <aptul că nu a4e( acelea8i capacităţi ca alte ani(ale i(plică oare că a4e( o repre9entare a lu(ii neapărat diferită de a lorI A( dori să răspunde( repede la toate aceste puncte.totdeauna1. conclu9iile fiinţei u(ane 8i ale liliacului asupra repre9entării spaţiului respecti4 au toate 8ansele să fie destul de ase(ănătoare Fn pri4inţa conţinutului. iar a noastră nici atFt& a este realist" prin aceea că ad(ite că fiinţa u(ană nu este infailibilă Hceea ce nu e deloc o noutateJ 8i prin faptul că nu deduce din aceasta.ă obser4ă( de ase(enea că ni(ic nu-i inter9ice Fn principiu lui +on să afle Fntr-o bună 9i că propo9iţia Fn cau9ă este ade4ărată& 6o9iţia lui . +on are dreptate 8i 6aul este Fntr-ade4ăr la el acasă& Credinţa lui +on este deci ade4ărată. ci pare (ai de*rabă să se e!tra*ă 8i din percepţii 8i din anali9a acestora de către creier& . că propo9iţia este ade4ărată.ă ne Fntoarce( la liliac& 6e de o parte pentru a e4ita obstacolele 8i pe de alta pentru a-8i recunoa8te prada H(ici insecteJ. FncepFnd cu ulti(ul 8i luFnd un e!e(plu bine cunoscut Fn filosofie.e $"# pare deci că e!istă fapte obiecti4e ele(entare asupra cărora siste(ele co*niti4e pot fi Fn total acord. dar se poate foarte bine FntF(pla ca +on să nu $$0 aibă niciodată confir(area faptului că 6aul este acasă 8i să continue să-8i (enţină credinţa respecti4ă cu un *rad de con4in*ere ridicat. fie a ani(alelor nonu(ane.

ba chiar indispensabile supra4ieţuirii indi4i9ilor de la apariţia speciei u(ane Fncoace Ha8a ar fi c ldur . 7biecţiile nu lipsesc totu8i: A& Nu(eroase concepte sFnt e!tre( de recente: 8i ne 4in Fn (inte acu( unele ce ţin de tehnolo*ia (odernă. ele fiind.3 R N 6+NL R Intro'!cere @upă cu( a( 4ă9ut (ai sus. acolo. ) 8i C& . conceptele joacă un rol i(portant Fn for(area conte!tului 8i Fn declan8area unor re*uli inferenţiale' Fn fine. ateri*are. conceptele Fnnăscute. hran .n (od de a ie8i din Fncurcătură constă Fn adoptarea tale 6uale a ipote9ei fodoriene pri4ind for(area conceptelor& a este de o si(pliate biblică: nu pute( 4orbi de for(area conceptelor FntrucFt fiinţa u(ană deţine conceptele din na8tere. &ericol. conceptele sFnt unul dintre punctele centrale ale oricărei teorii care dore8te să e!plice li(bajul 8i Fntrebuinţarea acestuia& 6e de o parte. aceea a 7orm"rii conce$telor $ornin' 'e la realitate $"" ineis(. Hcf& Y "ixarea conce&telor1. conce$te #i in'!cţie @upă cu( a( 4ă9ut Hcapitolul M. aproape indiscutabil. adică pro*ra(ate dinainte& Altfel spus. a doua strate*ie& . inducţia le-ar putea oferi o soluţie ca cea de (ai sus. (entale9a& 7r. afară. cu( sFnt calculator. Fn lu(e. aseleni*are. să-i spune( nu(ele obiectului. 8i lucruri 8i feluri de lucruri 8i acţiuni. avion. la sfFr8itul capitolului . 4o( cerceta o noţiune recentă.ă căută( o cale neinducti4ă de for(are a conceptelor& Fn ceea ce ne pri4e8te. cu( 9ic $"/ an*losa!onii. care nu se reduc Fn (od strict la conţinuturile le!icale ata8ate cu4intelor. dar nu e clar prin ce (iracol (ulţi(ea conceptelor . 8i ne 4o( opri după aceea la conţinutul acestora& Ro( putea e!a(ina astfel interfaţa dintre concepte 8i le!ic. rachet . că Fn concepte e!istă (ai (ult decFt ceea ce dobFndi( prin e!perienţă: concepte dintre cele (ai co(une includ infor(aţii care le depă8esc pe cele disponibile prin e!perienţă H4o( re4eni la această afir(aţie (ai josJ& +pote9a lui <odor se (ai poate sprijini 8i pe o critică a inducţiei Hcf& capitolul M. chiar 8tiind că nu dispune( la ora actuală de un (odel al inducţiei satisfăcător 8i că se poate foarte bine să nici nu dispune( de unul 4reodată& Acceptă( atunci să ne an*ajă( pe o cale care are toate 8ansele să se ade4erească fără ie8ire 8i să ne (ulţu(i( pentru totdeauna cu (odele radical 8i definiti4 inco(plete ale cunoa8terii& ++& . dar fondarea unei teorii acceptabile a inducţiei pune totu8i proble(e' pe de altă parte. for(area conceptelor ar fi o proble(ă de (ult re9ol4ată& Ar fi de ajuns să arătă( un obiect unui copil Hsau. satelit +eos&a#ial etc& 6are *reu de susţinut că acest *en de concepte ar fi Fnnăscute& clar că anu(ite concepte folositoare sFnt Fnnăscute. sex etcJ. Y -nduc#ie %i deduc#ie 8i Y I mîntul e &lotund81. să repetă( operaţia de cFte4a ori. ele ser4esc ca interfaţă Fntre li(baj 8i perceperea realităţii& Ro( aborda Fn acest capitol proble(a spinoasă a for(ării conceptelor Fntr-un siste( noninducti4. Fntr-o teorie a pertinenţei. 8i constata că cele dintFi sFnt (ai puţin o(o*ene Fn pri4inţa conţinutului decFt par& Fn fine.Consider că si(ţul co(un se de94oltă (ereu& !istă efecti4. 8i proble(a ar fi re9ol4ată& +onel Hsau A9rttTtuJ ar 8ti că obiectul Fn eau9ă este un (ăr& @in păcate. conceptele sFnt Fnnăscute 8i ele nu se pot dobFndi& Nu pute( să nu obser4ă( că această ipote9ă (er*e (Fnă Fn (Fnă cu o altă ipote9ă fodoriană He!ceptFnd teoria sa asupra facultăţilorJ.ă ad(ite( că for(area conceptelor funcţionea9ă inducti4. &reHired. Fnsă. dar un (odel 4alid al inducţiei nu e!istă& Ar re9ulta de aici două (oduri de a proceda: +& .i*ur. obiectul ) 8i obiectul C poartă o etichetă co(ună: P(ărO. dacă a( dispune de un (odel inducti4 fiabil. de un (odel inducti4 fiabil nu dispune( Fncă. 8i prin acest (ijloc si(plu nu 4o( reu8i să-i scoate( pe +onel sau pe A9rttTtu din starea lor de i*noranţă& Fntr-ade4ăr. unui (arţianJ. aceea a e!istenţei unui li(baj uni4ersal al *Fndirii. dar ei nu 4or putea ajun*e să *enerali9e9e (ulţi(ea tuturor obiectelor a4Fnd caracteristici co(une cu A. ca să reluă( un e!e(plu din filosofie. iar (intea noastră este construită pentru a le descoperi 8i a le da nu(e& . adoptă(. Y -nduc#ie %i deduc#ie1. tot ce i-a( putea Fn4ăţa pe +onel sau pe A9rttTtu ar fi că obiectul A. (odul Fn care sFnt for(ate conceptele pare să depindă de e!perienţă. a& . fac parte din li(bajul *Fndirii& +pote9a fodoriană asupra unui li(baj al *Fndirii a făcut obiectul unor aprinse contro4erse& a se sprijină pe faptul. bineFnţeles.

situaţia nu se pre9intă totu8i chiar a8a de rău: desi*ur. iar unul dintre bă8tina8i spune: PGa4a*aiWO& 6roble(a pe care o ridică `uine pri4e8te se(nificaţia pe care antropolo*ul trebuie să o atribuie e!presiei PGa4a*aiWO& Ce Fnsea(nă ea oare: P. pornind de la care dobFndirea conceptelore s-ar putea face Fn (od deducti4& PGa4a*aiWO 6entru a sprijini (ăcar Fn parte atitudinea lui <odor. nu(ai dacă nu se stabile8te o barieră de netrecut Fntre specia u(ană 8i celelalte. sau P+epureO& Ar (ai putea Fnse(na 8i PAsta-i cina noastrăWO. Y 4o+ica deductiv %i calculul &ro&o*i#iilor1. FntrucFt ni(eni. un iepureWO. dar percepţia realităţii fiind li(itată de capacităţile percepti4e 8i de cele conceptual-u(ane Fn e*ală (ăsură. pornind de la propo9iţii si(ple. sau după care. `uine nu i(a*inea9ă toate ca9urile posibile. PGa4a*aiWO ar putea să Fnse(ne P.itaţi-4ă. nu pare nici ea fondată Fn totalitate: Fntr-ade4ăr.Fnte( Fn (ăsură să răspunde( la toate aceste obiecţii. nu deţine Fn *eneral cate*orii atFt de bi9are cu( sFnt acestea& . dacă conceptele sFnt prin e!celenţă 4a*i. construite prin co(punerea conceptelor si(ple& @e fapt. pornind de la cu4inte. sau nu(ai dacă nu se ad(ite ine!istenţa la ani(ale a co(porta(entelor instincti4e 8i Fnnăscute Hobser4aţie pe care nu(eroase obser4aţii 4echi sau recente din etolo*ie o contra9icJ. *eneral ad(isă Fn lo*ică 8i Fn lin*4istică. co(ple!e Hcf& capitolul M. trebuie să ad(ite( că e!istă co(porta(ente Fnnăscute la speciile ani(ale 8i că acest caracter Fnnăscut constituie o parte din descrierea lor' aceasta. Confor( pri(ei obiecţii. necesare ori*inii o(enirii Hdacă o ase(enea (ulţi(e e!istăJ. critic a modelului &rototi&ului1. Fnsă 8ansele să Fnse(ne P6ărţi Fntre*i de iepureO sau PCad iepuriWO sFnt (ini(e.n iepure trece dru(ul. Fntr-un para*raf separat Hcf& Y . instincti4eJ& Ne-a( putea *Fndi aici la co(porta(entele instincti4e ale unor insecte sau ale unor păsări& @ar 4o( a4ea oca9ia să ne Fntoarce( la aceste aspecte& C& A treia obiecţie reia o acu9aţie *enerală Fndreptată F(potri4a ipote9elor ineiste: că acestea ar fi ipote9e facile care ar per(ite să se propună pseudosoluţii. 8i Fn special la pri(a 8i la a treia& :a a doua 4o( răspunde (ai departe. pute( for(a noi propo9iţii. A treia obiecţie. conceptele care corespund tehnolo*iei (oderne nu pot fi Fnnăscute.itaţi-4ă. 8i aceasta pentru (oti4e le*ate de teoria e4oluţiei& Această obiecţie nu ia Fn considerare faptul că un concept poate fi constr!it pornind de la altele& Altfel spus. de principiu. ar putea include concepte corespun9ătoare unor realităţi i(posibil de i(a*inat Fn acea epocă& )& Nu s-a ajuns la e4idenţierea unor concepte stabile indi4i9ilor& Această a doua obiecţie s-a de94oltat pornind de la lucrările unor psiholo*i care au e4idenţiat caracterul 4a* al conceptelor& 7r. bă8tina8 ori ba. 4o( porni de la un e!e(plu al filosofului a(erican Killard Ran 7r(an `uine& l i(a*inea9ă ur(ătoarea situaţie: un antropolo* se află i9olat Fntr-un trib bă8tina8 pentru a-i studia li(bajul& . după care. ineis(ul pare să presupună o anu(ită ri*iditate Fn co(porta(ente Hconsiderate. Fn *eneral. n-ar fi ni(ic neobi8nuit să distin*e( concepte si(ple sau ele(entare 8i concepte co(ple!e.Fnnăscute. barieră pe care oricu( nu o justifică ni(ic Fn plan 8tiinţific.ite un iepureWO P. 7are trebuie atunci să adoptă( teoria lui <odor asupra caracterului Fnnăscut al (entale9ei 8i al 124 $"M conceptelor care o co(punI 6ute( cel (ult aduce ar*u(ente Fn fa4oarea unui caracter Fnnăscut al anu(itor distincţii de ba9ă pe care le fac oa(enii. această teorie se potri4e8te bine cu ipote9a Pco(po9iţionalităţiiO. lăsFnd de fapt proble(a nere9ol4ată& . pute( for(a fra9e Hcf& capitolul %. un iepureWO PGa4a*aiWO HFn care ?ava+ai este nu(ele propriu al iepurelui respecti4J P+epureWO P6ărţi Fntre*i de iepureO PAsta-i cina noastrăWO PCad iepuriO Hla fel cu( se spune PCade *rindinăOJ tc& Cu toată in*enio9itatea lui.ite un iepureWO sau P. nu e prea clar cu( ar putea fi ele Fnnăscute: Fntr-ade4ăr. Y (ro&o*i#ie %i adev r1.

oa(enii fac deosebiri Fn (od intuiti4 8i natural Fntre inferenţele ce se pot face asupra speciilor ani(ale 8i asupra obiectelor confecţionate& i 8tiu că. sFnt 8i necesare Htrebuie Fndeplinite toateJ. indiferent dacă aceste concepte sFnt concepte ale li(bii noastre (aterne din pri(a copilărie ori concepte dintr-o li(bă străină pe care Fncercă( să ne-o Fnsu8i( (ai tFr9iu& 7rice părinte care s-a uitat Fntr-o Pcarte cu po9eO F(preună cu copilul său Fncepător Fn ale li(bajului a trecut prin e!perienţa aceasta: Fn faţa unei i(a*ini. o *ăină. spuneţi Fn ordine. este că o abordare pur inducti4ă a dobFndirii conceptelor e i(posibil să funcţione9e& Ceea ce nu spune Fnsă `uine este că e!e(plul său (ai de(onstrea9ă că noi nu abordă( conceptele 8i li(bajul la (odul inducti4. oricu(. dar nu acceptă că un 8arpe căruia i s-au *refat picioare este o 8opFrlă& Astfel.tudiile asupra clasificărilor populare ale faunei 8i florei la populaţii foarte di4erse arată că e!istă o stabilitate Fnse(nată Fn aceste clasificări& Mai (ult decFt atFt.de *u8ă-ro8ie. dar asta Fnsea(nă că ipote9a lui nu este absurdă 8i că ipote9a unei capacităţi de cate*ori9are 8i de cuno8tinţe prealabile Fnnăscute este aproape ine4itabilă& @e fapt. care 4i se par (ai păsări decFt altele& 4ident. Fncren*ătură. cFte4a cate*ori9ări (ari de ba9ă sFnt uni4ersale 8i Fnnăscute& <odor nu are neapărat dreptate. că se poate propune un (odel ele(entar 8i neinducti4 al dobFndirii conceptelor& Care ar fi acu( răspunsul la cea de-a doua obiecţie. Fn care anturajul său joacă rolul bă8tina8ilor& Ceea ce ne de(onstra9ă e!e(plul lui `uine. ur(ată. se poate deduce că păstră4ul este un ani(al. un copil care Fn4aţă o li(bă străină dintr-o carte (odernă cu (ulte ilustraţii nu face nici el ipote9e nu(eroase asupra a ceea ce dese(nea9ă cu4intele li(bii străine pe care o Fn4aţă: Fn *eneral nu-i este prea *reu să identifice obiectul la care face referinţă un cu4Fnt sau altul& . pe bună dreptate. copilul nu face nenu(ărate ipote9e asupra a ceea ce poate dese(na un cu4Fnt& l se *Fnde8te. *en. se pare că. +pote9a de ba9ă a lui Aristotel este Fntr-ade4ăr că un concept Fntrune8te un anu(it nu(ăr de condiţii care. de *ăină. fa(ilie. din faptul că păstră4ul este un pe8te 8i că pe8tii sFnt ani(ale. 1n ansambl!. 4o( 4edea (ai tFr9iu. din faptul că un scaun de (a8ină este un scaun 8i $". copiii de 4Frstă pre8colară deosebesc fără dificultate consecinţele (odificărilor aduse unor obiecte confecţionate faţă de cele aduse unor fiinţe 4ii: ei ad(it că un fotoliu căruia i s-au tăiat braţele este un scaun. ba9Fndu-se pe ar*u(entul ur(ător: acest (odel nu ad(ite decFt o apartenenţă absolută la o cate*orie Hca să reluă( e!e(plul nostru. pri4ind caracterul predo(inant 4a* sau i(precis al conceptelorI Conce$tele vagi #i teoria $rototi$!rilor Cele afir(ate ne fac să crede( Fn caracterul precis al conceptelor& Această 4i9iune asupra conceptelor 8i (ai ales asupra cate*ori9ării Hcapacitatea de a for(a concepte 8i de a ordona obiectele lu(ii sub cate*oriile lor corespun9ătoareJ a a4ut predo(inanţă foarte (ultă 4re(e& 7 (o8teni( de la Aristotel. că acel cu4Fnt care i se spune dese(nea9ă e!act obiectul repre9entat Fn i(a*ine& @e ase(enea. 8i este cunoscută Fn *eneral sub nu(ele de model al condi#iilor necesare %i su'iciente. re*nJ& 6e de altă parte. ordin. pe ba9a e!perienţelor discutate (ai sus. 8i s!7iciente Hnici o altă condiţie nu (ai este necesarăJ pentru ca un obiect dat să intre Fn cate*oria corespun9ătoare conceptului Fn cau9ă& Acest (odel a fost serios contestat la Fnceputul anilor U. Rosch a criticat se4er (odelul condiţiilor necesare 8i suficiente.$"1 .n copil care Fn4aţă să 4orbească se află Fntr-o situaţie identică cu cea a antropolo*ului. un struţ 8i un pin*uin. chiar dacă nu e 4alabil pentru totalitatea conceptelor. de struţ 8i apoi de pin*uin& 6ornind de la re9ultate de acest tip. siste(ul de cate*ori9are u(ană ad(ite *rade de . o *u8ă-ro8ie. nu se poate deduce că un scaun de (a8ină este o (obilă& 6e de altă parte. clasă. 8i o spune chiar el.# de către psiholoa*a leanor Rosch& Rosch a făcut teste cu e8antioane lar*i de populaţii cărora $ le-a $"0 cerut să clasifice di4er8i (e(bri dintr-o aceea8i cate*orie pe o scară (arcFnd apartenenţa (ai (ică sau (ai (are la cate*oria Fn cau9ă: de e!e(plu. astă9iJ 8i ierarhiei stabilite de el HFn ter(eni de specie. fiind date o 4rabie. ordinea statistic cea (ai frec4entă este aceea Fn care a( enu(erat noi diferitele păsări de (ai sus: 4rabia ocupă locul FntFi.ă reţine( că această relaţie dintre un cu4Fnt 8i un obiect bine deter(inat pune 8i ea proble(e& Anu(ite cercetări (ai recente din antropolo*ie 8i psiholo*ie pot e!plica parţial 8i de ce& . ele corespund ta!ino(iei lui :inne HFncă Fn u9. dar că. că un scaun este o (obilă. pin*uinul este sau nu este pasăreJ 8i nicidecu( o apartenenţă relati4ă Hun pin*uin este mai &u#in pasăre decît o 4rabieJ& 7r.

că nu are cioc 8i nici pene. chiar dacă acesta nu este prototipul& @acă reluă( conceptul deja discutat. ar fi 4rabia& Apartenenţa celorlalţi (e(bri ai cate*oriei. un alt filosof a ju(ulit un pui 4iu 8i i-a dat dru(ul să fu*ă prin Acade(ia Fn care 6laton F8i ţinea lecţiile Hfapt care arată că sadis(ul nu F(piedică pe ni(eni Fn $/# de(onstrarea *re8elii unui cole*J& Fn ceea ce ne pri4e8te. oa(enii. ceea ce Fnse(nă că (odelul cate*oriilor necesare 8i suficiente nu este adaptat descrierii siste(ului de cate*ori9are u(ană H8i. iar apartenenţa la o cate*orie se decide. pe care i-a( (enţionat deja. care se (anifestă la toţi (e(brii fa(iliei& Nu Fnse(ană că fiecare dintre ei sea(ănă cu toţi ceilalţi. se consideră Fn *eneral că e!istă o ase(ănare 4a*ă.i*ur. 8oi(ul ne*ru. dintre care cel puţin unele par discutabile& . al cunoa8terii u(aneJ& Rosch propune să se substituie acestuia un alt (odel. A4e( deci dreptul să crede( că o(ul este o pasăre& . fie prin ase(ănarea cu un (e(bru oarecare al cate*oriei& O critic" la mo'el!l $rototi$!l!i Modelul prototipului se ba9ea9ă pe un anu(it nu(ăr de noţiuni. 8i in4ers& le(entul central al cate*oriei se nu(e8te &rototi&.apartenenţă.n cititor cFt de cFt ornitolo* ar putea să ne obiecte9e că o(ul nu deţine anu(ite proprietăţi necesare. care fac ca o fiinţă 4ie să fie pasăre: nu este o4ipar. că fiecare dintre ei sea(ănă cu cel puţin unul dintre (e(brii fa(iliei& )unicul sea(ănă cu (ătu8a Adelaida. fără nici o Fndoială. ea per(ite Hde e!e(pluJ să se de(onstre9e că un o( este o pasăre& Confor( le*endei. acela al &rototi&ului. repetă(. 6etrică cu (a(a. spunFnd că. pasăre& Ase(ănarea dintre două obiecte constă Fn a a4ea cel puţin o proprietate co(ună. la fel cu de(onstraţia conte(poranului . 6laton a defint-o drept Pun biped fără peneO& Atunci. prin ase(ănarea pe care fiecare dintre ei o are cu cel puţin un alt (e(bru al cate*oriei. ci 8i prin ase(ănare de fa(ilie cu fiecare dintre (e(brii cate*oriei& . 4ulturul. noi. 4reun (ijloc de a o deli(itaJ. *u8ă-ro8ie. (ai de*rabă. deci. se decide fie prin ase(ănarea lor cu prototipul. *radul de ase(ănare se calculea9ă prin nu(ărul de proprietăţi tipice pe care Fl posedă obiectul Fn co(paraţie cu prototipul& Rosch 8i adepţii ei (er* 8i (ai departe. n-are cioc. cu atFt el aparţine (ai (ult cate*oriei. un bun ornitolo*. ci.pre re*retul nostru. o(ul sea(ănă 8i cu prototipul 8i cu (ulţi(ea (e(brilor cate*oriei. trebuie să-$ infor(ă( că este. preluată de la filosoful austriac :udQi* Kitt*enstein& $"Această noţiune este e!tre( de si(plă: Fntr-o fa(ilie dată. so(at să dea o definiţie a ceea ce este o fiinţă o(enească. nici o proprietate nu e necesarăJ& Ca 8i 4rabia. dar este Fn schi(b un slab psiholo*: o cate*orie. prototipul cate*oriei. o(ul este biped& 7r. pentru a deter(ina apartenenţa la o cate*orie. 7(ul este pur 8i si(plu pasăre& @ar să lăsă( *lu(a: bineFnţeles că o(ul nu este pasăre 8i că. ea pare să ducă la conclu9ii inacceptabile& Fntr-ade4ăr. o(ul este pasăre nu nu(ai prin ase(ănare cu prototipul cate*oriei. căci nu e!istă proprietăţi necesare apartenenţei la o cate*orieJ& Fn fine. cate*orisi( obiectele pe ba9a ase(ănărilor lor cu un ele(ent central al cate*oriei considerate& Cu cFt un obiect se asea(ănă (ai (ult cu acest ele(ent. de &as re.ă Fncepe( cu cea (ai e4identă. după cFte 8ti(. pe ba9a ase(ănării cu prototipul sau cu unul dintre (e(brii cate*oriei& 7r. (e(brii unei cate*orii se decid nu nu(ai prin ase(ănarea pe care fiecare dintre ei o are cu prototipul. această ase(ănare este (ini(ă FntrucFt ea nu corespunde decFt unei sin*ure proprietăţi a prototipului& @ar o(ul se asea(ănă Fn plus 8i cu toţi (e(brii cate*oriei de &as re9 toţi (e(brii acestei cate*orii au proprietatea de a fi bipe9i& 7(ul este 8i el biped& @eci. nu are proprietăţi definitorii& <aptul că o(ul nu face ouă. pasărea SiQi. 8i el se presupune că reune8te cele (ai (ulte proprietăţi tipice cate*oriei Hnu este 4orba despre proprietăţi necesare 8i suficiente. Confor( acestui (odel. Fn teoria prototipului. 8i de două ori. ceea ce ar trebui să-i re9er4e un loc de sea(ă printre păsări Hsă ne a(inti( că. cu noţiunea de asem nare de 'amilie9 nefiind deli(itată Fn 4reun fel sau altul H8i ni(eni n-a indicat 4reodată. <elicia cu 6etrică 8&a&(&d& Fn această 4i9iune. căci noi nu 4o( de(onstra decFt că o(ul este. poate. struţ 8i pin*uin. *ăină. pasărea dodo 8&a&. (a(a sea(ănă cu bunicul. ino4aţiile pe care le aduce( (ai jos Pde(onstraţieiO făcute lui 6laton de conte(poranul său 4or fi (ai puţin sFn*eroase. n-are pene etc& . ci. 4rabia este prototipul cate*oriei de &as re. raţa. nu-$ descalifică Fntru ni(ic din apartenenţa la cate*oria de &as re. Fn teoria prototipurilor. noţiunea care se aplică este aceea de ase(ănare de fa(ilie. dar 8i a tuturor celor pe care nu i-a( citat. după Rosch. (ai si(plu H8i (ult (ai puţin restricti4J.

care au a4antajul de a nu conduce la teorii discutabileI Ar*u(entul F(potri4a (odelului condiţiilor necesare 8i suficiente se sprijină pe caracterul natural al noţiunii de apartenenţă *raduală. lucru pe care acesta din ur(ă . dacă ar fi inducti4ă. dacă se cere oa(enilor să clasifice un nu(ăr de păsări ca aparţinFnd (ai (ult sau (ai puţin cate*oriei de &as re. Fnsea(nă atunci să contestă( re9ultatele lui leanor RoschI @e fapt. dar 8i cel (ai si(plu pentru a per(ite unui copil să8i for(e9e un concept &as re. adică o conclu9ie care F8i ia drept pre(isă ceea ce Fncearcă să de(osntre9e Fntre* raţiona(entul& Altfel spus. e!perienţele lui Rosch arată: aJ fie că.lui 6laton. prin pre9enţa sa (asi4ă Fn ora8e 8i sate. nu e clar de ce schi(barea cate*oriei ar pune 4reo proble(ă 8i nici de ce un 8arpe căruia i s-au *refat picioru8e n-ar putea fi 8opFrlă& :a ur(a ur(elor. date fiind ipote9ele 8i conclu9iile din teoria prototipului& +++& 6entru că satisface toate condiţiile necesare 8i suficiente ale cate*oriei &as re 8i corespunde unui anu(it stereotip al acestei cate*orii: acest stereotip include toate proprietăţile necesare 8i suficiente. a treia e!plicaţie. 8i pare contestabil. nu este 8i biped 8i lipsit de pene& Fn de(onstraţia noastră. 6ornind de aici. dacă apartenenţa ar fi susceptibilă de *rade 8i ar fi co(plet deter(inată de ase(ănarea cu prototipul Hnu 4o( reintroduce aici noţiunea de ase(ănare de fa(ilieJ. pute( e!plica ale*erea 4rabiei Fn trei (oduri diferite: +& 6ur 8i si(plu prin fa(iliaritate. asupra schi(bărilor de cate*orie etc. iar ca9ul 4rabiei este nu nu(ai cel (ai accesibil. dar arată că definiţia lui 6laton Horicare ar fi neajunsurile eiJ e i(precisă& 6laton se *Fndea la o(ul Fn starea sa naturală: or. pri(a fiind insuficientă. după părerea lor. nici un alt obiect 4Fn starea sa nat!ral". ea trebuind să includă o teorie co(pletă a for(ării conceptelor& 7r. iar a doua părFnd inacceptabilă& Stereoti&ul nu corespunde noţiunii de prototip& l per(ite e!plicarea. fra9a P+ndi4i9ii sFnt Fn (od natural dispu8i să considere că anu(ite obiecte aparţin unei cate*orii Fn (ai (are (ăsură decFt alteleO este o &etitio &rinci&ii. chiar cu 8opFrlele *ri pe care sFnte( obi8nuiţi să le 4ede( pe 9iduri. indi4i9ii sFnt Fn *eneral 8i Fn (od natural dispu8i să considere că anu(ite obiecte aparţin Fn $/" (ai (are (ăsură unei cate*orii decFt altele din aceea8i cate*orie& Rosch propune interpretarea acestor re9ultate prin respin*erea (odelului condiţiilor necesare 8i suficiente 8i adoptarea teoriei prototipului& 7r.ă ne a(inti( că teoria prototipului nu este ineistă. ei o 4or face plasFnd 4rabia Fn fruntea clasa(entului& Fntrebarea este dacă una sau cealaltă dintre aceste conclu9ii justifică ipote9a confor( căreia apartenenţa la o cate*orie este *raduală& . 4rabia fiind pasărea cea (ai co(ună& ++& 6entru că posedă toate proprietăţile tipice cate*oriei& Aceasta este e!plicaţia cu ajutorul prototipului& Cu( 8ti( Fnsă că anu(ite proprietăţi sFnt tipiceI 6rin apartenenţa lor la prototip' iar prototipul este prototipul cate*oriei pentru că posedă proprietăţile tipice ale $// acesteia& Acest raţiona(ent circular nu spune (are lucru despre dobFndirea conceptelor 8i a prototipurilor& . de(onstraţia noastră este nulă 8i nea4enită& 6ri(a dă *re8 Fn a arăta că o(ul nu e un biped fără pene. @e ce ar trebui să acordă( (ai (ult credit e!perienţelor lui Rosch H8i teoriei prototipuluiJ decFt acestor e!perienţe. daca se cere oa(enilor să spună care este. cel (ai bun e!e(plu de pasăre. care par co(plet opuse ideii de *radualitate a cate*oriilor sau ideii apartenenţei deter(inate de ase(ănarea cu prototipul& Fntr-ade4ăr. dar a( do4edit că teoria prototipului pune proble(e serioase. printre altele. un 8arpe cu picioare ar se(ăna cu orice 8opFrlă. datorate Fn pri(ul rFnd refu9ului de a lua Fn considerare proprietăţile necesare& Cu( stă( acu( cu ar*u(entul F(potri4a teoriei condiţiilor necesare 8i suficienteI Cel din teoria prototipului se sprijină pe o *radare naturală a apartenenţei la cate*orii& !perienţele descrise Fn para*raful A?ava+aiJ8 par să de(onstre9e Fnsă că oa(enii au idei precise asupra acestei apartenenţe.e4ident. ce ni se pare posibil este o interpretare diferită a acestor re9ultate& O alt" inter$retare 'at" a$arentei gra'!alit"ţi a a$artenenţei la o categorie3 stereoti$!l @upă Rosch.. 8i ar putea trece drept prototipul cate*oriei de %o&îrl . nici noi n-a( $/$ do4edit că o(ul este pasăre. 8i diferite altele Fn plus& Ale*e(. aceasta ar FntF(pina cFte4a dificultăţi' dar nu 4ede( cu( ar putea să nu fie. ei sFnt Fnclinaţi să spună că 4rabia Huna dintre păsările cele (ai co(une de pe Fntrea*a planetăJ' bJ fie că.e pare că nu& Conceptele sau cate*oriile le-a( Fn4ăţat cu toţii după un (odel Hprobabil ipotetico-deducti4J de tipul for(are-confir(are de ipote9e H(odel ale cărui constrFn*eri sFnt distincţiile (ajore indicate Fn Y A?ava+aiJ81.

