CÂNTEC DE FINAL – Domnul Isus Christos
FOAIE LITURGICĂ DUMINICALĂ
Nouă azi ne-a răsărit
Domnul Isus Cristos,
Mesia cel mult dorit
Domnul Isus Cristos.
Din Fecioară s-a născut
Domnul Isus Cristos
Şi cu lapte a crescut
Domnul Isus Cristos.
4 1
DUMINICA XXVII DUPĂ RUSALII
În scutece s-a-nfăşat PAROHIA GRECO-CATOLICĂ ARAD-CENTRU
Domnul Isus Cristos,
Şi-n braţe s-a purtat
„Nasterea Sfintei Fecioare Maria”
Domnul Isus Cristos. •” Iubiţi fraţi şi surori, astăzi, prima duminică din
Advent ( Postul Nasterii Domnului) , Biserica începe
Cum e robul s-a smerit un nou An liturgic, un nou drum de credinţă care, pe
de o parte, comemorează evenimentul lui Isus Cristos
Domnul Isus Cristos iar, pe de alta, se deschide spre împlinirea sa finală.
Şi pe noi ne-a mântuit Şi chiar din această dublă perspectivă se alimentează
Domnul Isus Cristos. Timpul Adventului, privind fie la prima venire a
Fiului lui Dumnezeu, când s-a născut din Fecioara
Maria, fie la întoarcerea sa glorioasă, când va veni
„să judece pe cei vii şi pe cei morţi”, cum spunem în
Crez. Asupra acestei teme sugestive „a aşteptării” aş
vrea acum să mă opresc pe scurt, pentru că este vorba
despre un aspect profund uman, în care credinţa
devine, pentru a spune aşa, un tot cu trupul nostru şi
cu inima noastră.
ANUNŢURI: • Aşteptarea, faptul de a aştepta este o dimensiune
care străbate întreaga noastră existenţă personală şi
• Luni, 6 decembrie, socială. Aşteptarea este prezentă în mii de situaţii, de
Sărbătoarea Sf. Nicolae, la cele mai mici şi banale până la cele mai
program liturgic de importante, care ne implică total şi în profunzime. Ne
gândim, între acestea, la aşteptarea unui copil din
Duminică partea a doi soţi; la cea a unei rude sau a unui prieten
• Joi, 9 decembrie, care vine de departe să ne viziteze; ne gândim, pentru
Conceperea Preasfintei un tânăr, la aşteptarea rezultatului unui examen decisiv, sau a unui colocviu de muncă; în relaţiile afective, la
aşteptarea întâlnirii cu persoana iubită, a răspunsului la o scrisoare, sau la primirea unei iertări…S-ar putea spune
Fecioare Maria de catre că omul este viu câtă vreme aşteaptă, până când în inima sa este vie speranţa. Şi după aşteptările sale omul se
Sf.Ana (Neprihanita recunoaşte: „statura” noastră morală şi spirituală se poate măsura după ceea ce aşteptăm, după ceea ce sperăm. •
Zamislire) Fiecare dintre noi, deci, în special în acest Timp care ne pregăteşte la Crăciun, se poate întreba: eu, ce aştept? Spre
care lucru, în acest moment al vieţii, îmi este înclinată inima? Şi aceeaşi întrebare se poate face la nivel de familie,
de comunitate, de naţiune. Ce aşteptăm, împreună? Ce uneşte aspiraţiile noastre, ce face ca ele să fie una? În
timpul premergător naşterii lui Isus, era foarte puternică în Israel aşteptarea lui Mesia, adică a unui Consacrat,
descendent al regelui David, care ar fi eliberat, în sfârşit, poporul de orice sclavie morală şi politică şi instaurat
Împărăţia lui Dumnezeu. • Dar nimeni nu şi-ar fi imaginat vreodată că Mesia s-ar fi putut naşte dintr-o umilă
copilă cum era Maria, făgăduită de soţie lui Iosif cel drept. Nici chiar ea nu s-ar fi gândit vreodată la aceasta, deşi
în inima sa aşteptarea Mântuitorului era atât de mare, credinţa şi speranţa sa atât de fierbinţi, încât el a putut găsi
în ea o mamă vrednică. În rest, Dumnezeu însuşi o pregătise, înaintea veacurilor.
