FOAIE LITURGICĂ
PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ARAD-CENTRU
„Naşterea Sfintei Fecioare Maria”
SFÂNTUL ARHIDIACON MARTIR ŞTEFAN
27.12.2010
Sfântul Ştefan (sec. I)
După coborârea Spiritului Sfânt, apostolii au început să
predice învăţătura lui Cristos celor care le erau mai
aproape, adică evreilor, şi astfel au reaprins împotrivirea
autorităţilor religioase ale iudaismului, care abia se
potoliseră prin judecarea şi condamnarea lui Cristos. Ca şi
Învăţătorul lor, apostolii au cunoscut foarte curând
umilirile bătăilor cu vergi şi ale închisorii, dar îndată după
ce erau eliberaţi din lanţuri reluau predicarea evangheliei.
Prima comunitate creştină, dorind să împlinească integral
porunca dragostei frăţeşti, a pus în comun toate bunurile şi
se împărţea zilnic fiecăruia ceea ce era necesar pentru
viaţă. Când comunitatea s-a mărit, apostolii au încredinţat serviciul asistenţei zilnice la şapte
«miniştri ai carităţii», numiţi diaconi. Între aceştia strălucea tânărul Ştefan, care pe lîngă
îndatoririle de administrator al bunurilor comune, nu a încetat să răspândească «Vestea cea
bună»; el îndeplinea această misiune cu atât zel şi cu astfel de succese încât evreii «se repeziră
cu toţii asupra lui, îl luară cu sila şi-l duseră la Sinedriu. Au pus martori falşi care să zică: acest
om vorbeşte fără încetare împotriva Lăcaşului Sfânt şi împotriva Legii. L-am auzit spunând că
Isus Nazarineanul va dărâma acest lăcaş şi va schimba datinile ce ni le-a lăsat Moise». Ştefan,
după cum citim în capitolul VII din Faptele Sfinţilor Apostoli, «plin de har şi de tărie», s-a
folosit de prilejul autoapărării sale şi a încercat să lumineze minţile adversarilor săi. Mai întâi a
făcut un scurt rezumat al istoriei ebraice de la Adam pînă la Solomon, apoi a declarat că nu a
rostit blesteme nici împotriva lui Dumnezeu, nici împotriva lui Moise, ori a Legii şi a
Templului. A demonstrat că Dumnezeu şi-a arătat slava sa şi în afară de Templu şi se pregătea
să expună învăţătura despre Isus, ca ultimă descoperire a lui Dumnezeu, dar adversarii nu au mai
suportat să continue discursul, ci «strigară în gura mare, îşi astupară urechile, se repeziră cu toţii
asupra lui şi scoţându-l afară din oraş, îl bătură cu pietre» (Fapte VII, 58). Plecându-şi genunchii
sub ploaia de pietre, primul martir al credinţei creştine, din adâncul inimii şi cu glas puternic, a
rostit cuvintele iertării dăruite deja de pe lemnul Crucii de Cristos: «Doamne, nu le lua în seamă
acest păcat». În anul 415 au fost descoperite relicvele Sfântului Ştefan; faptul a produs o mare
emoţie în lumea creştină. Când o parte din aceste relicve a fost adusă mai târziu, de către Paul
Orosiu, în insula Minorca (Baleare), entuziasmul locuitorilor a fost atât de mare încât, uitând
lecţia de iubire dată de primul martir, au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi evreii imigraţi pe
insulă. Sărbătoarea celui dintâi martir a fost celebrată întotdeauna imediat după ziua Naşterii
Domnului, şi el a fost numărat între «Comites Christi» - «însoţitorii lui Cristos», alături de
Sfântul Ioan Evanghelistul, ei fiind cei mai apropiaţi de Fiul lui Dumnezeu venit între oameni,
deoarece sunt primii care au dat mărturie supremă de credinţă şi dragoste: Sfântul Ştefan prin
moartea pentru Cristos, iar Sfântul Ioan prin îmbrăţişarea fecioriei pentru Cristos.(adaptare
după "Vieţile Sfinţilor",Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.)
FOAIE LITURGICĂ
PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ARAD-CENTRU
„Naşterea Sfintei Fecioare Maria”
SFÂNTUL ARHIDIACON MARTIR ŞTEFAN
27.12.2010
Sfântul Ştefan (sec. I)
După coborârea Spiritului Sfânt, apostolii au început să
predice învăţătura lui Cristos celor care le erau mai
aproape, adică evreilor, şi astfel au reaprins împotrivirea
autorităţilor religioase ale iudaismului, care abia se
potoliseră prin judecarea şi condamnarea lui Cristos. Ca şi
Învăţătorul lor, apostolii au cunoscut foarte curând
umilirile bătăilor cu vergi şi ale închisorii, dar îndată după
ce erau eliberaţi din lanţuri reluau predicarea evangheliei.
