PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMAN INTORSURA BUZAULUI PAROHIA ORTODOXA ROMANA SARAMAS

Anul comemorativ- omagial al sfantului Vasile cel Mare si al celorlalti sfinti capadocieni

Sfantul Vasile cel Mare Dascal al vietii liturgice

Pr.Banciu Gheorghe Marius

Octombrie 2009

A vorbi dupa cuviinta despre imparatul cuvintelor duhovnicesti este o intreprindere prea indrazneata si cu neputinta de atins fara ajutorul Imparatului imparatilor si cu rugaciunile Sfantului Ierarh Vasile cel Mare. Departe de a avea pretentia unei expuneri exhaustive a temei anuntate in titlu am intentionat ca in cele ce urmeaza sa aruncam cateva raze de lumina peste opera Sfantului Vasile, pentru ca sa ne invrednicim a primi din parte-i folos duhovnicesc si intarire in activitatea preoteasca la care am fost chemati de Pastorul cel Mare al turmei. Din cercetarea vietii bunului Pastor Vasile cel Mare reiese cu prisosinta ca acesta a fost un adevarat dascal al vietii liturgice, al familiei crestine, al vietii monahale, al operei filantropice si al credintei crestine, pentru ca el insusi, mai inainte de toti a fost un rugator de talia proorocului Ilie, un preasmerit urmator al Parintilor pustiei, un mare iubitor al celor napastuiti si un stralucit ierarh luptator pentru Ortodoxia credintei. Sfantul Vasile cel Mare Dascal al vietii liturgice Avem in vedere aici insusirile de rugator, liturghisitor si alcatuitor de texte liturgice, calitati care l-au vadit a fi unul dintre cei mai straluciti ierarhi si scriitori de rugaciuni din istoria de 2000 de ani a Bisericii Ortodoxe. Alcatuirea anaforalei Sfintei Liturghii care ii poarta numele este cel mai mare dar pe care Sfantul Vasile l-a facut Bisericii. El insusi a fost un slujitor desavarsit. Sfantul Vasile, asa cum este mentionat in Hotararea Sfantului Sinod, este dascal al vietii liturgice, pentru ca mai intai de toate este dascal al invataturii de credinta ortodoxa, este dascal al dreptei credinte, iar dreapta credinta este celebrata in Sfanta Liturghie. (PF Daniel, in ziarul Lumina din 05.01.2009) Dupa ce imparatul a intrat inauntru si cantarea psalmilor i-a lovit auzul intocmai ca un glas de tunet, dupa ce a vazut acea mare de capete si ordinea desavarsita din biserica si din altar, incat se parea ceva mai degraba ingeresc decat omenesc; dupa ce a vazut si pe Vasile cu trupul nemiscat, cu privirea si cu sufletul linistit, ca si cum prin venirea imparatului nu s-a intamplat nimic neobisnuit, ci stand drept, cum spunea Sfanta Scriptura despre Samuel, ca o columna, inaintea lui Dumnezeu si a altarului, pe cand toti cei din jurul lui stateau cu frica si cu sfiala; dupa ce a vazut acestea ceea ce nu mai

