FOAIE LITURGICĂ
PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ARAD-CENTRU
„Naşterea Sfintei Fecioare Maria”
TAIEREA IMPREJUR A DOMNULUI; SF.VASILE CEL MARE
01.01.2011
Sfântul Vasile cel Mare
Episcop şi învăţător al Bisericii
2 ianuarie (calendarul latin)
1 ianuarie (calendarul bizantin)
30 ianuarie (calendarul bizantin)
Într-un limbaj actual am putea spune că Sf. Vasile era "sfânt
din moşi-strămoşi"; familia lui număra un frumos mănunchi
de sfinţi: sfinte au fost bunica Mariana, mama Emilia, sora
Macrina; sfinţi au fost fraţii Petru, Episcop de Sebaste, şi
Grigore, Episcop de Nissa. Pe lângă acestea, a fost prieten
apropiat cu un alt sfânt Grigore, Episcop de Nazianz (de
aceea numit Nazianzenul) care în calendarul bisericesc latin
este aşezat alături de Sf. Vasile, deoarece a împărtăşit de
aproape strădaniile lui pentru sfinţirea vieţii, au avut aceeaşi
formaţie culturală şi au nutrit aceleaşi aspiraţii pentru viaţa
de mănăstire. Sfântul Vasile este, de altfel, considerat pionierul vieţii mănăstireşti din părţile de
Răsărit ale Bisericii; în anul 358, împreună cu prietenul său, într-o chilie solitară în apropierea
localităţii Neocesarea din Pont, au redactat două importante Pravile, regulamente, de viaţă
călugărească; ele au orientat viaţa călugărilor care, după numele lui, se numesc "bazilitani".
După cum s-a întâmplat şi altor personaje ilustre, nu a putut să se bucure decât pentru foarte
puţin timp de singurătatea şi liniştea atât de dragi inimii lui. Fiind sfinţit preot şi îndată chemat
să conducă Episcopia de Cezarea Capadociei, a trebuit să se consacre cu toate puterile apărării
adevărului învăţăturii creştine împotriva greşelilor susţinute de arianism, mişcare devenită
puternică prin sprijinul acordat de împăratul Valente. Vasile a preluat astfel misiunea Sfântului
Atanasie şi asemenea lui, a ştiut să se sprijine pe autoritatea Pontifului Roman pentru a înfrânge
greşeala. Dar nu activitatea lui teoretică, doctrinală, i-a adus, încă pe când era în viaţă,
denumirea de "Cel Mare". Ceea ce i-a atras această denumire a fost activitatea sa practică la care
trebuie adăugate predicile răsunătoare pe care le ţinea, cărţile străbătute de un deosebit
entuziasm, cum este Scrisoarea către tineri, şi o vastă corespondenţă. Subiectul la care revenea
cel mai des şi cu mai mare forţă era caritatea, ajutorarea celor lipsiţi. Adesându-se unui
interlocutor, se exprima astfel: "Tu zici: Pe cine am păgubit păstrând numai pentru mine ceea ce
este al meu? Dar spune-mi sincer: Ce este al tău? Cine ţi-a dat drept de proprietar peste ceea ce
ai? Dacă fiecare s-ar mulţumi cu ceea ce-i este necesar şi ar da săracilor ceea ce-i prisoseşte, nu
ar exista nici săraci, nici bogaţi". Şi el nu s-a mulţumit doar cu vorbe. La marginea oraşului
Cezareea, prin munca şi dărnicia lui a luat fiinţă o adevărată cetate a carităţii, sanatorii, azile,
spitale, laboratoare şi şcoli de meserii. Numele Vasile derivă din adjectivul în limba greacă
"basileios", care înseamnă "regesc" şi provine din cuvântul "basileus" - "rege". În unele regiuni
este şi nume de familie.(adaptare după "Vieţile Sfinţilor,"Editura Arhiepiscopiei Romano-
Catolice Bucureşti)
FOAIE LITURGICĂ
PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ARAD-CENTRU
„Naşterea Sfintei Fecioare Maria”
TAIEREA IMPREJUR A DOMNULUI; SF.VASILE CEL MARE
01.01.2011
Sfântul Vasile cel Mare
Episcop şi învăţător al Bisericii
2 ianuarie (calendarul latin)
1 ianuarie (calendarul bizantin)
30 ianuarie (calendarul bizantin)
Într-un limbaj actual am putea spune că Sf. Vasile era "sfânt
din moşi-strămoşi"; familia lui număra un frumos mănunchi
de sfinţi: sfinte au fost bunica Mariana, mama Emilia, sora
Macrina; sfinţi au fost fraţii Petru, Episcop de Sebaste, şi
Grigore, Episcop de Nissa. Pe lângă acestea, a fost prieten
apropiat cu un alt sfânt Grigore, Episcop de Nazianz (de
aceea numit Nazianzenul) care în calendarul bisericesc latin
este aşezat alături de Sf. Vasile, deoarece a împărtăşit de
aproape strădaniile lui pentru sfinţirea vieţii, au avut aceeaşi
formaţie culturală şi au nutrit aceleaşi aspiraţii pentru viaţa
de mănăstire. Sfântul Vasile este, de altfel, considerat pionierul vieţii mănăstireşti din părţile de
Răsărit ale Bisericii; în anul 358, împreună cu prietenul său, într-o chilie solitară în apropierea
localităţii Neocesarea din Pont, au redactat două importante Pravile, regulamente, de viaţă
călugărească; ele au orientat viaţa călugărilor care, după numele lui, se numesc "bazilitani".
