SUBIECTELE DATE LA ANUL IV SEM 2 (2020)
1. Paralela intre monahismul budist si cel crestin (300 cuvinte)
2. Cat e de important „Coranul” pentru islamici fata de „Sfanta Scriptura” pentru crestini
(500 cuvinte)
POTENTIALE SUBIECTE ANUL III SEM 2
I. SUBIECTE FOARTE PROBABILE:
1. Paralela intre obiceiurile de inmormantare (cultul mortilor) romane, in comparatie cu
cele crestine. (foarte probabil)
Cultul mortilor la romani – ritual de
inmormantare
Riturile de inmormantare
- muribundul era aşezat pe pământ, un
membru al familiei îl săruta pe gură când
îşi dădea ultima suflare, apoi cei din casă
îl strigau pe nume
- focul din vatră e stins în semn de doliu
- era spălat cadavrul, uns cu mirodenii,
îmbrăcat şi aşezat pe un pat funebru în
jurul căruia ardeau făclii
- acoperit cu flori şi coroane, trupul e
expus 2-3 zile
- Bogatii:
- cortegiul funerar avea în faţă cântăreţi,
purtători de făclii şi bocitoare de
profesie, apoi cei care purtau măştile
strămoşilor celui răposat, apoi venea
sicriul cu mortul expus vederii tuturor,
apoi familia
- femeile îşi smulgeau părul în semn de
durere
- după inmormantare, se lua masa
invitând şi pe mort, caruia îi cereau
binecuvântarea şi, înainte de a pleca, îşi
luau rămas bun de la el
- pe pietrele de mormânt se inscripţionau
formule magice pentru a uşura ieşirea
ritual de inmormantare
la crestini
-Defunctul este asezat in sicriu. A treia zi
este inmormantat, iar pana atunci rudele
stau si-l plang, alaturi de prieteni si
cunoscuti. A doua zi seara ii sunt cititi
„stalpii”.
-in ziua inmormantarii slujba se oficiaza
in Biserica dupa randuiala aferenta, apoi
mortul este transportat la cimitir, in urma
sa fiind oamenii; ajunsi la groapa, este
introdus, peste corpul lui se arunca o
lopata de pamant, apoi ii este pus
capacul, preotul pecetluieste groapa pana
la A Doua Venire a Mantuitorului in
toate cele 4 laturi si, intr-un final, groapa
cu sicriul este acoperita cu pamant.
- Crestinii cred in Invierea de Obste a
sufletelor care sunt in mana lui Hristos
Dumnezeu. In functie de faptele din
viata, acestea pot ramane in lumina
vesnica, bucurandu-se de comuninea
Dumnezeiasca, sau pot merge in
intunericul vesnic, acolo unde este
viermele cel neadormit si scrasnirea
dintilor. Astfel sufletele nu se intorc pe
pamant (nu se reincarneaza) si nu au
nevoie sa li se pastreze loc in cadrul
1
sufletului din mormânt şi a lua parte la
mesele date de rude în memoria sa
- Sclavii si saracii:
- înmormântaţi în gropi comune sau
cladiri in care erau nise pt urnele cu
cenusa
- Bogatii aveau mausolee in jurul
carora erau gradini unde se facea
banchetul funerar.
Mausoleele erau insirate si pe marginea
drumurilor principale ale marilor orase.
familiei din care au facut parte. NOTA:
Cu toate, aceastea, in anumite zone din
mediul rural s-a pastrat obiceiul de a lasa
un loc liber la masa in memoria celui
adormit si nu pentru ca acestia ar crede
ca defunctul sta la masa cu ei, precum
credeau odinioara romanii
- La inmormantarea crestina, Preotul
toarna vin peste coliva (care
simbolizeaza trupul celui adormit).

