4 NE VORBESC MARII DUHOVNICI
Pr. Ion Cârciuleanu,
exemplu viu al slujirii preoţeşti
,,Fiecare om are un ideal şi
fericirea lui constă în
împlinirea acestui ideal.
Idealul meu, din copilărie, a
fost acela de a sluji cu
adevărat lui Dumnezeu şi
oamenilor”
(fragment din cuvântul
părintelui rostit la lansarea
cărţii ''Slujire'')
Mulţi dintre noi, preoţi sau mireni, am
avut în faţă una din cărţile PC Pr. Ion
Cârciuleanu şi ne-am dorit, poate, să ştim mai
multe despre acest venerabil şi respectat
preot ajuns la vârsta patriarhală de 94 de ani.
De aceea, voi încerca să prezint câteva aspecte
din viaţa pastorală şi misionară a preotului-
scriitor Ion C ârciuleanu, născut pe
meleagurile noastre în anul 1915 la 22
octombrie în satul Corjeuţi, comuna Pomârla,
judeţul Botoşani, ,, la poalele codrului
Herţei''.
A crescut într-o familie numeroasă,
lucrătoare şi plină de credinţă (fiind al doilea
din cei opt copii), unde a învăţat să
împletească ,,rug ăciunea cu munca şi
credinţa cu dragostea de Dumnezeu''. A
urmat cursurile Liceului ,,Anastasie Başotă''
din Pomârla, perioadă în care i s-au conturat
trăsăturile care îi vor caracteriza destinul,
adică credinţa în Dumnezeu, dragostea faţă
de Biserică şi dorinţa de slujire.
Între anii 1936-1940 frecventează
cursurile Facultăţii de Teologie şi Filozofie a
Universităţii din Cernăuţi, unde, în afară de
studiu, participă alături de juristul şi
scriitorul Teodor Plop (Ulmeanu) şi alţi tineri
la apariţia publicaţiei ,,Cetatea Hotinului''
colaborând pe teme istorice şi social-morale.
După terminarea facultăţii, urmând
şcoala de ofiţeri de la Ploieşti, a fost încadrat
în regimentul 16 Fălticeni. În 1942 cere să fie
hirotonit, lucru care se întâmplă la 1
octombrie 1942 în cadrul Sfintei Liturghii
săvârşite la Mănăstirea de maici Căldăru-
şanca, pe Nistru, de către P.S. Partenie
Ciopron, episcop al armatei şi locţiitor al
eparhiei Bălţilor şi Hotinului. De menţionat
că această zi din viaţa sa era o zi zdruncinată
de bubuitul tunurilor şi de durerea soldaţilor
care mureau pe câmpul de luptă. Parohia pe
care a primit-o spre păstorire era o ,,parohie
de nord a Basarabiei'' şi anume Dolineni-
Hotin. A păstorit cu multă dragoste şi râvnă
această comunitate până în momentul în care,
forţat de evenimente şi împrejurări (adică
apropierea frontului şi înfrângerea armatei
germane de către cea sovietică, dar şi
retragerea autorităţilor române la 21 martie
1944 din zonă, lăsând totul la îndemâna
armatei ruse) s-a întors împreună cu familia
în locurile natale.
Din 1 martie 1945 până în 1959 a fost
preot în parohia Belceşti II, Iaşi, parohie pe
care o g ăseşte în momentul numirii
zdruncinată de sărăcie, foamete, tifos, de
deznădejde, situaţie datorată războiului. Cu
încredere în Dumnezeu, a depăşit toate
obstacolele timpului, împlinindu-şi cu succes
misiunea de păstor sufletesc, lucrarea de
m ântuire, de trezire, de menţinere a
conştiinţei de neam a celor pe care îi păstorea.
Ca o încununare a tuturor faptelor sale, în
această parohie primeşte titlul de cetăţean de
onoare al comunei Belceşti în anul 2001.
