Descriere a Aflarii Icoanei Facatoare de minuni

a Buneivestiri
din Tinos în anul 1823

OBIECTIVE SI ACTIVITĂȚI AL SFÂNTULUI AȘEZĂMÂNT

EDITURA SFÂNTULUI PAN-ELENIC AȘEZĂMÂNT BUNAVESTIRE TINOS

TINOS 2021

SE DISTRIBUIE GRATUIT
Descriere a Aflarii Icoanei Facatoare de minuni
a Buneivestiri
in Tinos în anul 1823

OBIECTIVE SI ACTIVITĂȚI ALE SFÂNTULUI AȘEZĂMÂNT

TRADUCERE: ANCA ELENA AFTODE

EDITURA SFÂNTULUI PAN-ELENIC AȘEZĂMÂNT BUNAVESTIRE, TINOS

SE DISTRIBUIE GRATUIT

2
 PROLOG
Acest păzit de Dumnezeu Sfânt Așezământ și loc de închinare al Buneivestiri
în Sfânta Insulă Tinos, reprezintă punct de referință nu doar al lumii ortodoxe ci și al
întregii lumi creștine, precum și al vizitatorilor de alte credințe ce vin în acest Sfânt și
slăvit loc al Ortodoxiei.
Dis de dimineață la 30 Ianuarie 1823 reprezintă începutul înființării acestui
sfânt loc, care de atunci și până astăzi strălucește în întreaga lume prin lucrarea
liturgică, duhovnicească, filantropică, social și national, prin măreția credinței dar și
prin iubirea Bisericii față de om.
Monahia Pelagia din Tinos conform conștiinței poporului și prin validarea
Bisericii, a reprezentat organul harului divin pentru arătarea și aflarea Sfintei și
cunoscute Icoane Facătoare de minuni în fața mareției căreia milioane de oameni, din
1823 își pleacă cu evlavie genunchiul și înalță rugăciuni de cerere și de mulțumire.
„Minunea” și „promisiunea”, două expresii care emoționează și surprind
existența umană au loc în sfântul locaș al Așezământului în toată măreția și plinătatea
lor, prin intermediul lacrimilor, al mâinilor ridicate la cer, al ingenuncherilor și al
simplelor rugăciuni din inimă ale închinătorilor care în număr de mii „inundă” această
sfântă insulă având convingerea că aici întâlnesc pe Maica lui Dumnezeu, care ca
„mijlocitoare neîncetată către Făcătorul”, primește rugăciunile lor, ascultă durerea
sufletului lor și se roagă împreună cu ei la Tronul măreției lui Dumnezeu.
Sfântul Altar așteaptă pe fiecare dintre noi să ne ofere Darul cel de viață
dătător și Sfintele Spovedanii ca să ne curățească de greșeli și păcate.
Dimpreună cu această lucrare duhovnicească care izvorăște din neîncetata
grijă a clericilor dar și al laicilor ce lucrează în acest Sfant Așezământ are și o extinsă,
filantropică, națională, socială și misionară activitate. „Bănuțul văduvei” al
credincioșilor se transform în gesture de iubire creștină către cei din nevoi, al
săracilor, al bolnavilor al celor singuri!
De fiecare dată membrii consiliului parohial care au slujit în acest sfânt
așezământ de la începuturi și până astăzi, au considerat această slujire a lor ca fiind
sfântă și sfântă îndatorire către Cea plină de har - Megalohari, dar și în memoria celor
ce au găsit Sfânta Icoană și al ctitorilor acestei stralucite biserici.
Cu această convingere au valorificat și valorifică în cel mai bun mod ceea ce
iubirea oamenilor a dăruit și continuă să ofere către Așezământul din Tinos și să o

3
transforme în lucrări ale iubirii creștine către cei în vârstă, către tineri, către educație,
către cultură, către litere, către arte.
Așa se explică de ce Legea nr 349/76 (Despre administrarea Sfântului Pan-
elenic Așezământ Bunavestire Tinos) l-a caracterizat ca „bastion al lumii ortodoxe, ce
se extinde în toată lumea și Organizație filantropică multi – funțională, Instituție
bisericească națională”.
Această mică carte care vine ca adaos la asemănătoarele ediții precedente, este
un mic ghid istoric la sfântul eveniment al Aflării (Icoanei), ghidaj în sfântul locaș al
așezământului, informații despre multiplele sale activități și în final, mărturisire a
experiențelor duhovnicești despre minuni, sărbătorile Maicii Domnului din Tinos,
prezența închinătorilor.
Suntem îndatorați să ne îndreptăm gândurile spre vrednicii de pomenire
Dimitrio Sofiano și Gheorghio Bourdako. Mulțumiri îndatorăm și filologului domnul
Gheorghio N. Amirali pentru textul cărții acesteia și membrilor consiliului parohial și
aleșilor nostri colaboratori, ale Consiliului Parohial pentru decizia acestei editări.
Mulțumiri se îndatorează și domnilor Antonio Alberti, Ioanni Polatsidi și
Evanghelo Versali, împreună ostenitori consilieri pentru grija și frumoasa prezentare a
acestei cărți.
Suntem convinși ca în mâna fiecărui închinător această mică ediție oferă
posibilitatea de a se calatori în trecutul și în prezentul acestui sfânt așezământ.
Tinos, pe drept numită „Sfantă Insulă” nu este aleasă întâmplător de către
Dumnezeu ca să păzească de veacuri Sfânta Icoană în mijlocul ei, în primul rând
deoarece se află în inima arhipelagului grec și prin urmare deoarece Dumnezeu alege
micile și lipsitele de importanță locuri ca să arate pe pământ măreția Lui.
Părintește și frățește îți urez acum drag închinatorule care ai venit din locuri
îndepărtate cu osteneală și jertfă, trecând peste mări și țări ca să ajungi în Tinos, Cea
plină de har - Megalohari Maica lui Dumnezeu, Maica noastră a tuturor să te acopere
cu părinteasca ei grijă și să realizeze minunea în viața ta.

Mitropolitul și Presedintele Consiliului Parohial

(Semnătura indescifrabilă)

4
 Megalohari - Cea plina de har din Tinos
1. Istoricul aflarii Sfintei Icoane Celei pline
de dar - Megalohari din Tinos

INTRODUCERE

„De la începuturi preamilostivul Dumnezeu al creștinilor a făcut minunate

milele Sale pentru mântuirea poporului Său, scoțându-l din robia celui de alt neam (a
celui rău) și cu mână puternică și cu braț preaînalt a binevoit în același timp să
preamărească și pe preaslăvita Sa Maică pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin
descoperirea Icoanei sale în Insula Tinos și prin harul acesteia să lucreze minuni în
fiecare zi celor ce vin cu credință neclintită și cu evlavie în sfânta ei biserică.
Sfânta ei icoană reprezintă Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
și vezi în primul rând aici creștine minunea și modul minunii; Că preaveșnicul
Dumnezeu a binevoit să arate în lume Taina cea din veac a mântuirii și izbăvirii
neamului omenesc din robia celui ce tinea lumea, a binevestit Pururea Fecioarei că din
ea în mod tainic se va întrupa Cuvântul și prin ea va veni mântuirea lumii. Că din
veacuri a rânduit să trimită după mare mila Sa mântuire poporului Său din robia celui
de alt neam (a celui rău), a socotit din începuturi Aflarea preacinstitei Icoane a
Buneivestiri. Și aici și acolo se descoperă voia Sa cea sfântă prin Preasfânta Fecioară
și vestește prin aceasta mântuirea lumii. Minune așadar a sfintei iconomii arătată prin
această și prin atâtea mai presus de fire minuni câte s-au întâmplat de la începuturi
prin Aflarea Sfintei Icoane și spre construirea sfintei biserici și câte s-au istorisit mai
târziu despre această biserică despre harul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu...”
Textul de mai sus, în introducere face referire așa cum se observă mai sus în subtitlu
„Aflarea preacintitei icoane a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu și Construirea

5
Sfintei Biserici Buneivestiri în Insula Tinos” ediția din anul 1833 a textului despre
ctirorirea bisericii și acesta ca omagiu adus ctitorilor.
Așadar întâmplări minunate care au rămas în istorie au avut loc și au condus la aflarea
Icoanei Făcătoare de minuni. Evenimente prin care credința prinde rădăcini în istorie
și care reprezintă „Minunea Celei pline de har - Megalohari” ca minune complexă
care dăinuie în timp. Este vorba despre minuntate arătări ale Maicii Domnului prin
care se arată iubirea lui Dumnezeu față de om. De aceea dincolo de conținutul lor
dumnezeiesc și „neobișnuința lor” dobândesc și o importanță mai presus de cele
omenești prin confirmarea lor care culminează cu aflarea Icoanei Făcătoare de
minuni, construirea bisericii și cu buna vestire a bucuriei evenimentului, în timp, în
sufletele oamenilor.
În istorisirea ce urmează și face referire la această complexă care dăinuie în
timp minune, dovada ei istorică are loc în bilbliografia specifică în general, dar
esențial se bazează pe:
a. Manuscrisul din 25 noimbrie 1822 a Mitropolitului de Tinos, Gavriil Cretanul,
text scris de mână care se păstrează în muzeul central al Sfântului Pan-elenic
Așezământ Buna Vestire (Πανελλήνιο Ιερό Ίδρυμα Ευαγγελίστριας Π.Ι.Ι.Ε.)
din Tinos. A fost compusă în zile dificile când Insula Tinos era cuprinsă de
înfricoșătoarea boală a ciumei și face referire la persoana harismatică a Sfintei
Pelagia, la convorbirile ei cu Preasfânta și mai mult la evenimentele ce avut
loc în mod minunat până pe 25 noimbrie 1822.
b. Textul ctitoricesc cunoscut ca „broșura Kagkadi” ediție a anului 1833 –
finalizat pe 27 iulie 1832 - care se păstrează ca primă ediție a sa în muzeul
central al Sfântului Pan-elenic Așezământ Buna Vestire (Πανελλήνιο Ιερό
Ίδρυμα Ευαγγελίστριας Π.Ι.Ι.Ε.) din Tinos precum și în arhivele Sfintei
Mănăstiri Adormirea Maicii Domnului din Kehrovouni, Tinos. Acest text
ctitoriscesc – mărturie, face referire la Minunea Preasfintei Megalohari (Celei
pline de har), „textul oficial”, confirmarea dar dăinuirea lui în timpul
renașterii Națiunii Elene (Grecești) care rescrie adevărul istoric cu esențială și
exactă istorisire.
c. Materialul – arhivă al Sfântului Pan-elenic Așezământ Buna Vestire
(Πανελλήνιο Ιερό Ίδρυμα Ευαγγελίστριας Π.Ι.Ι.Ε.) din Tinos, care conține
documente, reprezentări, inscripții, săpături arheologice, dar și nenumăratele

6
 precizări ale credincioșilor deasupra cărora se întipărește dăinuirea în timp a
Aflării Icoanei.

Primul mesaj al Celei pline de har -

Megalohari în Tinos

Aproximativ doi ani înainte de aflarea icoanei, Născătoarea de Dumnezeu a

trimis primul său mesaj în Tinos despre sfânta sa comoară îngropată în pământ. Era
anul 1821, începutul Revoluției, când Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a arătat în
visul unui simplu grădinar în vârstă în zona Mihali Polizoi de loc din Insula Andros,
în vârsta de 80 de ani și i-a spus să se îndrepte spre hectarul lui Antonio Doxara, în
afara orașului, să sape și să afle o icoană de-a ei.
Acesta a convins câțiva creștini, au săpat puțin și au găsit niște cărămizi din
vechime și întrucât nu au găsit icoana pe care o căutau, nu au continuat încercarea lor
și au plecat. Acest vârstnic avea suflet bun și caracter simplu, dar și evlavios spre cele
sfinte și a istorisit visul său și altora și Ierarhului Insulei, Mitropolitului Gavriil care
însă nu a dat nici o însemnătate la aceasta. Cu toate acestea bătrânul Mihalis a repetat
permanent întâmplarea deși nimeni nu-l credea deoarece considera ca aiurește.
Se păstra vie și altă tradiție laică de la începuturi istorisită de această dată de
către bătrânul Giannis Giuze din satul Mantados care avea terenuri în zona „Poles
(Oraș)”, unde se afla și terenul lui Doxara. Conform acestei tradiții acolo la terenul lui
Doxara în vechime se afla ceva „împărătesc” – o construcție proeminentă - și era
precizat din nou să redevină ceva asemănător și să-l viziteze mii de oameni din toată
lumea!
Doi oameni simpli așadar – prin dumnezeiască economie (concesie) – Mihalis
Polizois și Giannis Giuze, doi agricultori „au cultivat” mediu favorabil pentru ceea ce
era preconizat să se întâmple în Mănăstirea Kehrovouniou și în smerita și sfințita
chilie a Monahiei Pelagia.

7
 Vedeniile Monahiei Pelagia

Încadrate în planul lui Dumnezeu de mântuire a omului și de reînnoire a creației,

sfintele arătări (vedeniile) continuă neîncetat de la crearea omului. În acest sens
Dumnezeu alege persoane, locuri, lucruri și situații pentru a arăta în cadrul istoriei
neschimbata iubire a lui pentru om și pentru voia sa. În Istoria Bisericească
Universală și în Tradiție, credința trăită, smerenia, asceza personală în vederea
eliberării de patimi și de dorințe rele reprezinntă principala caracteristică a celor ce-L
iubesc pe Dumnezeu. Smerenie, curăție și ascultare de voia divină caracterizează viața
îngerească a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a spus „ că a căutat Domnul
spre smerenia roabei Sale” și într-adevăr precum confirmă Sfântul Grigorie Palama
„pentru măreția pe care i-a dăruit-o Dumnezeu, s-a străduit, dovedind conștinciozitate
să se nevoiască și ea după Înălțarea Fiului ei, cu posturi, cu rugăciuni, cu plecări de
genunchi și cu fiecare mod de asceză”.
Precum Preasfânta a trăit în smerenie, simplitate și curăție, așa s-a nevoit
„Monahia Pelagia” – în lume Lucia Negroponti, fiica preotului Nikiforos cu mamă
din familia Frangouli, din Tripotamo Tinos – în „Sfânta Mănăstire Adormirea Maicii
Domnului” din Kehrovouni Tinos, care precum scrie în comunicatul său din 25
noimbrie 1822 Mitropolitul Gavriil de Tinos „de la vârstă fragedă” – din anii
copilăriei – adică de la vârsta sensibilă – „și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și a
îmbrăcat schima îngerească, nu încetează să se roage lui Dumnezeu cu posturi și
rugăciuni deși era în vârstă aproximativ 70 de ani...”