nele dintre aceste proprietăţi par absolut necesare cate*oriei Ha fi o4ipar. dar nu necesare Ha 9bura sau a-8i construi un cuib. e din cau9ă că nu ne sFnt fa(iliare Hde e!e(plu *u8a-ro8ieJ. dar nu necesare HcaracteristiceJ& 3oţi indi4i9ii 8tiu că e!istă condiţii necesare 8i suficiente. cu atFt riscurile de eroare sFnt (ai (ari' aceasta nu afectea9ă preci9ia conceptului. ne 4o( afla Fn faţa unei proble(e si(ilare: (ajoritatea (ierlelor sFnt ne*re. recursul la noţiunea de stereotip ajută la re9ol4area proble(ei: stereotipul reune8te totalitatea cuno8tinţelor pe care un $/% indi4id oarecare Hnu un ornitolo*J le poate a4ea despre obiect. are pene sau puf. dar nu neapărat necesare& . ni(ic nu ne inter9ice să consideră( că 4rabia este considerată cel (ai bun e!e(plu din cate*oria sa FntrucFt include toate proprietăţile stereotipuluiDIasăre: se ouă. chiar dacă stereotipul pe care Fl a4e( despre ti*ru ne spune că un ti*ru este Fn *eneral patruped& Mai (ult decFt atFt: noţiunea de stereotip este co(patibilă cu ipote9a unei constituiri deducti4e a conceptelor. neclar al unora dintre ele& . dar unele nu& ?i Fntr-un ca9 8i Fn celălalt. că 9boară. dar unele dintre aceste cuno8tinţe pri4esc proprietăţi caracteristice dar nu neapărat necesare Hculoarea nea*ră a (ierlelor sau a corbilor. pe cFnd unele sFnt frec4ente. stereotipul de pasăre ar spune 8i că păsările sFnt o4ipare. ci doar că indi4i9ii Fn cau9ă nu au o bună cunoa8tere a lor& @e ase(enea. dar se FntFlnesc frec4ent la (e(brii cate*oriei &as re H(ai ales la 4rabieJ: de e!e(plu. 8i că au aripi. caracterul aparent 4a* al unor concepte se poate e!plica Fn parte prin *radul (ai (are sau (ai (ic de certitutine al cuno8tinţelor pe care le au indi4i9ii care le aplică& 6ute( face ur(ătorul pariu: cu cFt un concept este (ai bo*at. aripi. ci (ai de*rabă un ansa(blu de proprietăţi dintre care unele nu sFnt nici necesare 8i nici suficiente. 8i că au pene sau puf. va+ sau im&recis a conce&telor1. dar 8i a caracterului aparent 4a*. capacitatea de a 9bura a păsărilorJ& Cu cFt un indi4id este (ai specialist. nu nu(ai a (odului destul de esenţialist Fn care indi4i9ii concep 8i (anipulea9ă cate*oriile Hde e!e(plu. are cioc. iar pin*uinii nici nu 9boară 8i nici nu-8i construiesc cuib& $/M Fn fine. (ai precis 8i (ai co(ple!.nu-$ face. Aceasta nu este Fnsă unica e!plicaţie Hcf& capitolul 0. Y 4o+ica deductiv %i calculul &ro&o*i#iilor1 sau dis5unc#ia. pe ba9a for(ăriiDconfir(ării de ipote9e Haceastă proble(ă 4a for(a obiectul para*rafului ur(ătorJ& @upă cu( a( 4ă9ut. nici unul dintre noi nu se 4a *Fndi că delfinii sFnt pe8ti& Noţiunea de stereotip se suprapune parţial cu (odelul condiţiilor necesare 8i suficiente. contrar (ajorităţii speciilor de păsări. Un mo'el i$oteticoD'e'!ctiv al 7orm"rii conce$telor Cu( ar arăta un (odel ipotetico-deducti4 al for(ării conceptelorI Modelul interpretării enunţurilor propus (ai sus Hcf& capitolul MJ folosea re*ulile de deducţie lo*ică 8i pleca de la pre(ise pentru a produce conclu9ii' dat fiind caracterul nonde(onstrati4 al inferenţelor efectuate. 8i Fn *eneral le pot aplica: cunoscFnd conceptul &e%te 8i faptul că delfinii F8i alăptea9ă puii. de e!e(pluJ& @acă reluă(-e!e(plul (ierlei Hcf& capitolul M. cu( este im&lica#ia material Hcf& capitolul M. iar indi4idul (ai apt să facă deosebirea dintre proprietăţile necesare HesenţialeJ 8i proprietăţile frec4ente. a a4ea pene sau puf. F8i construie8te cuib etc& @e ase(enea. a4Fnd noţiunea de stereotip. cu atFt conceptul 4a fi (ai bo*at H4a reuni (ai (ulte cuno8tinţeJ. 8i Fl F(bo*ăţe8te pe acesta cu proprietăţile frec4ente 8i u8or reperabile HcaracteristiceJ. dar indică dificultatea de a-$ cunoa8te Fn Fntre*i(e& Ne pute( *Fndi aici la concepte (ai tehnice. (ajoritatea păsărilor 9boară. sau din cau9ă că nu răspund anu(itor proprietăţi caracteristice dar neesenţiale ale stereotipului: astfel. această ipote9ă este co(patibilă. 9boară.tereotipul asociat cate*oriei de &as re n-ar fi 4rabia. dacă celelalte păsări nu sFnt considerate centrale. cu (odelul condiţiilor necesare 8i suficiente& a per(ite 8i e!plicarea feno(enelor rele4ate de Rosch& 6e de o parte. dificultăţile schi(bării de cate*orieJ. Fntr-ade4ăr. .n ti*ru cu trei picioare este un ti*ru. struţii nu 9boară. dar unele (ierle nu' de ase(enea. acestea din ur(ă erau (ai de*rabă propo9iţii ipotetice decFt cuno8tinţe sau certitudini& Modelul ipotetico-deducti4 de for(are a conceptelor pe care dori( să-$ propune( aici funcţionea9ă. Y întrebuin#are a&roximativ . cioc etcJ. Y I mîntul e &lotund81. că F8i construiesc cuiburi etc& . stereotipul per(ite să se e!plice 8i (oti4ul pentru care anu(ite concepte par 4a*i: bo*ăţia stereotipului 8i preci9ia cu care se face deli(itarea condiţiilor necesare 8i a condiţiilor caracteristice Hdar nenecesareJ sFnt 4ariabile de la un indi4id la altul& !istă oa(eni slab infor(aţi care cred că delfinii 8i balenele sFnt pe8ti 8i că liliecii sFnt păsări& Asta nu Fnsea(nă c &e%tele sau liliacul sFnt concepte prost deli(itate. *ăinile sFnt ani(ale do(estice.

sau in4ers. ne-ar da 4oie să consideră( fiinţele u(ane păsări. te pot 9*Fria. abordarea conceptelor pe care o deţine copilul fiind esenţialistă din na8tere. Fn 4ederea producerii unei conclu9ii. dacă nu con8tienti9ă( condiţiile necesare 8i suficiente 8i nu sFnte( Fn stare să le enunţă( e!plicit nu Fnsea(nă că. această condiţie nu este suficientă ea sin*ură& Copilul poate să nu fie Fn stare să spună e!act care sFnt celelalte caracteristici necesare pentru a fi (ai de*rabă pisică decFt cFine. faptul că unele concepte par 4a*i.Fn parte. el 4a ad(ite că e!istă deosebiri esenţiale Fntre cFini 8i pisici' 8i dacă o condiţie necesară pentru apartenenţa la o cate*orie sau la cealaltă dintre cele de cîine sau de &isic e aceea de a fi obiect Fnsufleţit. ceea ce nu Fnsea(nă că nu pute( a4ea un concept cFine care să Fndeplinească condiţiile necesare 8i suficiente enu(erabile 8i care să fie precis& Fn procesul de Fn4ăţare a deosebirii dintre cFine 8i pisică. despre care a( 4ă9ut deja că este de neaplicat' pe de altă parte. prin ce este el atunci superior (odelului prototipuluiI Răspunsul este si(plu: pe de o parte. fără contururi precise. iar cFinii te pot (ai de*rabă (u8ca etc& 3oate aceste infor(aţii Fi 4or per(ite să-8i construiască un stereotip a ceea ce este un cFine sau o pisică& Mai (ult decFt atFt. 9icFnd insistent: PCFineO& )a9Fndu-se pe distincţia Fnnăscută dintre obiecte neFnsufleţite 8i obiecte Fnsufleţite.B pisicile sFnt totu8i obiecte FnsufleţiteJ. dar 8tie că ele e!istă& Ne-a( putea Fntreba Fn acest stadiu prin ce este (odelul stereotipului superior (odelului prototipului& :a pri(a 4edere. dacă (odelul stereotipului nu i(pune posibilitatea enu(erării condiţiilor necesare 8i suficiente. pe cFnd (odelul prototipului nu& Fntr-ade4ăr. unele necesare 8i suficiente. dar 8i _ din perceperea obiectului 8i a cu4Fntului care Fi este asociat& @in aceste pre(ise. copilul nu 4a fi definiti4 ferit de a nu (ai *re8i' de e!e(plu. si(plul fapt de a ad(ite că e!istă condiţii necesare 8i suficiente per(ite e4itarea identificărilor abu9i4e care. dar nici necesare 8i nici suficiente& Această conclu9ie ipotetică ur(ea9ă să fie 4erificată Fn (o(entul Fn care indi4idul Fncearcă să reaplice acela8i concept la alte obiecte& Acest (odel nu este inducti4 FntrucFt el nu se ba9ea9ă pe o (ultiplicitate de e!perienţe fără orice cuno8tinţă prealabilă& @i(potri4ă. cFnd 4ede i(a*inea unui ti*ru. nu Fnsea(nă că ele a8a 8i $/0 sFnt efecti4& . cFinele fa(iliei. nu le cunoa8te( 8i că nu sFnte( capabili să le aplică( Fn (od tacit& @upă cu( a( arătat. nu este suficientă: cFinii sFnt altfel de obiecte Fnsufleţite decFt pisicile& l 4a putea obser4a că e!istă anu(ite deosebiri 4i9ibile Fntre cFini 8i pisici: nu e(it acela8i 9*o(ot. copilul 4a deduce că dese(narea pe care o face conceptul cîine se referă la un obiect inani(at& Mai tFr9iu. chiar dacă indi4idul care Fntrebuinţea9ă cate*oria Fn cau9ă nu e Fn stare să le enu(ere etcJ. se poate *Fndi că ti*rul cu pricina e o . ba chiar rafinarea acesteia. incon8tient. pri4ind deosebirea radicală dintre speciile naturale 8i artefacte sau obiecte neFnsufleţite. 8i o sin*ură e!perienţă este de ajuns pentru a obţine această conclu9ie& Rerificările ulterioare nu constituie Fn ele Fnsele ele(ente care să per(ită construirea inducti4ă a altor definiţii: ele per(it (ai de*rabă infir(area conclu9iei ipotetice sau confir(area. spre e!e(plu' Fn fine. copilul F8i 4a testa conceptul de cîine cFnd Fl 4a arăta pe 3i*ri8or 8i 4a 9ice PCFineWO& 6ărinţii Fl 4or contra9ice: PNu. pri4ind faptul că e!istă condiţii necesare 8i suficiente de apartenenţă la o cate*orie. la fel: el utili9ea9ă re*uli de deducţie lo*ică 8i porne8te de la pre(ise constituite din (ai (ulte ele(ente: $/1 _ din cuno8tinţe cate*oriale Fnnăscute Hpri4ind ri*iditatea unor concepte 8i stabilitatea lor. el se potri4e8te cu un (odel ipotetico-deducti4 de for(are a conceptelor. el se sprijină pe cuno8tinţe prealabile. fără să fi fost *re8ită Hcăci 4. Fn teoria prototipului. 3i*ri8or. pentru ca9ul Fn care unele teste sFnt po9iti4e. altele caracteristice.ă ne Fntoarce( la e!e(plul unui copil care Fn4aţă să 4orbească: părinţii săi pot să i-$ arate pe Gri4ei.ă ne Fntoarce( la e!e(plul copilului care Fn4aţă conceptele de cîine 8i de &isic 9 pri(a lui ipote9ă nu-i per(ite să aplice corect conceptul de cîine. iar altele ne*ati4e& . pentru că el crede că acest concept acoperă toate fiinţele 4ii ani(ate& Conceptul cîine $e care 1l 'eţine el este 4a*. pisicile au alţi ochi decFt cFinii 8i sFnt de culori (ai diferite. se pare că sin*ura diferenţă este aceea că (odelul stereotipului inte*rea9ă noţiunea de condiţii necesare 8i suficiente. nu cFine& 6isicăWO& ?i copilul 4a deduce atunci că pri(a sa ipote9ă. faţă Fn faţă cu un alt obiect Fnsufleţit. pe cFnd (odelul prototipului i(pune un (odel inducti4. indi4idul tra*e o conclu9ie care este de fapt o ipote9ă asupra cate*oriei căreia Fi aparţine obiectul' ea 4a fi definită printr-un set sau altul de proprietăţi. pisica fa(iliei.

el apăra o nouă concepţie a lin*4isticii. conceptele care corespund diferitelor specii de arbori pot să nu fie dobFndite decFt foarte parţial& Fn acest ca9. 4a fi efecti4 inco(plet 8i i(precis pentru (ajoritatea populaţiei& Ceea ce nu Fnsea(nă că. de e!e(plu 'a+. care a4eau o perspecti4ă radical diferită H8i opusăJ asupra se(nificaţiei cu4intelor 8i conceptelor& Ro( de(onstra apoi caracterul hetero*en al conceptelor. 4a recur*e la specialist : astfel. (ai puţin folosite. a( dori să ne Fntoarce( la abordările structuraliste ale li(bajului.@ un concept. iar conceptele sFnt departe de a fi unifor(e sau o(o*ene Fn pri4inţa conţinutului& @acă unele.G:A. care ur(a să fie la ba9a na8terii structuralis(ului nu nu(ai Fn lin*4istică. o 4o( anali9a Fn capitolul . care ţin de cunoa8terea speciali9ată& @upă 6utna(.& $%# :i(baj 8i concepte +raţionalitatea este rădăcina pătrată a oricărui rău& @7. . pot să nu ajun*ă niciodată co(plet dobFndite& Astfel. i(precis: cel (ult pute( spune că pentru (o(ent conceptul &isic pe care Fl are copilul nu este Fn Fntre*i(e for(at& !e(plul cu copilul nu trebuie să ne facă să uită( că dacă unele concepte curent folosite cu( sFnt cele de cîine sau de &isic sFnt Fn *eneral dobFndite de toată lu(ea Fn (od co(plet 8i precis Hcel puţin Fn pri4inţa condiţiilor necesare 8i suficiente *eneral ad(iseJ. Fn $-$1J. (ajoritatea oră8enilor nu Fl deţin& <ilosoful a(erican EilarT 6utna( a propus o 4ersiune deosebit de interesantă a noţiunii de stereoti&. stereotipul corespunde acelor cuno8tinţe pe care le deţine (uritorul de rFnd. de către fondatorul lin*4isticii (oderne. altele par Fn (are (ăsură. el propune o soluţie 8i la proble(a conceptelor co(ple!e. aceste (odele au recurs doar Fn (ică (ăsură la el& Fn acest capitol. iar re9ultatele obţinute de Rosch se pot e!plica fără i*norarea celor obţinute de confraţii ei 8i fără recursul la teoria prototipului cu (ultiplele sale incon4eniente& Cu toate acestea. siste(atic.pisică. ci Fi lasă pe speciali8ti să le e!plice care sFnt aceste diferenţe& Această soluţie. el nu face parte din do(eniul conceptelor curent dobFndite de (ajoritatea populaţiei& Fntr-un e4entual studiu. <erdinand de .3A@3 R Intro'!cere Fn capitolul 1 a( pre9entat (odele Fn principal co*niti4e ale conceptelor 8i ale facultăţii de cate*ori9are& <ără a e!clude neapărat trecerea prin li(baj. E7<. i(precis. n-ar fi deloc *reu de do4edit. per(ite să se e4ite considerarea ca 4a*i sau i(precise a acelor concepte care nu fac parte dintre conceptele cunoscute Fn (od curent& Concl!zie . e!istă Fn noţiunea de conce&t (ult (ai (ulte lucruri. cele le*ate de obiectele Fnsufleţite sau neFnsufleţite par independente sau relati4 independente de li(bă. alte concepte. distin*Fnd Fntre conţin!t conce$t!al #i conţin!t $roce'!ral 8i subliniind specificitatea unuia 8i a celuilalt Fn procesele co*niti4e inferen-ţiale de interpretare a enunţurilor& 9emantica str!ct!ral" Noţiunea de concept a fost introdusă foarte de4re(e Fn tradiţia lin*4isticii structurale. lin*4istice& @upă cu( 4o( 4edea. ci Fn aproape toate sectoarele 8tiinţelor u(ane Hsociolo*ie. aceia dintre noi care nu sFnte( Fn stare să deosebi( fa*ii de stejari nu nea*ă diferenţa dintre o cate*orie 8i alta. 4o( reintroduce relaţia dintre li(baj 8i concepte.e poate propune a8adar un (odel ele(entar al for(ării conceptelor fără a recur*e la inducţie. caracterul său 4a*. nu se poate face deosebirea dintre un fa* 8i un stejar sau c 'a+ este Fn sine un concept neclar& Mai de*rabă. pentru a-8i defini precis 4.aussure& Fn celebrul său Curs de lin+vistic +eneral Hpublicat. Fn plus. conceptul respecti4. statistic 4orbind. a4Fnd Fn 4edere că. dacă nu e!clusi4. cunoscută sub denu(irea de divi*iunea muncii lin+vistice. Fn societăţile noastre citadine. care. a relaţiilor dintre li(bă 8i concepte. arătFnd că anu(ite concepte car apar esenţial le*ate de li(baj au un rol co*niti4 i(portant& Fnainte de a ne an*aja Fnsă pe această cale. $%$ postu(. ceea ce nu Fnsea(nă totu8i că a4e( de-a face cu un concept &isic radical 4a*. acest fapt pare să i(plice deosebiri Fnse(nate de conţinut& 6roble(a aceasta.

*ra(aticale sau le!icaleJ& Fnainte de a ilustra (odul Fn care lin*4istica structurală 8i. pentru . că nu spune ni(ic despre natura fonică sau psihică a cu4Fntului. 4ă9ută ca siste( de perechi: perechi de sec4enţe de sunete 8i perechi de sec4enţe de se(nificaţii& $%/ :in*4istica structurală H8i. pentru a reţine de la .aussure construise o teorie lin*4istică puternic colorată de psiholo*ie (entalistă' or. (ai ales Fn do(eniul se(anticii: Fnlăturarea oricărei referinţe la psiholo*ie. fie ea e!plicită. pe care o a4e( despre repre9entarea fonetică a se(nului& Ceea ce define8te se(nul.aussure. bilaterală.aussure a definit li(ba ca un siste( de se(ne Fn care fiecare se(n se raportea9ă la relaţiile pe care le Fntreţine cu celelalte se(ne ale siste(ului& .aussure despre se(nul lin*4istic& Ceea ce este caracteristic Fn definiţia sa este că el desparte repre9entările (entale pe care le a4e( asupra obiectelor.aussure se opune te9ei li(bii ca no(enclatură. ori i(plicită. trebuie să aduce( preci9ări pri4ind concepţia lui . se(nul este.aussure. . a aplicat teoria saussuriană a 4alorii a restrFns do(eniul se(anticii la . entităţilor. si(pliste a li(bii ţin de faptul că acest (od de a 4edea presupune o pree!istentă a ideilor Hadică a conceptelorJ faţă de cu4inte.aussure 4a Fnlocui ter(enii de PconceptO 8i de Pi(a*ine acusticăO prin aceia de Pse(nificatO 8i de Pse(nificantO. Fn lin*4istica structurală a(ericană. care une8te conceptul cu i(a*inea acustică& 6entru .aussure nu(e8te această proprietate diferenţială a se(nului valoare. ci un conce$t cu o imagine ac!stic" Conceptul repre9intă ideea. ceea ce constituie se(nul lin*4istic este relaţia dintre concept 8i i(a*inea acustică. presupunFnd că relaţia care une8te un cu4Fnt cu un obiect este o operaţie si(plă 8i ele(entară& 3eoria lui . se(nul lin*4istic une8te nu un cu4Fnt cu un lucru. a8adar. o entitate psihică cu două feţe. (orfolo*ice. (ai ales.filosofie. 8i la (odul (ai *eneral $%" I ter(enii li(bii. este această relaţie specială. i(pre*nată de beha4ior-is(. ter(en pe care Fl preia din teoria econo(ică de la Fnceputul secolului& Raloarea unui se(n este a8adar (ulţi(ea relaţiilor care Fl lea*ă de celelalte se(ne cu care intră Fntr-un siste(& @e ce a introdus . antropolo*ie etcJ& Contrar Fntre*ii tradiţii filolo*ice 8i co(paratiste a lin*4isticii secolului al >l>-lea 8i Fnceputului secolului al >>-lea. psiholo*ie. ceea ce define8te unităţile li(bii ţine de un alt (odel al se(nificaţiei decFt cel i(plicat Fn utili9area ter(enului Pcu4FntO& . sau indi4i9ilor din lu(e de obiectele. renunţFnd la e!presiaN curentă Pcu4FntOI 6entru că. Fn special. care 4or a4ea succesul binecunoscut (ai ales Fn do(eniul se(iolo*iei Hstudiul siste(elor de se(ne din co(unicareJ& Fnlocuirea ter(enului de PconceptO prin cel de Pse(nificatO nu este de alt(interi străină unei e4oluţii interesante a lin*4isticii structurale.aussure Fn Cursul de lin+vistic +eneral ter(enul de Pse(nO.aussure este 4ersiunea lin*4istică a unei teorii (entaliste caracteristice psiholo*iei Fnceputului de secol: pentru el. entităţile 8i indi4i9ii Fn8i8i& Fn schi(b. se(antica structuralăJ a abandonat din păcate acest principiu. această di(ensiune a tradiţiei saussuriene a dispărut Fn (od pro*resi4. Fn tradiţia continentală& . 8i nici unul dintre ele(entele se(nului Hconceptul sau i(a*inea acusticăJ nu poate e!ista independent& Ceea ce define8te caracterul arbitrar al se(nului 8i face din li(bă un siste( de se(ne ori*inal 8i co(ple! este această relaţie dintre concept 8i i(a*inea sa acustică& 6entru raţiuni de *eneralitate. se(antica structurală au 4ă9ut proble(a conceptelor. psihică. . fondatorul se(anticii structurale. iar li(ba a ajuns să fie definită ca o for(ă pură Fn care sin*urele relaţii care contea9ă sFnt cele dintre unităţile lin*4istice Hfonolo*ice. ideii confor( căreia li(ba ar fi Po listă de ter(eni ce corespund la tot atFtea lucruriO& Moti4ele pe care le in4ocă F(potri4a acestei i(a*ini populare 8i. repre9entarea (entală pe care ne-o face( despre obiectul la care referă se(nul' i(a*inea acustică este a(prenta (entală.aussure doar teoria 4alorii& Modul Fn care lin*4istul dane9 :ouis Ejel(sle4. pentru el. (ai bine 9is relaţia dintre repre9entarea conceptuală a obiectului 8i repre9entarea sa fonică& Această relaţie stă de alt(interi la ba9a concepţiei *enerati4iste clasice asupra li(bii.