Având satisfacţia unei misiuni
împlinite, la 1 martie 1959 a fost anunţat că
este transferat la Biserica Galata, Iaşi. Aici
avea să găsească întregul complex într-o stare
jalnică, dar cu încredere în Dumnezeu şi
ajutorul dat de credincioşi începe lucrările de
reparaţie şi restaurare, valorificând intregal
biserica, turnul,casa domnească cu
paraclisul, zidurile. Lucrările la întregul
complex s-au desfăşurat între 1961-1971 sub
patronajul Direcţiei Monumentelor Istorice.
Dar poate cea importantă lucrare era cea de
,,restaurare'' sufletească a credincioşilor
încercaţi de timp şi greutăţile lumii. A lucrat
cu toate puterile sale duhovniceşti să lege
credincioşii de Sfânta Biserică folosindu-se cu
precădere de vizitele pastorale. Considera şi
consideră că ,,familia este mediul cel mai
prielnic pentru educaţie şi pregătirea omului
pentru viaţă'', iar legătura dintre preotul
slujitor şi credincioşi constituie ,,temelia şi
succesul vieţii duhovniceşti''. A reuşit cu
Slova creştină
răbdare, rugăciune, încredere în Dumnezeu
şi în oameni să-şi împlinească toate gândurile
propuse. Realizările obţinute la complexul
Galata au fost încununate cu publicarea unei
monografii în anul 1991, la Editura
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, sub
binecuvântarea I.P.S Daniel, Mitropolitul
Moldovei şi Bucovinei.
După o viaţă închinată lui Dumnezeu
şi omului, cu dăruire totală a venit ziua
pensionării la 3 septembrie 1996.
Fiind un om care a ţinut mereu să
comunice simţirile sale, a dorit ca acestea să
fie convertite în sfat şi cum putea mai bine să
facă acest lucru dacă nu prin scrierea şi
publicarea trăirilor sale duhovniceşti. Astfel
prima carte publicată este ,,Predici'' în anul
2000, la Editura Bit , carte ce sintetizează tot
ce a avut mai frumos şi mai profund în
sufletul său. În 2003 apare ,,Adevăruri
creştine '' , la Editura Pim, cuprinzând
adevărul credinţei noastre, călăuză pe
drumul cel drept şi corect.
,,Slujire'', publicată în 2005 de către
Editura Pim, este o carte cu tentă autobio-
grafică, deşi nu se zugrăveşte pe sine ci ne dă
un model de slujire, frumuseţe şi jertfelnicie.
În 2007 iese de sub tipar ,,Divinitate,
Societate, Om'' la Editura Pim, carte foarte
bogată în repere misionare ,,în care nu numai
că sunt diagnosticate dificultăţile slujirii
preoţeşti de acum, ci sunt oferite şi reţetele
tratamentelor duhovniceşti'', cum spune
Pr.Prof. Dr. Vasile Nechita în prefaţă.
Ultima carte apărută este ,,Rugăciu-
nea'', în 2008, la Editura Pim, o operă ,,plină
de îndemnuri şi poveţe pentru viaţa duhov-
nicească şi îmbunătăţirea acesteia'' (Pr. Prof.
Dr. Ioan Cristinel Teşu.)
Toată activitatea sfinţiei sale a fost
încununată prin acordarea de c ătre
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a ,,
Diplomei de Onoare Sfântul Ştefan cel Mare
şi Sfânt'' cu insignă pentru merite deosebite în
păstrarea credinţei şi promovarea culturii
creştine.
A fost şi este un om care şi-a închinat
viaţa credinţei, proclamării adevărului, apă-
rării demnităţii umane, având o experienţă a
vieţii adeseori tragică, preoţie sângeroasă, în
vremuri dificile,grele (sub regimul comu-
nist), a avut curajul să apere adevărul
credinţei noastre ortodoxe şi demnitatea
noastră umană.
Bucuria este a nostră pentru că suntem
beneficiari ai acestor cărţi pline de frumuseţe
şi înţelepciune care sunt adevărate daruri
pentru toţi cei care păşesc în biserică.
Pr. Cătălin BUDACĂ