8
 Vedenia Sfintei Pelagia

„În slujirea lui Dumnezeu” așadar Monahia Pelagia, organ al harului divin se
află aproape de monahiile din nevoi (bolnave) și le slujește cum poate cu rugăciunile
ei, prin cuvântul ei dar și prin bunuri materiale pe care le agonisise prin înfrânarea ei
și cu osteneală. O odihnește (spiritual) evlavia ei față de Născătoarea de Dumnezeu în
special dar și față de Sfinți vorbind cu ei în icoană conform Tradiției mănăstirii.
Respirația ei era rugăciunea și slăvirea lui Dumnezeu cu mulțumire. Neobosită
lucrătoare în Biserica lui Hristos, prototip, exemplu de viață și virtute s-a dovedit chip
cinstit a Sfintei Mănăstiri, care atunci dar și astăzi și întotdeauna va cinsti sfânta ei
pomenire.
Așadar în această mănăstire, „Mănăstirea Doamnei Îngerilor”, precum deasemenea se
numește, la „chilia” Monahiei Pelagia, precum mărturisesc fericitul Mitropolit Gavriil
și ctitorii – comunicatul 25/11/1822 și broșura Kagkadi – „în luna iulie 1822, s-a
arătat în visul acestei sfinte fecioare, dis de dimineață Duminica, o femeie ce avea
nemăsurată slavă și strălucire..., care strălucea mai mult și decât soarele și i-a poruncit
ferm... să se ridice repede ca să întâlnească pe unul din politicienii orașului care era și
consilier al mănăstirii – cu privire la deciziile externe ale acesteia - cu numele
Stamatelon Kagkadi... și să-i spună fără amânare să-și arate măreția față de toți
creștinii ce se aflau acolo – să dezgroape Biserica ei... îngropată pe terenul lui

9
Antonios Doxara de lângă oraș... și să anunțe... și să administreze acesta lucrările și să
fie prezent astfel încât să se înalțe cu strălucire și măreție... și dacă nu ascultă, va veni
mânia Fiului ei pe neașteptate... pe această insulă...”. ”Monahia, gândind că este din
lucrarea diavolului, nu a spus nimănui această vedenie, deoarece de multe ori îngerul
întunericului se arată în înger de lumină ca să înșele dacă este posibil și pe cei aleși.”
Este necesar să precizăm cu atenție reacția rezervată a Monahiei Pelagia vizavi de
vedenia ei, precum și importanța pedagogică a emiterii poruncilor și amenințărilor
care au însoțit vedenia.
„În a doua Duminică, s-a arătat din nou... în aceeași zi și la aceeași oră... și i-a
poruncit să nu evite să comunice cerința ei lui Stametelos Kagkadis și cu privire la
cheltuieli, se va îngriji ea de acestea. Așa a răspuns femeia ce s-a arătat monahiei”. Și
cum omul spre care mă trimiți , a spus Monahia, va accepta să construiască așa de
strălucită și măreață biserică precum spui? Eu mă voi îngriji de toate i-a răspuns
aceasteia doar fă ce îți spun și nu cerceta mai mult.” Pe lângă porunci și amenințări
observăm că se agaugă și o promisiune, ca alt detaliu pedagogic, promisiunea. Pelagia
întreabă cu privire la mod cu „frică de Dumnezeu”. Cercetează ca să observe de unde
provine vedenia. „Dumnezeiască ori demonică?” Încă nu este convinsă. Smerenia și
prudența ei lasă loc încă fricii înșelării. Așa cum mama Preacinstitului
Înaintemergător, Elisabeta, când deja era însărcinată și a primit vizita Preasfintei,
luminată de Duhul Sfânt a spus: Și de unde mie aceasta ca să vină la mine Maica
Domnului meu?” Pentru ce virtute pentru ce cinste a mea mi se oferă atâta cinstire?
Așa și smerita Pelagia se întreabă: Cine sunt eu ca să vină la mine „Doamna
Îngerilor”? Cum este posibil? Pentru ce virtute pentru ce cinste a mea m-a ales?
Așadar iar „nu a mers imediat să o mărturisească până în a treia Duminică”.
„Și atunci i s-a arătat dar nu ca înainte, ci cu multă mânie înspăimântând-o că-i
va lua viața și o va sterge din Cartea Vieții dacă nu ascultă imediat să mărturisească
precum de la început i-a spus să dezgroape biserica ei care se află pe pământul lui
Antonios Doxara” teren – „din anii de demult”.
Înfricoșătoare amenințare către Monahia Pelagia, impresionantă însă este și
atitudinea monahiei, care cere cu insistență dovadă a provenienței dumnezeiești a
vedeniei sale. „Monahia lăsând îndrăzneala deoparte, a întrebat-o rugând-o cine este
și să-i spună numele ei. Și i-a răspuns că se numește „Binevestește pământule bucurie
mare”. De la acest nume a fost informată monahia că este voia lui Dumnezeu să se

10
restaureze Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu... înfricoșată și cu putere a
strigat „Lăudați Ceruri slava Cerului” și alergând spre Stareță, a istorisit acesteia
vedenia cu treamă și cu frică.
A fost nevoie așadar de trei arătări ale Preasfintei, trei Duminici dis de
dimineață, 9 iulie, 16 iulie și 23 iulie a anului 1822 și cele ce s-au scris mai inainte ca
să dovedească monahia Pelagia proveniența dumnezeiască a vedeniilor ei. Această
atitudine prudentă nu este lipsă de credință. Se sprijină pe Sfânta Scriptură, pe
Scrierile Sfinților Părinți și pe istorisirile Stareților care sfătuiesc: „nu acccepta, nu
refuza”. Aceasta este cel mai de folos, preventiv și bineplăcut lui Dumnezeu pe care
trebuie să-L rogi să-ți arate adevărul. Trei arătări ale Maicii Domnului care au fost
însoțite de porunci, amenințări pedagogice și fagăduințe.
Așa se arată iubirea lui Dumnezeu care nu conduce în Istorie ca Judecător (In.
3,17) ci educă pe om părintește. Conform Învățăturii Creștine Ortodoxe, „Atotțiitorul
Dumnezeu are grijă de toți, și pe unii cu porunci, pe alții cu amenințări, pe câțiva cu
minuni și pe câțiva cu făgăduințe și promisiuni pe care doar Acesta le cunoaște,
întoarce spre mântuire”. Poruncile Lui sunt sfaturi părintești pline de dumnezeiescul
har. „Amenințările” Lui se fac în vederea corectării noastre deoarece așa cum spune
Sfântul Ioan Gură de Aur „ne aflăm în așa de rea stare astfel încât dacă nu exista frica
de consecințele neascultării, nu ne-am fi îndreptat spre ceva bun”. Dumnezeu însă este
tot timpul același, bun, „mânia Lui” nu este pătimașă. Ceea ce face ascunde multă
grijă și iubire de oameni pentru om. „Mânia Lui” precum spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul este „un armistițiu al darurilor dumnezeiești.” al harului divin și are loc
pentru binele omului. De aceea fără să fie Acesta cauza se indreaptă supărări spre
oameni ori spre popoare întregi îndreptându-i spre pocăință și mântuire. Aceasta este
ceva ce omul se află în dificultate sau neagă să recunoască, obișnuit din această viață
în distingerea lui personală între plăcut și neplăcut, între bine și rău deasemenea.

Monahia Pelagia vorbeste despre vedenia ei

Pe parcursul evenimenteleor se evidențiază pe rând trei nume, al stareței

Melanthia Parascheva, al politicianului și consilierului Stamatelos Kagkadis și a
Mitropolitului Gavriil. Acestor persoane și în acest rând cu respect față de cuvântul

11
Celei pline de dar și cu bunăcuviință, Monahia Pelagia a mărturisit arătările și
descoperirile de care a fost învrednicită de Preasfânta.
Astfel, stareța cunoscând virtutea și cinstirea de Dumnezeu a monahiei nu au ezitat să
creadă că vedenia Pelaghiei este lucrare văzută a Născătoarei de Dumnezeu. Prin
aceasta a poruncit acesteia să se îndrepte spre consilier al cărui nume i l-a descoperit
Născătoarea de Dumnezeu să-i istorisească tot cu exactitate. A ascultat monahia și
indreptându-se spre consilier, care s-a întâmplat atunci să se afle lângă satul Karia, i-a
istorisit vedenia... atunci consilierul (epitropul) neavând putere nici să nu creadă, nici
să creadă ușor cuvintele monahiei, a trimis-o către arhiereul insulei Gavriil care se
afla în vizită pastorală în acel sat.”
Consilierul și politicianul Stametelos Kagkadaki - acesta mărturisește – a reacționat
precum l-a îndemnat conștiința din punct de vedere eclesiastic (bisericesc).

„De indată ce arhiereul a ascultat cu

atenție ce i-a mărturisit monahia,
cunoscând și virtutea și evlavia ei față
de cele sfinte, a gândit că vedenia nu
este vis întunecat, ci dovadă a unui
suflet rugător, luminat, care încape,
este legat de firea umană prin strălucire
dumnezeiască întrucât acesta privește
către cele de sus deși este atrasă și de
cele de jos.”
Spusele monahiei au fost întărite și de
cele ce simplul bătrân Mihail Polizois a
istorisit „că se ascunde în acest loc
Mitropolitul Gavriil de Tinos. Bust de marmură în
despre care a zis și monahia, Icoana
curtea Locașului de închinare
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
pe care au zis să o dezgroape...”

În continuarie Mitropolitul fără întârziere „a chemat pe politicieni și pe cler”

în Catedrala Mitropolitană a Sfinților Arhangheli, în prezența lui Kagkadi, și a invocat
pe toți păstoriții (creștinii) - a dat și o pastorală specială – să contribuie cum va reusi

12
fiecare la implinirea poruncii Maicii lui Dumnezeu. Dar Antonios Doxaras era plecat
la Constantinopol, terenul era cultivat și așa consimțământul soției lui pentru lucrările
de excavare cumva a întârziat.

Primele excavari

„A început așadar excavarea” – precum se precizează în textul ctitoricesc – „în

luna septembrie a anului 1822, pe locul arătat unde nici ruine nici urmă de clădire nu
s-a văzut. Deși au continuat până la suficientă adâncime, lucrând multe zile, au
descoperit ruinele unei construcții având caracteristicile unei vechi Biserici așa cum
se presupunea” – concluzionând că este – „o parte din Sfântul Altar având înălțimea
de 16 -12 metri, lățimea de 4,314 – 3,23 metri... s-a găsit și lângă pronaos o fântână
fără apă, cu adâncimea de 12 batometri – 21,96 metri - ...”
Dimitrie Muramaras (1865) face referire la aceste ruine numindu-le „clădiri
ale Înaintemergătorului și ale Preasfintei” acoperite de „pământuri la adâncime de 2
batometri” adică mai jos de 3,5 metri. Aici trebuie să precizăm că și astăzi cine merge
in zona de vest a micii biserici a Sfântului Ioan de lângă cea a Buneivestiri se întoarce
în anii din urmă ca rezultat al respectului deosebit față de o tradiție care specifică că în
acest loc a existat o biserică a Cinstitului Înaintemergător.
„Lespezi de piatră care vorbesc” – pietre care vorbesc – ruinele descoperite
confirmă proveniența dumnezeiască a vedeniilor Monahiei Pelagia și îndeamnă la
„restaurarea” vechii biserici.
„Dar întrucât nu s-a găsit Icoana... lucrarea a fost neglijată și ridicarea
Bisericii” și întrucât din neglijență nu se întâmplă nimic bun precum precizează în
acest sens și Mitropolitul Gavriil, zelul de la început s-a ofilit și au încetat repede
săpăturile și lucrările reconstrucției Bisericii.

Ciuma în Tinos

Odată cu încetarea lucrărilor de excavare pentru aflarea Sintei Icoane „boala

ciumei a cuprins insula, aducând multă moarte peste locuitori și peste străinii ce se
aflau aici.” Atunci așadar se îmbolnăvesc grav - nu doar de ciumă – Irina soția lui

13
Kagkadi și sora lui Katigko Solomou. În același timp Stamatelos Kagkadi și-a amintit
cuvintele monahiei și în grabă s-a dus spre mănăstire și a făcut priveghere de toată
noaptea. Este dovedit că Kagkadis cel imputernicit de Născătoarea de Dumnezeu cu
supravegherea și responsabilitatea ridicării bisericii ei, vede boala celor apropiați lui și
ciuma ca „expresie a mâniei dumnezeiști” ca împlinire a „amenințării” Maicii
Domnului. Deasemeni s-a rugat și Mitropolitul Gavriil care înainte de toate acestea
și-a exprimat amărăciunea și neliniștea cu privire la neindeplinirea voii Ei. În situația
de față dat fiind și cele ce au avut loc, s-a născut teama că epidemia de ciumă
reprezenta împlinirea „amenințării” Maicii Domnului. Așadar bolile - sufletești și
trupești – sunt roade ale păcatului neamului omenesc care a deteriorat relația lui cu
Dumnezeu și creația Lui. Dar Dumnezeu Cel preabun și preaputernic le cunoaște pe
toate înainte de a se întâmpla de aceea le conduce pe toate în contextul planului Său
pedagogic și iubitor de oameni la restaurarea creației și la mântuirea fiecărui om care
la rândul lui trebuie să colaboreze la aceasta. Dumnezeu oferă harul Său. Problema
este dacă omul va întinde mâna sa spre dumnezeieștile daruri ori își va întoarce fața sa
accceptând sau dimpotrivă respingând dumnezeieștile porunci – sfaturi – care sunt
dumnezeiescul har. Așadar Dumnezeu cunoscătorul a toate și Cel preaputernic care
stia că nu se va asculta cuvântul Maicii Domnului și că ciuma va ajunge în Tinos nu
ca pedeapsă ci ca motiv lipsei de dotare cu metode preventive împotriva epidemiei, a
folosit în mod pedagogic „amenințarea” și a eliberat în continuarie pe locuitorii din
Tinos de nenorocirile lor în mod minunat slovind pe Născătoarea de Dumnezeu.
Aceasta a arătat – precum vom vedea - strânsa legătură între ciumă și aflarea Icoanei
Făcătoare de minuni și minunile ei.

Reluarea lucrarilor

Cu „această întâmplare” așadar - a ciumei – „au reluat lucrările cu mai mare zel și
dispoziție”, Mitropolitul împlinind și dorința lui Kagkadi, prin comunicatul său din
25/11/1822 a chemat pe fiecare din „pe binecredincioșii creștini ortodocși, din acest
loc și străini... și precum îi va lumina Doamna noastră... cu zel și după puterile lor... să
ofere... ca să se realizeze clădirea, biserică strălucită și frumoasă.” Ca un adaos la
acest text se consemnează: „Întrucât și somnul Stamatelos nu a putut să facă față

14
singur acestei dificile situații, a rugat pe alți trei, pe domnul Gheorghios Peridi și
domnul Antonios Kallergi și domnul Hatzi Gheorghios Siotos, bărbați cu adevărat
cinstitori de Dumnzeu și plini de zel în mâna cărora să se încredințeze lucrările, iar
domnul Stamatelos să se ocupe partea financiară”. Sunt cei patru ctitori care au
acceptat responsabilitatea ridicării sfintei Biserici.
Atunci a început și s-a finalizat al doilea stadiu al excavărilor de cercetare care
încheiat cu slujba aghiazmei. Arhiereul a cerut apă pentru aghiazmă și un copil care se
afla acolo le-a spus că fântâna care se afla în pronaos – cu adâncimea de 22 de metri
fântâna seacă – avea multă apă curată cu ajutorul căreia s-a facut și aghiazma. Așa au
avut loc de la început fapte minunate cu harul Preasfintei Născătoare de Dumnzeu la
construcția Bisericii.