In sec II, in interiorul si exteriorul Romei

existau catacombe (cimitire subterane)
cu capele si biserici crestine unde se
facea Sf Liturghie.
- La inmormantarea Romanilor, in
libatii acestia turnau vin pe jos in
memoria defunctului (obicei
mostenit de la vechii greci)

2
2. Paralela intre riturile publice (rugaciunea, votul, lustratiile, sacrificiile) si riturile
particulare romane (pater familias, focul de vatra, sacrificiul sangeros, bulla, toga viritla) si
cele crestine (foarte probabil)
riturile publice (rugaciunea, votul,
lustratiile, sacrificiile) si riturile
particulare romane (pater familias,
focul de vatra, sacrificiul sangeros,
bulla, toga viritla)
Rugaciunea
Precatio:
- caracter magic, trebuia rostită totdeauna
fără greşeală, fară a schimba ceva
- în picioare, cu capul acoperit de
marginea togii, oficiantul rostea cu glas
tare rugăciunea, iar ceilalţi o repetau cu
atenţie maximă
- formalistă, lipsită de trăire autentică,
mizându-se pe efectul magic automat
Supplicatio:
- rugăciune specială, solemnă
- impusă poporului de către Senat în
situaţii excepţionale, când romanii se
confruntau cu calamităţi
- tot poporul lua parte, dura mai multe
zile,
- romanii intrau cu ramuri de laur în
templele deschise, aduceau ofrande de
vin şi ardeau tămâie
Votul
- cel mai bun mijloc pentru a putea fi
câştigat ajutorul zeilor
- cei ce depuneau votul promiteau
ofrande si sacrificii, în schimbul
ajutorului zeilor
- era scris pe o tablita si pus pe genunchii
zeului
- votul public se depunea în cazuri
excepţionale: războaie, crize in viata
poporului
- votul privat se depunea la momente
dificile ale vietii: boli, nastere
riturile publice / particulare crestine
- Rugaciunea: comuniune
(Biserica)- acasa (privat) ->
metodele voastre de practicare a
rugaciunii; implica dihotomia
omului (trup si suflet), o rugaciune
cat mai adancita in inima omului,
incercand sa-L gaseasca pe Hristos
inauntrul sau. Accentul nu cade pe
cuvinte in mare parte (exceptand
pericolul de a cadea in erezie) ->
rugaciunea inimii este baza aici,
randuiala pe care fiecare om si-o
impune si e formata din Paraclise/
Acatiste, diferite rugaciuni
canonice pentru a crea o legatura
cat mai stransa dintre om si
Dumnezeu, ancorandu-l pe primul
intr-o relatie cat mai vie cu Cel ce
este Viata.
- „ofrandele” crestine fac referire
la donatii/ banul vaduvei, o
prescura, o lumanare, milostenia
facuta catre aproapele mai ales,
pomenirea celor adormiti prin
pomenile facute.
- Votul public: Rugaciunile Speciale
facute de Biserica in vreme de
sabie, foc, cutremure, boli (CoVid)
- Votul privat: rugaciunile persoanle
pentru diferite trebuinte
(vindecari, intelepciune, chip de
pocainta, izbavirea de patimi)
- Taina Sf. Maslu, instituita de
Mantuitorul, afirmata si-n Epistola
Sf. Ap. Iacov (cap 5) face parte
din votul public al crestinismului,
unde preotii oficiaza slujba pentru
vindecarea de boli, pentru pacatele
nespovedite, intarirea in credinta
s.a.
- Sf. Cruce purtata la gatul
3

Devotio: un vot special pentru reusita in
viata, se promitea sacrificarea propriei
vieti in acest scop
Lustratiile
- o procesiune speciala in cadrul careia
se desena un cerc magic in jurul unei
regiuni, cerându-se protecţia zeilor
pentru aceasta
- când romanii fondau o colonie, mai
întâi trăgeau o brazdă de delimitare, iar
când plugul ajungea în locul unde, avea
să fie plasată o poartă a oraşului, se
întrerupea brazda, semnificând faptul că
pe această poartă puteau circula şi
profanii
crestinului (tropar – Arma asupra
diavolului) inlocuieste tablitele pe
care se inscriau voturile pagane,
oferindu-i protectia asupra
demonilor a celui ce o poarta. Mai
mult decat atat, e o dovada clara a
marturisirii Adevarului de care da
doavada crestinul, aratand ca nicio
forta potrivnica nu-l poate birui si
e gata de martiriu, pentru ca
precum Hristos S-a rastignit
pentru lume, asa si el sa se
rastigneasca pentru Cel pe Care-l
iubeste.