• Există o corespondenţă tainică între aşteptarea lui Dumnezeu şi cea a Mariei, creatura „plină de har”, total
transparentă faţă de planul de iubire al Celui Preaînalt. Să învăţăm de la ea, Femeia Adventului, să trăim gesturile
zilnice cu un spirit nou, cu sentimentul unei aşteptări profunde, pe care numai venirea Domnului o poate
împlini.”(Papa Benedict XVI, Rugaciunea Angelus din 28.11.2010)
CÂNTEC DE ÎNCEPUT – Trei crai de la Răsărit acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!" 15 Atunci, Domnul
1. Trei crai de la răsărit 3. De-aici daca au plecat i-a răspuns: "Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul
Cu steaua au călătorit Steaua iar s-a arătat, de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă? 16 Şi această fiică a lui
Şi pe cale cum mergeau Şi au mers pân-au stătut Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie
Steaua 'nainte-o vedeau Unde Hristos s-a născut
dezlegată în zi de sâmbătă?" 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii
2. Iar când stăteau de odihneau 4. Magii-atunci s-au bucurat lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care
Steaua încă-i aşteptau. În peşteră au intrat, erau făcute de el.
Pân’ la Irod au ajuns Domnului s-au închinat
Steaua-atunci li s-a ascuns Ca unui mare-mpărat.
CÂNTEC LA ÎMPĂRTĂŞANIA CREDINCIOŞILOR –
PRIMA LECTURA (APOSTOL) Aseară pe-nserate
Ef 6, 10-17
10
În rest, întăriţi-vă în Domnul şi în faţa puterii lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu 1. Aseară pe-nserate 6. Căci lumea asta mare
armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta în picioare în faţa înşelătoriilor Fecioara Maria, Prin Tine s-a zidit,
diavolului, 12 căci noi nu avem o luptă împotriva sângelui şi trupului, ci Din Viflaim cetate Prin Tine şi prin Tatăl
Călătorind venea. Şi Spiritul cel Sfânt.
împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhurilor
răului care sunt în înălţimi. 13 De aceea, luaţi armura lui Dumnezeu ca să vă 2. Şi fiind obosită 7. Răsună înspre seară
puteţi împotrivi în ziua cea rea şi, după ce veţi fi învins toate, rămâneţi în Lăcaş îşi căuta, Al clopotelor cânt,
picioare. 14 Aşadar, staţi drepţi, încinşi la mijloc cu adevărul şi îmbrăcaţi cu Şi-n Viflaimul mare Că vine, vine iară,
platoşa dreptăţii, 15 având încălţăminte în picioare, fiind gata pentru Nimenea n-o lăsa. Christos pe-acest pământ.
evanghelia păcii. 16 Să ţineţi întotdeauna scutul credinţei cu care veţi putea
stingeb săgeţile aprinse ale Celui Rău. 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia 3. Atunci Sfânta Fecioară 8. El vine-n leagăn verde
Din Viflaim ieşea, De îngeraşi purtat,
spiritului care este cuvântul lui Dumnezeu.
Şi-n câmp, într-o poiată Să scape lumea asta
De vite Ea intra. De rău şi de păcat.
EVANGHELIA
Luca13, 10-17 4. Şi între dobitoace 9. La fiecare casă
10
Într-o zi de sâmbătă, învăţa în sinagogă. 11 Era acolo o femeie infirmă de Pe fânul cel strohos, Se-aud colindători,
optsprezece ani:b era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte. 12 Maria Fecioara Colinda lor frumoasă
Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: "Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta". Născut-a pe Cristos. Răsună până-n zori.
13
Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l preamărea pe
5. Micuţul Isus plângea,
Dumnezeu. 14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase
Iar mama-L mângâia;
sâmbăta, a spus mulţimii: "Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în Nu plânge, o, Isuse,
Că Tu cunoşti lumea.
2 3