Halloween-ul şi pervertirea unor străvechi mistere

Sărbătoarea hidoşeniilor este de fapt o venerare a demonilor. Se spune că Halloween-

ul şi-ar avea originea în tradiţia celtică. Oare ce ar putea avea în comun străzile inundate de
oameni îmbrăcaţi în vrăjitoare, vampiri şi monştri îngrozitori sau hidoasele felinare-dovleac
şi sărbătorirea în armonie cu natura a Noului An celtic? Doar celţii nu cheltuiau sute de
dolari în fiecare an pentru a-şi decora casele cu schelete şi coarne demoniace, nici nu-şi
trimiteau copiii îmbrăcaţi în stafii, zombi şi Frankenstein să facă farse macabre şi de prost
gust vecinilor.

Ce înseamnă Halloween?
Halloween este de fapt forma prescurtată de la „hallow evening”. În limba engleză
cuvântul „hallow” are mai multe sensuri: a sfinţi dar şi a se închina la, a venera, a adora, a
consacra. Halloween poate fi deci tradus prin „seara sau noaptea venerării”. Ţinând cont de
de specificul costumelor şi decoraţiunilor utilizate în zilele noastre, este evident că vorbim despre o
adorare a demonilor. Mai mult chiar, această adorare în masă a diavolilor are loc într-un moment
foarte important, căci în vechime, pe data de 1 noiembrie se sărbătorea Noul An.
Se spune că serbarea Halloween-ului a fost adus în SUA de emigranţii irlandezi şi că
aceasta şi-ar avea originea în tradiţia celtică, respectiv în sărbătoarea numită SAMHAIN. La origini
aşa a şi fost, doar că vechea sărbătoare a fost atât de mult pervertită de-a lungul timpului, încât în
prezent nu mai păstrează nimic din încărcătura ei spirituală benefică, originară.
Fiind un popor la care agricultura şi creşterea animalelor erau foarte importante, pentru
celţi era vital să îşi conducă viata după ciclurile naturii. Ei împărţeau anul în două mari anotimpuri:
cel al luminii şi cel al întunericului, respectiv vara şi iarna, marcate de două sărbători principale:
Samhain pe 1 noiembrie - Noul An, şi Beltain pe 1 mai - începutul verii.

SAMHAIN - sărbătoarea celtică a Noului An

Samhain înseamnă chiar etimologic „Sfârşitul verii”, iar în calendarul celtic este numele
primei luni a anului, rămas în limba irlandeză ca nume al lunii noiembrie. În Ţara Galilor momentul
era numit „Nos Calan Gaeaf” care însemna „Noaptea calendarului de iarnă” şi din aceasta seară se
consideră că începea iarna. Culesul recoltei trebuia încheiat pâna atunci, căci se credea că suflul
spiritelor naturii care trecea pe deasupra fructelor şi legumelor rămase neculese, făcea că acestea să
se usuce instantaneu. Se intra astfel într-un nou ciclu, iar viaţa nu se mai desfăşura în aer liber, la
lumina soarelui care îşi diminua tot mai mult puterea, de unde şi numele de „anotimpul
întunericului”. Oamenii îşi petreceau mai mult timp în case, turmele de animale erau strânse în
staulele lor şi nu mai ieşeau pe păşuni, iar plantele îşi continuau viaţa prin seminţele care germinau
în pământ.
Celţii, ca toţi cei din vechime, cunoşteau că aşa cum începea noul an, aşa şi avea să fie până
la capăt. De aceea, nu sărbătoreau acest eveniment prin „distracţii”, aşa cum procedează astăzi
majoritatea oamenilor. Pentru ei era un prilej de a fi cât mai conştienţi de forţele subtile superioare -
care le guvernau vieţile - şi pentru a le invoca ajutorul. Se aduceau mulţumiri pentru recolta de anul
trecut, se exprimau dorinţele pentru noul an şi se făceau previziuni, spre a afla secretele ce le
rezerva destinul pe parcursul anului care urmează.
În timp ce focurile din vechiul an erau stinse în toate vetrele, preoţii aprindeau un nou foc
sfânt în care erau apoi aruncate ofrande pentru zei şi obiecte ce simbolizau dorinţele sau cererile
oamenilor. În final tăciunii acestui foc erau împărţiţi tuturor locuitorilor şi serveau pentru a
reaprinde focurile din vetrele căminelor. Astfel se marca un nou început. Cenuşa din focul sacru
aprins iniţial era răspândita peste ogoare pentru a proteja solul pe parcursul iernii şi totodată pentru
a-l fertiliza.
În mitologia irlandeză se credea că în această noapte scutul care desparte lumea materială
de celelalte lumi era coborât. De aceea sufletele celor morţi aveau acum posibilitatea să îi viziteze
pe cei dragi rămaşi pe Pământ. Era deci un moment propice pentru a se ruga pentru cei morţi, şi să
lase mâncare şi băutură pentru ei în locurile unde aceştia trăiseră în timpul vieţii lor pământeşti.