- Roma era înconjurată de o zonă sacră, a

cărei graniţă coincidea cu zidurile
oraşului
- Protecţia regiunii Romei era
reactualizată permanent cu prilejul unei
sărbători anuale

Sacrificiile
- punctul central al cultului
- ospăţ comun pentru zei şi oameni
- „a sacrifica” însemna „a spori”, „a
înmulţi”, acest spor e obtinut prin jertfe

- tipuri: sacrificii de cerere, de ispăşire,

consultative

- constau din animale, păsări, cereale,

lapte, miere
- animalele aduse pentru a fi sacrificate
zeilor trebuiau să nu aibă defecte fizice,
să aibă o anumită vârstă, o anumită
culoare
- sacrificiile umane au fost interzise de
senat la 79 i.d.Hr

4
6.4. Riturile particulare

- cultul particular era oficiat de capul

familiei in jurul caminului
- focul din vatră reprezenta centrul
cultului: i se ofereau alimente zilnic, flori
de trei ori pe lună
- cultul particular se oficia in cinstea
penaţilor şi larilor (personificarea
strămoşilor) dar şi a lui genius, un fel de
„înger păzitor” al fiecărei persoane.

- la nasteri sau aniversari casa era

împodobită cu ghirlande şi era adus un
sacrificiu sângeros. Oficiantul
sacrificiului era îmbrăcat obligatoriu in
alb.
- la opt zile de la naşterea copilului avea
loc ceremonia purificării: copilului i se
dădea un nume şi i se atârna de gât o
amuletă spre a-l proteja de puterile răului

- când împlinea 7 ani, băiatul îşi urma

tatăl, iar fetele mama în activităţile
gospodăreşti

- când împlinea 17 ani, în cadrul unei

ceremonii religioase, baiatul era înscris
în listele cetăţenilor
- avea drept de vot şi era apt pentru
serviciul militar

- parintii hotarau casatoria si intre familii

se încheia un contract prin care se
stabilea data căsătoriei
- căsătoria trebuia să aibă loc înainte ca
soţul să fi împlinit 17 ani
- in centrul ceremonialului căsătoriei era
semnărea contractului şi împreunarea
simbolica a mâinilor sotilor
-

5
 3. Paralela intre sacerdotiul (preotii) si monahismul (ascetii-galugari) geto-daci si cele
crestin (foarte probabil)
Sacerdotiul la geto-daci
Asceţii - „călugări”
- numiţi şi „monahii lui Zalmoxis”
- oameni evlavioşi, socotiţi sacri, care
duceau o viaţă izolată şi liniştită
- nu mananca carne
- manaca miere, lapte, branza
- practica castitatea desavarsita
- se impart in 4 grupe: theosebeis, ktistai,
pleistoi şi kapnobatai.
Theosebeis: „adoratorii zeilor”
Ktistai: “fondatorii” ascetii de pe malu
drept al Dunarii
Pleistoi: ascetii de pe malu stang al
Dunarii
Kapnobatai: „călători prin nori”,
„călători prin fum”
- „dansatori şi vrăjitori (şamani) geţi”,
care foloseau fumul de cânepă în
provocarea transelor extatice in vederea
“prezicerii viitorului”
- Calugarii geto-daci "asceti" (din gr. de
la "asketis") au preluat de la greci
ritualul preaslavirii, pe care l-au dedicat
lui Zamolxis si zeilor pagani, doar in
incercarea de a-si depasi conditia prin
antrenamente si masuri ce tin mai mult
de dieta.
Preoţii geto-daci
- se bucurau de o mare cinste
- oficiau cultul
- săvârşeau sacrificiile publice şi private
- explicau practicile religioase
- instruiau pe tineri
- judecătorii poporului
Sacerdotiul la crestini
Clerul este ierarhizat: incepand cu
Patriarhul, intaistataroul Bisericii,
episcop, preot, diacon.
Biserica crestina cunoaste 2 ramuri
sacerdotale: preotii obisnuiti si
monahii, care pot fi sau nu preoti, ci
doar tunsi in monahism.
Preoti mireni
- casatoriti; slujind in interiorul
comunitatilor de oameni, pot cerceta
poporul; oficiaza slujbele cultului;
invata, propovaduiesc Cuvantul
Adevarului
Monahii
-traiesc in isihie; monahismul e de 2
feluri: anahoret sau de obste.
-in primul monahii traiesc singuri prin
pesteri, crapaturi (Sf. Iosif Isihastul)
-in al doilea (obste) traiesc in manastiri,
mai multi monahi alcatuind o obste
(majoritatea manastirilor de peste tot)
-acestia pot fi hirotoniti intru diacon,
preot, mitropolit, arhiereu, ierarh,
patriarh s.a.
- In crestinism, monahismul se
materializeaza prin post, rugaciune
vizand unirea omului cu Dumnezeu care
se realizeaza prin asceza (prin cele 3
trepte ale sale: despatimirea de pacate -
prin constientizarea si nerepetarea si
eliberarea de acestea , iluminarea - prin
primirea luminii tainice a harului
Duhului Sfant, pentru ca in final sa
atinga desavarsirea - prin care monahul
intra in comuninea neincetata si
neintrerupta cu Dumnezeu).
- Preotii crestini oficiaza jertfa
nesangeroasa a Mantuitorului
6
- cunosteau astronomie: făceau preziceri nostru Iisus Hristos pe Sfanta
prin interpretarea semnelor cereşti Masa in fiecare Duminica si zi de
- cunosteau si medicina sarbatoare.