nonpsiholo*ice& O critic" a teoriei str!ct!raliste a categoriz"rii 3eoria structuralistă. cu( este chona HFn =a(biaJ. Pnei*e poudreuseO. P4ertO. dane9a sau france9a nu au acela8i nu(ăr de ter(eni pentru a e!pri(a acelea8i concepte' de e!e(plu. iar PsSo4O codrul 8i pădureaJ& ++& :i(ba inuit Ha eschi(o8ilorJ cuprinde un foarte (are nu(ăr de ter(eni pentru a dese(na un concept cu( este * &ad . realităţile pe care le acoperă diferă 8i ele Fn cele trei ca9uri& 6Fnă aici e clar& Ră(Fne totu8i de 4ă9ut ce do4ede8te (ai e!act acest lucru. care se e!tinde de fapt peste 4erde. *er(ana 8i dane9a sFnt trei li(bi diferite& 6entru a de(onstra o diferenţă Fn or*ani9area conceptuală a france9ilor. ro(& albastru. fie (etafore HPsoupeO. unul pentru culorile reci HPhuiOJ 8i celălalt pentru culorile calde HP9i9aOJ& Aceste obser4aţii i-au condus pe lin*4i8tii structurali8ti la două te9e. Fn for(ele sale conte(porane. .ur(ătorul aspect: studiul (odului Fn care sFnt or*ani9ate Fntre ele siste(ele le!icale ale diferitelor li(bi pentru a produce se(nificaţie Haceasta din ur(ă 4a fi definită Fn (od diferenţial 8i ne*ati4J& 3oate e!e(plele conduc la relati4is( lin*4istic: +& :i(bi cu( sFnt *er(ana.apir 8i )enja(in :ee Korf. (ai (ult. ro(& &ulv r. cu realitatea& Aceasta este teza a!tonomiei sens!l!i )&6e de altă parte. PcartonO. dacă france9a posedă un ter(en pentru fiecare 9onă discretă a spectrului. conceptul lemn poate fi e!pri(at prin cu4intele franţu9e8ti ParbreO. doi pentru culorile reci HPcips QuSaO. a4ea drept consecinţă faptul că doi indi4i9i care 4orbesc li(bi diferite ar a4ea 4i9iuni ale lu(ii radical diferite 8i ele& ste 4orba de teza relativism!l!i lingvistic 6oate fi oare susţinută această concepţie structuralistă a cate*ori9ării I A( dori să arătă( că nu.jauneO. Fn (od e4ident. care spune că france9a. aceste percepţii 8i clasificări ar fi intrinsec dependente de li(bă& Această ipote9ă. adică ter(enii Pindi*oO. ro(& +alben. nu are decFt doi ter(eni. co(ună. ideea că li(ba specifică pe care o 4orbe8te indi4idul i(pune acestuia o percepţie 8i o clasificare a obiectelor lu(ii proprie acelei li(bi' departe de a fi i(puse de siste(ul percepti4 8i co*niti4 u(an. ro(& verde. fără corespondenţă se(antică biuni4ocă' dane9a nu are decFt două cu4inte HPtrasO 8i PsSo4O. ro( cioro'leac . Poran*eO. (ai ales pentru 4ersiunile sale cele (ai recente. ro(& ro%u. PpoudreO. dQard . PbleuO. ro(& * &ad a'inat 1. de realitate. ro(& * &ad +rea. alte li(bi. dar (erită totu8i anali9ată prin e!e(plele pe care le propune& 6ri(ul e!e(plu pri4e8te 4ocabularul le*at de le(n. a ne(ţilor 8i a dane9ilor. trebuie făcută . ci. *er(ană 8i dane9ă cu4intele nu sFnt identice Hele diferă la ni4elul sunetelor perceputeJ. se ocupă (ai (ult de sens decFt de cate*ori9are& Cele trei ar*u(ente pe care le aduc structurali8tii (erită aici discutate: ine!istenţa corespondenţei dintre ter(eni de la o li(bă la alta He!e(plul ter(enilor pri4itori la le(nJ. ci poate fi (ai Fnse(nată& Această constatare nu poate fi considerată re4oluţionară. care corespunde 9onelor portocaliu 8i ro8uJ' bassa. dacă se(nificaţia cu4intelor este dependentă de or*ani9area internă a siste(ului. 8i din nou Pcips QuSaO. care diferă de la o li(bă Hfrance9aJ la altele H*er(ana sau dane9aJ& Nu nu(ai că Fn france9ă. ro(& &ortocaliu 8i Prou*eO. dintre care PtraeO dese(nea9ă 8i arborele 8i le(nul. Fn afară de conclu9ia. sprijinită Fn pri(ul rFnd de doi lin*4i8ti a(ericani. (enite să e!plice natura li(bajului: A&6e de o parte. (ai ales africane. rom. adică etnolo*ii care (er* pe teren să descrie li(bile populaţiilor bă8tina8e. pe cFnd france9a trebuie să folosească fie e!presii co(puse HPnei*e (ouilleeO. dacă nu chiar deloc. Pnei*e lourdeO. ci. PforetO' *er(ana poseda ter(enii de P)au(O.carton etcJ& +++& tnolin*4i8tii. diferenţele referitoare la ter(enii de culoare de la o li(bă la alta& Aceste trei ar*u(ente for(ea9ă de fapt unul sin*ur. posedă patru ter(eni. li(bă din :iberia. au obser4at de (ultă 4re(e că unele do(enii noţionale cu( sFnt culorile sFnt di4i9ate Fn (od foarte diferit de la o li(bă la alta& Astfel. PboisO. atunci ea nu are de-a face decFt puţin. Pcite(aOJ 8i două pentru culorile $%% calde HPcicenaO. ideea că li(bajul este independent de realitate: Fntr-ade4ăr. ro(& * &ad moale. ro(& indi+o. (ultitudinea ter(enilor din unele li(bi fată de sărăcia celor din alte $%M li(bi H9ăpada Fn inuitJ. PEol9O 8i PKaldO. ilustrat prin e!e(ple diferite: ar*u(entul spune că nu e!istă corespondenţă unu la unu de la o li(bă oarecare la alta 8i că diferenţa dintre li(bi nu se reduce la o si(plă diferenţă de pronunţare 8i de *ra(atică.

portocaliu. o nu(ărătoare HFn linii (ariJ desprinde 4reo douăspre9ece cu4inte. (odul de for(are a stereotipului este Fn principal co*niti4. la conţinutul lor 8i la diferenţa dintre cele care par strict asociate li(bii. *ăsi( Fntotdeauna 8i alţii asociaţi lor& . e!perienţe psiholo*ice 8i obser4aţii antropo-lin*4istice au de(onstrat pe de altă parte că reparti9area culorilor Fn diferite li(bi Hter(enii de culoare care apar sau nu Fntr-o li(bă datăJ nu este arbitrară' ea decur*e din capacităţile de percepţie u(ană Fn do(eniul culorilor& :ucrările a doi antropolin*4i8ti a(ericani.ă ne Fntoarce( acu( la concepte. dacă ar fi e!actă concepţia structuralistă asupra acestor proble(e. (ai precis. unor obiecte abstracte. stereotipul asociat obiectului. a dat de fapt descrieri destul de diferite de la un autor la altul: unii spun că li(ba inuit are patru sute de cu4inte dese(nFnd 9ăpada. esteJ. dar această diferenţă nu pri4e8te Fn nici un fel capacităţile uni4ersal $%. cel al li(bii inuit 8i cel al reparti9ării culorilor Fn di4erse li(biI 6ri(ul. *riJ. adică setul de condiţii dintre care. 8i prin cuno8tinţe dobFndite prin percepţie& !istă Fnsă pe lFn*ă acestea 8i un alt tip de concepte& Aceste concepte. la proprietăţi sau la acţiuni din lu(e. Y =n model i&otetico-deductiv al 'orm rii conce&telor1. au arătat că aparatul conceptual o(enesc distin*e unspre9ece culori. se caracteri9ea9ă Fn *eneral prin faptul că nu tri(it la obiecte. el nu do4ede8te ni(ic atFta ti(p cFt nu se a4ansea9ă (ai FntFi ipote9a relati4is(ului lin*4istic 8i cea a autono(iei sensului& Acest e!e(plu este poate cel (ai puţin con4in*ător: dacă. trebuie să reţine( a8adar că. nu 4ede( clar prin ce ar putea el sprijini te9a autono(iei sensului sau pe cea a relati4ităţii lin*4istice& . adică. 8i nu in4ers& Astfel. nici ade4ărul te9ei autono(iei sensului. 8i F8i atra*e aceea8i critică: e!ceptFnd faptul că li(bile sFnt diferite. prin ur(are. două sute. 8i cele care par să depindă (ai de*rabă de procese co*niti4e independente& Conţin!t conce$t!al #i conţin!t $roce'!ral Fn toate e!e(plele din capitolul 1. FntrucFt ei au e!perienţe (ult (ai diferenţiate le*ate de 9ăpadă prin condiţiile cli(aterice cu $%1 care se confruntă H4orbi( de un trib de eschi(o8iJ& @acă se ad(ite acest ar*u(ent. )rent )erlin 8i 6aul LaT. u(ane Hperceptuale 8i conceptualeJ de a distin*e Fntre culorile funda(entale& @in această scurtă critică. nu esteJ& . ter(enii de culoare diferă de la o li(bă la alta. opus te9ei autono(iei sensului. se(nificaţia lin*4istică nu se reduce e!act la cate*ori9are H8i in4ersJ 8i. dintre care albul 8i ne*rul. ar trebui să se conchidă lo*ic că li(bajul este deter(inat de percepţia pe care o au indi4i9ii asupra realităţii Heschi(o8ii percep cate*orii diferite de 9ăpadăJ.o ipote9ă forte supli(entară: li(bile redau Fn (od transparent or*ani9area conceptuală a indi4i9ilor care le 4orbesc& ste e!act ipote9a pe care 4or s-o de(onstre9e structurali8tii& Cu( stau lucrurile cu celelalte două e!e(ple. ro8uJ. Fntr-ade4ăr.ă obser4ă( un ulti( e!e(plu. 8i proprietăţilor 8i acţiunilor pe care le au sau le suportă aceste obiecte' ele deţin ceea ce 4o( nu(i con#inut conce&tual. conceptele respectă (odelul stereotipului. sFnt necesare 8i suficiente& Aceste concepte corespund Fn *eneral obiectelor lu(ii. alţii că are. nici una dintre culorile din seria a doua neapărFnd fără pre9enţa tuturor culorilor din pri(a& !e(plul culorilor nu do4ede8te. e *reu de 8tiut ce 4rea să do4edească e!e(plul cu 9ăpada din li(ba inuit: se spunea Fntr-ade4ăr la Fnceput că poporul inuit are (ai (ulte cu4inte decFt europenii. nici 4erb. pri4ind bo*ăţia ter(enilor. respecti4. 8i că aceste unspre9ece culori se pot considera cate*orii uni4ersale Hceea ce nu Fnsea(nă că li(bile co(portă unspre9ece ter(eni de culoareJ& Mai (ult decFt atFt. spre e!e(plu pentru a denu(i 9ăpada. cFnd apar anu(iţi ter(eni de culoare. care Fn *eneral nu este nici substanti4. cel al ter(enilor de culoare care nu sFnt aceia8i de la o li(bă la alta& !e(plul este construit după acela8i (odel ca pri(ul. că particularităţile diferitelor li(bi nu antrenea9ă particularităţi co*niti4e la indi4i9ii care le 4orbesc& Fn fine. patru9eci 8i opt sau nu(ai nouă& Fn realitate. o sută. fapt nepus la Fndoială de ni(eni. cele care au nu(e cel (ai frec4ent Halb.e deosebesc astfel două serii de culori. de e!e(plu& @e altfel. ne*ru. traducerea dintr-o li(bă Fn alta n-ar trebui să fie doar dificilă Horicu(. 8i nici pe cel al relati4is(ului lin*4istic' li(bile sFnt diferite. (ai (ult decFt atFt. 8i nu(ai apoi de realitatea Fnsă8i Hcondiţiile cli(atericeJ. proprietăţii sau acţiunii respecti4e& @upă cu( a( 4ă9ut (ai Fnainte Hcf& capitolul 1. ci i(posibilă Hor. trecFnd 8i prin cuno8tinţe Fnnăscute. cel puţin unele. chiar dacă e!e(plul s-ar ba9a pe fapte Hceea ce nu pare a fi ca9ulJ. 8i cele care au nu(e (ai rar H(o4. 8i nici adjecti4& Ne *Fndi( aici la pronu(ele personale sau . nu (ult (ai (ulte decFt Fn li(ba en*le9ă. diferite de precedentele. ci sFnt strFns asociate unui cu4Fnt din li(bă.

fie Fn ter(eni de $roce'!ri. 6etre poate spune PJacques mi-a spus U6aul mi se pare tF(pitUO& @acă cele două pronu(e de persoana FntFi .mi1 se Fnlocuiesc cu parafra9a Plocutorul acestui enunţO. eu. cel al pronu(elui de persoana FntFi. ci (ai de*rabă unei proceduri Hsau uneui set de proceduriJ& Fn ca9ul lui eu. persoana care 4orbe8teJ' altfel spus. 8i se poate for(ula astfel: c uta#i în descrierea situa#iei &ersoana care vorbe%te. s-ar putea spune că are un conţinut conceptual& @e fapt. procedura se 4a aplica FntFi unei pri(e descrieri a situaţiei. la conectorii 9i8i pra*(atici Hconjuncţii de coordonare sau de subordonare. trebuie să ad(ite( că uneori un conţinut procedural trebuie preferat unui conţinut conceptual& Ceea ce nu ne 4a Fntoarce . ad4erbeJ& ?i unele 8i celelalte se lasă *reu descrise ca efect al unor condiţii sau proprietăţi. 8i cFnd la Jacques: PJacques a spus locutorului acestui enunţ U6aul pare locutorului acestui enunţ tF(pitUO& Fn schi(b. ci (ai de*rabă unei proceduri sau unui set de proceduri& . sau ar fi putut să se FntFlnească la o dată ulterioară datei noastre de na8tere. 8i Fn adoptarea ipote9ei unui conţinut procedural: altfel spus. totul ar fi cFt se poate de si(plu: eu ar fi persoana care spune eu. dar nu totdeauna. cu( este eu H8i Fn *eneral Fn ca9ul pronu(elor personale 8i de(onstrati4e.perber 8i @eirdre Kilson: confor( acestei ipote9e. falsă. cFnd raportă( un discurs altcui4a. 8i aceasta dintr-un (oti4 foarte si(plu: Fn linii (ari. ipote9a confor( căreia pronu(ele de persoana FntFi are un conţinut conceptual se lo4e8te de o dificultate (ajoră: dacă se substituie pronu(elui acest conţinut Fn toate enunţurile Fn care el apare. la ti(purile 148 4erbale. prin definiţie. Acest e!e(plu este interesant pentru că dese(nea9ă un obiect al lu(ii HFn *eneral. căci dacă ar fi ade4ărată. a8a cu( a obser4at filosoful a(erican @a4id Laplan. pute( folosi pronu(ele personal de persoana FntFi' Fn acest ca9. desi*ur.ă luă( enunţul P u nu e!istO. cu4intele de acest tip nu corespund unui conţinut conceptual. unele dintre aceste substituţii 4or da re9ultate diferite de re9ultatele care se obţin cu enunţul de plecare& . al ad4erbelor de loc 8i de ti(pJ. eu ar trebui să poată fi Fnlocuit prin locutorul enun#ului Fn toate enunţurile Fn care apare& 7r. dacă 6etre 4rea să-i spună lui 6aul că Jacques i-a spus că 6aul i se pare tF(pit. ori 8i-ar fi putut a(Fna le*ăturile a(oroase pentru (ai tFr9iu 8&a&(&d& Cu toată părerea de rău. la 7sQald @ucrot spre e!e(plu. dar ar fi $%putut fi ade4ărată& 7ricFt de trist ar părea. rostit de unul sau de celălat din noi doi. trebuie deci să ad(ite( că e!istenţa noastră este (ai de*rabă un fapt al FntF(plării decFt al necesităţii& Astfel. el nu tri(ite la persoana care pronunţă enunţul Fntre*. propo9iţia e!pri(ată de enunţul P:ocutorul acestui enunţ nu e!istăO este Fn mo' necesar falsă& @ar propo9iţia . s-a de(onstrat că nu este a8a& . 8i Fl 4a identifica pe Jacques Fn (od corect& Astfel. această abordare e4ită o dificultate (ajoră a abordărilor Fn ter(eni de conţinut conceptual. la @iane )laSe(ore. 8i Fl 4a identifica pe $M# 6etre corect' a doua oară. acest conţinut conceptual ar corespunde unui set de condiţii. Fntr-ade4ăr. această Fnlocuire duce la re9ultate ciudate& .!nne Keboul nu exist 1 e!pri(ată de enunţul P u nu e!istO nu este necesar(ente falsă: ea e. nu e (ai puţin ade4ărat că s-ar fi putut să nu e!istă(: părinţii no8tri ar fi putut să nu se FntFlnească. eu echi4alea9ă cu locutorul enun#ului.de(onstrati4e.oluţia stă Fn abandonarea ipote9ei unui conţinut conceptual pentru pronu(ele de persoana FntFi.ă presupune( că eu are un ase(enea conţinut& Confor( descrierii de (ai sus. fie Fn ter(eni de instr!cţi!ni. ar fi necesare 8i suficiente& @acă eu ar a4ea un conţinut conceptual. cel puţin. nu (ai este e4ident cFnd referă la 6etre. de e!e(plu de Anne Reboul. a8a cu( re9ultă ea din percepţie Hadică locutorul ] 6etreJ. a8a cu( re9ultă ea din PJacques (i-a spus&&&O Hunde locutorul ] JacquesJ. acesta procedură e si(plă.ă luă( un e!e(plu si(plu. Fntr-o 4i9iune procedurală a lui eu. din punctul de 4edere al ade4ărului sau al falsităţii propo9iţiei e!pri(ate. ele nu tri(it la obiecte cărora li s-ar putea aplica aceste condiţii& Ro( relua o ipote9ă *enerală. dintre care unele. Fn plus. chiar 8i Fn ca9ul unui cu4Fnt care tri(ite la un obiect din lu(e. sau la @an . enunţul n-ar fi putut fi rostit& @eci. 8i să aplică( acestui enunţ substituţia respecti4ă& 7bţine( P:ocutorul acestui enunţ nu e!istăO& 6ropo9iţia e!pri(ată de acest enunţ Hpresupus echi4alent cu P u nu e!istOJ nu poate fi ade4ărată Fn nici un ca9. sau eu ar fi locutorul enunţului& FntrucFt. procedura se 4a aplica unei a doua descrieri a situaţiei. dacă e fals că nu e!istă(. ci la persoana al cărei discurs se raportea9ă& Astfel. conceptul asociat lui eu nu corespunde unui set de condiţii sau de proprietăţi. care a fost e!pri(ată diferit.

cJ ad4erbe sau locuţiuni ad4erbiale. chiar. acest conţinut corespunde unui set de instrucţiuni Hsau de proceduriJ. dacă au 4reun conţinut Hfiecare locutor 8tie cFnd poate sau trebuie să-$ folosească pe %i (ai de*rabă decFt pe sau ori pe dar etc. 4eţi crede. ră(Fneţi totu8i perple!HăJ: cu( se face că un cu4Fnt atFt de (ult utili9at poate a4ea Fntrebuinţări 8i se(nificaţii atFt de diferite de la una la cealaltăI Clasificarea propusă nu se poate oare face printr-o descriere (ai si(plăI . întrucît. cu atFt nu(ărul de Fntrebuinţări ale lui PetO 4a fi (ai (ic: de e!e(plu. procedurile *hidea9ă interpretarea co*niti4ă a enunţurilorJ 8i nici de interfaţa dintre situaţie 8i li(baj& Mai (ult decFt atFt. c ci. un scaun are trăsăturile &entru a%e*at. ' r bra#e 8i din material solid1. bJ conjuncţii subordonatoare ca de%i. în 'ine. pe bună dreptate. deci. Jean-Marc :uscher a desprins nouă conţinuturi procedurale. cFt 8i calitati4& ?i totu8i.totu8i la se(antica structurală: +& 6e de o parte.sau $"MI Acest e!e(plu e!tre( de(onstrea9ă Fn (od spectaculos ce ar i(plica o descriere conceptuală 8i nu procedurală a lui PetO& A( putea chiar pre9ice că . atFt cantitati4. pronu(ele 8i ad4erbele de ti(p 8i de loc nu sFnt sin*urele e!e(ple de cu4inte care corespund unui concept cu conţinut procedural. dar totu8i plinHăJ de bună4oinţă. sau. chiar dacă sFnt trecute Fn re4istă aproape toate e!e(plele pertinente& 6ornind de la e!e(plele din Trasor de la lan+ue 'ran+aise. Jean-Marc :uscher. Conţin!t $roce'!ral #i conectori !e(plul conectorilor 9i8i &ra+matici este cu si*uranţă cel care a dat cele (ai (inuţioase descrieri ale conţinutului procedural& Ace8ti conectori *rupea9ă cu4inte care ţin de cate*orii *ra(aticale diferite Hpărţi de 4orbire. &entru c . %i. la fel cu( 8tie să interprete9e diferit discursurile care conţin ace8ti conectoriJ. nu dă pentru PetO decFt 8ase intrări. că o parte din (unca aceasta a fost făcută de dicţionare& Ră duceţi a8adar la o bibliotecă să consultaţi dicţionarul cel (ai co(plet al li(bii france9e& Ri se reco(andă 4e Trasor de la lan+ue 'ran+aise HP3e9aurul li(bii france9eOJ& Fl dechideţi la 4olu(ul PepicTcle . reparti9ate Fn trei cate*orii& @acă 4eţi consulta un nu(ăr (ai (are de dicţionare. care pot fi ilustrate prin situaţiile 8i e!e(plele de (ai jos: $J PetO lea*ă Fntr-o fra9ă cu4inte sau *rupuri de cu4inte de aceea8i natură: PNous +es accuserions de se . conţinutul le!ical al cu4intelor este Fn *eneral considerat Fn se(natica structurală ca un set de trăsături se(antice Hde e!e(plu. tocmai. Fn *ra(atica tradiţionalăJ. re9ultatele pe care le 4eţi *ăsi 4or fi 4ariabile. de alt'el. &e &icioare. la urma urmei etc& Conectorii pra*(atici Hsau discursi4iJ au de4enit cunoscuţi Fn se(antică 8i Fn pra*(atică (ai ales prin lucrările lui 7sQald @ucrot& l a arătat că. cu $#0 Fntrebuinţări diferite& :a pri(a 4edere.8i e u8or de 4erificat . care a propus descrieri procedurale ori*inale 8i siste(atice pentru conectorii din france9ă& .fuTardO 8i *ăsiţi o descriere ierarhi9ată. se(antica structurală n-a făcut ipote9a nici unui conţinut procedural. chiar dac . căci un cu4Fnt atFt de frec4ent cu( este PetO trebuie să aibă (ulte Fntrebuinţări& @upă un ti(p de $M" *Fndire. $#. care conţine /-&### de cu4inte.cu cFt descrierea pre4ede (ai puţine a(ănunte. fără să redea totu8i aspectul principal al acestui cu4Fnt. adică unui conţinut procedural& @ispune( de e!e(plul unui ase(enea tip de conţinut Fn conjuncţia et din france9ă H] %i1.. din punct de 4edere descripti4. &entru ca. fiecare dintre aceste descrieri este justificată 8i F8i are partea de infor(aţie 8i de pertinenţă practică. ca9urile discutate sFnt circu(scrise 8i tot (ai bine repertoriate& ++& 6e de altă parte. cu( sFnt: totu%i.n indi4id france9 deţine Fntr-ade4ăr sub conceptul PetO o intrare le!icală cu $#0 subdi4i9iuniI @e ce nu $#. cu( sFnt dar. Ne 4o( ba9a Fn pri4inţa ei pe lucrările unui lin*4ist *ene4e9. dicţionarul Kobert de &oche. lan+ue 'ran+aise et noms &ro&resL. Cu toate acestea. dar care toate deţin o $M$ anu(ită funcţie la ni4elul discursului. este inutil să li se caute un conţinut conceptual 8i că. probabil nu 4eţi fi surprinsHăJ. după cu( o arată un alt e!e(plu de concept cu conţinut procedural Hconceptele asociate unor cu4inte ori unor realităţi lin*4istice sFnt astfel de concepteJ: conectorul şi. adică conţinutul său procedural.ă presupune( că sFnteţi Fn situaţia ur(ătoare: trebuie să daţi un in4entar al Fntrebuinţărilor posibile ale lui PetO& @ar cu( nu sFnteţi profesionistHăJ aHlJ descrierii lin*4istice. cu s& tar. căci ea nu 4orbe8te nici de conţinut co*niti4 Hor. aceea de a conecta enunţuri& Conectorii aparţin cate*oriilor: aJ conjuncţii coordonatoare.

ci este re9ultatul conţinutului său procedural Hsau al conţinuturi lor sale proceduraleJ& :&6&J& W PetO se traduce (ai de*rabă. pornind de la conţinuturile propo9iţiilor enunţate. PAtenţie. para*raf nouWO.J PetO introduce un conţinut i(plicat de enunţarea pri(ei propo9iţii Haici. cu un PiarO de rete(ati9are Hn&t&. (ai dificil. ochi. ce ave#i %i de ce atîta lamentare>1. NPetO corespunde aici Fn ro(5nă unui PdarO al contestaţiei Hn&t. dar.!cu*a#ia noastr ar 'i c se mul#umesc cu vorbe %i 'ormule1. .!u urechi %i n-aud. ei contribuie la *hidarea proceselor interpretati4e& Fn lipsa lor. adică repere Fn discurs. ci o enunţare H(ai si(plu. de cau9ă sau de i(plicaţie dintre propo9iţiiJ. $MM Fn fine. . tipul de Fntrebuinţare nereţinut de dicţionare.Mărie: t (oi. pour (ieu! 4oir. /J PetO conectea9ă propo9iţii care descriu e4eni(ente ce se desfă8oară conco(itent Fn ti(p: P nsuite le choeur [&&\ croquant des po((es et se donnant des bourradesO . et la (usique que 4ous de4ie9 (Ua4oir copiee pour de(ainI . ./ai a&oi corul M. conclu9ieWOJ.(rolo+ul se des&rinde %i trece în 'a# 1. MJ PetO introduce consecinţa care 4ine după e!pri(area cau9ei: PA bord des a4ions decou4erts [&&&\ on sUinclinait hors du pare-brise. conţinutul procedural al unui cu4Fnt cu( este PetO constă Fn a furni9a instrucţiuni asupra (odului de construire a conte!tului potri4it. contraar*u(entWO. Fn care PetO introduce un conţinut Fn contradicţie cu ceea ce este i(plicat prin ne*area propo9iţiei precedente: P6ierre: Cette nuit.J. pentru a Fnţele*e -.0ar. 0J PetO introduce un conţinut contradictoriu cu ceea ce este i(plicat de enunţarea pri(ei propo9iţii: P+ls ont des oreilles et nUentendent pas. 0J 8i -J Fl pre*ătesc pe 1J.S mi se în+ duie s traduc cuvînt de 7 un dicţionar de bu9unar Hn&t. :&6&J& $M% -J Fn fine.0omnule !l&honse.N ron# ind mere %i bru'tuluindu-se1 Hdintr-o indicaţie de re*ieJ& %J PetO introduce o propo9iţie care descrie un e4eni(ent Fn succesiune te(porală cu e4eni(entul descris de pri(a propo9iţie: P:e prolo*ue se detache et sUa4anceO . la fel cu( MJ Fl pre*ăte8te pe %J' paralel. %i ra'ale de vînt ne su'lau îndelun+ în urechi1.4a bordul avioanelor desco&erite ne a&lecam &este &arbi*. "J PetO introduce o relaţie nespecificată Fntre propo9iţii deja conectate: P`uUon (e per(ette de traduire (ot a (ot et sans chercher aucune(ent lUele*ance du lan*a*e actuelO . din care să se e!tra*ă consecinţeleJ& Fn ulti(ă instanţă.e 4ede bine că un conector cu( este PetO joacă un rol i(portant Fn procesele inferenţiale... enfin. des Teu! et ne 4oient pasO . descriu două (ari tipuri de Fntrebuinţări ale lui PetO. @e fapt.Fnt o bali9ă ro8ie: trebuie să 4ă luaţi după bali9ele ro8ii 8i să i*noraţi bali9ele *albeneOJ. procesul de Fnţele*ere poate de4eni (ai costisitor. care indică Fn ce condiţii se obţine fiecare lectură& de la sine Fnţeles că aceste condiţii fac să inter4ină nu nu(ai conţinuturile propo9iţiilor conectate Hacestea sFnt pertinente Fn ca9ul relaţiilor de ti(p. iar F(preună cu "J. Fntrebuinţări care i(plică e4eni(ente sau acţiuni H"J 8i Fntrebuinţări care fac le*ătura cu acte de li(baj H1J& Jean-Marc :uscher a propus o descriere procedurală foarte e!actă. aici. quUa4e9-4ous et pourquoi ces la(entationsIO . un 4ocati4J: PMonsieur Alphonse. ca s vedem mai bine. interpretarea nu este i(posibilă Hcel puţin Fn anu(ite ca9uriJ. Fn (od funda(ental. ca 8i instrucţiuni asupra tipului de conclu9ie la care trebuie ajuns& . /J 8i %J sFnt Fntrebuinţări pre*ătitoare pentru "J. trebuie să construi( un conte!t contrafactual. . în s'îr%it. iar acest rol nu este deloc le*at de 4reun conţinut se(antic ata8at lui Hun conţinut conceptualJ. jUai in4ente la theorie de la relati4ite& . acest in4entar nu este propriu-9is un in4entar: $J corespunde la ceea ce este co(un tuturor Fntrebuinţărilor. et des *ifles de 4ent sifflaient lon*te(ps dans +es oreillesO . je sui8 le papeWO H6etre: -n noa&tea asta. Fn funcţie de infor(aţiile accesibile 8i disponibile. am inventat teoria relativit #ii. 8i nici ca bali9e HP. dar 8i infor(aţii de natură conte!tuală Hde e!e(plu. conectorii au un rol i(portant Fn procesele de Fnţele*ere a discursurilor: ei nu funcţionea9ă nici ca si(ple se(nale HPAtenţie. dar* mu*ica &e care trebuia s mi-o co&ia#i &e mîine>1. un act de li(bajJ: PMais.Măria: -arL eu sînt &a&a de la KomaJ1. PAtenţie. :&6&J& $M/ cuvînt %i ' r s caut în vreun 'el ele+an#a limba5ului actual1. %i nu v d1. adică o situaţie contrară cu realitatea. 1J PetO introduce nu o fra9ă.paTer de (ots et de for(ulesO .