Perioada ridicarii Bisericii Izvorul Tamaduirii

Construcția la roșu a Bisericii Izvorul Tămăduirii, conform unui catastif specific a

început în luna octombrie 1822. Atunci au început lucrările de construcție a Sfântului
Altar descoperit în prima fază și a celorlalte părți ale Bisercii care erau ruine, dar nu
au durat mult. A doua fază ca o continuarie a celei de la început a început înainte de
25 noimebrie 1822, conform mărturiei Mitropolitului Gavriil și a continuat cu zel și
bunăvoire. Este de conceput că ctitorii și politicienii au respectat pe arheologi care în
esență au stabilit dimensiunile Bisericii.
Așadar în data de 30 ianuarie 1823 înaintase deja construcția la roșu a
Bisericii Izvorul Tămăduirii la dimensiunea și în forma de astăzi cu trei culuare cu
tavanul boltit. Întorcându-ne la textul ctitoricesc – în broșura Kagkadi – distingem în
consemnarea de care există și astăzi descrierea specifică conform căreia „s-a finalizat
așadar Biserica de jos în scurt timp, cu mulți muncitori care s-au deplasat în fiecare zi
din oraș și din satele insulei, l-a extins în lățime și în lungime închinat Izvorului
Tămăduirii datorită apei care a izvorât în mod minunat. Încă nu se aflase sfânta Icoană
a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, și nici nu se spera să se afle pe când se
finalizase Biserica de jos și nu le-a trecut deloc prin minte consilierilor și
politicienilor să construiască deasupra așa de strălucită și măreață Biserică precum

15
Biserica Buneivestiri pe care o vedem astăzi. Dar, aici începe minunea, acolo unde se
termină cugetul omenesc și puterea.
Concis ca întotdeauna în prezentare textul ctitoricesc, dar și esențial în
conținut, nu lasă loc de interpretări și în continuarie descrieaflarea Icoanei Făcătoare
de Minuni despre care vom vorbi în cuvântul de astăzi.

16
Copie fidelă a Sfintei Icoane. Lucrarea lui FRANCISCOS DESIPRI din Tinos 1858

17
 Aflarea Sfintei Icoane

În data de 30 ianuarie 1823, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, pe când mulți

muncitori se ocupau cu defrișarea terenului vechii Biserici, s-a descoperit Icoana
Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu de către muncitorii din Falatados, sub
supravegherea lui Dimitrios Vlasio, în ziua respectivă, îngropată la marginea
pronaosului, tăiată recent în jumătate de către excavatori și acoperită și îngropată de
mult timp în pământ. Era arsă de foc și aproape carbonizată în partea din spate astfel
încât au concuzionat din existența și a altor ruine, ca această Biserică a ars pe când
orașul a fost ocupat și explorat de către saracini aproximativ înainte cu 850 de ani.
Întrucât cu multă dificultate s-a deplasat pământul care era lipit pe Icoană, se
observau separat chipurile Născătoarei de Dumnezeu și ale Arhanghelului înnegrite de
timp fără nici un defect și neatinse de tăietură deoarece Icoana era despărțită în două
de către tăietură pe lungime exact în mijloc între reprezentările Născătoarei de
Dumnezeu și ale Arhanghelului. Când au văzut aceasta cei de față au strigat în cor și -
sărutând Icoana – cu multă evlavie, au adus-o și au oferit-o Arhiereului care se afla
acolo. Era aproximativ ora amiazei și când locuitorii orașului și ai satelor au auzit de
Aflarea Icoanei au alergat cu mic cu mare ca să o vadă și să o sărute.
Aici ca să înțelegi iubite cititorule marea minune a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu. Distrugătoarea ciumă care încă cuprindea insula a început să se reducă din
momentul începerii construcției sfintei Biserici. Exista riscul așadar al transmiterii
bolii mortale se întreaga insulă întrucât atâta lume se înghesuia în sensul închinării la
Icoana descoperită. Dar, o minune, din acea zi pericolul a fost depășit și mulți din cei
cuprinși de ciumă s-au izbăvit în mod minunat, cerând ajutorul Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu.
Între ei se afla și fiul unui consilier al lui Gheorghios Peridis, care s-a
întâmplat să se afle acolo în ziua Aflării Sfintei Icoane. Acesta a fost cuprins de ciumă
și timp de trei zile tatăl lui și casnicii au neglijat boala lui. Așa când s-au arătat
primele semne mai jos de subbrațele lui, tânguindu-se și plângând au plecat de acasă
și l-au lăsat în grija asistenților. Tatăl a alergat în fața Sfintei Icoane A Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu rugând-o cu lacrimi fierbinți și întrucât a luat din pământul
ce o acoperea și l-a stropit cu aghiazmă, a dat poruncă asistenților să-l ungă pe copil
cu acest lut, lucru pe care l-au și implinit. A doua zi tremurând în întregime, tatăl de

18
îndată ce s-a luminat de ziuă s-a întors acasă și a chemat pe asistenți ca să afle despre
fiul său. Atunci a văzut pe însuși fiul său sănătos și vindecat ieșind spre poartă ca și
cum nu ar fi trecut prin nici o boală oricât de mică. Întrucât a văzut aceasta tatăl,
bucuros și plin de fericire a alergat să mulțumească Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu.
„Dar despre minunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai târziu am vrea
să vă povestim” adaugă textul ctitoricesc ca să consemneze în continuarie perioada de
timp a construcției Bisericii de sus pe care îl și traducem în limba comună.

Perioda de timp a ridicarii Bisericii Buneivestiri

Când așadar s-a aflat preacinstita Icoană și minunile au confirmat ceea ce în vedenie
s-a descoperit, consilierii și politicienii nu au întârziat să-și asume construcția Sfintei
Biserici strălucită și măreață având nădejdea lor la Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, care a încredințat-o pe monahie că ea se va ocupa de tot. Se va ridica
așadar Sfânta Biserică a Buneivestiri deasupra bisericii construite cu lungimea de
19,75 metri și lățimea de 12,10 metri.

Mai mult însă de faptul că erau necesari foarte mulți bani, lipsa cărora
conducea la imposibilitatea începerii lucrărilor deoarece politicienii și responsabilii

19
lucrărilor se aflau în dificultatea de a plăti la sfârșitul săptămânii muncitori și material.
Dar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a îngrijit de această nevoie, deoarece au
venit neîncetat de peste tot creștini oferind ce a reusit fiecare contribuind cu multă
evlavie prin acest mod la construcția Bisericii deoarece nimeni din cei ce au alergat la
ea și au chemat-o de departe, nu a rămas neajutat.
Așa s-a construit această preacintită Biserică a Buneivestiri spre cinstirea
Pururea Fecioarei Maicii și Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu, importantă
lucrare pentru cei ce o văd greci și străini dar și minune vizibilă pentru cei ce înțeleg
și prin ce situații din punct de vedere al timpului pentru popor s-a realizat așa strălucit
și înstărit Așezământ pe o insulă mică. Deasemeni, cum se întreține acest Așezământ
în fiecare zi mai bine și mai măreț prin evlavia creștinilor care se îndreaptă aici de pe
tot cuprinsul Greciei și din străinătate, fără să țină cont de osteneală și de pericole, ca
să aducă mulțumirile lor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ori să învoce puternicul
ei ajutor.
„Din datele ce există ajungem la concluzia că din anul 1826 lucrările la
biserica Buneivestiri erau aproape de final deoarece:
1. Catapeteasma bisericii și icoanele datează din anii 1824 – 1826 precum și
înscripțiile Sfântului Altar.
2. Până în anul 1826 s-au oferit sume importante pentru Biserica Buneivestiri și
pentru clopotnița acesteia, pe când în următorii trei ani care au urmat s-au oferit
bani pentru activități și scopuri social-filantropice precum școli, port s.a.

Totuși precum se consemnează în textul

ctitoricesc și este înscris pe placa de bronz
până la jumătatea anului 1823, se ridicase
deasemenea aripa de est a construcției,
zona de este a clopotniței în aripa de nord
și zona de est a intrării central în aripa de
sud a construcției. Totalul complexului
Megalohari - Celei pline de har din
marmură specific s-a realizat aproximativ
în anul 1880.

20
 2. Sfintele Biserici Bunavestire si Izvorul
Tamaduirii (Aflarii) și Complexul din
împrejurul acestora
Biserica Izvorul Tamaduirii – Aflarii

Îndreptat spre nordul Sfântului Altar descoperit (la început) s-a ridicat Biserica
Izvorul Tămăduirii și deasupra lui Biserica Buneivestiri. Trei arcade cu acoperis boltit
paralele și conectate între ele, alcătuiesc Biserica de jos.

Interiorul Bisericii Aflării Sfintei Icoane

21
 Baptisteriul din interior
Mari în lungime și joase ca înălțime,
aceste arcade comunică între ele prin
niște deschideri arcuite – cămări – între
doi pereți groși în stilul insulelor Mării
Egee care își au rădăcinile în Asia Mică.
În partea meridiană a Bisericii există
pronaosul – pridvor – cu ușă de intrare în
arcada de vest care coincide cu „Aflarea”.
Acolo pământul insulei Tinos a păstrat de
veacuri și a dat „la plinirea vremii”, prin
porunca Celei ce aduce vestea cea bună,
Sfânta ei icoană spre reînvierea națiunii
grecești și spre aducerea veștii celei bune
întregului neam omenesc.
În această arcadă există și agiazma.
Arcada din mijloc se utilizează în special
Baptisteriul din exterior
pentru multiplele Botezuri.

În partea de nord a acestei arcade se află coloana pe care se sprijină Sfânta

Masă a Bisericii Bunavestire pe când în mijlocul ei se află ruinele Bisericii din
primele secole creștine, a Sfântului Ioan Înaintemergătorul, care au fost descoperite în
cadrul săpăturilor pentru aflarea Sfintei Icoane. În arcada de est se află baptistiriul
celor de alte religii. Aici trebuie să precizăm că în decursul lui 1970, două încăperi ale

22
complexului Așezământului, s-au utilizat ca bisericuțe, una a Sfintei Pelagia din Tinos
și cealaltă a Sfântului Ieronim, pe când în fațada din arcada din mijloc și în fața celei
de est s-a alcătuit mausoleul eroilor vasului militar ELLI care a fost bombardat în mod
fraudulos în data de 15 August 1940, în afara portului din Tinos.

Biserica Buneivestiri

Biserica Buneivestiri din Tinos este basilică cu trei apside cu un turn deasupra

Sfintei Mese. Două rânduri de coloane care încep din pridvor și continuă până la
catapeteasmă cu patru coloane de marmură, fiecare dintre ele întreagă finalizându-se
cu un capăt sculptat, conturează partea din mijloc a bisericii ca fiind mai largă decât
părțile de pe margine.

Alegerea stilului arhitectonic a bisericii aparține faimosului arhitect Eustratio

Kalonaris din Smirna care și-a asumat responsabilitatea construcției bisericii. Membru
al numeroasei comunități al cetățenilor din Tinos în Smirna, Eustratios era deja
cunoscut arhitect al bisericilor din Asia Mică și unul din cei 20 de milioane de
refugiați care s-au retras în Tinos din cauza situațiilor de acolo. Este necesar să
specificăm că biserica pe care a oferit-o Eustratios Smirnaios ctitorilor rămâne în ceea
ce privește schița fără schimbări substanțiale, însă nu la înfățișarea principală și la
clopotniță.
Cu ușa din mijloc – una la fiecare din cele trei părți ale bisericii – permite
întrarea închinătorilor la Icoana Celei pline de dar (Megalohari). „Nor plin de
lumină”, Biserica Buneivestiri cu nenumăratele purtătoare de lumină lumânări ale
mulțumirii și durerii și de „lumină dătătoarele” nenumăratele candele cu „tamata”
atârnate de ele (dovezi ale minunilor – culptate din metal - ce s-au săvârșit
credincioșilor de către Preasfânta) înscriu în timp și așează în istorie „minunea Celei
pline de dar”, credința și nădejdea în mijlocirea ei. Mângâiere a Bisericii este

23
24
Interiorul bisericii

25
 Amvonul din marmură - capodoperă
faimoasa Icoană, primește din tronul ei de marmură rugăciunile și mulțumirile
închinătorilor, care cu miile se îndreaptă în fiecare an spre Sfânta1 Insulă Tinos.
1
Sfânta Insulă = nume oferit de Guvernul Greciei celor trei insule ce au o însemnătate deosebită în
ceea ce privește existența aici a unui vestit odor bisericesc. Aceste trei insule sunt: Tinos (Icoana
Făcătoare de Minuni), Patmos (Peștera Apocalipsei) și Milos (Vechile Catacombe unde se retrăgeau

26
 Catapeteasma Bisericii reprezintă în general modelul catapetesmelor sculptate
din perioada postbizantină – a fost realizată în anul 1825 de către Francisco Kanahilis
- și este în partea de jos lemn îmbrăcat cu aur și în partea de sus este sculptată în lemn
și ghips. Trei trepte deasupra nivelului bisericii conduc spre Sfântul Altar unde se află
trei apside, cea din mijloc ieșind în evidență. Această apsidă, cea din mijloc se află în
spatele Sfintei Mese și reprezintă tronul din marmură al Episcopului înălțat pe alte trei
trepte. Apsida din est s-a transformat în Sfântă Masă în cinstea Înățării Domnului și
cea din vestspre cinstirea Schimbării la Față a Domnului, astăzi însă este închinată
Adormirii Maicii Domnului. În legătură, la vest, cu Biserica Buneivestiri se află de
demult – înainte de secolul al XIX-lea, Biserica Cinstitului Înaintemergător.

Clopotnita

Vizibil din tot orașul Tinos și arată prezența sa protectoare în împrejurimi.