- scutiţi de impozite
- nu participau la războaie
- Preotii Romanilor aduceau sacrificii
sangeroase in ritualurile pe care le
savarsau

Marele Preot
- ex: Zalmoxis, Deceneu
- sfatuia pe rege, colaborare f buna
- rol foarte important în conducerea
statului geto-dac, alături de rege, insa
statul geto-dac nu este teocratic

7
4. Paralela intre reminiscențe geto-dace prezente în practicile matrimoniale și funerare
românești si practicile de inmormantare si cele crestine (foarte probabil)
Reminescente geto-dace Practici de inmormantare/ nunta
(inmormantare/ nunta) crestine

Reminiscente intalnite la nunta Slujba inmormantarii (e mai sus

- Pana mirelui şi cununa miresei din Ţara prezentata)
Oaşului: simbolistică magică, de origine Taina Cununiei
dacică - oficierea slujbei Logodnei si a
- loviriea mirilor şi nuntaşilor cu boabe Cununiei, citirea rugaciunilor de
de cereale: rodnicia viitoarei gospodării, binecuvantare, cantarile, binecuvantarea
bucuriile şi necazurile vieţii. verighetelor, "impartasirea”;
- Intrarea mirilor în casă, cu capetele -Punerea cununiilor pe capetele mirilor,
într-un şervet sau frâu: iubirea şi dăruirea prezenta nasilor ca parinti duhovnicesti;
reciprocă devenirea unui singur trup din 2 s.a.
- chiotele nuntaşilor: alungarea
demonilor
- mâncarea dintr-o singură farfurie: cei
doi vor depinde unul de celălalt de acum
înainte
- ruperea „colacului” pe capul miresei:
mireasa se manifestă ca o adevărată
„preoteasă”
- aruncarea colacului în patru direcţii:
aspiraţia nuntaşilor necăsătoriţi la
împlinirea omului prin
căsătorie
- vornicii îndeplinesc funcţiile ritualice
ale vechilor preoţi geto-daci

Reminiscente intalnite la
inmormantare
- „cântatul zorilor”interpretat în
momentul scoaterii mortului din casă:
marea trecere dintr-o lume în alta

- „datul găinii” peste sicriul mortului la

groapă: deschiderea căii decedatului
spre lumea de dincolo
- datul cocosului” peste sicriul mortului:
cocoşul va înspăimânta pe diavolii care
ţin calea sufletului la vămile văzduhului

- in groapa coboara o femeie (sotia,

mama, sora): reminiscenţă a vechiului
8
 ritual sacrificial al sotiei

- sulița de brad fixată la capătul

mormintelor: simbolul coloanei cerului,
bradul fiind considerat „arborele vieţii”