Pdupă aceeaO se(nalea9ă că sin*ura interpretare posibilă este cea Fn care e!istă o ordine te(porală: mai 1nt1i 6aul stri*ă 8i '!$" aceea Măria plFnse& Fn contrast cu aceste ele(ente. ele(entele lin*4istice care au nu(ai conţinut procedural nu dese(nea9ă Hnici Fn sensul lar* al acestei e!presiiJ nici un fel de entitate Fn lu(e& Conectorii pra*(atici nu descriu 4reo situaţie ori 4reo parte. aceste două condiţii sFnt rar Fndeplinite. ti(purile 4erbale se pre9intă ca (odificatori ce se aplică 4erbelor' per(iţFnd să se deter(ine dacă e4eni(entul descris este Fndeplinit. oricFt de li(itată. Fntrebuinţarea uneori dificilă a $M1 conectorilor Fn disertaţiile scrise de tineri arată că nu Fntotdeauna a8a stau lucrurile pentru cu4intele care au (ai de*rabă un conţinut procedural decFt conceptual& Această dificultate nu apare de alt(interi nu(ai Fn ca9ul conectorilor 9i8i pra*(atici: ea se FntFlne8te 8i la alte ele(ente cu conţinut procedural. T este un 8oarece. cu( sFnt ti(purile 4erbale& Asi(etria dintre cele două tipuri de ele(ente. Fn P6aul stri*ă 8i după aceea Măria plFnseO. substanti4ele co(une. Fntr-o propo9iţie se distin* predicatul 8i referentul& Fn enunţul P6isica este pe pre8O. Pcu toate acesteaO etc& joacă. referentul este (erceval. de e!e(plu. adjecti4ele sau 4erbele corespund unor entităţi din lu(e sau e4eni(entelor Fn care sFnt i(plicate aceste entităţi& ste unul dintre (oti4ele pentru care copiii Fn4aţă acest tip de cu4inte Fn (od ipotetico-deducti4 Hcf& capitolul 1. conce&telor1. diferenţa nu constă nu(ai Fn (odul lor diferit de funcţionare. ar Fnse(na să Fn4eţi să schie9i cu beţe de slalo( special Fnainte să fi Fn4ăţat să te ţii pe schiuri 8i să faci la dreapta sau la stFn*a& O abor'are ontologic" a 'i7erenţei 'intre conţin!t!l $roce'!ral #i conţin!t!l conce$t!al @upă cu( a( 4ă9ut Hcf& Capitolul 1. neFndeplinit. conţinutul propo9iţiilor conectate 8i conte!tul accesibil e!plică de alt(interi un (ecanis( obser4at adesea (ai ales Fn Fn4ăţarea li(bilor. Fn schi(b ele facilitea9ă interpretarea enunţurilor Fn care apar& Fn acest sens. lucrurile nu sFnt chiar atFt de si(ple: Fn lo*ică. ei per(it selectarea unei propo9iţii Fn defa4oarea alteia Fn 4ederea includerii ei Fn conte!t 8i pot astfel contribui. dacă propo9iţia e!pri(ată este (erceval este &e &re%ul din casa &arohial de la Sainte-Cecile în 9 octombie 1997. Pde8iO.e poate totu8i spune că distincţia referentD predicat corespunde unei distincţii filosofice foarte 4echi. un rol i(portant Fn facilitarea interpretării. Ptotu8iO. :a pri(a 4edere. dar nu este suficient' (ai trebuie ca 8i conţinuturile să fie Fn relaţiile potri4ite. Fntr-ade4ăr H(ai ales pronu(ele personale. desi*ur. indirect.8i proprietăţile pe care le au aceste lucruri sau ace8ti indi4i9i -!niversalele Referenţii corespund particularelor. la deter(inarea for(ei propo9iţionale sau prin atribuirea de referenţi sau. e!istă un T. conceptele care au un conţinut conceptual stereotipic se dobFndesc relati4 de4re(e& Fn schi(b. iar predicatele corespund uni4ersalelor& . adică Fn relaţiile i(plicate de procedurile conectorilor. trecut etc' cFt despre conectori. Y =n model i&oteticodeductiv al 'orm rii $M.iar efectele conte!tuale (ai (ici& @ependenţa strFnsă dintre conţinutul procedural al conectorilor. (ai e!act Fn didactica redactărilor 8i a disertaţiilor: faptul de a F(păna un te!t cu di4er8i conectori cu( sFnt PdarO. Y =n model i&otetico-deductiv al 'orm rii conce&telor1.$artic!larele . P8iO. iar ! a (Fncat TO& . nu trebuie să ne (ire: Fntr-ade4ăr. iar conte!tele să fie accesibile& @in păcate. PdeciO. ele(entele cu conţinut procedural 8i cele cu conţinut conceptual. a 4reunei situaţii' ti(purile 4erbale nu descriu e4eni(ente Haceastă funcţie o au 4erbeleJ. prin de9a(bi*ui9are& Astfel. P7 pisică a (Fncat un 8oareceO se 4a anali9a ca P !istă un !. care se face Fntre lucruri sin*ulare sau indi4i9i specifici pe care Fi pute( identifica . subiectele *ra(aticale sFnt uneori anali9ate ca predicate ce se aplică unei 4ariabile despre care se afir(ă că e!istă& Astfel. 8i nu(ai Fn acesta pot contribui ele(entele procedurale la 4ericondiţionalitatea propo9iţiilor e!pri(ate de enunţuri& Astfel. Pla ur(a ur(eiO. PFntrucFtO. pe cFnd cu4intele care au un conţinut procedural le Fn4aţă Fn *eneral (ai *reu& :a (odul clasic. iar predicatul: este &e &re%ul din casa &arohial de la SainteCecile în 9 octombie 1997. PFn realitateO. ci 8i Fn contribuţia lor co*niti4ă radical diferită& Cu foarte puţine e!cepţii. cf& Y Con#inut conce&tual %i con#inut &rocedural1. Fn curs de desfă8urare. a( putea crede că această distincţie lo*ică dintre referent 8i predicat este paralelă cu distincţia *ra(aticală sau lin*4istică dintre subiect Hdespre ce se 4orbe8teJ 8i predicat Hce se spune despre acestaJ& @in (oti4e co(ple!e. iar a 4rea să Fn4eţi scrisul punFnd se(nele sau bali9ele Fn discurs este ca( acela8i Fucru cu a pune căruţa Fn faţa boilor& Ca să dă( un e!e(plu u8or. astfel FncFt ! este o pisică.

dar care Fn sine este re9onabilă: ea se poate sprijini pe faptul că diferenţa co*niti4ă dintre ter(enii cu conţinut conceptual 8i ter(enii cu conţinut procedural se co(pletea9ă cu o diferenţă pri4ind natura cate*oriilor lin*4istice& Fntr-ade4ăr. considerate. ele nu au totu8i acces la ea& . proble(a ar fi pur 8i si(plu de a le putea in4entaria conţinutul Fn (od e!hausti4& Ar apărea Fnsă Fn ca9ul acesta o altă proble(ă: for(atul Fn care ar fi introduse infor(aţiile corespun9ătoare conceptelor respecti4e& Calculatoarele pri(esc infor(aţii Fn for(ă propo9iţională& 7r. se poate spune că un referent corespunde unui particular. a 4erbelor 8i a adjecti4elorJ.+n ter(eni (ai conte(porani. Fn di(inuarea costului acestuia. A8adar. fie prin capacităţi Fnnăscute care utili9ea9ă e!perienţa Hteoria ipotetico-deducti4ă pe care o adoptă(J& @acă a8a stau lucrurile. căci.in*urele concepte de care ar putea dispune calculatoarele ar fi acelea pe care li le-a( furni9a printr-o pro*ra(are prealabilă. Fn *eneral. la procesele co*ni$M0 ti4e de interpretare a enunţurilor este a8adar radical diferită: Fn ter(enii teoriei pertinenţei. proble(a este ur(ătoarea: conţinutul conceptual al ter(enilor care aparţin cate*oriilor le!icale HFn opo9iţie cu cate*oriile nonle!icaleJ se Fn4aţă. cea a conjuncţiilor. Pa fu*iO. dată fiind definiţia Fnsă8i a pertinenţei. dacă diferenţa dintre ter(enii cu conţinut procedural 8i ter(enii cu conţinut conceptual are o ba9ă ontolo*ică. Fn accesul la infor(aţii 8i Fn (odificarea infor(aţiilor Fn cau9ă& . iar a atribui acestui particular o proprietate. pe care a( 4ă9ut (ai sus că o respin*e(J. a spune că un particular dat face parte din (ulţi(ea Fn cau9ă Fnsea(nă a afir(a că. Fn funcţie de o teorie sau alta. cea a deter(inanţilor etc&J. 8i ţinFnd cont de posibilităţile actuale ale calculatoarelor. de8i conceptele fac parte din realitate. FntrucFt e si*ur că deosebirea dintre (odul lor aprioric de for(are 8i (odul de for(are a conceptelor o(ene8ti Hcel puţin Fn parte. 1nc)ise. ori dintr-o construcţie sa4antă Hca Fn jar*oanele speciale folosite Fn diferitele 8tiinţe 8i tehnolo*iiJ& Aceste clase deschise corespund cate*oriilor 9ise lexicale. ter(enii cu conţinut conceptual corespund unor cate*orii ontolo*ice ce pot fi i9olate. dar acestea n-ar putea Fndeplini toate funcţiile pe care le Fndeplinesc conceptele din cunoa8terea u(ană. cele din ur(ă aparţin unor clase Hclasa ti(purilor *ra(aticale. fie prin e!perienţă Hteoria inducti4ă. cea a pronu(elor personale. indiferent dacă aceasta se face direct HparticulareleJ sau indirect Hproprietăţile sau e4eni(entele se identifică prin (ulţi(ea de particulare care le deţin pe acesteaJ& Contribuţia ter(enilor cu conţinut procedural. deci. autostrad sau calculator nu pot fi Fnnăscute& ste o obiecţie la care se poate răspunde. indiferent dacă ace8ti ter(eni pro4in din li(bi diferite Hcu( sFnt F(pru(uturile conte(porane din en*le9ă Fn li(bile france9ă sau ro(5năJ. contribuţia ter(enilor cu conţinut procedural constă Fn u8urarea prelucrării enunţului 8i. conce&te %i induc#ie19 obiecţia ridicată F(potri4a teoriei fodoriene pri4ind ineis(ul conceptelor consta Fn a afir(a că anu(ite concepte cu( sFnt aero&lan. ea se *ăse8te Fnscrisă chiar Fn li(bă& $MAi:area conce$telor Modul Fn care se fi!ea9ă conceptele este o proble(ă ridicată Fn special Fn +nteli*anţa Artificială& Fn linii (ari. ter(enii cu conţinut conceptual aparţin unor clase 'esc)ise Ha substanti4elor. e8ecul relati4 al +nteli*enţei Artificiale se e!plică prin faptul că Fnţele*erea 8i producerea enunţurilor se face prin Fntrebuinţarea unor concepte cu rădăcini Fn realitate Hdatorate e!perienţei care a dus la constituirea lorJ' proble(a de ba9ă pe care o pune li(bajul este toc(ai aceea a i(posibilităţii i(ple(entării conceptelor pentru calculatoare. 7"r" ca sistem!l lingvistic s" 7ie a7ectat Adău*area de ter(eni noi la aceste clase nu produce dificultăţi. cărora li se pot a'"!ga membri noi. Fntr-un (o(ent sau Fn altul. pe cFnd contribuţia ter(enilor cu conţinut conceptual constă (ai de*rabă Fn producerea de efecte conte!tuale. Fn schi(b.ă ne Fntoarce( la proble(a ridicată Fn capitolul 1 Hcf& Y -neism. particularul a Fndeplinit acţiunea descrisă& Astfel. Fnsea(nă a afir(a că el face parte din (ulţi(ea de obiecte care au această proprietate& Fn ca9ul 4erbelor care descriu un e4eni(ent HPa (er*eO. aceasta Fnse(nFnd că lor nu li se pot adău*a liber (e(bri noi 7"r" mo'i7icarea 1ntreg!l!i sistem lingvistic @espre ace8ti ter(eni se spune că aparţin cate*oriilor nonlexicale. pe ba9a e!perienţeiJ s-ar reflecta 8i Fn conţinutul lor& +(posibilitatea de a oferi un set prestabilit de concepte potri4ite pentru calculator poate fi discutată& @acă <odor ar a4ea dreptate 8i conceptele noastre ar fi efecti4 Fnnăscute HprestabiliteJ. dintr-o creaţie lin*4istică spontană Hcu( este ar*oulJ. respecti4 a celor cu conţinut co*niti4. Pa construi o casăO etcJ. conceptele făcFnd Fn (are parte apel la .

chiar dacă ar e!ista. cel puţinJ deosebe8te 1ntreb!inţarea literal" a li(bajului de 1ntreb!inţarea sa nonliteral" @acă spune( P6isica stă pe pre8O. nu Fnsea(nă nici pe departe că (etaforele epui9ea9ă (ulţi(ea de Fntrbuinţări nonliterale ale li(bajului& Acestea din ur(ă $1/ . ne situă( Fntr-o Fntrebuinţare literală a li(bajului.. ori a unui anu(e cFine. (etafora sau ironia. ci repre9entarea 484 unei anu(e pisici. sFnte( Hcel puţin dori( să fi(J Fntr-o Fntrebuinţare nonliterală& Fn pri(ul ca9. ea se sprijină fără doar 8i poate pe e!perienţă& @ar aceasta nu Fnsea(nă deloc că enu(erarea conţinutului conceptelor Fn for(ă propo9iţională nu este posibilă: conceptele pot fi parţial for(ate prin e!perienţă. FncepFnd cu rolul e!perienţei& Chiar dacă se contestă teoria fodoFiană pri4ind ineis(ul conceptelor. această infor(aţie ar trebui să se poată traduce $1# Fn for(ă propo9iţională& @acă Fnsă <odor se Fn8ală. un siste( de Fnţele*ere a te!telor ar a4ea ne4oie de infor(aţii (ult (ai co(plete 8i co(ple!e decFt cele propuse de se(antica structurală. căci realul 4i9ea9ă Fn aceea8i (ăsură lo*ica 8i 9oolo*ia. FncFt trebuie să ad(ite( cel puţin ipote9a ineis(ului (ecanis(elor de for(are a conceptelor& @acă această ipote9ă este de natură ipotetico-deducti4ă. : Intro'!cere 3radiţia retorică clasică Hde la Aristotel Fncoace. dificultăţile pe care le FntF(pină ipote9a inducti4ă sFnt atFt de (ari. pe nu(e 3i*ri8or. un tată 4rea să-i co(unice copilului său că Fn ca(era lui e (urdărie 8i de9ordine. proble(a (odului Fn care se fi!ea9ă conceptele se transfor(ă Fntr-o proble(ă centrală& Ne 4o( (ăr*ini să dă( aici cFte4a aspecte ale proble(ei fi!ării conceptelor. fără să repre9inte o falsă proble(ă. li(bajul nu se află cu ea Fn nici un fel de raportJ decFt Fntr-o abordare realistă cu( este cea pe care o susţine( aici& Mai interesantă ni se pare (odeli9area (odului Fn care se construiesc repre9entările indi4i9ilor pornind de la unele concepte aplicabile la clase: nu conceptul pisică ori dine Fn *eneral. (odul de for(are a conceptelor ne pare (ai proble(atic Fn teoriile idealiste HFn care se consideră că realitatea nu e!istăJ. de e!e(plu Gri4ei' nu atFt conceptul a 'u+i.infor(aţie 4i9uală 8i auditi4ă Hsen9orialăJ. chiar dacă pri(a se consacră (ai de*rabă caracteristicilor *enerale 8i abstracte ale acestuia& A susţine că licornii e!istă Fn heraldică. fără ca acest fapt să ne inter9ică să le consideră( ca a4Fnd un conţinut propo9iţional& Fn fine. printr-o 4rajă. pe cea a Fntrebuinţării lui nonliterale& Aceasta ne 4a Fn*ădui să discută( un nu(ăr de proble(e lăsate nere9ol4ate: fi*urile tradiţionale din retorică. persoana care 4orbe8te 4rea să co(unice interlocutorului faptul că o anu(e pisică stă pe un anu(e pre8' Fn ca9ul al doilea. dar 8i ficţiunea 8i Fntrebuinţarea apro!i(ati4ă a conceptelor& Ro( Fncerca să dă( 8i un al doilea răspuns la proble(a caracterului 4a* al conceptelor& 8 Fntrebuinţarea literală 8i Fntrebuinţarea nonliterală a li(bajului Roi susţine ideea că lo*ica nu trebuie să ad(ită licornul (ai (ult decFt ar face-o 9oolo*ia. de e!e(plu& @ar poate n-ar a4ea ne4oie să recur*ă la infor(aţii de natură 4i9uală sau auditi4ă& Nu re9ultă de aici că Fn conţinutul conceptelor u(ane nu se includ 8i infor(aţii sen9oriale' dar aceste infor(aţii nu par neapărat foarte i(portante pentru succesul aplicaţiilor pe care +nteli*enţa Artificială le 4i9ea9ă Fn do(eniul li(bajului& :a (odul *eneral. iar conceptele nu sFnt prestabilite ci se dobFndesc prin e!perienţă. pentru ca să de4ină accesibilă calculatoarelor. Fn literatură ori Fn i(a*inaţie este o fu*ă (i9erabilă 8i ru8inoasă& ) R3RAN@ R. ca(era lui s-a transfor(at Fn adăpost pentru porci& @istincţia e clasică& @acă un enunţ cu( este PCa(era ta e o cocinăO este o (etaforă. ar trebui 8tiut 8i la ce ar ser4i conceptele pe care le-a( i(ple(enta Fntr-un calculator 8i cărui tip de aplicaţie lear fi destinate: astfel. 8i nu că.. pe cFnd dacă spune( cui4a HFn *eneral unui copilJ PCa(era ta e o cocinăO. cFt e4eni(entul particular pe care Fl constituie fu*a lui Costică 8&a&(&d& @ar nu 4o( de94olta (ai (ult aici aceste lucruri& Concl!zie A( 4orbit (ult pFnă acu( despre Fntrebuinţarea literală a li(bajului& A( 4rea să abordă( acu( o altă proble(ă. sau Fn cele relati4iste Hpoate că acolo realitatea nu e!istă 8i.

cu( este ironia' Fn linii foarte (ari. arătFnd pe ce se ba9ea9ă concepţia lui .nde se situea9ă *raniţa dintre cele două tipuri de Fntrbuinţare 8i. fie ele lin*4istice ori retorice. celelalte se recunosc după contrastul dintre sensul lor literal. a8a cu( au fost ele repertoriate Fn (od clasic& Fn continuarea acestui capitol. că pentru acela8i enunţ. se distin* două (ari clase de 7ig!ri Htipurile de construcţii lin*4istice care ţin $1% de nonliteralitateJ: 7ig!rile 'e stil. %J Fn interiorul nonliteralităţii. o interpretare literală 8i o interpretare fi*urată& Fn plus. iar candidatul cel . dacă pri(ele se recunosc lin*4istic. nu e!istă o deosebire tran8antă Fntre Fntrebuinţarea literală 8i Fntrebuinţarea nonliterală. ipote9ele tradiţionale.adică o proprietate a enunţului . deci. 8i 7ig!rile 'e g1n'ire. dacă e!istă un proces.perber 8i Kilson se lea*ă Fntre ele: dacă nu e!istă procese interpretati4e diferite pentru enunţurile literale 8i nonliterale. ci (ai de*rabă un continuu( care (er*e de la literalitatea totală la nonliteralitate' /J literalitatea 8i nonliteralitatea nu se definesc la (odul absolut. ci relati4 la *Fndul pe care 4rea să-$ co(nunice 4orbitorul: după *radul de ase(ănare (ai (are sau (ai (ic dintre acest *Fnd 8i enunţ. postularea e!istenţei unei *raniţe stricte Fntre ele de4ine dificilă' dacă nu e!istă o frontieră strictă. pe de alta' MJ literalitatea 8i nonliteralitatea fi*urilor de stil se define8te independent de conte!t' ele sFnt proprietăţi ale fra9elor 8i nu ale enunţurilor& A8a cu( este ca9ul pentru (ulte alte proble(e. 4o( e!a(ina una după cealaltă toate aceste afir(aţii.includ 8i ironia: dacă Fi spune( fiului nostru (ai (are care toc(ai a luat o notă rea la o te9ă de (ate(atică PGro9a4 ce bun e8ti la (ate(aticăO. ci a enunţului' $1M 1J nonliteralitatea nu se reduce la fi*urile din retorică. pe de o parte. pot e!ista două interpretări. 8i conte!t sau situaţie. enunţul 4a corespunde unei Fntrebuinţări (ai (ult sau (ai puţin literale a li(bajului' %J *radul de ase(ănare este Fn funcţie de nu(ărul de i(plicaţii conte!tuale pe care le produc for(a propo9iţională a enunţului 8i *Fndul Hsub for(ă propo9iţionalăJ Fn (o(entul Fn care sFnt confruntate cu acela8i conte!t' MJ 4ă9ută astfel. el trebuie să fie declan8at de un fapt anu(e.perber 8i Kilson 8i de ce pare ea (ai fecundă decFt po9iţiile pe care le adoptă lin*4istica sau retorica clasică& <raniţa 'intre literalitate #i nonliteralitate +pote9ele lui . cu( sFnt (etafora sau (etoni(ia. sFnt (ari 8anse ca literalitatea Hsau nonliteralitateaJ să fie (ai de*rabă o proprietate pra*(atică . sau 'i+urat.adică o proprietate a fra9ei& @e ase(enea. se poate oare 4orbi de o *raniţă strictăI Capitolul 0 este consacrat răspunsului la aceste Fntrebări 8i la (ulte altele Fncă& Distincţia 1ntreb!inţare literal" D 1ntreb!inţare nonliteral" 1n teoria $ertinenţei Mo8tenind (ult de la retorica clasică. nu-$ felicită( 8i nici nu ne bucură( de ispră4ile lui& Fi co(unică( ne(ulţu(irea noastră 8i Fi aduce( la cuno8tinţă că ar fi fost de dorit să facă (ai (ult efort la (ate(atică& +ronia 8i (etafora fac parte dintre 'i+urile retorice Hacesta e ter(enul clasic folositJ despre care se 4orbe8te de obicei& @ar cititorul F8i a(inte8te 8i de e!e(plul cu copilul căruia tatăl Fi spune să se spele pe dinţi 8i care răspunde PNu (i-e so(nO& 3rebuie oare să consideră( acest răspuns ca Fntrebuinţare literală sau ca Fntrebuinţare nonliterală a li(bajuluiI . Fn opinia lor.decFt o proprietate lin*4istică . sFnt le*ate Fntre ele: dacă e!istă o frontieră strictă. (ai ales. tradiţia lin*4istică 4ede distincţia literalitateDnonliteralitate Fn felul ur(ător: $J e!istă o *raniţă precisă Fntre literalitate 8i nonliteralitate' "J enunţurile literale 8i enunţurile nonliterale nu sFnt interpretate Fn acela8i (od' /J dacă enunţurile literale nu au decFt un sens -sensul lor literal -. e clar că trebuie postulată e!istenţa unui proces specific pentru enunţurile nonliterale 8i. respecti4 pentru enunţurile nonliterale' "J de ase(enea. abordarea distincţiei literalitateDnonliteralitate Fn teoria pertinenţei este ori*inală din (ai (ulte puncte de 4edere: $J .perber 8i Kilson nu propun un proces de interpretare diferit pentru enunţurile literale. prin for(a fra9elor sau a e!presiilor. enunţurile nonliterale au două sensul lor literal 8i sensul lor nonliteral. calitatea literală sau nonliterală nu este o proprietate a fra9ei.

după . dintr-un (oti4 sau altul. nu este re9er4ată unui tip special de discurs sau unei oca9ii speciale: ea in4adea9ă u9ul cotidian al li(bajului Hdupă cu( o arată 8i e!e(plul PCa(era ta e o cocinăO. care obser4a că Fn Ealele din 6aris se spun (ai (ulte (etafore pe 9i decFt se scriu Fn poe9ii& Ceea ce Fnsea(nă că (etafora. .prijinindu-se pe această dificultate de a *ăsi parafra9e care să epui9e9e conţinutul unei (etafore date. nonliteralitate #i asem"nare @upă . indiferent dacă sFnt literale sau nu. . căci fe(eia poate fi 4iitorul bărbatului pentru că are Hsau i se atribuieJ caracteristici de co(porta(ent diferite de ale acestora etc& ."emeia este viitorul omuluiEb rbatului1.perber 8i Kilson.ă luă( un e!e(plu cunoscut: 4ersul lui Ara*on: P:a fe((e este lUa4enir de lUho((eNO . enunţurile au o for(ă propo9iţională Hcf& capitolul %. ci pur 8i si(plu diferită& @upă . sau de repre9entare Fn *Fndul 4orbitorului a unui alt *Fnd& Ceea ce per(ite unui enunţ să e!pri(e un *Fnd 8i ceea ce per(ite unui *Fnd să repre9inte un alt *Fnd este unul 8i acela8i lucru: asem"narea care e!istă Fntre repre9entările cu for(ă propo9iţională& . a8adar un proces interpretati4 propriu (etaforei nu e!istă& 3rebuie atunci să ad(ite( că e!istă un continuu( care (er*e de la enunţurile literale la enunţurile nonliterale.perber 8i Kilson. fără cea (ai (ică ironie. PRădu4a este 4iitorul bărbatuluiOJ& @e8i ne 4in Fn (inte Fn (od firesc.perber 8i Kilson. homme cu(ulea9ă sensurile de om 8i de b rbat.n alt enunţ ar aduce una diferită. ar fi Porna(enteO ce s-ar adău*a Fntrebuinţării literale fără nici un aport co*niti4& @e fapt. cu( este cea cu ca(era-cocină.ă ne a(inti( că. dacă efecti4 ar fi bun la (ate(atică& RecunoscFnd i(plicit $11 acest fapt. 8i fi*urile retorice Fn *eneral. iar pe de altă parte că e 4iitorul bărbatului Hal fiecărui bărbat luat separatJ pentru că fe(eile trăiesc (ai (ult decFt bărbaţii 8i Fn *eneral (ai (ult decFt soţii lor U Fn france9ă. nu neapărat (ai bună sau (ai rea. toateb enunţurile corespund e!pri(ării unui *Fnd al locutorului& Fn ceea ce pri4e8te acest *Fnd. ceea ce Fnsea(nă că o redefinire a nonliteralităţii este obli*atorie& Literalitate. aceasta are o *reutate co*niti4ă proprie& @in această perspecti4ă.(ai bun pare for(a lin*4istică a fra9ei sau a e!presiei nonliterale' for(ele lin*4istice ale nonliteralităţii pot fi repertoriate& @istincţia dintre fi*urile de stil 8i fi*urile de *Fndire slăbe8te Fnsă această fru(oasă ar*u(entaţie: Fntrade4ăr.perber 8i Kilson propun o concepţie radical diferită a (etaforei: ca oricare alt enunţ. prin distincţia dintre fi*ură de stil 8i fi*ură de *Fndire. indiferent dacă sFnt (etaforice sau nu.perber 8i Kilson pleacă de la punctul de 4edere opus& i Fl continuă pe @u(arsais Hun retorician france9 de la sfFr8itul secolului al >R+++-leaJ. a8a cu( este ea sau a8a cu( i-ar plăcea locutorului să fie' _ ori Fn re$rezentarea !n!i g1n' atribuit altcui4a' _ ori Fn re$rezentarea !n!i g1n' pe care. $1. Fn afara celor intrate Fn li(bajul curent. Heste interpretarea pe care o dă Alain . Y . e neclar cu( per(ite for(a lin*4istică a unui enunţ ironic să se 4adă că enunţul este ironic& ReluFnd enunţul de (ai sus. dacă autorii acestei cărţi Fi spun fiului lor PGro9a4 ce bun e8ti la (ate(aticăO atunci cFnd aduce re*ulat re9ultate slabe la această (aterie. fiecare enunţ Hfiecare fra9ă pronunţată Fntr-o situaţie dată 8i interpretată Fntr-un conte!t specificJ aduce o contribuţie ori*inală pentru repre9entarea pe care o dă un indi4id lu(ii& . fi*ură centrală a nonliteralităţii. chiar dacă Fn *eneral pute( *ăsi parafra9e pentru (etafore. aceste două posibilităţi (ai la Fnde(Fnă nu epui9ea9ă (etafora lui Ara*on. lin*4istica sau retorica slăbesc distincţia netă dintre literalitate 8i nonliteralitate 8i F8i pierd o parte din credibilitatea pe care le-ar aduce-o o distincţie ba9ată pe PfapteO lin*4istice& .chiffres care scrie.perber 8i Kilson se ocupă de o proprietate Fn *eneral recunoscută a (etaforelor creati4e: Fntr-ade4ăr. din păcate foarte cuniscut (ajorităţii părinţilorJ 8i nu repre9intă decFt partea 4i9ibilă a aisber*ului care este Fntrebuinţarea lui nonliterală& +ată de ce este discutabilă ipote9a confor( căreia (etafora Fn special. el poate consta _ ori Fntr-o 'escriere a l!mii. acestea nu le pot nici pe departe epui9a conţinutul& . ne4oie de (ai (ulte propo9iţii pentru a epui9a conţinutul acestui enunţ: se poate Fntr-ade4ăr spune pe de o parte că fe(eia este 4iitorul o(ului Hal u(anităţii Fn *eneralJ datorită rolului său Fn procreare. locutorul Fl consideră 'ezirabil Această abordare a raportului dintre li(bă 8i *Fndire trece a8adar printr-o relaţie de e!pri(are a *Fndului locutorului cu ajutorul unui enunţ. toate enunţurile sFnt Fn această situaţie. parafra9Fnd 4ersul lui Ara*on. ni(ic nu le-ar inter9ice să-i spună acela8i lucru. Fn fiecare 9i se creea9ă (etafore noi pentru care *ăsi( cu *reu parafra9e& Mai e!act.