vazuse niciodata imparatul s-a vazut cuprins ca de un fel de sfiala sau de frica, mintea a inceput a-i fi invaluita ca de un fel de ceata si a i se invarti pamantul inaintea ochilor.1 Asa descrie Sfantul Grigorie Teologul, prietenul nedespartit al Marelui Vasile, impresia produsa de acesta din urma imparatului Valens cand acela a venit la biserica unde slujea Arhiepiscopul Cezareii Capadociei pentru a aduce darul sau la altar, intr-o zi de Boboteaza. Acelasi Sfant Grigorie comparand pe Sfantul Vasile cu Aaron, arhiereul legii vechi, spunea ca acesta intra in Sfanta Sfintelor nu odata pe an, ci adeseori, ba chiar in fiecare zi ca sa ne descopere de acolo Sfanta Treime si sa curete poporul nu cu stropiri trecatoare, ci cu spalari care raman in veac.2 Sfantul Vasile cel Mare are o contributie de exceptie la clarificarea doctrinei ortodoxe, la precizarea terminologiei liturgice si la sistematizarea tipicului de rugaciune, aflat in uz pana astazi in intreaga Biserica. El a fost un iscusit promotor si oranduitor al rugaciunii publice si practicant profund al rugaciunii personale, Sfantul Vasile cel Mare ne-a lasat pana astazi Sfanta Liturghie care ii si poarta numele. Pentru valoarea ei teologica si frumusetea literara a stilului, anaforaua marelui ierarh a fost consfintita in toate Bisericile Ortodoxe locale, alaturi de cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, ca un textus receptus, adica definitiv si neschimbabil. Sfantul Vasile a avut un rol covarsitor in dezvoltarea cultului crestin al Bisericii Rasaritului, mai ales prin Liturghia care ii poarta numele, si care, alaturi de cea a Sfantului Ioan Gura de Aur si cea atribuita Sfantului Grigorie Dialogul, se savarseste pana astazi in Bisericile ortodoxe din intreaga lume crestina. Forma Sfintei Liturghii nu a fost de la inceput asa cum o cunoastem noi astazi. Ca o expresie a lucrarii Duhului Sfant in Biserica, forma originara a Liturghiei a evoluat de-a lungul secolelor. Factori cum sunt contributia personala a marilor liturgisti si ierarhi, adaptari locale, accentuarea anumitor amanunte etc., au dus, in diferite regiuni, la conturarea unor variante in slujirea Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat

1 2

Sfntul Grigorie de Nazianz, Cuvnt de laud la Marele Vasilie, n PG tom XXXVI, col. 561-564. Ibidem, col. 593.

treptat in rituri liturgice, adica in forme particulare, distincte, de actualizare a jertfei Mantuitorului in Liturghie. Dintre Liturghiile ritului bizantin, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare este cea mai veche. Sfantul Grigorie de Nazianz considera aceasta Liturghie ca fiind cea mai de seama realizare a Sfantului Vasile in planul reformei liturgice pe care a intreprins-o, preot fiind in Cezareea Capadociei. In biografia Sfantului Vasile, atribuita lui Amfilohie, episcop de Iconiu, ni se relateaza ca, la hirotonia sa de episcop, Sfantul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu sase zile in sir sa-l invredniceasca sa-I aduca jertfa cea nesangeroasa cu propriile sale cuvinte adica sa compuna un formular propriu al anaforalei liturgice, cum era uzul pe atunci. In a saptea zi, i s-a aratat Mantuitorul in vis, implinindu-i dorinta. Referitor la Sfanta Liturghie atribuita Sfantului Vasile cel Mare, trebuie precizat faptul ca aceasta nu constituie in totalitate opera personala a marelui ierarh capadocian, textul propriu-zis fiind un derivat din Liturghia apostolica a Sfantului Iacob, care, in timp, a evoluat si s-a dezvoltat treptat, pana la forma pe care o are in prezent. Ceea ce apartine in mod sigur acestuia din formularul actual al Liturghiei care ii poarta numele este partea cuprinzand rugaciunile pe care preotul sau arhiereul slujitor le citeste in taina pentru sfintirea Darurilor, adica partea cuprinsa incepand de la cuvintele Cela ce esti, Stapane, Doamne Dumnezeule, Parinte Atottiitorule pana la ecfonisul Si ne da noua cu o inima. In termeni bisericesti, aceste rugaciuni constituie Anaforaua euharistica sau rugaciunea Sfintei Jertfe, nucleul central si esential al Liturghiei crestine din toate timpurile. Din punct de vedere al ideilor dogmatice, anaforaua euharistica atribuita Sfantului Vasile cel Mare debuteaza cu lauda si preamarirea Sfintei Treimi, in general, in termenii consacrati ai Sfintei Scripturi. Sfanta Treime este prezenta in toata Sfanta Liturghie ca izvor al supremei iubiri ce se revarsa asupra credinciosilor si face, astfel, posibila lauda si preamarirea ei de catre intreaga faptura. De aceea, toata Liturghia este plina de Treimea pomenita si invocata in rugaciune. Anaforaua euharistica incepe prin aducerea de lauda si