Important este faptul că clopotnița este în concordanță cu biserica în ceea ce privește
măreția ei, este foarte înaltă, prima de 34 de metri pe când cea actuală de 29 de metri
cu o vedere deosebită se face observat
și atrage atenția asupra sa. Prima clopotniță a
bisericii Buneivestiri avea patru felinare, dar
vânturile puternice care predomină pe insulă
au impus reconstrucția lui din motive de
securitate.
Având baza din piatră – aceeași de la
început până astăzi – de înălțimea
aproximativă a bisericii se înalță măreț de aici
în trei cămări de marmură mărețe – felinare –
care culminează un mic turn sculptat pe care
este așezată o Cruce de marmură.

creștinii de frica prigonitorilor romani)

27
 Clopotnița reprezintă lucrarea sculptorului Ioannis Filipotis din satul Pirgos
din Tinos care a realizat-o sub îndrumarea profesorului academician Anastasios
Orlandos.
Imn al heruvimilor, tămâie albă Doamnei Îngerilor, aceasta este clopotnița
Celei pline de Dar.

Muzee si Colectii

Din primii ani ai Istoriei locului de închinare, ctitorii au recomandat existența

unei colecții de obiecte arheologice, fapt pe care gânditorul german Ludovic Ross nu
a ezitat să-l proclame în anul 1840 scriind: „În sala de conferințe a Consiliului
parohial au creat începutul unei colecții de obiecte arheologice din Tinos și din Dilos,
care deja conține unele obiecte de luat în seamă.
Această preocupare din punct de vedere arheologic s-a aplicat și pentru obiectele
bisericești.”
Preocuparea de la început s-a extins treptat spre existența Muzeelor cu adevărat
impresionante care de atunci nu au încetat să se îmbogățească și să se îmbunătățească.
În cadrul muzeelor și ale colecțiilor, trebuie să adaugăm și biserica Buneivestiri și
anexele acesteia. Loc de închinare către Dumnezeu, împodobit cu lucrările celor pe
care i-a creat, lucrări efectuate ca să-L slăvească. Este așadar și biserica Buneivestiri
de la sine un muzeu. Conviețuirea credinței și a artei se aplică aici în întregime.
Muzeele care se află în spațiile Sfântului Așezământ, sunt următoarele:
1. COLECȚIA DE ICOANE ȘI ODOARE BISERICEȘTI: se află la parterul
aripei de est a așezământului unde la început se aflau căminele și mai apoi la
Gimnaziul din Tinos (1925 - 1955), restaurarea căreia s-a finalizat în anul
2019. A început să funționeze la începutul anului 1971 în vederea
colecționării, păstrării și expunerii comorilor postbizantine ale insulei în
colaborare cu Biroul Fiscal al Antichităților din Ciclade.
Printre colecții, o atenție deosebită se oferă Hartei Mari a Elladei a lui Riga
Feraio (1798), Sigiliul Patriarhal a Patriarhului Martir Național Grigorie al V-

28
 lea (1798), Icoana Panaghiei Perivleptou (la începutul secolului XIV), Copie
fidelă a Icoanei Celei pline de dar a pictorului bisericesc din Tinos Francisco
Desipri (1858), lucrări de mici dimensiune sculptate de către sculptorul
Ioannis Platis și altele.

Expoziție de icoane și odoare bisericești

2. MUZEUL DE OBIECTE BISERICEȘTI: Este adăpostit în aripa de nord
est al așezământului într-o sală cu turn ce datează de la prima fază a
construcției. Conform recomandărilor Așezământului spațiul a funcționat ca
bibliotecă, în continuarie ca loc de predare a cursurilor de Muzică Bizantină și
în continuarie ca muzeu de obiecte bisericești. În forma de astăzi funcționează
fiind restaurat din 2015.
Conține spațiu doar pentru donări, în
special obiecte placate cu argint și
brodate cu aur. Sunt expuse obiecte
de cult de argint, veșminte pentru
Sfânta Evanghelie împodobite cu
pietre scumpe, „tamata” (dovezi ale
minunilor – sculptate din metal - ce
s-au săvârșit credincioșilor de către
Preasfânta) din aur și din argint,
veșminte de mult preț brodate în aur,
icoane precum deasemenea și obiecte
de mici dimensiuni sculptate din
Obiecte bisericești – Veșminte – Donații

29
 fildeș și din perle.

Galeria de artă
3. GALERIA DE ARTĂ: Galeria de Artă se află în aripa de nord vest a
Așezământului și conține multe lucrări rare și de mare valoare a artei
religioase grecești și din Europa de Vest. A fost realizată în anul 1961 prin
donarea unui colecționar Athanasios Papadopoulou iubitor al insulei Tinos și
al bisericii Bunavestire. În expoziție sunt reprezentate diferite curente și școli
de artă, precum cea italiană, cea din Munchen, romantismul francez și
tendințele mai noi. Se merită ca vizitatorul să se oprească la lucrarea Mamă și
fiică a lui G. Roilo, Peisaj a lui P. Lebesi, Danai a lui D. Veghia, Scenă de
război a lui P. Doxara, și altele.
4. MUZEUL ARTIȘTILOR DIN TINOS: Muzeul funționează la etajul aripei
de est și conține lucrări sculptate și pictate, ale artiștilor din Tinos. A fost
înființat în anul 1930 și de atunci se îmbogățește continuu, cu sprijinul și al
Asociației Cetățenilor din Tinos din Atena recomandându-se astăzi ca una din
cele mai renumite și reprezentative colecții ale sculpturii grecești
contemporane in special al secolului al XIX și al primei jumătăți ale secolului
al XX-lea. Multe din lucrările expuse au fost donate de către însuși donatori,
ca dovadă a recunoștinței pentru bursele care le-au fost oferite de către

30
 Fundație ca să studieze. Altă parte provine din cumpărăturile însăși ale
Fundației care niciodată nu a încetat să sprijine arta și studiul.

Muzeul ariștilor din Tinos

5. MUZEUL LUI ANTONIOS SOHOS: Un loc special la parterul aripei de est
alcătuiesc lucrările profesorului și academicianului Facultății de Politehnică,
Antonios Sohos (1888 - 1975). Este vorba despre 16 sculpturi ale sale, donate
de acesta Sfântului Așezământ în anul 1966, în special din ghips și din lemn
dar și din ceramică și din marmură care acoperă toată perioada lucrării lui de
sculptură.

Celelalte spatii ale Asezamantului

31
 Acestea sunt distribuite în cadrul complexului Sfântului Așezământ și
existența lor este strâns legată de îndeplinirea diferitelor nevoi ale închinătorilor și
pentru soluționarea problemelor care se pot ivi. Aceste spații sunt:
În partea de sud în cadrul întrării se află PARACLISUL unde închinătorii pot
aprinde lumânările de mari dimensiuni, a căror ardere a fost transferată din biserică
din motive de protecție a acesteia.
În partea de sud și deasupra paraclisului se află RECEPȚIA (SALA DE OASPEȚI)
unde Consiliul primește și ospătează pe închinătorii oficiali și unde se realizează
evenimentele oficiale ale Fundației. În partea de est se află BIROUL COMITETULUI
DE CONDUCERE, și în continuaria acestuia BIROURILE DE ADMINISTRAȚIE la
care fiecare închinător poate solicita informații cu privire la subiectele ce-l preocupă,
să declare diferite slujbe religioase pe care dorește să le săvârșească 2 , să ofere
darurile sale pentru Preasfânta, primind chitanță pentru acestea. Aici trebuie să
specificăm că pentru săvârșirea oricărei slujbe religioase nu există un preț stabil,
fiecare oferă cât dorește și cât poate.
În partea de nord a complexului funcționează un CENTRU DE PRIM
AJUTOR pentru întâmpinarea diverselor probleme de sănătate și BIROUL
PREOȚILOR Fundației. În final, în partea de vest se află SPAȚIUL DEDICAT
SPOVEDANIEI – spitale ale sufletului – unde preoții duhovnici în continuu oferă
închinătorilor sprijin duhovnicesc și-i pregătesc pentru participarea lor la Taina Sfintei
Euharistii, a Sfintei Împărtășanii. Deasemenea există și camere pentru găzduirea
credincioșilor în partea de vest. Din același motiv în exteriorul complexului în partea
de nord est se află și un ARHONDARIC.

2
De exemplu în Grecia pâinile pentru Litie sunt donate de credincioși ca ofrandă adusă unui Sfânt la
care au evlavie și sunt preparate de cele mai multe ori după rețeta unui cozonac.

32
Aripa cu biroul Preoților, Muzeul de
obiecte bisericești și birourile
Administrației

33
34
35
 3. Vestea cea buna în timp – Minunile

„Vesteste Pamantule Bucurie Mare”

Cu minunile lui Hristos (Mc. 16,20) și îndeplinirea cuvintelor Lui (In. 14, 29)
s-a statornicit credința în Hristos și creștinătatea în umanitate. Cu minunile Celei pline
de dar și cu împlinirea cuvântului ei, s-a statornicit credința în „Cea plină de dar din
Tinos”. Neobișnuitele istorisiri ale bătrânului Gkiuze și ale lui Polizois – doi oameni
simpli - și a monahiei Pelagia, s-au împlinit. Mesajul concis al Preasfintei
„Binevestește pământule bucurie mare” s-a aflat și s-a luminat cu aflarea Icoanei
Celei pline de dar și se împlinește de atunci permanent cu minunile ei și prin
caravanele credincioșilor care ajung la biserica ei ca să i se închine. Mii de
credincioși i-au adus ofrandă cererea și mulțumirea lor, bucuria și întristarea lor,
nădejdea și durerea lor, lacrima și recunoștința pentru minune.
Chemarea permanentă a închinătorilor de către Cea
plină de dar și mângâietoarele ei minuni sunt
istorisite de către nenumăratele „tamata” – dovezi
ale recunoștinței atașate de Icoana ei în bisericile
„Aflării” și a „Buneivestiri” și în alte locuri ale
Sfântului Așezământ. Daruri foarte multe și foarte
variate, oferite de oameni din toate clasele sociale,
dovadă ale bogației și de mare cinste, sărace și de
neluat în seamă, aur, diamante și „banuțul văduvei”
aduse de cei drepți și de cei păcătoși, conțin în
paralel „minunea Celei pline de har - Megalohari”
din punct de vedere istoric și în mod variat și
continuu în permanenta buna vestire a ei.
Printre ele se află și mărturia de marmură „Fântâna”
în curtea de est a Fundației, când în fiecare an în
ziua Bobotezei are loc Slujba Agiazmei Mari.

36
Daruri ale lui Mustafa Aga sau Kioutagi, comandant turc din Creta, sunt și „Fântâna”,
și cei patru chiparoși plantați cu mâinile lui de jur imprejurul acesteia precum și
acoperirea cu marmură a spațiului curții reprezintă donația și evlavioasa mulțumire
față de Cea plină de dar a lui Mustafa Aga sau Kiutahigi, ofițer turc din Creta. A
ajuns paralizatla „Cea plină de dar din Tinos” în anul 1845 la sfatul prietenului său
medic grec și s-a vindecat în fața Icoanei Făcătoare de Minuni, în timp ce preoții
bisericii făceau rugăciuni pentru sănătatea lui. „Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se
mântuiască și să vină la cunoștința adevărului Său”. Greci în special dar și persoane
de alte etnii, creștini în special dar și cei de alte religii, ortodocși dar și cei de alte
confesiuni, au cunoscut și au recunoscut cu mulțumire, fiecare în modul sau harul
Icoanei Buneivestiri, minunea Celei pline de dar, așa cum toate sunt consemnate în
textele specifice, într-un dosar special al Fundației. Sensibilitatea religiozității lor,
multa evlavie și credința lor profundă în această realitate – harul și mijlocirea Maicii
Domnului a Buneivestiri – sunt exprimate în fiecare an de către miile de închinători și
mărturisesc în fiecare an minunea lor, mărturisire a credinței în iubitorul de oameni
Dumnezeu.
Așadar în partea de mijloc a bisericii se află chiar dacă pare neobisnuit – o
candelă din argint de care este atașată o barcă de și de o parte acesteia un peste de aur.

37
Este donația „tama” – în jurul anului 1850 – personalului vasului amenințat de o
furtună puternică pe care a depășit pericolul cu ajutorul Celei pline de dar. Când au
ajuns în port, au constatat ascultarea firii necuvântătoare, a naturii, de cuvântul ei.
Peștele a împiedicat valul ce venea spre vasul maritim.
În partea de est a biseicii Bunavestire, puțin înainte de strana din dreapta, se
observă candele de argint cu dedicată inscripție: SPIROS MERKOURIS – PRIMAR
DE ATENA – DONAT ÎN IULIE 1913. În paralel printre arhivele Fundației se află și
următoarea epistolă:

PRIMARUL ATENEI
Către domnii Consilieri ai Sfintei Biserici a Buneivestiri
din Tinos

Am onoarea de a trimite către dumneavoastră un chivot - pachet conținând o

candelă pe care cu evlavie o ofer Sfintei Biserici a Buneivestiri, ca dovadă a profundei
mele recunoștințe pentru izvăvirea mea de o boală gravă prin operație care a avut loc
în Viena în luna iulie a anului trecut 1913.
Vă rog așadar cu căldură dacă doriți să așezați candela în locul în care am stat
în Tinos la venirea mea.
Primiți cinstiți domni confirmarea față de cinstea dumneavoastră.