(ulţi(ea . ase(ănarea este.perber 8i Kilson definesc noţiunea de asem"nare 'intre re$rezent"ri c! 7orm" $ro$oziţional" ca depin9Fnd de nu(ărul de i(plicaţii co(une pe care acestea le au Fn (o(entul interpretării lor Fn unul 8i acela8i conte!t& A8adar. a i(plicaţiilor lui Fn C sFnt identice: ele for(ea9ă aceea8i (ulţi(e& )& Fn a doua. un enunţ 8i un *Fnd G: +& @acă. care a fost de faţă. dar e!istă Ho i(plicaţie co(ună a lor ar fi (etre nu va 'i numit &e &ost1. este o repre9entare co(plet fidelă 8i total literală a lui G' Fn al doilea. este toc(ai acest for(at& . (ulţi(ea . a i(plicaţiilor lui G Fn C 8i (ulţi(ea . @acă +on răspunde P6etre este candidatul care ne trebuieO.U a i(plicaţiilor lui Fn C au o intersecţie nonnulă Hea nu corespunde unei (ulţi(i 4ideJ& C& Fn a treia. dar 8i pentru două enunţuri dintre care unul trebuie să raporte9e conţinutul celuilalt& Ro( ilustra cele trei posibilităţi e4ocate (ai sus plecFnd de la acest al doilea ca9& . ci (ai de*rabă un continuu( (er*Fnd de la literalitatea cea (ai ridicată Htoate i(plicaţiile *Fndului 8i ale enunţului co(uneJ la nonliteralitatea cea (ai ridicată Ho sin*ură i(plicaţie co(unăJ& Astfel. nonliteralitatea corespunde celei de-a doua din situaţiile descrise (ai sus: aceea Fn care intersecţia (ulţi(ii . dacă se dau un conte!t C.# :a fel cu( ase(ănarea cunoa8te *rade Fn funcţie de nu(ărul (ai (are sau (ai (ic de i(plicaţii pe care le au Fn co(un repre9entările cu for(ă prepo9iţională. nulă& $. ase(ănarea dintre for(a prepo9iţională a enunţului său 8i cea a enunţului iniţial este totală& @acă +on Fi răspunde P6etre e inco(petentO. G are Fn co(un cu interpretat Fn C anu(ite i(plicaţii. tot a8a are *rade 8i nonliteralitatea: recunoa8te( *radul cel (ai (ic cFnd enunţul are chiar 8i nu(ai o sin*ură i(plicaţie Fn conte!t.U a i(plicaţiilor lui Fn C au o intersecţie nulă Hea corespunde (ulţi(ii 4ideJ& Ase(ănarea dintre G 8i este Fn funcţie de i(plicaţiile (ai (ulte sau (ai puţine pe care G 8i le au Fn co(un Fn C. interpretat Fn C. atunci Fntre G 8i nu e!istă nici o ase(ănare& Ro( reţine că aceste trei posibilităţi corespund la trei situaţii tipice (ulţi(ilor: $10 $1A& Fn pri(a.U a i(plicaţiilor lui Fn C este nonnulă& Ne pute( acu( Fntoarce la proble(a literalităţii sau nonliteralităţii răspunsului PNu (i-e so(nO. deci. interpretat Fn C.ă i(a*ină( situaţia ur(ătoare: 6etre candidea9ă pentru un post i(portant Fntr-o Fntreprindere& @irectorul acestei Fntreprinderi Fi studia9ă dosarul 8i spune: P6oate că 6etre nu e cel (ai bun candidat pentru acest postO& 6e +on. *Fndurile 8i enunţurile sFnt repre9entări care au un for(at co(un Hcf& capitolul %. Măria Fl Fntreabă: P@irectorul ce a spusIO& @acă +on Fi răspunde P6oate că 6etre nu e cel (ai bun candidat pentru acest postO. dar nu o repre9entare literală a lui G' Fn al treilea ca9. este o repre9entare. ca 8i deter(inarea *radului de ase(ănare dintre ele. să ne *Fndi( că el este . pe care Fl dă copilul tatălui său cFnd acesta Fi cere să se spele pe dinţi& <aptul că interpretarea acestui enunţ trece printr-un proces inferenţial nu are deloc a face cu literalitatea sau cu nonliteralitatea sa.perber 8i Kilson. a i(plicaţiilor lui G Fn C 8i (ulţi(ea . dacă G. pe care *Fndul pe care acesta Fl repre9intă nu o are& @ar spune( că enun#ul re&re*int +îndul HFn (od (ai puţin decFt literalJ atunci cFnd enunţul 8i *Fndul au cel puţin o i(plicaţie Fn co(un& @e la una din aceste e!tre(e la cealaltă FntFlni( toate *radele de nonliteralitate& Astfel."orm lo+ic %i 'orm &ro&o*i#ional 1. probabil. G are toate i(plicaţiile co(une cu ale lui interpretat Fn C. după . nu are nici o i(plicaţie co(ună cu interpretat Fn C. dar nu pe toate. nu e!istă o *raniţă clară. adică o for(ă căreia i se poate atribui o 4aloare de ade4ăr& i consideră că 8i *Fndurile sFnt Fn aceea8i situaţie: au 8i ele o for(ă propo9iţională& Cu alte cu4inte. această ase(ănare nu este totală. Y Ce re&re*entare a lumii ar 'i &otrivit . atunci ase(ănarea dintre G 8i este parţială& +++& Fn fine. atunci ase(ănarea dintre G 8i este totală& ++& @acă. la ce ar servi ea %i ce 'orm ar trebui s aib >1. a i(plicaţiilor lui G Fn C cu (ulţi(ea . iar este literal sau (ai puţin decFt literal Fn funcţie de ase(ănarea acestora& Fn pri(ul ca9. identic 8i cu for(atul propo9iţiilor care for(ea9ă conte!tul& Ceea ce per(ite co(pararea lor. a i(plicaţiilor lui G Fn C 8i (ulţi(ea . (ulţi(ea . FntrucFt toate enunţurile sFnt interpretate cu ajutorul unor procese inferenţiale& Nu a4e( Fn schi(b nici un (oti4 să ne *Fndi( că acest enunţ nu repre9intă literal *Fndul copilului 8i. nu este o repre9entare a lui G& 6roble(a se pune la fel 8i pentru ase(ănarea dintre un *Fnd 8i enunţul care Fl e!pri(ă. interpretat Fn C.

e poate afir(a că se an*ajea9ă asupra ade4ărului enunţului săuI @upă . Fn . enunţul ar fi literal& Nonliteralitate #i 'isc!rs a$ro:imativ Ca o consecinţă a slăbirii opo9iţiei literalitate-nonliteralitate. care e!pri(ă o propo9iţie falsă. iar o Fntrebuinţare apro!i(ati4ă nu e o (inciună: Radu nu Fncearcă să-i inducă Fn eroare pe prietenii săi suede9i. Radu per(ite interlocutorilor săi să ajun*ă la conclu9ii e!acte asupra (odului său de 4iaţă.$ e!e(plificarea cea (ai si(plă a noţiunii de ase(ănare descrisă (ai sus.perber 8i Kilson obser4ă că (ajoritatea enunţurilor noastre corespund la discursuri apro!i(ati4e Fn care. (odul de 4iaţă al lui Radu este unul bucure8tean& Circulă cu troleibu9ul.ă ne Fnchipui( că Radu se duce Fntr-o ţară străină. copilul căruia i se adresea9ă e!tra*e i(plicaţii ade4ărate: Camera ta e murdar . să le facă accesibile o (ulţi(e de i(plicaţii ade4ărate. Fn acest ca9.-a insistat (ult Fn teoriile clasice asupra faptului că (etaforele sFnt literal(ente false 8i s-a propus ipote9a că recunoa8terea acestui caracter fals declan8ea9ă un proces de interpretare specific& Acest proces a dus la recuperarea unui sens nonliteral. pe care le-ar fi fost *reu să le recupere9e dacă ar fi spus P:ocuiesc la )ăneasaO& A8adar. din enunţul PCa(era ta e o cocinăO. dar ade4ărată din punct de 4edere nonliteral& . corespun9ător parafra9ei $. locuie8te Fntr-un aparta(ent de bloc etc& Riaţa sa nu diferă Fn *eneral de cea pe care ar fi a4ut-o dacă ar fi locuit puţin (ai aproape de centrul )ucure8tiului& @eclarFnd că locuie8te la )ucure8ti.perber 8i Kilson pentru ase(enea ca9uri este si(plu: a4Fnd Fn 4edere locul Fn care trăie8te. el n-a respectat condiţia de sinceritate care Fi i(pune să spună ceea ce crede că este ade4ărat& . la capătul liniilor de autobu9 8i troleibu9 de la aeroport. cu( ar fi de e!e(plu Kadu tr ie%te ca un bucure%tean.perber 8i Kilson.(ai puţin decFt literal& Fntr-ade4ăr. dar suficient de apropiate de lucrurile e!acte pentru ca ine!actitatea lor să nu pună proble(e& . ne-a( putea pune proble(a statutului pe care Fl are $. ci. . Kadu locuie%te la $ucure%ti 8i Kadu locuie%te la $ neasa au Fn co(un (ajoritatea i(plicaţiilor Hele se asea(ănă Fn sensul definit (ai susJ. Repre9entarea lu(ii pe care 8i-o construiesc prietenii suede9i ai lui Radu se 4a F(bo*ăţi astfel cu un nu(ăr de propo9iţii ade4ărate& 3eoria pertinenţei aplică (etaforei e!act acela8i (ecanis(& Nonliteralitate #i meta7or" Anali9a pe care o propun . este discursul apro!i(ati4& . Trebuie s 'aci ordine %i cur #enie în camer .perber 8i Kilson 4or putea introduce Fn nonliteralitate anu(ite feno(ene anali9ate de obicei Fn alţi ter(eni& <eno(enul cel (ai e4ident 8i care per(ite $.perber 8i Kilson. nu i(plică nici un (ecanis( specific de prelucrare: interlocutorii lui Radu i*noră probabil total că. proble(a nu e bine pusă. din raţiuni de rele4anţăDpertinenţă. din raţiuni de econo(ie. ci P:ocuiesc la )ucure8tiO& 7are o face pentru că Fncearcă să-i inducă Fn eroare pe prietenii lui suede9iI Răspunsul lui . Radu nu se an*ajea9ă Fntr-atFt asupra ade4ărului propo9iţiei Kadu locuie%te la $ucure%ti. di(potri4ă. dar el nu 4a spune P:ocuiesc la )ăneasaO. 9icFnd P:ocuiesc la )ucure8tiO. chiar dacă interpretarea la care trebuie să ajun*ă tatăl este un refu9. cFt asupra ade4ărului i(plicaţiilor ce pot fi e!trase din această propo9iţie." discursul apro!i(ati4: locuind la )ăneasa 8i 9icFnd P:ocuiesc la )ucure8tiO. conclu9ii *reu de e!tras din enunţul P:ocuiesc la )ăneasaO& Cele două repre9entări cu for(ă prepo9iţională. dar a spune Kadu locuie%te la $ucure%ti si(plifică interpretarea pe care trebuie s-o facă interlocutorii& @upă cu( susţin . se putea afir(a că (etafora e falsă din punct de 4edere literal. Radu roste8te deb fapt un enunţ fals& 3rebuie oare considerat o (inciunăI Fn orice ca9. de e!e(plu& Aici se F(prietene8te cu cFţi4a suede9i care Fl Fntreabă unde locuie8te& Radu locuie8te de fapt la )ăneasa. se poate totu8i foarte bine ca *Fndul copilului să fie :u mi-e somn. spune( lucruri ine!acte. 9icFnd P:ocuiesc la )ucure8tiO.uedia.oluţia propusă aici este radical diferită prin faptul că nu postulea9ă nici un proces interpretati4 . cu (etroul bucure8tean. Radu utili9ea9ă un enunţ apro!i(ati4& @intr-o perspecti4ă cu( e cea a actelor de li(baj. acest tip de Fntrebuinţare apro!i(ati4ă este e!tre( de răspFndit: el per(ite obţinerea unor efecte ase(ănătoare Fn schi(bul unui cost de prelucrare (ai scă9ut& Fn plus. în camera ta e de*ordine. .perber 8i Kilson pentru (etaforă trece 8i ea prin ideea confor( căreia interlocutorul care interpretea9ă un enunţ (etaforic recuperea9ă un anu(it nu(ăr de i(plicaţii ade4ărate& Astfel./ (etaforei& @in această perspecti4ă.

4orbitorul nu se an*ajea9ă asupra ade4ărului propo9iţiei e!pri(ate de enunţul său& <aptul că acest enunţ ţine de co(unicarea ostensi4inferenţială suscită Fn schi(b la locutor o a8teptare de pertinenţă& +ar acest lucru. atFta . să distin*e( Fntre actele de li(baj Fn care identificarea e!actă a forţei ilocuţionare are un rol crucial Hbote9ul. nu se potri4e8te cu teoria searliană a actelor de li(baj& +ată de ce .perber 8i Kilson propun propria lor ipote9ă asupra feno(enului& Anga&ament!l loc!tor!l!i #i 'escrierea actelor 'e limba& 1n teoria $ertinenţei Fn *eneral. aproape i(posibil.:o man is an island1. condiţie suficientă pentru a o face pertinentă& 6e de altă parte. să a(inti( 4ersul lui John @onne PNici un o( nu e o insulăO . ne*aţia unui enunţ fals este Fn (od obli*atoriu ade4ărată. din cau9a co(ple!ităţii sale prea (ari& Fn schi(b. dacă se ia un enunţ (etaforic fals 8i i se aplică o ne*aţie.ă ne Fntoarce( la (etafora cocinei: dacă spune( unui copil PA9i e 7L. confor( căruia orice *Fnd poate fi repre9entat printr-un enunţ literal Hcf& capitolul $. pentru (etafore& @iferenţa aceasta se e!plică prin faptul că *Fndul e!pri(at printr-o (etaforă este Fn *eneral un *Fnd pe care 4orbitorul nu-$ putea e!pri(a cu4Fnt cu cu4Fnt. pute( a8adar ale*e. Y Teoria actelor de limba5 nu este o teorie co+nitiv 1. proble(a clasificării actelor de li(baj nu are o i(portanţă prea (are din (o(ent ce recuperarea forţei ilocuţionare Htipul de act de li(baj FndeplinitJ nu este Fntotdeauna crucială pentru interpretarea enunţului sau pentru succesul actului& @acă 6etre spune PRoi 4eni (FineO.earle apără ideea unui principiu de e!pri(abilitate. 8i nici nu face apel la o noţiune de ade4ăr nonliteral& Mai si(plu spus. falsitatea lor nu pare să aibă prea (ult a face cu caracterul lor (etaforic& 6entru a ne con4in*e de acest lucru. o predicţie etc& +dentificarea e!actă a tipului de act ilocuţionar nu pare să aibă o *reutate prea (are Fn interpretarea acestui enunţ& 3rebuie. se 4a obţine un enunţ ade4ărat& 6roble(a este Fn ca9ul acesta dacă acest enunţ ră(Fne o (etaforă& @acă ră(Fne. indiferent dacă (etafora este ade4ărată sau falsă. care este Fn acela8i ti(p o (etaforă 8i un enunţ ade4ărat& Mai si(plu. ni(ic nu F(piedică folosirea unui enunţ literal pentru a repre9enta un *Fnd e!pri(at printr-un enunţ apro!i(ati4: Fn ca9ul unui enunţ apro!i(ati4. cel puţin unele dintre i(plicaţiile pe care le declan8ea9ă sFnt ade4ărate. de cealaltă parte. pute( face ur(ătorul test: să luă( o (etaforă care corespunde unui enunţ fals 8i să-i aplică( o ne*aţie& @upă cu( se 8tie. faptul că anu(ite (etafore nu sFnt false e un ar*u(ent suficient pentru a face i(posibilă anali9a interpretării lor& ?i totu8i.% de*rabă prin posibilitatea unei parafra9e literale& Aceasta e posibilă pentru enunţurile apro!i(ati4e. pe cFnd (etaforele pot fi ade4ărate. noi nu F(părtă8i( acest punct de 4edere& . 8i in4ers& @eci. anunţurile la brid*e etc&J 8i cele Fn care aceasta nu pare i(portantă& 6ri(ele sFnt cele care. dar este 8i ade4ărat& :a fel stau lucrurile 8i cu P<e(eia nu e 4iitorul bărbatuluiO& Astfel. iar faptul că poate lipsi e suficient pentru a face să se clatine po9iţiile clasice: Fntr-ade4ăr. după cu( a( (ai spus. 8i o teorie inferenţială. atunci 4o( fi do4edit că falsitatea nu este decFt o caracteristică frec4entă 8i contin*enţă a (etaforelor.M Fndoiesc de acest statut pri4ile*iat al actelor de li(baj' după ei. ca(era ta nu (ai e cocina de ieriO.specific.perber 8i Kilson: . falsitatea nu e centrală (etaforelor.perber 8i Kilson& 6re9entarea pe care a( făcut-o (etaforei Fn cadrul pertinenţei a lăsat de-o parte proble(a an*aja(entului locutorului& :a fel ca Fn Fntrebuinţarea apro!i(ati4ă. lo*ic. proble(a este (ai de*rabă una de sociolo*ie sau de drept decFt de lin*4istică sau de pra*(atică& @e ase(enea.perber 8i Kilson se $. se consideră că feno(enul actelor de li(baj trebuie să ocupe un loc central Fn orice teorie pra*(atică& @upă cu( s-a 4ă9ut Hcf& capitolul $J. după . 8i nu o proprietate esenţială a lor& . declaraţia de ră9boi. dacă (etafora pune Fn joc un proces de interpretare specific 8i dacă acesta este declan8at de falsitatea (etaforelor. nu falsitatea este cea care per(ite să se deosebească (etaforele de enunţurile apro!i(ati4e: acestea din ur(ă sFnt Fn *eneral false. cu( e cea a lui .perber 8i Kilson. o pro(isiune. acest enunţ poate fi o aserţiune. teoria pertinenţei susţine ideea confor( căreia anu(ite *Fnduri nu pot fi e!pri(ate decFt prin enunţuri nonliterale& +ată diferenţa dintre o teorie con4enţionaiistă. a8adar.earle. nu& +pote9a aceasta per(ite să se (ăsoare distanţa enor(ă care desparte abordarea searliană a faptelor de li(bă de cea a lui . (etaforele nu sFnt false Fntotdeauna 8i. deosebirea dintre ele trecFnd (ai $. ţin (ai de*rabă de sociolo*ie decFt de lin*4istică sau de pra*(atică& +ar pentru a doua cate*orie. pe cFnd Fn ca9ul (etaforei. dar e *reu de dat. cu( e cea a lui . de fapt. o a(eninţare. acest enunţ ră(Fne (etaforic.

ficţiunea ne per(ite să deduce( conclu9ii ade4ărate pornind de la enunţurile din discurs 8i de la propo9iţiile conte!telor succesi4e Fn raport cu care sFnt interpretate aceste enunţuri& . sau a8a cu( ar trebui să fieJ& Ca 8i (etafora. Ar e!ista. iar din perspecti4a teoriei pertinenţei. *Fndul Kadu locuie%te la $ neasa este ade4ărat& +n teoria pertinenţei nu se pune astfel nici un fel de proble(ă pri4ind an*aja(entul locutorului asupra ade4ărului propo9iţiei e!pri(ate& Aicţi!ne #i literalitate 6e linia lui . la tot ce este ordin sau cerere.haSespeare este autorul lui Ea(-letOJ. adică acte de a s&une c . deosebind Fntre actul de a s&une c .1 ce4a. discursul este 8i nonserios Hficti4J. un discurs ar putea fi Fn acela8i ti(p literal 8i serios HP. ficţiunea contribuie . cFnd Radu afir(ă P:ocuiesc la )ucure8tiO.. fără să se an*aje9e asupra ade4ărului a ceea ce co(unică& Astfel. a8adar. ro(anul poate a4ea o oarecare influenţă asupra acţiunilor cititorilor. 8i asupra 6artidului co(unist so4ietic& 6rin aceasta. nonliteral 8i serios HPNici un o( nu e o insulăOJ 8i nonliteral 8i nonserios HPJulieta e soareleO . inclusi4 pro(isiunea sau a(eninţarea. a s$!ne c" P . această disociere nu se susţine Fn totalitate. tatăl care Fi spune fiului său PCa(era ta e o cocinăO co(unică faptul că *Fndul repre9entat de 6 este considerat ca descriere a unei stări de fapte reale. 8i (ai puţin& Fntr-ade4ăr.ă ne *Fndi( la un ro$. arătFnd o situaţie Fn care din ce Fn ce (ai (ulte fiinţe o(ene8ti se transfor(ă Fn rinoceri& Ne-a( putea *Fndi că Kinocerii corespund unui discurs 8i nonliteral 8i nonserios Fn acela8i ti(p.talin do(inaţia asupra . 8i nonliteral Hel nu repre9intă literal *Fndul autorului asupra fascis(ului 8i totalitaris(ului so4ieticJ& Cu toate acestea. discursul serios Hnonficti4J 8i discursul nonserios Hficti4J au fost Fn *eneral deosebite de discursul literal 8i discursul nonliteral& Altfel spus. dar literal& Ar fi Fnsă o eroare& Fn a(bele ca9uri. enunţurile Fn cau9ă se 4or pre9enta Fn *eneral ca aserţiuni. (an cu( este 4e Oero et l7-n'ini. 1nseamn" a com!nica 7a$t!l c" g1n'!l re$rezentat 'e P este socotit ca 'escriere a !nei st"ri reale 'e l!cr!ri Nu a4e( de-a face Fn această definiţie cu an*aja(entul locutorului& l doar co(unică $. 8i (etodele prin care 8i-a i(pus . *Fnd care e o descriere a lu(ii Ha8a cu( este ea. piesa lui u*en +onescu Kinocerii conduce cititorul sau spectatorul spre anu(ite conclu9ii pri4ind caracterul (olipsitor al fascis(ului..ti(p cFt deter(inarea forţei lor ilocuţionare nu este indispensabilă. iar al treilea. nu re9ultă clar de ce ar fi necesar să se propună clasificări co(ple!e& +ată de ce teoria pertinenţei propune o di4i9iune tripartită a actelor de li(baj. la tot ce este Fntrebare& Ca să re4eni( la proble(a co(unicării nonliterale 8i la an*aja(entul locutorului.!n'e P este $ro$oziţia e:$rimat" 'e en!nţ/. actul de a s&une s 8i actul de a întreba dac . 4icti(ă a unui proces stalinist: din acest ro(an se pot tra*e nu(eroase conclu9ii ade4ărate pri4ind faptele petrecute Fn această perioadă.R. de Arthur Loestler. ficţiunea 8i (etafora nu se confundă: atFt doar că sFnt două tipuri nonliterale de discurs& Aicţi!ne. pe cFnd 4e Oero et l7-n'ini ar corespunde unui discurs nonserios. al doilea.Kadu locuie%te la $ucure%ti1 este pentru el o descriere a unei stări de fapte reale& ?i. 6ri(ul corespunde la tot ce este aserţiune sau declaraţie. el co(unică faptul că *Fndul .earle Hcf& capitolul $& Y Ce 'el de acte de limba5 sînt 'ic#iunea %i minciuna>1.perber 8i Kilson.Kadu locuie%te la $ neasa1 repre9entat prin propo9iţia . de fapt. un discurs ficţional HnonseriosJ are toate 8ansele să fie o repre9entare (ai puţin decFt literală a unui *Fnd co(ple! al autorului. Fn care se descriu chinurile unui personaj ficti4.perber 8i Kilson. Care este situaţia Fn teoria pertinenţei cu actele de a s&une c 8i cu an*aja(entul locutorului asupra ade4ărului propo9iţiei e!pri(ateI @upă . literal 8i nonserios HPEa(let este prinţul @ane(arceiOJ. o proble(ă pe care ar putea-o ridica ficţiunea ar fi proble(a interesului& Răspunsul la această Fntrebare trece prin caracterul nonliteral al ficţiunii& Fn ciuda falsităţii (ajorităţii enunţurilor care co(pun discursul ficţional. o disociere totală Fntre caracterul literal sau nonliteral 8i caracterul serios sau nonserios al unui discurs& @upă părerea noastră. Fn sensul că 4e Oero et l7-n'ini Fi poate Fndepărta de ade9iunea la 6artidul Co(unist& @ar 4e Oero et l 7-n'ini este de fapt o repre9entare nonliterală a ceea ce 8tia Loestler despre funcţionarea siste(ului stalinist& :a fel. a'ev"r #i inter$retare Fntr-o teorie cu( e cea a lui .un 4ers din Komeo %i 3ulieta1. al cărei postulat este că scopul oricărui siste( co*niti4 este de a-8i construi cea (ai e!actă repre9entare posibilă a lu(ii. dar el nu co(unică nici un fel de an*aja(ent referitor la ade4ărul lui 6& :a fel.

Fnsă. de e!e(plu. că e ade4ărat că nu 8tia& 6ropo9iţiile . dar contradictorii& +n acest ca9. de e!e(plu. @in enunţ 8i din conte!t se pot deduce un nu(ăr de propo9iţii a4Fnd toate drept prefaţă e!presia în A!venturile lui SherlocP Qolmes8. nonliteral. ar Fnse(na că discursul ficţional. poate fi Fn contradicţie cu o propo9iţie din conte!t& Cu( ar fi. totu8i. SherlocP Qolmes tr ie%te la 4ondra. jUaurais pas 4enuO . se 4a produce o contradicţie& 7r. deci. n-a% 'i venit1 a lui 6etit Gibus. pe actorul care juca rolul trădătorului repre9intă unul dintre e!e(plele cel (ai des citate pentru acest *en de confu9ie& Fntr-o abordare Fn care ficţiunea este considerată ca un tip de discurs nonliteral. lo*ica clasică ne spune că pute( deduce din ea orice propo9iţie& 6entru a e4ita această consecinţă inco(odă. nu(ite Fn *eneral ireale. să fie supri(ată propo9iţia pentru care e!istă cel (ai redus *rad de con4in*ere& Fn ca9ul (etaforei 8i al ficţiunii.perber 8i Kilson propun ca Fn ca9 de contradicţie Fntre propo9iţiile unui conte!t. anu(e pentru cele false: dacă for(a lo*ică a enunţului PCa(era ta e o cocinăO se adau*ă unui conte!t Fn care fi*urea9ă propo9iţia Camera lui (etric e un dormitor. a fost pur 8i si(plu interpretat ca 8i cu( ar fi fost 4orba de un discurs literal& Mai ră(Fne o sin*ură dificultate. din fil(ul 4a ?uerre des boutons . fapt ce antrenea9ă i(posibilitatea de a interpreta (etaforele 8i ficţiunea& !istă. cu( ar fi.i jUaurais su. se pare că teoria pertinenţei FntF(pină o proble(ă i(posibil de re9ol4at: ori se păstrea9ă Fn conte!t propo9iţii contradictorii. se poate ajun*e la i(plicaţiile enunţului Fn conte!t. ade4ărul ne*aţiei& =icFnd P@acă a8 fi 8tiutO. Fn acest enunţ. fiind 4ericondiţionalistă 8i lo*icistă. pentru si(plul (oti4 că se 8tie că ele sFnt false& $. a4Fnd drept re9ultat posibilitatea de a e!tra*e din acestea orice consecinţă. 6rin definiţie. de e!e(plu.A8adar.0ac a% 'i %tiut. acela8i lucru s-ar FntF(pla pentru un te!t ficţional confundat cu descrierea unor fapte reale. această reco(andare ar face i(posibilă interpretarea unor enunţuri (etaforice sau ficţionale. for(a sa lo*ică se adau*ă la un conte!t din care se eli(ină propo9iţia ShelocP Qolmes nu exist . 8i aceasta prin caracterul ei nonliteral& Fn (od parado!al. 8i ajun*e de aici la conclu9ia . această soluţie la proble(a contradicţiei interne conte!tului per(ite 8i prelucrarea enunţurilor care sFnt 8i literale 8i serioase Fn acela8i ti(p.a %ti ce se va întîm&la1 este reali9at. . ori se eli(ină acea propo9iţie care este Fntreţinută cu con4in*erea (ini(ă. dacă for(a lo*ică a enunţului P. Fn aceste condiţionale. propo9iţiile contrafactuale& <ra9ele contrafactuale sFnt un ca9 particular al condiţionalelor& Mai e!act. 178 teoria pertinenţei poate e!plica (odul Fn care funcţionea9ă ficţiunea 8i interesul co*niti4 (ajor al acesteia& 6lecă( de la principiul că ficţiunea se recunoa8te 8i se interpretea9ă ca atare& Ni s-ar putea obiecta totu8i că se FntF(pla adesea ca ficţiunea să nu fie recunoscută ca atare 8i să fie confundată cu realitatea: coQ-boT-ii care.herlocS Eol(es locuia pe )aSer . erorile de acest *en se e!plică foarte u8or: Fn acest ca9. cu oca9ia cuceririi Kestului. a celor false cel puţin.treetO s-ar adău*a unui conte!t care conţine propo9iţia SherlocP Qolmes nu exist . cFnd 4re( să interpretă( enunţul P.herlocS Eol(es locuia pe )aSer . 8tiind bine că Fn realitate nu este. pentru a-$ pedepsi. mutatis mutandis. atunci cFnd a4e( de-a face cu o contradicţie. prirna parte. se ia drept situaţie reală& @acă. indică propria sa falsitate& . ceea ce se FntF(pla pe scenă. Fl a8teptau Fn faţa teatrului.la construirea sau la a(eliorarea repre9entării lu(ii. petit Gibus presupune că un fapt . o soluţie pentru această proble(ă: indiferent care este enunţul de interpretat. Fntr-ade4ăr. ceea ce per(ite interpretarea (etaforelor 8i a ficţiunii fără confruntarea cu proble(a unei contradicţii interne conte!tului& 6ropo9iţiile obţinute sFnt e4aluate ca a4Fnd 8anse (ai (ari sau (ai (ici de a fi ade4ărate' cele care se lea*ă direct de ficţiune sFnt păstrate 8i li se adau*ă o PprefaţăO care 4a indica opera ficţională căreia Fi aparţine& Astfel. antecedentul.K *boiul co%urilor1. prin aceasta. . acela8i indi4id poate să fi*ure9e 8i Fn una 8i Fn cealaltă& @incolo de proble(a ficţiunii.e 4a obser4a că această ulti(ă propo9iţie nu este deloc contradictorie cu propo9iţia SherlocP Qolmes nu exist 8i că. fără nici o incoerenţă. 8i.treetO. 6etit Gibus i(plică faptul că nu e ade4ărat că 8tia 8i. de e!e(plu: în A!venturile lui SherlocP Qolmes8. antecedentul unei contrafactuale intră Fn contradicţie cu o propo9iţie din conte!t FntrucFt F8i i(plică propria falsitate. la $0# celebra fra9ă P. *enerată de faptul că for(a lo*ică a enunţurilor din ficţiune. soluţia constă Fn introducerea for(ei sale lo*ice Fn conte!t 8i Fn Fnlăturarea pro4i9orie Hpe ti(pul interpretăriiJ a propo9iţiilor deja e!istente Fn conte!t. repre9entarea unei situaţii ficti4e.a r mîne acas 1.ă ne *Fndi(. Acela8i lucru este 4alabil pentru un (are nu(ăr de (etafore.