Cum a fost denaturată vechea sărbătoare celtică?

Credinţa actuală este că de Halloween spiritele morţilor şi alte fiinţe din celelalte lumi
subtile pot ajunge pe Pământ şi caută să intre în posesia corpurilor oamenilor, aceştia din urmă
devenind posedaţi. De aceea, oamenii nu trebuie să doarmă în această noapte, ci trebuie să facă
focuri şi mult zgomot pentru a se proteja de acest pericol. Totodată, în această noapte de obicei se
realizau unele ceremonii şi ritualuri de natură spirituală, de contactare şi comuniune profundă cu
entităţile angelice de lumină pentru a le cere protecţia şi ajutorul împotriva acestor forţe tenebroase.
Nu se ştie când şi unde anume a apărut ideea de a se deghiza în demoni. Este oricum lipsită de
logică şi este prin urmare rezultatul ignoranţei oamenilor care de-a lungul timpului s-au lăsat
prostiţi tocmai de acele forte întunecate de care au vrut să se ferească iniţial strămoşii lor. De aceea
se spune în tradiţia populara că „Ceea mai mare păcăleala a demonilor este să te facă să crezi ca ei
de fapt nu există”. Aici însă există o logică şi încă una diabolică: când cineva consideră că ceva
anume (rău, malefic, destructiv) nu există, împotriva acelui lucru nu opune nici un fel de rezistenţă
activă şi nu se luptă, devenind o pradă sigură a acestora.
Toţi istoricii religiilor afirmă că în religiile primitive scopul pentru care erau purtate măşti
era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască, deci un fel de
atragere prin similitudine. Ori, deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere
acestora – complet inconştienţi - propriul lor corp drept punte de manifestare în lumea materială.
Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se apere.
Se afirmă de asemenea, într-un mod fals, că vechea sărbătoare celtică era o celebrare a
zeului morţii Samhain. Ori, nu există nici un „zeu al morţii” cu acest nume. Această idee ciudată a
apărut de-abia în 1770 şi a fost apoi atât de mult repetată de cei care au vrut sa facă rău, încât a
devenit pentru masele ignorante şi neştiutoare de oameni un „adevăr”. Cei care au studiat
fenomenul arată că „zeul morţii, Samhain” a fost creat în 1770 de colonelul Charles Vallency, care
urmărea să demonstreze că druizii veneau din Armenia. Ideea a fost apoi preluată în 1827 de
Godfrey Higgins care aducea ca argument forte în sprijinul teoriei că druizii veneau de fapt din
India, asemănarea de nume între zeul vedic Samana şi acest „zeu al morţii” care pe vremuri nici nu
exista în crezul celţilor. După cum ştim zeul vedic al morţii nu se numeşte Samana, şi totul este
doar o manevră nouă de demonizare a altor credinţe decât cea creştină, pentru ca biserica să-şi
extindă influenţa.