Primarul,
Spiros Merkouris

În revista Athinaiko de atunci și în revista locală se descrie sosirea lui Spiros

Merkouris cu vaporul agenției „Esperia” pe 17 ianuarie 1914 în Tinos, când a istorisit
înlăcrimat, în stare de deznădejde, având încontinuu pierderi de sânge din gât și
sughițuri la spitalul din Viena: „Una dintre aceste neplăcute nopți când în continuu
eram păzit de soția mea și a unui asistent am văzut în fața patului meu deodată o
femeie de o neobișnuită frumusețe, cu imbrăcăminte de monahie care purta pe capul
ei un acoperămând din zona insulelor.Această frumusețe pe care nu am văzut- o în

38
nici un loc în lumea aceasta, m-a privit în mod serios și amenințător ca și cum ar avea
ceva împotriva mea. Am fost uimit de aceasta și primul am vorbit. Ca și cum aș fi fost
inspirat și naucit de măreția ei i-am spus: Panaghia Preasfânta mea cu ce ți-am greșit
de sunt așa de pedepsit? Atunci aceea și-a schimbat atitudinea serioasă și m-a privit
într-un mod mai dulce pe care nu-l voi uita niciodată și mi-a spus: Liniștește-te că te
vei face bine. Puțin după aceea pierderile de sânge s-au oprit precum și celelalte
neplăceri, simțeam cum sănătatea mi se îmbunătățea în mod vizibil. Dimineață au
venit medicii și în loc să mă vadă mort precum se așteptau, m-au găsit într-o situație
mai bună. Neîncetat s-au întrebat cum s-a întâmplat aceasta schimbarea deodată a
stării mele de sănătate. După o săptămână m-am întors în Atena sănătos.”
Primarul Atenei ales de trei ori Spiros Merkouris – deloc cunoscut pentru convingerile
sale religioase - a donat și în august a anului 1922 o Cruce de bronz placată cu aur
care împodobește mica turlă a iconostasului Celei pline de dar.
Intrând in biserică, deasupra pangarului din dreapta este așezat un portocal din argint
cu 12 portocale placate cu aur și 13 sisteme de prindere a candelei. Este donarea
grecului din America, Gheorghios P. Lambraki orb pe deplin timp de mulți ani, care
auzind de puterea Ei s-a rugat: „Dă-mi lumina mea Preasfânta mea și-ți fagăduiesc o
donare semănătoare cu ceea ce văd pentru prima oară.” Atunci ochii lui s-au deschis
și a văzut în fața lui – în curtea sa – un portocal. Așadar el însuși a adus în 1927 și a
așezat „tama” donarea lui la Cea plină de dar.
Minunile sunt daruri ale lui Dumnezeu către om, îl cheamă la o strânsă relație
de cunoaștere, de încredere și de iubire. „Dumnezeu are grijă în mod personal de toată
creația Lui, dar și de fiecare în mod separat ca și cum dacă ar exista doar acesta –
omul – ar fi uitat cerul și pământul și ar fi avut grijă doar de el.” (Din Confesiunile
Sfântului Augustin). În slujirea acestui plan divin iubitor de oameni contribuie și
Sfinții Lui și primul loc lângă Mântuitorul Hristos îl deține Maica Lui Panaghia. Așa
în Calendarul Istorisirea despre Cea plină de dar din anul 1973 descrierea uimitoarei
clopotnițe de marmură a Bisericii celei pline de dar, precizează următoarele:
„Această clopotniță din marmură de un alb imaculat la primele ore ale dimineții, este
înconjurată de lumină, redă în detalii, prezintă o vedere deosebită în special dinspre
direcția vapoarelor decât din zona maritimă a satului Kionia, așezat pe fondul părții de
vest a Așezământului. „Am văzut un om”, cu mulți ani în urmă în Atena la ora 15:00
într-o zi de iulie, care se plimba de-a lungul unei străzi. Era foarte trist. Deodată s-a

39
oprit s-a uitat la cer și a înalțat rugăciune la Dumnezeu (nu la Născătoarea de
Dumnezeeu) și a văzut pe cer în detalii imaginea clopotniței din direcția vaporului așa
cum s-a descris mai sus”. Este vizibil că Dumnezeu a încredințat Celei pline de dar
pe rugătorul Său care „este mujlocitoare pururea în nevoi și în întristări” care a și
binevestit bucurie mare. Credința în puterea ei, mângâierea, rabdarea și curajul care
au fost necesare în anii dificili de până la izbăvire, erau darurile Celei pline de dar.
Steliana Marabotou, din Tinos a stat în poarta casei ei în ajunul zilei de 15
august 1971. Insula era inundată de lume și alt loc de cazare pentru închinători nu
exista. Două femei cu un copil mic i-au cerut o cameră doar pentru a dormi puțin
copilul. Le-a spus că nu mai are camere, dar să veniți să vă odihniți acolo unde ne
aflăm și noi.” Femeile s-au îndreptat spre biserică și au rămas acolo până la ora 3:00
noaptea. Întrucât copilul a început să plângă l-au luat și l-au dus la doamna care urma
să-i găzduiască. Când au ieșit din biserică și au coborât pe bulevardul Celei pline de
dar, nu și-au amintit în ce direcție este casa. Nu au întrebat –o care este numele ei și
stăteau în mijlocul drumului. În acel moment s-a apropiat de ei o femeie și le-a spus
că ea îi va conduce (spre casa acelei femei). Nu s-au gândit nici la faptul de unde îi
cunoaște, nici cine este. Când au ajuns și au bătut la ușă, gazda văzând trei în loc de
două le-a spus: „Nu am loc pentru voi, ați venit mai multe?”. Atunci femeia
necunoscută a întrebat: „Pentru mine nu există loc?” și s-a facut nevăzută. Atunci cele
două femei și-au venit în fire. De unde le știa? Cine era? De unde știa casa? Le-a
însoțit pe drumurile înguste și întunecate ale insulei spre casă ceea ce s-a întâmplat pe
30 ianuarie 1823 când s-a aflat Icoana ei, pe lângă aceeași poartă ar fi trecut ca să fie
adăpostită la casa lui Stamatelos Kagkadis.
Angajat cu mare funcție în Tinos, care slujește cu bucurie și recunoștință
insula pentru minunea pe care i-a facut-o Cea plină de dar, mărturisește: Avea funcție
înaltă administrativă în Creta. La data de 29 iulie 1980 soția lui este internată la o
maternitate privată din Heraklion cu hemoragie de neoprit din cauza unei nașteri
dificile. Sunt chemați de urgență patru ginecologi domnii Polihronakis, Makris,
Orfanos și Pahakis. Deasemeni medicul anestezist domnul Hnarakis. Se face
transfuzie cu opt pungi de sânge dar hematocritul ajunge la 15 pe când teniunea la 5.
Toți medicii mărturisesc că viața ei este în perricol și cer un medicament aimostatic
foarte rar care nu se află la nici o farmacie și la nici un depozit farmaceutic din
Heraklion. Atunci este rugată Panaghia din Tinos să intervină să salveze pe soția lui.

40
Îmbunătățirea stării ei începe. Femeia a fost salvată și el însuși cu familia lui, de
atunci lucrează pentru binele insulei Celei pline de har, lăsând funcția,
responsabilitățile dar și celelalte bunuri pe care le avea în orașul său ca să se închine și
să sărute Icoana ei și să-i spună mulțumesc.
Minunea este încadrată în planul iubitor de oameni a lui Dumnezeu pentru
mântuirea oamenilor și pentru restaurarea creației și reprezintă împreună cu credința
doi factori strâns legați a extinderii ei în lume și a dezvoltării în Istorie și în Biserica
lui Hristos precum precizează Markos Siotis. Dar omul pentru realizarea mântuirii
lui, la fel și a minunii este liber să o perceapă cum dorește. Cu credință și recunoștință
față de Dătătorul de dar, sau prin interes științific, cu indiferență sau cu negare,
dincolo de mărturisirile descoperite ale celor ce le-au trăit, precum și academicianul și
profesorul Universității din Atena Markos Siotis, care cu emoție descrie în Istorisirea
despre Megalohari - Cea plină de har din anul 1972 - profesor al Facultății de
Teologie a Universițății din Atena pe atunci – ce a văzut și a trăit în Biserica Celei
pline de dar - Megalohari, într-un an la sărbătoarea Adormirii ei.
„Vecernia se terminase. Nu se terminase însă și închinarea și privegherea de noapte.
În fața Icoanei Făcătoare de minuni sfințitul cler cânta Paraclisul neîncetat conform cu
dorința închinătorilor... Se făcuse noapte. Încet incet se lumina de ziuă... Deodată
scade intensitatea luminilor și deși credeai că s-au stins candelele, o lumină tainică,
din belsug foarte dulce ochilor și care te făcea să înțelegi că ai ochi și în suflet,
străbate toată biserica, în așa mod încât nicăieri să nu existe nici cea mai mică umbră.
Un fior ne străbate pe toți și o liniște se așterne pe toată biserica. Deodată se aude un
glas:„Panaghia Preasfânta mea, mântuiește-mă...” Acest glas este însoțit de alte
glasuri: „Preasfânta... Panaghia nostră...” În acel moment stăteam pe un cufăr în
Sfântul Altar, lângă Ușile Împărătești. Mă ridic de pe cufăr și cu uimire mă îndrept
spre Ușile Împărătești. Pe deasupra Ușilor Sfântului Altar îmi îndrept privirea mea și
văd „fie în trup fie în afară de trup, Dumnezeu știe” o vedere minunată, o vedere de
necuprins... pe Născătoarea de Dumnezeu! Ceea ce era de înțeles erau cele trei minuni
care au avut loc în acel moment. Un mut a vorbit, o fată paralizată s-a ridicat și un
bolnav de epilepsie s-a vindecat. Minunile acestea au învederat tuturor realitatea
prezenței Născătoarei de Dumnezeu, vederea ei care era și cauza minunilor...”
Nenumărate și variate sunt mărturisirile despre Cea plină de har, nemumărate

41
și variate sunt arătările Panaghiei și
semnele dumnezeiști – minunile ei –
model după care s-a extins mărturisirea
plină de mulțumire și dovada
recunoștinței pentru marele dar al ei,
Icoana celei pline de har.
Vas ales de Dumnezeu, încercat de
veacuri înainte prin incendiu și îngropat,
s-a ridicat din adâncurile pământului din
Tinos la data de 30 ianuarie 1823, Icoana
Celei pline de har a Buneivestiri și
mărturie a răstignitului și înviatului
parcurs al Ortodoxiei și al Greciei,
nădejdea în iubirea lui Hristos și
sentimentul prezenței Preasfintei Panagiei
noastre, în timp – conform făgăduinței ei
– a devenit vestea cea bună pentru
întreaga umanitate.

4. Sfantul Pan-Elenic Asezamant

Bunavestire si activitatile lui
Activitati specifice

Sub capelele bisericii Buneivestiri din Tinos în parcursul Istoriei acesteia nu s-

au auzit doar glasurile de durere ale bolnavilor care s-au îndreptatat spre casa Maicii
Domnului ca să fie vindecați, și nu doar glasurile de mulțumire ale celor pe care i-a
vindecat. Sub același acoperiș s-au auzit și bătăile inimii Greciei în toate situațiile
criză ale Istoriei Neamului de la 1821 până astăzi.

42
 Aflarea Sfintei Icoane a Buneivestiri în ianuarie 1823 în Tinos, s-a realizat
pentru poporul grec ce a trecut prin Revoluție ca un semn al sprijinului dumnezeiesc
în uriașa luptă a lui pentru credință
și patrie. Toți cunoscuții luptători ai
independenței și ai libertății, precum
Kanaris, Miaoulis, Karaiskakis,
Makriannis, Kolokotronis, Nikitaras
și alții au considerat atunci că este o
datorie să vină în Tinos ca să se
inchine icoanei Buneivestiri.
Sub capele acestei biserici s-
au luat cele mai mari decizii privind
responsabilitatea purtării de grijă a
refugiaților frați ai noștri care s-au
retras în Tinos din Psara, Kaso,
Creta și din Asia Mică, vânați de
dușmanul Neamului și al Credinței
noastre ortodoxe. Odată cu ridicarea
bisericii Buneivestiri, s-au înființat
în Tinos primelor școli ale Greciei
noastre libere, singurele care au
funcționat pe parcursul anului 1821.
În continuarie după eliberare,
biserica Buneivestiri asigură un
important support financiar Statului
Grec nou-format pentru crearea
flotei naționale, pentru inființarea
Universității din Atena, pentru
soluționarea cheltuielilor clor
Mausoleul „ELLIS”, unde se păstrează și o parte din
înrolați și deasemeni oferă mari
torpila ce a scufundat (vasul maritim)
sume de bani Revoluției cretane.

43
 În aceeași perioadă, sub adăpostul, acestei biserici s-a întărit nădejedea
eliberării a grecilor din insulele Mării Egee și ale Asiei Mici, când în fiecare an mii
dintre ei veneau ca închinători la hramul Buneivestiri. Nu au venit să se închine doar
pentru ei și pentru cei dragi ci și pentru renașterea și pentru eliberarea țării lor care era
încă sclavă. Aici în această biserică, la această Fundație, pe această insulă, grecii
neeliberați întâlneau pe fiii liberi ai Greciei pe pământ grecesc liber și aici se plantau
în fiecare an semințele revoluției împotriva puterii turcești și pe aceste semințe le luau
cu ei revoluționarii și le plantau pe pământ roditor în țările lor cotropite.
Sub adăpostul bisericii acesteia pe 25 martie 1912, episcopul Athanasios a
proclamat Învierea Neamului și eliberarea celorlalte părți ale Greciei întrucât acea
mare zi a coincis cu marea sărbătoare a Buneivestiri și a Îndependenței Nationale cu
Paștele Ortodoxiei. În aceeași zi s-a săvârșit istorica Sllujba a Agiazmei, cu Icoana
Buneivestiri pe vasul de luptă AVEROF care era ancorat în portul din Tinos ca să
aducă cinste mijlocirii ei în ziua săbătorii ei. După doar câteva zile prfețiile s-au
împlinit și rugăcinile multor generații de închinători s-au împlinit întrucât o mare
parte din Grecia noastră a fost eliberată, pe parcursul războaielor balcanice pe când
vasul nostrum de luptă AVEROF cu binecuvântarea Celei pline de har a fost cel mai
mare realizator și garant al victoriei.
În final sub adăpostul bisericii acesteia, pe 15 august 1940 s-au ascultat iarăsi
cuvinte de foc care au aprins focul credinței cu privire la biruința finală impotriva
puterilor dușmanului. Motivul era acum fasismul Italian, care cunoscând că Insula
Tinos reprezintă centru al Neamului și al Ortodoxiei, a lovit pe neașteptate și a
scufundat vasul nostrum de luptă ELLI care a venit aici că să ofere cinste Celei pline
de har în ziua sărbătorii ei. În continuarie Panaghia din Tinos a protejat armata noastră
în Albania, a consus-o la biruință și a izbăvit Neamul și țara nostră. În aceeași epocă,
în decembrie 1940 Consiliul Sfântului Așezământ Pan – Elenic Bunavestire din Tinos,
a așezat la dispoziția guvernului de atunci toate lucrurile de mare preț și de aur ale
bisericii, ale Fundației, Așezământului, și ale Sfintei Icoane pentru nevoile războiului
și pentru izbăvirea patriei. Pe 25 martie 1945, când s-a sărbătorit pentru prima oară
aniversarea Independenței Naționale, guvernul de atunci, aporuncit și s-a transportat
cu toată cinstea Sfânta Icoană a Buneivestiri în Atena, ca să aducă o notă de strălucire
sărbătorii și poporul să poată să-și exprime preacinstirea și recunoștința față de
Protectoarea Neamului nostru.

44
 Toate cele de mai sus dezvăluie detaliile unei alte minuni care a avut și are loc
în Tinos, iarăși de către Panagia. Cele de mai sus răspund binecuvântatei pe de o parte
întrebări a închinătorului care se întreabă: De ce Tinos și locul ei de închinare, în afară
de centru al Ortodoxiei, reprezintă și reper pentru curentul elenistic nou? În cele din
urmă, toate cele de mai explică de ce și reprezentantul legii când se referă la Sfântul
Așezământ Pan –Elenic Bunavestire din Tinos îl caracterizează ca fiind „o
Organizație preafrumoasă și binecuvântată, Prima Fundație a Neamului” (Legea
349/176 Despre administrarea Sfântul Așezământ Pan –Elenic Bunavestire din Tinos).