(etafora.ale pra*(aticii. $0/ a( arătat care sFnt (oti4ele pentru care anu(ite pro*rese. a discursului nonliteral& +n cartea lor. de e!e(pluJ Fnsoţiţi de un (odificator cu( e Pdefiniti4O. Fn sens descrescător. ficţiunea 8i contrafactualele au ca (ecanis( co(un $res!$oziţia. o proble(ă care ocupă un loc central Fn lin*4istica 9ilelor noastre& CFte4a căi de ur(at Fn această pri4inţă le 4o( propune noi Fn Conclu*ie. este ade4ărată. care pare să i(pună o 4i9iune *raduală a conceptului corespun9ător: această constatare con4ine anali9ei făcute de ei& . 8i e foarte puţin probabil să dispune( de 4reunul Fn 4iitorul apropiat& Aceasta nu Fnsea(nă Fnsă că nu 4o( a4ea niciodată sau că trebuie să abandonă( orice speranţă Hsau orice tea(ă. 8i Fn sens crescător. Fn sens literal. conceptele par să fie Fn *eneral (ai bine deli(itate decFt se crede. aparenta lipsă de preci9ie a unor concepte se poate e!plica prin noţiunea de stereotip 8i printr-o cunoa8tere i(perfectă a stereotipului conceptului Fn cau9ă& Fn concepţia susţinută de . despre care 8tiu că e falsă. . folosi( ter(enul PchelO Hcare. Fnsă Fntrebuinţarea lor ar fi adesea nonliterală& Concl!zie @upă cu( se 4ede. 8i eli(ină atunci din conte!t propo9iţiile contradictorii& +ată de ce consecinţa Ha doua parte a fra9ei: PN-a8 fi 4enitOJ este una dintre i(plicaţiile posibile ale antecedentului Fn conte!t& Astfel.e poate afir(a Fn ca9ul acesta că un (odificator este folosit la (odul apro!i(ati4. (etafora. cFnd spune( despre un indi4id care (ai are păr pe cap că e chel. +(a*inată ca petrecFndu-se Fn anul "##$.(etit ?ibus %tia 8i (etit ?ibus nu %tia sFnt contradictorii& Re9ol4area acestei proble(e este identică cu cea a contradicţiei interne conte!tului pentru (etafore 8i ficţiune: locutorul 8i interlocutorul unei contrafactuale presupun că propo9iţia e!pri(ată Fn antecedent. operaţie care constă Fn eli(inarea din conte!t a propo9iţiilor care intră Fn contradicţie cu for(a lo*ică a enunţului de interpretat& Inter$retarea a$ro:imativ". oferind prin aceasta posibilităţi ori*inale pentru anali9a unor feno(ene cu( sFnt ficţiunea.perber 8i Kilson. ar dese(na o persoană fără nici un fir de părJ Fn (od apro!i(ati4& Mai folosi( 8i ter(eni aparent absoluţi HPa (uriO.perber 8i Kilson nu abordea9ă proble(a anali9ei discursului.perber 8i Kilson ter(eni consideraţi Fn *eneral 4a*i HPchelO. dinspre Fntre* Fnspre părţi. Fn *eneral. din fil(ul H8i din carteaJ 2001.considerate o 4re(e stricte . acţiunea aduce Fn scenă un calculator care controlea9ă toate funcţiile i(plicate tehnic Fn deplasarea 8i (isiunea na4ei spaţiale& @ificultăţile pe care le-a FntF(pinat recent staţia spaţială M+R au arătat nu nu(ai necesitatea unor ase(enea (a8ini.diseea s&a#iului. cine4a care răspunde la Fntrebarea PA (uritIO prin P@efiniti4O (ai de*rabă decFt prin P@aO ar putea i(plica faptul că (oartea s-a produs cu cFt4a ti(p Fnainte 8i că desco(punerea corpului se află deja Fntr-o fa9ă a4ansată& Fn această perspecti4ă. $0" Conclu9ie 6ro*resul 8tiinţific recla(ă cre8terea cuprinderii Fn a(bele sensuri. 8i că el dă o indicaţie asupra naturii i(plicaţiilor la care se poate ajun*e pornind de la enunţ& Astfel. citea de pe bu9e. 8i punea Fn scenă 8i ducea la Fndeplinire un plan (achia4elic& @upă cu( spunea( Fn -ntroducere. P*ră(adăO etcJ& Fn opinia lor. . Fn sensul definit (ai sus Hcf& Y :onliteralitate %i discurs a&roximativ1. dacă ne *Fndi( la pornirile uci*a8e ale lui EA:J de a-$ a4ea& @e-a lun*ul Fntre*ii noastre cărţi. teoria pertinenţei per(ite depă8irea *raniţelor . alt inter&retare dat a&arentei +radualit #i a a&artenen#ei la o cate+orie9 stereoti&ul1. dinspre părţi Fnspre Fntre*& <R MAN @c. adică conducea o con4ersaţie. ar putea per(ite să se facă pa8i i(portanţi Fnainte& A( (ai spus 8i de ce natură sFnt aceste pro*rese.7N Intro'!cere :a Fnceputul acestei cărţi ne punea( Fntrebări referitoare la e8ecul relati4 al +nteli*enţei Artificiale& A(intea( atunci de un co(puter le*endar nu(it EA:. la ora actuală nu dispune( de un ase(enea calculator. această i(preci9ie se poate e!plica 8i prin recursul la noţiunea de Fntrebuinţare apro!i(ati4ă. dar 8i neplăcerile ce inter4in Fn ca9ul funcţionării lor defectuoase& EA: făcea totu8i (ai (ult decFt făcea co(puterul de pe M+R Fn stare bună de funcţionare: putea trece testul lui 3urin*. presupunFnd că această noţiune nu se $0$ aplică decFt unui cu4Fnt din enunţ& A8a e!plică . Fntrebuinţarea apro!i(ati4ă a fra9elor sau a conceptelor 8i. din pra*(atică (ai ales. cele Fn orice ca9 deja . vag" sa! im$recis" a conce$telor @upă cu( a( 4ă9ut Fn capitolul 1 Hcf& Y .

conclu9iile pe care le tra*e( dintr-un Fntre* discurs ficţional corespund ansa(blului intenţiilor *lobale pe care le a4ea cel care a produs acest . pe ce indici lin*4istici sau nonlin*4istici se ba9ea9ă. că le pute( interpreta 8i pre4edea co(portarea Fntr-o oarecare (ăsură pe ba9a con4in*erilor. adică faptul că discursul nu se reduce la o suită de enunţuri care Fl co(pun& Fn (od con4er*ent. dorinţelor 8i intenţiilor pe care li le-a( atribuit obser4Fndu-le co(porta(entul anterior& Fntre parante9e fie spus. FntrucFt ei lea*ă enunţuri diferite Hcf& capitolul . din acest punct de 4edere. care crede( că 4or a4ea anu(ite contribuţii Fn anii care 4in& 0eoria s$irit!l!i #i intenţiile vorbitor!l!i +n -ntroducere. printr-o identificare prealabilă. pe ba9a unor judecăţi asupra acestor stări (entale .reali9ate& A( dori acu( să schiţă( rapid cFte4a direcţii de cercetare. proble(a 'isc!rs!l!i 6reocuparea pentru discurs porne8te din două direcţii opuse: $J de la interpretarea e!presiilor inferioare fra9ei sau enunţului. adev r %i inter&retare1 este *răitoare: Fntr-ade4ăr. aceste două constatări -e!istenţa unor e!presii lin*4istice care nu se interpretea9ă local. dar 8i interpretarea Fntre*ului discurs& Ro( aduce (ai jos unele critici acestei te9e. toate e!presiile care dese(nea9ă un obiect din lu(e dar care. pe care o 4o( de94olta 8i susţine Fn continuarea acestui capitol& . se sprijină pe cFte4a feno(ene lin*4istice: $0% +& 6ronu(ele personale de persoana a treia 8i. Fntr-ade4ăr.interacţionă( cu ceilalţi& :ansă( ipote9a. (orfe(e Hunităţi *ra(aticale 8i le!icaleJ sau fra9ă Hunitate sintacticăJ. indicFnd dificultăţile pe care ea le FntF(pină& @ar Fnainte. e!e(plele pe care le-a( dat au fost (ai ales enunţuri. Y Con#inut &rocedural %i conectori1. locutorul unui discurs are 8i o intenţie com!nicativ" global" pentru discursului său luat ca Fntre*& Acest lucru este ade4ărat Fn special pentru discursul ficţional 8i.. asupra i(portanţei strategiei inter$ret!l!i A( Fncercat să arătă( cu( funcţionea9ă strate*ia interpretului. dar depă8e8te cadrul enunţului& . 8i ti(purile *ra(aticale.na dintre chestiunile centrale ale lin*4isticii conte(porane este. o nouă unitate lin*4istică: 'isc!rs!l A8a cu( se FntF(plă 8i cu fiecare dintre unităţile enu(erate (ai sus. care per(it situarea unui e4eni(ent Fn ti(p Fn raport cu un punct de reper te(poral deter(inat adesea Fntr-un enunţ anterior& A doua proble(atică se sprijină pe un fapt e4ident. 8i caracterul nonco(po9iţional al discursului . mutatis mutandis.au deter(inat pe anu(iţi lin*4i8ti să Fntroducă. după (odelul unităţilor lin*4istice de tipul fone(e Hunităţi sonoreJ. atunci sFnte( cu toţii mentali#ti 8i antibe)aviori#ti.8i. uneori. la ni4elul fra9ei sau al enunţului' "J de la discurs. scurta anali9ă pe care a( propus-o pentru ficţiune Fn capitolul 0 Hcf& Y "ic#iune. Fn ter(enii lui @ennet. pe lFn*ă intenţiile com!nicative locale pe care le are pentru fiecare dintre enunţurile pe care le produce. făcută Fntr-un enunţ anterior printr-o e!presie referenţială diferită& ++& Conectorii pra*(atici. 8i aceasta pentru a ne u8ura e!punerea& A( 4rea acu( să Fncheie( această carte cu anali9a unei proble(e ce ţine de co(unicarea lin*4istică. cel puţin Fn aparenţă. anu(e aparenta nonco(po9iţionalitate a discursului. dacă @ennett are dreptate Fn pri4inţa caracterului *eneral al strate*iei interpretului. care au caracteristici proprii dar nu se reduc la colecţia caracteristicilor unităţilor inferioare care le co(pun Hdacă acestea e!istăJ. adică atribui( stări (entale altora 8i.ă ne Fntoarce( la strate*ia interpretului& @upă cu( a( spus deja Fn -ntroducere Hcf& Y !tribuirea de $0M +înduri altora1. a( insistat asupra i(portanţei capacităţii de a atribui *Fnduri. Fl dese(nea9ă indirect. indiferent dacă trec sau nu prin li(baj& 3otu8i. sau. 8i de la ipote9a că aceste e!presii nu se pot re9ol4a local. atunci cFnd ea nu se poate face local. deja bine conturată. acelea8i (ecanis(e se aplică tuturor actelor de co(unicare. la (odul (ai *eneral. pe ba9a acestor stări (entale . ea constă Fn a presupune că indi4i9ii cu care ne confruntă( sFnt Fn9estraţi cu raţiune Hca să nu 4orbi( de ani(ale sau (a8iniJ. că strate*ia interpretului per(ite să se e!plice de ce interpretarea unui discurs nu se reduce la su(a interpretărilor enunţurilor care Fl co(pun& Fn linii (ari. credinţe sau dorinţe celorlalţi Hcf& Y !tribuirea de +înduri altora1. a( dori să schiţă( o altă concepţie. Fntr-o co(unicare reu8ită. pe care o 4o( susţine Fn continuare. ace8ti lin*4i8ti susţin că discursul este o unitate cu caracteristici proprii dar care nu se reduce la unităţile Hfra9e sau enunţuriJ care Fl co(pun& Aceste caracteristici ar per(ite să se e!plice nu nu(ai interpretarea e!presiilor lin*4istice. 8i de la faptul că interpretarea unui discurs nu se reduce la su(a interpretării enunţurilor sale& 6ri(a proble(atică. 8i ce (ecanis(e de interpretare pune Fn funcţiune& A( spus că.

LCe 'ace el> C Cu ce se ocu& >1. Fn *eneral.Goarecele m nînc &isica1 nu au aceea8i interpretare& . F8i 4a Fncepe răspunsul printr-un pronu(e de(onstrati4 8i 4a spune PCest un lin*uisteO . se(nificaţia Hdouă fra9e co(puse din acelea8i (orfe(e nu au Fntotdeauna aceea8i se(nificaţieJ& @acă Fi crede( pe parti9anii anali9ei de discurs. ordinea cu4intelor Fn fra9ă schi(bă sensul acesteia: P:e chat (an*e la sourisO .L!cesta e un lin+vist. @acă.LEl @upă cu( se 4ede. discursul se reduce la sec4enţa enunţurilor care Fl co(pun. a8adar. cFt 8i o intrare pentru interpretarea se(antică& Astfel. pe care are sarcina să o elucide9e anali9a de discurs& . Nu Ra fi liber să spună PCest lin*uisteO . să ajun*ă la o interpretare Hdiscursi4ăJ care nu se reduce la su(a interpretărilor $01 $0. Pstructurile de discursO trebuie să joace acela8i rol pentru discurs ca 8i structurile sintactice pentru fra9ă: ele trebuie să per(ită e4aluarea bunei for(ări a discursului 8i. acestora& @acă anali9a de discurs e8uea9ă Fntr-una sau cealaltă din aceste două obiecti4e. ro(5na are alte restricţii sintactice pentru acest *en de Fntrebări 8i răspunsuri& 3raducerile cu asterisc sFnt literale 8i. el F8i 4a Fncepe răspunsul printr-un pronu(e personal de persoana a treia 8i 4a spune P++ est lin*uisteO . de cealaltă parte -. din sec4enţa de enunţuri. la fel discursul are o structură proprie.discurs HFn ca9ul ro(anelor sau pieselor de teatru. iar echi4alenţele lor fără asterisc sFnt naturale 8i respectă restricţiile sintacticopra*(atice tipice ro(5nei& $00 este un lin+vist1. ca să luă( un e!e(plu co(un. adică Loestler pentru 4e Oero et l7-n'ini 8i & +onescu pentru Kinocerii1.lipsa unei soluţii locale pentru unele unităţi lin*4istice. dacă el are o structură proprie 8i dacă această structură este responsabilă de buna lui for(are 8i de interpretarea care i se atribuie. sau Fn a(bele deodată. cFnd un france9 răspunde la Fntrebarea P`ui est-ceIO . 8i Fn ciuda afir(aţiilor anali8tilor de discurs. eroarea funda(entală de raţiona(ent a anali9ei de discursJ interpretarea discursului se reduce la interpretarea enunţurilor sau fra9elor care Fl co(pun& @acă anali8tii de discurs au dreptate 8i dacă discursul Fntr-ade4ăr nu se poate reduce la fra9ele sau la enunţurile care Fl co(pun. răspunde la Fntrebarea P`ue fait-ilIO .E lin+vist1. de intenţiile co(unicati4e pe care le are. Fn schi(b. iar pe de alta. un feno(en PnaturalO care recla(ă. dar 4o( obser4a că ele sFnt Fntrebuinţate ca fra9e tipice de răspuns la Fntrebări diferite& 6e de . 8i a unor re*uli de co(punere din care re9ultă atFt o caracteristică sintactică. . anali8tii de discurs au făcut di4erse ipote9e. o unitate. *ra(aticalitatea sau a*ra(aticalitatea Hfra9a este sau nu bine for(atăJ. i susţin Fntr-ade4ăr că Pfeno(enele discursi4eO nu se reduc la su(a dintre feno(enele care inter4in la ni4elul fra9ei sau al enunţului: discursul nu se poate a8adar reduce la succesiunea de fra9e sau de enunţuri care Fl co(pun& l este o entitate de sine stătătoare. 8i caracterul nonco(po9iţional al discursului. autorul. desi*ur. după părerea noastră. lin*4i8tii care aparţin la ceea ce s-a con4enit să se che(e anali*a de discurs au propus introducerea unei noi unităţi lin*4istice: discursul. ceea ce nu Fnsea(nă că H8i Fn aceasta constă. o anali9ă proprie& 6ornind de aici. pe care are sarcina să o studie9e sinta!a. Nu 4a putea spune P++ est un lin*uisteO .tructura sintactică are a8adar două caracteristici.1. a( 4rea să arătă( că lin*4i8tii care postulea9ă discursul ca unitate independentă FntF(pină o dificultate din cau9a teoriilor pe care le propun pentru a-8i justifica po9iţia& Com$oziţionalitatea 'isc!rs!l!i A4Fnd Fn 4edere cele două (oti4e e4ocate (ai sus . dar el nu e liber să alea*ă orice structură pentru fra9a lui& @e e!e(plu.LCine e acesta> ] Cine e>1.tructura fra9ei per(ite co(punerea unei fra9e pe ba9a cFtor4a unităţi de ran* inferior. *ra(aticalitatea H(orfe(ele nu sFnt sin*ure *ra(aticale sau a*ra(aticaleJ. pe de o parte. Fntr-o li(bă cu( este france9a.trict 4orbind. cele două fra9e ar putea părea echi4alente din punctul de 4edere al sensului. care inter9ic reducerea fra9ei la (orfe(ele ei co(ponente: pe de o parte. inacceptabile Fn ro(5nă. pute( presupune că de fapt. printre care cele (ai e!acte se sprijină pe ipote9a unei str!ct!ri proprii discursului& @upă cu( fra9a are o structură proprie. 8i nu(ai Fn al doilea rFnd Hsau delocJ din intenţiile co(unicati4e ale locutorului& Acela8i lucru se FntF(plă 8i cu fra9a: 4orbitorul ale*e să rostească cutare sau cutare fra9ă Fn funcţie. Fnainte de a de94olta aceste puncte.LEl e lin+vist. (orfe(ele.(isica m nînc %oarecele1 8i P:a souris (an*e le chatO . atunci discursul poate fi considerat Fn (are (ăsură independent de realitate 8i de situaţia de co(unicare: caracteristicile care Fi sFnt proprii Fi 4in Fn pri(ul rFnd din structură. C =n lin+vist1. C E lin+vist.

din unităţi inferioare. ti(purile 4erbaleJ. nu 4ede( cu( ar fi posibilă definirea precisă a coerenţei& 7r. după cu( se confor(ea9ă sau nu re*ulilor discursi4e& @e altfel.altă parte. re*ulile care decid ca un discurs să fie perceput drept coerent ori incoerentJ. 8i nu de pra*(atică. definirea coerenţei nu per(ite ie8irea din i(pas: $-# anali8tii de discurs tind Fntr-ade4ăr să definească coerenţa ca proprietate a discursurilor bine for(ate& @ar cu( nu dispune( de le*i de bună for(are pentru discurs. a8a cu( a( descris-o noi de-a lun*ul Fntre*ii acestei cărţi& a ar a4ea Fn ca9ul acesta acelea8i caracteristici ca 8i sinta!a. 8i discursul este atunci for(at. descripţiile definite care se presupune că se referă Fn (od necesar la un obiect sau la un indi4id deja identificate. lin+vist1 e supusă Fn france9ă unor restricţii& Astfel. structura *lobală postulată pentru discurs. dar 8i a interpretării lui& Conclu9ia la tot ce a( 4ă9ut este ur(ătoarea: +& 7ri anali8tii de discurs au dreptate.8i. respecti4. ci pur 8i si(plu de li(bajul propriu-9is& Aceasta ar coincide cu perceperea discursului ca o nouă unitate ce s-ar adău*a fone(elor. Fn acest ca9. prin co(punere.u*era( atunci să consideră( Fntr-o oarecare (ăsură e!presiile care nu pot a4ea o interpretare locală drept (anifestări lin*4istice ale structurii *lobale ascunse a discursului& Ră9ute astfel. coerenţ" #i 'isc!rs 6o9iţia anali8tilor de discurs se sprijină pe o analo*ie cu sinta!a: structurile *ra(aticale per(it deter(inarea *ra(aticalităţii fra9elor Ha bunei lor for(ăriJ& Cu( stau lucrurile cu discursulI @upă anali8tii de discurs.8i. atunci. anali8tii de discurs au Fncercat să le*e cele două aspecte: pe de o parte. fra9e sau enunţuri' dar această com$oziţionalitate . 8i discursul este co(po9iţional. Fn acest ca9. la fel ca sinta!a. anali9a de discurs ar ţine de lin*4istică. nefiind re9ultatul unor re*uli independente& Astfel. sintacticianul se ba9ea9ă pe persoanele care 4orbesc li(ba studiată de el ca li(bă (aternă' de ase(enea. ori a unui adjecti4 sau substanti4 adjecti4i9at Hcu( e Plin*uisteO. este com$oziţional 'ar re'!ctibil la unităţile care Fl co(pun Hiar atunci nu (erită un studiu specificJ& Anali9ele de discurs susţin pri(a soluţie' noi o susţine( pe a doua& <ramaticalitate #i 7raz". discursul poate fi coerent sau incoerent. fra9e sau enunţuri. fie Pest un lin*uisteO. Fn sensul strict al ter(enului. este un *arant al coerenţei . dar această com$oziţionaD $0litate este slab". elipsele. deci. sinta!a este independentă de intenţiile 4orbitorului sau de situaţia de co(unicare 8i. iar pe de alta. 9ise m"rci 'e coezi!ne. ei au reu8it Hsau.na dintre dificultăţi este totu8i aceea de a specifica re*ulile discursi4e Fn cau9ă& A defini discursul ca unitate coerentă ce se supune unor le*i discursi4e nu are rost decFt dacă aceste le*i pot fi enunţate& Fn lipsa lor. analistul de discurs se poate ba9a pe intuiţiile de coerenţă pe care le au indi4i9ii asupra discursurilor& . la fel cu( fra9ele pot fi *ra(aticale sau a*ra(aticale Fn funcţie de confor(itatea sau non-confor(itatea lor cu re*ulile sinta!ei. cel puţin. la rFndul ei. adică nu s-ar ocupa de Fntrebuinţarea li(bajului. după cu( s-a 4ă9ut Fn e!e(plele de (ai sus. Pest lin*uisteO& Ale*erea unui articol 8i a unui substanti4 după 4erb. fie. 8i cu perceperea unor structuri independente care ar sta nu nu(ai la ori*inea bunei for(ări a discursului. sinta!a france9ei i(pune o anu(ită sec4enţă 8i nu alta. pentru a distin*e discursurile coerente de discursurile incoerente H8i a desprinde. această definiţie a coerenţei lasă proble(a nere9ol4ată& @acă ne Fntoarce( la celălalt aspect. este 8i com$oziţional 8i ire'!ctibil la unităţile care Fl co(pun Hiar atunci (erită un studiu specificJ . interpretarea e!presiilor atunci cFnd aceasta nu se poate face local& . discursul este oricu( com$oziţional. Fn sensul că este co(pus din unităţi inferioare. aceste e!presii Hpronu(ele personale de persoana a treia. independentă de realitate& @acă anali9a de discurs reu8e8te să do4edească e!istenţa unor structuri pentru discurs care să aibă acelea8i caracteristici ca 8i structurile sintactice. dacă fra9a Fncepe printr-un de(onstrati4 sau printr-un pronu(e personal. pentru a hotărF dacă o fra9ă sau alta este sau nu *ra(aticală Hceea ce 8i per(ite desprinderea re*ulilor care se aplicăJ. Fn a(ont. 8i anu(e la e!istenţa ter(enilor pentru care nu se poate da o interpretare locală. conectorii pra*(atici. Fn sensul că este for(at din unităţi inferioare' dar este co(po9iţional ori la (odul 7orte . (orfe(elor 8i fra9elor.ori la (odul slab . pute( spera că 4or reu8iJ să do4edească ireductibilitatea discursului la enunţurile care Fl co(pun& ++& 7ri anali8tii de discurs se Fn8ală.7orte/ se supune unor re*uli independente 8i. Fn acest ca9. *arantea9ă buna for(are a discursului: pre9enţa lor indică e!istenţa unei structuri *lobale care.

acco(pa*nee de torches enfla((ees& :es $-$ +((ortels se re*roupent pour e!a(iner la situation qui sUa4ere e!tre(e(ent preoccupante& . lin*4i8tii aparţinFnd curentelor a8a-9is co*niti4e par să nu-8i pună proble(a constituirii discursului ca unitate& @e aceea. nu (ărcile de coe9iune sFnt Fn ulti(ă instanţă la ori*inea lor& !istă discursuri incoerente care au (ărci de coe9iune Hde e!&. se continuă să se procede9e ca 8i cu( ele aJ ar fi posibile. e interesant de obser4at că abordările a8a-9is co*niti4e studia9ă discursul ca obiect i9olat de restul lu(ii 8i de situaţia de co(unicare. după cu( e!istă judecăţi de *ra(aticalitate.ne serie de blocs de pierre to(be sur lU7lT(pe.discursului& A8adar.îim&ului cad blocuri de stînci %i tor#e în 'l c ri. 8i ipote9a unei le*ături Fntre coerenţă 8i (ărcile de coe9iune a fost abandonată Fn 4ersiunea sa forte& O abor'are Fcognitiv"G a 'isc!rs!l!i <ără să fie propriu-9is co(plet Fnlăturată. ca 8i unor filosofi lo*icieni& Cu toate acestea. FntrucFt constă Fn i9olarea interpretării discursului de interpretarea datelor nonlin*4istice. iar interpretarea Hco*niti4ă aJ discursului 4a Fncerca să pri4ile*ie9e ipote9ele interpretati4e locale care consolidea9ă coerenţa Fntre*ului& 6rocesele interpretati4e ră(Fn totu8i Fn *eneral 4a*i 8i nu au fost descrise cu preci9ie decFt Fn foarte puţine ca9uri& :in*4i8tii de obedienţă co*niti4ă folosesc noţiuni nedefinite cu( sFnt discurs. opţiunea lor este aproape e!act in4ersul celei din teoria pertinenţei. memorie discursiv . auteurs du bo(barde(ent qui de4aste lU7lT(pe& <ils de la 3erre. sFnt de fapt considerate incoerente& @acă. dacă anali9a de discurs conte(porană ar . scri&t-uri etc&J a căror utili9are ră(Fne 4a*ă& 3rebuie să aduce( aici un o(a*iu infor(aticienilor 8i să spune( că $-" sin*urele (odele credibile ale funcţionării discursului li se datorea9ă Fn (are parte lor. Anali8tii de discurs au acceptat e!istenţa acestei dificultăţi. autorii bombardamentului devastator de deasu&ra . P. adică să facă din discurs obiectul unui studiu de(n de respect. orice discurs care co(portă aceste e!presii lin*4istice ar trebui să fie coerent& u8or să do4edi( că nu este a8a. 8i Fn utili9area e!clusi4ă a datelor lin*4istice sau discursi4e pentru a-$ e!plica& @in acest punct de 4edere.1 8i discursuri coerente fără (ărci de coe9iune Hde e!&. ar trebui considerate coerente pentru că deţin (ărci de coe9iune. confor( acestei abordări. dacă anali8tii de discurs au dreptate. cu &icioare de %er&i. abordarea pe care a( descris-o 8i criticat-o Fn para*raful ?ramaticalitate %i 'ra* . ar fi o abordare con4enţionalistă' abordările con4enţiona-liste au FntF(pinat dificultăţi atFt de (ari FncFt au fost rFnd pe rFnd abandonate' cu toate acestea. ca obiect care F8i este suficient propriei interpretări: altfel spus. sau F(pru(ută din +nteli*enţa Artificială noţiuni precise Bscenarii.îim&ului. nu Fnţele*e( (oti4ul pentru care se preocupă să-i *ăsească le*i proprii& . Fn fr& PJean a achete une 4ache& @Uailleurs elle est rousse co((e un ecureuil& ++ 4it dans la foret et hiberne lUhi4er& Mais ii est tres froid dans la re*ionO L-on a cum& rat o vac . Fncercarea de a descrie discursul sau buna for(are a acestuia pornind de la pre9enţa unor (ărci lin*4istice a lăsat locul Fn (are parte unor abor'"ri ce se vor cognitive Aceste abordări consideră coerenţa ca pe un scop de atins. !ceasta tr ie%te în & dure %i hibernea* iarna. =ria%ii au hot rît s l detrone*e &e Oeus. FntrucFt discursuri care. la ora actuală ni se pare că nici un (odel nu satisface din plin cerinţele unei teorii a funcţionării discursului& Fn ciuda i(perfecţiunilor. e!istă 8i judecăţi de coerenţă. de chasser +es autres di4inites et de prendre leur placeO& 0easu&ra . 0ar aceasta e 'oarte rece în re+iune. s -i alun+e &e ceilal#i *ei %i s le ia locul1. Fn schi(b.ur toutes +es (onta*nes a4oisinantes. bJ 8i ar fi fost Fncununate de succes& Mai (ult decFt atFt: ce *reutate co*niti4ă ar fi a4ut o anali9ă de acest tip Fncununată de succesI Ce contribuţie cFt de (ică ar fi a4ut pentru +nteli*enţa ArtificialăI @in acest punct de 4edere. 0easu&ra mun#ilor se ridic de 5ur îm&re5ur siluetele amenin# toare ale celor dou *eci %i &atru de =ria%i &leto%i. se dressent +es silhouettes inquietantes de 4in*t-quatre Geants 5 la lon*ue che4elure et possedant des pieds en for(e de serpents.ituaţia ni se pare că se pre9intă astfel: o abordare care ar reu8i să de(onstre9e că discursul este o entitate ireductibilă. coeren# . 0e alt'el ea e ro%cat ca o veveri# . "ii ai ( mîntului. :emuritorii se adun s examine*e situa#ia care se adevere%te extrem de în+ri5or toare. cadre. +es Geants ont decide de detroner =eus. coeren# %i discurs a4ea a4antajul de a fi o Fncercare de a arăta că discursul (erită o anali9ă proprie.