Specularea interesului bisericii de a stopa tradiţiile păgâne

La începuturile sale, Biserica Creştină se afla în plin proces de expansiune, iar aceste
dorinţe de a cuceri noi teritorii au fost pe deplin speculate de cei care conduceau din umbră lumea,
atât atunci, cât şi acum. Cu toate eforturile bisericii de a se impune, tradiţiile druidice din regiune
erau atât de adânc înrădăcinate încât nu puteau fi îndepărtate atât de uşor. Unul dintre papi a avut o
idee genială. În loc să lupte cu aceste obiceiuri, era mult mai uşor ca în paralel cu ele să fie
introduse sărbători creştine. Cu timpul trebuia doar să se aibă grijă ca vechile sărbători să îşi piardă
utilitatea şi credibilitatea. Astfel că în anul 837 Papa Grigore al IV-lea a decretat că în data de 1
noiembrie vor fi onoraţi de acum înainte martirii creştini, sărbătoare cunoscută astăzi sub numele
de Ziua Tuturor Sfinţilor. A doua zi urma o altă sărbătoare, Ziua Tuturor Sufletelor, când erau
comemoraţi morţii. Una dintre armele bisericii a fost să declare drept infernal tot ceea ce nu
corespundea cu dogmele stabilite de ea. Aşa, încetul cu încetul, druizii care erau preoţi iniţiaţi în
misterele naturii, vindecători, erudiţi şi aveau mare trecere în rândul poporului, au fost consideraţi
malefici, iar spiritele benefice ale naturii au ajuns să fie asimilate cu demonii.
În prezent, în foarte multe ţări creştine, inclusiv în America de Nord şi de Sud, pe 1 şi 2 noiembrie
se serbează Ziua Tuturor Sfinţilor (All Saints Day, Tout Saints) şi Ziua Morţilor (All Souls Day).
Cu acest prilej se merge la biserică, se fac rugăciuni pentru sufletele rudelor sau prietenilor care au
murit, se aprind lumânări şi se aduc flori la cimitir, se curăţă mormintele. În alte zone s-au păstrat şi
vechile tradiţii de a da de mâncare sufletelor morţilor. În Tirol se lasă prăjituri pe mese şi se
încălzeşte o cameră pentru ca ei să se simtă bine primiţi. În Anglia oamenii îngenunchează lângă
morminte şi spală pietrele funerare cu apă sfinţită sau cu lapte. În România, mai ales în zona
Ardealului, mormintele se curăţă şi se acoperă cu flori, iar oamenii, cu mic cu mare, se roagă şi
aprind mii de lumânări în cimitire, pentru „a le face lumină” sufletelor celor dragi.
Vedem deci cum a avut loc în toate ţările preluarea sărbătorilor tradiţionale odată cu
creştinarea. Şi în România există numeroase exemple. Cel mai la îndemână este cel al colindelor de
Crăciun, puternic impregnate de vechile tradiţii pre-creştine. Ne-am referit aici mai pe larg doar la
tradiţia celtică, datorită conexiunilor speculate între aceasta şi Halloween. Serbările populare ale
recoltei, trecerea la calendarul de iarnă (sau, mai nou, la ora de iarnă), intrarea în zodia
Scorpionului se petrec, deloc întâmplator, tot în aceasta perioadă.
Astfel s-a reuşit ca un moment de o mare încărcătură şi importanţă, momentul de început al
Anului Nou celtic, să fie transformat într-o celebrare a haosului şi a demoniacului, sub semnul
căruia se pune astfel întreg anul care urmează. Cei care se lasă antrenaţi în acest joc îşi împrumută
astfel corpurile mascate, cu o totală inconştienţă, manifestării demonilor în lumea materială, fizică.
Intenţia de a discredita o sărbătoare laică pentru a o înlocui cu una religioasă a dus în cele din urmă
la apariţia unor monstruozităţi. Deşi a reuşit sa impregneze în minţile oamenilor că druizii şi
spiritele naturii, fiind ceva necreştin, trebuie să fie neapărat malefice, biserica se lupta acum cu
ceva cu adevărat infernal. Presiunea socială, intensa mediatizare, filmele, interesele comerciale fac
că locuitorii statelor ce sărbătoresc Halloweenul sa fie greu de convins să renunţe la acest obicei
extrem de nesănătos, şi nu doar din punct de vedere spiritual, fiindcă în timp rezultatele acestor
manifestări vor apare şi la nivel trupesc şi psihomental.

Îngerii de lumină ai lui Dumnezeu ne protejează de impactul

devastator al maleficului Halloween
Ne propunem să compensăm impactul malefic al
Halloween-ului, asupra copiilor, tinerilor şi asupra
societăţii întregi şi de aceea promovăm organizarea în
aceeaşi perioadă a Săptămânii Îngerilor, manifestare
spirituală care se derulează simultan în mai multe oraşe
din ţară şi din străinătate. Prin această iniţiativă, unică la
nivel planetar, zeci de mii de oameni apelează la unison
graţia şi susţinerea lumii îngerilor. Astfel că fiecare dintre
noi avem de ales între teroarea innfernală a demonilor
sau binecuvântarea paradisului prin intermediul îngerilor.
Ambele ne sunt la îndemână, alegerea liberă şi
responsabilitatea fiind întru totul numai a noastră!
Dacă doriţi, puteţi consulta câteva din site-urile
de internet care ne-au servit ca sursă de inspiraţie pentru
acest material de prezentare:

http://www.featherlessbiped.com/halloween/hallows.htm - o analiză privind inventarea „zeului

celtic al morţii”, Samhain, şi încercarea de a demoniza hinduismul.
http://www.raidersnewsupdate.com/halloweennew.htm - unul dintre multele site-uri pline de
inepţii despre acest subiect.
http://en.wikipedia.org/wiki/All_Saints - despre sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.

Pentru mai multe informatii, va rugam, vizitati www.angelispir.ro