Activitati educationale

Când pe 30 ianuarie 1823 s-a aflat în Tinos, în mod minunat și prin

descoperire Icoana Făcătoare de Minuni a Buneivestiri, ctitorii și consilierii Bisericii
Celei pline de har, au considerat ca prima lor îndatorire să folosească darurile aduse
de credincioși în scop educațional. Astfel Sfântul Pan – Ellenic Așezământ al
Buneivestiri dincolo de generalele și multiplele, și social-filantropice se dovedește
încontinuu, deși este o insulă mică și necunoscută, mare protectoare și impreună-
lucrătoare în ceea ce privește educația, literele și arta fapt ce au o înfluență pozitivă
fiind strâns legate de ziua Aflării Sfintei Icoane (30 ianuarie, pomenirea Sfinților Trei
Ierarhi ocrotitorii Literelor și ai Educației). În precizarea lor către Secretariatul
Educației publice și bisericești, consilierii bisericii au atașat un tabel „al instituțiilor
educaționale din Tinos” pe care le sponsorizează și le sprijină Sfântul Așezământ
Bunavestire din Tinos. În acest table sunt precizate 11 școli, trei grecești,una franceză
și șapte pentru cursuri diferite. Prima menționată este „Școala Grecească din cadrul
Complexului Buneivestiri” care s-a construit și a funcționat din anul 1824 „aparținând
Complexului Buneivestiri”. Această renumită școală a fost condusă din 1824 până în
1841 de către renumitul professor de Limbă Greacă din Kidonia, Eustratios Petru a
cărui salariu precum și a altor profesori îl asigura casieria Sfântului Așezământ al
Buneivestiri.
Din 1838 funcționează în mod official în cadrul Sfântului Așezământ „Școala
de Muzică Bisericească” care a dat pe parcursul secolului trecut mulți renumiți
muzicieni și cântăreți bisericești. Mai târziu Sfântul Așezământ a contribuit la

45
înființarea unei Școli de prelucrare a mătăsii la Mănăstirea Kehrovouniou și
deasemenea la înființarea Școlii de Industrie Ușoară din Tinos.
În august 1836 comandantul de atunci al insulei Tinos Franciskos Manos a
cerut de la primărie înființarea Gimnaziului în orașul Tinos. Cererea acestor cetățeni
din Tinos s-a materializat la aproximativ 90 de ani de la Comunicatul din 9 februarie
1925 dar nu de către guvern ci de către „Casieria Bisericească a Sfintei Biserici
Bunavestire, înființarea fiecărei clasă costând 25.000 de drahme.” În 1953 – 1954 se
construiește pe cheltuiala Sfintei Biserici clădirea unde se adăpostește și astăzi
Gimnaziul din Tinos.
Așadar, plină de curaj și hotărâtă a fost și este contribuția Sfântului Așezământ
al Buneivestiri în Educație, în Litere și în Artă cu înființarea din anul 1840 a instituției
burselor, pentru tinerii din Tinos ce se remarcă prin zelul și meritele lor. Astfel de
atunci până astăzi sute de tineri și tinere indifferent de religie (ortodocși sau catolici)
și-au realizat studiile în străinătate, pe când mulți și-au continuat studiile în străinătate
ca bursieri ai Sfântului Așezământ. Printre ei se merită să menționăm pe bursierii de
demult: întâi stătătorii Artei care au făcut cinste nu doar locului lor de naștere, insulei
Tinos, ci și în întreaga Grecie dar și pe scala mondială: Gheorghios Vidalis, Dimitrios
Filipotis, Nikiforos Litras, Nikolaos Ghizis, Giannoulis Halepas, Lazaros Sohos,
Nikolaos Litras, renumitul professor și academician Nikolaos Louvaris și mulți alții.
Din 1956 Sfântul Așezământ al Buneivestiri, sponsorizează și întreține Școala
de Arte Frumoase din Panormos Tinos, școală unică în țara noastră, care cultivă,
păstrează și continuă bogata sa tradiție în ce privește arta și moștenirea culturală a
insulei. Zeci din primii absolvenți ai Școlii și-au continuat studiile la Facultatea de
Arte ca bursieri ai Fundației, ai Așezământului și mulți dintre ei și-au continuat
studiile și s-au specializat în străinătate.
Pe parcursul anului 1960, prin susținerea Sfântului Așezământ și pe terenul ce
aparținea acestuia, s-a construit clădirea After –School-ului Bisericesc unde mai târziu
s-a înființat Gimnaziul –Liceul Teologic Bisericesc care avea elevi din toată Grecia.
Deasemenea în înteriorul clădirii Centrului Duhovnicesc din Tinos care a fost înființat
și el cu sprijinul Sfântului Așezământ funționează o Bibliotecă organizată în mod
excepțional cu mii de cărți.În zilele noastre Consiliul Administrativ continuând
tradiția iubitoare de cultură și educație a Așezământului, contribuie în diferite moduri
și prin sume substanțiale școlile, consiliile școlare și Asociațiile părinților din Tinos

46
pentru realizarea procesului educațional, în ce privește organele de supraveghere în
sensul organizării diverselor evenimente, pentru participarea la excursiile școlare,
pentru premierea elevilor cu rezultate excepționale și altele. În cele din urmă
sponsorizează Academia din Atena cu suma de 3000 de euro annual pentru premierea
celei mai bune lucrări ce are conținut teologic.

Activitati filantropice

Imediat după aflarea Sfintei Icoane a Celei pline de dar, deși înființarea
întregului complex al Buneivestiri presupunea investiții uriașe Sfântul Așezământ nu
a încetat niciodată să dispună o parte a încasărilor pentru îngrijirea săracilor și a
neputincioșilor refugiați care s-au retras în Tinos din zonele ocupate de turci. În
special a protejat pe orfanii care și-au pierdut părinții uciși de către turci. Grija acestor
copii Consiliul a conferit-o familiilor pe care le plătea Fundația.
Pe parcursul existenței istorice a Sfântului Așezământ în timp tradiția aceasta
continuă și filantropia reprezintă unul din polurile de bază ale activității lui.
În 1957 Consiliul Administrativ a dispus o clădire privată a Fundației de pe
strada Bunavestire, în vederea renovării pentru a fi utilizat ca Azil de bătrâni pentru
adăpostirea și îngrijirea a 30 de refugiați în vârstă greci ca naționalitate și creștini –
ortodocși.
Acest azil funcționează de atunci și acoperă toate investițiile sale (plata angajaților,
hrana, renovări etc.)
In 1985 s-a construit actuala clădire în locul celei vechi care conține tot ceea ce este
necesar pentru conservarea corectă a hranei. Toată investiția defrișării vechii clădiri,
ridicării a celei noi, a echipării etc., au fost acoperite de Așezământul Panaghiei. În
acest azil unde funcționează încă Centrul de Îngrijire a Vârstnicilor fiind acoperit și
ocrotit de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, primesc îngrijire și iubire toți bătrânii
– indifferent de confesiune – dar și cei neputincioși și din nevoi.
În anul 2005 a fost votat noul Consimțământ al Centrului de Îngrijire a
Vârstnicilor prin care este declarat ca Organizație Social – Filantropică
Nonguvernamentală care are ca principală sursă de încasări Sfântul Așezământ.

47
 „Centrul de Îngrijire a Vârstnicilor” care a fost ridicat și funcționează cu investițiile
Sfântului Așezământ
Până la înființarea Centrului de Sănătate (Dispensarului) din Tinos și
încorporarea lui în Sistemul Național de Sănătate Sfântul Așezământ a susținut
spitalul care a existat și în care erau îngrijiți locuitorii din Tinos și închinătorii. Dar și
astăzi susține in moduri diferite îmbunătățirea sistemului medical de îngrijire
(Achiziționarea aparatelor medicale moderne de diagnostic, instalarea sistemului de
efectuare a telecardiogramelor și altele).
În zilele noastre sponsorizează ajutoare celor săraci, celor bolnavi, bătrânilor și
celor încapabili să muncească. Ajutoarele acestea se disting prin: a) Departamente
pentru întâmpinarea diferitelor nevoi și b) Acordarea unei sume de bani pentru
susținere și ajutor în situații dificile precum boli grave, operații dificile, accidente și
altele.
Deasemenea Sfântul Așezământ sprijină din punct de vedere economic pe
închinătorii săraci pe care-i gazduiește în casa de oaspeți, sprijină financiar fete
sărace, susține azile, spitale, sisteme de transplant de rinichi, organizații filantropice și
asociații ce susțin scopuri similar.
În cele din urmă, sprijină și susține economic planeta în caz de mari catastrofe
(cutremure, inundații, incendii) sau epidemii sau foamete sau război sau orice alt rău.

48
 Activitati religioase

Sfântul Așezământ din primul moment al remarcării sale s-a preocupat și de

reînvierea și de consolidarea sentimentului religios al poporului grec și în special a
locuitorilor din Ciclade care erau asediați în acea periodaă de multe propaganda
(religioase).
De atunci și până în zilele noastre continuă în moduri diferite activitatea sa de
sprijin al Bisericii, susținând cu sume mari activitatea misionară în străinătate ducând
lumina credinței ortodoxe și în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei noastre.
Deasemenea susține și întărește instituții bisericești (Mitropolii, Sfinte Mănăstiri,
Sfinte Biserici) în toată lumea. Susține toate bisericile parohiale și paraclisele din
Tinos economic precum și prin oferirea de obiecte bisericești, icoane, candele și
altele. Deasemeni ajută din punct de vedere economic la ridicarea de biserici în toată
Grecia. Se îngrijește de Școlile de cateheză ale insulei oferind spații și acoperind toate
cheltuielile pentru buna funcționare a lor.
Organizează și sponsorizează în colaborare cu Sfânta Mitropolie și alte
instituții bisericești Conferințe bisericești la sediul recentei restaurate Casa de Cultură
din Tinos. Susține financiar editarea cărților ce au conținut religios, a broșurilor
antieretice și găzduiește în spațiile sale expoziții de cărți creștine.
Sfântul Așezământ susține deasemenea și instituția bisericească Apostoliki
Diakonia (Slujire apostolică) a Bisericii Greciei precum și Sfânta Mitropolie de Siros
și Tinos. Deasemeni se îngrijește și de pensia clericilor, precum și de ospitalierea
numeroșilor pelerine.
În general se preocupă de întărirea duhovnicească a închinătorilor prin
săvârșirea zilnică a tuturor sfinte slujbe și a sfintelor Paraclise, prin oferirea de către
cei mai buni duhovnici ai Sfintei Spovedanii, prin distribuirea de broșuri ce au
conținut bisericesc și prin alte moduri posibile.

49
 Activitati sociale

Din primii ani de după Aflarea Sfintei Icoane, activitățile sociale au

reprezentat, o prioritate principal pentru consilierii de atunci ai Sfântului Așezământ,
și aceasta a devenit îndatorare și a urmașilor lor până în zilele noastre. Pe când
asigurarea socială în Grecia era inexistentă, Sfântul Așezământ a sponsorizat pensiile
clericilor și a învățătorilor incapabili de a lucre.
De atunci s-au investit mari sume de bani pentru realizarea activităților sociale
în și în afara orașului Tinos pentru ajutorarea evlavioșilor închinători și pentru
dezvoltarea insulei din punct de vedere economic și politic. Ca notă informativă se
menționează: a) Vechea stradă Evanghelistria (Bunavestire) și noul bulevard
Megalohari (Cea plină de har) care leagă faleza de Sfântul Așezământ. b) racordarea
la apă a orașului și a insulei Tinos, fapt pentru care s-au investit milioane de euro. c)
alimentarea insulei cu energie electrică în anul 1929, care pe atunci a costat 3.500.000
de drahme. d) construirea portului artificial din Tinos, adâncirea lui, realizarea
digului, și multe alte lucrări, toate se datorează sprijinului substanțial oferit de Sfântul
Așezământ.
Deasemenea se sposorizează annual Primăria din Tinos, cu sponsorizare
regulată de 10% din veniturile brute ale Fundației. Această sponsorizare se oferă
pentru realizarea de lucrări în vederea sprijinirii închinătorilor.

Activitati culturale

Un alt domeniu de activitate al Sfântului Așezământ Bunavestire din Tinos

este și domeniul cultură. Conform profesorului și academicianului Universității din
Atena, Markos Siotos „religia este singura capabilă să păstreze în mod corect și
permanent valorile culturale de o deosebită valoare spirituală și morală și să învețe (pe
cetățeni) despre utilizarea acestora ca expresie a binecuvântării lui Dumnezeu”.
Din aceasta prismă religia devine sufletul culturii și cultura devine colaboratoarea
religiei. Având acestea în minte, consilierii de atunci ai Sfântului Așezământ,
actionează în diferite moduri pentru valorificarea culturii.

50
 „Casa de Cultură din Tinos” precum este văzut în portul din Tinos

Aceasta se realizează prin organizarea conferințelor științifice în colaborare cu

înstituții reprezentative ale științei, prin organizarea directă a evenimentelor
religioase – duhovnicești și prin importanta sponsorizare altor instituții ce se
carcterizează prin activități duhovnicești și culturale. Aceste evenimente care au loc
cu participarea diferitelor personalități din spațiul elenic (grec) și din cel internațional,
contribuie la realizarea unei mișcări duhovnicești, spirituale nu doar în Tinos ci și în
toată Grecia. Majoritatea din aceste evenimente sunt realizate la Casa de Cultură din
Tinos, una din cele mai mari lucrări realizate de Sfântul Așezământ.
Casa de Cultură din Tinos reprezintă o instituție nonguvernamentală, este
realizată și susținută de către Sfântul Așezământ, are sediul în orașul Tinos, în
clădirea recent restaurată „Polimerio” și este sponsorizată anual de către acesta.
Această măreață clădire în stil neoclasic s-a transformat într-un uimitor și
măreț centru cultural și de expoziție care deține sisteme de ultimă tehnologie, săli de
conferințe având capacitatea de 350 de persoane, spații de expoziții, bibliotecă, sală
de internet, sală de masă și secretariat. Specificul și scopul instituției este cercetarea,
studiul și vizualizarea culturii în ce privește arta și istoria și tradițiile spirituale ale
insulei Tinos, prezentarea publicului larg a activităților Sfântului Pan-elenic
Așezământ Bunavestire Tinos și dezvoltarea culturală generală a insulei. Obiectivele
Fundației se proiectează prin conferințe, expoziții, seminarii, prezentări și editări.