După cum s-a întâmplat şi altor personaje ilustre, nu a putut să se bucure decât pentru foarte
puţin timp de singurătatea şi liniştea atât de dragi inimii lui. Fiind sfinţit preot şi îndată chemat
să conducă Episcopia de Cezarea Capadociei, a trebuit să se consacre cu toate puterile apărării
adevărului învăţăturii creştine împotriva greşelilor susţinute de arianism, mişcare devenită
puternică prin sprijinul acordat de împăratul Valente. Vasile a preluat astfel misiunea Sfântului
Atanasie şi asemenea lui, a ştiut să se sprijine pe autoritatea Pontifului Roman pentru a înfrânge
greşeala. Dar nu activitatea lui teoretică, doctrinală, i-a adus, încă pe când era în viaţă,
denumirea de "Cel Mare". Ceea ce i-a atras această denumire a fost activitatea sa practică la care
trebuie adăugate predicile răsunătoare pe care le ţinea, cărţile străbătute de un deosebit
entuziasm, cum este Scrisoarea către tineri, şi o vastă corespondenţă. Subiectul la care revenea
cel mai des şi cu mai mare forţă era caritatea, ajutorarea celor lipsiţi. Adesându-se unui
interlocutor, se exprima astfel: "Tu zici: Pe cine am păgubit păstrând numai pentru mine ceea ce
este al meu? Dar spune-mi sincer: Ce este al tău? Cine ţi-a dat drept de proprietar peste ceea ce
ai? Dacă fiecare s-ar mulţumi cu ceea ce-i este necesar şi ar da săracilor ceea ce-i prisoseşte, nu
ar exista nici săraci, nici bogaţi". Şi el nu s-a mulţumit doar cu vorbe. La marginea oraşului
Cezareea, prin munca şi dărnicia lui a luat fiinţă o adevărată cetate a carităţii, sanatorii, azile,
spitale, laboratoare şi şcoli de meserii. Numele Vasile derivă din adjectivul în limba greacă
"basileios", care înseamnă "regesc" şi provine din cuvântul "basileus" - "rege". În unele regiuni
este şi nume de familie.(adaptare după "Vieţile Sfinţilor,"Editura Arhiepiscopiei Romano-
Catolice Bucureşti)
 PRIMA LECTURA (APOSTOL)
Col 2,8-12
8
Aveţi grijă să nu vă subjuge cineva prin filozofiec şi speculaţii fără sens după
datina oamenilor, după principiile elementare ale lumii, şi nu după Cristos. 9 În
el locuieşte toată plinătatea dumnezeirii trupeşte, 10 iar voi aţi fost copleşiţi de
plinătate în el, care este capul oricărui principat şi al oricărei puterid. 11 Tot în el
aţi fost circumcişi, dar nu cu o circumcizie făcută de mână omenească, ci prin
dezbrăcarea de trupul de carne, prin circumcizia lui Cristos. 12 Înmormântaţi
fiind împreună cu el prin botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el,
prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi.
EVANGHELIA
Lc 2 , 20-21.40-52
20
Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot
ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.21 Când s-au împlinit opt zile, a
fost circumcis şi i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte
de a fi fost zămislit. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi
harul lui Dumnezeu era asupra lui.41 Părinţii lui mergeau în fiecare an la
Ierusalim de sărbătoarea Paşteluil. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat
acolo după obiceiul sărbătorii. 43 După ce s-au împlinit acele zile, pe când se
întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Crezând
însă că este cu grupul de pelerinim, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude
şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. 46 După trei
zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilorn, ascultându-i şi
punându-le întrebări.47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de
răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus:
"Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat
îngrijoraţi". 49 El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să
fiu în casao Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.51
Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra
toate acestea în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea
lui Dumnezeu şi a oamenilor.
ANUNŢURI
• În zilele de 1-6 ianuarie sfinţirea caselor din centru
• Duminică, 02.01.2011 Sf.Rozar ora 9.30, Sf. Liturghie ora 10.00
PRIMA LECTURA (APOSTOL)
Col 2,8-12
8
Aveţi grijă să nu vă subjuge cineva prin filozofiec şi speculaţii fără sens după
datina oamenilor, după principiile elementare ale lumii, şi nu după Cristos. 9 În
el locuieşte toată plinătatea dumnezeirii trupeşte, 10 iar voi aţi fost copleşiţi de
plinătate în el, care este capul oricărui principat şi al oricărei puterid. 11 Tot în el
aţi fost circumcişi, dar nu cu o circumcizie făcută de mână omenească, ci prin
dezbrăcarea de trupul de carne, prin circumcizia lui Cristos. 12 Înmormântaţi
fiind împreună cu el prin botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el,
prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi.
EVANGHELIA
Lc 2 , 20-21.40-52
20
Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot
ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.21 Când s-au împlinit opt zile, a
fost circumcis şi i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte
de a fi fost zămislit. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi
harul lui Dumnezeu era asupra lui.41 Părinţii lui mergeau în fiecare an la
Ierusalim de sărbătoarea Paşteluil. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat
acolo după obiceiul sărbătorii. 43 După ce s-au împlinit acele zile, pe când se
întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Crezând
însă că este cu grupul de pelerinim, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude
şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. 46 După trei
zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilorn, ascultându-i şi
punându-le întrebări.47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de
răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus:
"Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat
îngrijoraţi". 49 El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să
fiu în casao Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.51
Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra
toate acestea în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea
lui Dumnezeu şi a oamenilor.
ANUNŢURI
• În zilele de 1-6 ianuarie sfinţirea caselor din centru
• Duminică, 02.01.2011 Sf.Rozar ora 9.30, Sf. Liturghie ora 10.00