prin procese inferenţiale de natură deducti4ă& A interpreta un enunţ Fnsea(nă a atribui locutorului acestui enunţ o intenţie infor(ati4ă: Fn ca9ul Fn care co(unicarea a fost Fncununată de succes. interesul co*niti4 al acestor abordări ră(Fne a8adar e!tre( de li(itat& . (orfe(ul sau fra9a sFnt unităţi lin*4istice.. se poate presupune că aceste re*uli ar fi specifice discursului 8i $-/ n-ar fi e!portabile altor do(enii& +ndependent de caracterul discutabil al Fntreprinderii. la fel cu( sFnt fone(ul. cu două noi opţiuni: aJ a descrie procesele interpretati4e specifice discursului. . nu crede( că poate fi redus la 7razele care Fl co(pun& ste un feno(en $ragmatic care poate fi redus la en!nţ!rile care Fl co(pun& @istincţia dintre fra9ă 8i enunţ este o distincţie (ajoră: dacă fone(ul.ă ad(ite( că interpretarea discursului nu se re9u(ă la su(a interpretărilor enunţurilor care Fl co(pun. Y -n'eren#ele &ra+matice -in'eren#e deductive1. fără a presupune ireductibilitatea discursului Fnsu8i& Cititorul nu 4a fi surprins că ale*e( ireductibilitatea interpretării discursului la interpretările enunţurilor care Fl co(pun& 6ute( schiţa cFte4a ipote9e asupra (odului Fn care această ireductibilitate se poate e!plica prin procese interpretati4e obi8nuite& A( spus deja Hcf& capitolul M. Fn sensul că noi nu consideră( discursul ca unitate. a4e( două strate*ii posibile: +& . că enunţurile se interpretea9ă Fn raport cu un conte!t. nu ar fi reductibilă la aceste fra9e' această unitate ar fi discursul& $-% !presiile care nu se interpretea9ă local nu pun proble(e Fn teoria pertinenţei& A( spus cFte ce4a Fn ceea ce le pri4e8te Fn capitolul . intenţia infor(ati4ă corespunde Fntru totul celei pe care a a4ut-o locutorul& Fnsă8i posibilitatea acestui proces depinde de faptul că locutorul 8i interlocutorul F8i atribuie reciproc con4in*eri. a4Fnd Fn 4edere dificultăţile de a de(onstra că discursul este o unitate specifică. de aceea. ceea ce e!plică di(ensiunea co*niti4ă restrFnsă a re9ultatelor lor& Anali8tii discursului nu reu8esc a8adar să de(onstre9e că discursul repre9intă o unitate si(ilară fone(ului. dorinţe 8i intenţii HFntre altele. Fn cadrul perinenţei. care să per(ită e!plicarea ireductibilităţii interpretării discursului: este po9iţia anali8tilor de discurs de obedienţă Pco*niti4ăO' bJ a de(onstra cu( acelea8i procese care se aplică la ni4elul enunţurilor per(it e!plicarea interpretării discursului.ă obser4ă( Fn Fncheiere că unele anali9e ale discursului adoptă o perspecti4ă relati4istă sau idealistă HFn sensul definit Fn capitolul %. e!istenţa lor nu justifică Fn nici un fel ipote9a unităţii de ran* superior care ar fi discursul& Ro( discuta Fn schi(b rapid al doilea ar*u(ent& 6o9iţia noastră pri4itoare la discurs este re'!ctionista. nu crede( că discursului i se aplică re*uli lin*4istice& 6e de altă parte. ca 8i e!plicarea ireductibilităţii interpretării discursului. 8i anu(e că ele corespund e!presiilor cu conţinut procedural& Cu( ele au făcut obiectul a nu(eroase lucrări din cadrul teoriei pertinenţei.ă ne (ulţu(in doar să obser4ă( că. enunţul este o unitate pra*(atică H8i sin*ura. după cFte 8ti(J& A8adar. po9iţia noastră este si(plă: 'isc!rs!l n! este nimic mai m!lt 'ec1t secvenţa 'e en!nţ!ri care 1l com$!n Ni s-ar putea obiecta că interpretarea discursului nu se reduce la su(a interpretărilor enunţurilor care Fl co(pun& <aţă de această obiecţie. nu 4o( re4eni aici asupra lor& . nu crede( că este un feno(en lingvistic 8i. ci la o e!plicaţie care să nu presupună ireductibilitatea discursului' asta Fnsea(nă că trebuie să deosebi( ire'!ctibilitatea 'isc!rs!l!i la en!nţ!ri de ire'!ctiD $-M bilitatea inter$ret"rii 'isc!rs!l!i la inter$ret"rile en!nţ!rilor. (ai ales Fn Y Con#inut &rocedural %i conectori. Y 4imba5 %i adev r1.propune re*uli Hceea ce Fn *eneral nu este ca9ulJ.ă arătă( că interpretarea discursului se re9u(ă la această su(ă& ++& . (orfe(ul sau fra9a: altfel spus. a4Fnd o interpretare care nu se reduce la interpretările fra9elor care o co(pun. nu a4e( nici un (oti4 să crede( că el nu se reduce la ele(entele care Fl co(pun 8i nici un (oti4 să crede( că i se aplică re*uli specifice& Ră(Fn totu8i două fapte care trebuie e!plicate: +& +nterpretarea discursului nu se reduce la su(a interpretării enunţurilor care Fl co(pun& ++& +ndi4i9ii efectuea9ă judecăţi de coerenţă asupra discursurilor sau a persoanelor care le produc& Ro( arăta pe scurt cu( ar arăta o abordare a acestor două aspecte Fn teoria pertinenţei& O abor'are re'!ctionista a 'isc!rs!l!i 1n termeni 'e $ertinenţ" Anali9ele de discurs porneau din două direcţii opuse pentru a-8i justifica ale*erea obiectului de studiu: $J de la unităţi inferioare fra9ei 8i care nu se pot interpreta local' "J de la o unitate superioară fra9ei 8i care. (orfe(ului sau fra9ei& @ată fiind co(po9iţionalitatea HslabăJ a discursului.

3recerea de la intenţiile locale la intenţiile *lobale se face Fn (od tipic prin teoria spiritului: face( ipote9a că orice locutor al unui discurs caută să ne conducă la una sau (ai (ulte conclu9ii *enerale Hintenţia sa *lobalăJ 8i că fiecare lucru pe care ni-$ spune este spus pentru a ne apropia Hsau a ne Fndepărta. pe care o Fnţele*e fără dificultate orice fiinţă o(enească. iar pe cea relati4ă la discurs inten#ie +lobal . nici un co(puter nu poate face asta. 8i la a cărei conclu9ie ajun*e( foarte u8or. cu cFt intenţia *lobală e (ai u8or de construit Hdeci cu cFt e (ai (ic costul său de producereJ.tendhal. C l torie în Sud. @i4an. ră(Fne să e!plică( judecăţile de coerenţă pe care indi4i9ii le fac Fn (od spontan asupra discursurilor 8i asupra celor care le produc& @upă cu( a( spus anterior. de ce nuI 7ricu(. pe un petic de lucerna de-un 4erde ne(aiFntFlnitI :a ur(a ur(ei. care e!ploatea9ă această tendinţă Fn (od po9iti4 Hpentru a ajuta interpretareaJ sau ne*ati4 Hpentru a conduce la o conclu9ie ine!actă. flăcăul se *Fnde8te s-ascundă 4ătraiul din bucătărie Fn patul ser4itoarei& 7pt 9ile (ai tFr9iu. fără ca . 8i de-ntors nu se (ai Fntoarse niciodată& H. Concl!zie Cel (ai bun lucru de făcut pentru a Fncheia acest capitol 8i această carte ni se pare a propune curio9ităţii cititorului un (ic te!t care ilustrea9ă perfect ceea ce a( spus Fn para*raful precedent& Acest te!t de .atitudini (entaleJ& Noi (ai consideră( că a interpreta un discurs Fnsea(nă a-i atribui locutorului acestuia o intenţie infor(ati4ă& Această intenţie infor(ati4ă Fnsă nu se raportea9ă la un enunţ. cFnd 4ine iar.tendhal po4este8te cu o econo(ie perfectă de (ijloace o anecdotă sa4uroasă. noi face( ipote9e asupra a ceea ce 4rea să ne spună 8i pre4ede( Hcu sau fără succesJ ceea ce ne 4a spune& 6rocese si(ilare se pun Fn funcţie cFnd ter(ină( fra9a cui4a sau cFnd anticipă( continuarea unui discurs& Fn centrul interpretării pe care o dă( enunţurilor 8i discursului par să stea ase(enea procese de anticipare' ele se pot 4edea foarte bine cFnd anali9ă( te!te literare adesea e!tre( de construite. 8i nici o ipote9ă asupra structurii te!tului nu o 4a putea faceJ& ste un e!e(plu perfect al (odului Fn care un scriitor e!ploatea9ă cu succes procesele interpretati4e u(ane 8i tendinţa lor spre anticipare: . a( ales să nu(i( intenţia relati4ă la un enunţ inten#ie local . p& $$M' t&n&J @oa(ne @u(ne9euleW 6e cine să (ai cre9iI $-0 ReferinţeN Intro'!cere Q!4 %i e%ecul . iar proble(a la care trebuie să răspunde( este aceea a trecerii de la intenţia locală la intenţia *lobală& A( afir(at (ai sus că teoria pertinenţei se sprijină Fn (are (ăsură pe strate*ia interpretului' aceasta se ba9ea9ă pe ipote9a *enerală că obiectul la care se aplică este raţional& 6ute( (er*e (ai departe 8i spune că strate*ia interpretului se ba9ea9ă pe o ipote9ă de raţionalitate fie din teoria s&iritului. pe ba9a a ceea ce ne-a spus deja Hintenţiile localeJ. cu ade4ărurile ce le-a( spus.dRssee de l7es&ace. cu ochii plini de lacri(i. a interpreta un discurs Fnsea(nă a atribui locutorului acestuia o intenţie *lobală& 6rin ur(are. Fn unele ca9uri (ai rareJ de această conclu9ie& Adică. +n această optică. nu-$ F(piedică defel pe un flăcău din satul 4ecin să-i facă fetei curte& Fntr-o 9i.tendhal să ne-o dea Fn (od e!plicit Hla ora actuală. se poate citi biblio*rafia consacrată de Eod*es lui 3urin* . a spune că interpretarea discursului nu se reduce la interpretările enunţurilor care Fl co(pun Fnsea(nă a spune că intenţia *lobală pe care interlocutorul o atribuie locutorului nu se reduce la su(a intenţiilor locale pe care interlocutorul le-a atribuit locutorului ca ur(are a enunţurilor sale. fie din &siholo+ia &o&ular . cu atFt ea este (ai bo*ată 8i (ai co(ple!ă.&rovi*oriu1 al testului lui Turing Fn afară de ro(anul lui ClarSe. 4 7. iar tendinţa de a considera un anu(e discurs H8i pe producătorul săuJ (ai coerent cre8te 8i ea& $-1 $-. "##$. apoi a o contra9ice 8i a obţine astfel un efect de surpri9ăJ& 6entru a Fncheia. slujnica Fi 9ice: PEai spune-(i unde-ai pus 4ătraiulI Că Fl tot caut de cFnd ai fost aici& Glu(a ta nu-(i place chiar deloc&O +ubitul o sărută. dră*uţă' că lu(ea bFrfea. onoarea (ea-i deja de (ult pierdută: 6reotul nu era deloc bătrFn. 8ocFnd (ora4urile anului $0/0. ci la (ulţi(ea de enunţuri care for(ea9ă discursul respecti4& 6entru a deosebi Fntre una 8i cealaltă.ă 4ă spun oare 8i 4ouă anecdota ce-a( aflat-o Fntr-o 9i pe cFnd (ă răcorea( la u(bra unui 9id Fn ci(itir. iar ser4itoarea.

$-0". Eer(ann. $-. cu o discuţie critică. nr& "/1. se poate consulta J& C& ccles.#: J& R& Ross. $-M#. d& . $--M. d& . 6aris.<. 8i R& Kran*ha( 8i @& 6eterson. Galli(ard. Essai de &hiloso&hie du lan+a+e. 4a (oliti6ue du chim&an*e.earle. Sens et ex&ression. . Mercure de <rance. Essai de &hiloso&hie du lan+a+e. $-0-& Atribuirea de gînduri altora Reco(andă( cu con4in*ere e!celenta lucrare a lui @ennett: @& @ennett. 6aTot. $---J& %e"ei de acte de limbaj sînt "ic&iunea şi minciuna? Articolul lui . una a lui 6inSer H. 6aris. The 4an+ua+e 2eb9 the (oHer and (roblems o' 2ords.ri+in and =se.ni4ersitT of +llinois 6ress. P:a fiction et le (enson*e: les . 6rae*er. $-00& pote!a per"ormati#ă şi per"ormado$ul Articolul lui Ross a apărut Fn $-. 4& această lucrare la d& chino!. 6aris. in R& A& Jacob 8i 6& . The 4an+ua+e -nstinct9 the :eH Science o' 4an+ua+e and /ind. /utual SnoHled+e..e pot lua infor(aţii 8i din (odelul co(unicării de94oltat de .HA&6&Eod*es. 6sTcholo*ie de lUinteraction. /ind.M& @espre perfor(ado!. 6aris. Evolution du cerveau et Creation de la conscience. Q!4 s 4e+acR9 2001 s Com&uter 0reams and KealitR. P6hilosophie. $--%. Galli(ard.". SnoHled+e o' 4an+ua+e9 -ts /ature. $-0-& La ce serve%te limba5ul> Asupra ori*inii li(bajului 8i istoricului de9baterii pe această te(ă se poate consulta recenta carte a lui Aitchinson HJ& Aitchinson. $-0%& 6entru o pre9entare si(plă.& Rosenbau( Hed&J. Ca(brid*e .euil. 8i ulti(a a lui Cho(sST HN& Cho(sST. e folositoare cartea lui J&-6& Eaton 8i M&-C& Eaton.M& Cartea lui @&G&. p& $//-$. 6aris. PCo(putin* MachinerT and +ntelli-*enceO. apărută Fn $" ian& $--. $--M. p& """-". J& Moeschler 8i A& Reboul. 4oi& :+>. NeQ corSD:ondon.J& Abordări interesante ale proble(ei se (ai pot *ăsi Fn trei cărţi. 6aris. NeQ corS. 4e9i J& R& . $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. $-. )ru!elles. p& 0/-$#"& +n fine. cap& 0' Fn 4ersiune ro(5nească. Ginn. d& . 8i @& Rander4eSen."& Asupra po9iţiei cho(sSTene din acea perioadă. 6aris.earle 8i @& Rander4eSen. 4a (ertinence. $--#& 6ri4ind cuno8tinţele co(une. iar pentru o discuţie accesibilă a proble(ei.euil. iar o critică. se poate citi J& R& . 6aris. Ca(brid*e. )ues de l7es&rit. :eQis Carroll este un i94or infinit de plăceri: :& Carroll. 4es !ctes de discours. col& P`ue sais-jeIO. $-.entencesO. d& . 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. pentru po9iţia actuală asupra 8tiinţelor co*niti4e a lui . $--. Fn A& Reboul. 47intelli+ence !rti'Hielle. 6aris. disponibile sau nu Fn Ro(5nia Hn&t&J& $-6ri4ind etolo*ia pri(atelor 8i 4Fnătorii colecti4e. Allen :ane. 4a Strate+ie de l 7inter&rete. a se consulta N& Cho(sST.parasitesU dans la theorie des actes de lan*a*eO. 6aris.earle. se 4a citi A& Reboul. $-. 6aris."& 6entru de94oltările lo*ice ale acesteia. $--1& Este limbajul un cod? 6entru tot ceea ce pri4e8te li(bajul. .& 6inSer. $-.euil.earle: J& R& .euil.#.& co. $--. $-. $--"& Autorii au pre4ă9ut Fn anu(ite ca9uri nu(ai 4ersiunile Fn li(ba france9ă ale unor lucrări& Nu a( (enţionat nici noi 4ersiunile ori*inale. Marda*a.hannon 8i K& Kea4er. se poate citi e!celenta carte a lui :Tcan: K& :Tcan.earle Hcare nu s-a schi(bat prea (ultJ. Acade(ic 6ress.#& Fn fine. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. 6aris. p& %//-%1#J a fost tradus Fn france9ă Fn cule*erea lui A&3urin* 8i J&-c& Girard.torS Hed&J. 4es !ctes de lan+a+e. Garnier<la((arion. Mass&. 4a Structure absente. Fuand dire c7est 'aire. !lan Turin+ ou l7eni+me de l7intelli+ence. 6. Tout !lice. 6aris. . $-0#J& Articolul lui 3urin* HA&M&3urin*. 6aris.earle despre ficţiune este reprodus Fn cap& / din J& R& . 4a Kedecouverte de l7es&rit. 4& cap& / din J& Moeschler 8i A& Reboul. d& Minuit. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. d& chino!. $--/& Austin şi naşterea pragmaticii 7 introducere accesibilă asupra Fnceputurilor pra*(aticii 8i asupra actelor de li(baj se *ăse8te Fn cap& $ din J& Moeschler 8i A& Reboul. d& Minuit $-0$& 200 Searle şi teoria actelor de limbaj Asupra pri(ei teorii searliene trebuie citită lucrarea lui . :ondon. $-. d& . 3he 6en*uin 6ress. Ca(-brid*e.e 4a putea consulta 8i cap& $1 din J& Moeschler 8i A& Reboul. Eou*hton Mifflin. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue.(ith Hed&J. Keadin+s in En-+lish Trans'ormational ?rammar. 4o+i-cal "orm in :atural 4an+ua+e. alta a lui )icSerton H@& )icSerton. 4an+ua+es and S&ecies. Eer(ann. 6aris. +nter ditions. <la((arion.-& . $---J& 6entru aprofundarea acestor proble(e. $---J& 4 Na#terea $ragmaticii Intro'!cere 6entru o e!celentă introducere 8i un istoric detaliat al 8tiinţelor co*niti4e.earle. 4es !ctes de lan+a+e. nu e!istă decFt Fn en*le9ă& 6entru o introducere Fn +nteli*enţa Artificială. Qistoire de la revolution co+nitive.euil.ni4ersitT 6ress.ni4ersitT 6ress. col PCha(psO. $---J& Teoria actelor de limbaj nu este o teorie cogniti#ă Asupra actelor de li(baj. 6aris.earle. 4a /achine de Turin+. P7n @eclarati4e . $--0. 6aris. Ca(brid*e. 6aris. $--1. d& . "oundations o' -llocutionarR 4o+ic. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. se poate citi 8i cartea fondatoare a lui J&:&Austin. 4es enonces &er'ormati's. $-%-& 7 pre9entare a acestei teorii se *ăse8te 8i la . 7dile Jacob. Fuestions de semanti6ue. d& Minuit. (hiloso&hie du lan+a+e et -n'ormati6ue. Fn cap& $ la @& . 6aris. se (ai poate consulta N& . $-01J& Asupra aspectelor fi9iolo*ice. . Ca(brid*e. $--#J. Mass&. Communication et co+nition.ni4ersitT of Chica*o 6ress. MD1. se poate relua J& R& . $-01& 7 altă critică. $--%J. Ca(brid*e . 0emonic /ales. 4e sens commun et l7univers 6uotidien. Eer(es.hannon 8i Kea4er: C& . asupra deosebirii dintre cele două etape ale *Fndirii austiniene. $--M& . 6aris. se poate consulta <& Recanati.rbana.euil. 6aris. in G& Cha9al 8i M&-N& 3errasse Hed&J. se 4or putea citi două cărţi recente: <& @e Kaal. $-0"& Ca studiu critic.-$"M& ."& !perienţa de *Fndire din ca(era chine9ească. a se citi E& Gardner. $--% H4& 8i 4ersiunea Fn li(ba ro(5na. Kaltha(.euil. Etudes de theorie des actes de lan+a+e. )ostonDNeQ corS. $-0M.perber 8i @& Kilson. 6aTot. se *ăse8te Fn cap& "" din @& R& Eofstadter 8i @& C& @enett. d& . The /athematical TheorR o' -n'ormation. M+3 6ress. M+3 6ress. 6aris. Chica*o. lan*a*e et infor(atique: la place de la pra*(atiqueO. 6aris. p& -. 8i consacrată stării actuale a +nteli*enţei Artificiale.

p& M. d& Minuit. se pot consulta cap& . 8i J&-c& 6ollocS. (ra+matics. 4an+ua+e and S&ecies. 8i cap& $1 din J& Moeschler 8i A& Reboul. 6aris.-. Communications. nu se poate trece peste cartea lui Gardner HE& Gardner.earle noţiunii de se(nificaţie nonnaturală. 6aris.(ith 8i +&-M& 3si(pli.ri+in and =se. 4 7Eni+me de l7autisme. se 4a consulta cap& / din . $---& . Communication et co+nition. Qistoire de la revolution co+nitive. $---. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. )asil )lacSQell. NeQ corS. $-0%& Asupra presupo9iţiei Fn *eneral trebuie consultat C&L& 7h 8i @& A& @innen Hed&J. d& Minuit. 6aris.ni4ersitT 6ress. NeQ corS. este o introducere e!celentă la teoria *riceiană a (a!i(elor con4ersaţionale& Fn france9ă 8i ro(5nă. 6aris. Ear4ard .& 'ropo!i&ie şi ade#ăr @espre a(bi*uitate 8i de9a(bi*ui9are. 4e 0ire et le 0it. :eurolin+uistics and 4in+uistic !&hasiolo+R. CroQell. The Elm and the Ex&ert. d& Minuit. 6. $-. Allen :ane.<. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. $-. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. voi ". nr& /#. $---& n"eren&a nondemonstrati#ă) implicaturile şi cunoştin&ele comune . 6aris. dar 8i cap& . d& . Ar(5nd Colin. d& . $--/J. $-0.euil. $-0-. Ca(brid*e. The /ind o' a Savant9 4an+ua+e learnin+ and /odularitR. The 4an+ua+e o' Thou+t. 6aris. 6aris.. Ca(brid*e. Studies in the 2aR o' 2ords. Eer(ann.earle.-& 6entru o sinte9ă accesibilă.e poate citi cap& " din @& . 8i. $--. Ca(brid*e. -ntroduction au &ro+ramme minimaliste de la +rammaire +enerative. $-. 4a (ertinence. 6aris.-. SnoHled+e o' 4an+ua+e9 -ts :ature.euil. 6rae*er. -ntroduction la lin+uisti6ue contem&oraine. Ca(brid*e .& (rice) Searle şi problemele actelor indirecte de limbaj @espre abordarea searliană a actelor indirecte de li(baj trebuie citit cap& " din J& R& ."& Cap& / din . $-0/.& 6inSer. 6aris. Acade(ic 6ress. 8i N& . $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. p& "M-/$."#$ 'ragmatica ling#istică 6o9iţia lui @ucrot asupra presupo9iţiei este e!pusă Fn 7& @ucrot.perber 8i @& Kilson. -ntroduction la lin+uisti6ue contem&oraine. si @& )icSerton. 4& 7& @ucrot. +o#tenirea l!i <rice #i $ragmatica cognitiv" Intro'!cere @espre de94oltările recente ale teoriei *riceiene 8i despre teoria pertinenţei.ni4ersitT 6ress. Ar(5nd Colin.M& <odor propune o 4ersiune (ai recentă a teoriei sale Fn J& <odor.M& . . 7dile Jacob. Mass&.ni4ersitT 6ress. 7!ford. $---J& 6 Pragmatica #i #tiinţele cognitive Intro'!cere 6entru istoria 8tiinţelor co*niti4e. d& .& *odor şi #i!iunea modulară a "unc&ionării creierului uman R& o traducere Fn france9ă a cărţii lui <odor: J& <odor. :ondon.ni4ersitT of Chica*o 6ress. /ind.perber 8i @& Kilson. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. 0ire et ne &as dire. $--M& 6entru discuţia asupra necesităţii (entale9ei. 6aris. $--% Hpo9iţia proJ. Ca(brid*e . $-01& %onclu!ie 6entru ar*u(ente pri4ind Fncapsularea (odulului lin*4istic se poate consulta @& Caplan. $--. Essai de&hiloso&hie du lan+a+e. 6aris.e 4a citi pentru funcţionalis( cap& $0 din E& 6utna(. 6aris. NeQ corSD:ondon. $--M& @espre autis(.ni4ersitT 6ress. P:a pra*(atique apres Grice: conte!te et pertinenceO. 3he 6en*uin 6ress. de ase(enea J& Moeschler."& (rice şi logica con#ersa&iei Articolul pe care $-a consacrat Grice lo*icii con4ersaţiei a fost tradus Fn france9ă: 6& Grice. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. $-0-& (rice şi no&iunea de semni"ica&ie nonnaturală 6entru accepţiunea pe care o dă . $-. 4an+ua+e and KealitR9 (hiloso&hical (a&ers.& <rith. 6aris.earle. trebuie citită cartea lui @& . $-. P:o*ique et con4ersationO. $--"& 203 %& Cunoa8tere 8i ade4ăr %e repre!entare a lumii ar "i potri#ită) la ce ar ser#i ea şi ce "ormă ar trebui să aibă? @espre lin+ua mentalis. $-0-& Reco(andarea este 4alabilă pentru Fntre* capitolul& %odul şi in"eren&a 6ute( reco(anda o carte recentă de introducere Fn lin*4istică 8i cap& $M din ea: J& Moeschler 8i A& Auchlin. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. 4& J& R& . d& Minuit. Essai sur la &sRcholo+ie des'acultes. trebuie citit E& 6& Grice.& C& :e4inson. Ca(brid*e. Chica*o. 4an+a+e et Co+nition. . $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. 4a /odul rile de l7es&rit."& @espre concepţia instrucţională a pra*(aticii. NeQ corS.euil. te!tul de ba9ă ră(Fne J& <odor. 4& cap& 0 din J& Moeschler 8i A& Reboul.din J& Moeschler 8i A& Reboul.din J& Moeschler 8i A& Reboul. $--.euil. 47-n'ormation +rammaticale. 4a (ertinence. $-. 8i . Communication et co+nition. (rinci&es de semanti6ue lin+uisti6ue. . The 4an+ua+e -nstinct9 the :eH Science o' 4an+ua+e and /ind. Mass&. 6aTot. 6aris. 6aris. Ca(brid*e . $--M. Eer(ann. Etudes de theorie des 202 actes de lan+a+e. din din J& Moeschler 8i A& Reboul.euil. 11. d& Minuit. $-01. iar pentru aportul lui Grice. Sens et Ex&ression. $--# Hpo9iţia contraJ& Asupra *ra(aticii uni4ersale 8i a uni4ersaliilor lin*4istice se poate citi N&Cho(sST. $--%aracterul cogniti# al lucrărilor lui (rice şi Searle . a se citi cap& / 8i % din J& Moeschler 8i A& Reboul. d& . 6aris. 4es !ctes de lan+a+e. 6aris. d& . $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. M+3 6ress. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. $-0"& 7 pre9entare a altor abordări se poate *ăsi Fn cap& . SRntax and Semantics --9 (resu&&osition.