51
 În acest loc se organizează expoziții ale marilor artiști din Tinos precum ale lui
Gkizis și ale lui Lutra și există și o expoziție permanent a marelui sculptor Gianoulis
Halepas.
Deasemenea sunt importante activitățile Casein de Cultură în domeniul
editărilor. Se editează direct de aici sau sunt sponsorizate de aici importante ediții în
ce privește literature, religia și cărți ce fac referire la insula Tinos, Sfântul Așezământ
și istoria lor. O atenție special se acordă participării la licitații și achiziționarea
importantelor lucrări de artă în special a artiștilor locali. Aceste lucrări se expun la
diferite expoziții și colecții care se află în cadrul Sfântului Așezământ și al Casei de
Cultură.
Activitatea cultural a Sfântului Așezământ este completată deasemenea cu
înființarea și funcționarea Filarmonicii, Școlii de Muzică Bizantină și a Școlii de
Pictură Bizantină care funcționează în spațiile complexului și precupă zeci de tineri
din zona noastră.

Lucrare a artei sacre realizată de mâini omenești pe care le binecuvintează mâna lui Dumnezeu...

52
 5. Cele patru mari hramuri
Aniversarea Aflarii Icoanei Facatoare de
Minuni – 30 ianuarie

Cea mai mare zi din Tinos este ziua Aflării Sfintei Icoane, în această zi toată
insula sărbătorește, și locuitorii din Tinos ce se află în afara insulei sunt nostalgici și
sărbătoresc și ei prin amintirile copilăriei.
În după-amiaza ajunului, Sfânta Icoană este transportată cu fast în biserica de
jos a Aflării și este așezată lângă locul unde de veacuri era îngropată. În continuarie se
săvârșește Vecernia Mare cu slujbă specială. Seara are loc slujba la care participă mii
de credincioși. În ziua următoare se săvârșește Sfânta Liturghie Arhierească, și în
continuarie slujbă de pomenire și depunere de coroane în fața statuii – bust a
Arhiepiscopului Gavriil. După-amiază, la ora 14:00 se face procesiune Sfintei Icoane
în baldachinul pe care-l țin cu evlavie toți locuitorii și pelerinii din Tinos. Procesiunea
urmează același traseu, printre străzile vechiului oraș Tinos, pe care l-au urmat la
prima procesiune a Icoanei din 2 februarie 1823. Pe platforma din fața falezei are loc
o rugăciune și apoi alaiul se întoarce spre biserică prin partea de est a orașului. Înainte
de vecernie are loc depunerea de coroană din partea Consiliului parohial la
mormintele ctitorilor și în biserică se rostește de către Mitropolit ca presedinte al
Consiliului parohial sau un reprezentant al acestuia Cuvânt la Sărbătoarea din anul
precedent și din anul în curs.

53
 Ajunul Sărbătorii Aflării - Sfinta Icoană este purtată în procesiune înainte de Vecernia din
Biserica Aflării

Fii și poporul din Tinos cântă „Veniți cetățeni ai Insulei Tinos să serbăm Aflarea Panaghiei noastre, toți
să cântăm în imnuri..., seara de 30 Ianuarie
În seara aceleiași zile toți elevii insulei având conducător pe Mitropolit
împreună cu clericii, primarul cu Consiliul de Administrație și mulți locuitori ai
insulei Tinos și străini, înalță imnuri către Panaghia purtând în mâini lămpi. Un râu de
foc se revarsă cu entuziasm pe străzi, pe bulevard și pe faleza orașului, cântând
„Veniți locuitori ai insulei Tinos să sărbătorim...” și „Bucură-te preacurată Maria,

54
bucură-te Maica Domnului...”. Emoția este mare și toți simt trăirea Marii Minuni.
Orice vizitator sau pelerin se va afla în această zi în Tinos, o va considera ca fiind o
experiență de neuitat.

Sarbatoarea Buneivestiri a Nascatoarei de

Dumnezeu
25 martie

Sărbătoare dublă pentru greci, Sărbătoarea Buneivestiri și Aniversarea Zilei

Naționale 25 martie 182. Aflarea Sfintei Icoane din adâncurile pământului din Tinos a
contribuit în mod decisiv în realizarea cu succes a Revoluției din 1821 și la eliberarea
Națiunii Elene (Grecești) după sclavia de 400 de ani.
Până la 1920 grecii Elladei (Greciei) ocupate și locuitorii Asiei Mici au
inundat insula Tinos cu prezența lor. Pasageri ai navelor cu aburi și ai vapoarelor cu
pânză au navigat până în Tinos și întrucât s-au închinat la Sfânta Icoană s-au rugat
pentru eliberarea țării lor. Mii de persoane continuă să vină și în zilele noastre
indiferent de condițiile meteo specifice acestei perioade.
În ajunul Crăciunului se săvârșește Vecernia Praznicului și noaptea Priveghere
și Paraclis. Biserica inundată de localnici și pelerini – vizitatori ai insulei rămâne
deschisă toată noaptea. În ziua Buneivestiri se săvârșește Sfânta Liturghie Arhierească
a Praznicului și după aceasta procesiunea Sfintei Icoane și rugăciune pe faleză.

Aniversarea Vedeniei Sfintei Pelagia

23 iulie

55
 Ziua aceasta este închinată Sfintei Pelagia care la data de 23 iulie 1822, în zi
de duminica, dis de dimineață, s-a învrednicit de marea cinstire să vadă în chilia ei pe
Născătoarea de Dumnezeu. În dimineața acestei zile Icoana este transportată la
mănăstirea „Doamnei Îngerilor” la Kehrovouni, unde va fi ținută toată ziua.În biserica
Sfintei Pelagia are loc Sfânta Liturghie a Praznicului și și Slujba Paraclisului. Mii de
credincioși vin să se închine Sfintei Icoane. Maica stareță și monahiile mănăstirii
ospătează pe toată care așteaptă cu răbdare ora întoarcerii.
Aproximativ la ora 19:00 după amiază, clerul și mii de credincioși însoțesc
Sfânta Icoană care este transportată până în oraș pe jos. Acest rând care parcă nu se
termină miilor de drumeți este o vedere sfântă, o dovadă puternică a credinței
poporului grec în Cea plină de har. Sunt sufiecienți kilometri și oboseala este pe
măsură, dar inimile lor sunt pline de entuaziasm și emoție sfântă. Pe unde trece Icoana
Panaghiei, a Preasfintei, clopotele bisericilor satului dar și ale micelor paraclise se aud
armonios și bătrânii și oamenii neputincioși ai satelor ies în strada principală cu
lumânări și cățuie cu tămâie aprinse ca să se închine Sfintei Icoane. Vânturile
puternice care de obicei suflă în Tinos, ia cântările oamenilor și le transportă spre
mare. Când Sfântul Alai ajunge în oraș, are loc o rugăciune pe platforma de pe faleză,
se aprind artificii și seara târziu Icoana este transportată în Biserica ei.
Istoricul transportării Sfintei Icoane la mănăstirea Kehrovouniou este
următorul: prima pe 26 mai 1918, a doua pe 23 iulie 1952 a treia pe 23 iulie 1954, a
patra pe 23 iulie 1957 a cincea pe 23 iulie 1963. Și de atunci în fiecare an și până
astăzi are loc pe data de 23 iulie.

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului

15 August

56
 Începând cu 1 August mii de închinători inundă insula și cu evlavie participă
la Paraclise3 până pe 13 august când are loc ultimul Paraclis în interiorul naosului. În
ajunul sărbătorii vederea deosebită curții bisericii a spațiilor portului și a celor două
mari străzi care conduc către biserica Panaghiei Megalohari (Cea plină de har) nu
poate fi descrisă. Vasele maritime ajung extrem de încărcate în Tinos. Toată insula
împodobită îi primește pe vizitatori și se transformă într-un mare arhondaric. Toți
acești oameni vin să aducă un dar „tama” să facă un Paraclis să ceară mijlocirea ei
sau să spună un „mulțumesc” Panaghiei Megalohari pentru o minune de-a ei. Vin
însoțind pe rudele lor bolnave și îndurerați urcă strada în genunchi purtând de multe
ori in spate pe copilul lor care fie s-a vindecat fie se roagă pentru vindecare. Și toți
aceștia așteaptă o minune. De multe ori prin mijlocirea ei își recapătă vederea, auzul,
capacitatea de a vorbi, sănătatea. Infinite sunt minunile care se percep și de nedescris
cele ce nu se văd, ce nu se consemnează. Cei ce au avut onoarea și bucuria să stea
lângă Icoana Panaghiei Megalohari, doar aceștia pot să mărturisească câți
„mulțumesc” șoptesc mii de buze când i se închină.
În ajunul marii sărbători se îndreaptă spre biserică reprezentanții oficiali ai
Guvernului și ai Armatei pentru a-i aduce cinstire. Seara se săvârșește Vecernia Mare
cu Arhiereu și în continuarie Paraclisul și Sfânta Liturghie și se oferă Sfânta
Împărtășanie miilor de închinători, care așteaptă cu răbdare rândul lor timp de multe
ore ca să se inchine ei.
În dimineața sărbătorii se săvârșeșete Sfânta Liturghie Arhierească în Biserica
Panaghiei Megalohari (cea plină de har). Pe parcursul Sfintei Liturghii, reprezentantul
Guvernului, amiralul și alți oficiali se îmbarcă pe nava de război cu torpilatoare și
aruncă coroane în mormântul cu apă a vasului de război „Elli” care a fost torpilat pe
neașteptate în afara portului din Tinos pe 15 August 1940. După săvârșirea Sfintei
Liturghii urmează procesiunea plină de fast a Sfintei Icoane. Baldachinul în care se
află Icoana este purtat de prezentanți ai Marinei Militare fiind însoțit și de

3
În Grecia în Postul Adormirii Maicii Domnului se săvârșește Paraclisul Maicii Domnului în fiecare
seara după Vecernie în fiecare zi începând cu 1 august, finalizându-se pe 13 august.

57
Sfânta Icoană iese din Sfântul ei Locaș (Palat)

și poporul credincios așteaptă...

58
reprezentanții Poliției. Urmează arhiereii și oficialii. Un rând nesfârșit de credincioși
de la biserică până pe faleză așteaptă cu răbdare dar și cu ardoare în canicula din
august la amiază să treacă Sfânta Icoană pe deasupra lor. Este un moment
impresionant în viața fiecărui credincios care și-a pus nădejdile în Maica lui
Dumnezeu.

Furtul Sfintei Icoane

Pe 15 decembrie 1942, un eveniment a uimit toată populația din Tinos. Un

deținut ce fusese condamnat la închisoare de către autoritățile turcești a venit în Tinos.
Nu a fost impresionat nici de biserică nici de icoana Megalohari (Celei pline
de har). Ceea ce l-a impresionat era aurul și pietrele prețioase. Așa a gândit să fure
Sfânta Icoană pentru a păstra lucrurile de valoare de pe ea.
S-a ascuns în cafasul bisericii, a scăpat de atenția paraclisierilor și a așteptat
întunericul ca să acționeze. La miezul nopții cu ajutorul unei frânghii a coborât în
biserică, a călcat pe Sfânta Masă, a furat Sfintele Vase ale Sfintei Împărtășanii din
aur, Icoana cu darurile prețioase atașate de ea și a plecat grăbit distrugând poarta din
partea stângă.
Dimineață când paraclisierii au deschis bierica și au văzut că lipsește Sfânta
Icoană, plângând au început să ceară ajutor. Au bătut clopotele în semn de doliu și
vestea tristă s-a răspândit pe toată insula. Atunci comandant în Tinos era Ioannis
Theotokos, care imediat a solicitat patrulări ale poliției, participarea vapoarelor și a
locuitorilor dispuși să ajute la cercetarea insulei de la o margine la alta a acesteia.
Călcătorul de cele sfinte, alergând a ajuns la marginea insulei în partea dinspre
Andros. De acolo s-ar fi furișat dacă ar fi găsit om care să-l treacă vizavi (cu barca).
La amiază o patrulă l-a găsit lângă un izvor aproape de „fântâna lui Manoli” în sătucul
Marla și l-a reținut deoarece îl considera suspect. În urma controlului, s-a constatat că
acesta este hoțul.
A fost condus către comandant și a mărturisit locul în acre a ascuns Sfânta
Icoană dimpreună cu darurile prețioase. Ascunsese Icoana în locul „Theotokos”
(„Născătoarea de Dumnezeu”) din Isternia.
De nedescris era bucuria locuitorilor, clopotele au sunat în semn de bucurie și
Sfânta Icoană a fost transportată cu tot fastul la locul ei.

59
 Călcătorul de cele sfinte a fost condamnat la închisoare și a murit acolo.
Din anul 1842 și până astăzi Sfânta Icoană se păstrează într-un seif de mare
rezistență când biserica este închisă. În fața iconostasului și al seifului noaptea arde
permanent o lumânare mare.

6. Administratie

Confom cu academicianul Markos Siotis din Tinos, o minune vizibilă o reprezintă

deasemenea și a Administrarea Sfântului Pan – Elenic Așezământ Bunavestire din
Tinos. Principală caracteristică a celor ce au administrat Sfântul Așezământ este
dedicarea lor Panaghiei. Mitropolitul Gavriil a inspirat în mod patriarhal pe Membrii
primului Consiliu, înainte chiar de Aflarea Sfintei Icoane, și le-a încredințat grija
construirii bisericii care avea loc atunci. Aceștia din primul moment al asumării
responsabilităților lor s-au intitulat ctitori ai Bisericii și al întregului complex. Acest
prim Consiliu s-a învrednicit de Aflarea Sfintei Icoane și de ridicarea Bisericii Izvorul
Tămăduirii – a Aflării, a Bisericii principale a Buneivestiri și a celei mai mari părți ale
complexului. În final, acest prim Consiliu prin alcătuirea „Testamentului Ctitorilor” în
ianuarie 1825 a așezat bazele unei administrații plăcute lui Dumnezeu a Sfântului
Așezământ.
Astăzi Sfântul Așezământ se prezintă sub formă de Organizație
Nonguvernamentală sub aegida Ministerului Educației și al Religiilor cu legi proprii
care specifică cum va fi administrat Legea 349/76 și Legea 2740/99, cu siguranță pe
baza legilor stabilite de primul Consiliu al Ctitorilor. Sfântul Așezământ nu este
Biserică parohială, nici Sfântă Mănăstire dar se caracterizează ca o organizație sub
multe forme, filantropic Fundație Națională. Organizarea ei economic se realizează pe
baza regulilor serviciului Public de Contabilitate și este supusă Consiliului de
Supraveghere Audit. Bugetul său este validat de Ministerul Educației, respective al
Finanțelor.
Este administrat de un Consiliu de zece membri sub președinția Mitropolitului
de Siros – Tinos. Cei nouă membri sunt aleși la fiecare trei ani de către Corpul
alegătorilor selectați dintre reprezentanții Administrația Locală 1 și 2 și de către
membrii Consiliului Administrativ al „Asociației cetățenilor din Tinos în Atena”, sunt
cetățeni din Tinos și creștini ortodocși. Vicepreședintele și Secretarul sunt aleși prin

60
vot secret a Adunării Consiliului Administrativ. Titlul de Consilier este onorific și nu
este salarizat.
Încasările Sfântului Așezământ se realizează din ofrandele credincioșilor din
Grecia și din străinătate, din realizarea de sfinte slujbe, din moșteniri, din valorificarea
donațiilor și din chiriile imobiliarelor.