multumire lui Dumnezeu Cel Unul in Sfanta Treime ca inceput al oricarui dialog plin de iubire intre om si Creatorul Sau. In acest sens, anaforaua devine expresia celei mai depline libertati a iubirii jertfelnice si iconomice a lui Hristos indreptata totdeauna spre oameni, ce se jertfeste continuu pe sfanta masa prin mainile episcopului sau ale preotului, precum si actul iubirii deplinei libertatii a comunitatii ecleziastice care se aduce impreuna cu Hristos Jertfa Tatalui: primeste-ne pe noi, care ne apropiem de sfantul Tau jertfelnic ca sa fim vrednici a-Ti aduce aceasta Jertfa duhovniceasca si fara de sange pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri trimite-ne noua harul Preasfantului Tau Duh. Retinand bogatia si profunzimea ideilor formulate in anaforaua Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare, precum si inegalabilele ei calitati de expresie stilistica si verbala, toate acestea la un loc fac din aceasta parte a Sfintei Liturghii una dintre creatiile fundamentale ale genului liturgic ortodox. Totodata, prin aceasta forma a anaforalei euharistice, Sfantul Vasile cel Mare a reusit sa transpuna intr-o forma practica invatatura despre consubstantialitatea si coeternitatea Fiului cu Tatal in Dumnezeu, in acest fel combatand, prin mijlocirea cultului, invatatura gresita a ereticului Arie despre raportul Persoanelor din Sfanta Treime. Liturghia Sfantului Vasile a fost la inceput Liturghia normala sau obisnuita in Biserica Ortodoxa fapt dovedit de asezarea ei in manuscrise, inaintea Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Incepand cu secolele IX-X, din pricina lungimii excesive a anaforalei ei, a fost inlocuita treptat cu Liturghia, mai scurta, a Sfantului Ioan Gura de Aur, iar savarsirea ei a fost limitata la un numar restrans de zile, din cursul anului bisericesc.

In prezent Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste numai de 10 ori pe an, si anume: - in primele cinci duminici ale Postului Mare; - in ziua Sfantului Vasile (1 ianuarie); - in Joia si Sambata din Saptamana Patimilor; - in ajunul Craciunului (24 dec.) si in ajunul Bobotezei (5 ian.). Atat in Joia si in Sambata Patimilor, cat si in cele doua ajunuri, Liturghia Sfantului Vasile se face unita cu Vecernia (adica se da binecuvantarea ca pentru Liturghie, dar incepem cu Vecernia pana dupa Paremii sau Vohodul cu Evanghelia, dupa care urmeaza Liturghia, de la "Sfinte Dumnezeule" inainte). Cand insa cele doua ajunuri cad sambata sau duminica, atunci in ziua ajunului se oficiaza Liturghia Sfantului Ioan, iar Liturghia Sfantului Vasile se face in insesi zilele Praznicelor (al Nasterii si al Bobotezei), fara sa se mai combine cu Vecernia. Revenind la organizarea slujbelor de rugaciune zilnica din cultul divin public, incepand de la regulile lasate de Sfantul Vasile cel Mare, pentru prima oara in cadrul cultului se impune, in pravila de rugaciune a monahilor, rugaciunea din amurg sau inceputul noptii, care mai tarziu va constitui slujba Pavecernitei de astazi, apoi rugaciunea de la miezul noptii, care va fi numita Miezonoptica. Treptat, vedem cum aceste randuieli sintetizate mai ales in Regula Mare 37, contribuie intr-o mare masura la fixarea definitiva a celor Sapte Laude sau slujbe ca program liturgic zilnic, oficiate in cadrul cultului divin public, in bisericile manastiresti acest program devenind obligatoriu. La intrebarea(Regula )37 Sf.Vasile este intrebat daca trebuie sa se neglijeze lucrul sub pretextul rugaciunilor si al psalmodiei,si ce timpuri sunt potrivite pentru rugaciune.Iata ce raspunde Sf Vasile cel Mare legat de legaturile dintre munca si rugaciune,precum si orele la cere trebuie omul sa se roage.Fiindca unii,sub pretextul rugaciunilor si psalmodiei parasesc muncile trebuie sa se stie ca pentru fiecare dintre lucruri exista timp propriu, dupa Eclisiast care spune:Ori ce lucru isi are timpul lui.Pentru rugaciune si pentru psalmodie este potrivit tot timpul asa incat putem sa