7!ford . $--. The 4an+ua+e o'Thou+ht. Reidel. 6aris. in . d.& 3sohat9idis P3he Gap )etQeen .oore 6entru discuţia asupra caracterului straniu al enunţurilor din parado!ul lui Moore se poate folosi e!celentul articol al lui 3sohat9idis: . $-01& 6entru percepţii diferite ale nor(ei u(ane. @ordrecht. P<olSbiolo*ical .parasitesU dans la theorie des actes de lan*a*eO. 4a 4o+i6ue de la decouverte scienti'i6ue. 2omen. NeQ corS. Fn special & Rosch. Conce&ts. se 4a consulta 7& . trebuie citit J& <odor. "oundation o' S&eech !ct TheorR9 (hiloso&hical and 4in+uistic (ers&ectives.& Atran. 4a (ertinence. Eillsdale. -ntroduction la lin+uiti6ue contem&oraine.enseO. $-0.. P6our une ree4aluation pra*(atique de lUassertionO. Ar(5nd Colin. d& Minuit. d& . M+3 6ress.peech Acts and Mental . -nteraction et Co+nition. se 4a consulta )& )elin. (sRcholo+ie de l 7interaction.euil. 4& cap& "% Harticolul lui Na*elJ din @& R& Eofstadter 8i @& C& @ennett. Co+nition and Cate+orisation. 4a "#1 Semanti6ue du &rototR&e.& @espre clasificările populare. $--.perber 8i D Kilson.. $--M& /(a#aga01 6entru discuţia asupra po9iţiei lui `uine. d& . 4a (ertinence. 4a (ertinence. 2hat Cate+ories Keval about the /ind. $--. Cate+ories et sens lexical. $--#& 6entru o e!celentă introducere Fn france9ă Hpo9iţie (ult (ai fa4orabila lui Rosch decFt a noastrăJ.' . The 4an+ua+e -nstinct9 the :eH Science o' 4an+ua+e and /ind. "ondements de l7histoire naturelle.egulile de eliminare şi pertinen&a @espre re*ulile de eli(inare 8i inutilitatea lor se 4a citi cap& " din @& . Earper. 6aris. $-0-& Limbaj şi ade#ăr 6entru o po9iţie relati4istă clar procla(ată se 4a putea citi @& Rernant 8i M&-C& Manes Gallo. d& Minuit. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!.eeSin*. se 4or consulta lucrările lui Rosch.perber 8i @& Kilson. MD1. 6aris. "oundamentals o' /athematics 'or 4in+uistics. ne-a inspirat (ult cap& M din .& Laplan. p& "-0-/$M' M& Lonner. Ca(brid*e.& + solu&ie pragmatică la parado$ul lui . d& Minuit. 8i J& <odor. s-ar putea citi A& Reboul. $--0. :ondon. in J& E& )arSoQ. NeQ corS. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue.r+anon. 6aris. $-0-& 7 pre9entare si(plă. 4a (ertinence. $---& E$plicitări) implicitări şi subdeterminări ling#istice Noţiunile de e!plicitare 8i de i(plicitare sFnt introduse Fn cap& % din @& . Communication et co+nition.euil.perber et al. 6aris.euil. $-0"' .perber 8i @& Kilson. 8i Fn cap& $. din J& Moeschler 8i A& Auchlin. in & Rosch 8i )& :loTd Hed&J. 6al(er 6ress. +nter ditions. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. :aQrence rlbau(. se 4a citi G& Lleiber. 6aris. (our introduire la &ra+mati6ue.& Atran.<. 4 île7en noir et blanc.. Sinds and Conce&tual 0evelo&ment.0& . Allen :ane.tatesO. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. 6. Communication et co+nition.8i cap& " din J& Moeschler 8i A& Reboul. NeQ corS.& 8 Aormarea conce$telor neism) concepte şi induc&ie @espre <odor 8i lin+ua mentalis. LnoQled*e . 4e /ot et la Chose. @& )reedlo4e 8i 6& Ra4en. 6aTot. "aits. $-0%. :ibrairie philosophique J& Rrin. ca 8i Aristotel. Communication et co+nition. P:a fiction et le (enson*e: +es .<. $-. <la((arion.*ormă logică şi "ormă propo!i&ională 6entru distincţia dintre for(ă lo*ică 8i for(ă propo9iţională se 4a citi cap& % din @& . $-0$& ? Logic". (our une anthro&olo+ie de la science.acSs. d& Minuit. $---& 204 205 %redin&e) con#ingeri şi ade#ăr @espre ce Fnsea(nă să fii liliac. $-.in"eren&e deducti#e @espre lo*ica aristotelică se 4a consulta M& Canto-. 6aris. . M+3 6ress. Co(ple!e. :& Cos(ides 8i J& 3oobT Hed&J The !da&ted /ind9 EvolutionarR (sRcholo+R and the ?eneration o' Culture.ni4ersals as Co((on . Ca(brid*e.ni4ersitT of Chica*o 6ress. $D". $-01& Asupra deosebirii dintre artefacte 8i specii naturale se poate consulta <& Leil.-& 6entru o e4entuală critică a proble(ei. 4a Trans&arence de l7Enonciation.ni4ersitT 6ress. Chica*o. trebuie citit K& R& 7& `uine. . 6aris. "ictions et (redictions. $--M& @espre deosebirea dintre e!plicitări de ordinul FntFi 8i de ordinul al doilea se 4a citi cap& % din @& . Routled*e. :ondon. M 4oi&. 6aris. :oam ChomsPR9 Consensus and Controversies. 6aris. Communication et co+nition.M. The Elm and the Ex&ert. 6aris. ca 8i cap& " din A& )errendonner. d& .& 3sohat9idis Hed&J.nsin* 7r*anis(O. 6. 6aris. $-M#-$-1"& Logica deducti#ă şi calculul propo!i&iilor @espre calculul propo9iţiilor. CroQell. d& . . $-. Elements de &ra+mati6ue lin+uisti6ue. a se 4edea cap& " din )& E& Eali 6artee. in . $--. $--%' Fn 4ersiune ro(5nească la d& chino!. $---& . $-0. Mass&. 6aris. $--#& Asupra abordării prototipice a conceptelor se poate 4edea 8i lucrarea lui :aSoff: G& :aSoff. in a LnoQled*e .perber 8i @& Kilson. $-10& n"eren&ele pragmatice. 6aris. $-. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. 8i L& R& 6opper. d& Minuit. 6aris. 6aris. 6aris. !merican !nthro&olo+ist. 3he 6en*uin 6ress.euil.8i cap& % din J& Moeschler 8i A& Reboul. PGeneral principles of Classification and No(enclature in <olS )iolo*TO. $-0. d& Minuit. $-0%& %onceptele #agi şi teoria prototipurilor 6entru teoria prototipurilor. $-. NeQ corS. P6rinciples of Cate*orisationO. )ues de l7es&rit./. "ire and 0an+erous Thin+s. in7erenţ" #i $ragmatic" nduc&ie şi deduc&ie @espre dificultăţile abordărilor inducti4e trebuie citit N& Good(an. aici cele ale populaţiilor acro(atice Hcare nu distin* culorileJ.& Mod*il 8i C& Mod*il Hed&J. (hiloso&hie +rec6ue. Mass&. P n4iron(ental 6references. The Tan+led 2in+9 $iolo+icaJ Constraints on the Quman S&irit. 6aris. 4@EB sau cap& $% din J& Moeschler 8i A& Reboul. 6aris. 0.& E$plicitări) subdeterminări ling#istice şi ade#ăr Asupra parado!ului lui Moore se 4a consulta <& Recanati. $--"' .& 6inSer.euil. $--%& Fn ceea ce pri4e8te po9iţia lui `uine.

d& Minuit. $-.M& B Limba& #i conce$te Semantica structurală . 6aris. $--%. Allen :ane. $-. 6aris. 4in+uisti6ue et !nthro&olo+ies. Sub5ect and (redicate in 4o+ic and ?rammar. $-00& 4onliteralitate şi discurs apro$imati# @espre discursul apro!i(ati4 trebuie citit @& . in J& Moeschler et al. :es )elles :ettres. Eer(es. p& -/-$$$& + abordare ontologică a di"eren&ei dintre con&inutul procedural şi con&inutul conceptual 6entru punctul de 4edere filosofic. $-10& 6entru introduceri (ai accesibile se poate consulta <& Gadet.ni4ersitaires de NancT.tructure et interpretabilite des te!tes ar*u(entatifsO. se 4a consulta @& )laSe(ore. /ind.perber 8i @& Kilson. in J& Moeschler 8i M&-J& )e*uelin Hed&J. bineFnţeles. $-0"& Fn fine. NancT. 4& cap& 1 8i $" din J& Moeschler 8i A& Auchlin. 4@?4 Hcap& P6our une se(antique structuraleOJ. in J& Al(o*. le 9oolo*ue et le co*niti4iste: 4ers une 4ision realiste de la referenceO. 8i )& :& Khorf. )asil )lacSQell. 8i 6& <& .perber. $--. $--%. 4an+ua+e and KealitR9 (hiloso&hical (a&ers. $--%. coli& P<olio ssaisO. . Jacqueline Cha(bon. P. Cours de lin+uisti6ue +enerale.perber 8i @& Kilson. se 4a consulta J& Moeschler. $-1-& 6entru o pre9entare (ai 207 accesibilă asupra proble(ei. ana&hore.. /eta&hor and Thou+ht. Methuen.e 4a Fncepe. 6aris. la d& chino!.perber 8i @& Kilson. !nalRse et /eta&hRsi6ue. 6aris. p& --"1& 4onliteralitate şi meta"oră 6entru o critică a abordărilor dublei se(nificaţii se poate citi @& @a4idson. @enoel-Gauthier. se 4a citi . NF(es. 8i J& M& :uscher. 6aris. Communication et co+nition. Semanti6ue et Kecherches co+nitives. Sens et Ex&ression.ni4ersitT 6ress. P:e lin*uiste. 6aris. $--$& @espre relati4is(ul lin*4istic e!istă două lucrări: & . <la((arion. Communication et co+nition.. 6aris. 6aris.+ altă interpretare dată aparentei gradualită&i a apartenen&ei la o categorie. 6aris. $-0#. The 4an+ua+e -nstinct9 the :eH Science o' 4an+ua+e and /ind. se 4a consulta cap& $" din E& 6utna(. $--0& 208 E 1ntreb!inţarea literal" #i 1ntreb!inţarea nonliteral" a limba&!l!i ntroducere @espre abordările aristotelice ale fi*urilor retorice 8i (ai ales ale (etaforei. cap& /& @espre Fn4ăţarea folosirii conectorilor Fn scris. 6. studiul funda(ental este )& )erlin 8i 6& LaT. $asic Color Terms9 Their =niversalitR and Evolution. Galli(ard. trebuie citit Aristotel.<. 4es ori+ines de la semiolo+ie. d& Minuit. Ar(5nd Colin. (rati6ues. -ntroduction la lin+uisti6ue contem&oraine. 7!ford. 6aris. $-0.earle. une science de la lan+ue. 6aris.<. d& . Ke'erence tem&orelle. 4es "i+ures du discours.. 6aris. P<acons de parlerO.%. 4an+a+e et (ertinence. 6aris. -ntroduction la lin+uisti6ue contem&oraine. $--#. )erne. pentru o celebră serie de articole despre (etaforă se 4a consulta A& 7rtonT Hed&J. $--. Ar(5nd Colin.traQson.-& "#Angajamentul locutorului şi descrierea actelor de limbaj în teoria pertinen&ei 6e lFn*ă cap& % din @& .ni4ersitT of California 6ress. se 4a citi cap& % din @& . Ca(brid*e . Ca(brid*e . 7!ford . 0u sens des enonces hR&erboli6ues et ironi6ues. 4& cap& / din din J& Moeschler 8i A& Auchlin. $-01. $--. 4a Khetori6ue. se 4a citi <& Rastier. Ke&resentation de l 7in'erence a>-+umentative. $-10& 6entru teoria pertinenţei. 0%. 6aris. p& $/-/M& @espre pronu(ele de persoana FntFi trebuie citit @& Laplan. Themes 'ront Sa&lan.& 6inSer. se 4a 4edea 6& <& . $--$. 6aris. d& Minuit.#& Asupra se(anticii structurale se 4a 4edea :& Ejel(sle4.ni4ersitT 6ress.stereotipul Asupra noţiunii de stereotip. 4a (ertinence. $-0M& 6entru o introducere (ai accesibilă. p& //M/%1& a a fost discutată 8i Fn A& Reboul..aussure. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. 4a (ertinence. :ondon. se 4a citi capitolul % din J& R& . $--%& @espre ter(enii de culoare. Cahiers de lin+uisti6ue 'rancaise. . 4 7-ronie mise en tro&e.euil. d& . $-. $-0-& %on&inut procedural şi conectori @espre abordarea procedurală a conectorilor se 4a citi cap& 1 din J& Moeschler. 6aTot. $-. -ntroduction la lin+uisti6ue contem&oraine. Semantic Constraints on Kelevance. :ondon. Ar(5nd Colin.$& + critică a teoriei structuraliste a categori!ării 6entru PGreat sSi(o RocabularT Eoa!O Hafir(aţia *re8ită asupra nu(ărului de ter(eni dese(nFnd 9ăpada Fn inuitJ. iar pentru o abordare recentă ce se 4rea co*niti4ă. Ca(brid*e.T(bol Groundin* 6roble(O. )erSeleT. Rrin. connecteurs et meta&hore.ni4ersitT 6ress. $-0#& @espre noţiunea de conţinut procedural. $--/& Ca e!e(plu de abordare ce se sprijină pe falsitatea (etaforei. $-0-. Cahiers de lin+uisti6ue 'rancaise. $-0-& Această referinţă ră(Fne 4alabilă pentru Fntre* capitolul& (rani&a dintre literalitate şi nonliteralitate 7bser4aţia lui @u(arsais se 4a *ăsi Fn C& C& @u(arsais. P@e(onstrati4esO. Li(e. $-0. 8i @& Kilson 8i @& .& *i$area conceptelor 6roble(a ori*inii conceptelor a fost ridicată de . 8i Fn 4ersiune ro(5nească. <la((arion. Ca(brid*e. $$. 0es tro&es ou des di''erents sens. $--#. Essais de lin+uisti6ue.& Earnad. J& 6errT 8i E& Kettstein Hed&J. $-0-.>aris. 6aTot. $-. 4a (oeti6ue. $---& 2istinc&ia întrebuin&are literală 3 întrebuin&are nonliterală în teoria pertinen&ei 6entru retorica clasică se poate citi 6& <ontanier. 6aris. 6aris.apir. 4in+uisti6ue. 6aris.& %on&inut conceptual şi con&inut procedural Noţiunea de instrucţiune a fost de94oltată de @ucrot Fn 7& @ucrot et al./& 6entru o 4i9iune de ansa(blu asupra ironiei se 4a citi :& 6errin. P<or(e lin*uistique et pertinenceO. 3he 6en*uin 6ress.euil. Saussure. d& Minuit. P3he . 4es /ots du discours. En6uetes sur la verite et l 7inter&retation. t& +++. (hRsica 0 T2. $--1& Asupra fi*urilor retorice Fn *eneral se poate consulta cap& $M din J& Moeschler 8i A& Reboul.traQson. Ke'erence tem&orelle et nominale. P:es (arques de conne!ion: des *uides pour $UinterpretationO. Etudes de theorie des actes de lan+a+e. cu <& de . 4e 4an+a+e. d& Minuit. 6eter :an*. 6aris. 7!fordDNeQ corS. 6resses . ca 8i cap& " din J& Moeschler 8i A& Auchlin. Roi& ". 8i Aristotel. /odelisation du dialo+ue. 6aris. 6aris.& @espre structuralis(ul a(erican se poate consulta :& )loo(field. $-. se 4a consulta cap& / din . 6.

cap& $ din J& Moeschler 8i A& Reboul. ca 8i M& Charolles. 6aris.. la d& chino!. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue. . 6aris. 4e sens commun et l7univers 6uotidien. PH+nJcoherence et anaphore: (Tthes et realiteO. 4an+a+e et (ertinence. 4a Strate+ie de l 7inter&rete. . $-0-.b5ects in 0iscourse. -ntentions and Communication. $---& *ic&iune şi literalitate @espre po9iţia searliană se 4a citi cap& / din J& R& . :& 3as(oQsSi-de RTcS 8i C& Retters Hed&J. Kevue interna#ionale de lin+uisti6ue 'rancaise. $--#& "$$ Cuprins C!v1nt 1nainte&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& EA: 8i e8ecul Hpro4i9oriu alJ testului lui 3urin*&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& :a ce ser4e8te li(bajulI&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& ste li(bajul un codI&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Atribuirea de *Fnduri altora&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 4 Na#terea $ragmaticii&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Austin 8i na8terea pra*(aticii&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& .& ReTle. !r+umentation et Conversation. $--#& @espre pronu(ele de persoana a treia 8i interpretarea lor se poate consulta cap& " din J& Moeschler et al. $-0/& @espre strate*ia interpretului. )erne. p& --"1& @espre o teorie a Fntrebuinţării apro!i(ati4e a (odificatorilor se 4a consulta A& Reboul. $-0M& 6entru construcţiile cu de(onstrati4 sau cu pronu(e personal. $--/& 6entru o abordare a discursului care utili9ea9ă noţiunea de focus.tructure of @iscourseO.idner. PRele4ance and Ar*u(entation: EoQ )ald Can cou GetO. Elements &our une analRse &ra+mati6ue du discours. "-. Reidel. PAttention. Ca(brid*e. 6aris. 4& )& J& Gros9 8i C& :& . Ke'erence tem&orelle. 0iscourse !nalRsis. 6eter :an*. $--%& 6entru o critică a anali9ei de discurs a se 4edea A& Reboul 8i J& Moeschler. d& Minuit. p& 46?D4?4 6entru o critică *enerală a noţiunii de coerenţa. (ra+mati6ue du discours. M+3 6ress. connecteurs et meta&hore.ni4ersitaires de NancT. p& "0M-/#"& Concl!zie Teoria spiritului şi inten&iile #orbitorului @espre anali9a de discours se poate citi G& )roQn 8i G& cule.perber 8i @& Kilson. 4 7!rticulation du discours en 'rancais "$# contem&orain. $-01. Ar(5nd Colin. "rom 4o+ic to 0iscourse. 0e l7inter&retation de l7enonce l7inter&retation du discours. NancT. Etudes de theorie des ades de lan+a+e. $--%. @ordrecht.. $--%. 0ictionnaire encRclo&edi6ue de &ra+mati6ue..euil. $--%. $--0& %ompo!i&ionalitatea discursului 6entru o abordare co(po9iţională forte HstructuralăJ. @ordrecht. d& . Eer(es.earle 8i teoria actelor de li(baj&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +pote9a perfor(ati4ă 8i perfor(ado!ul&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Ce fel de acte de li(baj sFnt ficţiunea 8i (inciunaI&&&&&&&&&&&&&&&& Condiţia de sinceritate. Com&uta#ional 4in+uistics.earle.-/$%& + abordare /cogniti#ă1 a discursului 6rintre abordările interesante ale discursului pute( cita N& Asher. $-0M. Galli(ard. coherence et pertinence du discoursO. "/% /1 /%" %/ %/ %% %M M# . sau )& J& Gros9 8i C& :& . A(sterda(. a se 4edea @& @ennett. J& :& Mor*an 8i M& & 6ollacS Hed&J. la d& chino!. Kelations ana&hori6ues et .earle 8i proble(ele actelor indirecte de li(baj&&&&&&&&&& M .idner. PCohesion. se 4a *ăsi o abordare Fn A& Reboul 8i J& Moeschler. 8i Fn 4ersiune ro(5nească. Reidel. . !r+umentation. 6aris. Eatier. P6lans for @iscourseO. Rodopi. se poate citi & Roulet et al. $M. P:es phrases copulati4es a4ec sujet prono(inal en francais et en an*laisO. $# $/ $. $"$ "$ "" "1 ". p& $/$-$M1& (ramaticalitate şi "ra!ă) coeren&ă şi discurs 6entru o critică a le*ăturii strFnse dintre coerenţă 8i (ărcile coe9iunii. Mass&. 6aris. P<acons de parlerO. ana&hore.-n1Coherence.euil. $--%. Ca(brid*e . +ntentions and the . Cahiers de lin+uisti6ue 'rancaise. Sens et Ex&ression. $--/' E& La(p 8i . /. $-0-. se 4a citi cap& M din J& Moeschler. p& "-. ca 8i J& Moeschler. Ke&resentation de l7in'erence ar+umentative. Ke'erence to !bstract . 6aris. $-0"& 6entru o discuţie *enerală se 4a consulta cap& $1 din din J& Moeschler 8i A& Reboul. $-01. $---& nterpretarea apro$imati#ă) #agă sau imprecisă a conceptelor 6entru o soluţie la parado!ul chelului se 4a citi @& . $--. /odelisation du dialo+ue.ni4ersitT 6ress. 6resses . $"D/. Cahiers de lin+usiti6ue 'rancaise. in 6& R& Cohen. in K& @e Mulder. se 4a citi A& Reboul. Ca(brid*e. 8i Fn 4ersiune ro(5nească. 6aris. stările (entale ale locutorului 8i parado!ul credinţei&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 3eoria actelor de li(baj nu este o teorie co*niti4ă&&&&&&&&&&&&&&&&& 6ra*(atica lin*4istică&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 6 Pragmatica #i #tiinţele cognitive&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Grice 8i noţiunea de se(nificaţie nonnaturală&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Grice 8i lo*ica con4ersaţiei&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Grice. d& .

!plicitări. subdeter(inări lin*4istice 8i ade4ăr&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& -# 7 soluţie pra*(atică la parado!ul lui Moore&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& -% :i(baj 8i ade4ăr&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& -1 Conclu9ii&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& -? Logic". in7erenţ" #i $ragmatic"&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $## +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $## +nducţie 8i deducţie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $#$ O6ă(Fntul e plotundO&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $#/ +nferenţele pra*(atice: inferenţe deducti4e&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $#1 :o*ica deducti4ă 8i calculul propo9iţiilor&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $#0 Re*ulile de eli(inare 8i pertinenţa&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $$/ Credinţe.1 Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& .perber 8i Kilson de la GriceI&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 10 @e la (a!i(a de relaţie la principiul pertinenţei&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& . siste(ul periferic 8i siste(ul central &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 1% Conceptele 8i conte!tul&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 1. Ce au preluat .0 H C!noa#tere #i a'ev"r&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 0# +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 0# Ce repre9entare a lu(ii ar fi potri4ită. i(plicitări 8i subdeter(inări lin*4istice&&&&&&&&&&&&&& 0!plicitări. +o#tenirea l!i <rice #i $ragmatica cognitiv"&&&&&&&&&&&&&&&&&& +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Codul 8i inferenţa&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 6rocesele pra*(atice sFnt specifice li(bajului sau independente de li(bajI&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& M" M% M1 M0 MM1# 1$ "$" <odor 8i 4i9iunea (odulară a funcţionării creierului u(an &&&& 1" :in*4istica 8i pra*(atica.Fntrebuinţare nonliterală Fn teoria pertinenţei&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $1% Graniţa dintre literalitate 8i nonliteralitate&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $11 $M1 . . i(plicaturile 8i cuno8tinţele co(une&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Caracterul co*niti4 al lucrărilor lui Grice 8i . con4in*eri 8i ade4ăr&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $$M Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $"$ 8 Aormarea conce$telor&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&:&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $"" +neis(. căutarea conte!tului 8i Fntreruperea procesului de interpretare&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& .earle 8i i(plicaturile con4ersaţionale&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& +nferenţa nonde(onstrati4ă.$ 6ertinenţa: efect 8i efort&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& . concepte 8i inducţie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $"/ PGa4a*aiWO&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $"1 Conceptele 4a*i 8i teoria prototipurilor&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $"0 7 critică la (odelul prototipului&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $/# 7 altă interpretare dată aparentei *radualităţi a apartenenţei la o cate*orie: stereotipul&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $/" .Grice.e(antica structurală&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%$ "$/ 7 critică a teoriei structuraliste a cate*ori9ării&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%M Conţinut conceptual 8i conţinut procedural&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%0 Conţinut procedural 8i conectori&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $M$ 7 abordare ontolo*ică a diferenţei dintre conţinutul procedural 8i conţinutul conceptual&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& <i!area conceptelor&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $1# Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $1" E 1ntreb!inţarea literal" #i 1ntreb!inţarea nonliteral" a limba&!l!i &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $1/ +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $1/ @istincţia Fntrebuinţare literală . la ce ar ser4i ea 8i ce for(ă ar trebui să aibăI&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 0$ 6ropo9iţie 8i ade4ăr&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 0% <or(ă lo*ică 8i for(ă prepo9iţională&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& 0./ 6ertinenţa.n (odel ipotetico-deducti4 al for(ării conceptelor&&&&&&&&&&& $/1 Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%# B Limba& #i conce$te&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%$ +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $%$ .earle&&&&&&&&&&&&&&&&& Conclu9ie: condiţiile unei pra*(atici co*niti4e&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& .

la ditura chino!J& Anne Reboul este doctor Fn lin*4istică 8i filosofie. ficţiunea. cu funcţionarea creierului. (ai ales.DE6@ED54D8 8C-IN5J .crisă Fntr-un li(baj li(pede 8i accesibil. fra9e 8i enunţuri' _ raportul dintre li(baj 8i ade4ăr. din perspecti4a. a unui tip de pra*(atică dintre cele (ai recente: teoria pertinenţei./ An*aja(entul locutorului 8i descrierea actelor de li(baj Fn teoria pertinenţei&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $. Fn infor(atică 8i filosofia cunoa8terii. con4in*eri 8i ade4ăr. conceptele 4a*i&&&J& 3oate acestea. cu (edalia de bron9 a CNR. apărut Fn $--% la ditura . coerenţă 8i discurs&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $-# 7 abordare Oco*niti4ăO a discursului&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $-" 7 abordare reducţionistă a discursului Fn ter(eni de pertinenţă &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $-% Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $-0 4 Re7erinţe 4@@ "$% :ucrarea e!ecutată la +(pri(eria PAR@ A:. cercetător reco(pensat Fn'Jr--. discursul apro!i(ati4.$ Nonliteralitate 8i (etaforă&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $. sau a rele4anţei& . Fn literatură 8i lin*4istică.ni4ersităţii din Gene4a& I9BN @B.:O Cluj )-dul "$ @ece(brie nr& $%1 Cluj-Napoca 3el&: %$/0.M <icţiune 8i literalitate&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $. 4olu(ul de faţă oferă o pre9entare siste(atică a (ai (ultor cercetări Fntreprinse pFnă acu( de #tiinţa 1ntreb!inţ"rii limba&!l!i3 _ le*ăturile sale cu +nteli*enţa Artificială. 4a*ă sau i(precisă a conceptelor&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $0$ Conclu9ie&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $0" Concl!zie &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $0/ +ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $0/ 3eoria spiritului 8i intenţiile 4orbitorului&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $0% Co(po9iţionalitatea discursului&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $01 Gra(aticalitate 8i fra9ă. ade4ăr 8i interpretare&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $..$' <a!: %$/00/ Co(anda nr& $##-1 Anne REBOUL Jacques MOESCHLER PRA<+A0ICA. <icţiune.0 +nterpretarea apro!i(ati4ă. dintre care cea (ai Fnse(nată este 0ic#ionarul enciclo&edic de &ra+matic . dintre li(baj 8i concepte' _ proble(e care ţin de Fntrebuinţarea literală 8i nonliterală a li(bajului H(etafora. cu proble(ele de interpretare a li(bajului Fn nu(eroase conte!te posibile' _ ase(ănările 8i deosebirile dintre fra9e 8i propo9iţii. AII Aplicaţiile pra*(aticii sFnt deja nu(eroase: Fn psiholo*ie 8i 8tiinţele co*niti4e. nonliteralitate 8i ase(ănare&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $10 Nonliteralitate 8i discurs apro!i(ati4&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& $.euil HFn li(ba ro(5nă Fn $---. cartea este o e!celentă introducere Fn noua 8tiinţă a co(unicării care este pra*(atica& Anne Rebo!l #i *ac%!es +oesc)ler sFnt autorii a nu(eroase lucrări de lin*4istică 8i pra*(atică.:iteralitate. HCentrul Naţional de Cercetare ?tiinţifică din <ranţaJ& Jacques Moeschler este profesor de se(antică 8i pjZ*(atică Q @eparta(entul de lin*4istică *enerală al . 8i nu nu(ai&&& 6e lFn*ă unele aspecte istorice 8i i(portanţa pra*(aticii. dintre credinţe.