- străpungerea inimii din pieptul celui

decedat cu un cui: vechi ritual de
„destrigoizare”

- facere unei gauri in sicriu: ajuta la

iesirea sufletului

- „Să-i fie ţărâna uşoară!”: invitaţia

adresată sufletului celui decedat de a ieşi
din mormânt pentru a participa la mesele
rituale date de rude în amintirea sa
- in crestinism: invocare a bunătăţii lui
Dumnezeu, pentru a dezlega de orice
păcate şi de orice blestem nu numai
sufletul celui mort, ci şi trupul acestuia,
care eliberat, se descompune, întorcându-
se în pământul din care a fost luat

5. Paralela intre practicilie religioase terapeutice in religiile sincretiste eleniste (zei si statui
vindecatoare, taumaturgi si „facatorii de minuni”) si in crestinism. (foarte probabil) CURS
5, PG. 2-4
9
 practicile religioase terapeutice in
religiile sincretiste eleniste
- metoda „terapeuticaˮ principala
era somnul în templul zeului, aşa-
numita „incubaţieˮ
- elemente „terapeuticeˮ: apa de
izvor, şarpele sacru
- romanii au văzut în ridicarea
statuilor Dioscurilor, ca zei
„terapeuţiˮ, în Cetatea eternă o
modalitate de alungare a ciumei
- zeii si statuile lor aveau puteri
taumaturgice, operau s.a.
6. Paralela intre cultul eroilor si al mortilor in religiile sincretiste eleniste si in crestinism
(foarte probabil)
cultul eroilor si al mortilor in religiile
sincretiste eleniste
practicile religioase terapeutice in
crestinism
- vindecarile facute de catre
Mantuitorul, profeti, ucenicii si,
mai apoi, sfintii care s-au
invrednicit de primriea harului
- „pe bolnavi mainile veti pune si
binele va fi...”
- Conlucrarea dintre Dumnezeu si
om (vindecarile facute de
Mantuitorul nu se realizeaza fara
acordul oamenilor, paraliticul de
pilda) s.a.
cultul eroilor si al mortilor in
crestinism
10
- toate oraşele nou întemeiate îşi primeau
eroii lor fondatori, care se bucurau de un
cult deosebit.
- mai tarziu eroi erau consideraţi şi
apărătorii justiţiei şi cei care-i pedepseau
pe cei ce încălcau legea
- mai tarziu erou era acela care avea
puteri „terapeuticeˮ, cel care îi proteja pe
agricultori şi pe crescătorii de animale
- eroii erau considerati oameni - zei
- (cred ca e vorba de sfinti in
calitate de eroi)
- Proclamarea ca sfinti, trecerea in
calendar, pomenirea lor
- Inchinarea la moastele sfintilor
- Ridicarea lacaselor de cult in
cinstea lor
- Crearea slujbelor lor
- mormantul/ casa -> locuri de
pelerinaj s.a.

Cultul eroului
- se concentra asupra mormântului
acestuia
- mormântul se afla în templul sau în
jurul templului unui zeu
- daca mormântul era în câmp liber,
deasupra sa se construia o capelă mică,
sau un templu intreg cu statuia eroului şi
altar
- spatiul mormantului era plantat cu
arbori si inconjurat de un zid

- avea o groapa sacrificiala în care se

scurgea sângele animalelor sacrificate
- mai tarziu jertfele au fost inlocuite de
fructe, prăjituri

Cultul mortilor
- se infiinteaza fundatii si asociatii:
oamenii bogati donau bani sau pamant
care erau folosite de asociatie pentru
ingrijirea mormantului si comemorarea
decedatului

- exista si asociatii familiale

independente
- pe acestea le uneau nenumărate interese
comune: cinstirea aceluiaşi zeu, aceeaşi
profesie (meşteşugari, negustori,
cântăreţi, actori etc.), aceeaşi şcoală
- loc comun de înmormântare sau un
monument comun pentru incinerare
11
- suportau costurile pentru înmormântare
şi pentru îngrijirea mormântului
- faceau ospete comemorative anual