SLUJBA
Aflarii Sfintei Icoane a Buneivestiri a
Nascatoarei de Dumnezeu din Tinos

ALCATUITĂ DE MONAHUL GHERASIM MIKRAIANNANITOS

IMNOGRAF AL MARII LUI HRISTOS BISERICI (A PATRIARHIEI
ECUMENICE) ÎN ANUL 1963

„LA VECERNIA MARE

La ora 3:00 după-amiază după sunetul clopotelor Sfintei Biserici a Buneivestiri și a

Sfintelor Biserici ai orașului Tinos, cu mare fast la sosirea Ierarhului locului și a
întregului cler al insulei, cu cinstita însoțire a evlavioșilor Consilieri ai Sfântului

61
Așezământ Bunavestire și a politicienilor și a reprezentanților Armatei insulei, Sfânta
Icoană Megalohari (Cea plină de har) este transportată în Sfânta Biserică a Aflării în
timp ce se cântă Vecernia Mare după cum urmează.”

Dupa Doamne strigat-am, aceste trei Stihiri.

O, taină străină! Din adâncurile pământului, ca o candelă prealuminoasă a

răsărit Icoana Maicii lui Dumnezeu. S-a luminat prin ea Insula Tinos prăznuind în
Dumnezeu. Se bucură împreună cu aceasta Biserica lui Hristos, strigând: Cea plină de
har, bucură-te ceea ce ne-ai descoperit ca o comoară de mult preț, cinstită Icoana ta.

Încredințați fiind de bunăvoința ta Curată, tu pe Cuvioasa Pelaghia ai

învrednicit-o de folosința și de facerea ta de bine și să vadă luminat Icoana ta,
descoperindu-i numele tău Binevestește pământule bucurie mare pe care cu credință a
primit-o, lăudați Ceruri slava Celui ce pe cele preminunate le-a lucrat.

Prin Aflarea Icoanei tale, Cea plină de har ne umplem de bucurie și mărim
binefacerile tale față de noi, căci nu doar în Tinos împarți harul tău, ci pe toți îi ajuți,
pe cei ce aleargă la tine Fecioară, mai ales izbăvești de toată întristarea țara noastră
care mărește multa ta purtare de grijă.

Slava..., Si acum..., Glasul al II-lea.

Astăzi pomenirea o săvârșim de Dumnezeu Născătoare a binefacerii tale față

de noi, și folosinței tale laudă aducem cei ce ne minunăm de slava ta, căci ca un alt
izvor al Edenului ai arătat pământului însetat izvorâtoarea de minuni Icoana ta, al
acesteia har nestricăcios împărțit fiind hrănește întreg pământul, spre rodirea
duhovnicească și izbăvire de patimi, și mântuirea celor întristați, pentru care cu
dragoste și evlavie și cu credință îți strigăm: Dă-ne nouă Stăpână darurile îndurărilor
tale și ne izbăvește din toate necazurile.

62
 Intrarea, Lumina lina, Prochimenul zilei si Paremiile
Buneivestiri.

Bucură-te locaș purtător de lumină din care a S-a întrupat din sângiuirile tale,
Dumnezeul și Făcătorul a toate, dezlegarea blestemului lui Adam celui întâi zidit, ca
un Iubitor de oamneni și Izvor al sfințeniei, ce izvorăște pururea apa cea dulce a
nemuririi, din care adăpându-ne, ne bucurăm duhovnicește, Preacurată,
Preabinecuvântată bucuria credincioșilor, Fecioară ce vestești vestea cea bună, slava
celor din Tinos și a Greciei ajutătoare grabnică și sprijin.

Văzut-a vedere mai presus de cele pământești, de Dumnezeu purtătoarea

Pelaghia Preacurată și acesteia descoperindu-i Sfânta ta Icoană ascunsă n pământ
precum ai binevoit, la care alergând locuitorii din Tinos cei de Dumnezeu înțelepțiți,
bucurându-se au aflat ca pe o aghiazmă îndumnezeită comoara bogăției harului tău.
Această dumnezeiască Aflare cu bucurie prăznuind-o, propovăduim Fecioară,
folosința ta cea către noi, căci din toată boala și din nevoi în veci ne izbăvim.

Locaș preaînfrumusețat cu adevărat, insula Tinos prin tine s-a arătat

Preacurată căci de sus harul o adumbrește în mod strălucit ca un nor plin de lumină și
nouă celor ce alergăm la Dumnezeiasca ta Icoană ne ești Împărăteasă cerească care
împarți daruri din belsug pentru mântuirea sufletului și a trupului și dătătoare de toate
bunătățile și de bucurie adevărată, Curată Preasfântă, celor ce cu credință alergăm la
sprijinul tău.

Slava. A Sfinților Trei Ierarhi. Și acum... Glasul al IV-lea

Ca o mijlocire cinstită fiind Sfânta ta icoană, cea înconjurată de slava ta, dă-
ne nouă de Dumnezeu Născătoare Preacurată iertare cu adevărat, și izbăvire de patimi

63
 și înnoire duhovnicească, și prin acestea fiind împodobiți, cu evlavie la aceasta să
alergăm și să-ți strigăm ție imn de bucurie, ceea ce prin aceasta arăți slava ta. Dar,
Stăpână Curată, nu înceta a ne dărui nouă ajutorul tău.

Acum slobozeste, Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule de 3 ori),

Preasfânta Treime,
Tatal nostru si Troparul Glasul I.
Piatra fiind pecetluita
Mulțimea credincioșilor din Tinos în cântări lăudăm, pe ocrotitoarea noastră
și ocrotitoarea lumii, ceea ce s-a făcut nouă izvor de vindecări prin preacinstita Aflare
a Icoanei a Preacuratei de Dumnezeu Născătoare. Pentru care toți acesteia să-i
strigăm: Bucură-te nădejdea celor ce te cinstesc, bucură-te lauda noastră, bucură-te
ceea ce ai risipit blestemul cel omenesc.

Alt Tropar. Glasul al IV-lea.

Degrab auzi
Dumnezeiasca ta Icoană, din adâncurile pământului, nouă ne-ai descoperit-o
prin arătarea ta Fecioară Preanevinovată, pentru care Insula Tinos, prin Aflarea ei se
bucură cu bucurie mare și cu credință îți strigă: Bucură-te Cea plină de har Domnul
este cu tine.

Otpustul sau Apolisul.

LA UTRENIE

64
 Troparele de mai sus.
Catismele. Canonul.

Condacul.
Glasul al IV-lea. Aparatoare Doamna

Aflarea Preasfintei tale Icoane a Buneivestiri cu bucurie o prăznuim cu

nenumărate imnuri mărim facerile tale de bine. Căci din aceasta izvorăști harul
nestricăcios și dăruiești fiecăruia vindecări celor ce-ți strigă: Bucură-te Mireasă
pururea Fecioară.

Icosul.
Văzând stând în sus Icoana ta cinstita Pelaghia, a alergat în grabă și a aflat-o
sub pământ. Credincioșii văzând aceasta îți strigăm ție Curată:
Bucură-te prin care Tinos se bucură.
Bucură-te prin care Grecia se sfințește.
Bucură-te vindecarea a multor feluri de boli.
Bucură-te izbăvirea celor întristați și suferinzi.
Bucură-te nume plin de slavă și preamărit pe pământ
Bucură-te ceea ce dăruiești tuturor adevărata mântuire.
Bucură-te ceea ce ești bucuria celor din Tinos.
Bucură-te acoperământul tuturor grecilor.
Bucură-te izvorul bogatelor folosințe.
Bucură-te hrana cea mult dorită a credincioșilor.
Bucură-te prin care orice vătămare se vindecă.
Bucură-te prin care ni se dă nouă tot darul.
Bucură-te Mireasă pururea Fecioară.

Catavasia.

65
 Luminânda Femeilor auziți.

Dănțuiește Insula Tinos, având ocrotire pe Împărăteasa lumii, pentru bogata

ei purtare de grijă și cu a acesteia Icoană Făcătoare de Minuni și preaslăvită, ca și cu o
comoară îmbogățindu-se, cântări de bucurie cântă în veci Fecioarei.

Alt tropar. Ucenicii văzându-Te.

La Aflarea cinstitei tale Icoane, dănțuim duhovnicește Născătoare de

Dumnezeu și prăznuim strălucită prăznuire spre slava ta și te laudăm căci pe aceasta
ne-ai descoperit-o nouă.

LA LAUDE
Rostim Stihul al IV-lea și cântăm următoarele Stihiri
Glasul I. Cetele îngeresti
Se bucură Insula Tinos Fecioară Preacurată la Aflarea cinstitei tale Icoane și
aceasta o prăznuiește cu bucurie, ca pe o mijlocitoare a bucuriei, și locaș al mulțimii
de daruri către noi Fecioară.

A Icoanei tale Bunavestire, harul mântuitor a fost dăruit întregului pământ,

credincioșilor binevestindu-le în mod tainic folosința cerească, pe care o dăruiești din
belșug celor ce cu înțelepciune aleargă la aceasta.

Ascunsă fiind sub pământ în mod tainic de mulți ani Sfânta ta Icoană
Fecioară, nevătămată și nestricată păzind-o prin harul tău, Preacurată, ne-ai
descoperit-o nouă în chip minunat și dumnezeiesc.

Cei ce în fiecare zi și în tot ceasul Preacurată cu evlavie ne apropiem de

dumnezeiasca ta Icoană, izbăvește-ne din toată urgia și stricăciunea și vindecare de
boli și din întristare prin dumnezeiasca ta mijlocire, dă-ne totdeauna ne rugăm.

66
 Slava..., Si acum..., Glasul I.

Prăznuim astăzi Aflarea cinstitei tale Icoane Fecioară, și imn de bucurie îți
cântăm precum zice David cel dumnezeiesc, căci s-a arătat slava ta întru aceasta și
folosința ta către noi, pentru care pe aceasta cinstindu-o ca pe un chivot sfințit,
strigăm ție Preacurată, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, pe noi ne izbăvește și
Împărăției Cerești ne învrednicește rugămu-ne ție Maică a lui Dumnezeu.

Doxologia Mare și Otpustul sau Apolisul.

Tropar.
Având bogăție duhovnicească cinstita ta Icoană, Insula Tinos Fecioară,
Aflarea acesteia o prăznuiește cu imnuri, prpovăduind ocrotirea ta față de noi.

RANDUIALA
SLUJBEI AFLĂRII ICOANEI BUNEIVESTIRI ÎN INSULA TINOS ÎN ZIUA
DE 30 IANUARIE

67
În 29 ianuarie la ora 14:00 în Biserica Aflării se aprind toate candelele de aur și de
argint și toate lumânările. Apoi bat clopotele de trei ori, apoi preotul proestos 4 dă
binecuvântarea și începe Ceasul al IX-lea. Când se termină acesta preoții, diaconii și
paisprezece ipodiaconi vin spre Sfântul Altar și se îmbracă în veșmintele preoțești
aurite și ipodiaconii în stihare aurite, clericii mergând în Sfântul Altar și șase
ipodiaconi purtând prapori și felinare de argint se îndreaptă în rânduială spre pronaos
iar ceilalți opt ipodiaconi purtând fiecare câte o lumânare aprinsă se așează lângă
psalți (cântăreții bisericești) dintre care doi țin (după ce au sarutat-o cu evlavie) Sfânta
Icoană.
Diaconul, ținând în mâna stângă o lumânare aprinsă iar în mâna dreaptă cădelnița
tămâiază Sfânta Icoană și biserica până în locul aflării. Epitropii pe de altă parte stau
așezați în spatele Icoanei cântând cu evlavie „Cuvine-se cu adevărat...”(*) moment în
care bat toate clopotele până când preoții și ceilalți clerici ajung la intrarea din
biserica Aflării și iesind prin ușa din mijloc a bisericii spre treptele frumos acoperite
cu covor roșu coboară la biserica Aflării. Ajunși aici așează această Sfântă Icoană pe
iconostasul frumos amenajat o sărută cu evlavie desemenea și consilierii și psalții
(cântăreții bisericești) și poporul. Apoi se dă binecuvântarea din Sfântul Altar se
citește psalmul vecerniei (psalmul 103) și așa începe Rânduiala Vecerniei.
La ora 20:00, seara, ora obișnuită a vecerniei se bate doar clopotul mare de
către paraclisier (după ce înainte a aprins din nou toate candelele din biserica Aflării
precum și pe cele din biserica de sus) și spunând „Binecuvântat...” și începe Ceasul al
IX-lea. Finalizându-se acesta se indreaptă spre Sfântul Altar și preoții diaconii și
ipodiaconii se imbracă cu veșmintele aurite și purtând prapori, felinare se îndreaptă
spre solee cântând „Mută să fie gura păgânilor...” Icoana este purtată de doi preoți
până în naos (bat din nou clopotele și toți tin lumânări și felinare aprinse). După ce au
așezat Sfânta Icoană pe iconostas, preotul rostește: ”Miluiește-ne pe noi Dumnezeule
după mare mila Ta”, etc. și psalții cântând „Doamne miluiește”. Încă ne rugăm pentru
Arhiepiscopul. Pentru binefăcătorii și miluitorii, pentru cei ce cu credință se închină
Sfintei Icoane și pentru ctitorii acestei Sfinte Biserici. Și pentru ca să fim păziți noi și
apoi ecfonisul. După ecfonis psalții cântă „Binevestește pământule bucurie mare”, Ca
un chivot al lui Dumnezeu însuflețit” – sau „Astăzi este începutul mântuirii noastre”.

4
Este preotul care prezidează sfânta slujbă

68
 Terminându-se această Rânduială, preoții vin în Sfântul Altar și de aici spune
„Binecuvântat...” apoi psalmul de introducere în Slujba Vecereniei și apoi diaconul
rostește ectenia mare și apoi se cântă stihirile Aflării Sfintei Icoane.

(*) În acest timp bucuria se manifestă prin aprinderea a douăzeci și unu de artificii.

DECLARAȚIE

Publicația de față se realizează în urma poruncii Consiliului Administrativ al Sfântului

Așezământ al Buneivestiri și servește nevoilor acestuia.
Consiliul de Administrație

69
SFÂNTUL PAN –ELENIC AȘEZĂMÂNT BUNAVESTIRE, TINOS
Tinos – 84200
Tel.: +30.22830.22256 și +30.22830.29086 Fax: +30.22830.22196
www.panagiatinou.gr e-mail piietinou@otenet.gr

Fotografii:
Gheorghios Vidalis, Haris Lascaris, Mathaios Kelaiditis, Hrisoula Parascheva
Imprimare/ Design: Tipokykladiki AE Siros, tel.: +30.22810.86900,
www.tipokykladiki.gr

70
71