laudam pe Dumnezeu in momentul cand miscam mainile noastre spre lucru,cateodata si cu limba ,cand aceasta este cu putinta,iar daca cu limba un se poate atunci sa laudam pe Dumnezeu cum spune Scriptura cu psalmi cu laude si cu cantariduhovnicesti,in inima noastra si sa ne implinim rugaciunea in timpul lucrului. Legat de slujba Utreniei iate ce ne spune Sf.Vasile in aceeasi Regula 37 -Nu trbuie sa neglijam timpurile hotarate in comunitatile de frati pentru ca fiecare timp contine o anumita aducere aminte de binefacere pe care ni le da Dumnezeu.Prin Utrenie ne aducem aminte ca primele miscari ale sufletului si ale cugetului nostru sa fie consacrate lui Dumnezeu si corpul sa nu-l miscam spre lucru inainte de a face ce s-a zis:Caci catre tine imi indrept rugaciunea Doamne si dimineata vei auzi glasul Meu.Si indata din zorii zilei sa se grabeasca la rugaciune ca sa laude pe Dumnezeu Ziditorul cu imne si cu cantari. Pentru ceasul al treilea iata ce ne spune Sf Vasile S-a hotarat sa ne ridicam iar la rugaciune si sa-i adunam pe frati,macar ca sunt impartiti,unii la lucru,altii la altul si toti sa ne aducem aminte de darul Duhului,care pe la ora a treia s-a dat Apostolilor,si astfel toti sa I se inchine cu o inima si sa devina vrednici sa primeasca sfintenia. Rugaciunea din Ceasul al saseleaAm socotit ca si la ora a sasea este necesara rugaciunea dupa exemlpul sfintilor care spun:Seara si dimineata si la amiaza ma voi ruga si ma voi striga si El va auzi glasul meu si ca sa scapam de atacul demonului de amiaza sa zicem tot la acest timp psalmul 90. Iar ora a noua ni s-a dat ca necesara pentru rugaciune de catre insisi apostolii in Fapte unde ne invata ca Petru si Ioan s-au suit la templu la ora rugaciunii a noua.Iar terminando-se ziua sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate cate ne-a dat in aceasta zi sau pentru cele pe care le-am savarsit bine,si sa marturisim ceea ce n-am indeplinit,ori de am savarsit un pacat de voie sau fara de voie sau chiar din nestiinta,cu cuvantul sa cu fapta sau insasi inima noastra cerand pentru toate mila lui Dumnezeu prin rugaciune. Iar cand incepe noaptea,sa ne rugam ca odihna sa ne fie netulburata si la ora aceasta sa se zica neaparat psalmul 90.Iar Pavel si Sila ne-au aratat ca si la miezul noptii trebuie sa ne rugam.Si iarasi trebuie sa ne sculam pentru rugaciune inainte de a se lumina

de ziua ca sa nu ne prinda ziua in somn si in pat dupa exemplul celui ce a spus:Ochii mei s-au deschis inainte de a se lumina de ziua,ca sa ma gandesc la cuvintele Tale. Vedem cata importanta da Sf Vasile cel Mare ceasurilor de rugaciune care spune el ca sunt folositoare pentru ca atunci cand este monotonie, sufletul devine adesea neatent si distras,dar rugandu-se si cantand la fiecare ora se innoieste darul sufletului si se improspateaza atentia. Nu in ultimul rand, de la Sfantul Vasile cel Mare ne-au ramas o seama de indrumari despre felul cum trebuie facuta rugaciunea particulara sau personala, aratand necesitatea si foloasele ei, despre impartasirea cu Sfintele Taine, precum si despre cunoscutele rugaciuni de exorcizare, numite Molitfele sau Blestemele Sfantului Vasile cel Mare, pentru cei care patimesc de la diavol si pentru toata neputinta. Tot de la Sfantul Vasile cel Mare,avem doua rugaciuni din canonul Sfintei impartasanii prima rugaciune si a sasea,precum si primele doua din cele de dupa Impartasanie de multumire.Sfantul Vasile cel Mare ramane pentru toti o calauza nemincinoasa, model de pastorire si slujire fapt pentru care i s-a atribuit numele de cel mare.