Prima comunitate creştină, dorind să împlinească integral
porunca dragostei frăţeşti, a pus în comun toate bunurile şi
se împărţea zilnic fiecăruia ceea ce era necesar pentru
viaţă. Când comunitatea s-a mărit, apostolii au încredinţat serviciul asistenţei zilnice la şapte
«miniştri ai carităţii», numiţi diaconi. Între aceştia strălucea tânărul Ştefan, care pe lîngă
îndatoririle de administrator al bunurilor comune, nu a încetat să răspândească «Vestea cea
bună»; el îndeplinea această misiune cu atât zel şi cu astfel de succese încât evreii «se repeziră
cu toţii asupra lui, îl luară cu sila şi-l duseră la Sinedriu. Au pus martori falşi care să zică: acest
om vorbeşte fără încetare împotriva Lăcaşului Sfânt şi împotriva Legii. L-am auzit spunând că
Isus Nazarineanul va dărâma acest lăcaş şi va schimba datinile ce ni le-a lăsat Moise». Ştefan,
după cum citim în capitolul VII din Faptele Sfinţilor Apostoli, «plin de har şi de tărie», s-a
folosit de prilejul autoapărării sale şi a încercat să lumineze minţile adversarilor săi. Mai întâi a
făcut un scurt rezumat al istoriei ebraice de la Adam pînă la Solomon, apoi a declarat că nu a
rostit blesteme nici împotriva lui Dumnezeu, nici împotriva lui Moise, ori a Legii şi a
Templului. A demonstrat că Dumnezeu şi-a arătat slava sa şi în afară de Templu şi se pregătea
să expună învăţătura despre Isus, ca ultimă descoperire a lui Dumnezeu, dar adversarii nu au mai
suportat să continue discursul, ci «strigară în gura mare, îşi astupară urechile, se repeziră cu toţii
asupra lui şi scoţându-l afară din oraş, îl bătură cu pietre» (Fapte VII, 58). Plecându-şi genunchii
sub ploaia de pietre, primul martir al credinţei creştine, din adâncul inimii şi cu glas puternic, a
rostit cuvintele iertării dăruite deja de pe lemnul Crucii de Cristos: «Doamne, nu le lua în seamă
acest păcat». În anul 415 au fost descoperite relicvele Sfântului Ştefan; faptul a produs o mare
emoţie în lumea creştină. Când o parte din aceste relicve a fost adusă mai târziu, de către Paul
Orosiu, în insula Minorca (Baleare), entuziasmul locuitorilor a fost atât de mare încât, uitând
lecţia de iubire dată de primul martir, au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi evreii imigraţi pe
insulă. Sărbătoarea celui dintâi martir a fost celebrată întotdeauna imediat după ziua Naşterii
Domnului, şi el a fost numărat între «Comites Christi» - «însoţitorii lui Cristos», alături de
Sfântul Ioan Evanghelistul, ei fiind cei mai apropiaţi de Fiul lui Dumnezeu venit între oameni,
deoarece sunt primii care au dat mărturie supremă de credinţă şi dragoste: Sfântul Ştefan prin
moartea pentru Cristos, iar Sfântul Ioan prin îmbrăţişarea fecioriei pentru Cristos.(adaptare
după "Vieţile Sfinţilor",Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.)
 PRIMA LECTURA (APOSTOL)
Evr 6, 8-115-7,47-60
8
Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii
din sinagoga numită a liberţilore, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, şi
au început o controversă cu Ştefan, 10 dar nu puteau ţine piept înţelepciunii şi duhului cu care
vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: "L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de
blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu". 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi
pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au
prezentat nişte martori falşi care spuneau: "Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte
împotriva acestuif loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus
Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»".
15
Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit ţintă şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.
71 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49
Cerul este tronul meu,iar pământul, aşternut picioarelor mele.Ce fel de casă îmi veţi construi,
spune Domnul,sau care este locul meu de odihnă? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?
51
Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgânel, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa
au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii
voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-
aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi ţinut-o". 54 Când au
auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar el, plin
de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la
dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: "Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stândm la dreapta
lui Dumnezeu". 57 Atunci ei, strigând cât îi ţinea gura, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit
împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra luin. Martorii şi-au
pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a
strigat zicând: "Doamne Isuse, primeşte sufletul meu". 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu
glas puternic: "Doamne, nu le socoti păcatul acesta" şi, spunând aceasta, a adormito
EVANGHELIA
Mt 21 , 33-44
33
Ascultaţi o altă parabolă: Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un
gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în
călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesuluih, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să
primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis cu
pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În
cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Însă
viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem
ca să avem moştenirea lui». 39 Prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va
veni stăpânul viei ce le va face acelor viticultori?" 41 I-au zis: "Pe acei nemernici îi va ucide fără
milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit".42 Isus le-
a zis: "N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a
devenit piatră unghiulară;i Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri? 43 De
aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce
roadele cuvenitej. 44 k Şi cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea
îl va zdrobi".
PRIMA LECTURA (APOSTOL)
Evr 6, 8-115-7,47-60
8
Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii
din sinagoga numită a liberţilore, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, şi
au început o controversă cu Ştefan, 10 dar nu puteau ţine piept înţelepciunii şi duhului cu care
vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: "L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de
blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu". 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi
pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au
prezentat nişte martori falşi care spuneau: "Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte
împotriva acestuif loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus
Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»".
15
Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit ţintă şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.
71 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49
Cerul este tronul meu,iar pământul, aşternut picioarelor mele.Ce fel de casă îmi veţi construi,
spune Domnul,sau care este locul meu de odihnă? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?
51
Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgânel, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa
au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii
voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-
aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi ţinut-o". 54 Când au
auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar el, plin
de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la
dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: "Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stândm la dreapta
lui Dumnezeu". 57 Atunci ei, strigând cât îi ţinea gura, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit
împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra luin. Martorii şi-au
pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a
strigat zicând: "Doamne Isuse, primeşte sufletul meu". 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu
glas puternic: "Doamne, nu le socoti păcatul acesta" şi, spunând aceasta, a adormito
EVANGHELIA
Mt 21 , 33-44
33
Ascultaţi o altă parabolă: Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un
gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în
călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesuluih, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să
primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis cu
pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În
cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Însă
viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem
ca să avem moştenirea lui». 39 Prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va
veni stăpânul viei ce le va face acelor viticultori?" 41 I-au zis: "Pe acei nemernici îi va ucide fără
milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit".42 Isus le-
a zis: "N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a
devenit piatră unghiulară;i Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri? 43 De
aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce
roadele cuvenitej. 44 k Şi cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea
îl va zdrobi".