7. Analiza comparativă dintre misterele păgâne și misterul creștin (foarte probabil) (pentru
documentare, ultimele 3 pagini din cursul 6)
Misterele pagane Misterul crestin
- Initiere (in mistere)  - Multi savanti au incercat sa demonstreze ca
neofitul = zei (Cicero „stii, misterul crestin are la baza influentele
12
 asadar, ca tu esti un zeu”
- Initiere  candidatii
cautau supravietuirea dupa
moarte/ nemurirea
- Misterele pagane (toate) 
scenariu comun: moartea
mistica si invierea
spirituala (invierea in
cadrul cultui privat)
- Scenariul acesta a intrat 
literatura spirituala/
filosofica.
8. Paralela intre Misterele lui Mithra si misterele crestine (foarte probabil)
- Mithra – zeul luminii/ adevarului
- Cult ezoteric, celebrat doar de
misterelor pagane.
- Botezul crestin = botezul mithraic (ipoteza)
 COMBATERE: botezul crestin – E UN
SACRAMENT, O TAINA
INTEMEIATA DE HRISTOS, E UN
DAR GRATUIT OMULUI DE CATRE
DUMNEZEU, RENASTEREA DIN
APA SI DIN DUH
- EUHARISTIA = ofranda painii din
mithraism (ipoteza)  COMBATERE:
PENTRU CRESTINI, EUHARISTIA este
legata de o persoana si de un eveniment
istoric (Hristos si Cina) pe care le
reactualizeaza pana la sfarsitul lumii, nu de
persoane si evenimente imaginare ca-n
misterele eleniste pagane
- Misterele pagane <-> misterul crestin =>
comun: moartea si invierea divinitatii.
DIFERENTA -> CRESTINI =>
istoricitatea lui I.HR. ca om si Dumnezeu +
BUCURIA izvorata din certitudinea
Invierii Sale. Aceasta nu se poate asemana
cu mortile si invierile din misterele elene,
pentru ca Invierea Sa a un eveniment
ireversibil care deschide lumea la un alt
punct devedere spiritual. E un mister, dar
un mister oferit lumii intregi.
- Crestinismul si-a insusit de la pagani doar
terminologii, idei si ceea ce era esential din
unele institutii juridice romane
- Botezul in numele Preasfintei
Treimi
13
 initiati si doar pentru ei, cult de - Euharistia cu Trupul si Sangele
confrerie Domnului (pe care Sf. Iustin
- Femeile erau excluse de la initiere Martirul si Filozoful o apara
(respectiv din cult, logic) impotriva mithraismului, care
- Sanctuarele => pesteri organiza o imitatie diabolica)
- 7 grade de initiere: Corb, Sotie, - Mithraismul era un cult ermetic,
Soldat, Leu, Persan, Sol al tinut ascuns de ochii lumii
Soarelui, Parinte (7 grade de la 7 - Crestinismul se ofera tuturor celor
planete ocrotitoare) care doresc sa-l descopere si sa se
- Comunitatea: slujitori + afunde in Taina cea din veac
participanti( de la Leu in sus) ascunsa si de ingeri nestiuta
- „botez” pentru neofic => Soldat (i
se da o coroana pe care o refuza) –
era insemnat in frunte cu un fier
rosu=> Leu (i se turna miere in
palme + limba; mierea = hrana
celor sfinti). Neofitului i se legau
ochii, ceilalti dansau pe langa el
(tipau), altii aveau mainile legate
cu intestine de gaina si trebuiau sa
sara peste un sanț cu apa. Cineva
le taia si erau eliberati
- Neofitul asista la o crima simulata

II. PROBABILE (subiectul 3 împărțit in 2: a) Obiceiuri de inmormantare; b) Obiceiuri

matrimoniale):
a. Paralela intre obiceiurile de inmormantare geto-dace (eshatologia, cultul mortilor si
reminiscente geto-dace prezente in practicile funerare romanesti), si cele crestine. (probabil)
b. Paralela intre obiceiurile matrimoniale geto-dace crestine (reminiscente geto-dace in
cadrul practicilor matrimoniale), in comparatie cu cele crestine (probabil)

14